Agrementul – Componentă a Politicilor de Dezvoltare a Turismului din Ariile Montane Studiu de Caz Turismul Activ – Formă de Dezvoltare Durabilă a Ariilor Montane

AGREMENTUL-COMPONENTĂ A POLITICILOR DE DEZVOLTARE A TURISMULUI DIN ARIILE MONTANE.

STUDIU DE CAZ: TURISMUL ACTIV CA FORMĂ DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ARIILOR MONTANE

CUPRINS

Abrevieri

Lista tabelelor și graficelor

INTRODUCERE

Capitolul I STRUCTURA SERVICIILOR DE AGREMENT

1.1 Conținutul și funcțiile agrementului

1.2 Tipologia serviciilor de agrement

1.3 Conceptul de animație turistică

Capitolul II IMPORTANȚA SERVICIILOR DE AGREMENT ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI DE AGREMENT

2.1 Rolul serviciilor de agrement în structura turismului național

2.2 Serviciile de agrement- componentă de bază a produsului turistic

2.3 Dezvoltarea turismului din România prin promovarea servicilor de

agrement

2.4 Strategii de dezvoltare a turismului din România axate pe serviciile de

agrement

Capitolul III TURISMUL ACTIV- FORMĂ DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ARIILOR MONTANE

3.1 Turismul activ din România.

3.2 Analiza diagnostic a turismului activ din România

3.3 Chestionar. Studiu sociologic privind gradul de mulțumire al turiștilor în privința turismului activ din stațiunea Sinaia

3.4 Interpretarea rezultatelor chestionarului

3.5 Aprecieri generale și recomandări

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Abrevieri

p.-numărul paginii

pp.- numărul paginilor

Edit.-Editura

Lista tabelelor și graficelor

Tabel 1 Prezentarea principalelor arii de concentrare a turismului activ cu precizarea activităților turistice care se pot practica în ariile respective

Tabel 3.2 Activitățile și clasificarea după tipul de aventură

Grafic 3.1 Evoluția vânzării biletelor la Aventura Parc din Brașov (2008-2015)

Grafic 3.2 Total venituri realizate pentru perioada 2008-2015, Aventura Parc din Brașov

Grafic 3.3 Numărul accesărilor site-ului în perioada 2008-2015, Aventura Parc din Brașov

Grafic 3.4 Tipuri de vizitatori ai parcului de aventură din Brașov, anul 2014

Grafic 3.5 Originea vizitatorilor parcului de aventură din Brașov, anul 2014

Grafic 3.6.Informații legate de vârsta persoanele intervievate

Grafic 3.7.Informații legate de genul persoanelor intervievate

Grafic 3.8.Informații legate de locul de muncă al persoanelor intervievate

Grafic 3.9.Informații legate de venitul persoanelor intervievate

Grafic 3.10 Motivul pentru practicarea turismului în zona Sinaia

Grafic 3.11 Tipuri de turism practicate în zona Sinaia

Grafic 3.12 Importanța accesibilității pentru turiștii care au vizitat Sinaia

Grafic 3.13 Principalele obiective turistice din zona Sinaia, în viziunea turiștilor

Grafic 3.14 Importanța gradului de conservare a obiectivelor turistice pentru activitatea turistică

Grafic 3.15 Principalele activități turistice de agrement din zona Sinaia, în viziunea turiștilor

Grafic 3.16 Imaginea nivelului prețurilor la serviciile turistice din zona Sinaia, în viziunea turiștilor

Grafic 3.17 Principalele servicii turistice din zona Sinaia, în opinia turiștilor

Grafic 3.18 Propuneri ale turiștilor pentru dezvoltarea activității turistice din zona Sinaia

Grafic 3.19 Importanța turismului activ in derularea unui sejur turistic

INTRODUCERE

Am ales această temă, referitoare la importanța agrementului în contextul fenomenului turistic, pentru a demonstra că poate fi o soluție la nevoile actuale ale turismului din România. Agrementul este o componentă a serviciilor turistice prea puțin abordate în literatura de specialitate din România și consider că este nevoie ca acesta să fie mai mult prezentă, mai bine pus în valoare în cadrul activităților turistice din România, vorbind în egală măsură de turiștii români, dar și cei străini. Pretabilitatea agrementului pentru turismul montan este cu siguranță cel puțin la fel de importantă ca și pentru turismul litoral, și tocmai de aceea doresc să evidențiez faptul că agrementul, în cadrul turismului montan, poate să asigure satisfacții turistice la fel de mari ca în cazul turismului estival.

Agrementul turistic este ramura fenomenului turistic care se ocupă de distracția efectivă a vizitatorilor. Implică și componenta de bază a ofertei turistice, modalitatea de umplere a timpului turiștilor cu diferite activități care să le ridice gradul de satisfacție și să se declare satisfăcuți de un sejur implijnit. Agrementul are o legătură directă cu spațiul de cazare atunci când serviciile de agrement sunt în interiorul sau în raza unității de cazare, însă poate fi în legătură cu serviciile de transport care se constituie ca formă de agrement, cu ATV-uri, mașini de teren, mocănițe etc; dar și cu serviciile de alimentație, pentru că sunt turiștii care consideră, în sine, servirea mesei cu anumite preparate culinare specifice o formă aparte de agrement. În aceeași idee pot remarca faptul că spațiile pentru servirea mesei, restaurantele, de exemplu, pot găzdui, de asemenea elemnente ale agrementului local. Cu alte cuvinte, dacă servicile de cazare, transport și restaurant asigură confortul turiștilor și rezolvarea nevoilor de hrană, adapost și deplasare. agrementul se constituie ca o încununare a unui sejur cât mai reușit.

Principalul obiectiv al acestei lucrări este precizarea importanței pe care îl are agrementul în industria turistică și de asemenea găsirea unor soluții pentru crearea unui sistem de agrement care să fie eficient în contextul circulației turistice interne și internaționale.

Un al doilea obiectiv este realizarea unor mini-strategii de dezvoltarea a turismului pe baza agrementului, deși mai întâi trebuie găsite acele mijloace de recreere care să fie cât mai atrăgătoare pentru turiști, astfel încât aceștia să revină.

Agrementul este și trebuie să fie în continuare un motor al turismului național pentru simplul fapt că mijloacele și resursele există, cu toate că sunt necesare în multe locuri investiții baza materială, se impune consolidare de noi și moderne posibilități de petrecere a timpului turiștilor.

În turismul modern standardele de calitate care trebuiesc asumate pentru ca gradul de satisfacție al turiștilor să fie ridicat și să dorească să revină la destinația turistică.Agrementul este unul dintre mijloacele de fidelizare ale turiștilor, odată îndeplinite criteriile calitative, agrementul poate să devină un instrument important de valorificare a potențialului turistic local.

Unul dintre obiectivele de bază al acestei lucrări este legat de demostrarea valorii de fidelizare a agrementului turistic, corelat cu prezența personalului calificat, infrastructură adecvată și dotări specifice care să țină turistul ocupat de-a lungul întregului sejur iar acesta să se odihnească numai când dorește, nu forțat de împrejurări. Menirea agrementului este aceea de a evita plictiseala turiștilor, care se transpune în nemulțumire, caz în care turistulva evita să revină pe acele meleaguri, preferând alte locații, astfel au de pierdut nu doar hotelieriici întreaga comunitate locală. În realizarea acestui demers vom utiliza inclusiv metoda chestionarului pentru o identifica nevoile, starea de mulțumire sau nemulțumire din partea turiștilor, dar și eventualele recomandări formulate de acestea, nevoia de schimbare de strategie.

În redactarea prezentei lucrări am utilizat ca și metode: sintetizarea informațiilor, culegerea acestora de pe teren în urma unui studiu statistic, analiza acestora și scoaterea în evidență a unor concluzii de lucru.

Capitolul I

STRUCTURA SERVICIILOR DE AGREMENT

1.1 Conținutul și funcțiile agrementului

Sociologul Joffre M.Dumazadier menționa: recreerea implică un ansamblu de activități cărora individul li se dedică în mod liber, de voie bună și cu plăcere, pentru a se odihni, pentru a se distra, pentru a-și satisface nevoile estetice, pentru a-și îmbogăți informațiile, pentru a-și lărgi și dezvolta participarea socio-voluntară după ce s-a eliberat de obligațiile profesionale, sociale și familiale.

Recreerea este constructivă, pozitivă cu scop precis, iar odihna implică timp însă recreerea ține cont într-o măsură mai mare de elementele de conținut și modul în care este cheltuit timpul de odihnă.

Principala funcție a agrementului și a mijloacelor de agrement este crearea condițiilor optime pentru recreere și odihnă, pentru petrecerea plăcută a timpului liber. Turismul de agrement valorifică excepțional calitățile estetice de mare atractivitate a peisajelor naturale. Ținând cont de importanța deosebită pe care o are agrementul în dimensionare succesului unui sejur turistic devine absolut normal ca atenția agențiilor de turism să ofere turistului posibilități diverse de atingere a unui nivel de satisfacție cât mai ridicat.

Utilizarea timpului liber implică:

– dimensiunea zilnică, valorificată prin autoinstruire, distracție, întâlniri;

– dimensiunea săptămânală, valorificată prin turism, sport, spectacole;

– dimensiunea lunară, sezonieră, specifică concediului, valorificată prin tratamente balneare de lungă durată și activități culturale.

Activitățile recreative pot fi pasive sau active. Ele se pot materializa prin jocuri individuale, jocuri colective, activități sportive, activități relaxante, arte, hobby.

Este importantă reconsiderarea valorii timpului liber, astfel încât nu se mai poate oferi turistului doar ședere, care, poate scădea gradul de satisfacție, care intervine atunci când nu există necombinarea cu alte activități,de aceea este nevoie să-i oferi turistului anumite posibilități de petrecere activă a timpului liber astfel încât acesta să-și aleagă mijloacele pe care le consideră cele mai optime în petrecerea timpului liber.

Conținutul agrementului implică o tipologie diversă de activități de animație, agrement fiind o componentă directă și distinctă a produsului turistic. Funcția principală este așa cum am arătat anterior, atingerea scopului fundamental al odihnei, odihnă și recreere, dar și distracție, astfel turistul trebuie deconectat de problemele cotidiene prin crearea unui cadru cu multiple posibilități de distracție. Atingerea dezideratului de odihnă activă este principalul obiectiv al agrementului modern.

Dacă ar fi să încercam să dăm o definiție agrementului aceasta ar putea suna astfel: reprezintă ansamblul mijloacelor, echipamentelor, totalitatea evenimentelor și a altor forme de distracție oferite de către unitatea turistică, stațiunea sau zona turistică care să fie capabilă să asigure turistului sau grupului de turiști atingerea unei stări de satisfacție, bună dispoziție, plăcere, să lase în urmă o amintire cât mai plăcută. În consecință, agrementul este o componentă de bază a prestației turistice, cu toate că în multe situații agrementul este inclus, greșit aș adăuga eu, în sfera serviciilor complementare, datorită faptului că conținutul agrementului cu cele ale serviciilor complementare este sensibil apropiat.

De agrement, se leagă o mare parte din reușita unui sejur, dacaă cazarea este importantă pentru confortul turistului, alimentația de nevoile sale fiziologice, agrementul asigură distracția.

În calitate de componentă de bază a prestației turistice, agrementul are și îndeplinește următoarele funcții, care se află însă în strânsă legătură cu nevoile turistului și ale operatorilor din turism. În principiu, cele mai importante funcții ale agrementului sunt:

Satisfacerea nevoilor turistului de odihnă, relaxare, recreere, destindere, mișcare și chiar îmbunătățirea capacităților sale fizice.

Atingerea unei stări de confort psihic a turistului, se poate realiza prin relaxare, distracție, comunicare,bună dispoziție, prin îmbogățirea bagajului de cunoștințe.

În privința operatorilor din turism agrementul are o funcție de competitivitate din partea stațiunilor turistice sau a unităților turistice.

Are funcția de indiecință, agrementul este o componentă de bază a prestației turistice, cu toate că în multe situații agrementul este inclus, greșit aș adăuga eu, în sfera serviciilor complementare, datorită faptului că conținutul agrementului cu cele ale serviciilor complementare este sensibil apropiat.

De agrement, se leagă o mare parte din reușita unui sejur, dacaă cazarea este importantă pentru confortul turistului, alimentația de nevoile sale fiziologice, agrementul asigură distracția.

În calitate de componentă de bază a prestației turistice, agrementul are și îndeplinește următoarele funcții, care se află însă în strânsă legătură cu nevoile turistului și ale operatorilor din turism. În principiu, cele mai importante funcții ale agrementului sunt:

Satisfacerea nevoilor turistului de odihnă, relaxare, recreere, destindere, mișcare și chiar îmbunătățirea capacităților sale fizice.

Atingerea unei stări de confort psihic a turistului, se poate realiza prin relaxare, distracție, comunicare,bună dispoziție, prin îmbogățirea bagajului de cunoștințe.

În privința operatorilor din turism agrementul are o funcție de competitivitate din partea stațiunilor turistice sau a unităților turistice.

Are funcția de individualizare și personalizare a produsului turistic și a destinațiilor turistice, asigurarea revenirii turistului în urma unei experiențe cât mai plăcute într-un anumit loc.

Atenuarea sezonalității turistice, prin reducerea dependenței de oferta turistică naturală realizată cu ajutorul implementării unor noi posibilități de petrecere în mod activ și plăcut a timpului liber, indiferent de sezon.

Agrementul turistic este realizat de oameni cu o anumită calificare profesională, astfel una dintre premisele unui agrement de calitate este ca unitatea turistică să dispună de oameni bine pregătiți în acest domeniu. Pregătirea angajaților pentru activitatea de agrement, pentru cea turistică în general este de asemenea una dintre funcțiile agrementului. Am putea spune că baza agrementului turistic o constituie oamenii, iar funcția lor este pregătirea profesională care de cele mai multe ori garantează succesul. Succesul la care ne raportăm este evident gradul de satisfacție, de multumire din partea turiștilor. Agrementul poate duce treptat la îmbunătățirea infrastructurii turistice a zonei și la creșterea gradului de atractivitate.

1.2 Tipologia serviciilor de agrement

Petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinației se clasează, cu certitudine, printre obiectivele centrale ale ofertanților de vacanțe. Dezvoltarea unor activități sau servicii care să răspundă prompt acestor cerințe este determinată, pe de o parte, de rolurile evoluției în conținutul vacanțelor, care nu se mai poate restrânge la a oferi turiștilor doar condiții de cazare și servire a mesei și, pe de altă parte, de reconsiderarea valorii timpului liber.

O caracteristică importantă a vacanțelor în societatea contemporană este aceea a împlinirii dorinței de odihnă activă, prin impulsonarea dezvoltării activităților sau serviciilor care contribuie la satisfacerea nevoilor fizice și psihice ale turistului, prin formarea cadrului necesar petrecerii plăcute și educative a timpului liber. Aceste activități sau servicii sunt cunoscute sub denumirea generică de agrement.

Serviciile de agrement se constituie ca parte a serviciilor turistice, cu o importanță deosebită, a cărei valoare a devenit din ce în ce mai mult luată în seamă, fapt care a dus la diversificarea tipurilor de servicii turistice de agrement.

În funcție de conținutul acestora există următoarele tipuri de servicii de agrement:

a. Animație pentru pură conectare

Au ca principal obiectiv acela de a scoate turistul din stresul și probleme cotidiene. Aici sunt incluse activități recreative, precum: băi de soare, băi în mare, drumeție, vizitarea obiectivelor turistice, reuniuni cu prietenii sau cu familia.

b. Animație recreativă

Mijloacele de animație recreativă pot fi, la rândul lor, de două tipuri, după cum urmează:

a) Generale: instalații destinate distracției sau cu elemnente desprinse din basme cu personaje din desenele animate, cazinouri pentru jocurile mecanice;

b) Tematice: implică vizitarea unor obiective cu profil științific, de cunoaștere, planetariu, grădini zoologice, rezervații naturale.

Valoarea turistică a agrementului, impune, practic, includerea acestuia în toată tipologia de programe turistice; este transpus în practică prin agrement cultural-distractiv, realizat în cadrul unităților de alimentație, baruri, cabarete, prin utilizarea dotărilor, aparaturilor și utilajelor de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematică specială de agrement sau promovare turistică (Miss Litoral, Carnavalul Zăpezii, Balul Naționalităților, consursuri și festivaluri de mare amploare).

Agrementul turistic face parte din categoria serviciilor turistice imateriale, care includ prestațiile, ambianța, ideile.

Cele mai de succes mijloace de agrement recreative sunt parcurile de distracții în vogă (Disneyland, cele din Las Vegas, Nisa, Cannes sau Monaco), dar și cazinourile cu jocuri de noroc și mecanice care în numeroase cazuri reprezintă chiar principalul scop al călătoriei.

c. Animația comercială

Implică efectuarea unor cumpărături de tip uzual sau specifice (cadouri diverse, suveniruri ca amintire din călătorie, artizat), shooping. Pentru că este estimată la 6% din totalul serviciilor de agrement este necesară o strategie adecvată în acest sens prin organizarea unei rețelespecifice acestui tip de agrement.

d. Animația îndreptată pentru îmbunătățirea condiției fizice a turistului

Se referă la curele balneare, la anumite produse turistice de tip medical cum ar fi cele de slăbire, fitness, frumusețe, dar și practicarea diverselor sporturi menite a îmbunătăți starea de sănătate generală a organismului și a crește rezistența la boli și stress. În privința sporturilor care pot fi practice ca și mijloc de agrement pot fi menționate cele clasice: gimnastică aerobică, jogging, tenis, volei, golf, fotbal, înot sau schi dar și elemente care necesită mai multă adrenalină cum ar fi salturi cu parașuta sau zbor deltaplanul, plonjări subacvatice, rafting, bungee-jumping.

e. Animația culturală

Are câteva obiective turistice foarte importante, axate în principal pe dezvoltarea unei culturi generale și educarea turistului. Totodată, implică numeroase activități din care cele mai importante și de succes sunt: vizitarea obiectivelor turistice culturale (muzee și case memoriale), participarea la anumite evenimente culturale, mai ales cele cu specific local, circuite turistice care să urmărească opera și activitatea unor personalități din literatură, istorie sau alte științe, vizitarea unor edificii de factură religioasă (mănăstiri, biserici, catedrale, schituri, temple). Extrem de importante și foarte interesante sunt obiectivele istorice de ordin istoric (cetăți, fortărețe, castele, palate, situri arheologice), dar și a unor obiective turistice de care leagă legende și mistere încă nedeslușite.

f. Animația de tip spectacol

Implică, participarea la evenimente culturale (teatru, film, spectacole), artă , folclor, competiții sportive naționale și internațioanele, olimpiade, raliuri, campionate continentale sau mondiale de fotbal, jocurile olimpice.

g. Animația gastronomică

Implică fie participarea la expoziții cu degustarea produselor tradiționale, gastronomia locală, concursuri de artă culinară fie organizarea de circuite cu profil gastronomic, degustări de vinuri etc.

Este o componentă foarte importantă a agrementului turistic, din mai multe motive, implică caracterul local, regional al zonei turistice și oferă turistului oportunități noi de cunoaștere.

h. Animația profesională

Acest tip de animație se adresează în mod deosebit turistului avizat, și se referă la târguri sau expoziții cu o tematică anume ori universală, congrese sau circuite cu tematică agricolă ori industrială.

Activitățile turistice, reprezintă diversele preocupări (acțiuni), care sunt orientate spre realizarea în bune condiții a unei anume forme de turism. De menționat însă că mijloacele și formele de agrement nu s-au dezvoltat în același ritm cu baza materială creată (hoteluri, restaurante), aspect ce a determinat un grad redus de interes pentru stațiunile turistice și late zone inlcuse în circuitul turistic internațional.

În funcție de forma de turism sau destinația de vacanță se pot identifica următoarele forme de agrement:

A. Agrement specific unui anume tip de turism

În acest caz vorbim despre agrement specific turismului litoral, montan, balnear, rural sau de sfârșit de săptămână. Ele se pot separa după cum urmează:

– Prestații comune: practicarea diferitelor tipuri de sporturi, vizitarea unor obiective turistice cultural-istorice, participarea la spectacole, distracția în cazinouri sau parcuri de distracție.

– Forme particulare: drumeție, ciclism, înot.

a) Forme de agrement specifice turismului de litoral: sporturi nautice, talazoterapia, înot, windsurfing, iahting, scuba-diving, cură helio-marină pe plajele amenajate adecvat în acest sens, participarea la regate.

b) Forme de agrement specifice turismului montan; se diferențiază în funcție de sezon, astfel:

– Sezonul estival: drumeție, alpinism, speologie, zbor cu deltaplanul, plimbare pe role, schi pe iarbă, mountain bike.

– Sezonul de iarnă: sporturi specifice iernii, pe zăpadă sau gheață (schi, patinaj, săniuș, bob), toate deservite de instalațiile conxe cum sunt cele de siguranță și de transport pe cablu.

c) Forme de agrement specifice turismului balnear: este necesară adaptarea mijloacelor de agrement la vârsta turistilor, majoritatea fiind de vârsta a treia; se pot organiza plimbări în aer liber, drumeții ușoare spre cele mai apropiate obiective turistice, activități în biblioteca etc.

d) Forme de agrement specifice turismului de week-end: trebuie adaptate resursei limitate de timp, pot vizita obiective turistice mai apropiate, pot face plimbări în aer liber, în pădure sau de-a lungul unui curs de apă.

B. Agrement în funcție de modalitatea de participare a vizitatorilor

a) Mijloace active: sunt caracterizate prin implicarea activă a turistului în practicarea anumitor sporturi, participarea la concursuri cu o anume tematică, lecții, jocuri, activități creatoare.

b) Mijloace pasive: turistul are rolul de spectator, vizionarea unor spectacole, evenimente culturale și sportive.

C. Agrement în funcție de nivelul de organizare

a) Servicii organizate de către unitățile de cazare sau de alimentație: specifice unor hoteluri și restaurante bine cotate pe piața turistică, se includ aici învățarea practicării unui sport nou, formații muzicale, dansuri moderne sau populare, discotecă, bar de zi și noapte, găzduirea unor evenimente, expoziții, festivaluri, prezentări de modă etc.

b) Servicii organizate în cadrul stațiunilor: se pot realiza prin buna colaborare între autoritățile locale și socitățile comerciale turistice (hoteluri, tour-operatori, operatori specializați în agrement), au un grad mai mare de complexitate, dar asigură un succes important: centre de echitație, complexe sportive multifuncționale, poligoane de tir cu pușca sau cu arcul, porturi turistice.

c) Servicii organizate de către terți: sunt caracterizate printr-o mare complexitate, necesită implicarea unor organisme specializate, înființarea unui parc de distracții, turnee ale unor formații de muzică, dansuri, teatru, mijloace de transport (aviație sportivă, ambarcațiuni, trenulețe). Deși complexe și greu de organizat acele prestații, necesită fonduri importante și reprezintă un element important în atragerea turiștilor; concertele de exemplu, diferitele concursuri, toate se constituie în premise ale unui turism de succes.

1.3 Conceptul de animație turistică

Gradul de implicare, de animație a turistului, se va transpune în felul în care acesta va aprecia experiența trăită. În consecință animația devine unul dintre criteriile prin care turistul va aprecia succesul vacanței, a sejurului, calitatea ofertei de servicii turistice.

O altă definiție mai cuprinzătoare consideră animația turisticăca o formă de îngrijire pentru clienții unui hotel, sau pentru turiștii unei destinații, care are rolul de a facilita comportamentul activ al acestora, determinând totodată implicarea directă a acestora în anumite activități, și având ca scop promovarea unor experiențe deosebite.

În câteva cuvinte conceptul de animație implică următoarele teme:mișcare, creativitate, cultură, aventură, destindere.

Literatura de specialitate, relevă patru direcții pe care experiența turistului se poate orienta în urma animației turistice:

a. Experiența de explorare: implică trăiri noi, experiențe noi care nu au mai fost încercate până în prezent, în cadrul acestui tip de animație, sunt incluse elemente de suspans, de surpriză sau de descoperire individuală.

Experiența de explorare comportă la rândul ei trei niveluri:

– nivelul inferior: plimbări pe lângă hotel;

– nivelul mediu: croaziere scurte;

– nivelul superior: drumeție în zone sălbatice puțin cunoscute sau chiar necunoscute;

b. Experiența biotică: are în vedere satisfacția turistului în urma atingerii unor performanțe inedite pentru el, a unor compeții sportive, sau prin practicarea anumitor sporturi, și poate fi asociată cu diverse cure de tratament, descoperirea – redescoperirea propriului corp, are, de asemenea, trei nivele:

– nivelul inferior: băi termale;

– nivelul mediu: degustarea unor noi soiuri de băuturi sau mâncare;

– nivelul superior: ascensiuni montane.

c.Experiența socială: se bazează pe gradul de socializare a turistului pe care acesta îl resimte prin practicarea unor activități într-un mdiu social.

d.Experiența optimizată: implică satisfacția turistilor legate de autodepășirea unor performanțe pe care acesta le cunoaștea, depășirea unor limite, dar și aplicarea unui tratament performant, urmarea unei diete noi sau contemplarea unui răsărit sau apus.

Principalul obiectiv al animației turistice este eliberarea turiștilor din pasivitatea unor vacanțe terne și includerea lor în turismul activ, modern al acestui secol. Este un concept complex de dezvoltare a comunicării umane, prin integrare socială și dezvoltarea personalității și a unei culturi generale cât mai bogate și variate.

Un alt obiectiv al animației turistice este acela de a nu fixa turiștii în spațiile de cazare ci să-i determine prin oferirea unor diverse alternative să exploreze toată destinația turistică. De asemenea, un alt obiectiv și foarte important este determinarea turiștilor să revină iar la destinația turistică respectivă fapt care se reflectă în succesul unei animații turistice de succes.

Animația turistică ar putea fi folosită pentru îmbunătățirea infrastructurii turistice a zonei, regiunii respective, fiind parte directă și activă a ofertei turistice locale.

În România, animația apare ca o noutate, cu toate că în țări ca Turcia de exemplu este deja consacrată. Includerea programelor de animație în pachetele de servicii turistice poate determina creșterea atractivității ofertei respective.

Animatorii sunt persoane calificate care au ca atribuții atragerea turiștilor în diferite programe care să le crească gradul de satisfacție.

Animația a devenit o componentă obligatorie a produselor turistice, nu mai este o activitate exclusiv la nivelul unităților de cazare ci se desfășoară în cadrul întregului teritoriu.

Atragerea turiștilor, fidelizarea lor, creșterea încasărilor, dar și atragerea unor turiști noi, sunt tot atâtea obiective ale animației turistice. Astfel diversele organisme locale, turistice sau culturale au început să ia din ce în ce mai serios animația ca sursă importantă de atragere a investițiilor turistice sau generale. Deși puțin cunoscută și aplicată în România, fiind un concept relativ nou, a devenit cert că animația poate duce la dezvoltarea turistică locală și regională. Animația turistică din spațiul urban, poate fi văzută la rândul său ca o posibilitate de a vinde produsele locale, crescând astfel nivelul încasărilor în urma vizitei turiștilor. Dar doar la nivel local, ci și pe plan național, animația turistică poate face o ordine în activitatea de turism prin delimitarea clară a activităților pe care le pot face turiștii la destinație.

Pentru a avea succes, animația trebuie corelată cu perioada de timp, nevoie și cerințele turistului, categoria socio-profesională, nivelul de educație, originea geografică, situația familială, vârsta, genul, gusturile, caracterul personal, în general.

Concluzionând, putem afirma că agrementul se pretează cel mai bine în cazul turismului litoral și montan. Acest lucru are legătură cu faptul că turismul litoral și cel montan în egală măsură au cunoscut o creștere continuă în toate țările care dispun de condiții naturale specifice.

De regulă, mijloacele de agrement sunt incluse în cadrul programelor turistice. Acestea sunt modalități de valorificare a potențialului turistic, prin acțiuni ce implică excursii cu diverse mijloace de transport, în țară sau în străinătate, în scopul vizitării și cunoașterii zonelor turistice. Mijloacele de agrement, cuprind și o serie de activități culturale, recreative, de cunoaștere a tradițiilor populare și participare la diferite evenimente cu semnificație turistică.

Capitolul II

IMPORTANȚA SERVICIILOR DE AGREMENT ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI DE AGREMENT

2.1 Rolul serviciilor de agrement în structura turismului național

Timpul liber nu mai este considerat interval rezidual al timpului de lucru, ci, bine folosit duce la o îmbunătățire a calității vieții. Omul este, în general, ocupat cu activități productive, materiale care solicită foarte mult organismul și slăbește prin stress, puterea de rezistență în fața bolilor.

Agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a prestației turistice. De altfel, acest punct de vedere este frecvent argumentat în literatura de specialitate și întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din țările cu tradiție în acest domeniu .

Conform legii turismului (anul 2005), agrementul turistic este acea activitate organizată de către operatori economici, care dețin structuri de primire turistică cu funcțiuni de agrement, respectiv ambarcațiuni nautice, cluburi, cazinouri, instalații, echipamente și dotări specifice agrementului turistic și practicării sporturilor de iarnă, parcuri de distracții și altele asemenea. Se observă activități extrem de importante pentru încasările din turism, cluburi, cazinouri, sporturi de iarnă, parcuri de distracții.

Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice. Totodată, agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor. În consecință, el stimulează circulația turistică, fiind o sursă importantă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității. De asemenea, dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivității stațiunilor turistice.

Creșterea rolului agrementului în caracterizarea localiăților turistice, în satisfacerea nevoilor turiștilor a determinat transformarea sa în motivație turistică propriu-zisă, conducând la apariția unor noi tipuri de produse turistice: vacanța de schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vânătoare, turism cultural etc.

Pe alt plan, agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se țină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbește – în procesul de amenajare – de o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare în ansamblu și pe termen lung a raporturilor om-natură, să asigure o dimensionare ponderat-rațională a dotărilor, o adaptare a acestora la configurația spațiilor și peisajelor. Se poate afirma că dezvoltarea activităților de agrement influențează direct orientarea fluxurilor turistice și implicit în desfășurarea unei activități eficiente.

Ca parte a produsului turistic, agrementul vine în întâmpinarea cererii clientelei turistice interne și internaționale, printr-un grad de adecvare cât mai apropiat nivelului acesteia ca volum, structură, nivel de diversificare, grad de satisfacție obținut în timpul liber. Acestea reprezintă un factor important în atragerea unui număr cât mai mare de turiști de pe piața internă și internațională.

În cadrul structurii turismului național, turismul activ, de agrement,oferă vizitatorilor săi o gamă diversificată de activități. Multe din acestea sunt reglementate, administrate și promovate de asociații împreună cu autoritățile respective – vânătoare, pescuit, drumeții, plimbări cu barca, golf, călărie etc.

Excursiile: există un sistem bine dezvoltat de marcare a traseelor, în special în zonele montane, și de autorizare a acestora ca fiind de actualitate și sigure pentru excursioniști.

Sporturile de iarnă: sunt foarte la modă în România, în ultimii ani. Aceasta a avut drept rezultat dezvoltarea rapidă a facilităților de schi și a altor sporturi de iarnă în multe regiuni montane, adesea fără o planificare adecvată.

Ciclismul: este din ce mai popular atât în România cât și în regiune sau în alte părți ale Europei. Se pot realizacircuite de ciclism de-a lungul Dunării și realizarea unei campanii promoționale pentru aceste itinerarii. Aceasta ar trebui să atragă mai mulți turiști în zonele relativ subdezvoltate ale țării. De asemenea, ar trebui să stimuleze interesul pentru dezvoltarea unor itinerare suplimentare de ciclism în alte zone și să acționeze ca un proiect prototip.

Creșterea rolului agrementului turistic a dus treptat la transformarea sa în motivație turistică în sine. Agrementul este important pentru amenajarea turistică în sine, astfel se va dezvolta o strategie a agrementului în procesul de amenajare teritorială cu profil turistic.

2.2 Serviciile de agrement – componentă de bază a produsului turistic

Intensificarea preocupărilor pentru realizarea dezideratului de odihnă activă a dus treptat la stimularea eforturilor de dezvoltare a acelor prestații care să contribuie la satisfacția nevoilor fizice și psihice ale turistului.

Agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor devenind astfel o componentă de bază a prestației turistice, lucru argumentat în literatura de specialitate și întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din state cu tradiție în domeniu.

Importanța agrementului, vizează destinderea și reconfortarea fizică a acestuiașiacoperirea nevoilor fizice (sport, plimbare) și psihice (cultural-educative, instructiv-educative) ale turistului.

Obiectivul principal estecrearea unei atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, îmbogățirea bagajului de cunoștințe și formarea unei culturi generale cât mai vaste.

Din punct de vedere economic, are în vedere următoarele aspecte cu impact asupra economiei locale dar și naționale:

– creșterea atractivității stațiunilor turistice;

– individualizarea ofertei turistice;

– diversificarea produsului turistic;

– stimularea circulației turistice;

– sursă importantă de încasări.

Agrementul se structurează în funcție de locul de desfășurare astfel:

– agrement specific unităților de cazare;

– agrement specific unităților de alimentație publică;

– agrement specific stațiunilor turistice cu profil diferit (stațiuni litorale, balneare, montane).

Pe forme de turism, agrementul poate fi partajat în modul următor:

– turism litoral: topogane, jocuri acvatice sau pe plajă, concursuri diverse, înființarea unor centre de inițiere în înot, deschiderea unor centre de închiriere materiale sportive- bărci, hidrobiciclete, schi nautic, role, surf etc.).

– turism montan: în funcție de sezon, turism montan de vară (drumeție, alpinism, concursuri de tras cu arcul, paintball) și turism montan de iarnă (schi, bob, săniuș, patinaj, hochei, etc.).

– turism balnear: implică activități mai puțin dinamice (drumeție ușoară, plimbări în aer liber în parcurile stațiunilor, jocuri statice).

Avantajele practicării sportului sunt cunoscute și apreciate de multă lume dar puțini sunt cei care practică corect un sport. Dintre beneficiile agrementului asupra sănătății pot fi amintite:

– ventilarea unei cantități mai mari de aer de către plămâni;

– inima pulsează mai mult sânge;

– creșterea rezistenței organismului la boli și stres;

– creșterea formei fizice și o forței musculare;

– creșterea imunității și a rezistenței la poluare;

– scăderea nivelului de fructoză din sânge;

– ajută tranzitul intestinal;

– crește viteza de reacție.

Un rol foarte important începe să aibă, din punct de vedere al agrementului turistic și echitația, hipismul fiind din ce în ce mai apreciat inclusiv în România. În acest domeniu se pot face plimbări cu trăsura, plimbări cu sania trasă de cai sau de ponei pentru copii, activități pe hipodrom, concursuri ecvestre, sărituri peste obstacole.

Caruselele din toate marile orașele ale lumii atrag foarte mulți turiști, astfel sunt cele din Londra (135 m), Viena (60 m), Copenhaga (29,40 m).

Concepția de organizare a agrementului:

– are în vedere motivațiile, aspirațiile, așteptările turiștilor;

– implică profilul, structura și specificul stațiunilor;

– sunt necesare dotări adecvate și corespunzătoare pentru agrementul turistic, și aici pot fi menționate: porturile pentru agrementul turistic, puncte de inițiere în diferite sporturi, mijloace de transport pe cablu, piscine externe și interioare, cu sau fără apă termală, terenuri cu sau fără teren sintetic, săli de sport cu dotări specifice disciplinei sportive;

– agrementul turistic necesită prezența unui personal cu pregătire de specialitate (animatorii);

– dezvoltarea unor programe care să includă serviciile de agrement, de exemplu: concursuri cu tematici diferite, festivaluri, artizanat).

Principalul obiectiv al agrementului turistic este trecerea turistului de la stadiul de spectator pasiv la cel de participant activ în timpul sejurului său.

2.3 Dezvoltarea turismului din România, prin promovare serviciilor de agrement

Pentru promovarea serviciilor de agrement este absolut necesar ca acestea să corespundă exigențelor turiștilor pe care se canalizează campaniile promoționale.Pentru ca dezvoltarea serviciilor de agrement să se materializeze, este nevoie ca toate campaniile promoționalesă fie cât mai eficiente. Promovarea turistică, bine realizată poate să atragă numeroși turiști care la rândul lor aduc importante sume la bugetul local și național, dar în egală măsură cresc valoarea produsului turistic. Din acest punct de vedere dezvoltarea turismului românesc se poate realiza dacă se ține cont cel puțin de următoarele condiții:

Creșterea importanței birourilor de turism din strănătate, pentru ofertarea, promovarea, și susținerea campaniilor publicitare de pregătire a produsului turistic specific agrementului și nu numai;

Organizarea și susținerea unor zile ale gastronomiei românești, ale artei populare, de degustare a vinurilor românești, expoziții de măști, ceramică și sculptură în lemn și, în paralel prezentarea prin diferite mijloace a diferitelor posibilități de agrement; toate aceste în vederea susținerii și cultivării interesului pentru România;

Susținerea financiară (prin contribuții private și sponsorizări) a unor campanii publicitare pentru promovarea agrementului din România;

Îmbogățirea paletei de materiale publicabile și de filme, în legătura cu oferta turistică românească;

colaborare mai strânsă între ambasade și birourile de turism, în promovarea imaginii țării noastre;

Creșterea fondurilor financiare necesare includerii ofertei turistice românești în cataloagele marilor firme tour-operatoare din lume;

Dezvoltarea schimburilor de informații și a relațiilor publice cu toate țările emitente de turiști spre România, spre a spori contactul direct cu populația țării gazdă și a informa despre obiectivele și posibilitățile de agrement din România;

Diversificarea excursiilor de ospitalitate la care participă lucrători în sfera mass-media, care la rândul lor vor prezenta materiale despre serviciile de agrement din România;

mai bună pregătire a participărilor României la târgurile și expozițiile internaționale, economice și culturale;

Instituirea unor concursuri anuale cu premii în vacanșe gratuite de agrement, pentru cei care cumpără un anumite număr de vacanțe românești sau pentru cei care cunosc România turistică.

Relieful, pădurile, fluviile și râurile, lacurile, marea, apele minerale și termale, parcurile naționale și monumentele naturii, monumentele de arhitectură și de artă, valorile etnografice, se constituie în cale mai valoroase elemente ale mediului natural și construit, adevărate resurse cu valențe turistice, care pot favoriza în timp și spațiu, dezvoltarea multor forme de turism.

Mediul înconjurător constituie patrimoniul turistic al unie națiuni, care prezintă propria structură și dezvoltă o rețea proprie de relații între elementele care îl alcătuiesc, determinând motivațiile turiștilor și o anumită capacitate de adaptare față de nivelul de valorificare pe care îl poate atinge. Această capacitate de adaptate este direct proporțională cu diversitatea componentelor sale.

Valorificarea superioară a resurselor turistice se impune cu pregnanță, ca în orice domeniu economic. aceasta presupune, pe de o parte, o valorificare complexă și eficientă în contextul unui turism intensiv, iar pe de altă parte o protejare și conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile sau degradabile într-un viitor apropiat.

În construirea unei oferte, care să suscite interesul, este oportun ca următoarele elemente să fie avute permanent în vedere:

– satisfacerea trebuințelor materiale și spirituale ale turiștilor;

– studierea preferințelor turiștilor pe naționalități;

– luarea în considerație a motivațiilor turistice;

– asigurarea unor elemente cu particularități distincte;

– implicarea în realizarea programelor și celorlate sectoare și ramuri care concură la derularea lor (transport, cultură, sport, agricultură, industriile pentru consum turistic);

– îmbinarea mai multor elemente de atractivitate turistică;

– selecționarea unui personal cu aptitudini speciale în desfășurarea programelor turistice.

2.4 Strategii de dezvoltare a turismului din România, axate pe servicile de agrement

Un factor important în atragerea unui număr cât mai mare de turiști de pe piața internă și internațională, este o diversificare a agrementului care să vină în întâmpinarea cererii clientelei printr-un grad de adecvare cât mai apropiat nivelului acesteia ca volum, structură, nivel de diversificare și grad de satisfacție obținut în timpul liber.

În rețeaua de turism funcționează o importantă bază de agrement, care sugerează și multitudinea activităților legate de prezența acestora în diferite localități și unități turistice, mai exact: parcuri distractive, sporturi de agrement, discoteci, cazinouri, o capacitate de trasnport pe cablu de peste 4 000 persoane/oră. Această bază este concentrată în mod special pe litoral și în principalele stațiuni balneare și montane preferate de către turiști. Desigur, mijloacele de agrement se vor diversifica în viitor prin intervenția agenților economici particulari.

Oferta de agrement trebuie permanent diversificată, dar aceasta va rămâne bazată pe sporturile nautice pe litoral, iar în stațiunile montane pe pârtiilede schi și săniuș ca și pe transportul pe cablu aferent.

2.4.1.Strategia pentru agrementul montan

Stațiunile montane trebuie dotate în mod special pentru agrement deoarece răspund unei game variate de motivații turistice ca destinație cu dublă sezonalitate. În cazul agrementului montan este necesară construirea următoarelor mijloace de agrement:

– întreținerea corespunzătoare a pârtiilor de schi și, unde se poate extinderea acestora;

– construirea de pârtii pentru bob sau pentru sanie;

– crearea unei rețele operative și eficiente de transport pe cablu (telescaun, telecabină, teleschi);

– o atenție deosebită a se acorda agrementului general pentru însoțitori;

– construirea unei strategii apres-schi;

– construirea de patinoare artificiale, trambuline, saune, piscine acoperite, teremuri de minigolf, terenuri de tenis, terenuri de fotbal, noi săli de sport, stadioane, cinematografe, popicării;

– înființarea de școli de schi și patinaj cu personal calificat;

– amenajarea unei rețele de poteci turistice cu puncte de belvedere, bine puse în valoare;

– constituirea unor cluburi de alpinism, speologie și parapantă;

– unități de alimentație specific, cluburi, jocuri mecanice, circuite video, baruri de noapte.

Stațiunile montane din România dispun de un domeniu schiabil de peste 76 000 metri liniari, amenajat total sau parțial din care ¾ sunt pe Valea Prahovei și în Poiana Brașov.

Este îmbucurător faptul că în ultima perioadă, stațiuni ca Straja, Rânca, Cavnic sau Arieșeni au început să apargă monopolul deținut de stațiunile deja consacrate: Sinaia, Bușteni, Azuga sau Predeal.

Încă mai este de lucru la dotarea pârtiilor cu mașini de bătut zăpada, tunuri de preparat zăpadă artificală, iluminatul pârtiilor, taxare etc.

2.4.2. Strategia pentru agrementul balnear

Agrementul balnear se dezvoltă, în general, în funcție de cadrul geografic, profilul stațiunii și grupele de vârstă care frecventează stațiunea.

După părerea noastră este nevoie ca stațiunile balneare de nivel internațional să fie mai bine echipate pentru ca acestea să atragă turiști. Băile Herculane, Băile Felix, Vatra Dornei au nevoie de echipamente moderne, modernizarea strandurilor termale în aer liber, crearea de piscine acoperite, saune, terenuri de sport, spații amenajate pentru picnic, bowling, carusele, chiar și pârtii de schi chiar dacă este activitate secundară, saniuș, telescaun, jocuri mecanice, cinematografe, biblioteci, săli de

spectacole, parcuri, teren pentru atletism, cazinouri.

În cazul stațiunilor balneare situate în apropierea marilor centre urbane, de multe ori strandurile și piscinele sunt supraaglomerate, caz în care se impune, corelarea specificului stațiunii cu formele și mijloacele de agrement, dar și organizarea unui sistem de exploatare în cadrul căreia fiecărui turist să-i poată fi asigurat un minim de confort în folosirea dotărilor pentru agrement.

2.4.3. Strategia de agrement pentru stațiunile de litoral

Principalele caracteristici ale turismului litoral sunt determinate de puternica sezonalitate, durata mai mare a sejurului, motivația deplasării, circulația intensă etc. Calitatea dotărilor pentru agrement determină în mare măsură atracția litoralului. Pentru un turism de agrement specific litoralului este nevoie ca fiecare statiune să fie dotată cu:

– plaje amenajate și plaje de circulație liberă;

– constituirea unei infrastructuri specifice agrementului nautic (debarcardere, șalupe, yole, bărci cu motor, nave de agrement, telechi nautic, hidrobiciclete, surfing și școli de surfing);

– parcuri de distracție, minicare, piste de karting, trenulețe, bowling, discoteci, biliard, jocuri mecanice, stadioane, piscine acoperite, piscine în aer liber, saune, minigolf, săli de gimnastică, acvariu, delfinariu, complex astronomic, cluburi de noapte, echitație, emisiuni radio, excursii către statele vecine, Delta Dunării, Nordul Moldovei, tur de litoral.

2.4.4. Strategia de agrement pentru centrele urbane

În cazul centrelor urbane, agrementul poate fi constituit din tot ceea ce adresează populației rezidente dar și celor care vizitează localitatea urbană.

Agrementul din spațiul urban se poate constitui într-o importantă sursă de venituri dacă este bine gestionat, el putând fi constituit din:

– amenajarea marilor oglinzi de apă pentru agrementul nautic;

– parcuri și grădini publice;

– parcuri de distracție pentru copii;

– stranduri, baze sportive, stadioane, zone de agrement în împrejurimi, restaurante cu specific;

– echitație, curse de cai;

– construirea sau amenajarea motelurilor, popasuri, hanuri, trasnport de agrement;

– grădini zoologice, grădini botanice, muzee, expoziții, teatre. filarmonic, ansambluri folclorice, cinematografe, case de cultură, târguri, discoteci, jocuri mecanice, săli sportive polivalente, baze de înot, piscine acoperite, patinoare.

Dezvoltarea turismului românesc are în vedere, anumite direcții de valorificare, din care nu lipsește agrementul, acestea sunt:

a. Punerea în valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic, prin realizarea unor programe de excursii, vizite, tururi, drumeții, având ca motivație principală interesul pentru diversitatea și armonia formelor de relief, aspect care situează România printre țările cele mai favorizate, cu posibilități de practicare a unui turism total, (montan, de litoral, de tratament, fluvial, maritim, pe lacuri interioare, vizite la peșteri, turism de vânătoare, pescuit, turism rural).Atracția pe care o reprezintă Munții Carpați s-a materializat prin organizarea de programe specifice, precum drumețiile pe trasee montane marcate, cure de teren, alpinism, acțiuni de orientare turistică, programe pentru amatori și profesioniști, având drept conținut descoperirea mediului, florei, faunei, formațiunilor geologice. În această categorie ar putea fi încadrate programele oferite în Delta Dunării (plimbări pe canale și lacuri interioare, deplasări în Pădurea Letea), excursii motivate de vizitarea peșterilor (Peștera Urșilor de la Chișcău, Scărișoara, Polovragi, Peștera Muierii);

b. Punerea în valoare a monumentelor și obiectivelor istorice, implică tururi de oraș și excursii de scurtă durată, până la circuite speciale de șapte zile, organizarea de programe tematice (Legenda Contelui Dracula);

c. Punerea în valoare a folclorului, obiceiurilor și tradițiilor vechi românești precum și a tezaurului etnografic, organizarea de programe turistice cu această temă (Seara românească – program artistic original, degustări de vinuri românești și preparate culinare specifice bucătăriei românești; excursii de o cu săniile sau căruțele în satul Șirnea din județul Brașov; excursii sau popasuri cu vizitarea Muzeului Satului din București, Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului, Muzeul Etnografic al Transilvaniei).

Valorificarea prin turismul de agrement a unor noi zone și relansarea celor mai puțin frecventate până în prezent, presupune eforturi ample de natură legislativă, organizatorică, investițională, în colaborare permanentă cu administrația loaclă și regională. În acest sens, sunt de strictă actualitate următoarele:

Valorificarea cursului românesc al văii Dunării în turismul internațional, prin croaziere, programe speciale pentru escale și deplasări în teritoriu pe ambele maluri, desfășurare unor festivități anuale dedicate Dunării în orașele dunărene ale României (muzicale, științifice, ecologice, transporturi cu vase de epocă);

Relansarea Bucovinei, ca produs turistic unicat;

Valorificarea Parcului Național Munții Apuseni, în turismul internațional ecologic și științific, ca zonă protejată;

Relansarea Dobrogei istorice, ca leagăn al civilizației europene și al începuturilor ortodoxiei în această regiuni a lumii;

Lansarea în turismul internațional, pentru sporturi de iarnă, a stațiunilor Păltiniș- Sibiu, Stâna de Vale, Borșa, cu un potențial natural de excepție și cu amenajări și dotări puțin exploatate;

Sistematizarea, amenajarea și dotarea zonelor preorășenești ale marilor orașe ca destinații pentru turismul de proximitate și turismul de agrement.

Ca o concluzie, pot spune că agrementul turistic este una dintre premisele unui turism de calitate, un turism care se fie apreciat atât pe plan intern dar și internațional. Includerea activităților turistice specifice agrementului, poate să fie o garanție a succesului unor programe turistice desfășurate în România.

Capitolul III

TURISMUL ACTIV- FORMĂ DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ARIILOR MONTANE

3.1 Turismul activ din România

În acest subcapitol voi face o scurtă prezentare a formelor de agrement care se pot practica în România, o scurtă descriere a lor și precizarea principalelor locații unde acestea se practică, (vezi tabelul 1 din anexe).

3.1.1.Schiul. Bobul și săniușul.

Schiul este un alt sport foarte practicat în România. Datorită Carpaților, potențialul este foarte ridicat, numărul stațiunilor montane mărindu-se și astfel s-au înregistrat modernizări importante ale infrastructurii specifice.

Principalele pârtii de schi sunt Azuga- Munții Baiului, Bonloc- Munții Piatra Mare, Paltiniș- Munții Cibin, Poiana Brașov- Munții Postavarul, Predeal- Munții Predealului, Semenic- Masivul Semenic, Sinaia- Munții Bucegi, Vatra Dornei- Munții Bistriței.

Poiana Brașov, stațiune din județul Brasov, dispune de un domeniu schiabil ce oferă condiții optime desfăsurării acestui sport, atât de catre începatori cât și de cei avansați. Oferă facilități de cazare, numeroase restaurante și locuri de petrecere a timpului liber dar și transport pe cablu, centre pentru închirierea echipamentelor specifice, toate acestea aducând renumele acestei stațiuni.

Predealul, situat tot în judetul Brașov, este cea mai înalta localitate urbană din România cu atitudini de peste 1 000 m, ce oferă condiții foarte bune pentru schi atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, beneficiind de două nocturne dar și de tunuri pentru zăpadă artificială.

Fig.3.1-3.2 Schiori la Sinaia, sursa: www.sinaia.ro

Pe Valea Prahovei se găsesc trei stațiuni renumite pentru practicarea sporturilor de iarnă: Sinaia, cu altitudini de 2 000 m, numeroase pârtii amenajate atât pentru începatori cât și pentru avansați, Azuga, unde se gasesc două partii, una fiind recunoscută inclusiv de federația internațională de specialitate și Bușteni, unde se găsesc de asemenea pârtii amenajate și condiții pentru randone.

Paltinișul este o stațiune desfasurată la 1.400 m în judetul Sibiu, în Muntii Cindrel, ce oferă conditii optime pentru schi alpin, snowbord dar și pentru schi randone în împrejurimi.

Vatra Dornei, stațiune din judetul Suceava, si-a castigat renumele de una dintre cele mai bune statiuni pentru turismul activ din nordul tarii, pe langa cel de statiune balneoclimaterică.

Stâna de Vale din Munții Apuseni, în judetul Bihor și Semenic din Munții Banatului, în județul Caraș-Severin, sunt două stațiuni mai mici din vestul României unde infrastructura nu este foarte bună însă conditiile naturale și gazdele compensează aceste lipsuri. Altitudinea celor două oscilează intre 1 100 m și 1 400 m, ceea ce determină un climat propice practicării sporturilor de iarnă mai ales prin cantități foarte mari de zăpadă.

Amplasată la o altitudine cuprinsă între 1 340 și 1 450 m, stațiunea Straja din masivul Vâlcan beneficiază de un relief montan complex, foarte pitoresc, cu culmi și varfuri alpine. Domeniul schiabil este foarte dezvoltat, stratul de zăpadă menținându-se aproximativ 5 luni pe an, pantele și lungimea pârtiilor permițând desfășurarea în foarte bune condiții a sporturilor de iarnă. Zona schiabilă este compusă din 5 pârtii de schi alpin, amenajate și omologate și o pârtie de schi fond amenajată în 9 variante: 5 – 10 – 15 kilometri

3.1.2. Snowboarding

Scurt istoric.

Începand cu anul 1920, câteva sporturi au influențat apariția și dezvoltarea snowboard-ului, printre care se numără schiul, patinajul și surf-ul. Acesta a rezultat când tinerii americani au început să-și confectioneze de unii singuri, plăci din lemn pe care coborau pârtiile abrupte și neamenajate. Primul snowboard a fost construit manual de catre Tom Sims, în anul 1963, într-un atelier de tâmplarie. Același an este considerat a fi anul în care snowboardul începe să fie considerat un sport, cât și anul in care Sherman Poppen a avut ideea de a adauga două sisteme de prindere a picioarelor pentru a facilita alunecarea mai bună și săriturile. După aceste două mari evoluții, acesta începe să mediatizeze existența snowboardului în orașul său natal, prin intermediul magazinului său de echipamente sportive. Invenția a fost denumită “snurfer”, denumire ce vine în mod evident de la cuvintele “surf” și “show.

Snowboardul esre un sport care implică o pantă descendentă, care este acoperită cu zăpadă pe un snowboard atașat de picioare.

Placa trebuie să se potrivească pentru fiecare individ, în funcție de înălțimea, greutatea și nivelul fiecăruia. Lungimea unei plăci variază de la 100 cm pentru copii, până la 180, cele pentru adulți. Pe lângă echipamentul de protecție prevăzut la schi, pentru snowboarding este necesară, în mod obligatoriu, o cască de protecție.

Pentru snowboarderi, ca și pentru cei pasionați de schi, Poiana Brașov și Predealul sunt locuri ideale. Aici sunt pârtii dedicate începătorilor, dar și zone spectaculoase pentru boarderii avansați, existând piste off – road căutate pentru a trăi senzații tari, cu adrenalina la maxim.

Fig. 3.3 Practicant de snowboarding, sursa:snowbrains.com

3.1.3.Drumeția montană.Trekking

Scurt istoric:

Drumeția montană este descendenta moderna a transhumantei, și pastoritului, vânătorii și cercetarii geografice, multe trasee urmarind practic fostele poteci vanatoresti său ciobanesti.

Particularități:

Drumetia montană este poate cea mai cunoscuta și mai raspândită activitate cu specific montan din lume. Constă in strabaterea unei zone de munte pe trasee marcate și amenajate in acest scop, cu grade diferite de dificultate, pentru atingerea unei anumite destinatii, care poate fi un varf, un punct de belvedere, o cabana, său un monument al naturii său pur și șimplu doar in scopul mentinerii sănatâtii.

Drumetia montană, deși se inscrie in circuitul turismului montan, poate fi considerata o aventură pentru multi oameni, mai ales, daca acest fel de drumeție imbina și parți mai tehnice ce se adreseaza alpinistilor, dar special amenajate pentru a putea fi parcurse și de persoane mai puțin pregatite, de regulă sub supravegherea unui ghid. Drumeția montană de regulă nu implică aspecte foarte tehnice, ascensiuni dificile său traversări periculoase, poate fi practicată în orice anotimp al anului, și de catre un mare numar de participanți, deoarece forma fizica necesăra poate fi una minima. Fireste, există și trasee mai dificile, unde este necesară experiența pe munte, precum și rezistența fizică, dar majoritatea traseelor amenajate pentru a fi propice majorității oamenilor.

Drumeția montană atrage anual numeroși turiști practicanți, situându-se ca număr, imediat după cel al sporturilor albe. Tot la acest capitol se poate spune ca această activitate este tot pe locul doi în ceea ce privește amenajările turistice montane, existând numeroase facilități de cazare montană, servicii, atât de alimentație cat și de salvare și transport. Datorită numărului mare de turiști, există și un numar destul de mare de activități ce sprijina drumetia montană și faciliteaza accesul la aceasta: cursuri și ture organizate, transport intre trasee, concursuri de orientare organizate, team-buiding-uri, etc.

Drumeția în Brașov:

Zona Brașovului este foarte bogată în optiuni de drumeție montană, gratie celor trei masive muntoase aflate în imediata vecinatate a orașului. Traseele sunt variate ca grad de dificultate și lungime.

Masivul Postăvarul este brăzdat de nu mai puțin de 21 trasee montane pentru drumeție, toate marcate pentru uz turistic. Acestea fac legatura intre Varful Postăvarul și Rasnov, Cheia, Valea Râșnoavelor, Brașov, Poiana Brașov. Prelungirea sa, Muntele Tampa, are de asemenea numeroase poteci, atât marcate cat și nemarcate pentru drumeție.

Masivul Piatra Mare este alături de Postăvarul unul din cele mai cunoscute pentru traseele sale montane. Acest masiv este strabatut de 11 trasee de drumeție marcate, ce fac legatura intre orasul Săcele, Valea Garcinului, Dambul Morii și cabana Piatra Mare. Cele mai spectaculoase sunt cele ce au în circuit și canionul “Șapte scari”, recunoscut pentru spectaculozitatea sa.

Masivul Piatra Craiului, împreuna cu Piatra Mica a Craiului este unul din cele mai spectaculoase masive muntoase din România, grație compoziției calcaroase pe care o are și reliefului specific. Atrage anual mii de turiști, ce îl viziteaza prin intermediul celor 15 trasee turistice marcate. Acestea au numeroase ramificații, ceea ce face numarul total de variante mult mai mare. Fac legatura între Zărnesti, cabana Gura Raului, cabana Plaiul Foii, cabana Padina și creasta principala. Varful La Om (2238 m), cel mai înalt din masiv este vizitat anual de mii de turiști.

3.1.4.Cicloturism.Mountainbike

Scurt istoric:

Turismul pe bicicletă este o activitate la fel de veche ca bicicleta, existând semne ale practicării încă din anii 1820. Primul eveniment înregistrat are loc pe 17 februarie 1969 când John Mayall, Charles Spencer și Rowley Turner au parcurs o distanță de 85 km în 15 ore pe un tip mai primitiv de velocipede. Au urmat ultetrior alte încercări de acest gen care au popularizat noul vehicul pe 2 roti.

Cicloturismul este o activitate turistică de recreere în care deplasarea și vizitarea obiectivelor turistice se face pe bicicletă, distanțele parcurse variând în funcție de traseul ales, de la câteva ore la câteva zile. Deși un tur cu bicicletă se poate întinde pe mai multe zile, cele mai populare sunt tururile de o zi cu biciclete Mountainbike în care participanții sunt conduși de o persoană familiară cu locurile, să viziteze anumite obiective pe care acestia doresc să le vadă.

Particularități:

Cicloturismul sau turismul pe bicicletă este, la ora actuală, încă foarte putin dezvoltat în România din toate punctele de vedere: număr de practicanți, cantitatea și calitatea infrastructurii, materiale informative și promotionale, deși potențialul cicloturistic al României este foarte ridicat din toate punctele de vedere, atât pentru cicloturismul de „șosea” cât și pentru cicloturismul montan – mountain biking.

Cicloturismul se practică și în afara traseelor special marcate în acest scop, unde se poate circula cu bicicleta și există interes turistic – pe orice căi de comunicație, clasificate sau nu, de la drum național la drum de pământ neclasificat, de la șosea la potecă, dacă accesul public în zona nu este interzis.

Fig.3.4 Ciclism montan pe potecile Bucegilor, sursa: www.mtbtours.ro

Mountain biking este o activitate ce a pătruns în România dupa revoluția din decembrie 1989. Constă în călătorii pe bicicletă în teren dificil, în general in cadrul montan. Aceasta activitate împarte de multe ori traseele drumeției montane, mai ușoare, ce permit mersul pe bicicletă, mare parte din drum, drumuri sumar amenajate in munti, poteci suficient de puțin accidentate să permită mersul pe bicicletă și are ca baza tehnica biciclete de o constructie mai speciala, ranforsate pentru un efort suplimentar. Mountain biking-ul este o activitate foarte raspândită în România, în special datorită numeroaselor drumuri forestiere montane ce permit desfașurarea acestei activități, precum și a costurilor destul de reduse. Aceasta activitate are mai multe ramuri, în funcție de mediul în care se practică. Poate fi practicat ca și sport extrem prin coborâri rapide pe teren foarte accidentat, ce necesită o pregătire foarte temeinică a ciclistului, sau poate fi practicat ca o simplă plimbare pe pante ușoare, și drumuri mai accidentate de către oricine. Bicicletele pot fi transportate cu automobilul său trenul până la locul unde se doreste.

Rețeaua Naționala de Trasee Cicloturistice din România (RNTCR) cuprinde trei grupe de trasee cicloturistice marcate:

Trasee cicloturistice naționale (N);

Trasee cicloturistice regionale (R);

Trasee cicloturistice locale (L).

De asemenea traseele din RNTCR se clasifică în patru nivele (grade) de dificultate

deoarece cicloturiștii au nivel foarte diferit de pregătire tehnică (pricepere în conducerea bicicletei la viteză sau pe teren variat) și fizică (forță,rezistență), calitate a bicicletei, cantitate de bagaje, stil și așteptări vizavi de traseu, etc:

Lejer (L)- culoare de cod:albastru

Mediu (M)- culoare de cod:roșu

Dificil (D)- culoare de cod:negru

Expert (E)- culoare de cod:negru-galben

Cicloturismul în Brașov. Este una din activitățile pentru care zonă turistică a Brașovului se pretează cel mai mult. Din localitatea Brașov, se desfășoară mai multe axe turistice, după cum urmeaza:

Axa sud-vestică, ce străbate sectorul sudic al depresiunii (Țara Bârsei), axa dominată de masivul Postăvarul și Masivul Piatra Craiului;

Axa sud-estică, ce urcă pe valea Timișului spre Dâmbu Morii, locul principal de plecare in ascensiunea spre masivul Piatra Mare. Mai există și ramificația spre valea Tărlungului, pasul Bratocea, respectiv valea Teleajenului;

Axa nord-estică, spre localitățile Ghimbav, Codlea și apoi pasul Persăni;

Axa nord-vestică, compusă din localitățile aflate la poalele munților Perșani și Baraolt.

Fiecare din acestea este alimentată de rețele de comunicație ce permit accesul velo și conțin o multitudine de obiective turistice, ce fac atrăgătoare parcurgerea lor cu bicicletă. Numeroase localități ofera atât obiective turistice de ordin cultural cat și arhitectonic și religios.

Astfel de obiective se gasesc în localitățile Sân Petru, Prejmer, Herman, Vlădeni, Feldioara, și Chichiș.

Municipiul Brașov, are nenumarate obiective ce pot face un traseu ciclistic urban. De asemenea Râșnovul, Cristianul, și Branul oferă obiective vizitabile prin intermediul bicicletei.

Dupa cum se observă, acest gen de activitate are o foarte bogată varietate de trasee în cadrul zonei, alegerea urmând a fi făcută în funcție de timp, conditii meteo sau pregatirea fizică.

Mountain bikingul este practicat în toate masivele montane menționate mai sus. Cel mai popular este masivul Postăvarul și Muntele Tampa, unde sunt utilizate atât foste drumuri forestiere cat și potecile turistice. Pârtia Bunloc găzduieste anual unul din concursurile de down hill din România.

Masivele montane in Carpati cuprind numeroase trasee pentru mountain biking, de toate nivelele de dificultate, de la trasee ușoare pe drumuri auto forestiere pâna la lungi ture de creastă pe poteci mai accidentate și cu ridicate diferențe de nivel.

Regiunile cele mai interesante pentru cicloturiștii montani sunt Bucovina, Zona Neamț -Ceahlău – Cheile Bicazului, Apuseni, Carpații de Curbura, Munții dintre Olt și Jiu, Munții Banatului. Printre “specialități” se numără parcurgerea crestei Munților Suhard, Rarău, Obcina Mestecanișului, Grohotiș, Baiului, Platoul Bucegilor.

Deosebită este de asemenea și parcurgerea văilor Cernei, Frumoasei, Sadului, Lotrului, Ialomiței, Doftanei, Someșului Rece. Nu trebuie omisă Transalpina – soseaua ce atinge cel mai înalt pas al Romaniei (Urdele-2 147 m ) și nici drumurile ce trec peste alte pasuri memorabile, ce merită să figureze în palmaresul oricărui practicant de mountain-biking: Jiu – Cerna, Vâlcan, , Groapa Seacă, Predeluș. De asemenea pe bicicleta se poate urca pe vârfurile cele mai înalte alte multor masive montane: Cucurbata Mare – Bihor, Vladeasa și Muntele Mare – Apuseni, Mestecaniș – Obcina Mestecaniș, Rarău, Igniș – Gutâi, Penteleu – Buzău, Omu – Bucegi, Semenic.

Mountain bikingul este un sport montan și impune respectarea regulilor mersului pe munte în general și ale ciclismului montan în special, fiind necesară pregatire sub toate aspectele: antrenament, echipament, cunoștințe, conduită.

Perioada favorabilă pentru mountain-biking este cuprinsă între iulie și august când vremea este stabilă. Deocamdată nu există marcaje specifice cicloturismului, dar multe dintre traseele marcate de drumeție sunt accesibile practicanților de mountain biking.

3.1.5. Speoturismul

Scurt istoric:

Primele preocupări pe teritoriul actual al României privind cunoașterea peșterilor în scop explorativ și științific datează încă de la începutul secolului al XVIII-lea, când sunt menționate prezenta unui număr de 6 peșteri. Începând cu secolul XIX, peșterile încep să trezească un interes turistic din ce în ce mai mare.

Una din descoperirile speologice cele mai importante ale acestui deceniu este cea a unei mandibule atribuite celui mai vechi om modern din Europa, conservată într-o peșteră din Carpații Meridionali.

Particularități:

Speoturismul este vizitarea cu ghid specializat a peșterilor neamenajate. Peșterile vizitate au caracter sportiv (mers în apa, cascade, rapeluri, avene, probleme de orientare) și sunt bogate în formațiuni – coloane, stalactite, stalagmite, draperii, tuburi de orgă.

Vizita într-o peșteră implică intotdeauna o oarecare doză de risc, dar dacă acesta este constientizat și sunt luate măsurile de precauție necesare, vizitarea unei peșteri poate fi o experiență de neuitat.

Pentru o expediție realizată în condiții de siguranță este necesar și un echipament alcătuit din: căști, hamuri, corzi și dispozitive de asigurare, sisteme de iluminat, costume de neopren.

Peștera Valea Cetătii este localizată pe povârnișul vestic al Masivului Postăvaru, în bazinul Țării Bârsei, la 3,5 km distanță de Râșnov, la 1,5 km distanță de Cetatea Râșnov și la o altitudine de 790 m (intrarea principală). Peștera face parte din aria naturală protejată Peștera Valea Cetății, care a fost desemnată arie naturală protejată pentru protecția și conservarea elementelor naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică deosebite, reprezentate de fenomene carstice (Peștera Valea Cetatii, stâncăriile și lapiezurile din Poiana Dracului), arborii seculari, flora, pierderile de apă în ponorul Fundățica.

Peștera Liliecilor cu o suprafață de 4,80 ha, are statut de monument natural național și se înscrie în zona specială de protecție a Parcului „Piatra Craiului”.

Fig.3.5 Speoturism în peșterile din Munții Banatului, sursa:speoclubromania.ro

moderată și este presarată cu multe formatiuni calcaroase, cu „lacrimi ale pământului” și săli ce au tavane cu colorit diferit. Prin Peștera Liliecilor curge un pârâiaș plin de mâl. Deși nu este necesar un echipament special, o lanternă fiind suficientă, este bine să aveți un echipament de protecție, pentru a evita murdărirea cu argilă și urme de guano, excremente ale liliecilor, justificate de existența în Peștera Liliecilor din satul Peștera a numeroși lilieci solitari sau grupați în coloni.

Specialiștii de la administrația Parcului Național „Piatra Craiului” sunt de părere că peștera nici măcar nu ar trebui să fie vizitată, deoarece se pune în pericol habitatul mamiferelor de la care îi provine numele, respectiv liliecii. „Aici suntem în dezacord cu cei de la Primăria Moieciu, care vor să transforme peștera în obiectiv turistic.

Peștera Bârlogul Ursului este alcătuită dintr-o rețea de În galerii există specii rare de lilieci, care ar trebui să fie studiate doar de specialiști, care să știe cum trebuie tratat un astfel de obiectiv. Ar trebui să fie închisă publicului larg această peșteră. Peștera Liliecilor se află pe platforma Branului, la o altitudine de 950 m. Incinta are o lungime de 162 m, fiind modelată în calcare jurasice. Peștera este o grotă caldă, cu umiditate galerii orizontale (de tipul unui labirint) situate pe două nivele. Peștera Bârlogul Ursului prezintă un dublu interes științific, astfel: unul speologic datorită multiplelor formațiuni concreționare(baldachine, pânze, draperii) parietale, și altul geologic datorită carstificării stratelor de calcare

3.1.6. Endoturism

Scurt istoric. În anul 2010, enduroturismul – turismul sportiv pe motocicletă, bicicletă sau aututoturism 4×4 a împlinit, în Romania, 16 ani. Ideea inițială a fost de a transforma lipsa de infrastructura într-o atractie.

Prin ENDUROMANIA s-a născut o rețea de cazare rurală, astfel că diferite categorii de turiști străini sa poată experimenta ospitalitatea românilor, să descopere frumusețile naturale ale României. Acest gen de turism sportiv se bucură de apreciere maximă peste hotarele țării, unde este promovat din plin.

Ca ramură sportivă EnduRoMania este o formă de orientare turistică, în care participanții folosesc ca mijloc de deplasare motociclete enduro sau touring, ATV-uri, autoturisme 4×4 sau biciclete de tip mountainbike.

Particularități.

Conceptul de „enduroturism” reprezintă un eveniment de turism care poate fi sportiv, în care este importantă atingerea unor obiective de interes turistic, nefiind importantă viteza ci parcurgerea traseelor pentru atingerea cât mai multor puncte de control. Nu este o cursă contra cronometru, ci o formă de turism sportiv, deci nu sunt necesare marcaje sau măsuri speciale.

Enduroturismul se împarte în enduro practicat cu motocicleta numit endurocross și cel practicat cu vehicule 4×4 numit Off Road 4×4.

Pentru a echilibra balanța intre uz și abuz, la practicarea enduroturismului există o regulă de aur „circulația să se efectueze doar pe drumurile existente”. Traseul constă în 70% drumuri asfaltate și 30% parcurgeri soft-enduro.

În România, Off Road 4×4 reprezintă o noutate, datorită faptului că, mașinile mari, cu roți mari, cu kituri de suspendare și cu o putere a motorului triplă față de cea obișnuită, sunt încă o raritate.

Există multe centre de închiriere în Predeal cât și în Poiana Brașov și Brașov. Astfel vechiul drum de urcare in Poiana Brașov este accesibil pentru acest gen de vehicule.

Zona Zarnești, Padina și Magura, precum și zona Culoarului Rucăr – Bran, este de asemenea frecventată de practicanții de offroad.

3.1.7. Paintball

Scurt istoric:

În anul 1970, James Hale a inventat și brevetat ceea ce a devenit ulterior prima pușcă de paintball. Aceasta, pusă cu vopsea a fost folosită la început pentru marcarea copacilor și a vitelor, iar ulterior a fost vândută pentru utilizarea în jocul de paintball.

Primul joc de paintball s-a desfășurat cu 12 jucatori care concurau unii împotriva celorlalți, scopul fiind capturarea steagului.

După anul 1990, acest sport cunoaște o largă dezvoltare în numeroase țări, unde se inaugurează terenuri de joc, magazine, se organizează competiții, etc.

Fig.3.6 Echipament complet de paintball, sursa: www.turism-blog.ro

Particularități.

Paintball este o activitate sportivă, de echipă, solicitantă din punct de vedere fizic, care cu ajutorul unor strategii de joc dezvoltă spiritul de echipă.

Este sportul unde bărbații, femeile, tinerii sau vârstnicii pot concura de la egal la egal, obiectivul fiind acela de a captura steagul echipei adverse dar în acelasi timp protejându-l pe cel propriu.

Se organizează jocurile de paintball în Brasov pe Dealul Melcilor, în comuna Sanpetru la baza Dealului Lempeș sau contra cost în orice altă locatie propusă de doritor. De asemenea acest sport se mai organizează în Cheile Râșnoavei, Rășnov, Bran, Coridorul Rucăr- Bran, Făgăraș (Bâlea), Piatra Craiului (Plaiul Foii), Poiana Brașov, pădurile din munții Postavaru și muntii Predealului.

Echipamentul variază foarte mult, în funcție de stilul de joc ales și de îndemânarea jucătorilor însă fiecare jucător necesită trei piese de bază ale echipamentului: masca (necesară pentru protecția feței), arma de paintball completă și bilele de paintball.

3.1.8. Tirul cu arcul

Particularitati.

Tirul cu arcul sau Kyudo este practicat ca o metodă de dezvoltare psihică, morală și spirituală.

Kyudo înseamnă Calea Arcului și este considerat de mulți ca fiind calea cea mai pură dintre toate artele marțiale. În trecut, arcul japonez era folosit pentru vănătoare, luptă, ceremonii la curte, jocuri și întreceri de îndemanare.

Unele dintre vechile școli japoneze de tir cu arcul, cunoscute ca și ryu, au supraviețuit până în zilele noastre, de-a lungul vechilor ceremonii și intreceri, însă desigur că zilele când arcul era folosit ca armă sunt demult apuse.

În zilele noastre kyudo este practicat îndeosebi ca metodă de dezvoltare psihică, morală și spirituală. Esența kyudo se poate spune că este sinonimă cu cautarea adevărului, a bunătății și a frumuseții.

Adevărul în kyudo este manifestat prin tragerea în sine, care este pură și înțeleaptă, unde cele trei elemente: atitudinea, mișcarea și tehnica se unesc într-o stare de perfectă armonie. O lovitură reușită în kyudo nu este doar una care atinge centrul țintei, ci una despre care se poate spune că săgeata există în ținta înca înainte de a fi trasă.

Bunătatea reunește calități ca și curtoazia, compasiunea, moralitatea și non-agresiunea. În kyudo, bunătatea este arătată prin afișarea comportamentului și atitudinii potrivite în toate situațiile.

Un bun arcaș este o persoană care-și păstrează stăpânirea de sine chiar și în momente de stress profund sau de conflicte. Frumusețea kyudo îmbunătățește viața și stimulează spiritul. În kyudo, adevărul și bunătatea sunt prin definiție frumoase. Frumusețea poate fi gasită de asemenea și in grația desăvârșită a arcului japonez și în eleganța veșmântului tradițional al arcașului. 

Se spune că o lovitură reușită în tirul cu arcul nu este doar aceea care atinge ținta chiar în centrul ei, ci aceea despre care se spune că săgeata este în mijlocul țintei încă dinainte de a fi trasă. Tirul cu arcul se practică îndeosebi în Poiana Brașov, Bran și în Râșnov (Cetatea Țărănească).

Fig.3.7-3.8 Tir cu arcul (stânga) și echitație de agrement (dreapta), sursa: turismromania.ro

3.1.9. Echitația

Particularități.

Echitația este definiția pentru călăritul corect al unui cal. Aceasta se face astfel: așezat în șaua de călărie, cu picioarele corect așezate de o parte și de alta a șeii de călărie, cu genunchii ușor flexați și bine fixați de pulpanele șeii de călărie, cu pingeaua tălpilor bine fixata în scări și călcâiele ușor coborâte, ținând dârlogii corect în mâini pentru a avea un contact ușor cu gura calului, spatele drept (corect arcuit), bazinul ușor spre înainte, pieptul scos, privirea spre înainte, atent la mediul înconjurător, dar sensibil la potențialul și resursele calului

Excursiile călare se pot face pe itinerarii mai lungi, de o zi, și te pot duce pe potecile de munte ce se îndreaptă spre Vârful Postăvarul, spre Cheile Râșnoavei sau spre Castelul Bran. Astfel de excursii sunt destinate în special călăreților experimentați care rezistă cel puțin patru ore în șaua calului. Echitația se poate practica însă în mai toate zonele turistice din județul Brașov, multe dintre pensiunile din zonă dispunând de cel puțin un cal sau sanie și căruță pentru agrementul turiștilor. 

Centrele de echitatie ofera în orice sezon posibilitatea practicarii calariei, participarii la agreabile plimbari cu trasura, caruta sau sania in splendidul decor la statiunii Poiana Brasov si a imprejurimilor sale din zona Rasnovului.

3.1.10. Alpinismul

Scurt istoric.

Alpinismul la nivel mondial, din care face parte bineînțeles și alpinismul în forma sa clasică, s-a născut oficial în 1786, când medicul Michel Paccard și căutătorul de comori Jaques Balmat și-au unit forțele pentru a urca vârful Mont Blanc (4 807 m) din Alpii Francezi, cel mai înalt vârf din Europa Occidentală. Acel moment a declanșat mișcarea de cucerice a tuturor vârfurilor din Alpi și de pretutindeni din Europa, pe ruta cea mai accesibilă.

România a contribuit la aceste “cuceriri”, prin ascensiunea prințesei Elena Ghica în anul 1855 pe varful Monch (Elvetia).

În anul 1877, geologul Radu Porumbaru este primul român care urcă vârful Mont Blanc.

Perioada anilor 1850, când s-au realizat numeroase expediții și încercări de a domina vârful Matterhorn și sfârșitul secolului XIX, este cunoscută sub numele de “epoca de aur” a alpinismului clasic. Începând cu ascensiunile lui Mummery din 1881, alpinismul clasic își pierde din importanța sportivă, cedând terenul unor ascensiuni din ce în ce mai tehnice și anume “cățărări pe stâncă”.

O dată cu încheierea Primului Război Mondial, alpinismul intră într-o nouă etapă a evolutiei sale.

Particularitati.

Alpinismul desemnează orice activitate recreativă sau sportivă care are ca scop ascensiunea în munți. Termenul inițial vine de la ascensiunea în Munții Alpi (alpi+nism). Ulterior, pe masura evoluției aceste activități, termenul “alpinism” s-a nuanțat doar pe itinerarii greu accesibile, ce necesita tehnică, echipament și experiența corespunzătoare.

Alpinismul implică, în majoritatea cazurilor, asumarea unei anumite doze de risc, datorită naturii traseelor care pot fi deseori o combinație de pasaje de stânca, zăpadă sau gheață, cu factori de risc implicați.

Fig.3.9-3.10 Alpinism și elemente de siguranță, sursa: alpinism.net

Alpinismul îmbracă mai multe forme care sunt, mai mult sau mai putin dictate de natura traseelor parcurse, maniera în care se face ascensiunea și tehnicile implicate. Se disting astfel : alpinism clasic – pe văi, creste, bârne; alpinism tehnic- cățărare pe pereți de stâncă foarte mari, sau pe gheață; cățărare liberă.

Echipamentul minim necesar într-o ascensiune alpină de cățărare este compus din: coarda (care este elementul esențial al echipamentului de cățărat, de calitatea și folosirea ei corectă depinde securitatea și viața membrilor echipei), hamul sau scaunul, espadrile speciale (care trebuie sa aibă o serie de caracteristici: talpă flexibilă, aderență la stâncă, greutate redusă, forma ergonomică), casca (ce protejează împotriva eventualelor pietre prăvălite sau lovirea capului), diferite carabiniere (pentru prinderea coardei de ham, pentru frânare, pentru prelungirea lanțului de asigurare), dispozitivul gri-gri (reprezintă cea mai sigură metodă de asigurare, având rolul de a împiedica alunecarea corzii) și săculețul de magneziu (pentru asigurarea aderenței mâinilor pe prize se folosește acest praf).

Alpinismul are un număr mai mic de practicanți decat drumeția. Aceasta deoarece implică pregatirea și echipamentul specific, echipament care costă, nefiind la îndemâna oricui. Practicarea sa are loc în Carpații Românești, dar nu peste tot, doar anumite masive muntoase pretându-se la asă ceva. Se practică in aceleași masive muntoase ca și drumeția, de multe ori împărțind cu aceste trasee părți comune, întrucât alpinismul este o parte mai tehnică a mersului pe munte, ce folosește unelte și practici specializate. Alpinismul este practicat cel mai mult în masivul Piatra Craiului, datorită compoziției calcaroase ce oferă forme de relief caracteristice acestei activități.

Masivul Piatra Mare are trasee practicate de alpiniști, tot grație anumitor zone pe structura de calcar. Sunt circa 40 de trasee, majoritatea în Prapastia Urșilor.

Mai slab reprezentat în trasee de alpinism este masivul Postăvarul, în care majoritatea sunt grupate in zona Pietrele lui Solomon pe partea nordică, respectiv Cheile Râșnoavelor pe partea de sud.

Forma mai simplă a acestei activități, escalada, poate fi practicată atât outdoor, în locațiile în care se practică și alpinismul, cât și indoor, în cadrul celei mai mari săli de escaladă din România, aflată în incinta unui fost parc industrial din cartierul Noua în municipiul Brașov.

Fig.3.11 Zone de alpinism din România, sursa: www.fralpinism.ro

Cei mai reprezentativ pentru turism și practicarea alpinismului în România sunt considerați Munții Bucegi deoarece cuprind cele mai numeroase, dificile și lungi trasee alpine.

Orasul Bușteni, asezat la poalele Muntelui Caraiman, este principalul punct de acces și plecare spre traseele alpine din Munții Bucegi, fiind considerat “capitala alpiniștilor români”. Văile și brânele ce brăzdează înălțimea Caraimanului de 2 384 m, reprezintă obiective alpine pentru începători.

Coștila, cu altitudinea de 2 490 m, este situată la nord de Caraiman și expune spre Bușteni, cel mai mare perete din țară, Peretele Văii Albe. Deoarece are peste 150 de trasee alpine de toate gradele de dificultate, Coștila este considerat cel mai important obiectiv al turiștilor români.

Alt masiv îndragit de alpiniști este Piatra Craiului, având numeroase trasee alpine pe abruptul nord-vestic și vestic : Valea Crăpăturii, Padina Închisă, Turnurile Dianei, Padina Popii, Prăpăstiile Zărneștilor.

A treia zona de alpinism sunt considerate Cheile Bicazului, dar ocupă primul loc la escaladele pe stâncă având numeroase trasee de maximă dificultate. Cele mai frecventate trasee sunt cele din : Peretele Mariei, Piatra Altarului, Turnul Negreu, Peretele Pintenilor.

Masivul Postăvarul, aflat în vecinătatea orașului Brașov, atrage numeroși împătimiți ai alpinismului mai ales prin traseele de pe versantul sudic și Cheile Râșnovului, deoarece sunt trasee ușor accesibile în orice anotimp.

Pe Valea Cernei, în zona stațiunii Băile Herculane, în peretii de calcar care o înconjoară se află numeroase trasee alpine comparabile din punct de vedere al dificultății cu cele din Piatra Craiului sau Postăvarul.

Munții Făgăraș,cei mai înalți munți din țară, în ciuda reliefului spectaculos, modelat de ghețarii din cuaternar, datorită structurii petrografice cristaline sunt lipsiți de mari pereți verticali care să ofere posibilitatea deschiderii unor trasee de dificultate extremă. Există însă zone care prezintă interes pentru cățărare și unde s-au stabilit trasee alpine : Valea Sâmbetei, Valea Viștea Mare, Vânătoarea lui Buteanu, căldarea superioară a Laitii, Căldarea Avrigului.

Munții Făgăraș nu se remarcă prin oferta de trasee alpine, fiind frecventați mai rar de cățărători, însă primează la alpinismul de iarna, parcurgerea integrală a crestei principale fiind o tură de referință datorită dificultății și complexității ridicate. Un traseu de iarnă celebru, foarte râvnit de alpiniști, este Creasta Vârtopelului și Arpășelului.

Munții Retezat se aseamănă cu Munții Făgăraș, fiind un masiv ideal pentru turele de iarnă, caracteristică pentru escaladele din această zonă fiind stânca de granit puțin prezentă în zonele de alpinism din România unde predomină calcarele și conglomeratele. Zonele cu cele mai multe trasee alpine din Retezat sunt: Colții Pelegii și Bucura II.

3.1.11. Bungee jumping

Scurt istoric.

Această activitate a luat amploare începând cu anii 1980, dar sursa de

inspirație se află într-un ritual pe care locuitorii din Vanuatu, o insulă din sud-vestul Oceanului Pacific, îl practică de peste 2 000 de ani. Acest rit inițiatic marchează, la populația respectivă, trecerea la vârsta adultă și constă într-o săritură făcută dintr-un fel de turn din lemn, de 25 de metri înălțime, în anotimpul cartofilor dulci. Tânărul care trebuie să își arate puterea, curajul și abilitatea este legat de picioare doar cu două liane, puțin mai scurte decât înălținea turnului, astfel încât persoana respectivă aproape că atinge solul în saritură. Dacă lianele se rup, accidentul poate fi mortal.

Fig.3.12 Salt în gol, bungee-jumping la Vidraru, sursa: panoramio.com

Se pare ca ritualul din insulă i-a entuziasmat, în anii 1970, pe tinerii de la Oxford University, membri ai Dangerous Sports Club, încât au dezvoltat o nouă variantă, cu legături din cauciuc, în loc de liane. Alții spun ca popularizarea acestui sport extrem i se datorează lui A.J. Jackett, din Noua Zeelandă. În Europa, primul salt cu coarda elastică a fost facut de David Kirke, la 1 aprilie 1979, de pe Podul Clifton, din Bristol (în sud-vestul Marii Britanii). În 1988,

s-a înființat primul centru european de bungee jumping, la Ponsonnas, în Isere (Franta).

Particularitati.

Saltul cu coarda elastică, legată de glezne sau de umeri, a devenit, în ultimii ani, un sport extrem (deși termenul cel mai potrivit ar fi “distracție”, deoarece nu necesită nici un fel de antrenament) deosebit de apreciat de iubitorii de senzații tari.

Astăzi, bungee jumping-ul se practică în diverse locuri, săriturile făcându-se de pe poduri, turnuri, baloane cu aer cald, macarale, elicoptere, teleferice, turnuri de televiziune etc., în totală securitate. Nenumarate puncte turistice sunt amenajate în acest sens, printre cele mai cunoscute, în lume, fiind : Barajul Verzasca, din Elveția (220 metri), podul Artuby – Franța (182 metri), Podul Río Cofio, din Madrid (65 metri).

Cei care practică bungee jumping spun ca o astfel de activitate este cea mai frumoasă victorie pe care o poate repurta cineva, față de sine însuși, învingându-și frica și încercând emoții, bucurie, dorința de a repeta experiența.

Este o activitate recreațională, accesibilă oricărei persoane sănatoase, indiferent de vârstă și care constă în lansare în gol a persoanei respective de pe un pod, defileu, chei, sau orice loc înalt, ce permite atenuarea în siguranța a balansului căderii, căderea fiind oprită prin intermediul unei corzi elastice special concepute pentru aceasta, ce se leagă de picioare printr-un dispozitiv special. Bungee jumpingul nu are un număr definit de practicanți, nu necesită o pregatire specială a celui ce execută saltul și poate fi practicat între peretii unui defileu, chei sau canion, de pe un baraj artificial, un viaduct sau o platformă artificială, special concepută, inclusiv dintr-o nacelă suspendată sub o macara. Cele mai atrăgătoare salturi, sunt încă cele ce au loc într-un mediu natural spectaculos, cum ar fi deasupra unei cascade, unui curs de apă, într-un canion sau peretii unor chei.

Cele mai valoroase din punct de vedere comercial, sunt cele ale caror locație, în afară de spectaculozitate, mai prezintă și avantajul unui acces facil, ceea ce ar duce la un important aport de clienți, deci frecventarea turistică mare.

În Cheile Râșnoavei exista una din cele mai înalte instalații de bungee din Europa Centrală. Pe cabluri suspendate în pereții stâncoși, la 160 de metri înalțime, doritorii se pot arunca în gol, atârnați de o coarda elastică. Săriturile se fac, evident, în condiții de maximă securitate; în cazul ruperii jambierelor speciale, cu chingi și catarame autoblocante, de care este fixată coarda, asigurarea este preluată de un al doilea sistem format din ham si vesta, legate intre ele cu o coardă. Peisajul sălbatic, aerul curat de munte, cazare la cort sau la cabana din apropiere. Bungee jumpingul nu este însă singurul sport extrem care se poate practica în Cheile Râșnoavei. Amatorii pot face tiroliene adică traversări de tip funicular, pe o coardă de 130 metri lungime, la o înălțime de 135-140 m, se pot cățăra pe o scară fixă de 200 m lungime, care urcă în perete urmând fisuri, denivelări, surplombe etc.

Lansări cu bungee-ul mai au loc și în cadrul parcului de aventură Aventură Parc.

Înainte de a se arunca în gol, practicanții semnează pe propria răspundere un document, prin care capătă informații legate de sportul respectiv și se obligă să respecte instrucțiunile primite si contraindicațiile legate de starea de sănătate.

3.1.12. Zborul

Scurt istoric.

Fenomenul a căpătat valențe turistice datorită condițiilor diferite de zbor din diferitele emisfere geografice ale Terrei. Astfel s-au creat adevarate centre turistice, a căror existență este bazată exclusiv pe activitate de zbor cu parapanta si deltaplanul, similar cu centrele axate pe ski din Alpi sau alte parți ale lumii.

De multe ori, acestea îndeplinesc atât condiții pentru practicarea schiului cât și a zborului. Câteodată simultan, câteodată separat, în funcție de anotimp. Astfel, sunt stațiuni a caror activitate de vară este destinată zborului liber, având în vedere imposibilitatea practicării sporturilor de iarnă. În acest fel, nu există perioade moarte, iar veniturile provenite din turism continuă să curgă, chiar dacă la o rată ceva mai mică decât în sezonul zăpezii.

Particularități.

Zborul liber, este acea formă de zbor, independentă de mijloace auxiliare tehnice, necesare ridicării în aer a unei aeronave oarecare, care folosește numai mijloacele naturale oferite de o anumită zonă în scopul decolării, zborului pe distanțe și înălțimi variate și aterizării în condiîii de siguranță. În această categorie se înscriu planoarele ultraușoare, parapantele și deltaplanele. Parapantele sunt aeronave ultraușoare compuse dintr-o voalură din material textil, fară suport rigid, sub care stă pilotul într-un ham suspendat de voalură prin intermediul unui sistem de suspante și chingi. Aceste aparate de zbor sunt capabile de performanțe surprinzătoare, în condiții meteorologice favorabile, condiții ce variază de la zonă geografică la zonă geografică.

În acest context, a început dezvoltarea unei ramuri turistice noi. La nivel mondial, zborul liber a fost inclus în turismul de agrement și turismul sportiv. Acest lucru s-a datorat în mare parte evoluției spectaculoase a numărului de persoane practicante, și a existenței unor locuri destinate zborului, ce ofereau condiții foarte bune pentru practicarea acestuia.

Având în vedere simplitatea construcției, usurința în pilotare precum și pretul accesibil, sportul a căpătat un avânt, care a depașit oricare alt sport aeronautic. În prezent, poate fi comparabil poate doar cu schiatul ca număr de practicanți și accesibilitate. Nu se cunoaște numărul exact de zburători ai acestui aparat, dar cu siguranta sunt sute de mii pe toate continentele, împărțiți pe toate vârstele, de la adolescenți până la pensionari.

Vedem astfel, fără doar și poat,e importanța acestei activități în industria turistică. Iar ținând cont de faptul că numărul de piloți este in continuă creștere, putem spune ca suntem departe de a atinge apogeul acestui tip de activitate din punct de vedere turistic. Dacă consideram și zborul doar cu pasageri, în tandem, vorbim deja de o întreaga industrie.

Există patru zone unde se practică această activitate. În ordinea importanței lor, aceste sunt:

Poiana Brașov, Muntele Postăvarul, ce prezintă două locuri pentru decolare pe direcții diferite, NV, respectiv SE, în funcție de direcția vântului și ambele variante având locuri pentru aterizare ce nu reprezintă o provocare prea mare. Zborul în acest masiv nu este recomandat începătorilor, decât iarna, sau la începutul și spre sfârșitul zilei în anotimpurile calde, când atmosfera este mai liniștită, altfel, curenții termici ascendenți foarte puternici pot genera problema celor mai puțin pregătiți. Datorită transportului pe cablu, este foarte facil zborul în tandem, cu pasager, nefiind necesara urcarea pe jos, acesta fiind și unul din motivele pentru care Masivul Postăvarul este unul din cele mai bune locuri pentru acest scop.

În zona Brașovului exista 4 cluburi de zbor cu parapanta: Extreme Wings, Paramania, Echos Paragliding și Nimbus no limits.

3.1.13 Parapanta și planorism

În România există mai multe zone în care se poate utiliza parapanta, printre cele mai renumite pentru spectacolul oferit de către peisajele înconjuratoare sunt Valea Prahovei, Munții Bucegi, Munții Hășmaș, Munții Apuseni, Vatra Dornei, dar și zonele aflate în apropierea mării, în nordul litoralului.

Din punct de vedere legal, în Romania, pentru practicarea parapantei este necesară deținerea unei licențe de pilot de aeronave ultraușoare nemotorizate clasa parapantă. Echipamentul propriu trebuie sa dețină un Certificat de Identificare și un document eliberat de catre Aeroclubul Romaniei.

În zona Vatra Dornei, zborurile se efectuează în deplină siguranță în parapante cu două locuri (biplace), piloții-instructori cu mare experiență insoțind turiștii. Transportul până pe vârfurile montane se face cu un vehicul special cu tracțiune 6×6.

Pe tot parcursul Bazinului Dornelor există numeroase zone cu curenți termici excelenți care permit zburătorilor să plutească în aer ore întregi cât și curenți dinamici, făcând din zbor o adevărată plăcere. Alte zone pentru zburat sunt: Prisaca Dornei, Gura Humorului sau Pietrele Doamnei pentru piloții ambitiosi, Suhard și Dealul Oadec, comuna Udești, din județul Suceava

3.1.14.Tiroliana

Particularități.

Este o activitate specifică muntelui și nu numai, prin care o persoană traversează spațiul dintre doi versanti de munte, atârnat într-un ham special ce rulează prin intermediul unor scripeți speciali sub cablu. Tiroliana a fost dezvoltată inițial ca și activitate militară, pentru traversarea rapidă a văilor înguste său transportul de materiale peste acestea. Tiroliana adresata turiștilor, nu necesită decât un grad redus de pregătire, de regulă aceasta facându-se la fața locului, este o activitate sigura, cu un grad redus de evenimente neplăcute și având un scop pur recreativ.

Sisteme pentru tiroliană pot fi instalate peste canioane, chei, versanti apropiați, său chiar construite pe platforme în teren plat, coborârea facându-se de pe platformă. În România, această activitate este una din cele mai căutate de turistul obișnuit, grație nivelului de pregătire redusă necesar, a faptului că, de regulă, echipamentul este închiriat său oferit în preț de catre firma ce organizează această activitate, precum și a instalației in sine, montată și verificată de persoane specializate.

De regulă instalațiile de tiroliană sunt deținute și întreținute de către alpiniști cu experiență, sau administrate de către aceștia, necesitând totuși un grad de cunoștințe tehnice de alpinism.

Acest sport se poate practică în Cheile Râșnoavei, Coridorul Rucăr-Bran, Parc-Aventura Brașov, Piatra Craiului (Plaiul Foii), Poiana Brașov.

Fig.3.13 Tiroliana și echipament specific, sursa: brasovromania.net

3.1.15.Rafting

Scurt istoric.

Raftingul a evoluat de la punctul în care nativii americani parcurgeau râuri în bărci construite din piei de bivoli, călătorii francezi în caiace uriașe sau exploratorii americani cu bărci de lemn, până la stadiul actual în care beneficiem de tehnici perfecționate după 100 de ani pentru asigurarea siguranței și distracției.

Deși primele ambarcațiuni nu seamană cu cele de azi, tehnicile folosite în manevrarea acestora s-au schimbat foarte puțin de-a lungul anilor, râurile în sine, deși veșnic schimbătoare datorită gravităției, eroziunii și cauzelor geologice, au ramas în mare parte la fel.

Particularități.

Raftingul înseamnă coborârea cu barca pneumatică pe râuri repezi de munte, succesul acestei forme se datorează caracterului ludic, exploratoriu și accesibilității relative.

Raftingul este o altă activitate practicată în cadrul general al turismului de aventură. Este o activitate ce constă în navigarea în aval pe o apă curgătoare într-o ambarcațiune gonflabilă, în care pot sta câteva persoane. Ambarcațiunile nu sunt motorizate, controlul directiei și al tracțiunii (unde este cazul) fiind executat numai din vâsle. De regulă bărcile destinate raftingului sunt specializate pentru asa ceva. La fel și echipamentul purtat de ocupanți.

Raftingul este considerat a fi un sport de aventură deoarece implică un grad de risc, datorită mediului in care se navighează. Acesta variază de la foarte ușor, de regulă pe un rau liniștit, până la foarte dificil, pe un curs de apa foarte involburat, cu multe coturi și căderi, ce necesită o coordonare foarte bună a celor din barca pentru depașirea obstacolelor. Ca și celelalte activități amintite și aceasta se desfășoară de regulă, bine organizat, sub supraveghere, său ca și curs platit, dar sunt și multi practicanți liberi.

3.1.16. Off Road.

Datorită rețelei de drumuri forestiere care însumează câteva mii de kilometri lungime, România se numără printre puținele țări europene unde se pot traversa distanțe lungi cu mașinile de teren. Mașina de teren bine strunită poate merge pe oriunde, pe drumuri și pante aparent inabordabile. Cum munții sunt foarte salbatici și plini de astfel de drumuri se pot construi numeroase trasee. Unul dintre aceste trasee leagă mănăstirile Gura Humorului și Sucevita pe un drum șchițat înainte de 1989 dar care nu a fost terminat. Un alt traseu traversează Munții Bistriței din Valea Bistriței la Bilbor.

ATV-ul este un vehicul mic de teren pentru 1-2 persoane, cu 4-6 roți sau șenile, ce este destinat urcării pantelor abrupte și parcurgerea unor porțiuni de teren deosebit de accidentate. ATV-ul este una dintre cele mai plăcute modalități de a cunoaște și admira o zonă. Orice munte care are un platou constituie o destinație pentru ATV, existând trasee deosebite în Munții Caliman, Rarău-Giumalău sau Suhard.

Fig.3.14 Plimbări cu ATV-urile la Sinaia, sursa: discovercorporatetravel.ro

Turismul de aventură, pe piața serviciilor din România, promite un volum de câteva milioane de euro anual. Profitul poate urca de la 20% până la 40%, pentru serviciile de vârf din turismul de aventură.

Oferta pieței de aventuri turistice se realizează în funcție de preferințele și posibilitățile clienților și poate fi alcatuită din drumeții pe trasee marcate sau nemarcate, ciclism montan, escalade ușoare, salturile în gol cu coarda elastică, coborâri controlate pe coardă, traversarea unor văi pe coarda cu un sistem de role (tirolianș) și multe alte activități legate de alpinism sau speologie.

În România această formă de turism este încă la început, activitățile turistice în care este inclusăp aventura nefiind atât de numeroase, însă datorită potențialului natural și antropic se fac progrese la capitolul infrastructură specifică și promovare.

3.1.17.Parcurile de aventură- Studiu de caz, Aventura Parc din Brașov

Parc Aventura, deschis în anul 2007, este cel mai parc cu tematică de aventură din țară este amplasat in vecinatatea cartierului Noua și conține instalații menite să deservească diverse activități cu tematică de agrement și aventură.

Parcul este accesibil tuturor persoanelor începand cu vârsta de 4 ani ale caror aptitudini fizice ăi mentale permit parcurgerea autonomă a traseelor conform exigențelor de securitate.

Acest parc oferă 14 trasee (194 de jocuri), destinate familiilor, școlilor, taberelor , team-buildings dar și pentru cei ce doresc să se bucure individual de trasee, care sunt organizate astfel:

4 trasee pentru copii de 4 – 7 ani – MOV

5 trasee pentru copii de 8 ani si mai sus – GALBEN

trasee pentru copii de 10 ani si mai sus – VERDE

trasee pentru copii de 12 ani si mai sus – ALBASTRU

1 trasee pentru copii de 14 ani si mai sus – ROSU

2 tirolinana peste Lacul Noua, 307m + 200m – NEGRU

Fig. 3.15 Trasee tematice din cadrul Aventura Parc- Brașov, sursa: aventura-parc.brasov.ro

Aventura Parc vinde anual o multitudine de bilete, ceea ce duce la un venit anual mare și în crestere. De asemenea accesările site-ului ating numere record.

Grafic 3.1 Evoluția vânzării biletelor la Aventura Parc din Brașov (2008-2015)

Sursa: Administrația Anventura Parc

În mod surprinzător, creșterea s-a menținut de-a lungul celor șapte ani, faptul este remarcabil și chiar dacă creșterea este una nu foarte specatculoasă, totuși este de apreciat, importanța promovării media, care a atras un număr mare de vizitatori. Față de anul 2008, cu aproximativ 19 000 vizitatori, până în anul 2015, în prezent, luna iunie, cifra săa triplat.

Grafic 3.2 Total venituri realizate pentru perioada 2008-2015

Sursa: Administrația Anventura Parc

Comparând primele două grafice, se observă că veniturile au cunoscut o creștere mai rapidă decât sosirile în Aventura Parc din Brașov, iar diferențele dintre ultimii trei ani au devenit din ce în ce mai mari în privința sumei totale încasate.

Grafic 3.3 Numărul accesărilor site-ului în perioada 2008-2015

Sursa: Administrația Anventura Parc

Numărul accesărilor site-ului oficial al parcului de aventură a crescut continuu până în anul 2012, după care se observă o scădere, și încă una destul de importantă dar parțial explicabilă prin faptul că, deja, Aventura Parc a devenit un obiectiv cunoscut pentru turismul activ.

Există o anumită delimitare a celor ce vizitează și practică aventura în acest parc atât din punct de vedere social cât si al provenienței, astfel:

Grafic 3.4 Tipuri de vizitatori ai parcului de aventură din Brașov, anul 2014

Sursa: Administrația Anventura Parc

Grafic 3.5 Originea vizitatorilor parcului de aventură din Brașov, anul 2014

Sursa: Administrația Anventura Parc

De asemenea Aventura Parc beneficiază de o vastă publicitate prin magazine locale, hărți printate, tour-operatori și de numeroși sponsori: Intersport, Borsec, Algida.

Analiza activităților turistice specifice turismului activ, indică din păcate un număr destul de restrâns de activități, care totuși a cunoscut, mai ales după anul 2005 o mai mare diversificare a ofertelor din inițiativă unităților de cazare, a complexelor turistice în general ca o necesitate de a atrage cât mai mulți turiști.. Predomină drumeția, ca formă principală de turism activ, drumeția pe traseele marcate, care traversează masivele montane sau care urmăresc crestele principale. Sporturile de iarnă au cunoscut în ultimii ani o diversificare a ofertei, astfel pe lângă stațiunile deja consacrate au apărut și altele: Straja, Rânca sau Arieșeni care au preluat din fluxurile turistice care mergeau aproape exclusiv pe Valea Prahovei. Activitățile turistice din preajma lacurilor sau din apropierea cursurilor de apă, pescuitul sportiv sau vănătoarea, canotajul, natația, plimbările cu barcă sunt alte forme de turism activ practicate în România. Bazele sportive nu sunt foarte multe, dar în ultima perioadă au apărut numeroase terenuri de tenis, fotbal sau volei, în preajma unităților de cazare. Plimbările cu ATV-uri sau cu alte mijloace motorizate au devenit un fapt comun pentru toate spațiile montane. Hipismul poate fi practicat în unele centre care țin practic tot de anumite unități de cazare, cum este de exemplu la Râșnov.

3.2 Analiza – diagnostic a turismului activ din România

Turismul de aventură este definit ca o excursie ce cuprinde cel putin două din urmatoarele trei elemente: exercitarea unei activități fizice, existența mediului natural și imersiunea culturală.

Pentru o mai bună întelegere a conceptului de turism de aventură, trebuie înteles în primul rînd sensul cuvantului “aventură” în contextul turismului.

Acest lucru se poate face prin identificarea calitatilor și caracteristicilor esențiale ale aventurii: pericol, risc, emoție puternică, provocare, noutate, evadare și izolare, explorare și descoperire, incertitudine, implicare maximă, emoții puternice, emoții contrastante. Luate separat, fiecare dintre aceste caracteristici nu constituie o aventură în sine, însă atunci cand sunt însumate, aventura este garantată.

Aventura este subiectivă și unică fiecărei persoane, fiind o construcție personală, bazată mai mult pe mentalitate și percepțiile emoționale individuale decât pe capacitățile fizice. Hopkins și Putman (1993) susțineau că “aventura poate aparține de minte și de spirit la fel de mult ca o provocare a corpului fizic” astfel se poate concluziona că timpul petrecut într-o altă comunitate religioasă sau participarea la un curs de dezvoltare personală poate fi o aventură la fel de mare ca și escaladarea muntelui Kilimanjaro.

Câteva dintre calitățile esențiale ale aventurii se află în legatură directă cu principalele stadii ale procesului de aventură (figura), in timp ce altele descriu perceptiile si senzatiile participantului. Aceste “ingrediente” de baza ale aventurii pot fi commbinate in proportii diferite astfel incat experienta de aventura poate atinge diferite nuante.

Este greu de precizat un profil anume al turistului ce frecventează activități de aventură. Datorită multitudinii de activități și varietatii firii umane, nu-i putem crea un portret complet. Insă putem caracteriza cateva particularități comune tuturor turiștilor implicăti in asemenea activități. Astfel putem grupa turistul participant la activitățile de aventură in funcție de cateva criterii.

Modul de participare la activitățile turismului de aventură poate fi unul activ său unul pașiv. Modul activ implică parțiciparea efectiva a persoanei implicăte, fara supraveghere intr-una din actiuni, practicarea activităților survenind ca urmare a unei pregatiri anterioare. Parțicipantul activ, are un nivel mare de cunostinte legat de activitatea pe care o presteaza, o bună pregatire fizica daca este necesăr, precum și experienta in funcție de cerintele șituatiei. Parțicipantul activ detine intreaga raspundere asupra actiunii pe care o executa, exceptie fiind doar șituatiile in care este instruit pentru practicarea acelei activități. Astfel de participanți activi sunt schiorii care au depașit stadiul de invatare, alpinistii, pilotii și parasutistii independenti, practicanții drum+eției montane fara ghid indrumator. Turistii care prefera aventura usoara de obicei iau parte la activitati cu risc scazut, necesitand un angajament minimal si aptitudini de incepator. Acest tip te turisti sunt de obicei debutanti in aria turismului de aventura, ce se bucura de activitati sigure ce nu necesita experienta anterioara. Sunt motivati de nevoia de descoperire, de nevoia de a scapa de rutina vietii cotidiane, din dorinta de a experimenta si cunoaste noi medii, de emotie, de noutate si oportunitatea de a socializa intr-un mediu controlat.

Fig. 3.16 Câteva dintre calitățile esențiale ale aventurii, sursa: univ.buc.facultatea de geografie, geografia turismului

Tabel 3.1 Activitățile și clasificarea după tipul de aventură , conform Adventure Travel Trade Association.

Romania dispune de un foarte bogat potential turistice si ofera o gama larga de propuneri turistice atat de interes general cat si tematice. Practicarea activitatilor in aer liber de catre romani are o veche istorie. Cuvantul “turism” pentru romani inseamna drumetii montane, practicandu-se atat sporturi de iarna –schi, cat si sporturi de vara- alpinism, ciclism, mountain-biking, dar si sporturi de apa- surfing, schi nautic, scufundari, caiac si canoe pe rauri si lacuri.

In Romania, piata turismului de aventura este in continua crestere, zonele cu pitoresc deosebit avand sanse mari de a fi incluse in circuitul international al urmatoarelor activitati:

3.3. Studiu socio-statistic privind gradul de mulțumire al turiștilor în privința turismului activ din stațiunea Sinaia

Metodologia cercetării

Turismul activ este cu siguranță un element modern din cadrul activității turistice actuale, contemporane, moderne. Pentru realizarea acestei anchete a fost nevoie de o resursă de timp însemnată din diferite perioade ale anului, din plin sezon turistic dar și din extrasezon. Consultarea bibliografiei a fost primul pas pentru o mai bună cunoaștere a locurilor care urmau a fi vizitate și analizate. Informațiile și datele statistice au fost analizate cu multă atenție mai ales acolo unde apăreau anumite diferențe și nepotriviri. Sursele cu baze de date oficiale de la nivel regional și național, prezintă anumite neconcordanțe cu realitatea, fiind utilizate datele alături de informațiile obținute prin metoda interviului și a anchetei de teren. Interviurile nu au fost realizate selectiv prin alegerea unor eșantioane, aleator ci au fost realizate la nivelul fiecărei unități de cazare existente.

Datorită perioadei limitate de timp atribuite cercetării temei, a suprafeței destul de mari pentru cercetare, dar mai ales a multitudinii de elemente definitorii pentru tema cercetării, datele rezultate au suferit câteva modificări, dar cont de rapiditatea evoluției (pozitive și negative) a fenomenului turistic rural, se impun chiar modificări lunare.

Ancheta de teren, interviurile cu localnicii, cu factorii de decizie locali (primari, poliție, cadre didactice) și numărul mare de fotografii m-au ajutat să cunosc situația reală a zonei turistice Sinaia și să definitivez concluziile și propunerile.

În cadrul analizei și cercetării, colectariiacestor date necesare pentru tratarea subiectului prezentei lucrări, au apărut, inevitabil, dificultăți,probleme de neconcordanță în informațiile colectate.

Cercetarea de teren a fost însoțită de o documentare bibliografică importantă ca număr, solicitând în același timp corelarea cu date statistice și oficiale, astfel am constatat diferențe între informațiile teoretice și reale, din partea persoanelor chestionate și din bazele de date existente. Datorită suspiciunii instalate în momentul chestionării, datele obținute de la persoanele respective au și o notă de neveridicitate.

Ancheta a fost realizată pe durata de două săptămâni, în perioada 15-30 martie 2015.

Grupul-țintă a fost reprezentat de persoane care au petrecut cel puțin o noapte de cazare în zona Sinaia, au fost colectate 100 chestionare valide, aceasta fiind și cifra propusă la începutul activității. S-au urmărit maxim 4 obiective transpuse în 10 itemi

Scopul cercetării

Scopul principal al acestei cercetări este stabilirea motivației pentru care turiștii vizitează zona turistică Sinaia. Se vor măsura următoarele aspecte:

– Tipul de turism care reprezintă principala motivație a turiștilor pentru a vizita această zonă turistică;

– Valoarea turistică a cadrului natural ca motivație pentru turiștii care vizitează Valea Prahovei;

– Determinarea unei motivații turistice anume în generarea fluxurilor turistice, un punct forte care să asigure o dinamică turistică pozitivă;

– Identificarea elementelor turistice de ordin antropic care pot fi considerate un factor generator de sosiri turistice;

– Modul în care cadrul socio-economic din regiune poate să susțină un flux turistic și să devină pe viitor un element care să susțină motivația turistilor de a vizita Valea Prahovei, și aici se poate menționa, starea drumurilor, calitatea serviciilor de cazare, posibilitățile de servire a mesei etc.

Pentru atingerea acestui scop s-au ales 100 persoane (turiști) care au fost intervievați la fața locului în legătură cu aceste probleme.

Un alt scop al cercetării, după culegerea de informații este analiza datelor, stabilirea principalelor probleme, identificarea cauzelor care au dus la apariția acestora, soluții pentru rezolvarea acestor probleme.

Obiectivele cercetării

Scopul cercetării urmărește evidențierea gradului de satisfacție a turiștilor și motivația acestora de a vizita zona turistică Sinaia. Obiectivele cercetării sunt:

O1. Identificarea principalelor elemente de motivație turistică care susțin circulația turistică în zona Sinaia.

O2. Importanța mediul socio-economic, ca factor de atractivitate turistică .

O3. Descoperirea premiselor turistice care pot genera motivații în plus potențialilor turiști pentru a vizita Valea Prahovei.

Din aceste obiective se pot desprinde și alte obiective secundare, precum:

– identificarea anumitor elemente de diferențiere în alegerea destinației turistice și a tipului de turism;

– determinarea tipurilor de turiști care vizitează această regiune;

– conturarea profilului consumatorului de turism rural.

Ipotezele cercetării

Ipotezele de lucru se axează pe fiecare obiectiv prin realizarea întrebărilor reportate la obiectivele propuse. Astfel pentru primul obiectiv este de așteptat ca ponderea celor care au o atitudine pozitivă față de turism să una destul de mare în favoarea practicării turismului,pentru că vorbim despre persoane care se află chiar într-o deplasare turistică, deci ne putem aștepta ca să avem cifra zero în dreptul persoanelor care afirmă că nu practică deloc turismul. Este interesant de văzut apoi ce fel de turism preferă cei intervievați, apreciez că în această zonă majoritatea celor intervievați vin pentru turismul cultural, de agrement sau religios.

În ceea ce privește cunoașterea potențialului turistic este de apreciat că majoritatea din cei intervievați cunosc bine regiunea, inclusiv obiective turistice naturale și antropice din regiune. Tot în această privință, se poate măsura gradul de satisfacție a turistilor în privința stării de conservare ale acestor obiective turistice. O stare de conservare bună, funcționează ca o premisă pentru atragerea turiștilor în această regiune dar și crește valoarea obiectivului în sine iar nivelul de satusfacție al turiștilor este mai mare. În acest caz consider că vor exista și păreri critice, nemultumiri în privința stării în care se află anumite obiective turistice.

Interesant ar fi să se realizeze un clasament format din obiectivele turistice care atrag turiștii, este de presupun că elementele de ordin natural vor fi precumpănitoare în această ierarhie. Dar nu numai obiectivele turistice aduc turiștii ci și infrastructura, anumite unități de cazare, toate alcătuind patrimoniul turistic din această regiune.

Un alt obiectiv are în vedere efectiv gradul de satisfacție al turiștilor, aici pot să existe numeroase păreri nefavorabile privind calitatea lor, se așteaptă ca serviciile de cazare să primească critici, la fel și sistemele de transport, generate de prezența unor drumuri nu foarte bine întreținute. Este interesat de văzut care dintre aceste servicii, incluzând și posibilitățile de agrement satisfac cel mai bine nevoile de turism.

De asemenea este presupus să se confirme următoarele idei:

– Destinația turistică a fost aleasă datorită factorilor culturali, naturali și sociali;

– Profilul turiștilor care vizitează zona turistică a orașului Sinaia, nu diferă de cel al altor turiști care vizitează alte regiuni turistice montane din România;

– Venitul reprezintă încă un element important în alegerea destinației turistice dar și pentru tipul de turism ales.

Informații legate de persoanele intervievate

Grafic 3.6.Informații legate de vârsta persoanele intervievate

Grafic 3.7.Informații legate de genul persoanelor intervievate

Grafic 3.8.Informații legate de locul de muncă al persoanelor intervievate

Grafic 3.9.Informații legate de venitul persoanelor intervievate

Rezultatele oficiale ale chestionarului

1. Care este motivul pentru care practicati turismului?

Grafic 3.10 Motivul pentru practicarea turismului în zona Sinaia

2. Care dintre următoarele tipuri de turism doriți să-l practicați în zona turistică Sinaia?

Grafic 3.11 Tipuri de turism practicate în zona Sinaia

3. Accesibilitatea acestei zone a fost un factor decisiv în alegerea acestei zone turistice pentru sejur?

Grafic 3.12 Importanța accesibilității pentru turiștii care au vizitat Sinaia

4. Menționați un obiectiv turistice natural și antropic din zona turistică Sinaia care v-a atras în mod deosebit în această regiune.

Grafic 3.13 Principalele obiective turistice din zona Sinaia, în viziunea turiștilor

5. Starea de conservare a acestor obiective turistice menționate de Dvs a fost unul dintre motivele pentru care ați vizitat această zonă turistică?

Grafic 3.14 Importanța gradului de conservare a obiectivelor turistice pentru activitatea turistică

6. Ce metodă de agrement preferați de regulă într-un sejur pe Valea Prahovei și în Sinaia în mod deosebit?

Grafic 3.15 Principalele activități turistice de agrement din zona Sinaia, în viziunea turiștilor

7. Preturile practicate pentru serviciile turistice în această regiune le considerați atrăgătoare?

Grafic 3.16 Imaginea nivelului prețurilor la serviciile turistice din zona Sinaia, în viziunea turiștilor

8. Care este serviciul turistic pe care vă bazați cel mai mult de-a lungul sejurului Dvs?

Grafic 3.17 Principalele servicii turistice din zona Sinaia, în opinia turiștilor

9.Care sunt elementele de natură turistică pe care le doriți îmbunătățite pentru ca motivația Dvs de a vizita această regiune să crească?

Grafic 3.18 Propuneri ale turiștilor pentru dezvoltarea activității turistice din zona Sinaia

10. Turismul activ este pentru Dvs una dintre prioritățile în derularea sejurului la Sinaia?

Grafic 3.19 Importanța turismului activ in derularea unui sejur turistic

3.4 Interpretarea rezultatelor chestionarului

La prima întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați au răspuns că practică turismul pentru refacere și relaxare iar 20 din cei întrebați au menționat că principalul motiv pentru care practică turismul este dorința de cunoaștere. Alte motive precizate, au fost în ordine, familia, prietenii și practicarea unui anumit sport.

Așa cum era firesc, pentru zona orașului Sinaia, aproape 50 dintre cei intervievați au menționat că au venit aici pentru turismul montan, iar 22 dintre persoanele întrebate au apreciat că au venit la Sinaia pentru posibilitățile de agrement oferite de către stațiune.Turismul religios s-a aflat și el, între preferințele turiștilor care au vizitat Sinaia iar restul au menționat alte forme de turism (turismul de afaceri, eco-turism).

Un număr important de turiști, 45, au preferat Sinaia, pentru accesibilitatea ei deosebită, atât pe șosea cât și pe cale ferată, pe liniile magistrale sau drumurile europene, dar, totuși, majoritatea au apreciat Sinaia, nu neapărat pentru accesibilitate ci pentru obiectivele turistice existente dar și pentru accesibilitatea sa.

Cel mai apreciat obiectiv turistic este, cum altfel, Castelul Peleș, o locație cunoscută și în țară și afara ei, spre care se îndreaptă, importante fluxuri turistice. pe locul secund se flă, Mănăstirea Sinaia, apreciată pentru valoarea sa istorică și arhitectonică. Alte obiective turistice menționate de către turiști sunt Vila George Enescu, Castelul Foișor și Schitul Sfânta Ana.

Mai mult de jumătate dintre cei intervievați, apreciază starea de conservare a obiectivelor turistice, istorice, culturale, religioase, lucru foarte important, pentru valoarea turistică a acestora și pentru capacitatea de a atrage turiștii.

În cazul turiștilor care vizitează Sinaia, pe primele două locuri pe posibilitățile de agrement sunt, practicarea schiului și drumeția. urmează ciclismul, alpinismul și plimbările cu ATV-ul, ca alte preferințe legate de agrement pentru turiștii care vin în Sinaia în scop turistic.

43 de persoane din cele intervievate consideră că prețurile sunt accesibile dar există și o categorie importantă de turiști, 40, care le consideră mari, în timp ce numai 17 turiști intervievați le consideră mici.

Cu toate că agrementul este un serviciu turistic extrem de important în derularea unui sejur turistic, totuși, cazarea este cea mai importantă pentru 40 din cei întrebați iar 25 de persoane au precizat că importantă pentru ei este serviciul turistic de alimentație. Numai 14 persoane au indicat agrementul turistic, dar aproape toți au menționat că este un element foarte important în reușita unui

sejur turistic. 11 dintre cei intervievați au precizat că pentru ei, serviciul de transport este un element esențial pentru reușita sejurului turistic.

De asemenea, la întrebarea numărul nouă din chestionar, turiștii au făcut câteva propuneri pentru ca zona turistică a orașului Sinaia să crească ca valoare. Astfel, 30 de persoane au precizat ca principală măsură care trebuie luată este renovarea monumentelor istorice. 28 de persoane au apreciat că este necesară refacerea drumurilor, a căilor de acces, ca o componentă importantă a infrastructurii. Un sfert din cei întrebați au apreciat că este nevoie de construirea unor terenuri destinate practicării diferitelor sporturi. Construirea unor complexe de agrement și modernizarea celor deja existente, dar și creșterea gradului de confort au fost precizate de către turiști, ca alte două măsuri care pot fi luate pentru sporirea atractivității turistice a orașului și zonei turistice Sinaia.

La ultima întrebare, 71 de persoane au apreciat că turismul activ este una dintre prioritățile sejurului turismului la Sinaia. 13 au precizat că nu reprezintă o prioritate, 10, ocazional și 6 rar.

3.5 Aprecieri generale și recomandări

Agrementul constituie una din componentele de bază a produsului turistic, care asigură odihna activă a turiștilor, fiind definit ca ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă. Această optică evidențiază, pe de o parte, varietatea activității de agrement și, pe de altă parte, faptul că ele constituie un element fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor..

Făcând parte din structurile de producție, agrementul vizează destinderea și reconfortarea fizică și psihică. Latura psihicindică dezvoltarea activităților cultural-distractive și instructiv-educative. De multe ori, aceasta este preponderentă, contribuind atât la destinderea, amuzamentul turiștilor, cât și la îmbogățirea cunoștințelor.ă

Satisfacerea unor nevoi psihice și fizice ale turistului, prin includerea unor programe turistice de agrement, este de natură să conducă, alături de reconfortarea, destinderea fizică, dezvoltarea capacităților fizice și intelectuale, de sociabilitate, sporirea volumului de cunoștințe, a gradului de cultură, amuzamentul turiștilor, o deplină satisfacție psihică, prin practicarea unor activități cultural-distractive și instructiv-educative potrivit nevoii existente.

Conceperea structurilor turistice de agrement, trebuie să se aibă în vedere elementele:

1.un evantai larg de mijloace și dotări, capabile să satisfacă o varietate de activități de agrement

2.o diversitate de programe turisticeaxate pe principalele grupe țintă de turiști

3.crearea condițiilor de implicare efectivă a turistului în desfășurarea programelor de divertisment

Experiența de explorare se fundamentează pe atracția experimentării unei noi trăiri. Operatorii de turism ar trebui, de aceea, să introducă în programul lor și elemente de „suspans", de „surpriză" pentru turist, cât și metode prin care turistul „să descopere" singur peisajele și alte elemente mai puțin cunoscute.

Experiența biotică se rezumă la atracția descoperirii de către turiști a propriilor aptitudini, posibilități fizice și intelectuale, în mediul specific al stațiunii turistice sau cel creat de un anumit program turistic. Se consideră că plăcerea cauzată de acțiunea întreprinsă se constituie ca element fundamental de apreciere a calității sejurului petrecuîîn stațiunea respectivă. Din grupa experiențelor biotice fac parte: băile heliotermale, ungerea corpului cu nămol, înotul, săriturile de pe trambulină, degustarea de specialități culinare și vinuri, schiatul, yahting-ul, tenisul de câmp, voley-ul, jogging-ui, ultimele dintre acestea necesitând experiența și disponibilitatea turistului.

Experiența socială se bazează pe gradul de socializare a turistului și plcerea pe care aceasta o resimte practicând activități în mijlocul unei mulțimi reunite ad-hoc. Pentru unele grupuri de turiști (spre exemplu tinerii), experiența socială constituie un factor imnortant de decizie în alegerea unei anumite destinații turistice. Principalele categorii de activități și manifestări menite să amplifice experiența socială a turistului sunt legate de ospitalitatea, amabilitatea și înclinația spre animație a organizatorilor: jocurile de societate, reuniuni în cadrul unor programe comune (foc de tabără, ș.a.), contractele facilitate cu ceilalți turiști din grup.

În concluzie, dezvoltarea structurilor turistice de agrement prezintă o deosebită importanță:

agrementul reprezintă un mijloc principal de individualizare a ofertei turistice;

agrementul constituie o sursă importantă de încasări;

agrementul reprezintă o cale de manifestare a concurenței și competitivității între stațiunile turistice;

agrementul a devenit principala motivație turistică a majorității solicitanților;

agrementul constituie un element de fundamentare a strategiei de amenajare a zonelor turistice.

promoveaza principiul ,,același acoperiș", adică a oferirii în aceeași incintă a tuturor serviciilor turistice.

CONCLUZII

Turismul de aventură esteun sector care se caracterizează prin totalitatea mijloacelor și formelor apte să satisfacă nevoile turistului sau grupului de turiști prin crearea și asigurarea unei stări de bună dispoziție, de împlinire și de plăcere, atribuind turiștilor impresii și amintiri plăcute.

Așa cum am demonstrate în lucrarea de licență turismul de aventură esteun element deosebit de important care face parte din principalele categorii de servicii turistice. În lucrarea de față au fost cercetate aspectele fundamentale ale turismului de aventură, ale turismului activ în general, ce vor fi conturate în fiecare capitol cu scopul de a demonstra că agrementul este o componentă esențială în dezvoltarea turismului din ariile montane. Toate aceste aspecte unite la un loc cu particularitățile turismului și ale turistului, definesc agrementul ca fiind o componentă de bază a politicilor de dezvoltare a turismului.

Turistul dorește de la ofertanții de vacanțe, pe lângă serviciile de cazare și alimentație, activități care să îl desprindă de rutina zilnică sau de viața cotidiană.Activitățice suntorganizate și desfășurate într-un mod individual de întreprinderea turistică. Rolul acestor activități estesă îl aducă pe turist într-un mediu unde poate să evadeze pentru a se distra și relaxa împreună cu familia sau prietenii, în vederea satisfacerii nevoilor sale fizice și psihice.

Astfel realizarea odihnei active a turistului a devenit o preocupare prioritară în creșterea calității produsului turistic. În armonie cu motivația turistului, agrementul și turismul de aventură vizează destindere și reconfortare fizică a acestuia, divertisment și dezvoltarea capacităților sale. De exemplu, în cazul interesului pentru acoperirea nevoilor fizice, activitățile sportive ocupă un loc important. În ceea ce privește satisfacția psihică, activităților cultural-distractive și celor instructiv-educative le revine un rol hotărâtor. Prin atmosfera de destindere, amuzament și comunicare acestea amplifică cantitativ-calitativ volumul de cunoștințe ale turistului.

Din perspectiva economico-socială, dezvoltarea agrementului vine în întâmpinarea exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice.

Agrementul constituie mijlocul principal de individualizarea ofertei turistice, de diversificare a produselor firmelor și destinațiilor aflate într-o permanentă competiție, devenind o importantă sursă de încasări, de creștere a eficienței economice.

Creșterea rolului agrementului în caracterizarea localităților turistice, în asigurarea competitivității stațiunilor turistice și în satisfacerea nevoilor turiștilor a determinat transformarea sa în motivație turistică propriu-zisă, conducând la apariția unor noi tipuri de vacanțe: vacanța de schi, alpinism, tenis, yachting, hipism, vânătoare, turism cultural.

Specialiștii în domeniul turismului consideră că una din căile eficiente de reducere a perioadelor de minimă solicitare în turism este turismul activ. Pentru distracție, destindere, amuzament nu există, de fapt, sezon sau extrasezon. Agrementul turistic reprezintă un complex eterogen de activități care vizează domeniile cultural-sportive, de distracții, recreare și care sunt menite să asigure condiții de odihnă, refacere fizică, practicarea unor sporturi, a unor hobby-uri.

Agrementul este un element care completează și mărește valoarea unui program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în toată tipologia de programe turistice; este transpus în practică prin agrementul cultural distractiv realizat în unitățile de alimentație, baruri, cabarete, prin utilizarea dotărilor, aparaturii și utilajelor de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematici speciale de agrement sau promovare turistică.

Treptat, pe măsură ce produsul turistic începe să-și piardă atractivitatea, agrementul timpului de vacanță devine o cerință tot mai imperativă pentru organizatorii de călătorii turistice și pentru prestatorii ofertanți de servicii turistice incluse în angajamentele fortetare.

Noile nevoi de consum și totodată exigențe privind calitatea componentelor turistice vor atribui, în consecință, noi funcțiuni agrementării timpului liber, în general, și timpului de vacanță în special. Aceste funcțiuni vizează, în principal următoarele componente:

odihna în ambianța unui sejur agreabil, de bună dispoziție, realizată cu precădere în combinație cu destinderea activă, dinamică, ceea ce constituie remedii contra oboselii psihice și a tensiunii nervoase;distracțiile și divertismentul (sportul, muzica, folclorul, discotecile etc.), care prin formele oferite permit o contrapondere, față de activitățile cotidiene;dezvoltarea personalității umane, ca o consecință a funcției cultural-educative, în măsura în care programele de agrement vor stimula capacitățile psihice și spirituale ale participanților.

Văzut din punctul de vedere al turistului,turismul activ are ca scop satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere și chiar de dezvoltare a capacităților sale. De asemenea, agrementul urmărește o reconfortare psihică a turistului, reconfortare care se face prin relaxare, distracție, crearea unei atmosfere de comunicare, de bună dispoziție și chiar de îmbunătățire a bagajului de cunoștințe.Toate acestea se realizează prin vizitarea diferitelor obiective, participarea la spectacole etc.

Văzut din punctul de vedere al organizatorilor din turism, turismul de aventură, este un factor de competitivitate a stațiunilor sau a unităților care oferă aceste servicii, este un factor de creștere a activităților acestora prin diferențierea ofertelor.

Pe lângă acestea, turismul activ joacă un rol important și în stimularea circulației turistice, el reprezentând un mijloc de individualizare a produselor și o personalizare e destinațiilor. Prin stimularea creșterii circulației turistice (creșterea gradului de atractivitate) agrementul devine o sursă importantă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității din turism.

Turismul activ poate determina creșterea competitivității stațiunilor turistice prin satisfacerea la un nivel superior a nevoilor turiștilor (de exemplu Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, comparativ cu celelalte stațiuni montane).

Dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de agrement vin în întâmpinarea exigențelor de creare a atractivității stațiunilor turistice și au un rol însemnat în creșterea eficienței economice a activității turistice dintr-o zonă, stațiune, complex turistic etc.

Agrementul îndeplinește unele funcții specifice în raport cu nevoile turistului sau ale organizatorului de turism și anume:

– turismul activ vizează destinderea și reconfortarea fizică a turistului, divertismentul și dezvoltarea capacităților sale;

– din punct de vedere economic, turismul de aventură răspunde exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice;

– turismul activ reprezintă principalul mijloc de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor;

– agrementul stimulează circulația turistică, fiind o sursă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității;

– dezvoltarea turismului de aventură reprezintă un mijloc de asigurare a competitivității stațiunilor turistice;

– agrementul tinde să se transforme în motivație turistică propriu-zisă, datorită creșterii rolului său în caracterizarea localităților turistice, în satisfacerea nevoilor turiștilor, conducând totodată și la apariția unor noi tipuri de vacanțe cum sunt: vacanțe de schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vânătoare, turism cultural, etc.

Agrementul reprezintă o componentă importantă în turism, care trebuie avută în vedere în amenajarea zonelor turistice. În procesul de amenajare se vorbește frecvent despre o strategie a agrementului, care trebuie să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu și pe termen lung a raporturilor om-natură, să asigure dimensionarea rațională a dotărilor, adaptarea acestora la configurația spațiilor și a peisajelor.De cele mai multe ori organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism și anume: litoral, montan de vară și/sau de iarnă, balnear etc. Astfel, în turismul de litoral, a cărui motivație o reprezintă cura helio-marină și/sau practicarea sporturilor nautice, organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor pentru o cură activă (tobogane, jocuri, concursuri etc.), existența unor centre de inițiere în practicarea sporturilor nautice și puncte de închiriere a materialelor sportive (bărci, hidro-biciclete, schiuri, iole, surfing-uri etc.), realizarea unor porturi de agrement, cluburi de vacanță etc., componente care se întâlnesc și în dotarea litoralului românesc. Specialiștii consideră, în general, că strategia de dezvoltare a agrementului trebuie să aibă în vedere motivațiile, aspirațiile și așteptările turiștilor, dar și profilul, structura și specificul stațiunilor. Desfășurarea activităților de agrement necesită existența unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitație, săli și terenuri de sport etc.), a unor programe (excursii, concursuri, expoziții, festivaluri, activitate artizanală etc.), dar și asigurarea implicării efective a turismului în desfășurarea programelor de divertisment, prin trecerea acestuia de la condiția de „spectator” la aceea de „participant activ”, ceea ce constituie o caracteristică importantă a concepției moderne de agrementare a stațiunilor.

La destinațiile turistice, serviciile turistice de bază sunt însoțite de o ofertă bogată și în continuă diversificare de servicii suplimentare (complementare), care cu cât sunt mai numeroase și mai diverse, cu atât sporesc atractivitatea produselor turistice și, în aceeași măsură, nivelul lor calitativ.

BIBLIOGRAFIE

Cândea M., Erdeli G., Simon T.,România. Potențial turistic și turism, Editura Universității din București, 2001

Cândea M., Curs de Geografia Turismului, Facultatea de Geografie, București

Cosmescu I., Turismul- fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998

Constantinescu T.,Peșterile Terrei, Editura Albatros, București, 1987

Cristureanu C., Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București, 1992

Gheorghilaș A., Geografia turismului, Editura Credis, Universitatea din București, 2009

Dumazedier J.M, Vers une civilisation de loisir, Editura Du Seuil, Paris, 1978

Ielenicz M., Comănescu L., România, potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

Lascu G.Peșteri din România, Editura CD Press, 2008

Minciu Rodica , Economia Turismului, Ed. Uranus, București, 2004

Roșca Elisabeta, Economia Turismului – Curs universitar, vol. 1, Ed. Universității “Ștefan cel Mare”, Suceava, 2011

Turcu D., Janeta Weisz, Economia turismului, Editura Stampa, Timișoara, 2008

***Master Planul pentru dezvoltarea turismului național 2007-2026, accesat în data de 01.06.2015.

http://www.mie.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare135/lege _turism.pdf

www.novaciranca.ro

Universitatea București.Facultatea de Geografie, Geografia Turismului

Adventure Travel Trade Association.

ANEXA 1

Tabel 1 Prezentarea principalelor arii de concentrare a turismului activ cu precizarea activităților turistice care se pot practica în ariile respective

Sursa: Ielenicz M., Comănescu Laura (2005) România- potențial turistic

ANEXA 2

Realizarea chestionarului

Iată și întrebările propuse turiștilor pentru atingerea acestor 3 obiective:

Care este motivul pentru care practicati turismului?

Care dintre următoarele tipuri de turism doriți să-l practicați în Sinaia?

Cultural

Religios

Agrement

Montan

Balnear

Altul …………………………………………………

Accesibilitatea acestei zone a fost un factor decisiv în alegerea acestei zone turistice pentru sejur?

Da

Nu

Menționați un obiectiv turistice natural și antropic din Sinaia care v-a atras în mod deosebit în această regiune.

Da

Nu

Amenajările turistice din această regiune turistică reprezintă pentru Dvs un factor de atracție?

Da

Nu

Ce metodă de agrement preferați de regulă într-un sejur pe Valea Prahovei și în Sinaia în mod deosebit?

a. Schiul

b. Drumeția

c. Alpinismul

d. Ciclismul

e. Alte sporturi (care?)

f. Alte forme de turism activ

Preturile practicate pentru serviciile turistice în această regiune le considerați atrăgătoare?

Mari

Mici

Accesibile

Care este serviciul turistic pe care vă bazați cel mai mult de-a lungul sejurului Dvs?

Serviciile de cazare

Serviciile de transport

Serviciile de alimentație publică

Serviciile de agrement

Niciunul

Care sunt elementele de natură turistică pe care le doriți îmbunătățite pentru ca motivația Dvs de a vizita această regiune să crească?

Turismul activ este pentru Dvs o prioritate în derularea sejurului la Sinaia?

BIBLIOGRAFIE

Cândea M., Erdeli G., Simon T.,România. Potențial turistic și turism, Editura Universității din București, 2001

Cândea M., Curs de Geografia Turismului, Facultatea de Geografie, București

Cosmescu I., Turismul- fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998

Constantinescu T.,Peșterile Terrei, Editura Albatros, București, 1987

Cristureanu C., Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București, 1992

Gheorghilaș A., Geografia turismului, Editura Credis, Universitatea din București, 2009

Dumazedier J.M, Vers une civilisation de loisir, Editura Du Seuil, Paris, 1978

Ielenicz M., Comănescu L., România, potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

Lascu G.Peșteri din România, Editura CD Press, 2008

Minciu Rodica , Economia Turismului, Ed. Uranus, București, 2004

Roșca Elisabeta, Economia Turismului – Curs universitar, vol. 1, Ed. Universității “Ștefan cel Mare”, Suceava, 2011

Turcu D., Janeta Weisz, Economia turismului, Editura Stampa, Timișoara, 2008

***Master Planul pentru dezvoltarea turismului național 2007-2026, accesat în data de 01.06.2015.

http://www.mie.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare135/lege _turism.pdf

www.novaciranca.ro

Universitatea București.Facultatea de Geografie, Geografia Turismului

Adventure Travel Trade Association.