Analiza Activitatilor de Management In Cadrul Exploatatiei Agricole S.c. Avega Milk International S.r.l

Economie

Analiza Activitatilor de Management In Cadrul Exploatatiei Agricole S.c. Avega Milk International S.r.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Agricultura este încă din cele mai vechi timpuri și continuă să rămână și astăzi un domeniu vital de activitate a omului. Este o sursă de hrană și un furnizor important de materie primă pentru industrie și totodată o însemnată piață de desfacere pentru producția acesteia.
Importanța agriculturii diferă de la o țară la alta, dar ea se menține ca ramură principală a economiei naționale în toate statele, inclusiv în cele puternic dezvoltate. Experiența ultimelor decenii ne-a demonstrat că problemele economiei mondiale nu pot fi soluționate fără a include agricultura.

Prezenta lucrare urmărește și analizează procesul de producție din cadrul societații AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, împreună cu toți factorii de influență ale acestuia, de la faza de concepere a culturilor, până la faza de obținere a profitului de pe urma acestora.

Am ales aceasă temă din dorința de a înțelege și de a oberva concret, pe baza studiului efectuat, ceea ce se petrecere într-o exploatație agricolă, cum se ajunge la obținerea produselor rezultate în urma proceselor de producție și la valorificarea acestora, împreună cu toți factorii dependenți și independenți care contribuie la acestea.

Primul capitol conține date generale despre județul și respectiv comuna în care SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL își desfășoară activitatea.

Al doilea capitol conține metodele de calcul folosite, indicatorii economici folosiți, modul teoretic de aplicare al acestora precum și informații despre modul si sursa de colectare a datelor folosite în realizarea studiului de caz.

În cel de-al treilea capitol am realizat analiza detaliată a studiului de caz care cuprinde date preluate și prelucrate despre istoricul societății, cheltuielile de producție, producțiile obținute, veniturile rezultate în urma valorificării producției si profitul obținut de societate pe parcursul anilor studiați.

În capitolul patru am ales sa formulez o serie de concluzii si recomandări personale referitoare la societate.

CAPITOLUL I. CARACTERIZAREA JUDEȚULUI IALOMIȚA

1.1. Date generale ale Județului Ialomița

Situat în sud-estul Romaniei. Ocupând o însemnată parte din subdiviziunea estică a Câmpiei Române, Bărăganul, județul lalomița este una dintre cele mai vechi unitati administrativ teritoriale ale țării.

Organizarea administrativă a teritoriului acestui județ are următoarea structura: 3 municipii (Slobozia, Fetești, Urziceni), 4 orașe (Amara, Căzănești, Fierbinți-Târg, Țăndărei) si 59 de comune. Reședința județului este municipiul Slobozia. Județul se învecinează cu județele: Prahova. Buzau, Brăila (la nord), Constanța (la est), Călărași (la sud) și llfov (la vest).

Acest teritoriu se află la interferența unor vechi rute comeciale care îi dau și acum caracterul de zonă de tranzit între Orient (prin Constanța) si Occident. Judetul lalomita este străbătut de cursul inferior al râului cu același nume, dar și de fluviul Dunărea, între brațele sale Borcea si Dunarea Veche aflându-se o mare suprafață cu poțential agricol ridicat.

Forma de relief dominantă este câmpia. Descoperirile arheologice atesta că acest teritoriu este locuit continuu înca din paleolitic, uneltele si obiectele gasite la Coșereni, Bordușani ,Saveni si Dridu demonstrând acest lucru. Urme materiale specifice culturii neolitice s-au găsit în 15 localitati ialomițene. Epoca bronzului arată că purtătorii aceleași culturi, care au trăit pe teritoriul actual al județului lalomița, practicau agricultura, olăritul, prelucrarea pietrei și cromului, aveau legături semnificative, inclusiv culturale, cu lumea heladică si miceniană.

Mai târziu, prezența sciților este dovedită de descoperirile făcute la Hagieni si Ograda. Populatia geto-dacă, superioară numeric și cultural, i-a anihilat. Triburile geto-dace din această zonă au avut legături strânse cu tracii din dreapta Dunarii, cu grecii, dar mai ales cu cetațile de pe malul Mării Negre: Histria, Calatis, Tomis. Cercetarile arheologice efectuate în lalomița au pus în evidenta existența a 48 de asezări getice, situate pe principalele cursuri de ape curgătoare: lalomița, Brațul Borcea si Prahova, precum și în jurul lacurilor Dridu, Fundata, Amara si Strachina.

Cea mai reprezentativă este cetatea fortificată de la Piscu Crășani, între satele Copuzu și Crășani, comuna Balaciu, pe malul drept al râului lalomița. Istoricul Vasile Pârvan afirmă ca acesta este „HELIS, celebru oraș antic”. Colonizarea Daciei de către romani are și aici numeroase urme arheologice. in peste 30 de așezări. Cea mai importantă se află la Dridu, ajunsă resedință domnească temporară în sec. al XVI-lea.

Clima judetuțui este continentală, caracterizandu-se printr-o amplitudine termică anuală și diurnă relativ mare și prin cantitațile reduse de precipitații; în ultimii 3 ani fenomenul specific zonei fiind seceta prelungită cu efecte negative asupra ciclului vegetativ al plantelor. O altă caracteristică a climei judetuțui lalomița o constituie regimul vânturilor, direcțiile lor predominante fiind din nord-est si nord.

1.2. Suprafața cultivată cu principalele culturi in Județul Ialomița

Suprafața totală a județului este de 445289 ha în anul 2012. Suprafața agricola este de 374812 ha, adică 84,17% din suprafața totala a județului.

Tabel nr 1.1

Suprafața cultivată în 2012 cu principalele culturi în Județul Ialomița

Sursa : Institutul National de Statistica

1.3. Comuna Sinești

Sinești (în trecut, Cătrunești-Mâineasca și apoi Cătrunești) este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Boteni, Cătrunești, Hagiești, Lilieci, Livedea și Sinești (reședința).

1.3.1. Așezare

Comuna se află în extremitatea sud-vestică a județului, la limita cu județele Ilfov și Călărași, pe malurile râului Mostiștea. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bucureștiul de Urziceni. La Sinești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce spre nord-vest în județul Ilfov către Petrăchioaia și Dascălu. Tot din DN2, la Lilieci se ramifică mai departe același drum, care duce spre sud-est în județul Călărași la Belciugatele, Fundulea (unde se intersectează cu DN3 și are o intrare pe autostrada București–Constanța) și Nana.

1.3.2. Demografie

Conform datelor preluate de pe INS, populația comunei Sinești se ridică la 2.468 de locuitori in anul 2013, în creștere față de anul anterior, când s-au înregistrat 2.447 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,21%), cu o minoritate de romi (12,08%). Pentru 4,61% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,82%). Pentru 4,61% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

1.3.3. Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Cătrunești-Mâineasca, făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și avea în compunere satele Cătrunești, Cloșca, Lilieci, Mâineasca, Sineștii Noi și Sineștii Vechi, cu o populație totală de 1382 de locuitori, ce trăiau în 259 de locuințe (case și bordeie). În comună funcționau 3 biserici (la Cătrunești, Mâineasca și Sineștii Vechi) și o școală mixtă.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Căciulați și apoi (după 1956) raionului Urziceni (ambele din regiunea București). În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov (reînființat), a luat numele de Sinești, după noul sat de reședință, alcătuit tot atunci din contopirea satelor Sineștii Noi, Sineștii Vechi și Cloșca. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Ialomița.

1.3.4. Agricultura

Din totalul de 6809 ha al comunei Sinești, suprafața agricolă ocupă 5591 ha. Suprafețele cultivate cu principalele culturi in comuna Sinești sunt redate in tabelul nr. 1.2.

Tabel nr 1.2

Suprafețe cultivate în anul 2012 cu principalele culturi în Comuna Sinești

Sursa : Institutul National de Statistica

CAPITOLUL II. METODELE ȘI INDICATORII DE CALCUL FOLOSIȚI

2.1. COLECTAREA DATELOR

Principala sursă de colectare a datelor în vederea realizării studiului de caz a fost SC AVEGA MILK INTERNATIONAL SRL. Aceasta a pus la dispoziție date reale legate de desfășurarea obiectului de activitate pe care l-a întreprins pe parcursul celor cinci ani de studiu.

Printre datele obtinuțe de la SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL SRL se numără:

– materialele folosite (îngrășăminte, erbicide, semințe etc.);

– evidențe contabile (cheluieli cu salarii, materiale, reparații etc.; venituri incasate);

– evidente ale producțiilor obținute și comercializate.

Pe langă datele furnizate de societate, au fost folosite și note de curs, surse bibliografice, articole preluate și prelucrate de pe internet, precum și anuare statistice (INS).

Colectarea datelor privind SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL SRL s-a realizat prin efectuarea de deplasari la sediul societatii și în locurile unde își desfășoara activitatea.

2.2. METODE, TEHNICI ȘI INDICATORI FOLOSIȚI

Tehnologia culturii platelor – studiază plantele de câmp cultivate pe suprafețe mari, care ocupă în prezent peste 80% din suprafața arabilă a țarii și asigură direct și indirect cea mai mare parte din produsele necesare alimentației oamenilor, a furajarii animalelor sau sunt materii prime în diverse industrii. Aceasta are ca obiectiv efectuarea diferențiata a lucrărilor cuprinse în itinerarul fitotehnic al unei culturo, ținând cont de particularitațile biologice și cerințele ecologice ale fiecarei plante, în scopul obținerii unor producții ridicate cantitativ și calitativ.

Analiza – operațiune logică de descompunere a unui întreg (fenomen, obiect, proces) în elementele sale componente, precum și factorii și cauzele care le-au generat și influențat cu scopul stabilirii naturii, importanței, aportului și necesitații acestora în determinarea unei stari, mărimi și variații a întregului cercetat.

Analiza tehnico-economică se desfăsoară pe baza indicatorilor. Indicatorii reprezintă expresia numerică a unor procese sau fonomene definite în timp și spațiu.

Indicatori utilizați:

Cheltuieli de exploatare – cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare, ele fiind în legătura directă cu obiectul de activitate al întreprinderii, constituind astfel domeniul principal în care se pot iniția și realiza cele mai importante măsuri de sporire a efecienței economice;

Venituri din exploatare – sunt veniturile realizate din operațiile care formează obiectul de activitate, la care se adaugă și alte venituri legate de exploatare;

Rezultatul exercițiului (profit/deficit) – Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare.

Indicii – reprezintă o categorie distinctă de mărimi relative care ne arată evoluția în timp a unui proces sau fenomen . În funcție de termenul luat ca bază de referință, se clasifică în indici cu bază fixă și indici cu bază în lanț.

Indicii cu bază fixă “se calculează raportând valoarea procesului sau a fenomenului analizat la valoarea procesului sau a fenomenului luat ca bază de referință”.

Indicii cu bază în lanț “se calculează raportând valoarea procesului sau a fenomenului analizat la valoarea procesului sau a fenomenului din anul anterior”.

Media aritmetica – valoarea cea mai cunoscută și frecvent utilizată. Media aritmetică se obține prin însumarea valorilor șirului și împarțirea la numărul lor.

Indicatori ai mediei:

Abaterea medie pătratică:

Abaterea standard a șirului:

Limitele de încredere: α* tp

-> producția medie realizată pe perioada analizată;

α-> abaterea medie pătratică;

tp -> valoare tabelară în funcție de gradele de libertate.

Coeficientul de variație:

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – S.C. AVEGA MILK INTERNAȚIONAL S.R.L.

3.1. DATE GENERALE

Societatea SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL a fost înființată în anul 2004 și are ca principal obiect de activitate „Creșterea bovinelor de lapte – cod CAEN 0141”. Obiectul secundar de activitate al societații este „Cultivarea cerealelor – cod CAEN 0111” . Aceasta are deschis punctul de lucru în Județul Ialomița, Comuna Sinești, Sat Livedea.

Ulterior, datorită imposibilitații accesarii de fonduri europene pentru principalul obiect de activitate, societatea practică din 2007 pana în prezent cultivarea cerealelor. Imposibilitatea de accesare a fondurilor europene și de contiuare a practicarii principalului obiect de activitate, s-a datorat neînțelegerilor cu băncile, survenite în urma unui declin al societații, când în urma unui incendiu provocat au decedat aproximativ 200 de bovine.

Societatea a deținut teren agricol, situat în extravilanul localității Sinești, Jud. Ialomița astfel:

– pentru anul agricol 2008 – 2009, o suprafață totală de 257,5 ha;

– pentru anul agricol 2009 – 2010, o suprafață totală de 229,7 ha;

– pentru anul agricol 2010 – 2011, o suprafață totală de 226,9 ha;

– pentru anul agricol 2011 – 2012, o suprafață totală de 185,9 ha;

– pentru anul agricol 2012 – 2013, o suprafață totală de 227 ha.

Tabelul nr. 3.1

Dotarea exploatației cu tractoare și mașini agricole

Sursa: SC. AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

3.2. STRUCTURA CULTURILOR

Tabelul nr. 3.2

Structura culturilor pe perioada 2009-2013 în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL SRL

Figura nr 3.1. – Structura culturilor pe perioada 2009-2013

După cum se poate observa din figura 3.1, cultura de grâu, ca și cea de lucernă și orz sunt singurele culturi constante în toți cei 5 ani de studiu. Obervăm ca grâul a avut cea mai mare dimensiune în anii 2009, 2010 si 2012, ocupând 44,7% din totalul suprafeței în anul 2009, 50,9% din totalul suprafeței în anul 2010 si 39,8% din totalul suprafeței în anul 2012.

De asemenea, orzul a deținut cea mai mare suprafață în anul 2009, când a ocupat 22,7% din totalul suprafeței si în anul 2010, când a ocupat 18,7% din totalul suprafeței fiind a doua cultură ca dimensiune dupa grâu în anii respectivi. Suprafața de lucernă este aceeași în primii 3 ani de studiu, anume 35 de hectare, aceasta reducându-se ca dimensiune în anul 2012 când ocupă 17 hectare, și în anul 2013 când ocupă 9,4 hectare.

Cultura de mazăre este prezenta în anii 2009, 2012 si 2013, aceasta ocupând cea mai mare suprafață în anul 2009 comparativ cu ceilalți ani, când a ocupat 40 de hectare, 15,5% din totalul suprafeței.

Floarea-Soarelui, deși este prezenta in anii 2009, 2012 si 2013, se face remarcată în anul 2013 când ocupă 110,5 hectare, aproape jumătate din totalul suprafeței disponibile pentru acel an (48,7%).

Cultura de porumb a avut alocată cea mai mare suprafață în anul 2011 când, ocupând 145 de hectare din totalul de 226,9 hectare disponibile ale societatii, cu o pondere de 63,9%

Coriandrul și orzoaica sunt singurele culturi care au fost prezente doar într-un an, orzoaica in 2009 si coriandrul in 2013.

3.3. CARACTERIZAREA TEHNOLOGIILOR DE CULTURĂ

3.3.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii grâului de toamnă

Importanță

Grâul este cea mai importantă plantă cultivată, cu cea mai mare răspândire pe glob, cultivat în peste 100 de țări și constituie o sursă comercială de prin rang. Importanța grâului este dată de:

Compoziția chimică a boabelor și raportul dintre hidrații de carbon și proteine, în raport cu cerințele organismului uman;

Plasticitatea ecologică ridicată, fiind cultivat în zone cu climate diferite, pe diferite tipuri de sol ca nivel de fertilitate;

Posibilitatea de mecanizare integrală a culturii și de obținere a unor producții ieftine;

Posibitatea de păstrare, de transport și depozitare fără să se altereze.

Utilizările grâului sunt multiple și variate. Boabele se folosesc pentru o gamă de produse de morărit din care se fabrică un sortiment bogat de produse de panificație, paste făinoase, produse de patisserie și biscuiterie care constituie alimente de bază pentru 35-55 % din populația globului.

Tehnologia de cultivare

Rotația. Grâul de toamnă preferă plantele premergătoare care eliberează terenul devreme și lasă solul curat de buruieni, afânat și în bună stare de fertilitate. După plantele premergătoare timpurii se poate efectua lucrarea de arat devreme, solul acumulează apă, nitrați, se așează, iar buruienile care apar până la semănat sunt distruse prin diferite lucrări de întreținere a arăturii.

Printre plantele premergatoare foarte bune pentru grâul de toamnă se numără leguminoasele (mazăre, fasole, trifoiul roșu), borceagul de toamnă și primăvară, rapița, inul pentru ulei, inul pentru fibră și cartoful timpuriu și de vară.

Aplicarea ingrăsămintelor la grâu. Grâul de toamnă reacționează foarte bine la aplicarea ingrășămintelor minerale și organice în toate condițiile pedoclimatice din țară.

Azotul este principalul element de nutriție care influentează semnificativ producția de grâu pe toate tipurile de sol din România. În cantitați suficiente azotul asigură o dezvoltare viguroasă a plantelor, favorizează infrățirea, mărește rezistența la temperaturile scăzute și contribuie la mărirea numărului de flori in spic.

Fosforul este de asemenea important deoarece grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficiența lui, iar fertilizarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol. Plantele tinere de grâu absorb fosforul ușor solubil din ingrășăminte. Fosforul mărește efectul azotului, favorizează dezvoltarea sistemului radicular și infrâțirea.

Lucrările solului. Se efectuează în așa fel încât între executarea arăturii și semănat să treacă un interval de 15 – 20 zile, necesar pentru a se realiza „așezarea solului”. Arătura se efectuează, funcție de sol, la 18 – 20 cm adâncime, cu precizarea că pe solurile cu o vegetație prea înaltă se procedează mai întâi la o mărunțire a acesteia cu grapa cu discuri. Dacă solul este prea uscat și rezultă bulgări prea mari, se renunță la arat și se pregătește terenul utilizând grapa cu discuri grea, în agregat cu grapa stelată. Pregătirea patului germinativ se face cu 1 – 2 zile înainte de semănat și constă în afânarea și mărunțirea bulgărilor pe o adâncime de 6 – 8 cm cu ajutorul grapei cu discuri.

Sămânța. Sămânța de grâu pentru semănat trebuie sa aparțină unui soi înscris in lista oficială, recomandat zonei de cultură, să provină dintr-un lot semincer, să aparțină categoriei biologice “sămânță certificată”, să aibă puritate fizică minim 98%, germinația minim 85% și masa a 1000 boabe cât mai mare, astfel ca după recoltare producția să poată fi valorificată pentru destinația dorită.

Semănatul. Pentru fiecare zonă de cultură a grâului se are în vedere ca grâul să aibă 40-50 de zile până la venirea iernii, în care să aibă la dispoziție 450-500 de grade Celsius (suma temperaturilor positive) astfel încât la intrarea în iarnă plantele să prezinte 3-4 frunze și 1-3 frați pentru a parcurge fără probleme perioada de iarnă. Epoca optimă de semănat a grâului de toamnă in România este 1-10 octombrie.

Lucrările de întreținere. În situația în care, în perioada semănatului, se manifestă fenomenul de secetă, se recomandă tăvălugirea semănăturilor pentru a realiza un contact mai bun al semințelor cu solul și a asigura o răsărire uniformă și rapidă. Combaterea buruienilor se efectuează prin respectatrea tuturor lucrărilor agrotehnice și fitotehnice sau prin aplicarea de erbicide, în funcție de gradul de îmburuienare și structura speciilor de buruieni.Combaterea dăunătorilor se efectuează în funcție de specia dăunătoare

Recoltarea. Cel mai potrivit moment de recoltare la grâu este la maturitatea deplină, când umiditatea boabelor a ajuns la 14-15%. În acest moment combinele de recoltare lucrează fără pierderi de boabe in resturile vegetale și cu un procent redus de boabe sparte. În practică recoltatul grâului începe când umiditatea boabelor a scăzut sub 17%. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de 5-8 zile și se face printr-o singură trecere cu combina autopropulsată.

Tabel nr. 3.3

Evoluția principalilor indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de grâu în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, pe perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Principalii indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de grâu din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL sunt prezentați în tabelul 3.1 după cum urmează:

Producția medie , pe perioada analizată a înregistrat o valoare minimă în anul 2011, de 1.2 tone /ha , și a atins un maxim în ultimul an analizat, anul 2013, de 3.05 tone pe ha.

Media producțiilor este de 2.28 tone /ha, cu o abatere standard de 0.95 tone /ha și un grad de împrăștiere mare dat de coeficentul de variație de 41.52 %.

Intervalul de probabilitate 90% este delimitat inferior de 1.38 tone /ha și superior de 3.18 tone/ha.

Prețul de vânzare, se situează între valori cuprinse între 400 lei (anul 2010) și 1060 lei (anul 2012), media anilor fiind de 638 lei/tona, coeficientul de variație situându-se peste pragul de 20%, și anume 41.71 %, ceea ce indică un grad mare de împraștiere a valorilor în jurul mediei.

Calculul limitelor de încredere, pentru probabilitatea de 90%, indică un interval cuprins între 384.5 lei/tona și 891.5 lei/tona.

Tabel nr. 3.4

Soiuri de grâu cultivate în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL , perioada 2009-2013

Sursa: Date preluate din cadrul SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Caracterizarea soiurilor de grâu folosite :

Grâu ‘Emerino’

Soi excelent pentru panificație. Semitardiv, cu perioadă lungă de umplere a bobului. Are o capacitate de producție de pană la 8-9 t/ha în zonele favorabile.

Masă hectolitrică ridicată, conțonut de gluten peste 30%. Rezistent la cădere și tolerant la bolile foliare și ale spicului. Se recomandă pentru toate zonele țării, dar mai ales pentru centrul, vestul, estul și nordul țării.

Grâu ‘Boema’

Soi de grâu de toamnă extrem de productiv și cu indici de calitate ridicați pentru panificație, adaptat condițiilor climatice din zona de câmpie din sudul țării și Moldova. Este un soi foarte precoce cu talia plantei de 77-90 cm, rezistent la iernare și cădere, arșiță și secetă, rugina galbenă. Are calitate bună de morărit și panificație.

Grâu ‘Exotic’

Soi de grâu cu productivitate extraordinară, calitate foarte bună pentru panificație, conținut excelent de proteină. Soi aristat, înfrățire excelentă, înflorit timpuriu, timpuriu, rezistență foarte bună la iernare, talie joasă, gluten foarte bun, toleranță foarte bună la secetă, arșiță și la cădere, rezistență excelentă la rugina galbenă și la făinare

Grâu ‘Glosa’

Este un soi precoce de grâu cu productivitate extraordinară, calitate foarte bună pentru panificație, conținut excelent de proteină.

Are o înfrățire excelentă, înflorit timpuriu, talie joasă, gluten foarte bun, toleranță foarte bună la secetă, arșiță și la cădere, rezistență excelentă la rugina galbenă și la făinare, rezistență bună la fusarioză, rezistență medie la septorioză și pătarea reticulară, rezistent la secetă, arșiță, iernare și la cădere dar si la principalele boli foliare, la rugina brună, rugina galbenă si făinare.Are cea mai mare pondere din suprafața cu grâu cultivată în România, cca. 26,24% în 2012.

Conform tabelului 3.5, în anul 2009, ponderea cea mai mare a cheltuielilor o dețin cheltuielile pentru achiziționarea carburantului cu 38,64% din totalul cheltuielilor, urmat de cheltuielile cu sămânța, 25,95% din totalul cheltuielilor.

In 2010 și 2011 cele mai mari cheltuieli au fost cu plata arendei: 30,72% în 2010 și respectiv 33,99% în 2011 din totalul cheltuielilor. În anul 2010 , o pondere mare din totalul cheltuielilor o ocupă si cheltuielile cu îngrășămintele de 24,89% și de carburant în anul 2011 cu o pondere de 21,70% din totalul cheltuielilor.

În anul 2012 cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat cu prestatorii de servicii, 38,94% din total, urmat de cheltuielile cu carburanții.

Tabel nr 3.5

Structura cheltuielilor pentru cultura de grâu, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNATIONAL

Pentru anul 2013 cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat cu arenda, 27,59% din total și cu prestatorii de servicii, 25,09% din totalul cheltuielilor.De asemenea, 2012 a fost anul în care s-a înregistrat cea mai mare cheltuială la hectar cu cultura de grâu (2057,01 lei).

Tabel nr 3.6

Profitul/Deficitul pentru cultura de grâu, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Figura nr. 3.2 – Profitul/Deficitul pentru cultura de grâu,

Conform figurii 3.2 se obervă că din cei 5 ani studiați doar anii 2010 și 2013 au înregistrat profit numai din exploatare, mai cu seamă anul 2010, care a fost și anul în care s-a înregistrat cel mai mare profit din cei 5 ani de studiu.

Cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat în anul 2012 iar cel mai mare deficit din exploatare pe care cultura de grâu l-a adus societații a fost in anul 2011.

3.3.2. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de lucernă

Lucerna (Medicago sativa) este o plantă furajeră din familia leguminoaselor ce provine din Persia, unde era un nutreț valoros pentru cai. După unele izvoare din antichitate, lucerna a fost adusă prin anul 470 î.Hr. în Grecia și prin anii 150–50 î.Hr. în Italia.

Rotația. În cazul semănatului în perioada vară-toamnă cele mai bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la sfârșitul lunii iulie, cum sunt: cerealele de toamnă (grâul, orzul, secara), cartoful timpuriu.

Lucerna semănată primăvara poate fi cultivată atât după cerealele de toamnă și primăvară, cât și după unele prășitoare: porumb, floarea- soarelui. De asemenea nu se recomandă semănatul lucernei după ea însăși timp de o perioadă de 4-6 ani. Acest interval de timp se datorează fenomenului de „oboseala solului”. Lucerna este considerată o bună plantă postmergătoare pentru majoritatea culturilor anuale: structurează solul, prin dezvoltarea microorganismelor simbionte de fixare a azotului atmosferic.

Lucrările solului. Nivelarea se execută vara sau toamna, după o prelucrare a solului, în prealabil cu grapa cu discuri. Această lucrare se efectuează, de regulă la 3-4 ani, cu 2-3 săptămâni înainte de pregătirea patului germinativ.

Adâncimea de arat este de 23-25 cm și calendaristic se execută până la 25 octombrie pentru lucerna semănată primăvara și 1 august pentru lucerna semănată la sfârșitul verii. Înainte de semănat, pregătirea patului germinativ pentru lucerna semănată primăvara se face din toamnă cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți. În cazul unui sol bulgăros se folosește combinatorul. Pentru a se asigura o bună răsărire a plantelor și cât mai uniformă se recomandă efectuarea tăvălugirii terenului înainte de semănat, de regulă cu tăvălugul inelar.

Sămânța și semănatul. Se recomandă, înainte de semănat, tratarea semințelor cu tulpini bacteriene, care pot să aducă sporuri de peste 40%. Pentru a preveni atacul unor dăunători sămânța se tratează cu insecticide. Norma de sămânță la lucernă variază, în funcție de indicii calitativi, între 18-20-22 kg/ ha. Distanța între rânduri este de 12-13 cm și adâncimea de semănat de 2-3 cm pe solurile cu textură luto-argiloasă și 3-4 cm pe solurile cu textură ușoară, luto-nisipoasă.

Lucrările de întreținere. Primele faze de dezvoltare fac ca lucerna să fie invadată repede de buruieni. În condițiile folosirii la semănat a unor semințe cu valoare biologică necunoscută, sau în cazul aplicării de gunoi de grajd proaspăt, nefermentat, există pericolul apariției unei buruieni parazite și anume cuscuta: Cuscuta trifolii, Cuscuta campestris, Cuscuta australis, Cuscuta epithymum, Cuscuta epilinum.

Combaterea buruienilor din culturile de lucernă se poate executa în trei moduri: prin măsuri preventive, lucrări agrotehnice și tehnologice și prin metode chimice.
Măsurile preventive: o sămânță lipsită de buruieni, semințe de cuscută, resturi vegetale.

În procesul producerii de semințe de lucernă se vor elimina impurificările biologice și mecanice, mai ales în perioada de recoltare a semincerilor.

Lucrările agrotehnice: respectarea adâncimii de arat și mai ales a întoarcerii corespunzătoare a brazdei, prin care semințele de buruieni sunt încorporate la adâncimi mai mari unde posibilitatea răsăririi lor este scăzută. Metoda cea mai eficientă de combatere a buruienilor și cuscutelor din lucernierele noi și vechi o constituie folosirea erbicidelor specifice: Eradicane 4-5 l/ ha, Dual 3-4 l/ha.

Boli și dăunatori specifici lucernei:

Veștejirea fuzariană (fuzarium oxisporum ssp, și Medicaginis) se manifestă prin necrozarea țesuturilor și vaselor conducătoare.

Gărgărițele frunzelor și rădăcinilor (Sitona ssp) ale căror larve atacă rădăcinile, iar adulții aparatul foliar, provoacă daune importante (mai ales primăvara)

Buburuza lucernei (Subcoccinella 24 punctata) apare în timpul verii și atacă aparatul foliar.

Gândacul roșu al lucernei (Phytodecta fornicata) apare la începutul lunii iunie și atacul se manifestă prin desfrunzirea plantelor.

Pătarea brună a frunzelor (Pseudopezisa medicaginis), apare primăvara prin apariția pe frunzele bazale a unor pete mic, gălbui- brune, punctiforme care cad ulterior, ducând la compromiterea culturi.

Recoltarea lucernei. Se recomandă ca în anul I de vegetație recoltarea să se efectueze mai târziu, în intervalul cuprins între sfârșitul îmbobocirii- mijlocul fazei de înflorire.

Recoltarea din anii următori se efectuează în intervalul cuprins între sfârșitul fazei de îmbobocire – începutul fazei de înflorire. Dacă se ia în considerație intervalul de timp dintre două cosiri pentru refacerea aparatului vegetativ după tăiere, acesta variază în limite de 30- 38 zile în anul I și între 30-35 de zile în anii următori de folosinta.

Ultima recoltare din fiecare an de vegetație se va executa cu cel puțin 30-35 zile mai devreme de apariția primului îngheț, pentru a favoriza acumularea în cantități suficiente de substanțe de rezervă. Ce vor asigura rezistența peste iarnă a plantelor de lucernă.

În perioadele de secetă prelungită se impune întreruperea vegetației, prin cosirea lucernei pentru a preîntâmpina apariția fenomenului de epuizare a plantelor, cu efecte negative asupra următoarei recolte. Consumabilitatea și digestibilitatea este mai scăzută la lucerna recoltată într-o fază mai înaintată de vegetație. Înălțimea optimă de recoltare a lucernei este de 4-6 cm de la sol, iar ultima cosire se efectuează la 7-8 cm.

Tabel nr. 3.7

Evoluția principalilor indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de lucernă în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, pe perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Principalii indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de lucerna din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL sunt prezentați în tabelul 3.8 după cum urmează:

Producția medie, pe perioada analizată a înregistrat o valoare minimă în anul 2012, de 0.8 tone /ha , și o valoare maxima de 9 tone/ha in anul 2009.

Media producțiilor este de 3.53 tone /ha, cu o abatere standard de 3.27 tone/ha și un grad de împrăștiere mare dat de coeficentul de variație de 92.39 %.

Intervalul de probabilitate 90% este delimitat inferior de 0.42 tone /ha și superior de 6.65 tone/ha.

Prețul de vânzare, se situează între valori cuprinse între 120 lei (anul 2009) și 870 lei (anul 2011), media anilor fiind de 448 lei/tona, coeficientul de variație fiind de 61.16 %.

Calculul limitelor de încredere, pentru probabilitatea de 90%, indică un interval cuprins între 187.01 lei/tona și 708.99 lei/tona.

Tabel nr. 3.8

Structura cheltuielilor pentru cultura de lucernă, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform tabelului 3.9, în anul 2009 ponderea cea mai mare a cheltuielilor o deține carburantul cu peste jumătate din total (60.04%).

În anii 2010 și 2011 cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat cu arenda în proporție de 46.16% pentru anul 2010 și 52.86% pentru anul 2011 urmate de cheltuielile cu îngrașăminte chimice în proporție de 37.41% pentru anul 2010 și cheltuielile cu carburantul în proporție de 33.74% pentru anul 2011.

În anul 2012 ponderea cea mai mare o dețin cheltuielile cu prestările de servicii (30.52% din total) urmate de cheltuielile cu carburantul în proporție de 24.75%. În anul 2013 cheltuieilile cele mai mari s-au înregistrat cu arenda în proporție de 38.16% și cu prestarile de servicii în proporție de 34.70%.

Tabel nr 3.9

Profitul/Deficitul pentru cultura de lucernă, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform tabelului nr. 3.9 și a figurii 3.2 se observă că cel mai mare profit adus de cultura de lucernă societații a fost în anul 2011. De asemenea diferența dintre veniturile si cheltuielile din anii 2010 și 2011 sunt aproape nule, singura influență asupra profitului fiind valoarea diferită a subvențiilor acordate pentru acești ani. Anii 2009 și 2012 sunt singurii ani în care cultura de lucernp aduce deficit societații.

Figura nr. 3.3 – Profitul/Deficitul pentru cultura de lucernă

3.3.3. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii orzului și orzoaicei

Importanță.

Importața orzului furajer și a orzoaicei pentru bere este dată de multiple întrebuințări în alimentația omului, furajarea animalelor și în industrie. Prin ponderea sa în agricultura mondială și in țara noastră, orzul și orzoaica se situează printre cele mai importante plante cultivate. Orzul se numără printre primele plante cultivate și are o vechime de circa 12000 ani (V. Velican, 1967).

Tehnologia de cultură

Rotația. La alegerea plantei premergătoare se tine cont de destinația recoltei. Culturile de orz și orzoaică de toamnă trebuie să intre în iarnp bine dezvoltate, infrățite, înrădăcinate și călite. Cele mai bune premergătoare pentru orzul de toamnă sunt: mazărea, rapița, inul pentru ulei și inul de fuior, borceagurile și fasolea.

Aplicarea ingrășămintelor. Orzul și orzoaica consumă cantitați mari de elemente nutritive și reacționează foarte bine la aplicarea ingrășămintelor chimice. Dozele de ingrășăminte cu azot se stabilesc diferențiat in funcție de destinația recoltei, fertilitatea solului și planta premergătoare. Doza de azot se fracționează la pregătirea patului germinativ, 1/3 din doză și diferența înainte de reluarea vegetației la desprimăvărare. Ingrășămintele cu potasiu influențează favorabil însușirile tehnologice la orzul și orzoaica pentru bere și se pot aplica în doze de 80-110 Kg/ha. Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se încorporează în sol odată cu lucrarea de arat, sau la pregătirea patului germinativ în cazul ingrășămintelor complexe.

Lucrările solului, Arătura trebuie efectuată imediat după recoltarea plantei premergătoare la adâncimea de 18-22 cm. În condiții de secetă, când aratura nu se poate executa este indicată o lucrarea superficială cu grapa cu discuri care previne pierderea apei din sol. Aceasta lucrare nu poate inlocui aratura ci doar permite amânarea până când condițiile de umiditate din sol permit realizarea ei. Pentru a nu întârzia însămânțatul, în condițiile unei toamne secetoase se recomandă o lucrae cu grapa cu discuri grea, precedată de administrarea îngrășămintelor chimice.

După arătură se lucrează cu grapa cu discuri urmând ca patul germinativ să se realize printr-o lucrare cu combinatorul.

Sămânța și semănatul. Sămânța trebuie să aparțină unui soi înscris in lista oficială, care să corespundă destinației (furajare sau pentru fabricarea malțului), să provină din loturi semincere, să prezinte buletin de valoare culturală, să aibă puritatea fizică minim 98%, germinația minim 85% și masa a 1000 de boabe specifică soiului. Orzul si orzoaica de toamnă se seamănă cu câteva yile înaintea grâului, epoca optimă fiind între 15 septembrie si 5 octombrie, în funcție de zona de cultură. Semănatul mai devreme duce la creșterea exagerată a plantelor de toamnă, cu riscul atacului de boli foliare și dăunatori. Orzoaica de primăvară se seamănă in prima urgență, când umiditatea solului permite intrarea utilajelor în câmp pentru pregătirea patului germinativ și semănat.

Lucrari de ingrijire. Tăvălugitul după semănat se realizează mai ales în toamnele secetoase cu tăvălugul inelat. Tăvălugitul după semănat poate constitui poate contribui o lucrare favorabilă răsăririi numai când solul din jurul semințelor nu este prea uscat.

La orzul de toamnă se execută controlul semănăturilor toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate în toamnă și primavară și celelalte lucrări de întreținere la desprimăvărare în funcție de starea culturii (fertilizare, tăvălugire în cazul fenomenului de descălțare).

Combaterea buruienilor la cultura orzului și orzoaicei se face cu erbicide similare cu cele de la grâu în funcție de spectrul de buruieni care trebuie combatute

Pentru combaterea bolilor foliare între care făinarea și sfâșierea frunzelor, se folosesc fungicidele aplicate în două faze primul tratament la aparitia atacului, iar al doilea în faza de burduf înspicare. Primul tratament trebuie să se realizeze la înfrățire, el limitează o serie de boli cum ar fi: ruginile, făinarea, bolile coletului. Al doilea tratament recomandat este să se realizeze în faza de burduf și limitează atacul de făinare, rugină, septerioză, iar al treilea tratament la apariția spicului și prin acest tratament se combat bolile spicului (fuzarioza și înegrirea). În soluția tratamentelor 2 și 3 se adaugă si un insecticid.

Recoltarea. Declanșarea recoltatului la orzul pentru furaj are loc la maturitatea deplină, când umiditatea boabelor este sub 17%. Întarzierea recoltatului se soldează cu pierderi mari datorita ruperii spicelor și scuturării boabelor. Orzul si orzoaica pentru producerea malțului nu se recoltează la umiditați mai mari de 15%, pentru a nu afecta energia germinativă. Orzul se recoltează cu 7-10 zile înaintea grâului. Soiurile actuale de orz realizează producții de 5000-7000 Kg/ha, iar cele de orzoaică 4000-5000 Kg/ha, în funcție de zona de cultură, condițiile climatice și tehnologia de cultură practicată.

Tabel nr. 3.10

Evoluția principalilor indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de orz în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, pe perioada 2009-2013

Sursa : Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Principalii indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de orz din SC AVEGA MILK INTERNATIONAL sunt prezentați în tabelul 3.8 după cum urmează:

Producția medie, pe perioada analizată a înregistrat o valoare minimă în anul 2009, de 1.05 tone /ha , și o valoare maxima de 2.98 tone/ha in anul 2010.

Media producțiilor este de 2.07 tone /ha, cu o abatere standard de 0.81 tone/ha și un grad de împrăștiere de 39.04%.

Intervalul de probabilitate 90% este delimitat inferior de 1.30 tone /ha și superior de 2.85 tone/ha.

Prețul de vânzare, se situează între valori cuprinse între 320 lei (anul 2010) și 900 lei (anul 2012), media anilor fiind de 590 lei/tona, coeficientul de variație fiind de 43.28 %.

Calculul limitelor de încredere, pentru probabilitatea de 90%, indică un interval cuprins între 346.77 lei/tona și 833.23 lei/tona.

Tabel nr. 3.11

Structura cheltuielilor pentru cultura de orz, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013Sursa : Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform tabelului nr. 3.11, în anul 2009 cele mai mari cheltuieli au fost cu carburantul, în proporție de 38.88% urmate de cheltuielile cu sămânța în proporție de 34.23%.

În anii 2010 și 2011, ponderea cea mai mare a cheltuielilor a deținut-o arenda cu 36,84% în anul 2010 și 47,73% în anul 2011, urmată de cheltuielile cu îngrășămintele în anul 2010 (23,40%) și carburantul în anul 2011 (30,47%).

În anul 2012 cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat cu prestarile de servicii, ponderea fiind de 40,99%, urmate de cheltuielile cu carburantul cu o pondere de 18,96%. În anul 2013, arenda a deținut ponderea cea mai mare a cheltuielilor cu o valoare de 33,12% urmată de prestarile de servicii cu o pondere de 30,12%.

Tabel nr 3.12

Profitul/Deficitul pentru cultura de orz, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform figurii nr. 3.4, 2013 a fost anul în care cultura de orz a avut o rentabilitate deosebită pentru societate, înregistrand un profit considerabil numai din exploatare.

În 2012 cultura de orz a fost deficitară pentru societate, chiar și cu ajutorul subvențiilor acordate, cultura nu a înregistrat profit.

În anii 2009, 2010 si 2011, s-a înregistrat profit cu cultura de orz numai datorită subvențiilor acordate.

Figura nr. 3.4 – Profitul/Deficitul pentru cultura de orz

3.3.4. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de mazăre

Importanță

Mazărea este cultivată pentru boabe, care se pot folosi în alimentația umană sau în furajarea animalelor. În alimentația umană se folosesc boabele provenite de la soiuri care aparțin mazării de grădină, care se recoltează la maturitatea verde. Consumul de mazăre este specific pentru Europa Centrală și de Vest.

Tehnologia de cultivare

Rotația. Mazărea trebuie amplasată după plante care lasă terenul curat de buruieni, nivelat, fără resturi vegetale, care să permită efectuarea majoritații lucrărilor solului încă din toamnă. Cele mai recomandate sunt cerealele păioase, dar se poate cultiva cu rezultate bune după porumb, floarea soarelui, cartof și sfeclă de zahăr, cu condiția rezolvării problemei resturilor vegetale.
Fertilizarea. Mazărea are cerințe mari pentru elemente nutritive chiar de la începutul vegetației, dar consumul maxim se înregistrează în perioada de înflorire-fructificare. Azotul este asigurat în cea mai mare parte pe cale simbiotică, restul provine din rezervele solului sau din azotul rămas în sol de la cultura premergătoare. Fosforul favorizează formarea nodozitățilot, diferențierea unui număr mare de flori, o bună fructificare, grăbește maturitatea și îmbunătățește conținutul de proteine. Potasiul se aplică pe solurile sărace în potasiu, în doze de 40-60 Kg/ha.

Lucrările solului. Pregătirea solului pentru mazăre trebuie să urmărească distrugerea buruienilor și încorporarea resturilor vegetale, acumularea și păstrarea apei în sol, afânarea, mărunțirea și nivelarea solului din toamnă, deoarece se seamănă primăvara foarte timpuriu și nu sunt posibile lucrări suplimentare pentru pregătirea patului germinativ. Dezmiriștitul se efectuează pentru mărunțirea resturilor vegetale și mobilizarea superficială a solului în vederea efectuării unei arături de calitate. Arătura de execută la adâncimea de 20 cm, vara sau toamna în funcție de planta premergătoare.

Sămânța si semănatul. Sămânța pentru semănat trebuie să provină din culturi certificate, să fie întreagă și nefisurată, sănătoasă, fără atac de Bruchus pisorum, puritatea fizică minim 98%, germinația minim 80%. Înainte se semănat se fac tratamente pentru combaterea agenților patogeni de pe tegumentul seminței. Mazărea se semănă primăvara devreme, când solul s-a zvântat și permite accesul utilajelor mecanice pentru pregătit patul germinativ. Aceste condiții sunt întrunite de regulă în prima jumătate a lunii martie în sud și în a doua jumătate în restul zonelor.

Lucrarile de igrijire. Culturile de mazăre pentru nutreț nu cer ingrijiri speciale. Lucrarea cu tăvălugul după semănat este necesară daca solul nu are suficientă apă in stratul superficial, la adancimea de semănat. Crăpatul dupa răsărirea plantelor contribuie la distrugerea buruienilor, însa trebuie facut cu multă atenție și numai până cand plantele au ajuns la 6-8 cm înalțime. Lucrarea se execută cu sapa rotativă cu colții întorși sau cu grapa stelată și numai in timpul zilei, când turgescența celulelor este scazută. Pentru combaterea buruienilor se folosesc cu succes erbicide. Dacă culturile sunt prea îmburuienate, se vor cosi înaintea epocii optime.

Recoltarea. Stabilirea momentului de recoltare este dificil datorită particularitaților plantei: maturarea eșalonată a boabelor, dehiscența păstăilor și scuturarea boabelor, culcarea la pământ a plantelor la maturitate, recoltarea fivizată, fisurarea și spargerea ușoară a boabelor la treierat. Deoarece perioada optimă de recoltare este scurtă, recoltatul trebuie bine organizat pentru a evita pierderile.

Recoltatul se face divizat:

În prima fază plantele sunt smulse sau tăiate de la suprafața solului folosind mașina de recoltat mazăre, iar pe suprafețe mici se smulg plantele manual sau se cosesc și se lasă în brazdă continuă pe sol 2-3 zile pentru uscare.

Treieratul se face cu combina echipată cu ridicător de brazdă, turația bătătorului în jur de 600 rot/minut, distanța dintre bătător și contrabătător reglată pentru a nu sparge și fisura boabele. Producția de boabe poate depași 3000Kg/ha, iar cea de vreji 1500-3000 Kg/ha

Tabel nr. 3.13

Evoluția principalilor indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de mazăre în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, anii 2009, 2012 și 2013

Sursa : Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Producția medie de mazăre crește treptat la un an la altul înregistrând o valoare minimă în anul 2009 de 0.5 tone/ha și o valoare maximă în anul 2013 de 2.79 tone/ha, media celor 3 ani fiind de 1.7 tone/ha.

Prețul de livrare înregistrează o valoare minimă în anul 2009 de 450 lei/tonă și o valoare maximă în anul 2012 de aproape două ori mai mare ca în anul precedent de 810 lei/tonă.

Tabel nr. 3.14

Structura cheltuielilor pentru cultura de mazăre, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, anii 2009, 2012 și 2013

Sursa : Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform tabelului nr. 3.14 în anul 2009, cele mai mari cheltuieli cu cultura de mazăre au fost cele cu sămânța, cu o pondere de 45,99% urmate de cheltuielile cu carburantul în proporțpe de 31,98%.

În anul 2012, prestarile de servicii un deținut ponderea cea mai mare a cheltuielilor (27,87%), urmată cheltuielile cu carburantul, cu o pondere de 22,60%.

În anul 2013, cheltuielile cele mai mari au fost cu arenda, cu o pondere de 38,23%, urmate de cheltuielile cu prestările de servicii, cu o pondere de 34,76%.

Tabel nr. 3.15

Profitul/Deficitul pentru cultura de mazăre, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, anii 2009, 2012 și 2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform figurii nr. 3.5 și a tabelului nr. 3.15 , anul 2009 a fost singurul care a adus deficit societații din cei 3 ani studiați.

Cel mai mare profit pe care l-a avut societatea cu cultura de mazăre a fost în anul 2013 când s-a înregistrat profit numai din exploatare. Anul 2012, deși a înregistrat deficit din exploatare, subvenția acordatp a reușit să treacă cultura pe plus.

Figura nr. 3.5 – Profitul/Deficitul pentru cultura de mazăre

3.3.5. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de floarea-soarelui

A. Importanță.

Floarea soarelui se cultivă pentru semințele sale care se folosesc ca materie primă în industria uleiului alimentar, asigurând 9% din cantitatea de materii prime procesate anual în lume în industria uleiului și 12% din producția mondială de ulei. Uleiul de floarea soarelui se caracterizează prin culoare, miros și gust plăcut, prezintă un conținut echilibrat în acizi grași și este bogat în vitamine.

B. Tehnologia de cultură

Rotația. Cele mai bune premergătoare întâlnite în zonele de cultură a florii soarelui sunt cerealele păioase de toamnă și porumbul la care nu s-a aplicat mai mult de 1,5 Kg atrazin/ha și la care s-au făcut tratamente pentru combaterea rățișoarei, daunător comun celor două culturi. După porumb se pot obține rezultate mai bune dacă se iau măsuri de combatere a buruienilor și se asigură aprovizionarea cu apă. Nu se cultivă floarea soarelui după culturi cu boli comune, cum ar fi soia, fasolea și rapița. Floarea soarelui este o bună premergătoare pentru toate culturile (cu excepția culturilor cu boli comune).

Fertilizarea culturii de floarea soarelui consumă cantitați mari de elemente nutritive pentru producția de semințe, dar și pentru biomasa vegetală (tulpini, frunze, calatidii).

Floarea soarelui este exigentă față de aprovizionarea cu azot. Deficitul și excesul de azot în primele faze ale vegetației influențează negativ procesele de creștere și diferențierea inflorescenței cu efecte negative asupra producției de semințe și a conținutului de ulei. Dozele de ingrășăminte cu azot se fracționează 50% la pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul, iar diferența odată cu prașile mecanice. Față de fosfor, floarea soarelui are cerințe medii. Acesta poate contribui la creșterea producției de semințe mai pronunțat decât azotul și marește conținutul de ulei. Floarea soarelui nu se poate cultiva fără fertilizare cu fosfor. Floarea soarelui este de asemenea exigentă si față de potasiu. Acesta rămâne în proporție de 90% în resturile vegetale și se restituie solului. Potasiul asigură o mai bună valorificare a apei, mărește rezistența la boli și la frângerea tulpinilor.

Lucrarile solului. Prin lucrările solului pentru floarea soarelui se urmărește ca la semănat solul să fie afânat, structurat, fără hardpan, cu suficiente rezerve de apă și fără buruieni, astfel încât să aibă loc o răsărire rapidă și uniformă, iar sistemul radicular să exploreze solul în profunzime fără probleme. Datorită pregătirii neglijente a solului, sunt cazuri în care răsărirea întarzie și este neuniformă deoarece solul a format o crustă și plăntuțele au putere de străbatere redusă.

După eliberarea terenului de resturi vegetale de la planta premergătoare se face o lucrare de dezmiriștit cu grapa cu discuri pentru a crea condiții favorabile pentru lucrarea de arat. Dacă umiditatea solului permite se face arătură adâncă, urmărind ca solul să nu se compacteze la fundul brazdei. În primăvară lucrările solului urmăresc conservarea apei în sol, iar când solul s-a zvântat se face o lucrare cu grapa cu discuri pe diagonala solei pentru mărunțirea stratului superficial.

Sămânșa și semănatul. Calitatea seminței folosite la semănat influențează densitatea culturii, vigoarea plantelor și componentele de producție. Sămânța pentru semănat trebuie sa fie certificată din anul precedent, să aparțină generației F1 în cazul hibrizilor și unor categorii biologice superioare în cazul soiurilor, cu puritate fizică minim 98% si germinația minim 85%. Semințele trebuie sa fie mari și omogene pentru o distribuție uniformă la semănat, fără fisuri sau spărturi, fără scleroți de lupoaie și fără infestare cu agenți patogeni.

Epoca de semănat începe când în sol la adâncimea de semănat s-a realizat temperatura de 7 grade Celsius și vremea este în curs de încalzire. În mod normal începe la 25 martie și se încheie la 15 aprilie.

Lucrari de ingrijire. Principalele lucrări de îngrijire în cultura florii soarelui sunt: combaterea buruienilor, combaterea bolilor și combaterea dăunătorilor și irigarea.

Floarea soarelui este o cultura sensibilă la îmburienare până în faza în care plantele îregistrează un ritm intens de creștere adică la 30-40 zile de la răsărire. După aceasta faza pericolul de îmburienare dispare întrucât planta acoperă foarte bine solul împiedicând răsărirea buruienilor prin umbrire. Distrugerea buruienilor în intervalul semanat-rasarit în cazul în care aceasta se prelungește, din cauza temperaturilor scăzute, se realizează printr-o lucrare cu sapa rotativă pe direcția rândurilor sau cu grapa cu colți înclinați înapoi perpendicular pe direcția rândurilor distrugându-se buruienile abia răsărite sau în curs de răsărire. Lucrarea de bază în combaterea buruienilor o constituie prășitul.

In zonele cu primaveri frecvent ploioase, pe suprafețe infestate cu buruieni mono si dicotiledonate anuale ierbicidele se administrează concomitent cu semănatul. În zonele cu primaveri frecvent secetoase erbicidele se administrează pe întreaga suprafață cu 1-5 zile înainte de semănat.

Mijlocul principal de combatere a lupoaiei îl constituie rotația culturilor și evitarea ca premergătoare a speciilor care sunt atacate de această buruiană parazită (tutun, cânepă, castraveți, tomate).

La sporirea producției de semințe contribuie și polenizarea suplimentară a florilor prin instalarea a cel puțin 2 stupi de albine pentru fiecare hectar în apropierea lanului de floarea soarelui.

Recoltarea. Începând de la umiditatea de 38% în semințele de floarea soarelui nu se mai acumulează substanță uscată. Stabilirea momentului pentru recoltarea mecanizată se face după aspectul plantelor și umiditatea semințelor, când 80-85% din calatidii au culoare brună sau brună-gălbuie, frunzele și tulpinile sunt uscate, iar umiditatea semințelor este de 13-14%. Dacă se recoltează la umiditate mare a boabelor apare riscul de alterare a semințelor, iar cheltuielile pentru uscare sunt mari. Întârzierea recoltatului duce la pierderi prin scuturarea semințelor, atacul de păsări, decojirea semințelor la treierat și atacul de mucegaiuri.

Tabel nr. 3.16

Evoluția principalilor indicatori ce caracterizează tehnologia culturii de floarea soarelui în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, anii 2009, 2012 și 2013

Sursa : Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Producția medie pentru cultura de floarea soarelui este de 2.23 tone în anul 2012 și 2.26 tone în anul 2013. În anul 2009 producția a fost aproape nulă datorită compromiterii culturii.

Prețul de livrare este de 2090 lei/tonă în anul 2012 și 1300 lei/tonă în anul 2013.

Deși producțiile medii difera foarte puțin în anii 2012 și 2013, cea mai mare producție a fost în anul 2013, asta datorită numărului mare de hectare alocate acestei culturi.

Tabel nr. 3.15

Structura cheltuielilor pentru cultura de floarea soarelui, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, anii 2009, 2012 și 2013

Sursa : Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform tabelului nr. 3.15, cele mai mari cheltuieli cu cultura de floarea soarelui s-au înregistrat în anul 2013, ponderea cea mai mare fiind cea a cheltuielilor cu arenda 29,86% și prestări servicii 25,43%. În anul 2009 ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor a deținut-o carburantul cu 37,89% și sămânța 36.01% iar în anul 2012 cheltuielile cu îngrășămintele chimice au deținut ponderea cea mai mare.

Tabel nr 3.16

Profitul/Deficitul pentru cultura de floarea soarelui, în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, anii 2009, 2012 și 2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform figurii nr. 3.6, se observă ca în anul 2009 venitul lipsește cu desăvârșire, datorită faptului că producția obținută a fost aproape nulă.

Profitul maxim obținut de societate cu cultura de floarea soarelui a fost în anul 2013, asta deși anul 2012 a avut un profit pe hectar numai din exploatare de cel puțin două ori mai mare ca cel din 2013 (tabelul nr. 3.16).

Figura nr. 3.6 – Profitul/Deficitul pentru cultura de floarea soarelui

3.4. SINTEZA PRINCIPALILOR INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI DIN EXPLOATAȚIE

Tabel nr. 3.17

Evoluția producțiilor obținute în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa : Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform figurii nr. 3.7 evoluția producțiilor obtinute pe fiecare cultură în parte se prezintă astfel :

Grâul a avut cea mai mare producție in anul 2010, urmat de anul 2009;

Porumbul a avut cea mai mare producție în anul 2011;

Mazarea a avut cea mai mare producție în anul 2013;

Orzul a avut cea mai mare producție în anul 2010;

Floarea Soarelui a avut cea mai mare producție în anul 2013;

Lucerna a avut cea mai mare producție în anul 2009.

Figura nr. 3.7 – Evoluția producțiilor obținute

Tabel nr. 3.18

Evoluția prețurilor de vînzare a producției în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform tabelului nr. 3.18 și a figurii nr. 3.8, anul 2012 a fost cel în care prețurile de vanzare la majoritatea culturilor studiate au fost cele mai ridicate, singura excepție fiind lucerna care a avut cel mai mare preț de vînzare în anul 2011.

Figura nr. 3.8 – Evoluția prețurilor de vînzare a producției

Tabel nr. 3.19

Evoluția veniturilor în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Figura nr 3.9 – evoluția veniturilor

Conform figurii nr. 3.9, evoluția veniturilor pe fiecare an în parte se prezintă astfel:

1. În anii 2009 și 2010 cele mai mari venituri au fost înregistrate de pe urma culturii de grâu;

2. În anul 2011 cel mai mare venit a fost înregistrat de pe urma culturii de porumb;

3. În anii 2012 și 2013 cel mai mare venit a fost înregistrat de pe urma culturii de floarea soarelui

Figura nr. 3.10 ilustrează evoluția veniturilor societății pentru fiecare an de studiu.

Figura nr. 3.10 – evoluția venitului

Tabel nr. 3.20

Evoluția cheltuielilor în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Tabelul nr. 3.20 și figura nr. 3.11 indică evoluția cheltuielilor pentru fiecare an în astfel:

În anii 2009, 2010 si 2012, cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat cu cultura de grâu;

În anul 2011, cultura de porumb a înregistrat cea mai mare cheltuială;

În anul 2013, cea mai mare cheltuială s-a înregistrat cu cultura de floarea soarelui.

Cultura de grâu a fost singura care care a deținut o pondere relativ mare a cheltuielilor în toți cei 5 ani studiați.

Figura nr. 3.11 – evoluția cheltuielilor

Tabel nr. 3.21

Evoluția profitului în SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Tabel nr. 3.22

Evoluția profitului de la un an la altul în SC AVEGA MILK INTERNATIONAL, perioada 2009-2013

Sursa: Calculații proprii pe baza datelor obținute din SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL

Conform tabelelor nr. 3.21 și 3.22 și a figurii nr. 3.12 observăm că valoarea profitului obținut pe parcursul celor 5 ani de studiu are un trend ascendent pana în anul 2011, urcând în anul 2010 la 79775.02 lei (cu 507.8% mai mare ca în anul 2009) și respectiv 185353.77 lei în anul 2011 (cu 232.35% mai mare ca în anul 2010), urmând ca apoi să scadă în anul 2012 cu aproximativ 52% față de anul 2011 stabilindu-se la valoarea de 89045.16 lei.

Profitul cel mai mare obținut de societate este înregistrat în anul 2013 cu o valoare de 281930.56 lei, cu 316.62% mai mare ca în anul 2012.

Figura nr 3.12 – evoluția profitului

CAPITOLUL IV. CONCLUZII SI PROPUNERI

4.1. Concluzii

Agricultura, în România, consider că este o ramură încă neexploatată la potențialul ei maxim si totodată nesusținută suficient de puternic pentru a atinge performanțe uniforme pe întreg spatiul disponibil. Însușirile și fertilitatea solurilor, condițiile climatice si de relief ce caracterizează județul Ialomița, fac din acesta o zonă propice pentru practicarea si dezvoltarea agriculturii.

Principalele culturi care se regăsesc în județul Ialomița dar și îm comuna Sinești, și care ocupă o insemnată parte din suprafața totală a acestora sunt culturile de grâu și secară, porumb și floarea soarelui.

SC AVEGA MILK INTERNAȚIONAL SRL este o fermă de marime mică, care a luat fiinta si s-a consolidat in ani pe baza unei “pasiuni și chemări spre natură” ; “dorință de libertate și de natural”. Zona favorabilă agriculturii din punct de vedere pedoclimatic cât și demersurile și deciziile managerului de a dezvolta o exploatație cu o activitate rentabilă în comuna Sinești, au avut un rol foarte important în evoluția acesteia.

Un aspect negativ al societății studiate este reprezentat de dependența de prestatorii de servicii agricole cu care aceasta își desfășoară activitatea. Dependența se datorează lipsei de utilaje performante proprii cum ar fi : tractoare agricole, combină, mijloace de transport a cerealelor recoltate.

Un alt aspect negativ al societății a fost incertitudinea disponibilității de resurse financiare în primii ani pentru a investi în tehnologii de cultură eficiente.

Acești doi factori negativi împreună cu lipsa de experientă și de cunoștințe practice și teoretice și-au pus amprenta asupra producțiilor obținute și desigur asupra profitului obținut în primii ani studiați.

În ciuda acestor dezavantaje și a faptului ca societatea a obținut profit din exploatare doar în anii 2011 și 2013, aceasta a reușit cu ajutor subvențiilor să aibă un rezultat economic financiar pozitiv în toți anii studiați pornind de la 15710 lei in 2009, până la 185353 lei în 2011, urmat de o scadere până la 89045 lei în 2012, ajungând la suma de 281930 lei.

4.2. Propuneri

Studierea terenurilor învecinate, în vederea încheierii de noi contracte de arendă, sau achiziționarea de terenuri proprii;

Îmbunatațirea tehnologiilor de cultură practicate precum și alocarea unui buget mai mare pentru acestea;

Accesarea de fonduri europene în vederea modernizării parcului de utilaje agricole.

ANEXE

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

Anexa nr. 4

Anexa nr. 5

BILIOGRAFIE

Dumbravă Marin, Tehnologia culturii plantelor, Editura Didactică și Pedagogică București, 2004, pg 7-8

Dumbravă Marin, Tehnologia culturii plantelor, Editura Didactică și Pedagogică București, 2004, pg 21-67

Dumbravă Marin, Tehnologia culturii plantelor, Editura Didactică și Pedagogică București, 2004, pg 69-82

Dumbravă Marin, Tehnologia culturii plantelor, Editura Didactică si Pedagogică București, 2004, pg 128-140

Dumbravă Marin, Tehnologia culturii plantelor, Editura Didactică și Pedagogică București, 2004, pg 174-200

Nicolae Ioana, Note Curs, 2012-2013, Analiză tehnico-economică

Tudor Valentina, Note Curs, 2012-2013, Modelare și Simulare

Județul Ialomița, http://www.judetultau.ro/judetul_db/index.php?pagerun=67&cat=781

Județul Ialomița, http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/Judetul-Ialomita52.php

Comuna Sinești, http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Sine%C8%99ti,_Ialomi%C8%9Ba

Istorie Comuna Sinești, http://www.quickiwiki.com/ro/Comuna_Sine%C8%99ti,_Ialomi%C8%9Ba

Grâu comun de toamnă EMERINO, http://www.itcseeds.ro/grau-comun-de-toamna-emerino/

Soiuri de grâu rezistente la secetă, http://www.gazetadeagricultura.info/plante/cereale/432-grau/456-soiuri-de-grau-rezistente-la-seceta.html

Soiuri de cereale, http://www.revista-ferma.ro/articole-agronomie/soiuri-de-cereale.html

Tehnologia de cultivare a lucernei, http://www.recolta.eu/arhiva/tehnologia-de-cultivare-a-lucernei-9530.html