Alternative Economice ale Dezvoltarii Durabile In Regiunea de Sud Est. Studiu de Caz Privind Dezvoltarea Zonei Turistice a Litoralului Romanesc
CUPRINS
Lista Figuri………………………………………………………………………………………………….184
Lista Tabele…………………………………………………………………………………………………185
Tabelul 0-1. Ponderea populației pe sexe în perioada 2007-2013 100
Introducere
Lucrarea de doctorat intitulată…..își propune să analizeze, din punct de vedere teoretic și practic, procesul de dezvoltare durabilă, la nivel regional, constituind un instrument util, necesar atât mediului academic – universitar și practic.
Dezvoltarea durabilă reprezintă o abordarea complexă și sistemică, un element central al politicilor și strategiilor de dezvoltare integrată, inclusiv obiectivul strategic al actualei perioade de programare, aflată sub egida Strategiei Europa 2020.
În prezent, economia românească, precum și a întregii Uniuni Europene, se confruntă cu probleme majore, structurale, determinate, în principal de criza economică și financiară, manifestă după anul 2008.
La nivel comunitar, politica de coeziune și dezvoltare regională a reprezentat sursă majoră, în special, pentru noile state membre (inclusiv România), de diminuare a discrepanțelor teritoriale, econiomice și sociale, dar și de contracarare a afectelor negative ale crizei.
Din această perspectivă, principalele obiective și instrumente ale coziunii au urmărit două mari obiective, considerate de unii specialiști, contradictorii: pe de-o parte, avem obiectivul de creștere economică și competitivitate, iar pe de altă parte, UE are în vedere asigurarea solidarității între regiunile și statele membre (obiectiv preponderent social), alături de dezvoltare durabilă (preponderent de mediu).
Cele mai importante instrumente financiare care au susținut obiectivele amintite mai sus sunt Fondurile Structurale și de Coeziune (FEDR, FSE, FEDAG…), care au asigurat unitatea și solidaritate regiunilor, pe baza principiul de bază al UE: unitate în diversitate.
După integrarea în Uniunea Europeană, România a încercat să răspundă cerințelor de aderare, stabilindu-și bazele de implementare a politicii de coeziune, cele opt regiuni de dezvoltare, fiecare dintre acestea având un specific anume și un potențial de dezvoltare, care trebuie valorificat.
Per ansamblu, România deține un important potențial turistic, domeniu de larg interes, care poate constitui un avantaj comparativ, dar și competitiv, în condițiile în care fondurile destinate acestuia au fost într-o mică măsură cheltuite, sau dacă au fost consumate, ele nu și-au atins scopul.
Chiar dacă este relativ dificil de realizat o combinație între dezvoltarea durabilă și dezvoltarea turismului, lucrarea prezentă își propune să prezinte cele mai bune alternative de natură economică-financiară, care să poate să asigure continuitate acestui demers științific.
Din această perspectivă, ne propunem să trecem în revistă sursele principale de finanțare, în actuala perioadă de programare, din fondurile comunitare.
Tema principală a lucrării constă în observația că dezvoltare durabilă a regiunii Sud Est, n-ar fi un proces cu parcurs evolutiv fără spirjinul esențial al fondurilor europene nerambursabile.
Prin această lucrare, venim și în sprijinul operatorilor din turism pentru a clarifica noile programe ce pot fi accesate pentru dezvoltarea durabila din sectorul turism. Noul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020 aduce o simplificare la diferite niveluri: o fuziune de programe de finanțare ale UE pentru a avea acces mai ușor la informații, armonizarea procedurilor de aplicare, în timp ce sunt eliminate programele vechi. In acelasi timp sunt introduse posibilitati de sprijinire a noi tipuri de acțiuni cum ar fi specializarea inteligentă.
Pentru asigurarea caracterului științific al lucrării de doctorat, am ales o abordare duală, teoretică și practică, prin prezentarea atât a unor concepte și teorii ale dezvoltării duabile, cât și analiza, sintetică, a principalelor surse de finanțare comunitară a procesului amintit anterior.
Lucrarea este structurată pe ………capitole, concentrate pe conceptul de dezvoltare durabilă, economică și socială, la finalul căreia se regăsește un capitol de concluzii și propuneri de dezvoltare alternativă.
Prin subiectul abordat, lucrarea prezintă o lectură interesantă și utilă, reprezentând un punct de pornire pentru alte cercetări și analize în domeniul dezvoltării durabile, susținute cu ajutorul fondurilor europene, dar și cu implicarea efectivă a factorilor decizionali/locali.
Capitolul 1 – DEZVOLTAREA DURABILĂ – ABORDĂRI TEORETICE ȘI CONCEPTUALE
În general, dezvoltare durabilă reprezintă rezultatul unor abordări integrate, teoretice și practice, a factorilor politici și decizionali, în care protecția mediului și creșterea economică pe termen lung au fost considerate complementare și reciproc dependente.
Acest proces al dezvoltării durabile a fost determinat, în principal, de criza economică și ecologică mondială din perioada 1929-1933, dezvoltându-se pe parcursul mai multor decenii, prin abordarea holistică a interdependențelor economice, sociale și umane, rezultând necesitatea abordării dezvoltării durabile ca noul drum al umanității.
1.1. Conceptul general al dezvoltării durabile – origini și evoluție
În perioada postbelică, au existat preocupări științifice de a identifica o alternativă viabilă a tipului de creștere economică, cu mult timp înainte de conceptualizarea sa teoretică.
Teoria creșterii economice are o bază proprie, un sistem național și categorial la care recurge spre a opera și expune, generoasă și acoperitoare prin temele pe care le problematizează, trimițând, pentru atingerea scopurilor sale demonstrative la sociologie, filosofie, etică, morală, drept, etc. și de aceea a captat atenția unui mare număr de specialiști, dintre care economiști, sociologi, filosofi.
În studierea fenomenului de creștere economică sunt utilizați indicatori orientați în special spre latura cuantificabilă, cantitativă, a fenomenelor și proceselor economice, lasând deoparte aspectele calitative și schimbările structurale produse odata cu creșterea economică. De aceea, a fost necesar un alt concept, cel de dezvoltare economică. In domeniul dezvoltării, părerile celor preocupați de analiza fenomenului sunt destul de diferite. Deosebirile sunt date, de cele mai multe ori, de tratarea problemei, dar se acceptă unanim că dezvoltarea este un concept multidimensional. Pe lângă aspectul economic, acest concept trimite, concomitent, la creștere și progres, considerate la fel de importante, dar și aspectele legate de social, politic, cultural, ambiental, stiintific, spiritual, uman, etc. În același timp, și la modul unanim, se admite că dezvoltarea înglobează în mod obligatoriu,creșterea și progresul economic.
Pentru a întregi imaginea asupra a ceea ce, analiza economică modernă, reține a fi dezvoltarea, sunt luate în considerare și aspecte legate de durata procesului, de tehnologia lui internă, ca și de finalitatea lui ultimă. În acest context, se subliniază că dezvoltarea este un proces de lungă durată, susținut pe parcursul a două, trei decenii. Pe o durată mai mică nici nu ar fi posibile amplele schimbări pe care le presupune ansamblul organismului economic, social, politic etc. Anvergura procesului implică o perioadă mare de aplicare.
Momentul în care se recunoaște că activitățile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurător, cu repercursiuni asupra viitorului Planetei, este Conferința privind Mediul, de la Stockholm, din anul 1972 și acolo s-a vorbit despre eco-dezvoltare. În același an, în Raportul Clubului de la Roma denumit "Limitele creșterii", a obligat omenirea să conștientizeze că există condiționări inseparabile între problemele creșterii economice și cele de poluare a mediului și a creșterii explozive a populației.
Prima lucrare care conține în titlul ei cuvântul sustenabilitate – Societatea sustenabilă: etică și dezvoltare economică, apare în anul 1976. În perioada imediat următoare apar diverse studii care se axează pe problematica sustenabilității la nivel global, publicate de Worldwatch Institute, Washington și de International Union for the Conservation of Nature (IUCN).
Vocabularul teoriei dezvoltării durabile devine uzual de la începutul anilor '80. El a luat naștere efectiv în urmă cu aproximativ 35 de ani, ca răspuns la apariția problemelor de mediu și a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie. În concluzie, se pare că, evoluția atitudinilor ființei umane față de mediu generează necesitatea conceptului de dezvoltare durabilă.
Acest concept s-a cristalizat în timp, în cadrul unor dezbateri științifice aprofundate pe plan internațional și a căpătat valențe politice precise în contextul globalizării.
Din anul 1983, în urma unei rezoluții adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED).
Doi ani mai târziu, în anul 1985, ca urmare a descoperirii unei găuri în stratul de ozon de deasupra Antarcticii, prin Convenția de la Viena, s-a demarat procesul de căutare a unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe dăunătoare stratului protector de ozon ce înconjoară planeta Pământ.
1.2. Raportul Brundtland
În cadrul Raportului Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) din anul 1987, la un an după catastrofa nucleară de la Cernobâl, prezentat de G. H. Bruntdland și denumit Viitorul nostru comun, a fost lansat termenul de dezvoltare durabilă (sustenabilă ) și a dezvoltat prima definiție acceptată a dezvoltării durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi".
Raportul a fost denumit și Raportul Brundtland, are ca obiectiv general "găsirea unei soluții de dezvoltare care să susțină progresul uman printr-o reconciliere între economie și mediul înconjurator, pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndepărtat".
Definiția dată în acest raport presupune o reorientare a politicilor publice pentru a determina „un proces de schimbare în cadrul căruia exploatarea resurselor, direcționarea investițiilor, orientarea dezvoltării tehnologice și a schimbării instituționale sunt toate în armonie și cresc atât potențialul curent cât și pe cel viitor de satisfacere a nevoilor și aspirațiilor umane”.
Elaborarea acestui raport a durat trei ani, un interval de timp relativ scurt și a fost adoptat în unanimitate, chiar dacă asupra anumitor probleme, membrii comisiei aveau păreri diferite.
O componentă cheie a preocupărilor acestei comisii este dezvoltarea economică, atrăgând atenția asupra sărăciei endemice care se găsea în multe țări din lumea a treia.
În acest raport se prezintă sub forma unui element de noutate, corelarea a două probleme percepute până atunci ca fiind complet diferite (atât în ceea ce privește localizarea lor geografică cât și soluțiile și actorii implicați):
protecția mediului înconjurător, văzută în general ca o problemă determinată de industrializare în țările dezvoltate;
problema dezvoltării economice a țărilor sărace din lumea a treia ce urmează să implementeze anumite politici pentru a deveni dezvoltate.
De aceea, comisia a încercat prin intermediul conceptului de dezvoltare durabilă să creeze o punte între aceste două problematici, respingând abordarea separată a dimensiunilor economice și de mediu. În urma acestui demers, s-a generat o definiție a dezvoltării durabile bazată pe două concepte cheie:
a) conceptul de nevoi, înțelegând aici în principal nevoilor celor săraci, cărora trebuie să li se acorde prioritate;
b) conceptul de limite sau praguri impuse de nivelul tehnologic și al organizării sociale în ceea ce privește abilitatea mediului înconjurător de a satisface nevoile prezente și viitoare.
Existența Raportului Brundtland a jucat un rol important în introducerea activităților privind protecția și conservarea mediului în obiectivele prioritare la nivelul dezvoltării societății.
Obiectivele dezvoltării durabile menționate în raport includ revigorarea și reorientarea calitativă a dezvoltării pe lângă obiective directe cum sunt:
satisfacerea unor nevoi esențiale vizând reursele alimentare, energetice, apă și igienă;
asigurarea unui nivel sustenabil al populației;
reorientarea tehnologică și managementul riscului;
corelarea dimensiunilor economică și de mediu în procesul de luare al deciziilor.
Dezvoltarea durabilă implică responsabilizarea persoanelor atât din sfera publică cât și din cea de afaceri, corelată cu o participare largă a publicului și deasemenea cu implicarea organizațiilor societății civile la toate nivelurile ei.
1.3. Definiții
Din perspectiva istorică a conceptului de dezvoltare durabilă, există mai multe posibile definiții care abordează acest concept din diverse perspective. De aceea, am selectat unele dintre aceste definiții:
Dezvoltarea durabilă este acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a compromite posibilitatea ca generațiile următoare să își satisfacă propriile nevoi – Brundtland Report (1987) – echitatea între generații.
Dezvoltarea durabilă înseamnă îmbunătățirea calității vieții umane, dar ținând cont de capacitatea de susținere a ecosistemelor care asistă această viață – World Conservation Union (1991)- capacitatea de susținere a ecosistemelor;
Durabilitatea presupune ca nivelul global de diversitate și productivitate al componentelor și relațiilor în cadrul sistemelor sunt menținute sau îmbunătățite – Noorgard (1988) – menținerea și îmbunătățirea sistemelor;
Durabilitatea înseamnă conservare plus protejare plus restaurare – Van der Ryn (1994) – protejarea si restaurarea mediului înconjurator;
Dezvoltarea durabilă este de fapt o metafora de bază prin care se exprimă împotrivirea față de noțiunea de creștere materială exponențială continuă – Callenbach (1992) – anti creștere materială exponențială;
Dezvoltarea durabilă încearcă să răspundă la cinci mari imperative prin listarea unor principii de bază -International Union for the Conservation of Nature (1986)-:
– integrarea conservării naturii și a dezvoltării;
– satisfacerea nevoilor umane de bază;
– echitate și justiție socială;
– oportunitate pentru autodeterminare socială și diversitate culturală;
– menținerea integrității ecologice.
Există păreri ale specialiștilor în domeniu, între care apar divergențe, care consideră că există mai multe aspecte controversate:
conservatorii din țările dezvoltate și organizațiile internaționale care încearcă să estimeze impactul dezvoltării economice asupra mediului și să găsească soluții care să minimizeze acest impact sunt contraziși de persoane active în cadrul cadrul ONG-urilor și reprezentanți ai unor organizații comunitare de la nivel local care sunt împotriva oricarui tip de dezvoltare economică, convinși fiind că stilul de viață din societățile dezvoltate este profund incompatibil cu cerințele dezvoltării durabile;
reprezentanții comunităților din țările lumii a treia care pun accent pe echitate socială si nevoi, văd preocupările ecologiștilor privind problemele grave ale mediului ca o modalitate de a le refuza țărilor în curs de dezvoltare, posibilitatea de a se dezvolta și a ajunge la aceleași standarde de viață cu țările dezvoltate;
un alt aspect controversat este susținerea societăților și culturilor indigene ca un exemplu de dezvoltare durabilă sau ca modele testate care se apropie de cerințele dezvoltării durabile ca fiind o abordare idilică, deoarece și ele se comportau uneori punând în pericol mediul înconjurător – defrișări masive sau exterminarea unor specii de animale prin vânatoare;
dezvoltarea durabilă ar trebui să permită o evoluție graduală, atâta timp cât direcția în care se îndreaptă poate fi considerată ca benefică pentru oameni și mediul înconjurător deopotrivă, prin menținerea pe termen lung a unor condiții de bază a dezvoltării umane, fără a permite producerea schimbării în mod haotic și imprevizibil.
Pe baza acestor aspecte se pot identifica patru mari grupuri de interese pentru dezvoltarea durabilă, cum sunt: ecologiștii, economiștii, cei care pun accent pe echitate socială și nevoi și specialiști care se axează pe dimensiunea spirituală și etică
Alte Definiții ale Dezvoltării Durabile exprimate de către personalități contemporane:
Sustenabilitatea este capacitatea sistemelor ecologice (naturale, controlate de om sau create de om) de a crea, testa și menține potențialul de adaptare și evoluție, pentru a-și asigura viabilitatea, la toate nivelurile ierarhiei organizaționale. Profesor A. Vădineanu, Șeful Departamentului de Ecologie sistemică și Sustenabilitate – Universitatea București;
Dezvoltarea durabilă oferă o viziune alternativă, în care sistemele naturale sunt legate în mod intim de sistemele create de om, pentru a permite vieții să înflorească în nenumărate forme. Yolanda Kakabadse, Președinte al World Conservation Union ;
Chestiunea elementară este că afacerile au nevoie de societăți sustenabile pentru a-și asigura propria sustenabilitate. John Browne, Group Chief Executive al BP (at the energy company BP between 1995 and 2007)
Alegerile economice și modul de viață adoptate în ultimii ani ne-au dus într-o fundătură: o criză ecologică globală. De aceea, avem nevoie de un sistem nou de valori, un sistem de unitate organică între umanitate și natură, ca și de o etică a responsabilității globale. Mihail Gorbaciov, Președinte al Green Cross International
1.4. Pilonii dezvoltarii durabile
Alături de definiția cea mai folosită prezentată în Raportul Brundtland, este reprezentarea grafică a dezvoltării durabile pe baza a trei piloni principali, fiecare dintre aceștia reprezentând unul dintre conceptele cheie: economie, ecologie și echitate socială în aproape orice lucrare în domeniu.
Valorile pot fi definite ca un set de priorități pe care oamenii le adoptă, în mod conștient sau nu, pe baza unor păreri și percepții despre realitate și viață în general. Comportamentul uman este motivat de priorități pe baza unor modele cognitive. Este necesară acordarea comportamentului uman cu declararea susținerii integrității mediului înconjurător, apropierea de natură, aprecierea resurselor naturale pentru valoarea lor intrinseca și adoptarea unui stil de viață care minimizează impactul asupra mediului înconjurător.
Cei trei E ai dezvoltării durabile reprezintă un set relativ condensat de valori care ar trebui să ghideze schimbarea în procesul de dezvoltare. Acest set de valori trebuie să includă și educația, putere de decizie a diverselor grupuri din societate etc. Este aici o problemă a importanței fiecăruia din acești factori – deși la modul ideal aceste trei valori ar trebui să se afle la egalitate, este mai greu de realizat acest lucru în practică. Inițial, factorul economic a primit cea mai mare importanță, dar acum, asistăm la o tranziție dinspre dimensiunea economică înspre o perspectivă ecologică. În primul caz, valorile economice sunt fundamentale și cuprind în interior valori din dimensiunea socială și cea ecologică (fig. 1.1.), iar în abordarea ca valori fundamentale ecologice, dezvoltarea durabilă presupune ca în conținutul valorilor ecologice să fie și valorile economice și sociale.
Figura 1-1 Cei trei E ai dezvoltarii durabile
Sursa: Adaptare dupa Wheeler (2004), Wheeler, S.M., Planning for Sustainability. Creating Livable, equitable, and Ecological Communities, New York: Routledge, 2004, pp. 31
Obiectivele celor trei piloni principali ce compun dezvoltarea durabilă sunt :
Economie, susținerea creșterii economice, maximizarea profiturilor organizațiilor private, extinderea piețelor.
Social (echitate socială), creșterea autonomiei locale, satisfacerea necesităților umane primare, creșterea echității, garantarea participării și a transparenței, utilizarea unei tehnologii adecvate.
Ecologie, conservarea și protejarea resurselor naturale, reducerea deșeurilor, reducerea poluării aerului, apelor și solului.
Dezvoltarea durabilă are ca preocupări economice principale, reducerea poluării mediului și productivitatea resurselor naturale, cu alte cuvinte, maximizarea volumului de bunuri și servicii, pe unitatea de resurse naturale consumată.
In abordarea economică a problemelor de mediu, există două idei principale, prima este reprezentată de diferența dintre costurile sociale și cele private ale activităților economice în utilizarea resurselor naturale și a doua problemă este legată de nevoia de a rezolva efectele legăturilor dintre creșterea economică și mediu.
Legătura dintre conceptele economice și ecologice în contextul dezvoltării durabile este dată de necesitatea respectatării unor reguli principale:
rata de generare a deșeurilor trebuie să egaleze capacitatea de absorbție a ecosistemului în care deșeurile sunt depozitate;
rata de exploatare a resurselor regenerabile este necesar să fie egală cu cea a regenerării acestora;
resursele neregenerabile trebuie exploatate în mod durabil, adică rata lor de consum nu trebuie să depasească rata de substituție a lor prin resurse regenerabile;
Satisfacerea nevoilor materiale este asigurată prin continua dezvoltare economică, prin îmbunătățirea calității vieții în toate domeniile, prin sănătate, educație și conservarea mediului. Pentru dezvoltarea economică sunt folosite resurse naturale și materiale care prin prelucrări, unele poluează și deteriorează mediul. Existășsi activități economice care pot proteja mediul.
Prin dezvoltarea durabilă se promovează dezvoltarea acelor activități economice ce nu poluează mediul și care încearcă să gasească, prin suțtinerea inovării, soluții pentru a putea renunța la procesele economice care deteriorează aerul, apa și solul. Pentru dezvoltarea economică sunt necesare cuantificările pe termen lung ale costurilor generate de poluarea și distrugerea mediului, de valoarea resurselor neregenerabile exploatate și de îmbunătățirea și diversificarea proceselor tehnologice pentru protejarea mediului.
Principalul obiectiv pe dimensiunea socială a dezvoltării durabile este distribuția echitabilă oportunităților între generații. Printr-un nivel ridicat al ocupării și a susținerii activităților economice generatoare de locuri de muncă, se realizează legatura dintre componenta socială și economică a dezvoltării durabile. Acestea sunt exprimate prin PIB și rata de ocupare ca indicatori macroeconomici primari, dar și prin starea de sănătate a populației.
Analiza condițiilor pentru asigurarea unui consum optim pe termen lung pentru o dezvoltare durabilă, pe baza progresului tehnologic si a ratei de creștere demografică, duce la concluzia că dezvoltarea este durabilă atunci când rata de creștere a consumului este egală cu suma dintre rata de creștere a populației și rata de dezvoltare a progresului tehnic, dar care nu afectează opțiunile generațiilor viitoare.
Exista și specialiști care critică conceptul de dezvoltare durabilă și arată că modul în care este definit el în prezent nu oferă soluții pentru practicieni în viața reală, cum este Campbell. Autorul citat construiește critica conceptului de dezvoltare durabilă plecând de la existența unui triunghi. În fiecare colț al triunghiului Campbell plasează una din cele trei mari valori/priorități subsumate dezvoltării durabile: dezvoltarea economiei locale (economie), redistribuirea beneficiilor asociate cu dezvoltarea economică în mod echitabil (echitate/social) și protejarea mediul înconjurător în procesul de dezvoltare (ecologie).
Campbell consideră că aceste trei mari priorități se află într-o relație de conflict, de cele mai multe ori fiind dificil pentru practicieni să le urmărească concomitent. De aceea, consideră că dezvoltarea durabilă, definită ca o balansare a celor trei priorități – economie, echitate socială și protecția mediului înconjurător, nu este altceva decât o utopie. Implicit, decidentul politic sau practicianul orientat spre dezvoltarea durabilă este și el doar un mit. Mai degrabă, arată autorul, aceste priorități și conflictele pe care le generează trebuie recunoscute și luate în calcul atunci când dorim să construim un model care să ghideze activitatea practică. Noțiunea de priorități/valori subsumate dezvoltării urbane este completată, în viziunea lui Campbell, de noțiunea de conflict. Se propune o strategie destul de complexă pentru adaptarea în practică a dezvoltării durabile, cuprinzând atât modificări de substanță cât și modificări care țin de limbaj, strategii comunicaționale etc.
1.5. Principiile dezvoltării durabile
„Declarația de la Rio asupra mediului și dezvoltării”, din anul 1992, supranumită și Cartea Terrei care conține 27 de principii, supranumite și principiile de la Rio au reafirmat aspectele care au fost articulate la Stockholm, cu 20 ani mai devreme, in anul 1972, privind plasarea ființelor umane în centrul preocupărilor de dezvoltare durabilă care să ateste că oamenii au "dreptul la o viață sănătoasă și la bunăstare în armonie cu natura ".
La aceasta întâlnir de la Rio in anul 1992, denumita si Summit-ul Pământului, s-a constituit un forum pentru a aborda integrativ problemele de mediu, de dezvoltare, precum și pentru a evidenția diferențele de perspectivă între Nord și de Sud. După Summit, dezvoltarea durabilă a urmat o cale proprie, forțând drumul în deliberările organelor de la consiliile locale la organizații internaționale. Mai mult de 150 de țări au instituții la nivel național stabilite pentru a dezvolta o abordare integrată a dezvoltării durabile – deși, în unele țări, consiliile naționale ale dezvoltarii durabile au fost mai mult de natură politică. Prin Agenda 21 s-a formulat programul de acțiune valabil si pentru secolul 21, ce conține 27 de capitole care pot fi grupate în trei mari categorii:
– Sociale – conțin opt capitole privind, dinamica demografică, sărăcia, consumul și producția, cooperarea și comerțul, educația, constientizare publică, transfer de tehnologie curată, promovarea si protejarea sănătății umane, dezvoltarea așezărilor umane.
– Ecologice – sunt 14 capitole pe problemele de mediu privind rezervele de apă dulce, mările și oceanele, despădurirea, deșertificarea, dezvoltarea durabilă a munților, agricultura și dezvoltarea rurală, conservarea biodiversității, atmosfera, substanțele toxice, deșeurile solide, deșeurile periculoase și radioactive.
– Organizare – reprezintă 15 capitole privind structurile abilitate pentru luarea deciziilor si rolul principalelor grupuri privind partea instituționala a Agendei 21.
Prin devoltarea durabilă se urmăreșe și pregătirea mai bună a oamenilor pentru a face față provocărilor prezente și viitoare, dar și pentru a acționa cu responsabilitate față de generațiile viitoare.
Pentru păstrarea calității vieții pentru toți oamenii, în prezent dar și în viitor sunt luate în considerare toate domeniile învățării pentru a cunoaște, pentru a acționa, pentru a conviețui și a dezvolta societatea în armonie cu natura.
În cadrul Declarației de la Rio asupra Mediului și Dezvoltării (1992), au fost lansate o serie de principii inițiale ale dezvoltării durabile, acestea reprezentând baza discuțiilor și analizelor ulteriorare. Acestea sunt prezentate, sintetic, în continuare:
Oamenii stau în centrul procesului de dezvoltare durabilă, iar statele și națiunile (potrivt Cartei Națiunilor Unite) au dreptul suveran de a-și exploata propriile resurse și responsabilitatea de proteja mediul, în concordanță cu nevoile de dezvoltare, cerințele de protejare a mediui și nevoiile generațiilor viitoare.
Oamenii și națiunile trebuie să coopereze în scopul eradicării sărăciei și diminua inegalitățile între standardele de dezvoltare și în nivelul de trai; cooperarea trebuie să acopere toate domeniile cievții economice și sociale.
Țărilor în curs de dezvoltare trebuie să li se acorde atenție specială, acțiunile internaționale adresându-li-se intereselor și nevoilor tuturor.
Statele trebuie să: reducă și să elimine modelele nesustenabile de producție și consum, să promoveze politici demografice potrivite, să coopereze între ele pentru întărirea capacității administrative, pentru creșterea nivelului de înțelegere științifică prin schimburi de cunoștințe științifice și tehnologice, pentru transferul tehnologiilor, inclusiv al tehnologiilor noi și inovatoare.
Pentru a proteja mediul, abordarea precaută trebuie să fie larg aplicată de către state conform cu capacitățile lor. Acolo unde există amenințări de pagube serioase și ireversibile, lipsa de certitudine științifică deplină nu trebuie să fie folosită ca argument pentru amânarea măsurilor eficiente din punct de vedere al costurilor de prevenire a degradării mediului.
Autoritățile naționale trebuie să se străduiască să promoveze internalizarea costurilor de mediu și utilizarea instrumentelor economice, luând în considerare modul de abordare conform căruia poluatorul trebuie, în principiu, să suporte costul poluării, având datoria privind interesul public și fară a distorsiona comerțul internațional și investițiile;
Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument național, trebuie întreprinsă pentru activități propuse pentru care există posibilitatea să aibă un impact advers semnificativ asupra mediului și care sunt supuse deciziei unei autorități naționale competente.
Informarea internațională cu privire la orice dezastre naturale sau alte pericole ce au probabilitatea de a produce efecte dăunătoare subite asupra mediului acelor state.
Principiile dezvoltării durabile au fost reformulate după semnarea Tratului, în vederea incorporării acestor în sistemele legale naționale, acestea devenind obligatorii.
În prezent, principiile stau la baza dezbaterilor pentru luarea deciziilor politice privind protecția mediului, la nivel internațional, câștigând permanent în importanță. Cu toate că, statele lumii au abordări diferite față de principiile menționate (sunt considerate principii de drept internațional), ele recunosc importanța, tratându-le ca atare.
Principiile directoare stabilite de Uniunea Europeană, în cadrul Strategiei de dezvoltare durabilă la nivel comunitar, sunt prezentate într-o formă adaptată:
Promovarea și protecția drepturilor fundamentale presupune plasarea ființelor umane în centrul politicilor UE, promovarea drepturilor fundamentale combaterea tuturor formelor de discriminare și contribuția la reducerea sărăciei și eliminarea excluderii sociale în lumea întreagă.
Solidaritatea intra și integenerațională răspunde nevoilor generațiilor actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile în Uniunea Europeană și oriunde altundeva.
O societate deschisă și democratică asigură garanția cetățenilor în ceea ce privește posibilitatea de a-și exercita drepturile de acces la informație și de a se asigura accesul lor la justiție. Totodată, aceasta presupune și oferirea căilor de a fi consultați și de a participa împreună cu cei interesați și asociați.
Atragerea participării cetățenilor la luarea deciziilor printr-o mai bună informare și o mai bună sensibilizare în ceea ce privește opiniile referitoare la dezvoltarea durabilă. Informarea cetățenilor referitor la influența lor asupra mediului și diferitelor modalități prin care se poate opera pentru a-și allege ceea este mai durabil.
Participarea intreprinderilor și a partenerilor sociali prin promovarea dialogolului social, responsabilitatea socială a intreprinderilor și parteneriatul public-privat, favorizarea cooperării și responsabilitățile comune privind un nou mod de consum și de producție durabile.
Cooerența politicilor și a guvernanței susținută prin promovarea coerenței între toate politicile Uniunii Europene și între acțiunile ce au loc la nivel local, regional, național și mondial pentru a crește contribuția lor la dezvoltarea durabilă.
Integrarea politicilor. Promovarea integrării din considerente de ordin economic, social și protecție a mediului, de o asemenea manieră care să fie coerentă și să se întărească prin utilizarea tuturor instrumentelor ce vizează cea mai bună legiferare pentru o evoluție echilibrată a impactului și a consultărilor dintre părți.
Cea mai bună exploatare a cunoștințelor disponibile. Supravegherea politicilor ce vor fi elaborate, evaluate și executate pe baza celor mai noi cunoștințe disponibile și care din punct de vedere economic, social și al problemelor de mediu asigură cel mai bun raport cost-beneficiu.
Principii de precauție. În cazul incertitudinii stiințifice, punerea in practică a procedurilor de evaluare și măsurile preventive adoptate pentru a evita pierderile de sănătate umană și de mediu.
Principiul poluatorul-plătește. Trebuie să te asiguri că prețurile reflectă costurile reale pentru societate, activitățile de consum și de producție și că poluatorul plătește pentru pagubele aduse sănătății umane și mediului.
La nivelul Uniunii Europene, a fost elaborat „Al V-lea Program de acțiune ecologică spre durabilitate”, bazat pe cele trei principii pe care se construiește politica de protecție a mediului la nivelul UE și anume:
exploatarea resurselor naturale în mod rațional;
protejarea sănătății oamenilor;
propunerea de măsuri la nivel global care să prefigureze soluții la problemele regionale.
O acțiune importantă în cadrul acestei Stategii, o reprezintă „politica de mediu a fiecărei țări membre a UE trebuie să aibă în vedere un înalt grad de protecție, luându-se în considerare diversitatea de situații existente (CE)”. Astfel, cele mai multe guverne din Uniunea Europeană au stabilit ca legislația națională de protecție a mediului să fie un instrument de politică economică. Strategia comunitară definește principalele direcții ale politicii de mediu și ale dezvoltării economice în domeniile cheie cu un impact negativ important: energia, industria, transportul, turismul și agricultura.
1.6. Repere ale cadrului strategic de dezvoltare durabilă
„Dezvoltarea durabilă” reprezintă o alternativă în condițiile cooperării la nivel global, regional și local, iar asigurarea dezvoltării durabile constituie o responsabilitate a fiecărui individ.
Pe plan internațional, a fost recunoscută oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică și protecția mediului în strategia de dezvoltare durabilă. Dreptul internațional al mediului are rolul important de mecanism de codificare și promovare a dezvoltării durabile.
Elementul esențial al dezvoltării durabile este reprezentat de o reconfigurare și combinare a resurselor prin crearea de noi resurse care să răspundă nevoilor în creștere în contextul modenizării.
1.6.1. Repere internaționale
Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină foarte cunoscut după Conferința Organizației Națiunilor Unite la Rio de Janeiro, din anul 1992, privind mediul și dezvoltarea, denumită și “Summit-ul Pamântului”, care a fost considerată cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul XX .
În urma acestei conferințe a rezultat elaborarea mai multor convenții referitoare la schimbările de climă ( prin controlarea si reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (prin conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive, iar o parte din guverne au constituit în anul următor, organizații naționale pentru aplicarea principiilor dezvoltării durabile cum sunt Comisiile sau Comitetele Naționale.
Statele participante au adoptat documente rezultate pentru sprijinirea acestor concepte, precum:
„Declarația de la Rio asupra mediului și dezvoltării”, supranumită și Cartea Terrei care conține 27 de principii;
„Agenda 21”, ce reprezintă un plan de acțiune pentru dezvoltarea durabilă cu începere din secolul 21, concretizat în 40 de capitole destinate unor domenii de programe specifice;
„Convenția asupra biodiversității”;
„Convenția-cadru privind schimbările climatice;
„Declarația privind pădurile”;
„Declarația privind deșertificarea”.
Rezoluția adoptată la acest summit cu denumirea de Agenda 21 este un document programatic ce reprezintă planul de susținere a dezvoltării durabile de bază, care ar trebui să ghideze națiunile în privinta adoptării tipului de dezvoltare economică în secolul XXI. În cadrul acestei Agende, o atenție specială este acordată relației dintre politicile naționale și activitatea guvernelor locale (cap. 28 al rezoluției).
Agenda 21 pune o bază solidă pentru promovarea dezvoltării durabile din punct de vedere al progresului social, economic și de mediu, având 40 de capitole și recomandări care sunt împărțite în patru domenii principale:
Probleme sociale și economice, cum sunt cooperarea internațională pentru a accelera dezvoltarea durabilă, combaterea sărăciei, schimbarea modelelor de consum, dinamica demografică și durabilitatea, precum și protejarea și promovarea sănătății umane;
Conservarea și gestionarea resurselor pentru dezvoltare, din care în special protecția atmosferei, combaterea defrișărilor, combaterea deșertificării și secetei, promovarea agriculturii durabile și dezvoltarea rurală, conservarea diversității biologice, protecția apei dulci ca resursă și oceanele, buna gestionare a substanțelor chimice toxice și a deșeurilor periculoase;
Consolidarea rolului grupurilor majore, inclusiv femei, copii și tineri, a popoarelor indigene și comunitățile lor, prin ONG-uri, prin sprijinirea inițiativelor autorităților locale pentru susținerea activităților din Agenda 21, a lucrătorilor și sindicatele lor, din afaceri și industrie, comunitatea științifică și tehnologică, precum și a fermierilor;
Mijloace de punere în aplicare, inclusiv resursele financiare și mecanismele, transferul de tehnologie ecologică, promovarea educației, conștientizare publică și instruire, aranjamente instituționale internaționale, instrumente internaționale legale și mecanisme, precum și informațiile pentru luarea deciziilor.
Agenda 21 este acum instrumentul neobligatoriu cel mai important și influent în domeniul mediului, servind ca model de management pentru mediu în majoritatea regiunilor lume.
În anul 1994 a avut loc la Cairo, Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare, unde au participat 179 delegații care au adoptat planul de acțiune Oamenii lumii pentru un anumit control al creșterii demografice mondiale (prognoza mondială privind populația Globului se va plasa în jurul cifrei de nouă miliarde de locuitori la nivelul anului 2050). La această conferință s-au abordat probleme legate de populație, de mediul înconjurător, de modelele de consum, de familie, migrație internă și internațională, prevenire și controlul epidemiei HIV/SIDA, informație, educație și comunicare, de tehnologie, cercetare și dezvoltare.
Acest moment hotărâtor a generat un consens internațional care a așezat indivizii și drepturile omului în centrul preocupărilor legate de populație și dezvoltare. A pus într-o nouă lumină legătura dintre sănătatea reproducerii și alte aspecte ale dezvoltării durabile.
La Summit-ul Mondial de la Copenhaga pentru Dezvoltare Socială, (1995), cele 370 de guverne participante au ajuns la un nou consens cu privire la nevoia de combatere a excluderii sociale și a protecției sănătății publice. Acest Summit pentru dezvoltare socială a reunit cel mai mare număr de lideri mondiali de la acel moment. În cadrul acestei întâlniri s-au propus ca obiective de dezvoltare durabilă eradicarea sărăciei, obiectivul de extindere a ocupării forței de muncă active și reducerea șomajului, și favorizarea obiectivelor imperative de integrare socială. Cinci ani mai târziu, au convocat din nou la Geneva în iunie 2000, pentru a revizui ceea ce sa realizat, și să se angajeze la noi inițiative.
Protocolul de la Kyoto a fost negociat în decembrie 1997, ca un acord internațional privind protecția mediului, protocol de către 160 de țări. Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puțin 55 de națiuni (condiție deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiție a fost indeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului. Acordul prevede limite cantitative si reduceri obligatorii pentru un coș la 6 gaze (din care cele mai importante cantitativ sunt : CO2 dioxidul de carbon, CH4 metanul, N2O protoxidul de azot), pentru țările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada 2008-2012 în comparație cu cele din 1990.
În anul 1997, New York s-a ținut Conferința RIO+5 pentru evaluarea progresului realizat la cinci ani de la Conferința de la Rio. În cadrul acestei conferințe au fost evidențiate o serie de deficiențe legate în particular de echitatea socială și de sărăcie, cum sunt:
– asistența oficială acordată pentru dezvoltare este redusă pe fondul creșterii datoriilor internaționale;
– lipsa rezultatelor din transferul de tehnologie pentru dezvoltare si competitivitate;
– coordonare instituțională neperformantă și capacitate redusă de a controla nivelul de producție și de consum.
Conferința de la New York a fost urmată de Summitul de la Johannesburg din anul 2002 care practic, este RIO+10. Această conferință a făcut apel la ratificarea, întărirea și implementarea mai fermă a acordurilor și convențiilor internaționale privind mediul și dezvoltarea.
Această conferință mai este denumită și Summitul Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă Johannesburg (World Summit on Sustainable Development – WSSD), în Africa de Sud, organizat sub egida ONU și a reunit 104 conducători ai statelor lumii pentru a promova noi inițiative de aplicare a dezvoltării durabile și pentru a construi un viitor prosper și sigur pentru cetățenii lumii. Obiectivul principal al Summit-ului l-a constituit continuarea și amplificarea eforturilor internaționale de implementare a documentelor adoptate la Rio.
Au existat rezultate notabile ale acestei întâlniri internaționale :
Declarația de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă,
Planul de implementare a Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă (JPOI);
Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabilă ca fiind un element central al agendei internațioanle și a dat un nou impuls pentru aplicarea practică a măsurilor globale de luptă împotriva sărăciei și pentru protecția mediului
S-a aprofundat și întărit înțelegerea conceptului de dezvoltare durabilă, în special prin evidențierea importantelor legături dintre sărăcie-mediu-utilizarea resurselor naturale
Guvernele au căzut de acord și au reafirmat un domeniu de obligații și ținte concrete de acțiune pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.
„Declarația privind deșertificarea”.
Planul de implementare de la Johannesburg, are în vedere cinci domenii prioritare: apa, energia, sănătatea, agricultura și diversitatea biologică, domenii consacrate prin acronimul WEHAB, inițialele cuvintelor englezești ce definesc cele cinci domenii.
Planul cuprinde un set de obiective și ținte concrete, cuantificabile, formulate în baza priorităților actuale ale dezvoltării durabile, armonizate cu obiectivele prioritare formulate în Declarația Mileniumului.
Prin Declarația de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectivă pentru progresul și întărirea celor trei piloni interdependenți ai dezvoltării durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială, protecția mediului la nivel local, național, regional și global.
În acest sens, eforturile sunt axate cu precădere pe:
eradicarea sărăciei;
modificarea modelelor de producție și consum;
protejarea sănătății;
protejarea și managementul bazei de resurse naturale pentru dezvoltarea economică și socială.
Conferința ONU privind Dezvoltarea Durabilă (RIO+20) – UNCSD este organizată la Rio de Janeiro, în Brazilia, în 2012, cu ocazia celei de a 20-a aniversări față de 1992, de la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED, RIO), și aniversarea a 10 ani din 2002 Summitul mondial privind dezvoltarea durabilă (WSSD) de la Johannesburg.
Obiectivul conferinței a fost de a asigura un angajament politic reînnoit pentru dezvoltarea durabilă, evaluarea progreselor realizate până în prezent și lacunele în punerea în aplicare a rezultatelor summiturilor privind dezvoltarea durabilă, precum și abordarea provocărilor noi și emergente. Temele majore ale acestei conferințe sunt : Economia Verde in contextul dezvoltării durabile și al eradicării sărăciei și Cadrul Instituțional pentru Dezvoltare Durabilă.
Evenimentele din ultimii ani ne-au demonstrat că numai printr-o gestionare și utilizare durabilă a resurselor naturale, poate fi realizat obiectivul de eradicare a sărăciei, de aceste resurse fiind dependentă populația săracă, pentru a-și asigura subzistența. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului si îndeplinirea lor este în strânsă inter-condiționalitate cu politicile privind Economia Verde. Abordarea foametei, sărăciei, condițiilor de salubritate, starea sănătății și necesitatea educației, este interconectată cu capitalul natural și capacitatea de regenerare a ecosistemelor naturale. Este necesară o abordare holistică a biodiversității pentru adaptarea la schimbările climatice, bunăstarea și sănătatea populației pe termen lung, securitatea alimentară, eradicarea sărăciei și dezvoltarea economică.
Platforma Științifico–Politică Interguvernamentală privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemelor (IBPES) este un instrument care sprijină consolidarea politicii privind biodiversitatea la nivel global.
Aceste întâlniri șsi conferințe mondiale stau la baza dreptului internațional al mediului influențează direct evoluția lui. Dreptul și politica internațională în domeniul protecției mediului este un domeniu în continuă formare care evoluează pe baza rezoluțiilor și declarațiilor unor organizații internaționale, cum sunt : Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sau Agenția Internațională a Energiei Atomice.
1.6.2 Repere strategice la nivel european
Summit-ul de la Paris din 1972 a evidențiat necesitatea acordării unei atenții deosebite protecției mediului în contextul expansiunii economice și a îmbunatățirii standardelor de viață, care stă la baza elaborării politicii europene de mediu concretizată prin Actul Unic European din 1987, fiind un punct de referință al politicii europene de mediu, menționat pentru prima dată în cadrul unui tratat al Comunității Europene.
La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic începând cu anul 1997, prin includerea sa în „Tratatul de la Maastricht”, tratat ce a conferit protecției mediului un statut complet în cadrul politicilor europene.
Baza legală a politicii de promovare a dezvoltării durabile din Uniunea European, ca și cea de protecție a mediului este consolidată în Tratatul de la Amsterdam din anul1999.
În anul 2000, Șefii statelor membre ale Uniunii Europene la acel moment, în ședința Consiliului European de la Lisabona, s-au angajat să creeze "cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume".
Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene este adoptată în anul 2001 de Consiliul European de la Göteborg și a consolidat dezvoltarea durabilă ca fiind un factor important al obiectivelor socio-economice și protecției mediului.
Această strategie a fost completată în 2002, de Consiliul de la Barcelona, cu o dimensiune externă în urma Summitului de la Johanesburg.
Strategia a fost revizuită în anul 2005, ca urmare a evidențierii unor tendințe nesustenabile, cu efecte negative asupra mediului înconjurător care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene. Au fost evidențiate anumite direcții de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte negative: schimbările climatice, amenințări la adresa sănătății publice, creșterea sărăciei și a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale și afectarea biodiversității;
Comisia Europeană a publicat o evaluare inițială și a trasat o serie de direcții de urmat, iar în iunie 2005, șefii de stat și de guverne din UE au adoptat o declarație privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care susținea că Agenda de la Lisabona este o componentă esențială a obiectivului dezvoltării durabile.
La 9 iunie 2006, Consiliul UE a adoptat o Strategie de Dezvoltare Durabilă, pentru o Europă extinsă, cu o viziune strategică unitară și coerentă, ce are ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții, pentru generațiile prezente și viitoare, prin crearea unor comunități sustenabile, capabile să gestioneze și să folosească resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei, în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.
Această strategie, prin obiectivele ei, previne amenințările la adresa sănătății publice, sărăciei și excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale și erodarea biodiversității și schimbările climatice accentuate și încorporează Agenda de la Lisabona, revizuită, pentru creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă drept o componentă esențială a obiectivului atotcuprinzător al dezvoltării durabile.
Pentru implementarea Strategiei, responsabilitatea revine Uniunii Europene și statelor sale membre, implicând toate componentele instituționale la nivel comunitar și național, dar și printr-o strânsă colaborare cu societatea civilă.
Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene se bazează pe țintirea a patru obiective-cheie:
Protecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de impactul negativ asupra mediului;
Echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității culturale, egalității de șanse și prin combaterea discriminării de orice fel;
Prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă abundente și bine plătite;
Îndeplinirea responsabilităților internaționale ale UE prin promovarea instituțiilor democratice în slujba păcii, securității și libertății, a principiilor și practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.
Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene reprezintă documentul pe baza căruia se integrează și se corelează componentele economice, ecologice și socio-culturale cu ajutorul următoarelor linii directoare:
promovarea și protecția drepturilor fundamentale ale omului;
solidaritatea în interiorul generațiilor și între generații;
cultivarea unei societăți deschise și democratice;
informarea și implicarea activă a cetățenilor în procesul decizional;
implicarea mediului de afaceri și a partenerilor sociali;
coerența politicilor și calitatea guvernării la nivel local, regional, național și global;
integrarea politicilor economice, sociale și de mediu prin evaluări de impact și consultarea factorilor interesați;
utilizarea cunoștințelor moderne pentru asigurarea eficienței economice și investiționale;
aplicarea principiului precauțiunii în cazul informațiilor științifice incerte;
aplicarea principiului “poluatorul plătește”.
În anul 2007, în cadrul Summit-ului de la Lisabona, a fost semnat „Tratatul de la Lisabona”, denumit oficial „Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatul instituind Comunitatea Europeană”, care cuprinde mai multe protocoale privind schimbările climatice și lupta împotriva încălzirii globale, precum și o serie de amendamente cu privire la solidaritatea în probleme legate de furnizarea de energie și a schimbărilor în domeniul politicii energetice europene.
1.6.3 Repere ale dezvoltării durabile în România
În anul 1997 a fost creat în România, ca stat membru al Uniunii Europene, Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD), organism aflat sub egida Academiei Române, care se ocupă cu elaborarea de propuneri și formularea de strategii pentru dezvoltarea durabilă a României, devenind cea mai autorizată voce din societatea civilă în domeniu. Acest Centru Național pentru Dezvoltare Durabilă are ca scop principal identificarea priorităților de dezvoltare durabilă ale României și propunerea de proiecte concrete pentru realizarea acestora la nivel național și local.
În perioada 1997-1999 a fost elaborată pentru prima dată, cu asistență din partea Programului ONU pentru Dezvoltare (PNUD), o Strategie Națională pentru Dezvoltare Durabilă în România, care a fost definitivată în urma unui număr mare de contribuții asamblate într-un cadru larg participativ și adoptată ca document oficial al Guvernului României. Acest document a oferit cadrul conceptual și metodologia de consultare a factorilor interesați pentru implementarea cu succes a programului Agenda Locală 21 într-un număr de circa 40 municipalități și județe, deși impactul acestui document asupra politicilor publice la nivel național a fost relativ restrâns.
La nivel local, implementarea Agendei 21 a căpătat amploare începând cu anul 2000, odata cu implementarea proiectului Întărirea capacității locale (Building Local Capacities to Implement the Local Agenda 21 in Romania), coordonat de Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă și Ministerul Administrației și de Interne. La acest proiect au luat parte peste patruzeci de municipalitați locale care au elaborat o strategie locală de dezvoltare durabilă coerentă si specifică, pe baza unui amplu proces participativ, urmat de un plan de acțiune concret.
Din iulie 2007, după aderarea României la UE, Strategia din 1999 a însemnat obiectul unei raportări interimare asupra aplicării obiectivelor dezvoltării durabile către Comisia Europeană.
Pe parcursul anilor 2002-2004, au fost continuate demersurile pentru elaborarea unei strategii complexe de dezvoltare durabilă a României, cu orizont de timp 2025, la inițiativa Președintelui României și sub egida Academiei Române, însă nu și-au găsit finalizarea într-un document coerent și au rămas în stadiul de proiect. În absența unei strategii de dezvoltare durabilă actualizate la acea dată, conform directivelor în materie ale Uniunii Europene, documentele programatice și strategiile sectoriale elaborate în România în perioada pre- și post-aderare conțin prevederi relevante și obiective-țintă precise.
Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie 2005, și protocoalele anexate cuprind angajamentele concrete ale României de transpunere în practică a întregului acquis comunitar, prevăd unele decalări ale termenelor de implementare ale unor obligații de mediu (până în 2015 pentru instalațiile industriale cu grad ridicat și complex de poluare, până la 16 iulie 2017 pentru depozitele municipale de deșeuri, 2018 pentru extinderea sistemelor urbane de alimentare cu apă potabilă și tratare a apelor uzate).
Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 (PND) reprezintă documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală care orientează și stimulează dezvoltarea economică și socială a țării în concordanță cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene și în contextul dezvoltării durabile. Planul stabilește drept obiectiv global reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică dintre România și celelalte state membre ale Uniunii Europene și detaliază obiectivele specifice ale procesului pe 6 direcții prioritare care integrează direct și/sau indirect cerințele dezvoltării durabile pe termen scurt și mediu:
Obiectivul creșterii competitivității și dezvoltării economiei bazate pe cunoaștere include, ca una dintre principalele subpriorități, îmbunătățirea eficienței energetice și valorificarea resurselor regenerabile de energie în vederea reducerii efectelor schimbărilor climatice;
Aducerea la standarde europene a infrastructurii de bază pune accentul pe dezvoltarea durabilă a infrastructurii și mijloacelor de transport prin reducerea impactului asupra mediului, promovarea transportului intermodal, îmbunătățirea siguranței traficului și protecția elementelor critice de infrastructură;
Prioritatea privind protecția și îmbunătățirea calității mediului prevede îmbunătățirea standardelor de viață pe baza asigurării serviciilor de utilități publice, în special în ceea ce privește gestionarea apei și deșeurilor; îmbunătățirea sistemelor sectoriale și regionale ale managementului de mediu; conservarea biodiversității; reconstrucția ecologică; prevenirea riscurilor și intervenția în cazul unor calamități naturale;
Perfecționarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman are în vedere promovarea incluziunii sociale și întărirea capacității administrative pentru dezvoltarea unei piețe a muncii moderne și flexibile, îmbunătățirea relevanței sistemului de educație și formare profesională pentru ocuparea forței de muncă, stimularea culturii antreprenoriale;
Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol, silvic și piscicol conține prevederi privind utilizarea rațională a fondului funciar, reabilitarea ecologică a unor terenuri degradate sau poluate, siguranța alimentară, bunăstarea animalelor, încurajarea acvaculturii în zonele costiere;
Obiectivul de diminuare a disparităților de dezvoltare între regiuni și în interiorul acestora are în vedere, printre altele, îmbunătățirea performanței administrative și a infrastructurii publice locale, protecția patrimoniului natural și cultural, dezvoltarea rurală integrată, regenerarea zonelor urbane afectate de restructurarea industrială, consolidarea mediului de afaceri și promovarea inovării. Sunt prevăzute, de asemenea, acțiuni în domeniul cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale în vederea integrării socio-economice a zonelor de graniță și creșterea accesibilității regiunilor României în cadrul teritoriului UE.
Cel mai important document actual este Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013–2020–2030, care a fost dezbătut și aprobat de către Guvernul României, în ședința din 12 noiembrie 2008.
România a prezentat Comisiei Europene și a finalizat propria Strategie Națională pentru Dezvoltare Durabilă, revizuită, la sfârșitul anului 2008.
La sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, se constată că, după o tranziție prelungită și traumatizantă la democrația pluralistă și economia de piață, România mai are de recuperat decalaje considerabile față de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu însușirea și transpunerea în practică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în contextul globalizării. Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate și o administrație aflate încă în căutarea unei viziuni unitare și un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot deveni ireversibile.
Conceptul de dezvoltare durabilă reprezintă rezultatul unei abordări integrate a factorilor politici și decizionali, în care protecția mediului și creșterea economică pe termen lung sunt considerate complementare și reciproc dependente. Acest concept de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri științifice aprofundate pe plan internațional și a căpătat valențe politice precise în contextul globalizării.
Ca urmare a obiectivelor comunitare asumate și de România, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, a rezultat obligativitatea de elaborare a Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă pentru 2013 – 2020 -2030, pe baza obiectivelor statuate în Tratatul de Aderare, în Strategia Lisabona pentru creștere și locuri de muncă și în Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă din 2006.
Strategia stabilește obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil și realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adăugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaștere și inovare, orientat spre îmbunătățirea continuă a calității vieții oamenilor și a relațiilor dintre ei în armonie cu mediul natural. Elaborarea acestei strategii a fost posibilă prin concertarea factorilor politici, decizionali, dar și cu sprijinul conceptual al Academiei Române, prin implicare activă si dezbatere a proiectului la nivel național și regional. Această strategie propune liniile directoare pentru dezvoltarea României în perspectiva următoarelor două decenii, fără a putea fi inflențată de partidele politice aflate la guvernare.
Ca orientare generală, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă vizează realizarea pe termen scurt, mediu și lung a următoarelor obiective strategice :
Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României ca stat membru al UE;
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile;
Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile;
Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu și lung, o creștere economică ridicată și, în consecință, o reducere semnificativă a decalajelor economico-sociale dintre România și celelalte state membre ale UE.
Principalele direcții ale strategiei pentru a putea îndeplini aceste obiective sunt :
Anticiparea efectelor schimbărilor climatice și elaborarea atât a unor soluții de adaptare pe termen lung, cât și a unor planuri de măsuri de contingență inter-sectoriale, cuprinzând portofolii de soluții alternative pentru situații de criză generate de fenomene naturale sau antropice;
Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic și ecologic, în deciziile investiționale din fonduri publice pe plan național, regional și local, introducerea fermă a criteriilor de eco-eficiență în toate activitățile de producție sau servicii;
Asigurarea securității și siguranței alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României în privința dezvoltării producției agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea măsurilor de creștere cantitativă și calitativă a producției agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni și animale cu cerințele de majorare a producției de biocombustibili, fără a face rabat de la exigențele privind menținerea și sporirea fertilității solului, biodiversității și protejării mediului;
Corelarea rațională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investiționale în profil inter-sectorial și regional, cu potențialul și capacitatea de susținere a capitalului natural;
Modernizarea accelerată a sistemelor de educație și formare profesională, sănătate publică și servicii sociale, ținând seama de evoluțiile demografice și de impactul acestora pe piața muncii;
Folosirea generalizată a celor mai bune tehnologii existente, din punct de vedere economic și ecologic, în deciziile investiționale;
Introducerea fermă a criteriilor de eco-eficiență în toate activitățile de producție și servicii;
Asigurarea securității și siguranței alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României, fără a face rabat de la exigențele privind menținerea fertilității solului, conservarea biodiversității și protejarea mediului;
Racordarea la normele și standardele europene privind calitatea vieții;
Necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanțare, în condiții de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte și programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecției mediului, siguranței alimentare, educației, sănătății și serviciilor sociale;
Protecția și punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural național; racordarea la normele și standardele europene privind calitatea vieții să fie însoțită de revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de viețuire tradiționale, în special în zonele montane și cele umede.
CAPITOLUL 2: DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI
Aceasta este una dintre cele mai complete definiții ale turismului, ca fiind reprezentat de “activitățile desfășurate de persoane pe timpul călătoriilor și șederii în locuri situate în afara mediului lor de locuit pentru o perioadă consecutivă care nu depășește un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri sau alte motive nelegate de exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat”.
Efortul fizic și intelectual al fiecarui individ este considerat un nucleu al creșterii complexității vieții sociale. In timpul liber poate fi compensat efortul depus, pentru refacerea capacităților fizice și psihice, prin practicarea unor activități sportive și de turism.
Astfel, turismul devine o consecință a creșterii dimenisunii timpului liber, a cărui structură este influențată de caracteristici socio-demografice (sex, vârstă, stare civilă), nivel de instruire, grad de cultură, ocupație, nivelul veniturilor, condiții de locuit și de transport, condiții culturale (tradiții, obiceiuri), factori subiectivi (aptitudinile, dorințele, năzuințele individului, accepția pe care o dă fiecare timpului liber, gradul de angajare la viața socială și politică) ș.a.
2.1. Concepte și definiții
Teoria dezvoltării durabile în turism a fost unanim acceptata de organizațiile internaționale și naționale. În anul 1991, conceptul de turism durabil a fost definit ca ”dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare”.
Următoarea definiție este „dezvoltarea turismului durabil satisface necesitățile turiștilor prezenți și ale regiunilor-gazdă, în același timp cu protejarea și creșterea șanselor și oportunităților pentru viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale și estetice să fie pe deplin satisfăcute, menținând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemul de viață.” ,
Conform definiției date de Comisia Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), dezvoltarea durabila a turismului implica faptul ca volumul total al capitalului, format din capital fizic (masini, drumuri, hoteluri s.a.), capitalul uman (sanatatea oamenilor, cunostintele si calificarea lor) si capitalul natural (padurile, aerul, apa si solul fertile), ramâne constant sau creste în timp.
Turismul durabil reprezintă dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale pentru generațiile viitoare.
Exista o legătura puternică între turism și mediu, de aceea dezvoltarea durabilă în turism devine o necesitate, mai mult decât în cazul altor industrii. Practicarea turismului poate creea efecte negative economice, sociale sau ecologice, iar pentru prevenirea si contracararea acestora este necesară implicarea tuturor factorilor decizionali, dar si prin atragerea partenerilor privați în dezvoltarea turismului.
Turismul durabil este un concept determinat de creșterea populației, de ridicare a nivelului trai, de dorința de petrecere a timpul liber fără a provoca limitele mediului.
Pentru dezvoltarea durabilă a turismului este absolut necesara o stransa colaborarea si de o abordare deschisă, de parteneriate între factorii interesați:
autorități (care dispun de instrumente legislative, economice, sociale);
agenți economici (care inițiază proiecte de amenajare și servicii turistice);
organizatiile ce militează pentru protecția mediului și păstrarea moștenirii cultural;
turoperatori și agenții de turism, prestatori locali de servicii turistice;
turiștii (beneficiari ai activității de turism).
Dupa cum se poate observa de mai sus, partenerii pot fi din sectorul public, din sectorul privat și din ONG-uri ca grupuri de interes non profit. Acest parteneriat presupune implicarea mass-mediei, cursuri de pregătire pentru lucrătorii implicați în turism, elaborarea politicilor, marketingul și de-marketingul, elaborarea de regulamente și renunțarea la regulamente când este nevoie, educație publica, găsirea unui sistem de stimulare a ideilor noi de către sectorul public și de alte sectoare.
Succesul acestor parteneriate depinde de flexibilitatea, deschiderea și bunăvoința factorilor implicați. De aceea, este nevoie de parteneriate pe termen lung, cu pastrarea si continuitatea ideilor, iar acest deziderat este greu de realizat într-o lume modernă aflată în continuă schimbare. Pentru practicarea turismului este necesară dobândirea de deprinderi speciale pentru un domeniu cu o piață concurențială acerbă, unde flerul, asumarea unor riscuri necesare, cunoașterea pieței turistice și a rețelelor turistice internaționale sunt esențiale.
Turismul durabil se manifestă prin activitățile de protejare si conservare a mediului din industria ospitalității, care include forme diverse ale turismului ( cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural, ecoturism )
Turismul durabil este un concept, rezultat ca urmare a diverse studii si a eforturilor depuse de catre numerosi cercetatori, ca raspuns la necesitatea cuantificarii si a efectelor negative pe care turismul le genereaza în comunitatile gazda. Turismul reprezinta oportunitatea spre dezvoltare, în unele cazuri fiind singura, dar pentru multe comunitati genereaza si un impact negativ asupra mediului si culturii locale.
Dezvoltarea durabilă deschide calea oricărei forme de turism prin realizarea unei abordări holistice in incercarea de a reducere impactul negativ, a respectării cerințelor de protecție a mediului și prin colaborări multidisciplinare sa se realizeze acordarea unui sprijin real unor astfel de activități.
Dezvoltarea turistică durabilă a devenit o necesitate pentru a proteja bogățiile naturale, condițiile sociale de muncă si de viață și pentru protejarea patrimoniului cultural în condițiile satisfacerii nevoilor turiștilor și populației locale. Aceasta a dat naștere unor forme de turism durabil cum sunt ecoturismul, turismul rural, turismul științific, turismul cultural și care respectă principiile turismului durabil. Aceste principii conțin linii directoare de acțiune pentru ca populația locală să poată beneficia de locuri de muncă, prin realizarea unui echilibru între activitatea turistică și mediu, prin dezvoltarea economică a comunității locale, prin dezvoltare turistică controlată. Acestea se pot realiza cu ajutorul unui cod de practici bazate pe standarde internaționale deja acceptate, pentru turismul național, regional sau local, sau prin realizarea unor programe educaționale pentru îmbunătățirea cunoașterii în domeniul protecției resurselor naturale și culturale.
Scopul turismului este de a genera venituri pentru populația locală și de a dezvolta regiunea. În turismul durabil se acordă o mare importanță problemelor legate de mediu dar există și interacțiunea umană a turiștilor care, uneori, reacționează diferit în vacanțe, față de comportamentul lor de zi cu zi. În turismul internațional, vizitatori din toată lumea sunt atrași de patrimoniul mondial, cultural și natural care se află și la mare distanță de casă, care poate deveni motorul dezvoltării locale, dar trebuie evitată supraaglomerarea care generează pierderi indirecte.
Din experiența internațională, în anumite zone, din cauza numărului mare de vizitatori, pot rezulta efecte nedorite ale impactului asupra mediuuli, cum este eroziunea montană din zona Alpilor, din Parcurile Naționale din Statele Unite și din Himalaya. Impactul fizic al turismului este foarte puternic asupra naturii, cu păduri și ferme distruse pentru a se face loc construcțiilor de aeroporturi, drumuri, hoteluri și terenuri de golf, schimbarea profilului plajelor care poate cauza înnămoliri sau eroziuni în alte părți, pârtiile de schi pot provoca alunecări de teren datorate defrișărilor sau alte potențiale dezastre majore.
Prezervarea bunurilor patrimoniului mondial este un argument puternic pentru stabilirea condițiilor de turism, deoarece mediul nu mai poate suporta consecințele sociale și ecologice ale impactului turiștilor asupra unora dintre destinațiile ce sunt în patrimoniul mondial.
Dezvoltarea parcurilor tematice, cum ar fi Disneyland din Los Angeles, California din anul 1955, urmat de cel din Florida, la Tokyo și la Paris, care se bucură de un real succes, reprezintă o alternativă de petrecere a vacanțelor și a timpului liber a unui număr mare de turiști, de ordinul milioanelor, care puteau deveni o amenințare pentru alte destinații..
Dezvoltarea tehnologiei computerelor face posibilă “vizitarea virtuală” a zonelor cuprinse în patrimonial mondial, adică a unui site dezvoltat special pentru aceasta, site-ul “Reality Park”, unde este necesara purtarea unui coif și a unor mănuși cu fibre optice sofisticate, stimulatori audio și olfactivi, pentru a simula senzațiile de la destinația reală.
2.2 Tendințe generale în evoluția sectorului
Turismul este în continuă dezvoltare in ultimii 50 de ani si a devenit una dintre industriile importante, dar, in acelasi timp este si generator de probleme culturale și de mediu în multe zone. Aceasta se intampla datorită dezvoltării ample pe termen scurt, fara a lua in seama implicatiile schimbărilor pe termen lung pe care le produce, de aceea este necesara dezvoltarea unui turism durabil.
Existenta a diverse concepte privind turismul durabil a condus la strategii de dezvoltare ce au urmarit evitarea deteriorarii echilibrului zonelor unde se desfășoară activități turistice și sunt potrivite pentru a fi aplicate și în Romania. Din motive politice, pana in anii ‘90, Romania a fost ținută oarecum separat de sistemul turistic internațional, dar acum, pe baza strategiilor de turism durabil, Romania poate evita greșelile care s-au făcut în alte zone si poate începe să obțină beneficii reale din turism.
Turismul este totusi o afacere riscantă, deoarece exista un ansamblu de factori externi și interni acestei afaceri care generează success in unii ani si insucces in alti ani sau activitățile turistice nu pot fi de succes in toate regiunile. Acesta este un sector economic distinct, care include o gamă largă de servicii complementare cum sunt serviciile de publicitate, de păstrarea sănătății prin tratamente balneare, servicii de alimentație publică și de cazare, de transport , servicii de agrement și pentru divertisment.
Turismul acționează ca “un element dinamizator al sistemului economic global” intr-o economie naționala, ce genereaza o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere si în sfera producției acestora. Acesta poate fi determinat de adaptarea ofertei de produse turistice la cererea specifică tot mai avizată a turistilor, care generează plus producție și implicit la venituri suplimentare în toate domeniile emergente. Turismul poate determina dezvoltarea infrastructurii de transport, a mjloacelor de transport necesare, a instalațiilor necesare pentru transport și de agrement, a infrastructurii de cazare, a restarantelor, stimulnd creterea economică.
Activitățile specializate desfășurate pentru satisfacerea necesităților de bunuri și servicii ale turiștilor pe timpul călătoriilor, așa cum au fost ele definite de Organizatia Mondiala a Turismului, fac din turism o ramură distinctă a economiei, o adevarată industrie care interacționează cu alte ramuri economice. Turismul are nevoie, pentru a-și desfășura activitatea, de produse din sfera serviciilor de transport, cazare, alimentație, divertisment, sănătate, cultură și siguranță publică.
Turismul contribuie la formarea PIB-ului, prin realizarea de valoare adăugată directă, dar și indirectă din valoarea adăugată a domeniilor conexe, activitatea unor ramuri fiind susținută și de nevoile din turism.
Nevoia de distracție și agreement turistic determină diversificarea posibilităților de petrecere a timpului liber al turiștilor prin dezvoltarea unor parcuri acvatice, parcuri de distracție, centre wellness, spa-uri, diversitate gastronomica. Se poate spune că turismul reprezintă si un mijloc de diversificare a structurii serviciilor unei țări, dar și că el poate constitui un sector care poate ocupa populația rămasă disponibilă din alte sectoare. Este de subliniat și faptul că turismul poate fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate, prin dezvoltarea unor zone cu importante și atractive resurse turistice naturale și antropice. De aceea, turismul poate fi considerat si o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. Efectele economice ale turismului sunt reprezentate si de contribuția sa la asigurarea unei circulații bănești echilibrate, pe baza turismului intern și internațional.
Impactul activităților turistice in procesul unei dezvoltări durabile, presupune:
• creșterea puterii economice a localităților, prin obținere de noi venituri din noi taxe și impozite locale;
• creșterea numărului de unități de cazare, sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe, etc.);
• veniturile obținute din turism și comerțul specific acestui cadru, pot contribui la susținerea acțiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a peisajelor valoroase; utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări turistice corespunzătoare;
• crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, calești, sănii, bărci, instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);
• creșterea veniturilor bănești ale locuitorilor în condițiile reducerii pășunatului și a exploatărilor silvice;
• modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic;
• încurajarea activităților tradiționale, mai ales a acelora cu caracter artizanal și de mica industrie tradițională;
• dezvoltarea unui comerț specific bazat pe produsele economice locale și meșteșugărești;
• creșterea viabilității unor localități cu resurse naturale reduse;
• aportul de profit pe baza activităților de primire, găzduire, transport și alimentație publică ce reprezinta o contribuție importantă pentru dezvoltarea locala;
• crearea condițiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomerației din sezonul turistic;
• creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în turism.
Dezvoltarea economică are și repercusiuni negative, mai ales când se depășesc anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant. Este foarte important ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune, petrol, sare, etc.) dintr-o zonă să se facă rațional, pentru a păstra și permanentiza un potențial natural atractiv și valoros, ca și pentru: reducerea efectelor de poluare naturală și antropică, prevenirea fenomenelor de deșertificare ori de degradare a apelor, solului și vegetației, menținerea unui climat plăcut și stabil, în scopul menținerii și păstrării atractivității peisajului. Pădurile au și ele un rol în pastrarea climei si a temperaturilor specifice zonei, în pastrarea caltatii resurselor de apă, in reducerea acțiunii vânturilor puternice, în formarea si stabilitatea solurilor și pastrarea unor ecosisteme specifice de floră și faună ce reprezinta resursa naturala in turism.
Se inregistreaza si un impact negativ al activităților economice care este determinat printr-o presiune asupra exploatării resurselor, prin distrugerea treptată a mediului înconjurător si prin utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la consum mare de materii prime și energie, precum și la creșterea poluării prin produse secundare. De asemenea se inregistreaza un impact negativ si din derularea activităților turistice necontrolate, fără a se tine cont de standardele de amenajare și exploatare ce pot duce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Urmările vizitelor turiștilor în afara traseelor marcate se manifestă prin distrugerea vegetației, perturbării faunei, apariția incendiilor, braconaj, uneori până la dispariția unor specii.
Dezvoltarea unui turism durabil a fost determinat de repercursiunile activitatilor turiștilor asupra resurselor turistice. Există acțiuni distructive, uneori inconștiente, datorate mai ales lipsei de educație turistică și ecologică, în zonele sau la obiectivele la care se conturează o evidentă concentrare turistică și în condițiile în care dotările și amenajările specifice nu există. Este necesară limitarea exploatării resurselor naturale cu valențe turistice cum sunt : apele minerale, gazele de mofetă, nămolurile, plajele, apa lacurilor sărate ș.a. prin asigurarea exploatării raționale, prin respectarea normelor sanitare de protecție a hidrozăcămintelor și a perimetrelor hidrogeologice cu valoare balneară.
Există și alte repercursiuni în condițiile dezvoltării activităților turistice datorate tendinței de extindere a structurilor și serviciilor turistice fără a fi utilizate dotările existente, de aceea crește și gradul de urbanizare a localităților și diversificarea formelor de poluare.
Valorificarea turistică adecvată prin amenajarea și prin gestionarea eficace devine baza păstrarii integrității ecologice a resurselor. Influența directă a creșterii populației și a creșterii mediului urban, prin dispariția terenurilor naturale și a pădurilor, circulația turistică intensă a vehicule diverse, în exces de viteză, generează mai multe forme de poluare (a aerului, sonoră, tasarea solului, ș.a.). Turismul este în dependență directă de industrie și agricultură în dezvoltarea sa, prin efectul multiplicator al activităților turistice, care sunt practicate în apropierea ariilor protejate și pot duce la modificări ireversibile asupra mediului înconjurător.
2.3 Efectul multiplicator al turismului (K)
Organizația Mondiala a Turismului definește efectul multiplicator al turismului ca și valoarea adaugata creată de o unitate cheltuită de un turist, cheltuială efectuată și în alte domenii decât turismul, utilizată în economia statului sau localității de destinație.
Efectul acestor cheltuieli este direct, prin creșterea profiturilor în sectorul turistic, dar și indirect prin creșterea valorii achizițiilor de bunuri și servicii conexe contractate de operatorii turistici asupra ramurilor producătoare ale acestor bunuri.
In acelasi timp, exista și un efect indus asupra întregii economii naționale, deoarece veniturile persoanelor ce lucrează în turism sau in sectoare conexe necesare activității de turism, sunt reinvestite de către aceștia, pentru achiziționarea de alte bunuri și servicii necesare. Deci, prin aceasta participă la procesul de multiplicare a cererii agregate.
Din literatura economică de specialitate, formula multiplicatorului investițiilor definit de Keynes, poate fi adaptată pentru turism astfel:
,
Și K = multiplicatorul turistic care arată de câte ori se multiplică în economia națională fiecare unitate monetară cheltuită de turist;
c’= înclinația marginală spre consum turistic care arată cu cât crește cheltuiala pentru consumul turistic la creșterea cu o unitate monetară a veniturilor din turism
2.4. Impactul macroeconomic al turismului
Turismul are un aport semnificativ la crearea PIB, cu o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate, antrenand și stimuland producția si din alte domenii conexe, activitatea unor ramuri fiind determinată în mare parte de nevoile turismului.
Necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate si mai complexe ale turiștilor, determină apariția unor activități specifice de agrement, transport pe cablu, parcuri acvatice, parcuri de distractie, centre wellness, spa-uri, diversitate gastronomica, deci, dezvoltarea a diverse tipuri de servicii complementare. De aceea, turismul reprezintă si un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări. Astfel, turismul reprezintă și o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse și în special a celor naturale: frumusețea peisajelor, pozitiei geografice, calitățile curative ale apelor minerale sau termale, condițiile de climă.
Pentru țara noastră, turismul constituie un domeniu cu mari posibilități de creștere pe baza unor resurse turistice neexploatate sau insuficient puse în valoare și reprezinta o sferă de activitate care poate absorbi o parte din forța de muncă rămasă disponibilă din restructurarea economica. Este de subliniat și faptul că turismul poate fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate, prin dezvoltarea unor zone cu importante și atractive resurse turistice naturale și antropice. De aceea, turismul poate fi considerat si o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. Efectele economice ale turismului sunt reprezentate si de contribuția sa la asigurarea unei circulații bănești echilibrate, pe baza turismului intern și internațional.
Impactul activităților turistice în procesul unei dezvoltări durabile, presupune:
• creșterea puterii economice a localităților, prin obținere de noi venituri din noi taxe și impozite locale;
• creșterea numărului de unități de cazare, sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe, etc.);
• veniturile obținute din turism și comerțul specific acestui cadru, pot contribui la susținerea acțiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a peisajelor valoroase; utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări turistice corespunzătoare;
• crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, calești, sănii, bărci, instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);
• creșterea veniturilor bănești ale locuitorilor în condițiile reducerii pășunatului și a exploatărilor silvice;
• modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic;
• încurajarea activităților tradiționale, mai ales a acelora cu caracter artizanal și de mica industrie tradițională;
• dezvoltarea unui comerț specific bazat pe produsele economice locale și meșteșugărești;
• creșterea viabilității unor localități cu resurse naturale reduse;
• aportul de profit pe baza activităților de primire, găzduire, transport și alimentație publică ce reprezinta o contribuție importantă pentru dezvoltarea locala;
• crearea condițiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomerației din sezonul turistic;
• creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în turism.
Dezvoltarea economică are și repercusiuni negative, mai ales când se depășesc anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant. Este foarte important ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune, petrol, sare, etc.) dintr-o zonă să se facă rațional, pentru a păstra și permanentiza un potențial natural atractiv și valoros, ca și pentru reducerea efectelor de poluare naturală și antropică, prevenirea fenomenelor de deșertificare ori de degradare a apelor, solului și vegetației, menținerea unui climat plăcut și stabil, în scopul menținerii și păstrării atractivității peisajului. Pădurile au și ele un rol în pastrarea climei și a temperaturilor specifice zonei, în păstrarea caltății resurselor de apă, în reducerea acțiunii vânturilor puternice, în formarea și stabilitatea solurilor și păstrarea unor ecosisteme specifice de floră și faună ce reprezintă resursa naturală în turism.
Se înregistrează și un impact negativ al activităților economice care este determinat printr-o presiune asupra exploatării resurselor, prin distrugerea treptată a mediului înconjurător și prin utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slab calitativ, la consum mare de materii prime și energie, precum și la creșterea poluării prin produse secundare.
Dezvoltarea unui turism durabil a fost determinată de repercursiunile activităților turiștilor asupra resurselor turistice. Există acțiuni distructive, uneori inconștiente, datorate mai ales lipsei de educație turistică și ecologică, în zonele sau la obiectivele la care se conturează o evidentă concentrare turistică și în condițiile în care dotările și amenajările turistice nu corespund cerințelor de protecție a mediului. Printre aceste acțiuni este și circulația turistică liberă, necontrolată, neprevăzută de autoritățile locale, în afara traseelor marcate, cu acțiuni distructive asupra solului, faunei și vegetației prin provocarea incendiilor, braconaj, tăierea copacilor, provocând chiar dispariția unora dintre speciile specifice zonei. Grupurile mari de turiști neghidați au influențe negative asupra obiectivelor culturale, conduc la degradarea peisajului prin instalarea corturilor în locuri neamenajate, acumularea de deșeuri, gunoaie. Se înregistrează un impact negativ și din turismul automobilistic, prin derularea activităților turistice necontrolate, parcarea și circulația în locuri interzise, gaze de eșapament, zgomot, fără a se ține cont de standardele de amenajare și exploatare ce pot duce la degradarea mediului și a resurselor turistice.
Dezvoltarea turismului într-un ritm alert în ultimii ani a condus și la mărirea bazei de structuri turistice, în loc de utilizare complexă a dotărilor existente, ducând și la creșterea gradului de urbanizare a localităților;
Se recomandă exploatarea rațională a resurselor naturale cu valențe turistice (ape minerale, nămoluri, gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ș.a.) și limitarea exploatării acestor resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate pentru a fi protejate hidrozăcămintele cu valoare balneară și dotarea cu instalații de valorificare a energiei alternative în structurile turistice de primire, alimentație publică, a reciclării și epurării apelor utilizate, a valorificării deșeurilor reciclabile.
Pentru zonele turistice care sunt cu statut de rezervații și parcuri naționale, se impune dezvoltarea unui turism controlat și dirijat (ecoturism). De aceea, activitățile turistice sunt în armonie cu particularitățile ecosistemelor existente. Valorificarea turistică a acestor zone protejate, trebuie să devină o activitate adecvată și prudentă, printr-o amenajare specială pentru prezervarea ecologică a cestor resurse, dar care să asigure satisfacții deosebite turiștilor organizați și posibilități de dezvoltare echilibrată și durabilă a așezărilor turistice aferente.
2.5. Impactul socio-cultural al turismului
În afară de consecințe economice, turismul are și consecințe cu o semnificație socio-umană. Turismul acționează prin consecințele economice pe care le generează asupra populației din zonele vizitate, prin efectele care se răsfrâng asupra calității mediului, dar și printr-o latură socio-umană asupra turiștilor, privind utilizarea timpului liber legăturile dintre oameni, cunoașterea obiceiurilor, înțelegerea dintre națiuni. Practicarea turismului reprezintă elementul care favorizează comunicarea, schimbul de informații, stimularea dezvoltării prin lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării intelectuale.
Se poate spune că, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci și la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoașterii; la fiecare pas mori și invingi de bucurie, ineditul te face să renaști, natura te reînalță pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”.
Efectele turismului sunt exercitate asupra turiștilor în mod direct și asupra populației din zonele vizitate, dar se răsfrâng și asupra calității mediului, asupra legăturilor dintre națiuni. Se poate trage concluzia ca, turismul contribuie in acelasi timp la satisfacerea nevoilor materiale, cat și la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor.
Prin calitatea de regenerare a capacității de muncă a populației prin formele sale de odihnă si recreere, cât și prin formele de tratamente balneo-medicale, turismul reprezintă un mijloc de educație, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură și civilizație a oamenilor.
Economia mondială este caracterizată în evoluția sa contemporană de tendința de creștere a timpului liber, iar turismul este un important mijloc de organizare și utilizare eficientă a acestuia.
Un rol deosebit de important al turismului tot în plan socio-economic, dar și în plan politic, este reprezentat de intensificarea legăturilor internationale. Pe lângă comerț, turismul internațional devine un alt gen de legatură între oameni situați pe continente diferite. Călătoriile turistice spre destinații tot mai îndepărtate și vizitarea a două-trei țări în timpul unei singure vacanțe, tind să devină caracteristice pentru circulația turistică viitoare.
Ca o consecință a acestui gen de acțiuni, turismul contribuie la sensibilizarea ființei umane față de realitățile din locurile vizitate, la întelegerea reciprocă între popoare, conducând la o negație a conflictelor politice, o antiteză a războiului.
Există și un impact cultural care este determinat de relația dintre turiști și populația locală. Acesta relație are aspecte pozitive , dar și negative. Prezenta turiștilor revigorează tradițiile culturale și religioase, crește interesul populației locale pentru păstrarea și conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fi valorificate, conduce la inițierea unor noi acțiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstirile din zona respectivă.
Influența turiștilor nu este întotdeauna benefică în plan local, efectele se fac simțite după un interval de timp mai lung și duc la apariția unei schimbări a mentalităților, a valorilor morale sub influența turiștilor, se mai păstrează unele obiceiuri și datini doar pentru că sunt pe gustul turiștilor, sunt copiate atitudini și comportamente noi, atribuite turiștilor , crește costul vieții și se dezvoltă ultrarapid modelul societății de consum și totodată se distruge treptat spontaneitatea socială.
Prezența turiștilor poate face să dispară unele obiceiuri locale, poate determina schimbarea valorii terenurilor și proprietăților și chiar poate interveni pe piața forței de muncă. În același timp se poate schimba echilibrul politic în favoarea unor companii multinaționale detașate de problemele locale, iar pierderea proprietății la nivel local poate duce la pierderea câștigurilor și a controlului local asupra activităților.
Dar, cu un management adecvat, cu implicarea organelor locale, turismul reprezintă un mijloc de educație, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură și civilizație a oamenilor .
2.6 Turismul și ocuparea forței de muncă
În turism este ocupată o mare parte din populația locală, aducând pe piață noi locuri de muncă, atragând excedentul de salariați din alte sectoare, atenuând șomajul. In acest domeniu există un număr mare de angajați care deservesc nevoile turiștilor, deoarece posibilitațile de mecanizare-automatizare a operațiunilor turistice sunt limitate. Există și un efect propagat a numărului salariaților din acest sector asupra creșterii indirecte a trei locuri de muncă în alte sectoare la un loc de muncă din turism. Există ramuri furnizoare de bunuri și servicii care sunt consumate în cadrul turismului care susține utilizarea forței de muncă în domeniile industriei alimentare, agriculturii, transporturilor, construcțiilor, comerțului.
Răspunzând unor cerințe de ordin social, turismul se afirmă și ca un important mijloc de utilizare a timpului liber. Evoluția contemporană a economiei mondiale este caracterizată de tendința de creștere a timpului liber, fapt ce ridică probleme privind organizarea și utilizarea eficientă a acestuia.
Pe de altă parte, turismul are și o funcție regenerare a capacității de muncă a populației prin rolul său reconfortant, distractiv, dar și prin formele de odihnă și tratamentele balneo-medicale.
2.7 Rolul statului în turism
CAPITOLUL 3: FINANȚAREA DEZVOLTĂRII DURABILE A TURISMULUI, ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, ÎN PERIOADA 2014-2020
Dezvoltarea durabilă urmarește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om/mediu, fie că e vorba de mediu înconjurător, economic sau social și susține prin programe, strategii, proiecte, finanțarea acestui concept.
Strategia de dezvoltare durabilă a UE (și variantele sale ulterioare), prin obiectivele-țintă, constituie puncte de reper pentru fundamentarea bugetului de stat și a bugetelor locale, cât și pentru formularea și susținerea propunerilor României, în vederea elaborării și aprobării alocărilor financiare în cadrul viitoarelor exerciții bugetare ale UE (2014-2020 și 2021-2027).
Instrumente structurale de finanțare în UE– abordări teoretice
Actualele tendințe din cadrul UE sunt de a reflecta costurile economice, sociale și de mediu prin transparența prețurilor de piață, transferul poverii fiscale de la forța de muncă la consumul de resurse și energie și/sau poluare în programarea cheltuielilor și definirea perspectivelor realiste de accesare a diferitelor surse de finanțare.
Fondurile structurale reprezinta o forma de finantare nerambursabila, alocate spre diverse programe și proiecte, prin instrumente specifice destinate coeziunii, prin care se urmmărește atingerea unor obiective prioritare. Modalitatea de acordare a fondurilor structurale este pe baza de programe, ce tin cont de respectiva politica regionala în masura obiectivelor stabilite.
Principiile ce stau la baza fondurilor sructurale sunt urmatoarele:
1). Principiul programarii – analiza si aprobarea de catre tarile membre a documentelor ce atesta
cauza, modalitatea si beneficiarii fondurilor.
2). Principiul aditionalitatii – nivelul cheltuielilor publice realizate de statul membru UE din surse proprii.
3). Principiul parteneriatului – implicarea si strânsa colaborare a organismelor regionale pe durata întregului program.
4). Principiul monitorizarii, evalua rii si controlului – existenta unui sistem descentralizat de monitorizare a modalitatii de utilizare a acestor fonduri europene.
Fondurile structurale și de coeziune sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeana acționează pentru eliminarea disparităților economice șsi sociale între regiuni, în scopul realizarii coeziunii economice si sociale. Acestea sunt următoarele:
1) Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) – este fondul structural care sprijina regiunile mai putin dezvoltate, prin finantarea de investitii în sectorul productiv, infrastructura, educatie, sanatate, dezvoltare locala si întreprinderi mici si mijlocii, precum si la conversia economica si sociala pentru zone care se confrunta cu dificultati structurale.
2) Fondul Social European (FSE) – este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijina masuri de ocupare a fortei de munca si dezvoltare a resurselor umane, dar si actiuni ale statelor în adaptarea lucratorilor si a întreprinderilor, în sisteme de învatare pe toata durata vietii si conceperea si diseminarea unor forme inovatoare de organizare a muncii. Acest program contribuie la consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor reforme ale sistemelor de învatamânt si prin activitatile de conectare în retea a unitatilor de învatamânt.
3) Fondul de Coeziune suplimentează unele finantari, mai ales pentru noile State Membre care au nevoie de proiecte de dezvoltare a infrastructurii (mari artere si retele de transport, retele de alimentare cu apa si canalizare, electricitate etc.), dar trebuie în acelasi timp sa respecte cu strictete o cifra impusa pentru deficitul bugetar admisibil. Astfel, Fondul de Coeziune este mai degraba o asistenta financiara cu efect scontat la nivel macroeconomic. Acopera întreaga regiune NUTS II unde este localizata regiunea eligibila
Agenda pentru un turism european durabil și competitiv
Europa este cea mai populară destinație turistică din lume și turismul contribuie în mod semnificativ la creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Europa. Cu toate acestea, competitivitatea sectorului este strâns legată de durabilitatea sa, deoarece calitatea destinațiilor turistice depinde în mare măsură de mediul natural și de comunitatea locală. Iată de ce este necesară adoptarea unei abordări globale care vizează atât prosperitatea economică a sectorului, cât și coeziunea socială, protecția mediului și promovarea culturii din zonele destinațiilor turistice europene.
Agenda pentru un turism european competitiv și durabil promovează prosperitatea economică, egalitatea și coeziunea socială, protecția mediului și a culturii prin următoarele obiective:
• asigurarea securității turiștilor și a comunităților locale;
• protejarea resurselor naturale și culturale ale destinațiilor turistice;
• reducerea utilizării resurselor și a poluării din zonele turistice;
• gestionarea schimbării în interesul bunăstării comunității;
• reducerea caracterului sezonier al cererii;
• luarea în considerare a impactului asupra mediului al transportului specific turismului;
• crearea unui turism accesibil (DE) (EN) (FR) tuturor, fără discriminare;
• îmbunătățirea calității locurilor de muncă din turism.
Îndeplinirea acestor obiective se poate face pe baza politicilor adecvate, cum ar fi gestionarea durabilă a destinațiilor (de exemplu, prin planificarea utilizării spațiului și a solului sau deciziile de investiții în infrastructură și servicii), luarea în considerare a problemelor de durabilitate de către companii și sensibilizarea turiștilor privind conceptul de durabilitate.
Pentru atingerea obiectivului unui turism competitiv, dar și durabil, este necesară respectarea următoarelor principii:
•adoptarea unei abordări globale și integrate pentru a atinge obiectivul unui turism echilibrat și prietenos cu societatea și mediul;
•planificarea pe termen lung, având în vedere atât nevoile generațiilor viitoare, cât și ale celor actuale;
•atingerea unui ritm adecvat de dezvoltare, adică respectarea caracteristicilor destinațiilor turistice;
•implicarea tuturor părților interesate;
•utilizarea celor mai bune cunoștințe disponibile și difuzarea lor în întreaga Europă;
•reducerea și gestionarea riscurilor (principiul prevenirii), adică evitarea, în mod preventiv, a oricărui efect advers asupra mediului sau a societății;
•reflectarea efectelor asupra costurilor (utilizatorul și poluatorul trebuie să plătească) – prețurile ar trebui să reflecte mai mult costurile pentru societate a activităților de consum și de producție;
•în caz contrar, stabilirea unor limite și respectarea lor – uneori este necesară evaluarea capacității de taxare a destinațiilor turistice și fixarea limitelor pe scara dezvoltării turismului;
•efectuarea unui control permanent – durabilitatea necesită o vigilență constantă.
Jucătorii interesați de turismul în Europa, guvernele de la toate nivelurile, companiile, turiștii, instituțiile de învățământ și de cercetare, sindicatele, asociațiile de consumatori, ONG-urile și organizațiile internaționale, sunt invitați să încurajeze părțile interesate și să furnizeze cunoștințe împărtășindu-le bunele practici în ceea ce privește durabilitatea și competitivitatea turismului.
Pentru aceasta sunt sprijinite la nivel european următoarele inițiative:
•organizarea de conferințe, studii și publicarea unui manual privind principiul profesionalismului în turism;
•cooperarea între universități, institute de cercetare, observatoare publice și private, învățământul în domeniul turismului și al formării transnaționale;
•formarea de alianțe între diverse destinații, consolidarea sau crearea de platforme;
•organizarea Forumului european anual privind turismul ;
•utilizarea rapoartelor anuale ale statele membre;
•colectarea și furnizarea de date statistice și geografice, precum și a datelor privind activitatea observatoarelor;
•împărtășirea bunelor practici cu organizațiile internaționale.
Inițiativa europeană „Destinații europene de excelență” promovează Europa ca o destinație durabilă și de calitate și va susține portalul de destinații turistice europene.
Un nou cadru politic pentru turismul european
Turismul reprezintă, ca importanță, a treia activitate socio-economică a UE și se estimează că generează peste 10 % din PIB-ul UE, furnizând circa 12 % din forța totală de muncă. Prin urmare, turismul este un sector important atât pentru cetățenii, cât și pentru industria UE, având un impact pozitiv asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă în cadrul UE.
Tratatul de la Lisabona a recunoscut importanța turismului, acordând UE competențe pentru sprijinirea, coordonarea și completarea acțiunilor țărilor UE în acest domeniu. Definirea și clarificarea competențelor UE în acest domeniu permite stabilirea unui cadru de acțiune cuprinzător. Conform Tratatului de la Lisabona, măsurile specifice luate de UE în sectorul turismuluisunt:
• încurajarea creării unui mediu favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor din acest sector;
• promovarea cooperării între țările UE, în special prin schimbul de bune practici.
Provocări și oportunități pentru industria turismului european
Turismul european s-a confruntat cu o situație economică dificilă ca urmare a crizei financiare și economice din 2008, care a avut unimpact semnificativ asupra cererii de servicii turistice. Această situație a fost agravată de întreruperea traficului aerian provocată de prezența norilor de cenușă vulcanică după erupția din 2010 a vulcanului Ejyafjöll, care a dus la un număr important de intrări de turiști anulate, provocând astfel pierderi considerabile sectorului transporturilor aeriene, dar și sectorului hotelier și altor activități legate de turism.
Un nou cadru de acțiune în turismul european
În conformitate cu strategia economică „Europa 2020”, cadrul acțiunilor din turism la nivelul UE se poate construi în jurul următoarelor patru priorități:
• Stimularea competitivității sectorului turistic din Europa prin:
• dezvoltarea inovației în turism, facilitând, de exemplu, adaptarea sectorului și a întreprinderilor acestuia la evoluțiile pieței în domeniul tehnologiei informației și comunicării și în domeniul inovației;
•consolidarea competențelor profesionale din cadrul sectorului prin promovarea oportunităților oferite de diferite programe ale UE, cum ar fi Leonardo sau Programul-cadru pentru inovare și competitivitate, cu subprogramele „Erasmus pentru tinerii întreprinzători” și „E-calificări pentru inovare”;
•încercarea de a depăși caracterul sezonier al cererii, facilitând schimburile turistice voluntare între țările UE, în special în afara sezonului de vârf și pentru anumite grupuri-țintă ale societății, precum și încurajând dezvoltarea unui mecanism voluntar de schimburi de informații online, în vederea unei mai bune coordonări a vacanțelor școlare între țările UE;
•promovarea diversificării ofertei turistice, în special printr-o mai bună concentrare asupra patrimoniului comun al Europei și o mai bună promovare a acestuia, precum și prin integrarea patrimoniului „natural” în strategiile de turism;
•contribuția la o mai bună coordonare a activităților de cercetare legate de turism și la consolidarea datelor socio-economice privind turismul la nivel european.
Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate prin:
•dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru gestionarea durabilă a destinațiilor, care ar putea contribui la dezvoltarea unei mărci pentru promovarea destinațiilor de turism durabil;
•organizarea unor campanii de sensibilizare pentru o mai bună informare a turiștilor europeni privind destinațiile, inclusiv informarea privind transportul și relațiile cu populația locală;
•dezvoltarea unei mărci europene pentru calitatea turismului, pe baza experiențelor naționale, pentru a spori securitatea și încrederea consumatorului;
•facilitarea identificării riscurilor legate de schimbările climatice pentru a proteja mai bine turismul european împotriva investițiilor nerentabile și pentru explorarea posibilităților unor servicii turistice alternative;
•propunerea unei carte a turismului durabil și responsabil;
•propunerea unei strategii pentru un turism de coastă și maritim durabil;
•instituirea sau consolidarea cooperării dintre UE și țările emergente și țările din regiunea Mediteranei în scopul promovării modelelor de dezvoltare turistică durabilă și responsabilă și al schimburilor celor mai bune practici.
Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate prin:
sprijinirea creării unei „mărci europene”, în strânsă cooperare cu țările UE și ca întregire a eforturilor promoționale ale acestora, pentru a permite destinațiilor europene să se distingă mai bine de alte destinații turistice internaționale;
promovarea Europei ca destinație turistică durabilă și de calitate prin intermediul site-ului „visiteurope.com” și în cadrul marilor evenimente internaționale sau la târgurile și saloanele turistice de mare amploare;
consolidarea participării UE în forurile internaționale.
Ridicarea la maximum a potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului prin:
o mai bună integrare și coordonare a turismului cu alte politici ale UE, cum ar fi cele în domeniul transporturilor, al concurenței, al pieței interne, al fiscalității, al protecției consumatorilor, al mediului, al ocupării locurilor de muncă și al formării, al politicilor de dezvoltare regională și rurală, toate acestea având un impact direct sau indirect asupra turismului;
promovarea și mobilizarea instrumentelor și a programelor de susținere comunitară pentru turism, cum ar fi Fondul european de dezvoltare regională, Fondul european pentru agricultură și dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit.
Viitorul dezvoltării durabile depinde de restructurarea economiei globale și necesită schimbări majore în comportamentul uman, în sistemul de valori și stilul de viață. “Nu mai putem pretinde că turismul este unul dintre cele mai bune moduri de a realiza dezvoltarea durabilă locală, când el este mai degrabă antidotul dulce-amar al dezvoltării durabile de oriunde”. Patrimoniul mondial, cultural și natural trebuie folosit cât mai bine pentru a sensibiliza oamenii în ceea ce privește importanța construirii de legături între natură și cultură, între culturi diferite.
Perspective și oportunități de dezvoltare durabilă a turismului
Europa este destinația turistică numarul 1 din lume lume, cu cea mai mare densitate și diversitate a atracțiilor turistice. In consecință, industria turismului a devenit un sector-cheie al economiei europene, generând aproximativ 10% din PIB-ul UE (direct sau indirect). Turismul contribuie la:
• ocuparea forței de muncă și indirect la dezvoltarea regională;
• dezvoltarea durabilă;
• îmbunătățirea imaginii patrimoniului natural și cultural;
• modelarea unei identități europene.
Turismul este și un mijloc important de promovare a imaginii Europei în lume, prin proiectarea valorilor și promovarea modelului European care este rezultatul a secole de schimburi culturale, de diversitate lingvistică și de creativitate.
Politica UE are ca scop promovarea turismului, astfel încât Europa să se mențină pe pozitia de primă destinațtie turistică, dar și pentru a crește contribuția lui la creșterea economică și ocuparea forței de muncă. In acelasi timp, turismul este de importanța strategică a pentru Uniunea Europeană, fiind al treilea sector economic ca marime al UE. Turismul are un impact amplu asupra creșterii economice, ocupării forței de muncă și social, importanța sa fiind recunoscută de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că Uniunea susține, completează și coordonează acțiunile statelor membre în acest domeniu . In anul 2014 turismul a participat cu aproximativ 9% la formarea PIB-ului Uniunii Europene, 1/11 joburi au fost in domeniul turismului, reprezentand 17 milioane de locuri de muncă, a facilitat 30% din exportul de servicii a UE, participand cu 6% la exportul mondial, adica cu 1400 mld. $.
Uniunea Europeană cofinanțeaza programe care să contribuie la promovarea unui turism durabil si produse turistice transnaționale.Un număr important de astfel de produse și servicii dezvoltate au un mare potențial de a contribui la creșterea economică a turismului (de exemplu, trasee culturale care traversează mai multe țări pe diferite teme, trasee de ciclism, produse eco-turism, turism sportiv, turism-etno gastronomic, de turism de sănătate, turismul în natură, turismul istoric, religios-pelerin, agro-turism, turism rural, turism maritim și valorificarea patrimoniului cultural sub-acvatic etc.).
Pentru a stimula competitivitatea în sectorul turismului european, Comisia Europeana încurajează diversificarea ofertei de servicii turistice și a produselor. Prin sprijinirea proiectelor de promovare a produselor turistice de tip durabil a UE are ca scop:
• consolidarea cooperării trans-naționale în ceea ce privește turismul durabil;
• încurajarea unei participări mai mare a întreprinderilor mici și micro și autoritățile locale;
• stimularea competitivității industriei turismului prin intermediul unui accent sporit pe diversificarea produselor turistice durabile.
Prin mobilizarea instrumentelor financiare ale UE pentru finațarea proiectelor turistice pot beneficia de fonduri comunitare multiple.
Datorită diversității nevoilor sectorului turismului și gamei largi de programe tematice ale UE, sectorul a primit sprijin în timp și prin eforturile de simplificare continue privind colectarea și adaptarea informațiilor despre programele ce pot fi accesate, dar, rămâne o provocare accesarea fondurilor pentru entitățile publice și private care activează in domeniul turistic.
Prin această lucrare, venim și în sprijinul operatorilor din turism pentru a clarifica noile programe ce pot fi accesate pentru dezvoltarea durabila din sectorul turism. Noul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020 aduce o simplificare la diferite niveluri: o fuziune de programe de finanțare ale UE pentru a avea acces mai ușor la informații, armonizarea procedurilor de aplicare, în timp ce sunt eliminate programele vechi. In acelasi timp sunt introduse posibilitati de sprijinire a noi tipuri de acțiuni cum ar fi specializarea inteligentă.
UE oferă finanțare directă prin subvenții sau finanțări indirecte, prin intermediul institutiilor financiare abilitate ca ordonatori financiari. Granturile sunt anunțate prin apeluri specifice pentru propunerile de proiecte, în relație cu obiectivele de politică ale UE, cum ar fi îmbunătățirea cooperării europene în domeniul cercetării sau educației. Finanțarea indirectă sau "accesul la finanțare" cuprinde împrumuturi, finanțare de capital și garanții acordate de intermediarii financiari. Aceste imprumuturi ajuta IMM-urile, pentru a avea bani de accesarea finantarii si pentru extinderea afacerilor.
Tabel 2. 1. Programele cele mai relevante pentru sectorul turismului din UE
Sursa: Adaptare din Guide on EU Funding for the Tourism Sector, Octombrie, 2014, European Commission
In Noul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, au fost adăugate noi programe, iar unele dintre programele din perioada 2007-2013 au fost unite între ele pentru a fi consolidate.
PROGRAMARE 2014-2020
Fondurile structurale europene și de investiții" (ESIF) sunt formate din cinci fonduri: Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul European de Coeziune, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondul European Maritim și pentru Pescuit.
3.4.1. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) este unul dintre cele cinci "fondurile structurale europene și de investiții". Fiecare stat membru a elaborat și pune în aplicare planul strategic care indică obiectivele prioritare de investiții pentru utilizarea acestor fonduri pentru perioada 2014-2020 (a se vedea lista de mai jos). După observațiile Comisiei Europene luate în mod corespunzător în considerare, acest plan devine un "acord de parteneriat". Statele membre trebuie să elaboreze "programe operaționale" pentru prioritățile enumerate in acordurile de parteneriat, pentru acțiuni concrete. "Programe Operaționale" (PO) sunt puse în aplicare de către autoritățile de management înființate de către statele membre (la nivel național, regional sau la alt nivel).
FEDER urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale în Uniunea Europeană prin corectarea disparitatilor dintre regiunile sale. Prin intermediul acestui fond se ofera un sprijin esențial pentru îmbunătățirea competitivității și a calității turismului la nivel regional și local, în special din zone în declin din mediul rural sau cele in curs de reconstructie urbană datorita mediului industrial. Acest fond cuprinde in general, pana la 11 "obiective tematice și priorități de investiții", în conformitate cu prioritățile politicii Europa 2020. Cele mai relevante pentru sectorul turismului sunt:
Cercetarea și inovarea.
Tehnologiile informației și comunicațiilor .
Competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii.
Trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon.
Protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor
Ocuparea forței de muncă și sprijin pentru mobilitatea forței de muncă
Educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) sprijină programele de dezvoltare regionale și naționale din statele membre, dar mai finanțează si Programul de Cooperare Teritorială Europeană ("European Territorial Cooperation" ETC), care acoperă:
Programul de Cooperare Transfrontalieră (Cross-border co-operation programmes).
Programe de Cooperare Transnațională – între regiuni din mai multe state membre ale UE, Transnational co-operation programmes ,
Programele de Cooperare Interregională – la nivel european (Interregional co-operation programmes).
Si mai finanteaza si Strategiile macro-regionale (Macro-regional strategies) cum sunt Strategia UE pentru Regiunea Mării Baltice (EUSBSR), Strategia UE pentru Regiunea Dunării (SUERD), Strategia UE pentru Regiunea Marii Adriatice și Ionice (EUSAIR), care promoveaza dezvoltarea turismului durabil printre domeniile prioritare.
Obiectivul principal al cooperării transfrontaliere este de a reduce efectele negative ale frontierelor ca bariere administrative, juridice și fizice, pentru a aborda problemele in comun. Există programe de-a lungul frontierelor interne ale UE, cum este zona de la frontiera bulgaro-română sau programe la frontierele externe ale UE cu țările candidate și potențial candidate, cofinanțate de "Instrumentul de asistență pentru preaderare", sau in parteneriat cu țările respective, cofinanțate de "Instrumentul de vecinătate europeană".
Aceste programe pot sprijini urmatoarele tipuri de acțiuni legate de turism eligibile pentru finanțare:
• cercetarea legata de turism, dezvoltarea și inovarea tehnologică, inclusiv inovarea de servicii și centre (incubatoare de servicii turistice, laboratoare, proiecte demonstrative;
• dezvoltarea de produse TIC legate de turism, aplicații;
• dezvoltarea serviciilor turistice inovatoare, în special în regiunile defavorizate și a celor periferice cu structurile industriale subdezvoltate și puternic dependente de turism (noi modele de afaceri, exploatarea de idei noi);
• dezvoltarea de valoare adăugată mare la produse și servicii pe piețele de nișă (turismul de sănătate, turismul pentru persoanele în vârstă, cultural și ecoturism, turism gastronomic, turism sportiv etc.) prin mobilizarea resurselor locale specifice și, care să contribuie la o creștere inteligentă de specializare regională;
• dezvoltarea clusterelor între diferite industrii turistice, prin consolidarea legăturilor externe, adăugând expertiză și masă / de cunoștințe critice prin cooperare dincolo de frontiere si impreuna cu industriile creative, de diversificare a produselor turistice regionale și extinderea sezonului turistic (de exemplu, în industria turismului nautic și plimbări cu barca, precum și pentru industria de croazieră).
• activități care leagă regiunile de coastă pentru dezvoltare regională integrată;
• măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice și utilizarea energiei din surse regenerabile între IMM-uri din industria turismului;
• promovarea și dezvoltarea activelor turistice naturale și culturale și servicii conexe (suport complet pentru IMM-uri, servicii de inovare, modernizarea instalațiilor);
• măsuri de îmbunătățire a infrastructurii turismului cultural și durabil la scară mică (cereri de finanțare pentru infrastructura sunt mai susceptibile de a fi de succes în cazul în care acestea sunt în mod clar parte a unei strategii teritoriale și cu ambiția de a obține financiar auto-sustenabilitatea)
• măsuri în favoarea antreprenoriatului, auto-ocuparea forței de muncă și crearea de afaceri, precum și internaționalizarea IMM-urilor și a grupurilor de turism;
• formare profesională continua, îmbunătățirea competențelor.
In cadrul acestor programe, sunt eligibile pentru a aplica în sectorul turismului toate persoanele juridice (orice organism public, companii și în special IMM-uri, organizații de cercetare, universități, organizații non-guvernamentale, grupuri de turism).
Nivelul si tipul de finanțare variază in functie de Program, în funcție de nevoile și opțiunile fiecărui stat membru. FEDER poate plăti prin intermediul unor subvenții către beneficiarii individuali și consorții, rata maximă de finanțare este de 50% pentru regiunile mai dezvoltate, 60% pentru regiunile in tranziție (și, în cazuri excepționale, de 80%) și 85% pentru regiunile mai puțin dezvoltate.
Bune practici ale proiectelor de succes finanțate din FEDER pentru dezvoltarea durabilă a turismului:
Krimml Cascade folosit pentru a dezvolta initiativa turismului de sănătate (Austria)
Pentru dezvoltarea turismului în regiunea Oberpinzgau a Parcului Național Hohe Tauern, autoritățile regionale au stabilit necesitatea exploatării a dovezi științifice cu privire la beneficiile pentru sanatate ale unei caracteristici locale notabilă: cele mai mari cascade din Europa, cu o inaltime de 380 m. În 2006, la Universitatea din Salzburg s-a stabilit să se studieze, de către un laborator științific, aerosolii produsi de caderea de apa, foarte concentrati si fin dispersati de la Cascadele Krimml. Acesta a demonstrat beneficiile acestui aerosol natural pentru persoanele care suferă de astm și alergii: o plimbare zilnica pentru o perioada, în jurul cascadei, pot reduce simptomele, cu efecte pozitive de peste câteva luni. Împreună cu alte caracteristici locale (poluare redusa, un nivel scăzut de spori de ciuperci, și un sezon de înflorire scurt), acest lucru a făcut din această parte a Parcului Național un loc ideal pentru un tratament sau vindecare, si a condos la aparitia a noi produse turistice.
Cu sprijinul programului FEDR "Consolidarea Competitivității regionale Salzburg 2007-13", un studiu de fezabilitate a analizat alergologic condițiile pe care hotelurile trebuiau să le îndeplinească pentru a fi parte din acest nou pachet de sanatate-turism, cum ar putea fi certificate și dacă exista un număr suficient de hoteluri.
Unsprezece hoteluri locale au suferit transformari necesare renovarii si adaptarii la cerintele unor camere anti-alergice certificate. Colaborarea cu spitalul regional s-a dezvoltat pentru a ajuta hotelurile care oferă acces la servicii medicale, ca parte a lor de "produs premium". Campania de promovare care a urmat a vizat persoanele cu alergii și persoane care au apreciat cazarea antialergica și dieta de înaltă calitate pentru conștientizarea gradului ridicat de sănătate.
Ideea s-a răspândit si în industria lemnului și construcțiilor locale, cu o companie lider de prelucrare a lemnului care a luat inițiativa de a lucra cu un institut de învățământ cu privire la construcția de produse din lemn "anti- alergice" (pana la mobila pentru case).
Finalist al RegioStars, a primit Premiul anului 2012, acest proiect este un exemplu de servicii inovative care pot fi create într-o zonă rurală de către un sector tradițional impreună cu serviciile bazate pe știință. Acesta ilustrează concret ceea ce reprezinta "specializarea inteligentă". Hotelurile locale au beneficiat de cresterea numărului de înnoptări în timpul sezonului de vară de la 60.000 în 2008 la 78.000 în 2010. Contribuția UE a fos de 125.000 € care au reprezentat 25% din investitie.
C-Mine – transformarea unui fost sit minier într-un hotspot de creație (Belgia)
Prin C-Mine, orașul industrial Genk a avut ca scop sa se reinventeze ca un oraș antreprenorial cu atracții turistice. Proiectul a contribuit la transformarea unui fost loc de extragere a cărbunelui, într-un loc în care activitățile economice creative pot prospera: industria jocurilor de noroc, un centru cultural, atractii turistice (inclusiv o subterană "centru de experiență"), dar, si spațiu pentru " Academia de Mass-media și Design", un Laborator de Inovare si de proiectare pentru IMM-uri inovatoare etc.
Finanțarea din fondurile UE afost de 317.819.800 € (finalizată în 2011), reprezentand 57% din total investitie.
Recunoașterea granițelor Dunării ca patrimoniu mondial UNESCO
"Limes" se referă aici la frontierele fortificate ale Imperiului Roman, la apogeul său din secolul al 2-lea d.Hr. Un număr mare de sit-uri romane au fost excavate, înregistrate și păstrate, formând cel mai mare monument unic al patrimoniului cultural în Europa din Scoția până la Marea Neagră. În anul 2005, UNESCO a înființat site-ul "frontiere ale Imperiului Roman" din mai multe secțiuni ale frontierelor din Marea Britanie și în Germania, dar deschisă și altor țări , de îndată ce site-urile lor îndeplinesc criteriile de numire UNESCO.
Parte a Programului Europa Centrală 2007-2013, proiectul vizează pregătirea frontierelor Dunării să se alăture acestui site al Patrimoniului Mondial și exploatarea marelui său potențialul pentru turism. Acesta s-a axat pe conservarea și protecția frontierelor Dunării din Slovacia, Ungaria și Austria durabilă. Proiectul a oferit, în special, o metodologie viabilă pentru a descrie site-ul transnațional Patrimoniului Mondial situat de-a lungul unui râu, în beneficiul malurilor altor secțiuni de râu. Contribuția UE: € 1.681.260 (2008-2011), reprezentand 82% din total investitie.
4. Proiecte de cooperare ale muzeelor oceanografice din regiunea Sud Baltica.
Programul South Baltic Programme a fost susținut din două proiecte (BalticMuseums 2,0 & 2,0 BalticMuseums Plus) pentru dezvoltarea de informații despre turismul transfrontalier in patru muzee oceanografice: "German Oceanographic Museum", "Gdynia Aquarium" din Polonia, Lithuanian Sea Museum"din Lituania si "Museum of the World Ocean din Kaliningrad. Ca muzee partenere, ele sunt atracția turistică principală în regiunea respectiva, aceste proiecte contribuind la dezvoltarea economică regională.
Cu ajutorul universităților locale, acești parteneri au dezvoltat un web-site comun (www.balticmuseums.net), cu un sistem comun de cumparare on-line de bilet de intrare, și beneficii atractive pentru cei care vizitează cel puțin două muzee într-un an. Aceasta a fost urmată de dezvoltarea în comun a așa-numitele "eguides". Aceste sisteme de ghidare electronica oferă excursii personalizate (de exemplu, pentru parinti cu copii) în mai multe limbi.
Conținutul și materialul lor au fost concepute pe baza complementaritatii muzeelor. Proiectul BalticMuseums 2.0 Plus a inclus, de asemenea, o campanie de promovare în jurul acestor caracteristici noi, folosind activitățile de marketing bazate pe web (de exemplu, de optimizare motor de căutare, anunțuri de motoare de căutare) și mijloace mai tradiționale (de exemplu, buletine informative, pliante, felicitări gratuite, promovare prin intermediul organizațiilor turistice). Finanțarea UE: 1.911.555€, în perioada (2008-2014), reprezentând 85% din total investiție.
3.4.2. FONDUL DE COEZIUNE
Fondul de Coeziune (FC) este unul dintre cele cinci " fonduri structurale europene și de investiții". Fiecare stat membru trebuie să elaboreze și să pună în aplicare un plan strategic pentru perioada 2014-2020 care indică obiective priorităților de investiții pentru utilizarea acestor fonduri, acesta devenind un Acord de parteneriat. Statele membre au elaborate Programe Operationale care raspund de prioritățile enumerate în acordurile de parteneriat. "Programe Operaționale" (PO) sunt puse în aplicare de către autoritățile de management înființate de către statele membre (la nivel național, regional sau alt nivel).
Fondul de coeziune are ca scop reducerea disparităților economice și sociale și promovarea dezvoltării durabile, pentru statele membre ale căror venit național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE. Statele membre eligibile pentru perioada 2014-2020: Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia si Slovenia.
În funcție de nevoile de investiții și de infrastructură specifice fiecărui stat membru, Fondul de Coeziune poate sprijini: investiții în mediul înconjurător, inclusiv în domenii legate de dezvoltarea durabilă și energia din surse regenerabile (promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor, conservarea și protejarea mediului, promovarea eficienței resurselor și a utilizării energiei regenerabile).
Tipul de acțiuni eligibile pentru finanțare legate de turism, depind de nevoile fiecărui stat membru si de modul cum sunt definite în Programele lor operaționale.
În cadrul acestor programe, sunt eligibile pentru a aplica în sectorul turismului toate persoanele juridice (orice organism public, companii și în special IMM-uri, organizații de cercetare, universități, organizații non-guvernamentale, grupuri de turism).
3.4.3. FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Fondul Social European (FSE) este unul dintre cele cinci " fonduri structurale europene și fondurilor de investiții" ce actioneaza prin Programele Operaționale care sunt puse în aplicare de către autoritățile de management stabilite de statele membre (la nivel național, regional sau altul). Acest Fond are ca scop principal de a îmbunătăți ocuparea forței de muncă și mobilitatea lucrătorilor, dar și nivelul de calificare profesională valabila în Uniunea Europeana.
Acțiuni eligibile pentru finanțare sunt enumerate în "programele operaționale", elaborate de către statele membre. Finanțarea din Fondul Social European poate fi folosita, printre altele, pentru:
instruirea lucrătorilor pentru a ajuta companiile care au de a face cu o lipsă de muncitori calificați sau cu restructurarea;
instruirea persoanelor aflate în dificultate și a celor din grupurile dezavantajate pentru a obține competențe mai bune și locuri de muncă;
sprijinirea învățării reciproce, crearea de rețele, difuzarea și promovarea bunelor practici și metodologiilor în domeniul inovării sociale.
Cele mai multe acțiuni sunt regionale sau naționale, dar FSE poate sprijini, de asemenea, cooperarea regională transnațională și interregionala, în funcție de abordarea definită în programele operaționale.
Sunt eligibile pentru a aplica în sectorul turismului toate persoanele juridice active pe piața muncii sau în domeniul educației și formării (de exemplu, IMM-uri, Camera de Comerț, sindicatele, fundație, ONG, …).
Tipul de finanțare prin FSE este acordarea de granturi. Toate proiectele trebuie să fie co-finanțate, cu o contribuție maximă europeana de la 50% la 85% si chiar 95% în cazuri excepționale din costurile totale ale proiectului, în funcție de bogăția relativă a regiunii ("regiunile mai dezvoltate", " regiuni in tranziție" sau "regiunile mai puțin dezvoltate"). Nivelul de finanțare variază foarte mult, în funcție de Programul Operațional in care se incadreaza proiectul, de la 50.000 euro la 3 milioane de euro.
FSE poate sprijini, de asemenea, acțiuni și politici care intră în domeniul său prin intermediul unor instrumente financiare, inclusiv micro-credite și fonduri de garantare.
Statele membre gestionează programele operaționale FSE, care implică publicitate oportunității de finanțare, furnizarea de informații specifice și selectarea proiectelor eligibile. Entitățile interesate trebuie să contacteze Autoritatea de Management a Fondului Social European în țara sau regiunea lor.
Bune practici pentru finanțările din FSE pentru turismul durabil:
1. Program de instruire pentru manageri de turism și autoritățile de supraveghere din Malta.
În 2011, Autoritatea de Turism Malta a primit 3 milioane de euro din partea guvernului maltez reprezentand pentru programul de formare "Advance: Formare lideri de turism". Programul a fost organizat în jurul a două platforme: una pentru 450 manageri seniori și un al doilea pentru 300 de manageri de mijloc și autorități de supraveghere în sectorul turismului. Predarea a fost furnizata de 12 experți străini. Sesiunile de formare au avut loc în unitățile de turism de conducere. Contribuția UE a fost de 3,5 milioane € in perioada (2008-2013) si nivelul fondurilor UE a reprezentat 85% din total investitie.
2. Dezvoltarea unui mod alternativ de prezentare a capitalei Sloveniei pentru turiști.
Asociatia Culturala Bosnian Slovenia a primit fonduri FSE pentru proiectul "Alternative Ljubljana" pentru a include "puncte de interes" alternative în oferta turistică Ljubljana. Propunerea de a oferi vizitatorilor capitalei Sloveniei o "cale multiculturala"de a combina cultura tradițională slovenă si cultura comunităților de imigranți, cum ar fi cultura germană, italiană și a evreilor, dar și a minorităților provenind din alte părți ale fostei Iugoslavii. Proiectul vizează, si formarea pentru a reduce șomajul în rândul tinerilor prin modul de a face filme si fotografii, de a ajuta vizitatori și rezidenți in explorarea istoriei bogate, arhitecturii și deliciile culinare ale orașului.
3.4.4. FONDUL EUROPEAN pentru AGRICULTURA și DEZVOLTARE RURALĂ (FEADR)
"Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală" (FEADR) promovează dezvoltarea economica în zonele rurale. Fondurile pentru dezvoltare rurală sunt alocate de către Autoritățile de Management desemnate de statele membre.
În funcție de nevoile și opțiunile fiecărui stat membru, sprijinul poate fi acordat pentru: diversificarea fermierilor în activități non-agricole; dezvoltarea IMM-urilor non-agricole în zonele rurale și angajate în dezvoltare durabilă si turism responsabil; restaurarea si modernizarea patrimoniului cultural și natural al satelor și peisajelor rurale.
Acțiunile legate de turism eligibile pentru finanțare sunt mentionate în "programele de dezvoltare rurală" naționale și regionale (PDR) ale fiecarui stat membru si pot fi:
• acțiuni de formare profesională și dobândirea de competențe (cursuri, ateliere de lucru, coaching-ul cu privire la modul de a dezvolta turismul rural), activități demonstrative și acțiuni de informare;
• servicii de consultanță pentru a ajuta fermierii, deținătorii de păduri, altor proprietari de terenuri și a IMM-urilor din zonele rurale pentru a îmbunătăți performanța lor economică;
• ajutorul la înființarea afacerilor, precum și investițiile pentru activități non-agricole în zonele rurale (cazare, magazine, restaurante, organizare excursii);
• întocmirea și actualizarea planurilor de dezvoltare a municipalităților și satelor;
• investiții pentru uz public în infrastructura de agrement, informații turistice și a infrastructurii de turism la scară mică;
• studii și investiții asociate cu întreținerea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural al satelor, peisaje rurale și zone de mare valoare naturală, inclusiv aspectele socio-economice aferente, precum și acțiuni de sensibilizare de mediu ;
• cooperarea prin crearea de grupuri și rețele; cooperare între operatorii mici în organizarea proceselor de lucru în comun și schimbul de facilități și resurse, precum și pentru dezvoltarea și / sau comercializarea de servicii turistice aferente turismului rural.
Este eligibilă și pe acest fond, poate aplica în sectorul turismului,orice persoană fizică sau juridică activă în mediul rural (fermier, firma de exploatare forestiera, IMM-urile care activează în zonele rurale), "grupurile de acțiune locală" (LEADER – CLLD). În cadrul programului anterior, o parte din fondurile alocate au fost pentru Inițiative LEADER, pe baza legăturilor între economia rurală și acțiunile de dezvoltare ale comunității. "Abordarea Leader" pentru dezvoltarea rurală a implicat proiecte concepute individual și executate de parteneriate locale pentru problemele locale specifice. Acestea au actionat prin Grupuri de Acțiune Locală (GAL), selectate de către autoritățile FEADR în statele membre și care au supravegheat punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare locală. Formate din parteneri publici și privați din teritoriu rural, inclusiv reprezentanți din diferite sectoare socio-economice, GAL-urile au acordat de subvenții pentru proiecte locale. În contextul 2014-2020 multi-fond, abordarea LEADER este menționată ca "conduse de Comunitatea de Dezvoltare Locală" (CLLD). LEADER-CLLD este o parte obligatorie a programelor de dezvoltare rurală finanțate de FEADR și o posibilă opțiune în cadrul Fondului European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul European pentru Pescuit și afaceri maritime.
Modalitatea de finanțare prin FEADR este acordarea de granturi, cu o rată minimă de contribuție de 20%. Fiecare Program de Dezvoltare Rurală (PDR), elaborat de către statele membre include un tabel de stabilire a unei rate specifice de contribuție pentru fiecare tip de operațiune. In acest tabel este indicată separat rata contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate și pentru alte regiuni. Aceste rate maxime de contribuție pentru diferite categorii de regiuni sunt stabilite prin Regulamentul 1305/2013 (articolul 59), si sunt de la 85% pentru regiunile mai puțin dezvoltate pana la 53% pentru regiunile mai dezvoltate. Pentru acțiunile de cooperare, sprijinul este limitat la maxim 7 ani.
Este importantă identificarea Autorității de Management responsabilă pentru programul corespunzător locației și domeniului de aplicare al proiectului, pentru acest fond sunt responsabile ministerele agriculturii din statele membre.
FONDUL EUROPEAN PENTRU PESCUIT și AFACERI MARITIME (FEPAM)
Acest fond are printre prioritățile sale creșterea ocuparii forței de muncă și coeziunii teritoriale în cadrul comunităților costiere care depind de pescuit si de acvacultura. Aceasta, poate fi realizată prin:
• promovarea creșterii economice, a incluziunii sociale, crearea de locuri de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă în aceste comunități;
• diversificarea activităților în cadrul pescuitului și în alte sectoare ale economiei maritime.
Pentru fiecare dintre statele membre existăa o parte alocatăa din bugetul total al Fondului, în raport cu dimensiunea industriei sale de pescuit. Se elaborează un "program operațional", prin care se evidențtiazăa modul de cheltuire a banilor. După aprobarea programului de către Comisia Europeană, Autoritatea de Management stabilită de fiecare stat membru (la nivel național sau regional) îl pune în aplicare.
Autoritățile responsabile pentru punerea în aplicare a programelor operaționale au delegat un număr de sarcini pentru a fi gestionate de catre " Grupurile de Acțiune Locală pentru Pescuit " (GAL). Aceste parteneriate proiectează strategiile de dezvoltare locală în domeniul maritim si al pescuitului. Grupurile de Acțiune Locală pentru Pescuit gestioneaza bugetul necesar pentru a sprijini punct de vedere tehnic și financiar punerea în aplicare a strategiei lor locale prin proiecte specifice. Această abordare de jos în sus se numește Conducere Comunitară Locală pentru Dezvoltare . În aceste strategii locale, finanțarea poate acoperi proiecte legate de turism, cum ar fi eco-turism, turism pentru pescuit, gastronomie locală (restaurante de pește și fructe de mare), cazare, trasee turistice, scufundări, reamenajarea navelor de pescuit în alte scopuri decât pescuitul comercial, inclusiv în scopuri turistice.
Acțiunile legate de turism eligibile pentru finanțare din acest Fond sunt: studiile, proiectele, inclusiv proiecte pilot și proiecte de cooperare, conferințe, seminarii, ateliere de lucru, informarea publicului și schimbul de practici, campanii de sensibilizare și de comunicare, evenimente, dezvoltarea și întreținerea site-urilor web, formare profesională, învățarea pe tot parcursul vieții și dobândirea de noi competențe profesionale care permit profesioniștilor din sectorul pescuitului sau partenerilor de viață să desfășoare activități de turism sau complementare turismului.
În sectorul turismului pot aplica toate persoanele juridice și fizice din comunitățile costiere și intercostiere fiind eligibile pentru a aplica la acest program. Acest Fond prevede subvenții de cofinanțare pentru proiecte împreună cu finanțarea națională. Programul operațional din fiecare țară stabilește rata contribuției pentru fiecare dintre obiective, fiind cuprinsa între minim 25% si maxim 75% din cheltuielile publice eligibile. În cadrul acestui fond există cuprinse o serie de proiecte legate de turism în Axa 4, care au fost finanțate în perioada 2007-2013. Axa 4 exista și în actuala perioada 2014-2020 sub numele de "Community-Led Local Development" (CLLD).
Bune practici pentru finanțarea proiectelor pentru turism din FEAPM:
1. Complex Multi-funcțional – restaurant de pește, magazin si spatiu de lucru (Iutlanda de Nord – Danemarca)
Intr-un mic oraș de 3 000 de locuitori, Hune, situat la 40 km fata de una dintre destinațiile de top de turism daneze (oraș din Aalborg), are plaje frumoase, dar nu aveau restaurante și magazine, concentrându-se pe produse din pește de înaltă calitate. Unul dintre negustorii de pește, Mogens Klausen a decis înființarea propriului restaurant, combinat cu un magazin de pește și o afumatoare (care compensează activitatea scăzută a restaurantului toamna sau iarna). El a fost sprijinit tehnic și financiar de catre FLAG Iutlanda de Nord. Fiind deschis in tot timpul anului, complexul sau a creat pentru localnici 6 locuri de muncă cu normă întreagă, acestea crescând la 20 în timpul sezonului de vară.
Contribuția UE pentru acest proiect a fost de 22.500 €, reprezentand 3,3% din totalul investitiei, cofinantarea nationala de 22.500 €, iar restul din finantari prvate, proiectul avand un cost total de 700 000 €.
Acest proiect poate fi transferat si pus in aplicare in orice zona in care alaturi de activitățile de pescuit, turismul este un sector economic relevant.
2. Curs de formare in turism pentru pescari (Laponia – Finlanda)
Pescarii profesioniști rămasi in Sodankylä s-au gandit ca ar putea să-si completeze veniturile prin diversificare în turism, dar nu aveau abilitățile și licențele necesare pentru a face acest lucru.
În urma discuțiilor cu autoritatile locale, un grup de specialiști a emis un pachet de instruire adaptat, in care au inclus cursuri și examene pe probleme de siguranță, vizite de studiu la companii de turism (pentru a crea contacte cu operatorii de turism și să învețe de la ei), o instruire de 10 zile sa se concentreze pe dezvoltarea de produse, de stabilire a prețurilor și servicii pentru clienți, completata de 7 zile de studiu personalizat.
La final, pescarii au dezvoltat șapte produse comercializabile, aplicabile la cea mai apropiata statiune turistica de mare. Aceste produse sunt pe piață, reprezentate in principal de excursii de pescuit de iarna și excursii de pescuit pe râu, vara. Contribuția UE (EFF Axis 4) pentru acest proiect a fost de 30.186 €, reprezentand 39% din totalul investitiei, cofinantarea nationala de 40.014 €, autoritatile locale (Sodankylä Municipality) 7 800 €, iar restul din finantari private, proiectul avand un cost total de 78 000 €.
PROGRAMUL LIFE
LIFE este instrumentul financiar pentru sprijinirea proiectelor de conservare a mediului și a naturii în întreaga uniune europeana si are un buget pentru perioada de finanțare 2014-2020 de 3,4 miliarde în prețuri curente.
Programul LIFE pentru Mediu și schimbările climatice 2014-2020 este împărțit în două sub-programe: Mediul și Combaterea schimbărilor climatice.
LIFE- Combaterea schimbărilor climatice va sprijini proiecte pentru dezvoltarea de metode inovatoare ce răspund provocărilor legate de schimbările climatice în Europa.
Domeniile prioritare in calitate de sub-program LIFE – Mediu sunt:
Mediu și eficientizarea resurselor
Prioritățile tematice pentru acest domeniu sunt in legatura cu:
– apa, inclusiv mediul marin (gestionarea riscurilor de inundații, evitarea utilizării abuzive a resurselor de apă, …);
– deșeurile (abordare integrată pentru punerea în aplicare a planurilor de stangere si depozitare a deșeurilor);
– utilizarea eficientă a resurselor, inclusiv a solului și a pădurilor (îmbunătățirea utilizarii terenurilor, prevenirea incendiilor forestiere, …);
– mediu și sănătate, inclusiv pentru nivelurile de zgomot ;
– calitatea și emisiile in atmosfera, inclusiv mediul urban.
Natura și Biodiversitatea
Tematicile cuprinse in acest domeniu prioritar se referă la activitățile destinate îmbunătățirii stării de conservare a habitatelor și speciilor de interes pentru Uniune (Natura 2000), precum și activități de stabilire a infrastructurii verzi pentru a menține ecosistemele.
Informarea si aplicarea legislatiei pentru protectia mediului
Prioritățile tematice pentru acest domeniu se referă, la campanii de informare, de comunicare și conștientizare, în conformitate cu Programul UE de acțiune pentru mediu, și măsurile de promovare a respectării legislației de mediu a UE.
Prioritățile de acțiune a sub-programului LIFE- Combaterea schimbărilor climatice sunt:
• atenuarea schimbărilor climatice ( contributii la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră);
• adaptarea la schimbările climatice (contributii la creșterea rezistenței la schimbările climatice);
• informarea si aplicarea legislatiei pentru creșterea rezistenței la schimbările climatice climatice.
Acțiunile eligibile pentru finanțare legate de turism sunt:
Proiectele traditionale:
"proiectele integrate", de punere în aplicare pe scară largă a planurilor sau strategiilor de mediu sau climatice impuse de legislația UE în domeniul naturii, apă, deșeuri și aer;
"proiecte de asistență tehnică" pentru cei care pun în aplicare proiectele integrate;
"proiecte de pregătire" pentru finantarea activitatilor de punere în aplicare și de dezvoltare a politicii și legislației de mediu a UE sau climatice);
4. " proiecte de consolidare a capacităților" pentru participarea mai eficientă a statelor membre la LIFE, care poate lua diferite forme:
• proiecte pilot pentru a evalua eficacitatea unei metode sau a unei abordări noi sau care a fost folosită într-un context diferit (geografic, ecologic, socio-economic); se compara rezultatele proiectului cu cele produse de cele mai bune practici, pentru a determina dacă metoda ar trebui să fie testată (de exemplu, într-un proiect demonstrativ) pe o scară mai mare și informează părțile interesate;
• proiecte demonstrative ce se ocupa cu evaluarea unei metode sau a unei abordări noi sau care a fost folosita într-un context diferit, să informeze celelalte părți interesate cu privire la rezultate și, după caz, sa încurajeze aplicarea acestor metode (ca exemplu, aceste proiecte ar putea să demonstreze valoarea adăugată a coordonării managementului integrat de coastă și reamenajarea spațiului maritim, finantand aplicarea concretă a strategiilor pentru bazinele maritime, sau pentru Natura 2000);
• proiecte de bune practici care se aplică exact, cu eficientizarea costului și pastrarea tehnicilor, metodelor și abordărilor, adaptate la contextul specific al proiectului;
• proiecte de informare, sensibilizare și diseminare în legătură cu unul dintre domeniile prioritare.
Dacă LIFE nu finanțează proiecte de infrastructură mari, investițiile se pot sprijini pe "Green Infrastructure", prin subvenții și garanții de împrumuturi bancare , pe NCFF (Facilitatea de finanțare a protejării capitalului natural) și PF4EE (finanțarea privată pentru instrumente de eficiență energetică).
Infrastructura verde (Green Infrastructure, GI) se referă la o rețea de arii naturale și semi-naturale de înaltă calitate, care este proiectata și a reușit să furnizeze o gamă largă de servicii ecosistemice, de la protecția biodiversității la calitatea apei. Aceste servicii includ, de asemenea, activități recreative și turistice. Aceste proiecte sunt formate din protejarea ecosistemelor pe subiecte diferite, de la garduri vii, scări pentru pești sau autostradă pasaj pentru urși, de măsuri privind ecosisteme întregi, cum ar fi cursul unor râuri. Deoarece unele ecosisteme se extind dincolo de granițele naționale, pot exista proiecte GI la nivel de UE.
La Granturile pentru acest gen de proiecte, în sectorul turismului pot aplica toate persoanele juridice (IMM-uri, ONG-uri, autorități publice…) iar cererile pot fi predate în mod individual sau în parteneriat cu alte entități.
Împrumuturi și / sau garanții bancare prin NCFF- pentru toate persoanele juridice care aplică la proiecte din Green Infrastructure. Facilitatea de Finanțare a protejării Capitalului Natural ("Facilitatea" sau "NCFF") este un nou instrument financiar care este creat printr-un acord de finanțare format din Banca Europeană de Investiții, cu finanțare CE, finanțata de bugetul LIFE. NCFF va oferi solutii financiare inovatoare pentru a sprijini proiectele ce pun în aplicare politica UE.
Împrumuturi și / sau garanții bancare prin PF4EE – pentru IMM-uri dar și companii mai mari. Instrumentul este un acord comun între BEI și Comisia Europeană, care își propune să elimine accesul limitat la finanțare comercială adecvată și accesibilă pentru investiții în eficiența energetică.
Instrumentul de Finantare Privata pentru Eficiență Energetică (PF4EE) vizează proiecte care sprijină punerea în aplicare a planurilor de acțiune pentru eficiență energetică naționala sau a altor programe de eficiență energetică ale statelor membre ale Uniunii Europene. PF4EE are două obiective principale care sunt:
– pentru a credita o activitate durabila în cadrul instituțiilor financiare europene, având în vedere sectorul eficienței energetice ca un segment distinct de piață;
– pentru a crește disponibilitatea de finanțare a datoriei la investițiile eligibile de eficiență energetică.
Evaluarea din perioada 2007-2013 a confirmat valoarea adăugată generată de programul LIFE la nivelul UE, rezultată din capacitatea acestuia de a acționa ca o platformă pentru schimbul de practici și de cunoștințe, recomandând ca importanța atribuită acestei valori adăugate la nivelul UE să fie menținută și sporită. Evaluarea a generat unele îmbunătățiri în anumite domenii legate de punerea în aplicare a programului, comparativ cu evaluările anterioare. De exemplu, s-a acordat mai multă importanță valorii adăugate la nivelul UE în cadrul selecției proiectelor, deși beneficiarii rămân în mare parte axați pe proiectele și profilurile lor individuale.
Prin procesul de depunere a cererilor prin mijloace electronice se reduce sarcina administrativă aferentă, aceasta fiind în continuare mai împovărătoare decât în cazul altor programe ale UE. Există posibilitatea de a extinde utilizarea raportării electronice și la activitatea de monitorizare a proiectelor pentru a reduce în continuare sarcina administrativă. Printre noile obiective sunt stabilirea unei legături mai bune cu prioritățile de politică ale UE privind politicile climatice, promovarea utilizării proiectelor integrate, dezvoltarea de sinergii și complementarități cu alte fonduri ale UE, promovarea valorii adăugate la nivelul UE și solidaritatea/conjugarea eforturilor și prin simplificarea programului.
Bune practici ale proiectelor de succes finanțate din LIFE
1. Dezvoltarea turismului durabil în parcul național Slitere (Letonia)
Proiectul POLPROP-NATURA a fost selectat printre cele mai bune proiecte LIFE-Mediu din anul 2012, ce are ca scop dezvoltarea unui model durabil de gestionare a turismului pentru Natura 2000, folosind National Park Slītere ca loc de demonstrație. Există o cerere tot mai mare pentru ecoturism, dar multi turisti nu sunt constienti de scopurile de protejare a Natura 2000 și nu se comportă întotdeauna adecvat zonele sale protejate.
Condus de Agenția de Dezvoltare letonă "Lauku Ceļotājs", proiectul a creat cinci noi produse turistice durabile pentru zona (ghidul de parc; cautarea plantelor din specii comune, dar atractive, în loc de expunerea speciilor rare și sensibile; atragerea in rutele din zonele mai puțin sensibile ale parcului, traseu turistic ieftin și simplu prin metoda de marcare; …).
Proiectul a dezvoltat si o metodologie de monitorizare ce furnizează date cheie pentru noile inițiative de turism și a efectuat o campanie de sensibilizare cu privire la Natura 2000, împreună cu distribuirea unui ghid privind produse durabile de turism in natură în cele 14 parcuri naționale din țările baltice.
Benficiul acestui proiect s-a vazut imediat prin creșterea numărului de vizitatori, durata șederii lor și media sumei de bani pe care au cheltuit-o pe teritoriul parcului. Numărul de companii care ofera servicii si produse pentru vizitatori au crescut de la 23 la 48, din care furnizori de cazare turistică, vanzarea ghidurilor, servicii de catering (cafenele, producatori care ofera degustare de produse si masa la cerere), producătorii de pește afumat tradițional, închiriere de echipament pentru companii, meșteșugari si altele. Contribuția UE a fost de 244.900 € pentru perioada 2009-2012, reprezentand 49% din total investtie.
2. Croazieră durabilă
Directiva-cadru a UE privind deșeurile din 2008, solicită extinderea măsurilor
pentru prevenirea generării de deșeuri care ar trebui să fie prima prioritate în gestionarea deșeurilor. Având în vedere gradul de lux oferită pasagerilor lor, navele de croazieră produc o multime de deșeuri (cu mai puțin de 1% din flota comercială, se estimează că acestea sunt responsabile pentru 25% din deșeurile sale).
Proiectul este coordonat de una dintre cele mai mari companii de croazieră (Costa Crociere), si are ca scop, principal, pentru a demonstra potentialul pentru prevenirea producerii de deșeuri, recuperarea și reciclarea pe un vas de croaziera. Prin acest proiect a fost evaluat impactul asupra mediului a trei fluxuri de deșeuri – ambalaje, deșeurile biodegradabile și hârtie – și viabilitatea tehnică / economică pe scară largă a unor solutii de gestionare a deșeurilor. A fost sugerata si o abordare standardizată a managementului deșeurilor de la bord. Nu în ultimul rând, aceasta a oferit orientări pentru un sistem de certificare avansat și a evaluat posibilitatea de a converti reducerea emisiilor de CO2 în credite de carbon comercializabile. Contribuția UE este de 1.314.623€ pentru perioada 2011-2014 , reprezentand 50% din total investitie.
3. Campanie de informare pentru reducerea gunoiului legat de fumat de pe plaje (Grecia)
Deșeurile marine reprezinta una dintre cele mai grave probleme de mediu ale secolului 20. Acestea au un efect negativ asupra economiei, afectând turismul, industria , sectorul pescuitului și sănătatea umană.
Coordonat de catre un ONG (mediteranean SOS Network), proiectul își propune să îmbunătățească valoarea estetică și de igienă a plajelor. Aceasta se bazează pe o campanie de informare integrata pentru prevenirea / reducerea gunoiului generat de fumatori în zonele de coastă ale Greciei.
Contribuția UE este de 299.709 euro in perioada 2013-2015, reprezentand 50%r din totalul investitiei alocate.
Turism- Accesibilitate în orașe atractive mici (Italia)
Poluarea atmosferică și fonică sunt două dintre principalele probleme pentru statiunile turistice sezoniere mici si mijlocii. O modalitate de a îmbunătăți calitatea vieții pentru locuitori și accesibilitatea pentru turisti este de a reduce distanța medie parcursă pentru a găsi un loc de parcare.
Proiectul a fost manageriat de către Departamentul de Transport Public din Regiunea Marche si are ca scop să dezvolte și să pună în aplicare un model de mobilitate pentru traficul auto, ca urmare a fluxurilor turistice în centrele urbane (model TASM.AC). Rezultatele asteptate includ o reducere cu 3dB în zgomotul produs de traficul ambiental și o reducere de Nox egală cu 0.6 kg / zi vehicul alimentat , în special prin gestionarea a cel puțin 70% din totalul locurilor de parcare de către un sistem informatic de rezervare on-line. Contribuția UE de 666.186 € in perioada 2010-2014 , reprezentand 46% din total.
PROGRAMUL ORIZONT 2020
Orizont 2020" este Programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare (2014-2020). Este rezultatul reunirii a trei programe sau initiative precedente, Program-cadru 7 de cercetare (PC7), aspecte legate de inovare ale "Programului cadru pentru competitivitate și inovare " (CIP), contribuția UE la "Institutul European de Inovare și Tehnologie" (IET).
Acest program este impartit in "secțiuni de program" (de asemenea, numite si "piloni"), unele fiind impartite in sub-sectiuni. Secțiunile legate de turism sunt:
• Excellent Science (Excelenta in Stiinta) cu sub-secțiunea MSCA ("Marie Skłodowska-Curie Actions") de dezvoltare a carierei și de formare a cercetătorilor – cu accent pe abilitățile de inovare – în toate disciplinele științifice, prin toată lumea și cu accent pe mobilitatea intersectorială
• Industrial Leadership (Lider în sectorul industrial) cu sub-secțiunea LEIT ("Poziția de lider în domeniul tehnologiilor inovative și industriale"), pentru o mai mare competitivitate a sectoarelor prin inovare și stimularea IMM-urilor.
• Societal Challenges (Provocări societale) cu sub-secțiunea REFLECTIVE (Europa într-o lume în schimbare – societăți favorabile incluziunii, inovatoare și favorabile schimbarii), pentru a aborda în special problemele legate de identitate, toleranța și patrimoniul cultural.
• SME instrument (instrument pentru IMM-uri), pentru sprijinirea IMM-urilor cu potențial ridicat de a dezvolta produse inovatoare, servicii sau procese inovatoare competitive pe piața mondială
Acțiunile eligibile pentru finanțare legate de turism:
Fonduri din MSCA (Marie Curie) pentru:
(A) Individual Fellowships (IF)- Burse individuale – care pot fi "Burse europene" pentru cercetătorii care vin în Europa sau care se deplasează în Europa și "Global Burse" pentru detașarea cercetatorilor în țările asociate UE sau în afara Europei;
(B) Innovative Training Networks (ITNs) – rețele de formare inovatoare, pot fi si sub forma de "Rețele europene de formare", permițând cercetătorului să experimenteze diferite sectoare și de a dezvolta aptitudini transferabile de lucru pe proiecte comune de cercetare in parteneriate din mediul academic, oferirea de programe de cercetare commune, de doctorat, pus în aplicare de universități, instituții de cercetare și organizații non-academice; și
(C) Research and Innovation Staff Exchange – cercetare și inovare al serviciilor de schimb, ce implica schimbul de personal între sectoarele academice și non-academice.
Finantarea se poate obtine pe baza Granturilor la toate etapele carierei cercetătorilor, doctoranzilor pana la cercetători cu mare experienta. Bursele individuale pot fi cu durata de la 12 la 24 de luni, contribuția UE calculată pe baza unui "cost unitar pe cercetător". Pentru bursele din Rețele inovatoare de formare de cercetare și inovare perioada de formare de la 3 la 36 de luni.
LEIT
Acest fond este sub-secțiunea programului pentru acțiuni de inovare și de coordonare, care să sprijine acțiunile de interes pentru sectorul turismului.
Acțiunile de inovare pot consta în producerea de planuri și aranjamente sau proiecte noi, produse modificate sau îmbunătățite, procese sau servicii. În acest scop, acestea pot include realizarea de prototipuri, testari, demonstratii, pilotare, validarea pentru producerea pe scară largă , dezvoltarea inovatoare a produselor legate de Tehnologia Informaționala și aComunicațiilor (TIC) specifice turismului, instrumente, aplicații și servicii pentru sectoarele culturale și recreative (de exemplu, 3D, realitate augmentată, interfețe avansate, de procesare vizuală).
Acțiunile de coordonare și de sprijin se pot concentra pe activități de diseminarea rezultatelor și promovarea utilizării TIC datorită unei rețele durabile de multiplicare. Ele ar putea contribui si la conectarea IMM-urilor din sectoarele creative cu sursele adecvate de finanțare (de exemplu, împrumuturi, capital de risc, de investiții, de finanțare crowd- …) și cu rețelele internaționale de afaceri. Pot beneficia de componentele LEIT actiunile legate de patrimoniul cultural, în special pe domeniul "Nanotehnologii, materiale avansate și producție" sau "Eficiența Energetică", pentru gasirea unor de soluții innovative privind materialele necesare pentru protejarea sau conservarea patrimoniului cultural european" (NMP-21) și "Strategii si solutii pentru renovarea profundă a clădirilor istorice " (EE-03-2014).
REFLECTIVE
Fondurile din aceasta sub-secțiune a programului sunt pentru sprijinirea acțiunilor de cercetare și inovare, pentru întreg spectrul de activități de cercetare, dezvoltare tehnologică, demonstrație și inovare, inclusiv promovarea cooperării cu terțe țări și organizații internaționale, diseminarea și optimizarea rezultatelor și stimularea formării de înaltă calitate și mobilitatea cercetătorilor în Uniunea Europeană. In cadrul acestuia sunt apelurile "Apariția și transmiterea patrimoniului cultural european și europenizare" (REFLECTIVE-2-2015) sau "Patrimoniul cultural al războiului în Europa contemporană" (REFLECTIVE-5-2015) sau apelul privind "ecosistemele de inovare a bunurilor culturale digitale" (REFLECTORIZANTE-6-2015) pentru a aduce noi audiențe conținutului cultural în moduri noi, prin dezvoltarea de noi medii, aplicatii, instrumente și servicii pentru resurse culturale digitale în colecțiile științifice, arhive , muzee, biblioteci și siturilor de patrimoniu cultural.
Pentru finantarea LEIT si REFLECTIVE, ofertele de granturi pentru proiecte sunt de obicei pe durată de 36 la 48 luni, cu o contribuție medie la nivelul UE de 2-5 milioane €. Subvenția poate acoperi 100% din costurile eligibile totale.
INSTRUMENT IMM
Instrumentul pentru IMM-uri susține evaluarea fezabiltatii tehnice și comerciale a unui concept inovator, precum și dezvoltarea unui plan de afaceri. Acesta poate sprijini dezvoltarea și demonstrarea conceptelor cu potențial, dar necesită fonduri suplimentare înainte de a putea fi comercializate, inclusive poate facilita accesul la finanțarea de risc.
Pentru studiu de fezabilitate, exista subvenții de 50.000 € (sumă forfetară), cu o durată de 6 luni, care acoperă maximum 70% din costul total al proiectului.
Pentru proiecte de dezvoltare a inovării și demonstrative, granturi de 500.000 € pana la 2,5 milioane, cu o durată tipică de la 1 la 2 ani, care acoperă 70% din costul total al proiectului. Pentru finanțarea de risc, IMM-urile pot avea acces mai ușor (prin instrumente financiare) la împrumuturi, garanții, contra-garanții și hibride.
Pentru sectorul turismului sunt eligibile pentru a aplica pe fondurile MSCA, LEIT si REFLECTIVE toate persoanele fizice sau juridice (orice organism public, firma, organizații de cercetare, universități, organizații non-guvernamentale, …), indiferent de locul lor de stabilire sau de reședință, dar care posedă capacitatea operațională și financiară pentru a realiza scopul de cercetare propus , iar pentru INSTRUMENT IMM sunt eligibile IMM-urile.
Facilitarea activităților de cooperare în domeniul cercetării și inovării este cheia pentru reducerea decalajului dintre cercetare și piață. Parteneri pentru diferite tipuri de cooperare sunt disponibile în (EEN) baza de date Enterprise Europe Network.
Bune practici- proiecte de succes pentru turism din Orizont 2020
1. UnderSafe – Menținerea turistilor în condiții de siguranță in subteran
Vizitarea peșterilor, catacombelor și tunelurilor devine tot mai populara, cu o estimare de peste 1.800 de obiective turistice subterane în Europa (în special în Germania, Austria, Italia, Spania și Franța). În fiecare an în Europa, aproximativ 27 de milioane de oameni viziteaza aceste atracții, fiind necesara asigurarea ca sunt sigure si ecologice. Prin intermediul proiectului UnderSafe, un consorțiu condus de polonezi (format din IMM-uri tehnologice, o companie care exploatează o mină de sare obiectiv turistic și Universitatea Politehnica) a dezvoltat un sistem inteligent fără fir, care să asigure detectarea continua și avertizarea timpurie privind pericolele potențiale pentru turisti, ghizi și personalul care lucrează în subteran.
Purtarea unui colier special sau bratara, face ca sa fie eliberate alerte atunci cand oamenii intra zonele non-vizitator, fiind posibila monitorizarea utilizatorilor prin toate dispozitivele mobile populare. Sistemul prevede si un control de mediu al instalației subterane din punct de vedere al parametrilor fizici (cum sunt umiditatea, temperatura) și de detectare a gazelor (de exemplu, dioxid de carbon, oxigen, monoxid de carbon). Prin acest system de monitorizare se poate calcula numărul maxim de vizitatori fără a distruge flora si fauna sau desenele rupestre. Contribuția UE: 1.045.400 € pentru perioada 2011-2013, reprezentand 75% din investitie.
2. OntoWiki management al cunoștințelor, e-learning și e-turism
Activitățile specializate conduc la terminologii și concepte de specialitate. Acestea pot reprezenta bariere in comunicarea și împărtășirea cunoștințelor în cadrul unei companii, a unui sector. Ontologii, glosare, tezaure, …, sunt dezvoltate pentru a facilita comunicarea între ființele umane și calculatoare, intre ființele umane, precum și între calculatoare.Un software gratuit open-source, OntoWiki este un editor ontologic și un sistem de achiziție de cunoștințe, care este dezvoltat la Universitatea din Leipzig, avand o bază largă și activă de utilizator. Acest proiect a permis modernizarea OntoWiki și adaptarea acestuia la nevoile IMM-urilor implicate în e-turism. Contribuția UE este de 943.800€ pentru perioada 2008-2011, reprezentand 64% din total.
3. CHESS- povești interactive în muzee și site-uri culturale
Instituțiile patrimoniului cultural trebuie să facă colecțiile lor mai interesante pentru vizitatori, în special pentru tinerii "nativi digitali", în timp ce exploreaza bibliotecile digitale recent dezvoltate. De asemenea, noile dispozitive mobile (smartphone-uri, tablete) permit desfășurarea pe scară largă a aplicațiilor utilizate în muzee și site-uri culturale pentru a îmbunătăți experiența vizitatorilor.
CHESS – utilizează diferite tehnici pentru furnizarea de povești interactive personalizate. Prin intermediul unei interfețe de realitate augmentată, aceste "aventuri" culturale se adapteaza continuu la profilurile individuale și preferințele vizitatorilor. Aceste tehnici au fost testate mai ales pe site-urile a două muzee de renume mondial, Muzeul New Acropolis și l'Espace Cité de la Franța.
Pentru a realiza acest lucru, șah a trebuit să efectueze o cercetare interdisciplinară în personalizare și adaptivitate, povestiri digitale, metodologii de interacțiune și a tehnologiilor mobile, cu o bază teoretică de sunet în științe muzeografice, pe baze cognitive și de învățare.
Finantarea din fonduri UE este de 2.859.712 € pentru perioada 2011-2014 – reprezentand 67% din total investitie.
4. Regiunile Patrimoniul Cultural și Natural în Regiunea Arctica și Sub-Antarctica
Aceste regiuni extreme, cu caracteristici similare în ceea ce privește patrimoniul natural și cultural sunt destinate pentru a experimenta schimbări similare datorate proceselor de încălzire și de globalizare la nivel mondial. Ecosistemele lor fragile ar putea fi deteriorate rapid de turismul de masă, fara aplicarea unei strategii de dezvoltare controlate. Acest proiect constă într-un studiu comparativ (Suedia, Laponia, Siberia și Patagonia) a modului de a proteja patrimoniul și de a promova culturi, teritorii și de a sustine un training – eco-cultural – pentru oficialii locali și de cursuri legate de turism, geografie, patrimoniu natural, politică și economie socială. Aceste cursuri vizează îmbunătățirea know-howului și diseminarea bunelor practici cu privire la modul de valorificare a acestui patrimoniu în mod durabil.
Finantarea din fonduri UE este de 327.900 € pentru perioada 2013-2017 – cu susținerea nivelului de finanțare al UE de 100%.
Pentru concertarea de idei inovatoare, de strategii, soluții și servicii privind îmbunătățirea mobilității și a turismului European exista reteaua CORDIS de căutare avansată de proiecte implementate ce pot folosi de model si adaptate pentru noi proiecte cu specific romanesc.
PROGRAMUL COSME
COSME este programul Uniunii Europene pentru competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Scopul acestui program este de a sprijini IMM-urile în patru domenii:
facilitarea accesului la finanțare pentru IMM-uri prin intermediul "Facilității de garantare a împrumuturilor" și a " Facilității pentru creștere economică echitabila";
îmbunătățirea accesului la piețe, mai ales cu ajutorul serviciilor oferite de rețeua ‘Enterprise Europe Network’;
îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune, în special datorită planului de acțiune pentru turism;
promovarea spiritului antreprenorial și culturii antreprenoriale, în special datorită sistemului de schimb prin programul Erasmus pentru tinerii antreprenori.
Facilitatea de garantare a împrumuturilor oferă garanții și contragaranții pentru intermediarii financiari (de exemplu bănci, companii de leasing), inclusiv securitizarea portofoliilor de credite pentru IMM-uri. COSME garantează asumandu-si riscul pentru ca intermediarii financiari sa poata oferi împrumuturi la mai multe IMM-uri.
Accesul la finanțare pentru acțiuni eligibile legate de turism pot fi dezvoltate de IMM-uri (Entitatile publice si private constituite legal in tari ale UE sau participante la programul COSME si care sunt active in domeniile turism, tineret, seniori, persoane cu dizabilitati etc)
Unele dintre obiectivele Planului de acțiune pentru Turism sunt urmărite prin intermediul unor cereri de propuneri și cereri de licitații deschise pentru sectorul turismului, cum sunt:
dezvoltarea și / sau promovarea produselor durabile transnaționale turistice tematice ( rutele europene dedicate, aspecte specifice ale patrimoniului cultural și industrial, trasee de ciclism, eco-turism, zone maritime și sub-acvatice, etc.).
diversificarea ofertei turistice, îmbunătățirea calitatii turismului, durabilitate, accesibilitate, competențe, informații și inovare; îmbunătățirea cunoștințelor socio-economice a sectorului;
dezvoltarea și / sau promovarea produselor de nișă, exploatarea sinergiilor între turism și a industriilor creative la nivel european
publicitatea transnaționala a produselor turistice în curs de dezvoltare, care vizează grupe de vârstă specifice (de exemplu, persoanele în vârstă și tineri) pentru a crește fluxurile turismului între țările europene în extrasezon;
sistemele de consolidare a cunostințelor, prin care managerii, antreprenorii, pot învăța de la operatorii cu experiență și de succes, crearea de sinergii cu alți operatori de-a lungul lanțului comercial si de turism pentru a fi explorate noi oportunități de piață și a modului de a face afaceri.
PROGRAMUL ERASMUS PENTRU TINERII ANTREPRENORI
Acest program permite tinerilor antreprenori pe sistemul de schimb, să-și petreacă o peroadă de 1- 6 luni, într-o altă țară europeană și sa interactioneze cu antreprenorul gazda cu experiență, care este gata să acționeze ca un mentor. Antreprenorii tineri și gazdele lor ajung să descopere noi piețe europene sau parteneri de afaceri, alte moduri de a face afaceri, și, eventual, decid să continue colaborarea lor pe termen lung (de exemplu, asociații în participațiune, activități sub-contractare, relatii contractor-furnizor). Pentru tinerii întreprinzători, această acțiune faciliteaza succesul afacerii lor sau consolidează noua lor întreprindere, iar antreprenorii gazdă beneficiază de idei noi de la un antreprenor motivat, care ar poate avea competențe de specialitate sau cunoștințe care completează experinta lor.
In sectorul turismului pot aplica pentru finanțare IMM-urile, toate persoanele juridice (IMM-uri, ONG-uri, autorități publice, in parteneriate, iar la Erasmus pentru tinerii antreprenori pot aplica Antreprenorii din turism sau alte sectoare complementare.
Accesul la finanțare prin împrumuturi, garanții sprijinite de garantare a împrumuturilor, pe durata de minim 12 luni și maximum 10 ani, pentru valoare mai mică sau egală cu 150.000 € pentru orice tip de IMM-uri, în condiții specifice.
Subvențiile pentru proiectele din Planul de acțiune pentru turism sunt in general pe o durata de 18 luni, pentru maxim 250.000€.
Erasmus pentru tineri antreprenori este finatat prin Granturi care acoperă o parte din costurile de deplasare și de ședere în timpul vizitei, acestea se calculează in funcție de țara de ședere și reflectă costurile totale de trai din țara de ședere, de la 560€ la 1.100 € lunar.
Pentru granturi, informații cu privire la cererile de propuneri și procedurile de aplicare sunt disponibile pe site-ul Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME), înființat pentru a gestiona COSME.
Pentru "Erasmus pentru tinerii antreprenori" program de schimb, cererea se poate face on-line sau prin intermediul unui punct de contact în țara de reședință.
Bune practici –proiect de succes pentru turism finațate din COSME:
European AstroTourism Route (BG, EL, ES, IT, PT)
Turismul astronomic este în creștere în oferta turistică la nivel mondial. Proiectul are ca scop dezvoltarea unei rute de destinatii europene de interes astronomic, să evalueze activele și potențialul European, sa produca ghiduri privind observatoarele astronomice selectate, sesiuni de testare, sa organizeze trasee tematice (si pe timp de noapte), comunicarea rezultatelor. Acest traseu ar trebui să invite orice călător sa descopere universul prin cerul european, dar și contribuția științifica europeana la astronomie. Contribuția UE este de 200.000 € pentru perioada 2013-2015, reprezentand 75% din total investitie.
PROGRAMUL CREATIVE EUROPE
Programul Europa creativă urmărește să ajute organizațiile culturale și creative pentru a funcționa la nivel transnațional, la circulația operelor de cultură, precum și mobilitatea lucratorilor din domeniul culturii. Reunirea a 3 programe pre-existente (Cultură, Media și Media Mundus), "Europa creativă" este format din 3 părți:
•Sub-programul Cultura – pentru sectoarele culturale și creative;
•Sub-programul Media – pentru industria audio-vizual inclusive cinematografie;
•Componenta trans-sectorială pentru proiecte comune între sectoarele culturale și creative și industriile audio-vizuale.
Acțiunile legate de turism eligibile pentru finanțare sunt Proiecte de cooperare transnațională din ambele Fonduri. Din Fondul Cultura se finanteaza activități transnaționale în interiorul și în afara UE, care vizează dezvoltarea, crearea, producerea, difuzarea și conservarea bunurilor și serviciilor care întruchipează expresii culturale, artistice sau alte expresii creative. Aceasta cuprinde activități de a dezvolta abilități, competențe și know-how, inclusiv adaptarea la tehnologii digitale, pentru a testa noi modele de afaceri și de gestionare, să organizeze activități culturale internaționale, cum ar fi evenimente de turism, expoziții, schimburi și festivaluri și de a stimula interesul de a îmbunătăți accesul la lucrări europene
Din fondurile subprogramului Media sprijină rețele europene (de exemplu, grupuri structurate de organizații) care sa consolideze capacitatea sectoarelor culturale și creative de a funcționa la nivel transnațional și internațional, să se adapteze la schimbare și care promoveaza inovarea. Un număr limitat de rețele cu acoperire largă vor fi sprijinite pentru crearea sinergiilor necesare pentru a consolida structura lor organizațională și financiară.
Fonduri pentru titlul “Capitale europene ale culturii” este acordat în fiecare an la cate un oraș din două state membre, în conformitate cu o listă cronologică a statelor membre eligibile stabilite pentru 2020-2033 (Croația și Irlanda în 2020; România și Grecia în 2021), care primește un premiu de 1.5 milioane € (Melina Mercouri premiu). Aceste orase au rolul de a crea un program cultural special pentru acel an. „ Cultura sub-programului" sprijină punerea în aplicare a acestui program, care trebuie să scoată în evidență bogăția și diversitatea culturilor europene și caracteristicile comune, precum și pentru a promova o mai bună înțelegere între orasele europene.
In sectorul turismului poate aplica orice persoana juridical active prin proiecte de cooperare transnațională, Proiecte de cooperare transnațională. Pentru "proiecte de cooperare la scară mică" (max 48 luni și implementat de un consorțiu de cel puțin 3 parteneri din 3 țări diferite participante), finantarea este de maxim 200.000€, reprezentând maximum 60% din bugetul eligibil.Pentru "proiecte de cooperare la scară mare" (max 48 luni și implementat de un consorțiu de cel puțin 6 parteneri din 6 țări participante diferite), maxim 2 milioane €, reprezentând maxim 50% din bugetul eligibil.
In cadrul acestor proiecte există premii simbolice care nu oferă sprijin financiar pentru câștigători, ci ajută la creșterea reputației lor: "Marca patrimoniului european" este acordat la site-uri care au valoare istorică simbolică pentru procesul de integrare europeană (cum să se aplice). "Premiul UE pentru patrimoniul cultural" se acordă pentru eforturile remarcabile făcute în creșterea gradului de conștientizare cu privire la patrimoniul nostru cultural și valoarea sa in cadrul societatii și economiei europene.
Bune practici –proiect de succes pentru turism finanțat din Creative Europe
1. Rețea de orașe care promovează turismul creativ
Proiectul cofinanțează crearea unei rețele internaționale de orașe și teritorii care se disting prin activitatea lor în Turism Creativ si care promovează mobilitatea interculturală și dialogul, precum și cooperarea între operatorii care au o cunoaștere aprofundată a structurii sociale și de arta din orașul lor, a cererilor de turism creativ, precum și o experiență semnificativă de rețele. Contribuția UE este de 58.000 , reprezentand 46% din total investiție.
PROGRAMUL ERASMUS +
Programul Erasmus + își propune să stimuleze abilitățile și capacitatea de inserție profesională, precum și modernizarea educației și formării. El este format din mai multe subprograme cum sunt Noua acțiune de sport și programul Tineret în Acțiune, si mai reunește alte 6 programe pre-existente ( Programul de învățare continuă – Erasmus, Leonardo da Vinci, Comenius și Grundtvig- si Programul Erasmus Mundus, Tempus, Alfa, Edulink și programul pentru cooperarea cu țările industrializate).
Acțiunile de turism eligibile pentru finanțare sunt în scopul de a promova inovarea și șansele de angajare prin :
oportunități de învățare pentru persoane fizice, prin intermediul proiectelor de mobilitate pentru învățământul superior, studenți și personal, un sistem de garantare a împrumuturilor pentru a ajuta elevii de masterat, finanțarea studiilor în străinătate și Proiecte de mobilitate ale studenților VET și Personal (Educație și Formare Profesională);
cooperarea dintre instituțiile de învățământ, întreprinderi, autorități locale și regionale și ONG-uri, în special prin masterate comune (de exemplu, la nivel înalt, programe integrate de studii internaționale de 60, 90 sau 120 ECTS), prin parteneriate strategice (care permit organizațiilor din diferite sectoare socio-economice să dezvolte și să difuzeze, practici inovatoare care să conducă la predare de înaltă calitate, de formare, de învățare și de muncă pentru tineret),
stimularea spiritului antreprenorial și a competențelor antreprenoriale în rândul cadrelor didactice și a lucrătorilor, facilitarea schimbului de cunoștințe între învățământul superior și întreprinderi
proiectarea și livrarea de programe de formare și metodologii de predare si formare profesională comuna, cu accent special pe învățarea bazată pe muncă, oferind elevilor competențele necesare, cerute pe piața forței de muncă;
organizarea de evenimente sportive care încurajează participarea la activități sportive și fizice ca activitati de masa;
Sport Turism este sprijinit prin subvenții pentru turism durabil sau cultural (de exemplu, drumeții, ciclism, …,rute-a lungul rutelor European culturale sau rute EuroVelo).
Pentru Proiectele de mobilitate din sectorul turismului pentru învătământul superior pot aplica universitățile și alte instituții de învățământ superior sau școli profesionale si toate persoanele juridice active pe piața forței de muncă sau în domeniul educației și formării (cum ar fi IMM-uri, Camera de Comerț, sindicatelor, fundație, ONG,) . Stagii de muncă în străinătate într-o întreprindere sau orice altă muncă relevanta de la 2 la 12 luni în orice program. Finantarea este pentru fiecare cursant variind 300-700 € pe lună (în funcție de țară care găzduiește costuri de viață) și costurile de transport de pana la 1.100 €.
Pentru stagiile de masterat finanțarea este prin Granturi de 2-3 milioane €, acoperind 4 sau 5 proiecte în funcție de cazul în care masterul durează 1 sau 2 ani.
Parteneriatele strategice sunt finanțate prin granturi de maxim 300.000€ pentru parteneriate, pe durata de 2 ani și 450.000 € pentru parteneriate pe durată de 3 ani.
Alianțele cunoașterii sunt finanțate prin Granturi de 700.000 € pentru o Alianță de 2 ani și cu 1 milion € pentru 3 ani, la fel și pentru alianțe pentru competențele sectoriale.
Evenimente sportive europene, Grant de până la 2 milioane € pentru evenimentul sportiv care implică participanți din cel puțin 12 țări ale programului.
Bune practici – proiecte de succes :
Master European în Turism Management (EMTM)
EMTM afost sprijinit financiar de fostul "Program Erasmus Mundus" si este program de master de doi ani comun cu 3 universități europene situate în Danemarca, Slovenia și Spania. Contribuția UE a fost folosita pentru a acoperi costurile de consorțiu (4% din total) și burse pentru primii patru ani. Acesta oferă viitori profesioniști, cu o cunoaștere integrată a dinamicii dezvoltării turismului, gestionarea durabilă, rolul diversității culturale, de inovare și guvernanța în turism. Tot aici sunt pregătiti viitorii cercetători în management turistic. Elevii EMTM urmeaza o cale de mobilitate obligatorie la 3 universități (1 semestru la University of Southern Denmark, al doilea semestru la Universitatea din Ljubljana; al treilea semestru la Universitatea din Girona). Ultimul semestru este dedicat scrierii tezei de master. Contribuția UE: € 2.926.600 (2010-2013) – nivelul de finanțare al UE: 100%
Destinație în Turism de Sănătate și viață lungă (WelDest)
Acest proiect a fost susținut de fostul Program Life-Long Learning si ajută companiile private, organizații de gestionare a locatiilor de destinatie și agențiile guvernamentale pentru a transforma o locație într-una de sănătate și viață lungă, datorită diverselor instrumente. Este dezvoltat un manual electronic, oferind un instrument de auto-evaluare, un instrument de dezvoltare și design, cu instrucțiuni de folosire. A fost înființat un blog în care industria, mediul academic și cetățenii pot împărtăși cunoștințele lor pe probleme legate de turismul de sănătate (http://weldest.blogspot.be/). Contribuția UE este de 299.966€ pentru perioada 2012-2014, iar nivelul fondurilor UE finanțează 65% din total investiție.
PROGRAMUL OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI INOVARE SOCIALĂ (EASI)
Programul EASI promovează un nivel ridicat de calitate și de locuri de muncă durabile, garantarea unei protecții sociale adecvate și decente, lupta împotriva excluziunii sociale și a sărăciei, precum și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Acesta este format din trei axe:
PROGRESS – programul pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială (61% din total buget);
EURES – mobilitatea europeană a muncii ( 18% din total buget);
Axa ce ofera acces la microfinanțare și antreprenoriat social (21% din total buget).
Bugetul total al Programului EASI pentru perioada 2014-2020 este de 919.469.000 euro in preturi 2013.
PROGRESS sprijină tipul de acțiuni legate de turism eligibile pentru finanțare prin activitatea de analiză pentru elaborarea de politici, inovare socială și experimentarea politicilor sociale (de exemplu, testarea de politici inovatoare pe o scară mică și până la introducerea pe scara larga a celor mai de succes). Sunt eligibile instituțiile de învățământ superior (universități …) și institute de cercetare, autoritati publice – servicii ocuparea forței de muncă, parteneri sociali.
EURES sprijină tipul de acțiuni legate de turism eligibile pentru finanțare privind mobilitatea lucrătorilor și ajută companiile de recrutare într-o altă țară europeană, prin intermediul schemelor de mobilitate vizate (de exemplu, "Primul tău loc de muncă EURES" pentru locuri de muncă între 18-30 de ani …). Aceste sisteme pot acoperi o parte din costurile IMM-urilor de instruire a lucrătorilor nou-recrutați și ii poate ajuta sa se instaleze. Ele pot ajuta, sa sustina financiar , călătoria pentru interviu sau mutarea în străinătate pentru un nou loc de muncă. EURES este, de asemenea, un portal de hosting locurile de muncă vacante și CV-uri de locuri de muncă: https://ec.europa.eu/eures/. Sunt eligibile autoritati publice – servicii ocuparea forței de muncă, cetățenii UE și care trăiesc în mod legal într-o țară a UE si IMM-urile.
Cea de a treia axa, prin instrumentul de microfinanțare sprijină înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici, inclusiv pentru investiții, leasing, nevoilor de capital, precum și achiziționarea de licențe și alte costuri de start-up. Finanțarea nu poate fi folosita pentru a acoperi liniile de credit, cum ar fi descoperirile de cont sau facilități revolving pe termen scurt. Antreprenoriatul social sprijină dezvoltarea initiativelor sociale, în special prin facilitarea accesului la finanțare, pentru întreprinderile al căror scop principal este social, nu maximizarea profiturilor. Au prioritate la finantare antreprenori cu acces limitat la piața de credit convențională (de sex feminin, tineri antreprenori care aparțin unui grup minoritar, antreprenori cu handicap, șomeri, oameni cu risc de a pierde locurile de muncă, persoane din grupuri dezavantajate) si companiile ce functioneaza cu scopul de a realiza un impact social.
Bune practici pe proiecte de succes:
Conferințe și studii finanțate de PROGRESS
1. Programul PROGRESS a cofinanțat în 2009 o conferință importantă privind "Industria turismului: Ocuparea forței de muncă și provocările pieței muncii ", care au evaluat noi provocări și aspecte relevante pentru industria turismului la nivel european. Conferința de două zile a oferit o platformă pentru schimbul de opinii și experiențe din domeniul ocupării forței de muncă și piața muncii în UE.
2. PROGRESS a finanțat si un studiu privind "Hoteluri și restaurante: Analiza competențelor emergente și activitățile economice în Uniunea Europeană " – aprilie- 2009- care identificat tendințe ale schimbării în acest sector, concentrându-se puternic pe probleme de muncă legate de abilități și competențe în curs de dezvoltare.
3. Microcredit pentru inceperea unei afaceri în sectorul turismului.
Un tânăr chelner portughez, care a lucrat în condiții precare într-un restaurant mai mulți ani, a fost capabil de a-si deschide propriul restaurant în sudul Portugaliei datorita unui împrumut de la un furnizor de microcredite (Millennium BCP), cu o garanție prin instrumentul de microfinanțare.
4. Mobilitatea lucrătorilor (tineri), datorită EURES Germania a fost în căutare de personal calificat pentru ocuparea forței de muncă sezoniere în sectorul turistic. Cooperarea dintre EURES Germania și Bulgaria au ajutat cu lucratori din Bulgaria pentru a umple acest gol.
5. Sheraton Frankfurt Airport Hotel se numără printre companiile care folosesc rețeaua EURES. In momentul in care s-a confruntat cu un deficit de locuri de muncă calificate, a angajat personal cu înaltă calificare din Grecia și România pentru pozițiile front-office. Pentru astfel de hoteluri, există un avantaj suplimentar de a avea angajați de diferite naționalități: nu numai ca ei vorbesc mai multe limbi, dar creează, de asemenea, un mediu multicultural, care face ca oaspeții lor sa se simtă mai confortabil.
Noul cadru de programare 2014-2020
3.5.1 PROGRAMUL OPERAȚIONAL INFRASTRUCTURA MARE
3.5.2 PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL
…..
Capitol 4
ANALIZA CONTEXTULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL
AL REGIUNII SUD EST
Populația și evoluția demografică
Potențialul uman și starea socială din regiunea Sud-Est sunt determinate de transformările sociale și economice din ultimii ani, prezentând schimbări în evoluția fenomenelor demografice.
Populația Regiunii Sud – Est înregistrează la data de 1 ianuarie 2013, un număr de 2.912.373 persoane , după domiciliu, ceea ce reprezintă 13% din populația României.
Din tabelul 4.1. putem observa că Județul Constanța este pe locul 1 ca pondere în total regiune cu 26,1%, reprezentând 771.785 persoane (după domiciliu), urmat de Județul Galați cu o pondere de 21,9%. Pe locul 6, cu cea mai mică pondere, este Județul Tulcea, cu o pondere de 6%, cu 249.845 persoane.
Tabel 4.1. Ponderea populației în total din Regiunea Sud-Est în anul 2013
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online, Institutul Național de Statistică, TEMPO_POP107A_25_9_2014
Pentru perioada 2007-2013, populația regiunii a cunoscut o tendință de scădere continuă, cu -1,4% în 2014 față de 2007, respectiv cu -16.054 persoane. Situația pe județele din Regiunea Sud-Est are un trend comun de scădere, cea mai mare scădere fiind înregistrată în județul Brăila, de -4% în anul 2013 față de 2007. Județul Constanța se distinge în mod pozitiv deoarece, în perioada 2007-2013, a cunoscut creșteri de populație, cu 1,1% mai mult în 2013 față de 2007, reprezentând 6303 persoane (Tabel 4.2.)
Tabel 4.2. Dinamica populației intraregională în regiunea Sud Est
-% an față de an –
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice online, Institutul Național de Statistica, TEMPO_POP107A_25_9_2014
Dacă studiem distribuția pe sexe a populației din Regiunea Sud Est (Anexa 4.1.) observăm o pondere ușor mai crescută a femeilor în totalul populației, ceea ce reflectă distribuția la nivelul țării, dar și la nivelul Uniunii Europene. La nivelul întregii țări diferența procentuală între sexe este de 2,4 puncte procentuale în favoarea femeilor, constantă în ultimii 4 ani. Pentru Regiunea Sud Est, diferența este de 2 puncte procentuale în ultimii 2 ani (2012 și 2013), cea mai mare înregistrată, numărul femeilor scăzând mai repede decât al bărbaților (Tabel 4.3.).
Tabel 4.3 Ponderea populației pe sexe în perioada 2007-2013
– % din total populație –
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online, Institutul Național de Statistica, TEMPO_POP107A_25_9_2014
In anul 2013, distribuția pe sexe în județele din Regiunea Sud-Est atinge un maxim a ponderii sexului feminin în Județul Brăila, de 51,4% urmată imediat de ponderea de 51,3% din județul Constanța și minimul de 50,1% în județul Tulcea (Figura 4.1.)
Figura 4.1. Ponderea în total a populației pe sexe din Regiunea Sud-Est în anul 2013
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice online, TEMPO_POP107A_25_9_2014
Institutul Național de Statistica,
Ponderea populației urbane la nivelul Regiunii Sud Est are o tendință de scădere până la 55,9% în anul 2013, mai mică decât ponderea națională de 56,5%, dar mult mai mică decât ponderea populației urbane la nivelul Uniunii Europene de aproximativ 75%. Distribuția populației pe medii de rezidență delimitează regiunea în două zone, deoarece trei dintre județe prezintă ponderi mai mari decât media regiunii, dintre care Brăila cu 65,6 % și Galați cu 57,3% si județul Constanța care se apropie de media UE cu 70,1% în anul 2013, dar în scădere față de anul 2007 când a avut ponderea maximă din perioada analizată , de 71,5%. (Tabel 4.4).
Tabel 4.4. Ponderea populației urbane în perioada 2007-2013
-% în total populatie-
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice online, TEMPO_POP107A_25_9_2014, insse.ro
Județele Tulcea, Buzău și Vrancea au o populație rezidentă preponderentă în mediul rural, iar în județul Vrancea se înregistrează o pondere a populației urbane cu mult sub media țării și implicit și a regiunii, de 37,7%, oarecum constantă în perioada analizată. (Figura 4.2.)
Figura 4.2. Ponderea în total a populației pe medii din Regiunea Sud-Est în anul 2013
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice online, Institutul Național de Statistica,
TEMPO_POP107A_25_9_2014
Dinamica populației pe medii de rezidență în perioada 2007-2013 înregistrează o scădere a populației totale la nivel de regiune cu -1,4% în anul 2013 față anul 2007. Populația din mediul urban la nivelul întregii regiuni, scade cu 2,2% în perioada analizată, tendința este observabilă în special în județele Brăila (-4,5%), Buzău (-3,9%) și Tulcea (-3,1%), dar tendința de scădere se manifestă si la mediul rural, cu amplitudini apropiate ale trendului. (Tabel 4.5).
La județul Constanța se poate observa că nivelul de dezvoltare economică a județului face ca și comportamentul populației să fie diferit de celelalte județe, deoarece populația totală crește cu 1,1% în 2013 față de anul 2007, din care populația urbană scade cu 0,9% , dar populația rurală creste cu 6,2% în 2013 față de anul 2007, reprezentănd 13576 persoane.
Tabel 4. 5. Dinamica populației pe medii de rezidență intraregionale,
pentru perioada 2007-2013
-% an precedent –
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice online, Institutul Național de Statistica, TEMPO_POP107A_25_9_2014
Tendința de îmbătrânire a populației este valabilă și în Regiunea Sud Est, datorită unei scăderi continue a numărului de copii născuți vii, cu -15,1% în anul 2013 față de anul 2007 atât în mediul urban cât și în mediul rural. De asemenea, sporul natural, care era negativ și în 2007, înregistrează o degradare rapidă în aceeași perioadă, scăzând de la -4522 persoane în 2007 la -9247 persoane în 2013, deci o scădere cu 104,4% mai mare la nivelul regiunii SUD-EST.
In acest context, la nivel regional, în România, cea mai mare durată medie de viață se înregistrează în Regiunea Bucuresti-Ilfov, de 77,49 ani, urmată de Regiunea Centru cu 76 ,01 ani, acestea fiind valori peste media țării noastre. (Anexa 4.5.). Speranța de viață la naștere sau durata medie a vieții este de 74,98 ani în Regiunea Sud Est, în anul 2013, mai mică decât media pe țară, de 75,47 ani (Tabel 4.6.). Deși este în creștere în toată țara, speranța de viață în județul Tulcea este cea mai mică, de 73,66 ani. În Județul Constanța ajunge la 75,16 ani, dar tot este mai mică decât media pe țară. In același timp, speranța de viață înregistrată în Vrancea, de 75,58 ani, este peste media pe țară. Speranța de viață în România este comparabilă cu cea din Bulgaria sau Ungaria.
Tabel 4.6. Speranța de viață în perioada 2007-2014
-ani –
Sursa: Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014,2015, Institutul Național de Statistică
România este o țară cu un sold al migrației negativ, chiar dacă nu există statistici definitive care să cuprindă numărul total de persoane care au părăsit țara, aproximativ 40% fiind plecați în perioada 1996-2006.
La nivelul anului 2012 în Regiunea Sud Est au fost înregistrați ca emigranți definitivi, 1459 persoane, reprezentând 8,37% din total emigranți români, Regiunea Sud Est fiind printre regiunile cu cei mai mulți emigranți definitivi (Tabel 4.7.). La nivel de județ, cei mai mulți emigranți în anul 2012 sunt din județul Constanța, urmat de județul Galați, iar județul Buzău a înregistrat cel mai mic număr de emigranți, respectiv 133 de persoane.
Tabel 4.7. Emigranți definitivi pe județele de plecare
– nr. persoane –
Sursa: Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
Dacă studiem soldul schimbărilor de reședință din regiunea Sud Est, observăm că este negativ la toate județele , mai puțin la Constanța unde este pozitiv (Tabel 4.8.), aceasta însemnând că este singurul județ unde s-au stabilit noi rezidenți.
Cei mai mulți care au plecat sunt din județul Buzău în anul 2009, cu 4044 de persoane mai puțini, fiind și anul în care s-au înregistrat cei mai mulți rezidenți plecați la nivel de regiune. După o scădere a plecărilor în anii 2010, 2011 și 2012, până aproape de nivelul din 2007, în anul 2013 iarăși este în creștere numărul rezidenților plecați, cu 1589 mai mulți la nivel de regiune, cei mai mulți fiind din Buzău.
Tabel 4.8. Soldul schimbărilor de reședință
– nr. persoane-
Sursa: Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
4.2. Forța de muncă și șomajul
Evoluția forței de muncă are un rol important în creșterea economică și a productivității pe termen lung. Regiunea Sud-Est se confruntă cu aceleași probleme ca și întreaga țară, privind scăderea populației totale și implicit a populației active și ocupate. Micșorarea numărului populației totale are repercursiuni și asupra pieței forței de muncă.
In perioada analizată, populația ocupată la nivelul țării are un trend descendent an față de an, cu excepția anului 2012, când a înregistrat o creștere de 2,4% față de anul 2011. În anul 2013 a scăzut iarăși, cu 0,5% fată de anul 2012.
Aceeași situație este și la nivelul regiunilor, cu cea mai mare scădere a Populației ocupate în regiunea București-Ilfov în anul 2009 cu 4,8% ca urmare a crizei economice, dar cu o creștere începută din anul 2011 cu 0,8% și continuată cu încă 1,4% în anul 2013 față de anul 2012 (Tabel 4.9.). Cea mai mică influență s-a înregistrat în regiunea Nord-Vest cu o scădere de 2,6% în anul 2009 față de anul 2008, cu o revenire de 2,6% în anul 2012 și continuată în 2013 cu 0,1%, deci cea mai mică diferență a populației ocupate în perioada studiată. Regiunea Sud Est are o micșorare accentuată în anul 2009 , cu -4,4% față de anul 2008, cu o oarecare revenire în anul 2012, când înregistrează o creștere de 2,5% față de anul 2011.
Tabel 4.9. Dinamica populației ocupate la nivel regional
-% an față de an-
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
Din structura populației ocupate (fig.4.3.) se poate observa că participarea regiunilor la populația ocupată totală este diferențiată, regiunea Vest și regiunea Sud Vest Oltenia au cota cea mai mică de 9,8% și cu cota cea mai mare la Regiunea București Ilfov, de 14,7% în anul 2013. Regiunea Sud Est participă la populația ocupată cu 11,8% din totalul pe țară, respectiv 1.003.000 persoane din populația ocupată, pe locul 6 din 8 în ordine descrescătoare .
Figura 4.3. Structura populației ocupate la nivelul regiunilor în anul 2013
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
Evoluția numărului de persoane ocupate la nivel de județe în regiunea Sud Est este similară cu evoluția la nivel național, adică o scădere accentuată începând cu anul 2009 de 3,8% , atunci când au început să fie resimțite efectele crizei economice, chiar mai accentuată la nivelul regiunii de -4,4% . Cea mai mare micșorare a numărului de persoane ocupate din regiunea Sud Est este în județul Galați, cu 7% mai mic în anul 2009 decât în anul 2008, pe fondul restrângerii activității din combinatul metalurgic, scăderea fiind continuată și în anul 2010. La nivelul județului Constanța este înregistrată o evoluție apropiată de media regională, cu scădere de 4,3% în 2009 față de anul 2008 , urmată de alte micșorări în anii următori și de o creștere de 2,7% în anul 2012 și menținerea numărului de persoane ocupate și în anul 2013.
Tabel 4.10. Dinamica populației ocupate din Regiunea Sud Est
-% an față de an-
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2010, 2012,2014, 2015 Institutul Național de Statistică
După cum se poate observa, problemele cu care se confruntă Regiunea Sud-Est, dar întâlnite și la nivelul întregii țări, sunt legate de scăderea populației totale, active și ocupate.
În anul 2011, se înregistrează minimul din perioada studiată, în regiune este înregistrat un număr de 986.200 (persoane) populație ocupată, ceea ce reprezenta 11,8% din totalul la nivel național (Figura 4.5). Evoluția la nivel național este oarecum asemănătoare cu evoluția numărului de persoane ocupate nivelul regiunii, unde se remarcă o scădere accentuată începând cu anul 2009, pe măsură ce s-au făcut resimțite efectele crizei economice. După punctul minim în 2011, urmează o redresare în anul 2012, cu o creștere de 2,5%, până la 1.011.000 persoane ocupate, după care este o mică scădere, trend valabil și la nivelul țării.
În anul 2013, forța de muncă ocupată s-a diminuat ușor, la nivelul țării cu 0,5% și cu 0,7% la nivelul regiunii Sud-Est. Dar, după cum se poate observa din figura 4.5 , populația ocupată nu a mai revenit în poziția favorabilă din 2008, dinainte de criză, la nici un nivel.
Figura 4.5 Populația ocupată la nivelul țării comparativ cu regiunea Sud-Est
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
Noua tendință a populației ocupate din Regiunea Sud Est la nivel de județe, în anul 2013, este că Județele Constanța și Buzău devin județele caracterizate de o populație ocupată mai mare în industrie, cu o pondere de 26,7% , respectiv de 19,4% și Constanța cu o pondere de 46,8 % a populației ocupate din regiune în activitatea de Transport și depozitare. Județul Galați ocupă ocul al treilea pe activitățile principale. Revine pe poziția 2, după Constanța , la activitatea Hoteluri și restaurante.
Populația ocupată în agricultură reprezintă 31,4 % din totalul populației ocupate din regiunea Sud-Est și este în continuare activitatea cu cele mai multe persoane ocupate, (Figura 4.6) cu 324 mii persoane, urmată de industrie cu 191 mii persoane, reprezentând 18,5% din total, în Comerț 137 mii persoane, respectiv 13,3% și în construcții sunt 82 mii persoane, respectiv 8%. Acestea fiind primele 4 activități în care sunt ocupate cele mai multe persoane în regiunea Sud-Est.
Figura 4.6. Populația ocupată pe activități ale economiei naționale în anul 2013
în regiunea Sud-Est
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, 2015,
Institutul Național de Statistică
În anul 2013, forța de muncă ocupată s-a diminuat ușor, cu 0,7% la nivelul regiunii Sud-Est ca rezultat al reducerii ocupării în Agricultură cu 5,2%,(fig. 4.7), în Producția și furnizarea de utilități și în Administrație publică, învățământ și Alte activități de servicii. În același timp, în industrie a crescut cu 0,7% față de anul 2012, de asemenea, a crescut și în Comert, Construcții și în Hoteluri și restaurante, Asigurări și tranzacții imobiliare (Anexa 4.8.) .
Populația ocupată din industrie a scăzut în anii 2010, 2011 datorită influenței crizei economice existente la nivel mondial, cu o staționare în următorii ani, chiar o ușoară creștere în anul 2013. Dar, regiunea Sud-Est se situează sub media națională și sub media altor state UE ca populație ocupată în industria prelucrătoare cu nivel mediu înalt de tehnologie (medium high tech manufacturing).
Figura 4.7 Populația ocupată pe activități ale economiei naționale în anul 2013 comparativ cu anul 2012 în regiunea Sud-Est
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014,2015 ,
Institutul Național de Statistică
Studiind acest indicator, putem remarca o diferențiere în legătură cu participarea populației la activitățile economice în funcție de sex, cu o pondere mai mare a bărbaților față de femei. Populația ocupată de sex feminin este de 46,2 % la nivelul țării în anul 2008 și de 47% în anul 2013 (tabel 4.11). Cea mai mică pondere a populației ocupate de sex feminin se poate observa în județul Constanța, cu 43,6% în anul 2013, în creștere de la 41,6% în anul 2008.
Astfel, din totalul populației ocupate în perioada studiată se remarcă o creștere a ponderii populației feminine cu 0,8 puncte procentuale în anul 2013 față de anul 2008, la nivel de țară. Aceeași tendință se păstrează și la nivelul regiunii Sud Est, chiar mai pronunțată, cu o mărire de 1,5 puncte procentuale în perioada similară. În Județul Constanța există populația ocupată de sex feminin cea mai mică, cu ponderea de 43,6 % în anul 2013, dar în creștere de la 41,6% în anul 2008.
Tabel 4.11. Ponderea populației ocupate de sex feminin în total populație ocupată
– % –
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_FOM103D_2_12_2014, Institutul Național de Statistică
Dacă analizăm populația ocupată în activitatea economiei naționale Hoteluri și restaurante în Regiunea SUD EST , putem să observăm că județul Constanța deține cel mai mare număr de persoane ocupate în această activitate din regiunea Sud-Est, reprezentând o pondere de 45% (Anexa 4.10). Urmărind evoluția Populației ocupate în dinamică an față de an, observăm că în anul 2009 s-au înregistrat micșorări ale acesteia în toate județele, cu cele mai mari valori negative din perioada studiată, datorită restrângerilor de activitate, ca efect direct al crizei economice (figura 4.8.).
Figura 4.8. Dinamica populației ocupate din activitatea economiei naționale Hoteluri și restaurante în Regiunea SUD EST
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_FOM103D_2_12_2014, Institutul Național de Statistică
In anul 2010 există o revenire la nivelurile din 2008 și chiar peste în Județul Constanța, urmată de o mică scădere și o creștere spectaculoasă în anul 2013, de 43,8% față de anul 2012 . O creștere la fel de spectaculoasă este și în județul Tulcea, de 27,6% în anul 2013 față de anul 2012, ca urmare a dezvoltării turismului, a fondurilor europene accesate și implicării administrațiilor locale. In cadrul acestei activități economice este interesant de remarcat că există o preponderență feminină în totalul populației ocupate. Astfel, în anul 2013, din totalul de 19400 persoane ocupate din regiune, 63,4% sunt femei (Tabel 4.12). In județele Galați, Tulcea și Vrancea, ponderea feminină atinge cote maxime, fiind pe un trend ascendent, de 75%, respectiv 78,6% în anul 2013. In contradicție cu această tendință este evoluția în județul Constanța unde, deși populația ocupată în această activitate a crescut, ponderea populației feminine a scăzut de la 72,4% în anul 2008 până la 58% în anul 2013. Se observă orientarea masculină și către ocuparea în această activitate de servicii în Județul Constanța.
Tabel. 4.12. Ponderea populației ocupate din Hoteluri și restaurante de sex feminin
-% –
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_FOM103D_2_12_2014,
Institutul Național de Statistică
Evoluția indicatorilor rata de activitate și rata de ocupare a forței de muncă pentru Regiunea Sud Est este oarecum asemănătoare, cu micșorări începând din anul 2009 și tendințe de revenire și creșteri din 2012, dar nu s-a ajuns la nivelul ratelor din 2007. In anul 2007, rata de ocupare este de 57,2% la nivelul regiunii Sud-Est cu mult sub nivelul național de 63,4%. Din anul 2009, sub presiunea crizei economice scade până la 53% în 2011, cu o revenire în 2012 la 54,6% și 54,5% în anul 2013, continuând să fie sub media națională de 60,9% (Tabel 4.13).
La nivelul județelor din regiunea de Sud Est se poate constata că județele Constanța și Buzău au valori mai apropiate de media națională , fără a o atinge în niciunul din anii studiați. Județul Constanța atinge cea mai mică rată din perioada studiată în anul 2011, de 57,8%
Totuși este de remarcat trendul ascendent pe care este județul Constanța din 2012 cu 59,7% și cu 60,1% în anul 2013.
Cea mai mică rată de ocupare este înregistrată de județul Galați, de 45,2% cu o revenire de la 44,1% din 2011, pe baza restructurărilor făcute la Combinatul Siderurgic.
Tabel 4.13 . Rata de ocupare în perioada 2007-2013
-%-
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, 2015,
Institutul Național de Statistică
Din punct de vedere al ratei de ocupare pe sexe, se poate observa că este preponderentă în toți anii studiați rata de ocupare masculină, cu cea mai mare valoare în anul 2008, de 61% și de 53,7 % la rata de ocupare feminină, dar cu cele mai mici valori înregistrate în anul 2011 pentru ambele sexe, de 54,7 la masculin și de 51,3% la feminine.
Rata de ocupare la femei este de 52,6% în anul 2013 și este mai aproape de nivelul din anul 2008, cu 1,1 puncte procentuale mai mică. La bărbați, rata de ocupare în anul 2013 este de 56,2% față de 61% din anul 2008 (figura 4.9) .
Figura 4.9. Rata de ocupare pe sexe în regiunea SE în perioada 2007-2013
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, 2015,
Institutul Național de Statistică
La nivelul regiunii, rata de activitate a scăzut cu 1,4 puncte procentuale în perioada 2007- 2013. Din analiza ratei de activitate pe județele componente ale Regiunii Sud Est se poate observa că județele Buzău, Constanța și Vrancea depășesc media regională de 58,4% ( Tabel 4.14). Județul Constanța este pe locul 2, cu 62,8% în anul 2013, după Buzău care are 64,7%, dar în creștere de la 60,4% în 2011. Județul Galați are cea mai mică rată de activitate, de 49,8% în anul 2013, în revenire după cea mai mică rată de activitate înregistrată în regiune, de 47,9%, din anul 2011.
Tabel 4.14. Rata de activitate în perioada 2007-2013
-%-
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2015, Institutul Național de Statistică
În privința ratei șomajului se constată valori mai mari la nivel regional decât media națională, de 6,7% în anul 2013 față de 5,7% la nivel național (Tabel 4.15). Dar, județele cele mai afectate de șomaj sunt Galați și Buzău, care depășesc cu mult media regională, atingând 9,2% și respective 8,6%, cea mai mică rată a șomajului fiind înregistrată în Județul Constanța, de 4,4% în anul 2013. Județul Constanța, este cel mai stabil județ, cu fluctuații foarte mici în perioada 2007-2013 de la 3,5%, până la 4,4% în 2013, dar, trecând prin 6,4% în anul 2009.
In perioada analizată, rata șomajului a atins cele mai mari valori în anul 2009, de 11,3% în județul Galați și în anul 2010 tot în județul Galați cu 10,4%, cu reveniri (micșorări) masive în anul 2011 și iar mici creșteri în următorii doi ani, dar nivelul anului 2007 nu s-a mai atins, ca urmare a crizei, rămânând cel mai mic nivel al ratei șomajului.
Tabel 4.15. Rata șomajului în perioada 2007-2013
-%-
Sursa :date statistice online TEMPO_SOM103A, Institutul Național de Statistică
4. 3. Economia regională
Economia românească a cunoscut un trend ascendent susținut în perioada 2001-2001, cu o medie de 6,3% pe an, încriindu-se printre cele mai mari creșteri din , Uniunea Europeană. Dar, în perioada 2009 – 2012, PIB-ul României a cunoscut o evoluție oscilantă. În ultimii ani, economia s-a confruntat cu una dintre cele mai grave crize economice și financiare, iar Uniunea Europeană a susținut activități concertate pentru a redresa situația și a înregistra creșteri economice mai solide și durabile pentru viitor.
Eforturile depuse în acest sens și la nivel european dar și national, au condus la o redresare modestă, dar dinamica procesului cunoaște o încetinire de la începutul anului 2014. În continuare, creșterea economică este frânată de datoriile întreprinderilor, gospodăriilor și datoria publică, de nesiguranța privind perspectivele economice și necesitatea de aplicare a reformelor structurale și instituționale drastice.
Perspectivele de creștere ale Europei sunt limitate de creșterea slabă a productivității, nivelul scăzut al investițiilor și rata ridicată a șomajului structural. În acest context internațional, țara noastră trebuie să facă față ritmului mai lent din țările în curs de dezvoltare. Creșterea economică este sub impactul necesității creșterii numărului de locuri de muncă, care sunt legate de transformările societale și demografice, de globalizare, de productivitate și dezvoltările tehnologice, de presiunea asupra resurselor și preocupările de mediu.
Produsul Intern Brut
Evoluțiile Produsului Intern Brut în România se reînscriu pe un trend ascendent după scăderea abruptă din anul 2009, mai atenuat comparativ cu perioada anterioară crizei, ajungând în anul 2012 în valoare absolută, la 596.681,5 de milioane lei, în prețuri curente (fig.4.10.).
In regiunea Sud-Est trendul este identic cu cel de la nivelul țării, cu o creștere abruptă în anul 2008, urmată de o micșorare în anul 2009 și înscrierea pe trendul ascendent până la un PIB regional de 63313 milioane lei, în prețuri curente în anul 2012.
Figura 4.10. Produsul Intern Brut în perioada 2007-2012
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2010, 2015, Institutul Național de Statistică
Cu un PIB care reprezintă 10,6% în anul 2012 din economia țării, regiunea Sud Est se situează pe locul 5, cu o evoluție aproape constantă în perioada 2007-2012 privind ponderea participării la formarea PIB -ului național. Cea mai mare cotă de participare o are regiunea București Ilfov cu 27,1% în anul 2013, dar în creștere, de la 24,3% în anul 2007. Pentru a cumula această creștere, celelalte regiuni au o pondere în scădere, cu cea mai mică în Sud Vest Oltenia cu 7,8%.
Tabel 4.16. Ponderea regiunilor în total PIB
-%-
Sursa : Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2015, Institutul Național de Statistică
În Regiunea Sud-Est constatăm existența unor județe mai puțin dezvoltate (Brăila, Vrancea) combinate cu județe care au anumite particularități date de poziția geografică specială (port, delta, litoral), cum sunt județele Constanța, Galați și Tulcea.
Din tabelul 4.17 observăm că, PIB-ul în prețuri curente, are creșteri mari în anul 2007 și cele mai mari în anul 2008 față de anul 2007 din toată perioada studiată. Dar, pe fondul crizei economice, toate județele au cunoscut un regres în anul 2009 față de 2008, cel mai mare fiind de -8,1% în județul Galați, urmat de Tulcea cu -2,8% și Vrancea cu -2,5%.
Din anul 2010 s-a înregistrat o creștere semnificativă a acestui indicator, pentru Galați cu 13,6% și Tulcea cu 12,8% . Se poate constata că măsurile anticriză au dat rezultate în aceste două județe defavorizate.
Tabel 4.17. Dinamica Produsului Intern Brut la nivel județean în regiunea Sud-Est
an precedent – %-
Sursa : Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2015, Institutul Național de Statistică,
Și în județul Vrancea se înregistrează o creștere de 7,2% în anul 2010, față de anul2009 I o revenire de 9,9% în anul 2012 față de anul 2011, înregistrând o creștere totală de 50,7% față de anul 2007 pentru PIB în prețuri curente. Este foarte bine reprezentat sugestiv în figura 4.11, dinamica PIB-ului pe parcursul acestei perioade, cu mișorările din anul 2009 și fluctuația din anii următori ale acestui indicator.
Figura 4.11. Dinamica Produsului Intern Brut în perioada 2007-2012
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, 2015, Institutul Național de Statistică
Județul Constanța, în perioada analizată, a avut o creștere absolută de 38,6 % în 2012 față de 2007. Este singurul județ care a păstrat tendința de creștere pe tot parcursul anilor studiați, cu creșterea cea mai mare, de 18,3% în anul 2008 față de anul 2007, urmată de creșterea de 12,7% din 2012 față de anul 2011 (Fig.4.12).
Regiunea de Dezvoltare Sud-Est a participat la realizarea PIB-ului României cu 10,6% în anul 2007 și în anul 2012 participă tot cu 10,6%. La nivel de județe, participarea județelor la Produsul Intern Brut al Regiunii Sud-Est, este de 39,5% pentru județul Constanța, cel mai dezvoltat județ din regiune, cu al doilea cel mai dezvoltat oraș al țării, Constanța. Ponderea județului Constanța a crescut pe fondul dezvoltării economice și a rezultat micșorarea ponderii județelor Galați, Brăila, Tulcea.
Figura 4.12. Ponderea Produsului Intern Brut la nivel de județe în total regiune
Sursa : Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2015, Institutul Național de Statistică
Regiunea Sud-Est are un specific aparte, reprezentat de disparitățile dintre zonele de concentrare a activităților industriale și terțiare cum sunt Brăila – Galați; Constanța – Năvodari ca centre puternic industrializate și arealele cu specific turistic dat de litoral și Delta Dunării și întinsele zone cu suprafețe de culturi agricole și viticole din Buzău, Focșani.
Pe parcursul perioadei analizate, principalele sectoare de activitate au evoluții diferite privind realizarea produsului intern brut regional.
In anul 2007 se remarcă o scădere accentuată a sectorului „Agricultură, vânătoare și silvicultură” față de nivelul celorlalți ani, fiind un an slab pentru aceasta, dar se remarcă o creștere mărită în compensare a sectorului „Comerț, transporturi, hoteluri si restaurante” Pentru anul 2008, se remarcă o creștere semnificativă a tuturor sectoarelor economiei față de nivelul celorlalți ani, iar în anul 2009 se remarcă o scădere a tuturor sectoarelor economiei, comparativ cu anul 2008 (fig.4.13.). Din anul 2010 se poate observa o creștere a ponderii industriei și a agriculturii pe fondul micșorării „Comerț, transporturi, hoteluri si restaurante” „Intermedieri financiare și asigurări”, „Construcțiilor” și „Tranzacțiilor imobiliare”. Această tendință este continuată și în 2011, dar în 2012 se reia creșterea activiății de „Comerț, transporturi, hoteluri si restaurante” „Intermedieri financiare și asigurări”, „Construcțiilor” și „Tranzacțiilor imobiliare”.
Această evoluție alternantă a valorii PIB-ului este rezultatul mutațiilor structurale majore din economia națională și a regiunii din ultimii ani.
Figura 4.13. Structura PIB-ului pe activități în Regiunea Sud Est în perioada 2000- 2012
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_CON103G_7, Institutul Național de Statistică, Produsul intern brut (PIB) regional – preturi curente, calculate conform CAEN Rev.2 – SEC 2010
Câștigul salarial
Câștigul salarial mediu lunar în România a atins în anul 2013 suma de 1579 lei/lună, cu 270 lei mai mult decât în anul 2008, ceea ce reprezintă o creștere de 20,6% la nivel de țară (tabel 4.15). In Regiunea Sud-Est, câștigul salarial mediu lunar este de 1381 lei/lună în anul 2013, cu 14 % mai mic decât la nivel de țară. Dacă studiem la nivelul județelor, putem observa că în Județul Constanța este cel mai mare câștig salarial mediu lunar de 1486 lei/lună în anul 2013, menținându-se pe această poziție pe tot parcursul perioadei studiate. In același timp, câștigul salarial mediu lunar din Constanța este mai mare decât media la nivelul regiunii, la fel și cel din Galați, dar sub media țării. Cel mai mic câștig salarial mediu lunar este în Județul Vrancea, cu 1196 lei/lună, în anul 2013.
Tabel 4.18. Câștigul salarial mediu lunar
– lei/lună –
Sursa :date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, 2015,
Institutul Național de Statistică
Din dinamica câștigului salarial mediu lunar putem observa că în perioada în care s-a făcut resimțită criza economică, și câștigul salarial mediu lunar a scăzut, în majoritatea județelor (tabel 4.19). Aceasta s-a întamplat chiar imediat, în anul 2010, fiind și o măsură de conservare a slujbelor și a resurselor pentru continuarea activității. Cel mai mult a scăzut în Județul Constanța, cu -4,5% în anul 2010 față de anul 2009, dar a și crescut la fel de mult în următorii ani. A crescut cu 5,6% în anul 2011 față de 2010 și cu 4,4% în 2013 față de anul 2012 și în toată perioada, a crescut cu 15,1% față de anul 2008.
Din anul 2011, câștigul salarial mediu lunar este pe un trend ascendent, cu creșteri mari în anul 2013 față de anul 2012, în toate județele, cu un maxim de 8,4% în județul Tulcea.
Se poate observa o mare îmbunătățire la nivelul câștigului salarial mediu lunar din județul Tulcea, ca urmare a politicilor de susținere a zonelor defavorizate, cu 24,2% în anul 2013 față de anul 2008, imediat după aderarea la Uniunea Europeană.
Tabel 4.19. Dinamica câștigului salarial mediu lunar
– % an precedent –
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, 2015, Institutul Național de Statistică
În general, în Regiunea Sud-Est, industria este orientată spre sectoarele industriale cu valoarea adăugată scăzută – alimentar, îmbrăcăminte, servicii către populație – dar există și un mare număr de agenți economici în domeniul industriei mecanice și al produselor metalice, precum și pentru domeniul de tradiție și de importanță remarcabilă cum este construcția mijloacelor de transport acvatice.
Numărul întreprinderilor active din România a intrat pe un trend de micșorare în anii 2009, 2010, 2011 (Anexa 4.14), cu o scădere masivă de -9,2% în anul 2010 față de anul 2009, datorită crizei economicea. Dar , revigorarea economică înregistrată în anul 2012 se oglindește și în creșterea numărului de întreprinderi active cu 4,5 % față de anul 2011, iar în 2013 cu 2,7% față de anul 2012, ajungând la un număr de 485.082 întreprinderi active (Anexa 4.13).
Regiunea Sud-Est a cunoscut un trend asemănător cu media pe țară, de micșorare în perioada 2009-2011, cu un maxim de -9,1% în anul 2010 fața de anul 2009 și de revenire pe creștere în anul 2012 cu 4,5% față de 2011 și cu 2,1% în 2013 față de anul 2012 (fig.4.14). La nivel de județe este aceeași situație, cu un maxim de -11,9% în anul 2011 față de anul 2010 în județul Buzău, cu creștere pe următorii 2 ani de 3,6%, respectiv 2,1%.
In județul Constanța se înregistrează o scădere a numărului de întreprinderi cu 9,5% în anul 2010 fața de 2009, de la un număr de 23.179 la 20969 de întreprinderi, și de 7,9% în anul 2011 față de anul 2010, cu o revenire în anul 2012 de 3% și de 1,9% în anul 2013 față de anul 2012, ajungând la un număr de 20284 întreprinderi active în anul 2013.
Figura 4.14. Dinamica numărului întreprinderilor în regiunea Sud Est
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_INT1010,
Institutul Național de Statistică,
Ponderea numărului de întreprinderi active a regiunii Sud-Est la este de 11,6% în numărul total pe țară, în anul 2013, rămânând oarecum constantă pe perioada 2007-2013, cu scădere de doar 0,2 %.
Cea mai mare pondere a numărului de întreprinderi din Regiunea Sud-Est o are Județul Constanța cu 36 % în anul 2013, scăzând cu 0,1% pe perioada 2008-2013 (tabel 4.20.). Urmează ca mărime Județul Galați cu 19,5% și de Buzău cu 15,4%. In perioada studiată, au scăzut în pondere cu 0,2% Brăila, Buzău cu 0,4%, Constanța cu 0,1% și a crescut Tulcea cu 0,4% și Vrancea cu 0, 1%.
Tabel 4.20. Ponderea numărului de întreprinderi în total pe Regiunea SUD-EST
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_INT1010,
Institutul Național de Statistică
4.4. Clustere în regiunea Sud Est
La nivel european există instrumente puternice care promovează cercetarea, dezvoltarea și inovarea și clusterele fac parte integrantă din politica industrială care are ca scop pregătirea Europei pentru competiția globală.
Clusterul este definit ca o ”concentrare geografică (regiune, țară) de companii interconectate (în special IMM), furnizori specializați, furnizori de servicii, firme din industrii înrudite, universități, institute de cercetare și asociații de comert, administrații publice locale din domenii specifice, care se concurează, dar și cooperează”.
Elementul cheie al politicii de clustere este sprijinirea cercetării –dezvoltării, dublat de încurajarea IMM-urilor de a colabora cu universitățile și institutele de cercetare din regiunea lor. Politicile de cluster creează creștere economică, productivitate, competitivitate, inovare și locuri de muncă. Strategia Europa 2020 stipulează expres importanța clusterelor pentru mediul de afaceri, mai ales pentru IMM-uri.
Există și clusterele inovative în special, care sunt definite ca și "grupări de întreprinderi independente – start-up- uri inovative, întreprinderi mici, medii și mari, precum și institute de cercetare – care operează într-un anumit sector și regiune și care și-au propus să stimuleze activitatea inovativă prin promovarea unor intense cooperări, utilizarea în comun a faciltităților, schimburi de cunoștințe și expertiză, dar și prin contribuția efectivă la transferul de tehnologie, networking și diseminare a informației la întreprinderile din cluster.
4.4.1 Aspecte generale
În România, funcționează structuri de sprijinire a IMM-urilori și dezvoltării afacerilor, cum sunt clusterele sau polii de competitivitate, ele fiind sprijinite de anumite structuri din ministerele de resort, de agențiile de dezvoltare regională și monitorizate de către Ministerul Economiei și Asociația Clusterelor din România.
Ministerul Economiei monitorizează 40 de structuri și clustere la nivel național, în Regiunea Sud-Est fiind create un număr de 5 clustere.
Politica Comisiei Europene pentru încurajarea formării și dezvoltării clusterelor face parte din Strategia 2020 care propune îmbunătățirea ocupării forței de muncă, stimularea cercetării și inovării, protejarea mediului, îmbunătățirea educației și combaterea sărăciei. Politica industrială este strâns legată de politica de clustere, pentru susținerea IMM-urilor și a cercetării, dezvoltării și inovării. Politica de cluster este direct implicată în contextul politicii de promovare a inovării la nivel european. Cu toate acestea, clusterele sunt strâns legate și de politica industrială, deoarece scopul Comisiei nu este doar de a crește capacitatea de inovare a spațiului comunitar, prin inovare urmărindu-se de fapt creșterea competitivității industriei europene. Astfel, politica de dezvoltare economică pe baza clusterelor se află la confluența dintre politica europeană pentru industrie și cea pentru cercetare/inovare.
În acest context, politica clusterelor trebuie în primul rând înțeleasă și implementată în concordanță cu politica industrială. Din rapoartele de competitivitate se desprinde tendința dezvoltării clusterelor prin politica europeană care pune accent pe inovare, sprijinind instrumentele europene financiare pentru a stimula clusterele regionale către cercetare și dezvoltare, spre o Uniune a inovării , prin Strategia Europa 2020.
Dezvoltarea economică prin clustere este un subiect de interes și se explorează mai multe politici care ar putea ajuta industria europeană să devină mai competitivă la nivel mondial. Importanța dezvoltării clusterelor cu vocație internațională pentru dezvoltarea industrială este reprezentativă pentru o „eră a globalizării” din cadrul Strategiei Europa 2020.
Clusterele sunt catalizatorul schimbării, ele promovează inovarea, cercetarea și operează adesea la intersecția sectoarelor tradiționale, dezvoltă și integrează tehnologii noi și ajută companiile să se internaționalizeze. Ele oferă firmelor servicii de înaltă calitate, promovează activități comune cu reprezentanții cercetării și facilitează activități internaționale pentru cluster, cu sprijinul unui management de cluster profesionist.
Există o Platformă europeană de colaborare pentru a facilita și întări cooperarea transnațională între clustere, deoarece este o necesitate pentru clustere să acționeze global. Reputația și imaginea clusterului sunt esențiale în cadrul strategiei de marketing , și de aceea, clusterele cu vocație internațională trebuie cunoscute. Promovarea și susținerea brandingului de cluster se face și cu ajutorul Alianței Europene a Clusterelorcare cuprinde toți factorii de decizie în domeniul politicilor de cluster din Europa.
Clusterele sunt importante deoarece permit companiilor să fie mai productive și mai inovative decât ar putea fi dacă lucrează separat unele de altele, sunt reduse constrângerile legate de posibilitatea de a dezvolta noi afaceri în alte localități, și, de aceea, sunt în centrul dezbaterilor publice, al inițiativelor naționale de sprijin și al cercetării academic , reprezentând o alternativă pentru dezvoltare economică durabilă.
Se consideră că „orice strategie serioasă pentru dezvoltarea clusterelor trebuie să fie considerată pe termen lung, iar beneficii substanțiale se acumulează abia după o perioadă de 5-10 ani”.
Experiența altor state ne arată că , în cele mai multe cazuri, clusterele sunt inițiate de părțile interesate locale și regionale (în SUA , dar și în Europa), care cunosc cel mai bine propriul lor avantaj competitiv în regiune și care au contacte privilegiate cu comunitatea de afaceri regională și mediul academic. Din studiile pe clusterele existente, putem să vedem clusterele drept motoare ale competitivității și inovării și prin acestea, ale creșterii economice și ale locurilor de muncă. Datele furnizate de UE ne arată legătura semnificativă a clusterelor de prosperitate, iar întreprinderile beneficiază de colaborarea în interiorul clusterului , dar și între clustere.
CLOE (Cluster Linked over Europe) este un proiect de cooperare între șapte regiuni din Europa și are ca scop stabilirea unei rețele de clustere la nivelul Europei. Proiectul a fost finanțat de Uniunea Europeană prin programul INTERREG IIIC. Cele șapte regiuni din Europa sunt Karlsruhe (Germania), Lyon (Franța), Varmland (Suedia), Linz (Austria), Tartu (Estonia), Timișoara și Kaliningrad (Rusia). Printr-o serie de întâlniri comune și schimburi de experiență, partenerii CLOE au creat un Ghid de Management al Clusterelor pentru autoritățile regionale și administratorii de clustere. Ghidul include bune practici, metode și instrumente pentru înființarea și dezvoltarea clusterelor. Ghidul este menit să ajute firmele să înțeleagă cum să formeze un cluster, care sunt mecanismele de funcționare a acestuia, constituindu-se într-un adevărat manual pentru administrarea și dezvoltarea clusterelor.
Un alt Proiect de cooperare în parteneriat cu alte opt țări din zona Adriatico-Dunareană, respectiv Italia, Serbia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria, Croația, Muntenegru și Bosnia-Herțegovina cu România este Proiectul "Adriatic Danubian Clustering"(ADC) – "Clusterizarea in zona Adriatico – Danubiană". Proiectul ADC este unul dintre numeroasele proiecte prin care se concretizează politica Uniunii Europene de sprijinire a dezvoltării economice pe baza clusterelor, la care a fost și România unul dintre parteneri. Acest proiect a fost finanțat din Programul de Cooperare Transnațională pentru Europa de Sud – Est 2007-2013 (SEE)- 2007- 2013, program cu finanțare europeană. Acest proiect acreat rețele de clustere, prin încheierea unor acorduri de înființare a unor clustere transnaționale în patru sectoare stabilite în cadrul proiectului: agroalimentar, construirea și modernizarea locuințelor, logistică și mecatronică care să integreze companii și sisteme locale de producție, construirea unei identități economice regionale a zonei Adriatico – Dunărene.
. 4.4.2. Clustere în Regiunea Sud-Est
Cluster TMV (Tradiții – Manufactură – Viitor)
Clusterul textil TMV urmărește concentrarea pe activități și produse cu o importantă componentă de creație și tehnologie, creșterea conștiinței și interesului consumatorului față de fenomenul modei, stabilizarea și perfecționarea forței de muncă din domeniu, atragerea de noi firme și nu în ultimul rând crearea unui brand regional.
Scopul îl constituie creșterea competitivității industriei textile în Regiunea Sud-Est printr-un efort inovativ susținut.
Obiectivele clusterului sunt:
concentrarea pe activități și produse cu o componentă importantă de creație și tehnologie care să asigure o valoare adăugată crescută;
creșterea atractivității industriei textile din Regiunea Sud-Est;
stabilizarea și perfecționarea forței de muncă din domeniu;
atragerea de noi firme și talente în regiune;
crearea unui brand regional
reprezentarea, susținerea și promovarea intereselor membrilor asociați în relațiile cu autoritățile publice pentru creșsterea competitivității domeniului de activitate;
inițierea și elaborarea de programe de dezvoltare, modernizare-retehnologizare, perfecționare a forței de muncă, care se pot realiza mai eficient prin intermediul organizației, în interesul desfășurării unei activități economice profitabile a membrilor săi;
participarea, prin reprezentanții săi, în structurile de coordonare și gestionare a programelor cu UE;
Principalele produse/servicii/proiecte pe care le dezvoltă clusterul sunt:
• derularea de proiecte de marketing și management social;
• desfășurarea de programe de formare profesională;
• derularea de proiecte pt protecția mediului inconjurător;
• acorda consultanta in domeniile serviciilor sociale, dezvoltarea resurselor umane, mediului, organizării de evenimente;
• organizarea de grupuri de lucru în țară și străinătate;
• organizează și participa la conferințe, seminarii cu caracter intern și internațional de profil;
• editează cărți, reviste, materiale informative despre proiecte;
Membri clusterului TMV sunt : SC ARTIFEX SRL Focșani, SC SORSTE SA Focșani, SC TEXTILE BLUE WASH SRL Brașov, SC DATSA TEXTIL BUZĂU SRL Buzău, SC PANDORA PROD SRL. Focșani, SC CONTEMPO TEX SRL Galați, MIGAMI SRL Focșani, SC COMUNIVERS 912 SRL Focșani, SC TRICOTTON JUNIOR SRL Panciu, RO-DESIGN SRL Focșani, VERONA MODE SRL Focșani, ELTRA LOGIS S.R.L Pitești, SC ARDESA SRL Brăila; Asociația „BUCHAREST FASHION ALLIANCE“ București, S.C. STEINBEIS TRANSFER MANAGEMENT SRL București, S.C. EX-AEQUA SRL. București; din cercetare: Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Textile și Pielărie București, Universitatea de Artă și Design Cluj Napoca, Facultatea de Textile, Pielărie și Management Industrial Iași; reprezentanți ai autorităților locale: Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est Brăila, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Buzău.
Unul dintre cele mai importante clustere din Regiunea Sud-Est care funcționează este Clusterul Maritim Românesc, care s-a înființat în anul 2011. Clusterul Maritim Românesc a fost realizat de către o rețea informală care a consolidat relațiile dintre actorii importanți din sectorul maritim.
Clusterul poate deveni un canal prin care asociațiile de afaceri pot – cel puțin în mod indirect – să coopereze în sprijinul propriei lor activități de lobby. Clusterul poate furniza membrilor săi informațiile necesare și expertiză pentru inițiativele sectoriale.
Prin promovarea Clusterului Maritim Românesc în România, el poate deveni un și un canal de cooperare transnațională. Membrii clusterului sunt firme, universități, institute de cercetare, autorități publice, fundații și asociații. Principalele piețe acoperite sunt naval și maritim. Acest cluster se află în parteneriat cu Asociația Clusterelor din România.
Principalele produse/servicii/proiecte pe care le oferă:
– promovarea politicii orientată spre industria clusterului, în zonele naționale și europene;
– promovarea activității Cluster Maritim Românesc;
– întărirea cooperării între diferiți actori implicați în sectorul maritim, prin contacte, schimburi de idei,
de informații și dezvoltarea de activități comune;
– pentru sprijinirea asociațiilor de afaceri și profesionale pentru a-și îndeplini obiectivele sale specifice;
– sprijin pentru inovație și spirit antreprenorial, în sectorul maritim;
– sprijinul pentru IMM-uri și productivitatea acestora;
– asistență specifică pentru companii pentru a se conforma cu cerințele de protecție a mediului;
– stabilirea de contacte cu alte clustere maritime;
– atragerea de finanțare, subvenții și alte surse de venit.
Un alt cluster din Regiunea Sud-Est este Clusterul Asociatia Monteoru Renaissance, este asociatia non-profit si neguvernamentala infiintata in iulie 2010, ce are ca scop prezervarea mostenirii istorice si promovarea dezvoltarii durabile regionale in turism, cu precadere in zona subcarpatilor Buzaului si Prahovei.
Asociatia s-a nascut din dorinta membrilor fondatori de a dezvolta si promova turismul regional, in special regiunea subcarpatica buzoiana si regiunea prahoveana, atat la nivel national cat si international. Fondatorii asociatiei isi au radacinile in aceasta regiune si aduc asociatiei o experienta internationala in proiectele de dezvoltare turistica.
Organizații naționale și internaționale cu care clusterul se afla în parteneriat sunt:
Asociația pentru Dezvoltarea și Promovarea Turismului din Județul Brașov;
Cross mondo;
M.C.G. Servconstruct SRL.
Principalele produse/servicii/proiecte pe care le oferă:
– promovarea turistică a regiunii;
– consultanță pentru decizionarii ce activează la nivel regional și național;
– promovarea tradițiilor culturale regionale;
– dezvoltarea de trasee tematice;
– renașterea Băilor Monteoru;
– organizarea de evenimente regionale.
Clusterul Regional ”Pentru Sănătate Dunărea de Jos” din Galați, a luat ființă în anul 2013, din dorința de dezvoltare de proiecte comune în vederea dezvoltării de produse și servicii destinate menținerii sănătății. Dintre principalele obiective amintim : promovarea informației și educarea pentru sănătate ; dezvoltarea de noi tehnici și sisteme și promovarea lor cu scopul menținerii stării de sănătate ; îmbunătățirea accesului la piața medicală ; sprijinul și promovarea unui cadru unitar al sănătății în rândul beneficiarilor a unui standard decent de viață și implicit de sănătate .
Clusterul Romanian River Transport, din Galați, s-a constituit, în anul 2013, cu scopul de a crea un cadru unitar de cooperare și conlucrare între membrii săi, realizarea de misiuni/obiective de interes comun referitoare la înființarea clusterului pentru transportul intermodal ecologic de mărfuri interioare românești
Membri ai clusterului sunt: UNIUNEA PORTURILOR INTERIOARE ROMÂNEȘTI (UPIR), Industrial Parc SRL
Universitatea ”Danubius” din Galați, Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galați, Academia Navală ”Mircea cel Bătrân” din Constanța, SC IPA SA București, Sucursala Galați, Centru Român pentru pregătirea și perfecționarea personalului (CERONAV), Primăria Municipiului Galați, Compania Naționala ”Administrația Porturilor Dunării Maritime”- SA Galați (CN APDM SA); Compania Națională ”Administrația Porturilor Dunării Fluviale”- SA Giurgiu (CN APDF SA); Compania Națională ”Administrația Canalelor Navigabile”- SA Constanța (CN CAN SA); Asociația Națională a Constructorilor de Nave din România (ANCONAV), Industrial Parc SRL din Galați, Asociația Armatorilor și Operatorilor Portuari din România (AAOPFR) din Galați, Compania de Navigație Fluvială România ”Navrom” SA (CNFR Navrom SA), SC Romnav SA, SC Deltanav SA, SC Navrom Shipyard SRL, SC Cojar SRL, SC Romprima SRL, Asociația Regională pentru Energie și Mediu Dunărea de Jos, Tehnopol Galați, SC Docuri SA Galați, SC Port Bazinul Nou Galati, SC Ecoarch SR
Trebuie menționat că, având în vedere experiența clusterelor din străinatate, un grup de firme din România au luat inițiativa formării unei asociații a clusterelor: Asociația Clusterelor din România. Această asociație are următoarele funcții:
promovarea importanței clusterelor în economia României;
formarea clusterelor;
managementul clusterelor;
formarea rețelelor naționale;
dezvoltarea de parteneriate internaționale;
organizarea de cursuri, instruiri;
schimb de experiență;
lobby;
dezvoltarea de proiecte;
evaluarea și acreditarea clusterelor.
Anexa 4. 1
Evoluția populației pe sexe în Regiunea Sud-Est în perioada 2007-2014
-Nr. persoane-
Sursa: Institutul Național de Statistica, date statistice, TEMPO_POP107A_25_9_2014
Anexa 4.2
Evoluția populației pe medii de rezidență în Regiunea Sud-Est
în perioada 2007-2014
-nr. persoane –
Sursa: Institutul Național de Statistica, date statistice, TEMPO_POP107A_25_9_2014
Anexa 4.3
Dinamica numărului de născuți vii în perioada 2007-2013
– % an față de an-
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice, Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
Anexa 4.4
Sporul natural al populatiei în perioada 2007-2013
– nr. persoane –
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice, Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
Anexa 4.5
Speranța de viață la nivel regional
– ani –
Sursa: Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2012,2014, Institutul Național de Statistică
Anexa 4.6
Populația ocupată la nivel regional
– mii persoane –
Sursa: Institutul National de Statistică, TEMPO_FOM103D_2_1_2015
Anexa 4.7
Populația ocupată pe activități ale economiei naționale la nivelul României
(rev.2)
– mii persoane –
Sursa: Institutul National de Statistică, TEMPO_FOM103D_2_4_2014
TEMPO_INT1010
Anexa 4.8
Populația ocupată pe activități ale economiei naționale la nivelul Regiunii Sud-Est
(rev.2)
– % an precedent-
Sursa: Prelucrari personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2010, 2012,2014, 2015 Institutul Național de Statistică
Anexa 4.9
Dinamica populației ocupate de sex feminine
– % an față de an –
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_FOM103D_2_12_2014, Institutul Național de Statistică
Anexa 4.10
Populația ocupată în Hoteluri si restaurante
– mii persoane –
Sursa : date statistice online din TEMPO_FOM103D_2_12_2014, Institutul Național de Statistică
Anexa 4.11
Dinamica populației ocupate în Hoteluri și restaurante
-%-
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_FOM103D_2_12_2014,
Institutul Național de Statistică
Anexa 4.12
Ponderea Produsului Intern Brut la nivel de județe în total regiune Sud – Est
– % –
Sursa : Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2015, Institutul Național de Statistică
Anexa 4.13
Evoluția numărului întreprinderilor din perioada 2008-2013
Sursa: Institutul National de Statistică, TEMPO_INT1010_2_3_2015
Anexa 4.14
Dinamica numărului întreprinderilor din perioada 2008-2013
– % –
Sursa : Prelucrări personale pe date statistice din Anuarul Statistic din România 2008, 2010, 2015, Institutul Național de Statistică
STUDIU DE CAZ PRIVIND DEZVOLTAREA ZONEI TURISTICE A LITORALULUI ROMÂNESC
Zona de litoral reprezinta o sursă importantă de creștere economică și socială, la nivel regional.
Regiunea Sud Est dispune de un potențial turistic deosebit, în special, datorat prezenței litoralului românesc al Mării Negre. Astfel, ieșirea României la Marea Neagră a creat condiții pentru dezvoltarea turismului de litoral, stațiunile concentrează aproape jumătate din capacitatea de cazare existentă la nivelul întregii țări (42,7%).
Structurile de cazare pe litoralul Mării Negre sunt concentrate cu precădere în zona de coastă, având oportunități limitate de expansiune. Ca urmare a practicării unui turism de masă, ponderea hotelurilor de 1-2 stele depășește 80%, în timp ce hotelurile de 3 stele și peste au o pondere foarte scăzută. De aceea, investițiile ar trebui să aibă ca scop reorientarea actualelor structuri. Reabilitarea și modernizarea litoralului românesc și alinierea sa la nivelul calitativ al ofertelor de litoral din țările europene constituie în continuare un obiectiv specific pentru turismul de litoral.
De asemenea, regiunea dispune de un potențial natural ridicat pentru tratamentul balnear (nămolurile sapropelice de la Techirghiol).
5.1. Evoluția turismului în regiunea Sud Est
Analiza sectorului de turism în regiunea Sud Est are la bază principalii indicatori furnizați de Institutul Național de Statistică, coroborați cu datele existente în Strategia de dezvoltare a regiunii.
In perioada 1990-2014, în regiunea SE, structurile de primire turistică au crescut în medie cu 0,7%, prezentând o tendință ușoară de creștere la finalul perioadei analizate. Se pot remarca doua momente importante de modificare a tendinței: unul fiind la începutul perioadei (1991-1992), imediat după liberalizarea economiei românești, când s-a înregistrat o creștere a inițiativei private, celălalt moment fiind puternic influențat de criză (2010-2011), când s-a înregistrat o scădere bruscă de 29,67%.
In prezent, indicatorul prezintă o ușoară tendință de redresare după criza economică, valorile înregistrate fiind, totuși, sub nivelul existent în 2009 (Figura 5.1).
Figura 5.1. Evoluția structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în regiunea Sud-Est (1990-2014)
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR101C,
Institutul Național de Statistică
La nivel județean, evoluța indicatorului structuri de primire turistică cunoaște anumite fluctuații, tendința generală a regiunii fiind puternic influențată de județul Constanța, județ care deține și cel mai important potențial turistic. La polul opus, se află județul Brăila, care înregistrează unul dintre cele mai scăzute niveluri de dezvoltare economică (Figura 5.2). Din grafic, se observă faptul că județul Constanța depășește cu mul celelate județe ale regiunii SE în privința strucurilor de primire turistică cu funcțiune de cazare. Totuși, și acest județ a înregistrat o scădere bruscă în 2011 când indicatorul a scăzut cu 38,1% față de 2010.
Figura 5.2. Evoluția structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în județele regiunii SE (1990-2014)
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR101Bwww.insse.ro
În ceea ce privește capacitatea de cazare turistică, regiunea Sud Est deține primul loc la nivel național, la mare distanță de regiunile Centru și Nord Est, dar cu o importantă tendință de scădere în perioada 1990-2010, și o ușoară redresare după anul 2010. Se observă că cea mai mare capacitate de cazare turistică o are regiunea SE, dar și aceasta a înregistrat o scădere mare în anul 2011 pe fondul crizei economice, scăzând cu 30,16% față de 2010 (Figura 5.3)
Figura 5.3. Capacitatea de cazare turistică existentă la nivelul regiunilor României
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR102C,
Institutul Național de Statistică
In context regional, din cele trei mari municipii care dețin un potențial turistic important, se remarcă municipiul Mangalia, care are o capacitate de cazare turistică mai mare decât celelalte două (Constanța si Medgidia), dar cu o evoluție descrescătoare până în anul 2010, urmată de o stagnare și usoară reziliență după perioada de criză. Comparativ cu anul 2008, în anul 2011, există o scădere bruscă și pe fondul crizei, scăzând cu 11,19% față de 2010.
Figura 5.4 Capacitatea de cazare turistică în municipiile județului Constanța
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR102, www.insse.ro
Activitatea turistică exprimată cu ajutorul indicatorului sosiri turiști a înregistrat la nivel național o tendință de scădere în perioada 1990-2004, urmată de o periodă de creștere, cu diferențe notabile de la o regiune la alta. Dacă până în anul 2004, primul loc a fost deținut de regiunea Sud Est ca urmare a potențialului său turistic de litoral și sezonier, dupa acest an, locul unu este preluat de regiunea Centru, ca urmare a investițiilor masive în structurile turistice. De remarcat că, pe locul doi se plasează regiunea București Ilfov, care atrage turiști, ca urmare a faptului că aici există un sector important de servicii de afaceri. Cea mai puțin atractivă regiune, din punctul de vedere al sosirilor de turiști, este regiunea Sud Vest –Oltenia în perioada analizată (Figura 5.4).
Figura 5.4 Sosirile turiștilor la nivelul regiunilor din România (1990-2014)
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR104, www.insse.ro
Cele mai multe sosiri de turiști din regiunea SE au fost în județul Constanța, dar fluctuațiile în timp au fost destul de mari. La polul opus, se află județul Vrancea, cu cele mai mici sosiri de turiști în intervalul 1990-2014. Interesant este faptul că maximul numărului de turiști a fost înregistrat de Constanța în anul 1990 și nu s-a mai revenit la acest maxim (Figura 5.5).
Figura 5.5. Sosirile de turiști în județe regiunii Sud Est (1990-2014)
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR104, www.insse.ro
Regiunea Sud Est este lider în privința înnoptărilor în structuri de primire turistică. Regiunea și-a atins maximul în 1990, urmând apoi un declin ce a culimat cu un minim atins în anul 2010 (Figura 5.6).
Figura 5.6. Înnoptări în structuri de primire turistică în regiunile României (1990-2014)
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR105,Institutul Național de Statistică
Din figura 5.7 se observă că nu există diferențe majore între județele Brăila, Buzău, Galați, Tulcea și Vrancea în privința înnoptărilor în structuri de primire turistică. Constanța se diferențiază mult de celelate județe ale regiunii SE. Maximul a fost atins de Constanța în 1991, după care indicatorul a avut valori mai mici, atingând valoarea minimă în 2010 pe fondul crizei economice.
Figura 5.7. Innoptările în structuri de primire turistică la nivelul județelor din Regiunea Sud-Est (1990-2014)
Sursa: Prelucrări personale pe date statistice online din TEMPO_TUR102, www.insse.ro
In concluzie, Judetul Constanța se remarcă la toți indicatorii specifici turismului analizați, fiind pe primele poziții datorită avantajului geografic oferit de zona litoralului.
5.2. Modele econometrice aplicate în domeniul turismului
S-au construit mai multe tipuri de modele econometrice pentru a explica evoluția în timp a unor variabile din domeniul turistic. Modelele folosesc serii de timp, dar și date de tip panel.
Modele de tip autoregresiv de medie mobilă (ARMA) s-au propus pentru a explica creșterea sosirilor de turiști de la un an la altul în România, respectiv Constanța.
Modelele VAR au fost folosite pentru a pune în evidență relația dintre capacitatea turistică în România și, respectiv Constanța și numărul de sosiri de turiști în România și, respectiv Constanța. De asemenea, pentru acest tip de model am pus în evidență și influența reciprocă a acelorași variabilele, dar în perioade anterioare.
Modele de tip panel cu efecte fixe și aleatoare au fost propuse pentru a explica modificarea structurii de cazare de la un an la altul și sosirile de turiști la nivelul județelor regiunii Sud-Est. De asemenea, s-au propus și modele dinamice de tip panel pentru a explica variabile ca modificarea structurii de cazare și numărul sosirilor de turiști în județele regiunii Sud-Est în funcție de valorile variabilei analizate în perioade anterioare.
S-au propus și modele de regresie liniară simplă și modele cu trend pentru a explica sosirile de turiști la nivel național, respectiv în județul Constanța în funcție de modificarea capacității de cazare de la un an la altul.
5.2.1. Model autoregresiv
Pentru sosirile de turiști în serie diferențiată s-a estimat un model de regresie autoregresiv de ordinul 1. Astfel, variabila depdendentă (d_sosiri_ro) depinde de valoarea ei din perioada precedentă, influența fiind pozitivă. La creșterea cu o unitate a lui d_sosiri_ro din perioada anterioară, variabila crește în medie cu 0,5 unități. Erorile sunt independente la un nivel de semnificație de 5%, conform testului Breusch-Godfrey Serial Correlation LM pentru verificarea autocorelării de ordinul întâi, deoarece probabilitatea asociată statisticii testului este mai mare decât 0,05. Conform testului Jarque-Bera nu există motive pentru a respinge ipoteza de distribuție normală a erorilor (statistica JB este mai mică decât valoarea critică de 5,99).
Estimarea unui model autoregresiv pentru d_sosiri_ro
S-a estimat un model de medie mobilă pentru d_sosiri_ct, dar în cazul acestui model, erorile prezintă o puternică autocorelare. Ipoteza de distribuție normală a erorilor nu a fost respinsă. Modelul nu este valid din cauza autocorelării erorilor.
5.2.2. Model panel
Datele sunt reprezentate de valorile sosirilor de turiști și ale structurii de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pentru cele 6 județe ale regiunii Sud-Est din România în perioada 1990-2014: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea.
Se verifică mai întâi staționaritatea în panel a seriilor de date.
Seria sosirilor de turiști este staționară în panel, conform testului Levin-Lin-Chu la un nivel de semnificație de 5%. Sria variabilei Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, denumită str, nu este staționară. Pentru asigurarea staționarității realizându-se diferențierea în primă diferență (lstr). Testul Levin-Lin-Chu pentru verificarea staționarității are următoare ipoteze:
H0: panelurile conțin rădăcini unitate
H1: panelurile sunt staționare
Testul Levin-Lin-Chu pentru verificarea staționarității
S-au estimat mai multe modele cu efecte fixe și aleatoare, observându-se o relație bidirecțională între cele două variabile. O structură de cazare mai mare permite un număr mai mare de sosiri de turiști, dar și un număr mare de turiști care doresc să vină în România generează măriri ale structurii de cazare.
5.2.3. Model cu efecte aleatoare pentru explicarea creșterii structurii de cazare în regiunea Sud-Est
Valoarea corelației interclasă sugerează că 8,84% din variația totală se datorează diferențelor din interiorul panelelor. Influența sosirilor asupra creșterii structurii de cazare este semnificativă și pozitivă, dar totuși destul de redusă.
Model cu efecte fixe pentru explicarea creșterii structurii de cazare în regiunea sud-est
Sosirile de turiști au un impact pozitiv și destul de mic asupra structurii diferențiate de cazare. Valoarea corelației interclasă sugerează că 92.70% din variația totală se datorează diferențelor din interiorul panelelor.
. xttest2
Matricea de corelație a reziduurilor:
__e1 __e2 __e3 __e4 __e5 __e6
__e1 1.0000
__e2 -0.3149 1.0000
__e3 -0.2703 0.0321 1.0000
__e4 -0.2086 0.8146 -0.1230 1.0000
__e5 -0.3892 0.7765 -0.0377 0.7973 1.0000
__e6 -0.4575 0.7665 -0.0148 0.7906 0.9011 1.0000
Testul Breusch-Pagan LM pentru independență: chi2(15) = 108.502, Pr = 0.0000
. xttest3
Testul modificat al lui Wald pentru verificarea heteroscedasticității de grup în modelul de regresie cu efecte fixe
H0: sigma(i)^2 = sigma^2 for all i
chi2 (6) = 2.1e+05
Prob>chi2 = 0.0000
Panelurile sunt heteroscedastice, iar ipoteza de independență a erorilor nu a fost verificată. S-a estimat și un model cu efecte fixe cu erori robuste, dar acesta nu a mai fost valid.
Model cu efecte fixe și erori robuste de tip Driscoll-Kraay
Creșterea structurii de cazare are o influență mare și pozitivă asupra numărului de turiști. Valoarea corelației interclasă pentru modelul cu efecte fixe sugerează că 97.34% din variația totală se datorează diferențelor din interiorul panelelor. În cazul modelului cu efecte aleatoare, 19,76% din variația totală se datorează diferențelor din interiorul panelelor.
Model cu efecte fixe și aleatoare pentru explicarea sosirilor de turiști în regiunea sud-est
Sosirile de turiști depind și de sosirile din perioada anterioară, conform unui model panel de tip dinamic. Dacă se alege cu lag egal cu 2, modelul nu mai este valid.
Model panel de tip dinamic pentru explicarea sosirilor de turiști la nivelul județelor regiunii Sud-Est
Model panel de tip dinamic pentru creșterea structurii de cazare în funcție de sosirile de turiști
Creșterea structurii de cazare depinde atât de creșterea structurii din perioada anterioară, dar și de sosirile de turiști din perioada curentă.
Modele panel de tip dinamic pentru creșterea structurii de cazare
Creșterea structurii de cazare în perioada curentă depinde de creșterea din perioada anterioară. Dacă se merge și până la un lag egal cu 2, modelul rămâne valid. Deci, creșterea structurii de cazare din ultimele două perioade anterioare au o influență pozitivă asupra sosirilor de turiști.
Pentru seriile de date ale creșterii capacității de cazare și creșterii sosirilor de turiști în România, am propus și un model vectorial-autoregresiv (VAR). Conform majorității criteriilor de selecție a lagurilor, lag-ul optim este 2. Deci, se va estima un model VAR de ordinul 2.
5.2.4. Model VAR de ordinul 2
Ecuațiile modelului VAR(2) sunt:
D_CAPACITATE_RO = – 0.7984498327*D_CAPACITATE_RO(-1) – 0.2673248359*D_CAPACITATE_RO(-2) – 0.003945899311*D_SOSIRI_RO(-1) + 0.01479112884*D_SOSIRI_RO(-2) + 2323.074617
D_SOSIRI_RO = 11.35929531*D_CAPACITATE_RO(-1) + 12.60744482*D_CAPACITATE_RO(-2) + 0.542342342*D_SOSIRI_RO(-1) – 0.2632345469*D_SOSIRI_RO(-2) + 39593.93181
Testul LM pentru verificarea autocorelării erorilor până la lag-ul 12
Cum probabilitățile sunt mai mari decât 0,05 pentru fiecare lag, concluzionăm că nu există autocorelare a erorilor până la lag-ul 12, la un nivel de semnificație de 5%.
Figura. 5. 8. Funcția de impuls-răspuns
În prima perioadă, creșterea capacității de cazare se explică exclusiv pe baza modificărilor acestei variabile. Influența sosirilor de turiști se resimte abia din a doua perioadă, aceasta explicând 5,11% din variația în creșterea capacității de cazare. De la a treia perioadă, influența creșterii sosirilor de turiști devine foarte mare și explică 47,85% din variația în creșterea capacității de cazare.
Descompunerea pe varianță a creșterii capacității de cazare, respectiv a creșterii sosirilor de turiști în România
Influența creșterii capacității de cazare asupra creșterii sosirilor de turiști în România este mai mică, explicând în jur de 8,4% începând cu a patra perioadă.
Un model VAR este estimat și pentru creșterea sosirilor de turiști și a capacității de cazare în Constanța. Majoritatea criteriilor au selectat un lag egal cu 1.
Criterii de selecție a lagului optim
Testul LM pentru verificarea autocorelării erorilor până la lag-ul 12
Cum probabilitățile sunt mai mari decât 0,05 pentru fiecare lag, concluzionăm că nu există autocorelare a erorilor până la lag-ul 12, la un nivel de semnificație de 5%.
Figura.5. 9. Funcția de impuls-răspuns
Funcția de impuls răspuns
În prima perioadă, creșterea capacității de cazare se explică exclusiv pe baza modificărilor acestei variabile. Influența sosirilor de turiști se resimte abia din a doua perioadă, aceasta explicând 1,61% din variația în creșterea capacității de cazare. Influența creșterii sosirilor de turiști rămâne aproape constantă și explică în jur de 1,619% din variația în creșterea capacității de cazare.
Descompunerea pe varianță a creșterii capacității de cazare, respectiv a creșterii sosirilor de turiști în România
Influența creșterii capacității de cazare asupra creșterii sosirilor de turiști în România este destul de mică, explicând în jur de 11,43% din variație începând cu a doua perioadă.
S-au construit și modele de regresie liniară simplă și modele cu trend pentru a explica sosirile de turiști la nivel național, respectiv în județul Constanța în funcție de capacitatea de cazare.
Seria în nivel pentru sosirile de turiști în România nu este staționară. Pentru un nivel de semnificație de 5%, seria în primă diferență a numărului de sosiri de turiști în România este staționară. Se generează în Eviews o nouă variabilă, seria în primă diferență pentru sosirile de turiști România:
seriesd_sosiri_ro=d(sosiri_ro,1)
Tabel 5.1. Verificarea staționarității folosind testul ADF
pentru variabila Sosiri turiști în România
Seria în nivel pentru sosirile de turiști în Constanța este staționară. Seria în primă diferență pentru sosirile de turiști în Constanța este staționară la un nivel de semnificație de 5%. Se generează în Eviews o nouă variabilă, seria în primă diferență pentru sosirile de turiști România:
seriesd_sosiri_ct=d(sosiri_ct,1)
Tabel. 5.2. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Sosiri turiști în Constanța
Seria în nivel pentru capacitatea de cazare în România nu este staționară. Pentru un nivel de semnificație de 5%, seria în primă diferență a capacității de cazare în România este staționară. Se generează în Eviews o nouă variabilă, seria în primă diferență pentru capacitatea de cazare din România:
seriesd_capacitate_ro=d(capacitate_ro,1)
Tabel.5.3. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Capacitate de cazare în România
Seria în nivel pentru capacitatea de cazare în Constanța nu este staționară. Pentru un nivel de semnificație de 5%, seria în primă diferență a capacității de cazare în Constanța este staționară. Se generează în Eviews o nouă variabilă, seria în primă diferență pentru capacitatea de cazare Constanța: seriesd_capacitate_ct=d(capacitate_ct,1)
Tabel.5.4. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Capacitate de cazare în Constanța
Pentru un nivel de semnificație de 5%, seria în primă diferență a indicelui câștigului salarial real (ICSR) în România este staționară. Se generează în Eviews o nouă variabilă, seria în primă diferență pentru ICSR România: seriesd_icsr=d(icsr,1)
Tabel.5.5. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Indicele câștigului salarial real în România
Am estimat un model ce explică creșterea sosirilor de turiști funcție de creșterea capacității de cazare la nivelul României. Deși erorile sunt indepedente, totuși sunt heteroscedastice și această deficiență nu a putut fi eliminată nici prin transformări ale modelului prin împărțirea variabilelor la creșterea capacității de cazare (rezultate în Anexa 1).
S-a estimat un model cu trend pentru creșterea sosirilor de turști în România. De la un an la altul, creșterea medie a numărului de turiști sosiți în România variază cu 78430 persoane.
Model cu trend pentru creșterea sosirilor de turiști în România
genr t=@trend(1990)
equation ec3.ls d_sosiri_ro c t
S-a estimat un model cu trend pentru creșterea sosirilor de turiști în Constanța.
De la un an la altul, creșterea medie a numărului de turiști sosiți în Constanța variază cu 7948 persoane.
Model cu trend pentru creșterea sosirilor de turiști în Constanța
Nu s-au obținut modele valide care să explice creșterea sosirilor de turiști în Constanța funcție de creșterea capacității de cazare și nici creșterea indicelui câștigului salarial în funcție de creșterea sosirilor de turiști în România (rezultate în Anexa 2).
Anexa 5.1:
Model
Anexa5. 2:
Modele pentru creșterea sosirilor de turiști în Constanța funcție de creșterea capacității de cazare și creșterea indicelui câștigului salarial în funcție de creșterea sosirilor de turiști în România
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Bibliografie
Ecology of XXI Century Challenges and Perspectives, Proceedings of the international Conference of the Ecological University of Bucharest, Pro-universitaria, 2014, Bucharest România, ISBN 978-606-647-988-2
Bibliografie
Agenda pentru un turism european durabil și competitiv, Comunicarea Comisiei Europene din 19 octombrie 2007;
Campbell, S., „Green Cities, Growing Cities, Just Cities? Urban Planning and the Contradictions of Sustainable Development”, în Campbell, S. si Fainstein, S. (editori), Readings in Planning Theory, Blackwell Publishing, 2003;
Carmen Boghean, Economia turismului, Editura Uranus, București 2004 XXIX, Universitatea „Babeș- Bolyai" Cluj-Napoca, 1998;
Cf. H. E. Daly, Towards some operational principles of sustainable development, Ecological Economics, 2/1990;
Chepea Alina Mihaela, Orelețchi Florentina, Pirici Rodica, Strategii de dezvoltare durabilă în turism, Universitatea „Constantin Brâncuși”, Tg-Jiu, Analele UCB, seria Economie,2007, http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007;
Conferința Organizației Națiunilor Unite la Rio de Janeiro (1992);
Constantin Ciupagea (coordonator), Dan Manoleli, Viorel Niță, Mariana Papatulică, Manuela Stănculescu, Direcții strategice ale dezvoltării durabile în România, 2006, Institutul European din România, http://strategia.ncsd.ro/docs/comentarii/3_fc.pdf.;
Coralia Angelescu, Dorin Jula, Timpul liber: condiționări și implicații economice, Ed. Economică, București, 1997;
Daniela Turcu, Janeta Weisz, Economia turismului, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2008;
Directiva- 2008/98/CE, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:312:0003:0030:ro:PDF;
Directiva-cadru privind strategia UE pentru mediul marin – 2008/56 / CE ;
European Comission, Euroe 2020, in http://ec.europa.eu/europe2020/tools/ monitoring /annual_growth_survey_2011/index_en.htm ;
George Georgescu, Reforma economică și dezvoltarea durabilă, Editura Economica, București, 1995;
Ghid de bună practică pentru clustere și rețele de firme” – Coordonator Adrian Dumitru Tanțău, Editura Print Group, București 2011;
Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România, Institututul National de Cercetare Dezvoltare in Turism, , Experiența ecoturistică la nivel național și internațional București, 2009;
Intergovernmental Science Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services;
Investește în OAMENI!, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013;
Ion Pohoață, Strategii și politici europene de dezvoltare durabilă, Universitatea Alexandru Ioan Cuza- Iași, Centrul de Studii Europene;
Ionela Gavrilă-Paven, Dezvoltare Durabilă, Suport de curs, Alba Iulia , 2014, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007 – 2013;
K. Rennings, H. Wiggering, Steps towards indictors of sustainable development: linking economic and ecological concepts, Ecological Economics, 20/1997, https://ideas.repec.org/a/eee/ecolec/v20y1997i1p25-36.html;
Margareta Florescu, Balogh Marton, Bogdana Neamțu, Natalia Balogh, Managementul proiectelor de dezvoltare durabila, proiect in cadrul Programului Operational, „Dezvoltarea Capacitatii Administrative”, Inovatie în administratie;
Michael Todaro, Economic developpement, Editura Longman , London, 1997;
Myers, N. and Brown, N. (1997). The Role of Major US Foundations in the Implementation of Agenda 21: The Five-Year Follow-up to the Earth Summit. The Earth Council http://www.ecouncil.ac.cr/rio/focus/report /english/foundatn.htm ;
Nedelea, Al., – Strategii de dezvoltare a turismului, Studii și cercetări economice, vol.
O. Suta, Economia turismului, Caiet de lucrari practice, Cluj Napoca, Editura Universitatii Crestine D. Cantemir, 2003
Our Common Future, WCED, Oxford University Press, New York, 1987
Pisano, G.P și W. Shih, Restoring American Competitiveness, in Harvard Business Review, 2009, July-August, 2009
Planul Național de Dezvoltare 2007-2013
Puiu Nistoreanu, Economia turismului – teorie si practica , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Puiu Nistoreanu, Gabriela Tigu, Delia Popescu, Mihaela Padurean, Adela Talpes, Madalina Tala, Cristina Condulescu, Ecoturism si turism rural, Ed. Economică, București, 2003
R. L. Stivers, Sustainable society: ethics and economic growth, Westminster John Knox Press, 1976
Regulamentul UE 1293/2013 de stabilire a subprogramului LIFE,
Rural Development Gateway 2014-2020; http://enrd.ec.europa.eu/enrd-static/policy-in-action/cap-towards-2020/rdp-programming-2014-2020/
Sallet Jonathan, Paisley Ed, Mastermann Justin, 2009: "The Geography of Innovation. The Federal Government and the Growth of Regional Innovation Clusters", Science Progress: 6 and OECD, 2009: "Regions Matter – Economic Recovery, Innovation and Sustainable Growth", Paris:12
Stăncioiu A., Strategii de marketing turistic, Editura Economică, București, 2000
Stăncioiu A.,Strategii de marketing turistic, Editura Economică, București, 2000
Stănciulescu G., Managementul turismului durabil în centrele urbane”, Ed.Economică, București, 2004
Strategia Dezvoltarii Durabile – SDD- Uniunea Europeană, 9 iunie 2006, Bruxelles
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013–2020–2030
TFUE art. 195, http://www.veilleinfotourisme.fr/servlet/
Tratatul de la Amsterdam, 1999
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii, Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale, 1991
Uroš Škerl Kramberger pe 19/09/2013; http://www.dnevnik.si/
WCED- World Commission on Environment and Development
Wheeler, S.M., Planning for Sustainability. Creating Livable, equitable, and Ecological Communities, New York: Routledge, 2004, pp. 24-25;
Why tourism matters? – World Tourism Organization (UNTWO) 2015
Zachary, J., Sustainable Community Indicators: Guideposts for Local Planning, California: Community Environmental Council Inc., 1995
http://beta.ier.ro/documente/arhiva_evenimente_2011/Economia_verde_in_contextul_DD_si_ES. Pdf
http://cordis.europa.eu/project/rcn/89016_en.html
http://cordis.europa.eu/projects/rcn/106872_en.html
http://cordis.europa.eu/projects/rcn/92171_en.html
http://eacea.ec.europa.eu/llp/project_reports/documents/erasmus/ECUE/eras_ecue_527775.pdf
http://ec.europa.eu/clima/policies/budget/life/index_en.htm
http://ec.europa.eu/easme/en/cosme-eu-programme-competitiveness-enterprises-and-small-and-medium-sized-enterprises-smes
http://ec.europa.eu/enterprise/initiatives/cosme/index_en.htm
http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/tourism/files/cultural-tourism/eu_sky_route_en.pdf
http://ec.europa.eu/environment/biodiversity/business/assets/pdf/ncff.pdf , NCFF (Natural Capital Financing Facility)
http://ec.europa.eu/environment/life/funding/life.htm
http://ec.europa.eu/environment/life/project/Projects/index.cfm?fuseaction=search.dspPage&n_proj_id=3286&docType=pdf, Polprop-Natura website
http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/docs/green_infrastructure_broc.pdf
http://ec.europa.eu/growth/index_en.htm
http://ec.europa.eu/programmes/creative-europe/opportunities/index_en.htm
http://ec.europa.eu/programmes/erasmus-plus/index_en.htm
http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-section/europe-changing-world-inclusive-innovative-and-reflective-societies
http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-section/leadership-enabling-and-industrial-technologies
http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-section/marie-sklodowska-curie-actions
http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-section/marie-sklodowska-curie-actions
http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-section/sme-instrument
http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/news/keeping-underground-tourist-destinations-safe; http://cordis.europa.eu/projects/rcn/100443_en.html
http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/news/marie-sk%C5%82odowska-curie-actions-pocket-guide
http://ec.europa.eu/regional_policy/en/atlas/programmes; C-Mine
http://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/cooperation/european-territorial/cross-border
http://ec.europa.eu/research/participants/portal/desktop/en/support/reference_terms.html
http://ec.europa.eu/research/participants/portal/desktop/en/support/reference_terms.html
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1081
http://een.ec.europa.eu/
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-796_en.htm
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-796_en.htm
http://www.anpm.ro/dezvoltare-durabila
http://www.balticmuseums.org/
http://www.chessexperience.eu/;http://cordis.europa.eu/projects/rcn/97182_en.html
http://www.earthsummit2002.org/
http://www.eib.org/products/blending/pf4ee/index.htm , PF4EE (Private Financing for Energy Efficiency instrument) –
http://www.emergingindustries.eu/scoreboard.aspx
http://www.emtmmaster.net
http://www.sustenablecruise.eu
http://www.un.org/esa/socdev/wssd/text-version
http://www.unep.org/GEO/geo3/pdfs/Chapter1.pdf
http://www.unep.org/GEO/geo3/pdfs/Chapter1.pdf
http://www.viitorplus.ro/Definiii-121
https://ec.europa.eu/eures/public/en/news-articles
https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/cms/farnet/files/documents/FARNET_GP_025-DK01-EN_multifuntional-fish-outlet_0.pdf
https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/cms/farnet/sites/default/files/documents/FARNET_GP_014-FI07-EN_Tourism-training.pdf
www.adcproject.eu
www.anpm.ro/ro/dezvoltare-durabilă
www.danube-limes.eu
www.hohe-tauern-health.at
www.life-ammos.gr/
www.luosto.fi
Lista Figuri
Capitolul 1
Figura 1.2. Cei trei E ai dezvoltarii durabile……………………………………………………………
Capitolul 4
Figura 4.1. Ponderea în total a populației pe sexe din Regiunea Sud-Est în anul 2013…101
Figura 4.2. Ponderea în total a populației pe medii din Regiunea Sud-Est în anul
2013…………………………………………………………………………………………………..102
Figura 4.3. Structura populației ocupate la nivelul regiunilor în anul 2013………………106
Figura 4.5 Populația ocupată la nivelul țării comparativ cu regiunea Sud-Est………….108
Figura 4.6. Populația ocupată pe activități ale economiei naționale în anul 2013 în
regiunea Sud-Est…………………………………………………………………………..…..109
Figura 4.7. Populația ocupată pe activități ale economiei naționale în anul 2013
comparativ cu anul 2012 în regiunea Sud-Est ………………………………………..110
Figura 4.8. Dinamica populației ocupate din activitatea economiei naționale Hoteluri și
restaurante în Regiunea SUD EST……………………………………………………..111
Figura 4.9. Rata de ocupare pe sexe în regiunea SE în perioada 2007-2013………………113
Figura 4.10. Produsul Intern Brut în perioada 2007-2012………………………………………..116
Figura 4.11. Dinamica Produsului Intern Brut în perioada 2007-2012………………………118
Figura 4.12. Ponderea Produsului Intern Brut la nivel de județe în total regiune……….119
Figura 4.13. Structura PIB-ului pe activități în Regiunea Sud Est în perioada
2000- 2012………………………………………………………………………………………120
Figura 4.14. Dinamica numărului întreprinderilor în regiunea Sud Est……………………123
Capitolul 5
Figura 5.1. Evoluția structurilor de primire turistica cu functiuni de cazare turistica în
regiunea Sud-Est (1990-2014)…………………………………………………………….133
Figura 5.2. Evoluția structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în județele regiunii SE (1990-2014)………………………………………………………………………….133
Figura 5.3. Capacitatea de cazare turistică existentă la nivelul regiunilor României……134
Figura 5.4 Capacitatea de cazare turistică în municipiile județului Constanța………….134
Figura 5.4 Sosirile turiștilor la nivelul regiunilor din România (1990-2014)…………..135
Figura 5.5. Sosirile de turiști în județe regiunii Sud Est (1990-2014……………………..…136
Figura 5.6. Înnoptări în structuri de primire turistică în regiunile
României (1990-2014)………………………………………………………………………..136
Figura 5.7. Innoptările în structuri de primire turistică la nivelul județelor din Regiunea
Sud-Est (1990-2014)…………………………………………………………………………. 137
Figura. 5. 8. Funcția de impuls-răspuns…………………………………………………….……….151
Figura.5. 9. Funcția de impuls-răspuns ……………………………………………………..…….155
Lista Tabele
Capitol 2
Tabel 2. 1. Programele cele mai relevante pentru sectorul turismului din UE……..…….63
Capitol 4
Tabel 4.1 Ponderea populației în total din Regiunea Sud-Est în anul 2013…..………….99
Tabel 4.2. Dinamica populației intraregională în regiunea Sud Est…………………..…….100
Tabel 4.3 Ponderea populației pe sexe în perioada 2007-2013…………………………………100
Tabel 4.4. Ponderea populației urbane în perioada 2007-2013…………………………………101
Tabel 4. 5. Dinamica populației pe medii de rezidență intraregionale, pentru perioada
2007-2013………………………………………………………………………………………103
Tabel 4.6. Speranța de viață în perioada 2007-2014……………………………………………..104
Tabel 4.7. Emigranți definitivi pe județele de plecare…………………………………………….104
Tabel 4.8. Soldul schimbărilor de reședință…………………………………………………………105
Tabel 4.9. Dinamica populației ocupate la nivel regional…………………………………….…106
Tabel 4.10. Dinamica populației ocupate din Regiunea Sud Est…………………………..….107
Tabel 4.11. Ponderea populației ocupate de sex feminin în total populație ocupată……110
Tabel. 4.12. Ponderea populației ocupate din Hoteluri și restaurante de sex
feminin…………………………………………………………………………………………..112
Tabel 4.13 . Rata de ocupare în perioada 2007-2013………………………………………………113
Tabel 4.14. Rata de activitate în perioada 2007-2013……………………………………………..114
Tabel 4.15. Rata șomajului în perioada 2007-2013…………………………………………………115
Tabel 4.16. Ponderea regiunilor în total PIB…………………………………………………………117
Tabel 4.17. Dinamica Produsului Intern Brut la nivel județean în regiunea Sud-Est .…118
Tabel 4.18. Câștigul salarial mediu lunar…………………………………………………………..….121
Tabel 4.19. Dinamica câștigului salarial mediu lunar……………………………………………..122
Tabel 4.20. Ponderea numărului de întreprinderi în total pe Regiunea SUD-EST…..123
Capitol 5
Tabel 5.1. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Sosiri turiști în
România…………………………………………………………………………………………….151
Tabel. 5.2. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Sosiri turiști în
Constanța……………………………………………………………………………………………158
Tabel.5.3. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Capacitate de
cazare în România……………………………………………………………………………..159
Tabel.5.4. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Capacitate de
cazare în Constanța……………………………………………………………………………159
Tabel.5.5. Verificarea staționarității folosind testul ADF pentru variabila Indicele
câștigului salarial real în România……………………………………………………….160
Anexe
Capitol 5
Anexa 5.1 : Model …………………………………………………………………………………………….165
Anexa5. 3: Modele pentru creșterea sosirilor de turiști în Constanța funcție de creșterea capacității de cazare și creșterea indicelui câștigului salarial în funcție de creșterea sosirilor de turiști în România…………………………………………………………………………..169
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Alternative Economice ale Dezvoltarii Durabile In Regiunea de Sud Est. Studiu de Caz Privind Dezvoltarea Zonei Turistice a Litoralului Romanesc (ID: 135117)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.