Activitatea de Creditare Posibilitati de Perfectionare la Misr Romanian Bank

C U P R I N S

CAPITOLUL 1 – Sistemul bancar in Romania––––––––––––5

Reforma sistemului bancar in Romania––––––––––––––

Banca Nationala a Romaniei-Banca Centrala si de Emisiune––––––

Bancile comerciale – rolul si operatiunile efectuate de acestea–––––

1.3.1. Istoria activitatii bancare–––––––––––––––––-

1.3.2. Aparitia si dezvoltarea bancilor comerciale in Romania–––––

1.3.3. Noile reglementari privind activitatea bancara si de politica monetara in Romania–––––––––––––––––––––

CAPITOLUL 2- MANAGEMENTUL ACTIVITATII DE CREIDTARE

2.1.Operatiuni active ale bancilor comerciale si managementul activelor bancare

––––––––––––––––––––––––––––––––

2.1.1. Operatiunile de creditare a firmelor–––––––––––––

2.1.2. Operatiunile de creditare a persoanelor particulare–––––––

2.2. Serviciile bancare si comportament bancar–––––––––––––-

2.3. Riscul bancar – factor primordial de decizie privind operatiunile bancare

––––––––––––––––––––––––––––––––-

2.3.1. Riscul insolvabilitatii–––––––––––––––––––

2.4. Indicatori economico-financiar din domeniul bancar––––––– 2.4.1. Indicatori generali––––––––––––––––––––

2.5. Obiective din activitatea de management––––––––––––––

2.6. Indicatori pentru a reflecta recuperarea creantelor bancii––––––––

2.7. Controlul bancar––––––––––––––––––––––––

2.7.1. Obiectivele controlului gestionar de fond la societatile bancare–-

2.7.2. Controlul operatiunilor dispuse de titularii de conturi––––––––

CAPITOLUL 3 – PREZENTARE BANCII COMERCIALE MISR ROMANIAN BANK SI ETAPELE SI DECIZIILE LUATE IN VEDEREA ACORDARII UNUI CREDIT

3.1 Date genrale––––––––––––––––––––––––––

3.2 Actionarii MISR ROMANIAN BANK–––––––––––––––

3.3 Raportul MISR ROMANIAN BANK la sfarsitul anului financiar 2007––-

3.4 Bialntul MISR ROMANIAN BANK la 31 decembrie 2007–––––––

3.5 Prezentarea activitatii financiare MISR ROMANIAN BANK––––––-

3.6 Resursele si plasamentele bancare. Active si pasive bancare in general–––

3.6.1 Operatiunile pasive ale bancilor comerciale––––––––––

3.6.2 Operatiunile active ale bancilor comerciale––––––––––-

3.6.3 Operatiunile extrabilantiere ale bancilor comerciale–––––––

3.7 Etapele si deciziile luate n vederea acordarii unui credit––––––––

3.8 Caracteristicile personale ale ofiterului de credit–––––––––––

3.9 Factori care influenteaza riscurile si performantele intreprinderii–––––

3.10 Metode de analiza pentru toate tipurile de creditare––––––––––

3.11 Acordarea de credit Societatii Comerciale “Confmod SRL” ––––

3.12 Adoptarea deciziei de creditare––––––––––––––––––

3.13 Contractul de credit––––––––––––––––––––––-

3.14 Dosarul de credit–––––––––––––––––––––––-

CONCLUZII SI PROPUNERI–––––––––––––––––––

BIBLIOGRAFIE–––––––––––––––––––––––––

INTRODUCERE

Creditul este operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Operatiunea priveste doua parti: o parte acorda creditul, cealalta parte il primeste, sau altfel spus se indatoreaza.

Relatiile de credit au existat si in economiile premonetare. Deci creditul poate exista si in economiile fara moneda. Evident ca in ansamblul lor, relatiile de credit, astazi, se poate emancipa de haina monetara.

Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactiile formalizate ce se efectueaza pe piete monetare sau financiare foarte dezvoltate si dezvoltate in cadrul unor contracte complexe. O parte importanta a relatiilor de credit priveste mobilizarea capitalurilor disponibile si a economiilor.

Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extrem de diverse si in continua evolutie. Dispozitivul institutional variaza de asemenea, de la tara la tara.

Esential ramane peste tot: o valoare actuala se transmite de un creditor (investitor sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-l ramburseze, dupa un timp, in conditiile specificate in acordul de credit, in cadrul caruia debitorul promite, de asemenea a plati dobanda pentru a remunera pe creditor.

In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice.

Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce priveste aparenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale, astfel ca ierarhizarea acestor laturi, in amanunt, este dificila.

O apreciere generala asupra naturii participantilor la procesul de creditare: creditori si debitori, contureaza trei categorii principale si de ampla cuprindere: intreprinderile, statul si populatia.

Raportul de credit implica primordial redistribuirea unor capitaluri aflate in stare de disponibilitate ceea ce presupune preexistenta unor procese de economisire sau acumulari monetare.

2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit, presupune riscuri, si necesita, in consecinta, adesea, angajarea unei garantii.

In raporturile de credit, raporturile probabile sunt:

● Riscul de nerambursare;

● Riscul de imobilizare.

Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau deficientelor imprumutatului.

Pentru prevederea riscului trebuie sa se analizeze temeinic imprumutatul prin prisma cerintelor respectarii raportului de credit sub diverse aspecte: umane (competenta, moralitate), economice (situatia internationala, nationala, cadrul profesional), financiare (situatia financiara, indatorarea existenta, capacitatea de rambursare), juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte intreprinderi).

Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea situatii care afecteaza major pe deponent, pot fi prevenite prin administrarea judicioasa a depozitelor si a creditelor de catre banci; angajarea de credite pe baza hartiilor de valoare, mobilizarea efectelor (la piata monetara), prin rescont si alte operatiuni.

Creditele care se acorda, de regula, prin banci, angajeaza fonduri ce nu apartin bancii. De aici necesitatea, in scopul unei ferme gestiuni a fondurilor ce ii sunt incredintate, ca bancherul sa-si intareasca pozitia sa de creditor prin garantii personale sau reale.

Garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati in cazul in care debitorul este in incapacitate.

Garantiile reale cuprind retinerea, gajul, ipoteca si privilegiul.

√ Dreptul de retinere asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal, proprietate a debitorului atat timp cat el n-a fost achitat integral. Pentru aceasta trebuie indeplinite anumite conditii: bunul corporal detinut de creditor sa aiba o legatura cu creanta; iar creanta sa fie certa si exigibila;

√ Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantia creditului, gajul.

√ Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare si cu publicitate. Ipoteca confera creditorului dreptul de preferinta si dreptul de urmarire.

√ Privilegiul este dreptul conferit prin lege unor creditori, de a avea prioritate in a fi platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti, sau asupra totalitatii patrimoniului debitorului.

Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate: de la termenele foarte scurte (24 ore, termen practicat intre banci pe pietele monetare) si incheindu-se cu termene de la 30 la 50 ani si chiar 100 (in solutii recente pentru imprumuturi privind constructia de locuinte).

4. Dobanda este o caracteristica esentiala a creditului.

In acordurile de credit s-a incetatenit clauza dobanzii fixe. Respectiv, dobanda cuvenita in cadrul acordului de credit este acceptabila pentru ambele parti, pentru intregul imprumut si pe toata durata creditului.

In conditiile presiunii inflationiste accentuate din ’70, s-a instituit regimul dobanzilor variabile (sensibile) situatie in care dobanzile se modifica periodic (de regula semestrial) functie de nivelul dobanzii pe piata mondiala (nationala sau internationala)

5. Tranzactia. Acordarea creditului.

Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit.

In ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul careia imprumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor.

Consimtirea tranzactiei, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.

6. Consemnarea si trasferabilitatea sunt de asemenea, caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate, in marea lor majoritate, prin inscrisuri, instrumentele de credit, a caror forma de prezentare implica aspecte multiple si diferentiate.

Esential in aceste instrumente este obligatia ferma a debitorului privind rambursarea imprumutului, respectiv dreptul creditorului de a i se plati suma angajata.

CAPITOLUL 1

SISTEMUL BANCAR IN ROMANIA

REFORMA SISTEMULUI BANCAR IN ROMANIA

Reforma sistemului bancar in Romania a inceput in decembrie 1990, cand a fost introdusa structura bancara pe doua nivele: banca centrala – Banca Nationala a Romaniei si bancile comerciale. In procesul de organizare a sistemului, B.N.R. a capatat functia traditionala a unei banci centrale iar operatiunile comerciale pe care le-a desfasurat anterior au fost transferate unor banci comerciale nou infiintate (ex. Banca Comerciala Romana).

In aprilie 1991 au fost adoptate de Parlament Legea nr.33/1991 privind activitatea bancara si Legea nr.34/1991 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei, iar din martie 1998 a fost votata o noua lege bancara Legea nr.58/1998. In calitate de banca centrala, B.N.R. se axeaza in prezent asupra controlului masei monetare si a supravegherii bancare, raspunzand si de politica valutara si administrarea rezervelor valutare ale tarii.

In ceea ce priveste bancile comerciale, Legea nr.58/1998 prevede desfasurarea de activitati bancare universale pe intreg teritoriul Romaniei. Bancile care sunt independente si orientate catre maximizarea profitului, au dreptul sa se implice in orice tip de activitate bancara cu conditia respectarii cadrului de reglementare si supraveghere stabilit de B.N.R. sa notifice deschiderea de reprezentante in Romania, in conformitate cu reglementarile date de acesta. Ca urmare a acestei politici a B.N.R. exista la 31.12.1997 un numar de 32 banci, persoane juridice romane si 9 sucursale a unor banci straine.

O caracteristica importanta a sistemului bancar din toata lumea constituie transferarea economiilor in investitii. In prezent sistemul bancar romanesc nu poate indeplini eficient aceasta functie. Acest lucru poate fi reglementat prin:

♣ dezvoltarea pietei monetare si a titlurilor de valoare;

♣ modernizarea sistemului de plati;

♣ eliminarea imprumuturilor nerecuperabile din bilantul bancilor comerciale;

♣ imbunatatirea cadrului existent de supraveghere prudentiala;

♣ dezvoltarea sistemului de asigurare a depozitelor si diversificarea institutiilor si instrumentelor financiare.

In Romania supravegherea bancara a constituit o prioritate inca de la inceputul procesului de tranzatie. Astfel B.N.R. a stabilit o serie de reguli prudentiale ce sunt aplicate bancilor comericale, ca:

● expunerea bancilor – imprumuturile acordate unui singur debitor nu trebuie sa depaseasca 20% din capitalul societatii nebancare;

● limitarea plasamentelor in societati nebancare – plasamentele individuale nu trebuie sa depaseasca 20% din capitalul societatii nebancare;

● pozitia valutara – pozitia valutara deschisa nu trebuie sa depaseasca 10% din capitalul si rezervele bancii creditoare;

● creditarea interna (a persoanelor aflate in relatii speciale cu banca) – nu poate depasi 20% din capitalul si rezervele bancii creditoare;

● dreptul de proprietate a insitutiilor non-bancare asupra bancilor – este necesara aprobarea bancii centrale pentru participarile ce depasesc 5% din capitalul societatii bancare respective, precum si pentru cresterile ulterioare;

● adecvarea capitalului – raportul intre capital si active ponderate cu cota de risc sa fie de minimum 8%;

● clasificarea creditelor si constituirea de provizioane pentru cele de calitate scazuta.

BANCA NATIONALA A ROMANIEI – BANCA CENTRALA SI DE EMISIUNE

ROLUL B.N.R.

Banca Nationala a Romaniei, organ al statului cu personalitate juridica, avand un capital propriu este investita prin statutul propriu cu puterea de a stabili si de a conduce politica monetara si de credit, in cadrul politicii economice si financiare a statului, cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale. Ea reprezinta statul in relatiile externe financiare, monetare si de plati.

CONDUCEREA SI ADMINISTRAREA B.N.R.

B.N.R. este condusa de un consiliu de administratie. Gestiunea zilnica este incredintata guvernatorului.

Consiliul de administratie este compus din guvernatorul bancii (presedinte), trei viceguvernatori si alti cinci membrii.

Toti membrii consiliului de administratie sunt numiti de Parlament la propunerea primului ministru, pe o perioada de 8 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului.

B.N.R. a aparut in anul 1880 fiind infiintata ca o societate anonima pe actiuni, unde statul a subscris 1/3 din capital, restul capitatului fiind subscris de catre particulari. Aceasta a functionat “relativ normal” in perioada celor doua razboaie mondiale, pana in anul 1946 cand a fost etalizata, trecuta in totalitate in proprietatea statului fiind denumita “Banca de Stat a R.P.R.” si respectiv, “Banca Nationala a R.S.R.”, in anul 1970.

Caracterizand in linii mari aceasta perioada se poate spune ca Banca Nationala se ocupa de organizarea si circulatia banilor, urmarea si raspundea de realizarea politicii monetare, de credit si valutare. Politica sa facea parte din planul unic, centralizat indrumand si coordonand activitatea bancara din tara, elaborand proiectele planurilor de credite si de casa pe economie, in colaborare cu organele centrale specializate.

In prezent prerogativele B.N.R. sunt urmatoarele:

● este organul unic de emisiune al statului;

● stabileste reglementari in domeniile: monetar de credit, valutar si de plati prin norme si regulamente;

● refinanteaza societatile bancare si asigura lichiditati sistemului bancar;

● supravegheaza activitatile tuturor societatilor bancare;

●promoveaza, reglementeaza si supravegheaza activitatile de intermediere bancara.

B.N.R. poate participa in numele statului la tratative si negocieri externe in probleme de natura financiara, monetara, de credit si de plati, poate negocia si incheia acorduri privind imprumuturi pe termen scurt si efectuarea de operatiuni swap cu bancile centrale, bancile comerciale si cu institutii monetare internationale, cu conditia rambursarii lor in termen de 1 an si a inregistrarii acestora in raportul annual al B.N.R.

B.N.R. este subordonata direct parlamentului si este condusa de un guvernator, fiind incadrata din acest punct de vedere in categoria bancilor nationale semiindependente.

RESURSELE BANCII ROMANIEI

Capitalul propriu al B.N.R. este de 5.000 RON milioane de lei si apartine statului in totalitate B.N.R. mai dispune si de un fond de rezerva care se constituie din profitul evidentiat in bilantul annual, dupa acoperirea integrala a cheltuielilor.

Din profitul brut inregistrat in bilantul bancii, 20% se utilizeaza pentru constituirea fondului de rezerva al bancii (cealalta parte de 80% este impozitul pe profit pe care B.N.R. trebuie sa-l verse la bugetul de stat). Aceasta cota poate fi redusa la 10% cand activele din fondul de rezerva ajung sa fie egale cu capitalul bancii si la 5% cand aceste rezerve ajung la dublul capitalului.

In cazul in care, in bilantul B.N.R. valoarea activelor scade sub suma angajamentelor si a capitalului sau Ministerul Finantelor Publice va transfera acesteia, la vedere, titluri de credit guvernamentale negociabile la dobanda pietei, in suma necesara acoperirii acestui deficit. Aceste tutluri vor fi rascumparate in termene de 5 ani prin utilizarea profiturilor realizate de banca sau vor fi negociate.

B. EMISIUNEA MONETARA A BANCII NATIONALE A ROMANIEI

In calitate de banca de emisiune, B.N.R. are urmatoarele atributii:

□ Este unica institutie autorizata sa emita bancnote si monede metalice pe intreg teritoriul tarii. Aceste mijloace monetare sunt acceptate la valoarea lor nominala pentru plata tuturor obligatiilor publice si private;

□ Este singura in drept sa stabileasca valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice. Bancnotele se deseneaza de catre guvernator si casierul central;

□ Asigura tiparirea bancnotelor si baterea monedelor metalice si ia masuri pentru pastrarea in siguranta a celor ce nu sunt puse in circulatie;

□ Administreaza direct rezerva de bancnote si monede metalice, elaboreaza programul de emisiune a acestora si asigura emisiunea regulata in vederea satisfacerii nevoilor de numerar ale tarii;

□ Anuleaza sau retrage din circulatie orice bancnote sau monede metalice care au fost emise anterior si in locuirea acestora cu alte tipuri;

□ Schimbarea la cerere, fara taxe si comisioane, bancnotele si monedele emise de ea.

Nivelul masei monetare emise in circulatie nu trebuie sa depaseasca valoarea bunurilor si a serviciilor interne, precum si nivelul rezervelor internationale de care banca dispune. Transa de numerar emisa de B.N.R. peste acest nivel va trebui sa fie acoperita integral din urmatoarele active:

■ avansuri acotrdate statului si imprumuturi garantate de acesta;

■ titluri detinute in portofoliul de interventii al B.N.R.;

■ active rezultate din credite acordate societatilor bancare si altor institutii de credit;

■ C.E.C.-uri, cambii, instrumente de credit pe care banca le-a scontat sau le detine in portofoliu.

C. OPERATIUNILE CU SOCIETATI BANCARE SI ALTE INSTITUTII DE CREDIT

Principalele operatiuni efectuate de B.N.R. in raporturile cu societati bancare si alte institutii de credit sunt:

Scontarea si rescontarea efectelor de comert – al cambiilor sunt utilizate aici ca un mecanism de creditare prin emisiune;

Acordarea de credite societatilor bancare si altor institutii de credit – acestea sunt acordate pe termen scurt (maxim 90 zile) in una din urmatoarele forme:

■ Creditul structural – credit acordat bancilor pe gaj de efecte publice si alte hartii de valoare. Nivelul ratei dobanzii reprezinta taxa oficiala a scontului;

■ Creditul de licitatie – principala forma de refinantare se acorda pe o durata de maximum 15 zile si trebuie garantat cu titluri de stat. Nivelul dobanzii se liciteaza, celelalte conditii (suma, termen) fiind impuse de B.N.R.;

■ Creditul special – o forma exceptionala de refinantare acordat societatilor bancar aflate in criza de lichiditate. Se acorda pe maximum 30 zile si se garanteaza cu titluri si exceptional cu active patrimoniale;

■ Creditul lombard (overdraft) – credit acordat “peste noapte” societatilor bancare pentru asigurarea platilor zilnice ale acestora.

Deschiderea de conturi curente societatilor bancare pentru efectuarea operatiunilor de incasari si plati intre acestea, B.N.R. functionand ca o banca a bancilor.

Efectuarea serviciilor de compensare si decontare – intre societatile bancare prin intermediul conturilor deschise de acestea la B.N.R.

Scontarea, dobandirea, luarea in gaj sau vanzarea creantelor asupra statului, asupra societatilor bancare si asupra altor societati, in conditiile pe care le considera necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare, tinand seama de situatia specifica a pietei.

6. Cumpararea, vanzarea sau acceptarea in gaj de titluri si alte valori a caror lista este stabilita de administratie.

7. Stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii pe care bancile sunt obligate sa le mentina in conturi speciale deschise la B.N.R.

8. Autorizarea si supravegherea tuturor entitatilor care opereaza ca societati bancare in Romania.

D. OPERATIUNI CU TREZORERIA STATULUI

► Banca Nationala a Romaniei tine in evidentele sale contul curent al trezoreriei statului, pe baza unei conventii a Ministerului Finantelor;

► Ea actioneaza direct sau prin alte banci ca agent al statului in ceea ce priveste emisiunea obligatiunilor si altor inscrisuri de stat, vanzarea si cumpararea acestora, precum si plata dobanzilor;

►B.N.R. poate acorda bugetului Administratiei Centrale de Stat pentru acoperirea deficitului temporar, dar suma totala a acestor imprumuturi nu poate depasi 10% din totalul bugetului aprobat si nici dublul capitalului B.N.R. si fondul de rezerva. De asemenea termenul de acordare a acestor imprumuturi nu poate depasi 6 luni.

E. OPERATIUNILE CU AUR SI VALUTA ALE B.N.R.

1. B.N.R. stabileste si conduce politica valutara a statului cooperand cu alte organisme ale acestuia, B.N.R. raspunde de:

√ Emiterea reglementarilor privind operatiunile cu aur si valuta in vederea protejarii monedei nationale;

√ Elaborarea balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe;

√ Autorizarea si retragerea autorizatiei precum si reglementarea si supravegherea persoanelor juridice ce au obtinut autorizatia de a efectua tranzactii valutare;

√ Stabilirea plafoanelor activelor valutare pe care firmele autorizate le pot detine in depozit;

√ Pastrarea si administrarea rezervelor internationale ale statului;

√ Stabilirea unor limite la pozitiile valutare deschise ale bancilor (in prezent 10%), precum si a conditiilor si a plafonului indatorarii externe a anumitor societati.

2. B.N.R. poate sa incheie, in nume propriu sau in numele statului, acorduri de clearing si de plati sau poate incheia orice alte contracte, avand acelasi scop cu institutiile centrale de clearing, publice si private, cu sediul in strainatate.

3. Stabileste si mentine rezerve internationale constand in: aur, active externe, alte active de rezerva recunoscute pe plan international, cambii, C.E.C.-uri, bilete la ordin, bonuri de tezaur si alte titluri emise sau garantate de guverne straine, exprimabile sau platibile in valuta.

4. B.N.R. este autorizata:

● Sa cumpere, sa vanda si sa faca alte tranzactii cu monede si lingouri de aur si alte metale petioase, precum si cu alte valute, cu bonuri de tezaur si alte titluri emise sau garantate de catre guverne straine si institutii financiare interguvernamentale;

● Sa deschida si sa mentina conturi la institutii financiare interguvernamentale, banci centrale, autoritati monetare si organizatii financiare in strainatate etc.

Prin toate aceste metode si tehnici enumerate, banca centrala urmareste o stabilitate monetara pe termen mediu si lung, dar si cresterea economica, Banca Centrala fiind unul din pilonii principali ai economiilor in tranzactie si nu numai.

1.3. BANCILE COMERCIALE – ROLUL SI OPERATIUNILE EFECTUATE DE ACESTEA

Bancile comerciale, datorita caracteristicilor lor de colectare si depozitare a banilor, au mai fost denumite in literatura de specialitate si “Bancil de Depozit”, ele fiind caracterizate prin aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Deci, au o activitate diversificata care se poate modifica liber functiie de cerinte, posibilitati si propria orientare.

Toate operatiile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul scordarii de credite agentilor economici. Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea unui profit.

Industria institutiilor depozitare este alcatuita din tipuri de instititii: bancile comerciale, asociatiile de economii si imprumuturi, bancile de economii si unitatile de credit. Din considerente istorice specialistii au impartit “industria” in doua categorii:

♣ Banci – prin care acestia inteleg bancile comerciale;

♣ Institutii de economisire – ce include celelalte trei tipuri de instititii.

Bancile constituie inca din trecut una din cele mai importante institutii depozitare datorita marimii si rolului lor atat in ceea ce priveste mecanismul derularii platilor cat si in crearea banilor.

Din punct de vedere al operatiunilor efectuate, bancile comerciale s-au diferentiat foarte mult de institutiile de economii. Principala diferenta intre ele este ca, in timp ce bancile comerciale colecteaza banii prin depozite la termen si repartizarea sumelor acumulate prin imprumuturi destinate gospodariilor, in special imprumuturi sub forma de ipoteci.

1.3.1. ISTORIA ACTIVITATII BANCARE

Activitatea bancara ste o chestiune veche. Bancile au existat sub diverse forme inca din perioade indepartate. Acestea efectuau imprumuturi si schimbau valutele straine in Babilonul antic si in civilizatiile clasice, in special la Roma. Dar, activitatea bancara moderna a inceput in Italia renascentista, unde bancherii in afara de a cumpara si a vinde valute straine, isi creau la cerere si pe termen scurt depozite. Aceste depozite erau constituite in mod normal oral de catre persoanele care-l vizitau pe bancher.

Cele mai vestite banci din acea perioada existau la Venetia (1171) si Genova (1407), in Italia precum si in nordul Europei, precum Amsterdam (1619) si Rotterdam (1635)

Aparitia bancilor in sensul modern a cuvantului este strans legata de dezvoltarea comertului si acumularea capitalului monetar in special, expresie a dezvoltarii productiei manufacturiere si a expansiunii generale a economiei.

Legate de nevoile comertului si desfasurand principalele operatiuni prin intermediul efectelor comerciale, in mod firesc bancile au primit atributul de comerciale.

Agentii economici detinatori ai monedelor aveau prin aceasta un sprijin important in desfasurarea schimburilor, dar banii presupuneau si aspecte deficitare pentru acestia. Astfel deplasarea banilor la locurile de utilizare implica costuri de transport asociate cu riscul, respectiv cheltuieli de prevenire a furturilor, de asemenea detinerea efectiva a monedelor, atunci, ca si acum, fara utilizarea acestora, nu aducea nici un beneficiu posesorului.

Toate acestea, au orientat detinatorii de capital sa-l incredinteze sub forma de depozite unor intermediari, zaraful sau altei persoane, in scopul unei plasari sigure si a unei remunerari sub forma de dobanda, decurgand prin folosirea depozitului de catre intermediar ca sursa de creditare. Astfel neajunsurile detinatorilor de capital sunt inlaturate si se creaza premisa unei valorificari a capitalului monetar. Resursele din depozite vor constitui baza redistribuirii capitalurilor prin credite acordate de banci. Noii intermediari, ce se afirma, satisfac cerinte, de pregnanta utilizare, pentru intreaga viata economica si hotaratoare pentru progresul ei.

Momentul istoric al aparitiei bancilor marcheaza un pas major pentru stiintele economice.

1.3.2. APARITIA SI DEZVOLTAREA BANCILOR COMERCIALE IN ROMANIA

In Romania primele incercari de constituire a unei banci comerciale in perioada moderna au avut loc la inceputul secolului al XX-lea. Desi au existat si anterior preocupari in acest sens abia in 1856 a fost creata Banca Nationala Moldovei, ce a fost prima institutie bancara ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei.

Dupa unirea din 1859 au inceput sa functioneze pe teritoriul tarii romanesti si alte banci precum C.E.C., Banca Albina, Banca Aurora, dar cea mai importanta banca infiintata in aceasta perioada a fost Banca Nationala a Romaniei (1880) care din punct de vedere organizatoric a fost conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei (aceasta folosise ca model Banca Angliei).

Infiintarea B.N.R. a creat premisele pentru aparitia si a altor banci si pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc. In noul context creat astfel, activitatea bancara s-a dezvoltat foarte mult, cu un numar de banci din ce in ce mai mare pana in anul 1947, cand sistemul bancar a fost restrans datorita trecerii la economia de comanda si intrarea Romaniei in zona de influenta sovietica.

Prin Decretul nr.197/1948 s-a prevazut ca toate bancile private sau de stat, sa fie dizolvate sau lichidate. Singurele exceptii au fost Banca de Credit pentru Investitii, Casa Nationala pentru Economii si CEC-uri postale si CEC. Sistemul a functionat pana in anul 1967, cand au fost create Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara, Banca de Comert Exterior, iar B.N.R. a fost restructurata.

Pana la sfarsitul anului 1989 serviciul bancar romanesc oferea un numar limitat de servicii si produse bancare.

Reforma sistemului bancar a inceput in 1990/1991, prin elaborarea si adoptarea unei noi legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii centrale si a bancilor comerciale. Legislatia bancara se refera, in principal, la Legea privind activitatea bancara (33/1991) si Legea nr.34/1991 privind statutul B.N.R., iar in martie 1998 a fost adoptata o noua lege bancara. De asemenea, o importanta deosebita o detine Legea societatilor comerciale (31/1990) datorita faptului ca bancile sunt, la randul lor organizate ca sociatati comerciale, in plus fiind necesara autorizarea acordata de B.N.R. pe baza criteriilor stabilite prin reglementari si norme speciale. In acelasi timp, au inceput sa apara noi banci finantate, fie de stat, fie prin aport de capital privat. Aceste banci ofera servicii atat statului cat si agentiilor economici privati; bancile private prefera sa incurajeze si sa sustina procesul de privatizare.

Aceste reglementari au fost concepute pentru a acorda flexibilitate economiei de piata pentru a incuraja initiativa privata. In vederea sustinerii bancilor in realizarea obiectivelor mentionate si asigurarea realizarii standardelor internationale bancare, Romania a primit sprijinul tarilor cu sisteme bancare dezvoltate.

Sistemul bancar din Romania este structurat pe doua nivele, respectiv o banca centrala si institutiile financiare carora, prin lege, li s-a acordat statutul de banci. B.N.R. coordoneaza si stabileste reglementari in domeniile: monetar, de credit, valutar si de plati, asigurand totodata supravegherea celorlalte institutii bancare.

Prin noile reglementari, B.N.R. incearca sa creeze un sistem bancar modern si in acelasi timp sa-si indeplineasca rolul de banca centrala. Operatiunile comerciale indeplinite pana in 1989 de B.N.R., au fost transferate unei noi banci comerciale (BCR). B.N.R. are un nivel ridicat de independenta si raspunde numai in fata Parlamentului. Guvernatorul si Consiliul de Administratie al bancii sunt alesi de Parlament pe bza recomandarilor Primului Ministru.

In Romania, bancile functioneaza conform legii privind societatile comerciale, legea privind activitatea bancara si pe baza licentei (autorizatiei) acordate de B.N.R.

1.3.3. NOILE REGLEMENTARI PRIVIND ACTIVITATEA BANCARA SI DE POLITICA MONETARA IN ROMANIA

A intrat in vigoare un pachet de legi bancare moderne: Legea privind Statutul Bancii Nationale, Legea bancara privind falimentul bancilor. Romania are acum un adevarat cod bancar.

In baza noilor legi, B.N.R. intreprinde in prezent un amplu proces de reglementari, ce au rolul de a face efective si operationale raspunderil bancii centrale in dezvoltarea pietei serviciilor bancare si de plati in tara noastra, in conditiile adaptarii politicii monetare, valutare si de credit la exigentele Uniunii Europene si ale comunitatii bancare din tarile dezvoltate.

Procesul de innoire a reglementarii sistemului bancar, in care B.N.R. s-a angajat in indeplinirea prerogativelor si obligatiunilor sale ce decurg din cele trei legi bancare, a parcurs deja o prima etapa. Consiliul de Administratie al B.N.R. a aprobat un prim pachet de reglementari, toate vizand o mai buna functionare a pietei monetare, ce vor fi aplicate incepand de la 1 august 1998.

Un act normativ de o insemnatate cardinala il consituie regulamentul nr.4/1998, care stabileste regimul rezervelor minime obligatorii, in lei si in valuta, in conturi deschise la B.N.R.

Rezervele obligatorii sunt disponibilitati banesti ale bancilor comerciale la B.N.R., pe care acesta o foloseste in numele legii, in razboiul cu inflatia. In calcularea lor, potrivit noului Regulament ce se aplica de la 1 august 1998, bancile fiind obligate sa ia in consideratie variatia soldurilor medii zilnice. In cazul in care o banca ar inregistra deficit de rezerve timp de doua luni consecutiv, ea va fi supusa unei supravegheri prudentiale a B.N.R., prin inspectie la sediul bancii.

B.N.R. poate modifica, prin , prin circulara, ratele minime obligatorii, in functie de obiectivele sale de politica monetara. Aceste rate vor fi communicate bancilor cu cel putin 7 zile inainte de inceperea perioadei de aplicare: o luna, de la 1 la 30.

Odata stabilite, ratele rezervelor minime obligatorii raman in vigoare pana la comunicarea expresa a modificarii lor. In functie de obiectivele politicii sale monetare, B.N.R. poate stabili ca, pentru anumite elemente ale bazei de calcul, expres mentionate, sa diferentieze ratele rezervelor minime obligatorii aplicabile. Pentru nivelul efectiv al rezervelor, B.N.R. plateste dobanda. Stabilirea si modificarea ratei dobanzii platite la rezervele minime obligatorii se face de catre banca, prin circulara. Dobanda se va situa cel putin la nivelul ratei dobanzii medii pe care bancile, la randul lor, o platesc pentru depunerile la vedere, se calculeaza lunar de catre B.N.R., distinct pentru lei si pentru valuta, ca medie ponderata, pe baza datelor transmise de banci.

De la 1 ianuarie 1999, bancile vor putea opta pentru constituirea in euro a rezervelor minime obligatorii aferente mijloacelor banesti in valuta. Odata formulate optiunea de modificare a valutei in care se mentin rezervele minime obligatorii, ea nu va mai putea fi modificata cel putin 12 luni.

Prin Circulara nr.10/1998, in baza prevederilor art.50 din Legea nr.101/1998 si ale Regulamentului B.N.R. nr.4/1998, avand in vedere totodata evolutiile macroeconomice si monetare recente, Consiliul de Administratie al B.N.R. a hotarat ca, incepand cu data de 1 august 1998, ratele rezervelor minime obligatorii vor fi urmatoarele:

► 15% pentru mijloacele banesti in lei;

► 15% pentru mijloace banesti in valuta

Incepand cu data de 1 august 1998, cotele procentuale necesare calcularii nivelului minim si maxim prevazut al rezervelor, potrivit articolului din Regulamentul B.N.R. nr.4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii, sunt urmatoarele:

► 40% pentru nivelul minim prevazut;

► 130% pentru nivelul maxim prevazut

Distinctia intre rate si cote reprezinta, de asemenea, o noutate in regimul rezervelor minime obligatorii. Ratele exprima nivelul mediu zilnic, atat pentru lei cat si pentru valuta, de la 15% din totalul sumelor luate in calcul; depozite ale populatiei, conturi deschise la clientii bancii, persoane juridice, depozitele publice- altele decat contul Trezoreriei, imprumuturi externe sub 1 an, in jurul caruia se stabileste zilnic disponibilul ce se va constitui sub forma de rezerva, in contul B.N.R. Cotele, in schimb cu cota maxima de 130% si limita minima de 40%, fata de nivelul mediu zilnic, reprezinta coridorul rezervelor minime obligatorii, de fapt, un culoar prin care rezervele se pot misca lejer, de la –60% la 30% fata de nivelul mediu zilnic, ceea ce confera noii reglementari atat flexibilitate, cat si capacitatea de a evita fluctuatiile mari de la o alta hotarare a Consiliului de Administratie a B.N.R. se stabilesc astfel:

√ taxa oficiala a scontului 35% pe an;

√ rata dobanzii la creditele acordate pentru nevoi urgente de trezorerie (credit lombard) – 95% pe an.

In acest fel, se constituie cel de-al doilea coridor al pietei monetare, cel al dobanzilor practicate de B.N.R.

Limita minima a coridorului este taxa oficiala a scontului, care a fost redusa de la 40% la 35%. In acest fel, Consiliul de Admnistratie al B.N.R. da bancilor comerciale si economiei nationale doua semnale importante:

◙ primul – ca are incredere in evolutia buna a ratei inflatiei si coboara dobanda de referinta;

◙ al doilea – ca ar putea sa inceapa un nou proces, al scaderii dobanzilor active si implicit, al ieftinirii creditelor.

Limita maxima este trasata de dobanda la creditele pentru nevoi urgente de trezorerie. Se produce astfel o despartire totala de vechiul inteles al taxei lombarde, ca dobanda penalizatoare, in conditiile in care noua lege a B.N.R. interzice creditarea pe descoperit de cont.

Noul inteles al creditului lombard este cel din practica bancilor centrale din tarile occidentale. Se mentine o dobanda marginala ridicata, de 95%, de la 1 august, fata de 40% cat era dobanda sanctionatorie. Dobanda de 95% se va aplica pentru imprumuturi de trezorerie, pe termen scurt, care sa poata fi obtinute foarte rapid, cu garantii in titluri de stat. Conditiile de acordare vor fi prezentate intr-un nou regulament privind operatiunile monetare.

Bancile monetare trebuie sa intocmeasca anumite situatii, sa aiba evidentele la zi si sa puna la dispozitia inspectorilor bancii centrale aceste evidente. O alta cerinta este asigurarea confidentialitatii bancare.

In alte privinte, bancile au autonomie considerabila. Astfel, pot sa ofere si sa efectueze o gama larga de operatiuni, cum ar fi:

√ depozite la vedere si termen, precum si operatiuni in cont;

√ retrageri si transferuri de numerar;

√ transmiterea banilor prin CEC sau prin alte instrumente de plata;

√ tranzactii care implica instrumente financiare diferite, cum ar fi certificate de depozit, cambii etc.

Una din principalele activitatii ale bancilor comerciale este aceea de acordare a creditelor. Bancile pot oferi o gama variata de credite, in conditii diferite, cu scadente diferite.

Bancile comerciale trebuie sa tina seama de bonitatea persoanelor imprumutate, in decizia de acordare sau neacordare de credite solicitantilor. Bancile pot sa cumpere, sa vanda, sa administreze active monetare sau sa le pastreze in custodie sigura, sa efectueze transferuri, p;ati sau operatiuni de compensare. De asemenea, ele pot sa detina titluri asupra activelor monetare, fie sub forma garantiilor pentr credit, fie in numele clientilor. In plus, bancile pot furniza si alte servicii:

■ tranzactii cu alte valute, metale pretioase sau alte active disponibile pe piata;

■ acceptarea garantiilor pentru credite;

■ acceptarea si derularea mandatelor clientilor;

■ consultanta bancara;

■ alte operatiuni efectuate in contul propriu sau in contul clientilor.

Bancile comerciale au autonomnie considerabila in ceea ce priveste modul in care isi utilizeaza profiturile, cu conditia sa mentina un nivel minim de rezerve obligatorii. Bancile pot sa realizeze provizioane pentru riscuri si credite neperformante, sa constituie fonduri de reserva, fonduri pentru dezvoltarea sau sa distribuie profitul sub forma dividendelor.

Bancile comerciale in Romania, potrivit legii, nu pot efectua urmatoarele operatiuni:

► angajarea in tranzactii cu bunuri mobile si imobile cu exceptia celor necesare pentru desfasurarea activitatii bancare si pentru folosinta salariatilor, precum si a celor folosite la executarea creantelor;

► achizitionarea propriilor actiuni sau gajarea lor, cu execptia cazului cand se urmareste micsorarea capitalului social cu o autorizatie prealabila a B.N.R.;

► acordarea de imprumuturi clientilor conditionat de vanzarea sau cumpararea actiunilor bancii;

►primirea de depozite, titluri sau valori, cand societatea se afla in situatia de incetare de plati;

► angajarea de operatiuni de depozit daca majoritatea depozitelor provin de la angajatii bancii.

Bancile comerciale au obligatia sa permita Bancii Nationale a Romaniei sa le examineze evidentele, conturile si operatiunile in scopul indeplinirii supravegherii bancare. Totodata in procesul de supraveghere bancara se evalueaza si calitatea managerilor si a principalilor si a principalilor actionari au unei banci, precum si soliditatea operatiunilor.

Noile reglementari emise in baza legilor bancare, directioneaza miscarea masei banilor si a dobanzilor in corelatie cu rata inflatiei. In acelasi timp se da un semnal pozitiv in vederea reluarii procesului de creditare si totodata, un impuls catre cresterea nivelului creditelor bancare intr-un ritm care sa depaseasca viteza de miscare a preturilor.

INSTITUTII BANCARE IN FUNCTIUNE IN ROMANIA

SOCIETATI BANCARE PERSOANE JURIDICE STRAINE

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL ACTIVITATII DE CREDITARE

2.1. OPERATIUNI ACTIVE ALE BANCILOR COMERCIALE SI MANAGEMENTUL ACTIVELOR BANCARE

Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiunile in care bancile isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functionalitatilor statutare si a obtinerii de profit.

Operatiunile active se grupeaza, in principal, in:

■ Operatiuni de creditare a firmelor

■ Operatiuni de creditare a persoanelor particulare

■ Operatiuni de plasament

2.1.1. OPERATIUNILE DE CREDITARE A FIRMELOR

Bancile si-au diversificat tehnicile de creditare pentru a raspunde solicitarilor intreprinderilor si pentru a face fata cerintelor dezvoltarii acestora, functie de profilul lor si posibilitatile de creditare. Asa cum se va vedea, bancile comerciale au renuntat la o serie de operatiuni specifice pe care le-au cedat unor institutii specializate.

1. Creditarea necesitatilor de capital fix

Prin natura lor nevoile principale de capital fix ale intreprinderilor se satisfac de catre acestea prin recurgerea la piata de capital; emisiuni de actiuni si obligatiuni.

Intreprinderile se adreseaza uneori bancilor pentru creditarea echipamentelor, operatiune practicata mai putin de catre bancile comerciale si in mai mare masura de catre bancile de creditare pe termen mijlociu si lung, bancile de ramura.

Astfel, in Franta bancile comerciale acorda credite pe termene de pana la 2 ani, firmelor industriale, comerciale sau mestesugaresti pentru procurarea de echipament sau pentru lucrari de constructii sau de amenajare a localurilor profesionale. Mai mult de 2/3 din aceste credite nu sunt recreditabile, ceea ce inseamna ca banca isi asuma pana la sfarsit acoperirea cu resurse si riscul.

Creditele bancare pe termen mijlociu recreditabile se acorda, de regula, prin graul unor institutii de credit specializate, menite sa promoveze anumite activitati, care examinand utilitatea creditului din punct de vedere economic general, preia, in prima instanta, creanta urmand sa o transfere bancii de emisiune.

In general distribuirea creditelor in economie se face in tarile dezvoltate in pozitii egale intre firme si familii.

Prezinta de asemenea interes deosebit structura creditelor pe tipuri principale si pe ramuri.

Un asemenea sistem functioneaza in Franta unde institutiile interesate ca banci de ramura sunt: Credit National, Credit Foncier, Caisse Nationale de Credit Agricole, Credit d’Equipament des Petites et Moyennes Entreprises.

Daca in acest domeniu bancile comerciale au interventii mai restranse, bancile de credit pe termen mijlociu si lung, bancile de ramura, societatile financiare, cele de leasing in principal, sunt pe larg implicate in creditarea cerintelor de capital fix.

Creditarea cheltuielilor de exploatare a intreprinderilor

Nevoile intreprinderilor privind acoperirea cheltuielilor de exploatare se satisfac de catre banci pe doua cai:

prin creditarea creantelor comerciale;

prin acordarea de credite de trezorerie.

Creditarea creantelor comerciale

Creditarea creantelor comerciale inseamna pentru banci a prelua, contra moneda, creantele comerciale pe care intreprinderile furnizoare le au asupra clientilor lor.

Cea mai veche tehnica cunoscuta si folosirea ca atare este operatiunea de scontare.

Scontarea – ca forma de baza a operatiunilor cambiale – reprezinta cesiunea cambiei catre un alt beneficiar in schimbul valorii actuale a cambiei. Necesitatea scontarii cambiei se creaza in conditiile in care beneficiarul cambiei, care ( in perspectiva, la scadenta, urmeaza sa incaseze valoarea integrala a cambiei), avand nevoie urgenta de bani, cedeaza acest drept, de regula, bancii. El este indreptatit sa primeasca valoarea actuala a cambiei (Va), respectiv:

Va = Vn – S,

In care:

Vn = valoarea nominala a cambiei

S = scontul, respectiv dobanzile pentru perioada de la scontare pana la scadenta.

Scontarea este o operatiune caracterizata prin urmatoarele trasaturi:

● Cedarea cambiei, prin scontare, are caracterul de act de vanzare-cumparare, in sensul ca se cedeaza si se preia dreptul de a beneficia de suma prevazuta in cambie.

● Scontarea cambiei este o vanzare speciala, in sensul ca fiecare din beneficiarii care au recurs la scontare si deci a cedat proprietatea cambiei ramane obligat la plata sumei din cambie in conditiile in care trasul sau alti participanti la procesul cambial n-au putut plati. Se manifesta astfel o caracteristica specifica, raspunderea solidara a tuturor semnaturilor cambiei la plata sumei respective.

● Scontarea cambiei este o operatiune de creditare, atat prin faptul ca se refera la transferul unui instrument de credit, cat si prin aceea ca determina plasarea resurselor de creditare a unei banci pe un anumit termen, cu asigurarea incasarii dobanzii aferente.

Scontarea este actul prin care creditul comercial, consacrat de cambie, se transforma in credit bancar. Prin scontare, beneficiarul iese (in limitele precizate mai sus) din raportul de credit anterior, obligatia trasului de a plati fiind inlocuita prin bamii efectivi, pe care bancherul ii avanseaza. Pe de alta parte, trasul, angajat initial intr-o operatie comerciala, de vanzare a marfurilor pe credit, devine, ca urmare a scontarii, debitor al bancii comerciale.

Scontarea angajeaza banca in raporturi cambiale specifice. Devenind beneficiara a cambiei, fie in mod definitiv, fie ca intermediar, in cazul in care recurge la scontare, banca isi asuma, in calitate de consemnatara a cambiei, obligatia de plati in caz de necesitate, respectiv riscul de a participa la acoperirea sumei de plata. De aici necesitatea ca banca sa selectioneze cu atentie cambiile pe care le sconteaza, analizand potentialul economic si solvabilitatea fiecaruia din semnatarii cambiei.

Pentru a evita riscul de a deveni participanti la procesul cambial, bancile efectueaza alte operatiuni cambiale: pensiunea si imprumutul pe gaj de efecte comerciale.

Pensiunea este operatiunea prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarul, cu conditia rascumpararii lor de catre acesta la termenele convenite.

Aceste operatiuni se desfasoara, in mod frecvent, in relatiile bancilor cu firmele mari si indeosebi intre banci. Efectele ce fac obiectul pensiunii raman, de regula, la beneficiar, iar banca cumparatoare primeste angajamentul de rascumparare, emis de beneficiar, si borderoul efectelor respective.

Imprumuturile de gaj de efecte publice si actiuni (denumite si operatiuni de lombard) au o pondere explicata si de adundenta titlurilor de imprumut, a bonurilor de tezaur, indeosebi, ce constituie o parte importanta a patrimoniului intreprinderilor si persoanelor.

In cazurile cand au insa nevoi temporare de bani, detinatorii, preferand sa mentina titlurile in proprietate (si deci sa obtina in continuare dobanzile aferente), recurg la imprumuturi pe gaj si renunta astfel, numai partial la venitul realizat, prin plata dobanzilor pentru creditul de care beneficiaza.

Volumul imprumuturilor acordate nu acopera decat o parte din valoarea titlurilor depuse in garantie, pentru a evita orice pierderi provenite din scaderea cursurilor.

Imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni constituie o modalitate preferata pentru obtinerea de resurse pentru finantarea speculatiilor de bursa.

Asemanatoare prin obiect si efect, operatiunile de report reprezinta activitatile de achizitie de catre banca a titlurilor (efecte publice sau actiuni) cu obligatia de rascumparare, la acelasi curs, ce si-o asuma vanzatorul, pentru un termen scurt, de regula 15 zile.

Creditele de trezorerie

Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt, in general pana la un an, avand drept scop acoperirea necesitatilor monetare legate de ciclul de fabricatie si comercializare. Ele au 2 forme principale:

● Avansul in cont curent;

● Creditele specializate.

Avansurile in cont curent reprezinta o forma predominanta a creditelor in Anglia si S.U.A., avand ponderi importante si in alte tari.

Avansurile in cont curent se acorda de catre banca prin plata cecurilor emise de tritularii de cont si in cazul in care acestia nu au disponibilitati in cadrul unei limite convenite, confirmate (overdraft).

Desi, in principiu, creditul acordat este pe termen scurt, in fapt soldurile debitoare ale conturilor curente se mentin de-a lungul vremii, ceea ce implica creditarea curenta, de catre banca, a activitatii intreprinderilor respective, reprezentand o modalitate de angajare in sustinerea lor, cu exceptare de la formele si precautiile traditionale: temei material, utilizare, garantie etc.

De fapt, cuantumul creditului este “flotant” deoarece suma de acoperit variaza functie de evolutia soldului curent. Cand incasarile firmei sunt predominante creditul se restrange, iar cand platile intreprinderilor prepondereaza creditul se majoreaza.

Deci, in cadrul unei limite determinate, utilizarea efectiva a creditului variaza, ceea ce inseamna pentru intreprindere o certitudine asiguratorie pentru efectuarea platilor necesitate dar implicit costuri reale privind dobanzile, functie de soldul efectiv al creditului.

In conditiile speciale cand banca urmareste recreditarea pentru aceste credite de trezorerie, banca socilita beneficiarului bilete la ordin care urmeaza calea cunoscuta a scontarii.

Pentru asigurarea permanentizarii biletele la ordin sunt reinnoibile, functie de necesitati.

Creditele specializate

Creditele specializate sunt destinate a acoperi o serie de necesitati legate de desfasurarea productiei, cum ar fi:

● Creditele de campanie care au drept scop sa acopere cheltuielile de fabricatie si de stocare pentru unitati cu activitate sezoniera din agricultura si activitati anexe (industria alimentara indeosebi) din industria de confectii si incaltaminte, jucarii etc).

● Creditele pentru stocuri (garantate prin warant) pentru acoperirea marfurilor succeptibile de a fi gajate si in general depozitate in docuri sau aflate in curs de transport.

Warantul este, dupa cum se stie, documentul care atesta existenta marfurilor intr-un depozit general (in porturi, vami etc). Acest document permite transmiterea proprietatii prin mentiuni facute pe o parte a documentului respectiv, pe recipisa warant. Warantul in sine este documentul folosit pentru obtinerea si garantarea creditului si poate fi folosit ca efect de comert. Deci prin mentiunea facuta pe warant se transmite creanta constituita prin gajarea marfii respective si dreptul, extrem de a dispune ca atare asupra marfurilor gajate.

Warantul asigura creditorului garantia asupra marfurilor si posibilitatea recuperarii creditului acordat. Avand in vedere posibilitatea scaderii preturilor, nivelul creditului este diminuat in raport cu valoarea garantiei, asigurandu-se o marja in favoarea bancii.

Warantul permite recursul cambial fiind, din acest punct de vedere, asimilat cambiei si de asemenea, fapt esential, permite mobilizarea lui. Deci da posibilitatea bancii sa recurga la recreditare.

In practica franceza warantul este folosit pe larg si a luat forme diversificate care se abat, formal, de la litera notiunii: warantul agricol (culturi sau echipament de exploatare), warantul hotelier (gaj asupra materialului si utilajului profesional), warant petrolier (gaj asupra stocurilor minime obligatorii petroliere), warant industrial (garantie posibila asupra produselor care fac obiectul unei scrisori speciale de consimtamant).

Creditele de prefinantare, de acoperire a cheltuielilor pentru productiile de loturi destinate exportului sau pietei publice (livrari pentru institutii publice adjudecate prin licitatie).

Creditele specializate sunt mobilizabile, largind astfel prin recreditare posibilitatile de acoperire a nevoilor de finantare a mijloacelor de rulment si prin aceasta necesitatilor de creditare a productiei si circulatiei marfurilor.

2.1.2 OPERATIUNILE DE CREDITARE A PERSOANELOR PARTICULARE

Ca si in cazul firmelor si in creditarea persoanelor particulare, bancile orienteaza tehnica de creditare functie de cerintele efective ale clientilor.

Categoriile de cheltuieli ale populatiei pe care se axeaza creditele acordate de bancile comerciale sunt:

► Locuintele

► Bunurile de folosinta indelungata

► Cheltuieli curente

► Creditele pentru locuinte

Creditele pentru locuinte imbraca o gama larga de forme implicand interventia unor verigi sub forma unor institutii de credit ipotecar, care efectueaza recreditare si care-si procura resursele pe o piata speciala de capital.

► Creditele pentru bunuri de folosinta indelungata

Creditele pentru bunuri de folosinta indelungata se acorda cu ample facilitati de catre bancile comerciale, bucurandu-se de o dubla garantie, prin gajarea bunurilor de referinta si implicit prin regularitatea veniturilor debitorului, care asigura in general surse de rambursare la scadenta a ratelor datorate.

In Franta asemenea credite se acorda pe termene de la 6-21 luni.

In unele tari marile intreprinderi producatoare de bunuri durabile (automobile, aparatura electronica si electrotehnica) organizeaza banci sau societati financiare ad-hoc care efectueaza creditarea cumparatorilor de asemenea bunuri, procurandu-se resursele, pe pietele creditului, prin recreditare.

Existenta unor asemenea organisme asigura realizarea integrala a pretului de catre furnizor, la livrarea marfurilor si degreveaza pe furnizor de preocupari legate de incasarea pretului. Pe de alta parte organismul functioneaza ca atare si este remunerat prin dobanzi si comisioane de catre cumparator, beneficiar de credite.

► Creditarea cheltuielilor curente

Bancile au dezvoltat forme specifice adecvate necesitatilor persoanelor particulare sau familiilor.

Imprumuturile personale cu termene de la 3 luni la 2 ani, sunt acordate in Franta in dimensiuni ce nu depasesc veniturile titularului (de regula din salariu) pe 3 luni.

Veniturile persoanelor trebuie sa fie domiciliate la banca, iar ratele de rambursare sunt lunare sau trimestriale.

Imprumuturile pe baza cartilor de credit se pot acorda in conditii diferite:

▲ Fie prin admiterea efectuarii ulterioare a platilor scadente, functie de cumparaturi, pentru termene de 15 zile pana la o luna. Acest procedeu care inseamna amanarea sau intarzierea platilor permite titularului o echilibrare mai elastica a veniturilor familiale cu cheltuielile;

▲ Fie ca are loc acordarea unui credit pe mai multe luni, optenabil prin achizitia de marfuri si servicii cu ajutorul cartiulor de credit.

Creditele astfel acordate au de regula regimul creditelor personale.

2.2. SERVICII BANCARE SI COMPORTAMENT BANCAR

Traditional bancile comerciale si-au desfasurat activitatea in trei sfere principale: atragerea de depozite, acordarea de credite si operarea transferurilor monetare.

In a doua jumatate a secolului nostru serviciile bancare s-au diversificat, pe de o parte, prin atragerea in unele operatiuni altadata aflate in sarcina unor banci specializate si prin prestarea unor noi servicii aflate in zona de granita cu alti operatori financiari.

Aceasta extindere a serviciilor bancare au urmarit evident si profilul, dar, pe de alta parte au urmarit sa sprijine pe client, usurandu-I accesul la servicii utile si dorite.

Intr-o etapa mai apropiata, in ani □ □ 70 bancile au dezvoltat programe de dezvoltare a afacerilor, au promovat pe scara larga marketingul bancar, angajandu-se pe toate laturile componenete:

● Evaluarea necesitatilor prezente si viitoare ale clientilor;

● Stabilirea si organizarea oferirii produselor (serviciilor) care sa satisfaca aceste necesitati;

● Promovarea so orientarea produselor (serviciilor) pentru a raspunde cerintelor considerate ale afacerilor.

Aceste orientari au prefigurat desfasurarea eforturilor de dezvoltare a retelei de servicii.

2.3. RISCUL BANCAR – FACTOR PRIMORDIAL DE DECIZIE

PRIVIND OPERATIUNILE BANCARE

In angajarea resurselor lor bancile se confrunta cu o serie de riscuri printre care enumeram:

► Riscul pierderii de capital sau al insolvabilitatii;

► Riscul imobilizarii sau al lipsei de lichiditate;

► Riscul modificarii dobanzilor pentru resursele mobilizate;

► Riscul eroziunii capitalului prin inflatie;

► Riscul repatrierii capitalului in conditiile creditarii externe (riscul valutar si riscul de tara)

Considerarea tuturor acestor riscuri este de fapt necesar si important pentru fiecare banca, dar, in conditiile amplitudinii procesului de recreditare cunosterea, evitarea si prevenirea lor este de o deosebita relevanta la nivel national.

In acest cadru ne vom referi expres numai la riscurile insolvabilitatii si lipsei de lichiditati, riscuri majore in procesul de creditare a beneficiarilor interni.

2.3.1. RISCUL INSOLVABILITATII

Riscul neplatii la scadenta, risc al insolvabilitatii, se manifesta ca urmare a neindeplinirii contractului de credit de catre client. Fie ca aduce o pierdere de capital definitiva, fie ca presupune recuperarea partiala si tarzie prin actiuni in instantele judecatoresti, insolvabilitatea prejudiciaza interesele bancilor.

Studiile americane si franceze intreprinse de Jaffe si Mondigliani, Hester, Hodgman si Coutiere au scos in evidenta determinantele sale.

Riscul global al insolvabilitatii este o functie crescatoare a masei creditelor acordate si a ratei dobanzii, in timp ce oferta de credit este o functie descrescatoare a riscului.

Deci riscul de insolvabilitate creste pe nasura ce dimensiunile creditului cresc in proportie accelerata, expresie a faptului ca majorarea proportiilor creditului aduce in randul debitorilor un numar mult mai mare de persoane, potential insolvabile.

Dimpotriva, restrangerea creditului conduce la scaderea cazurilor de insolvabilitate intrucat in aceste imprejurari, in primul rand, clientii care au solvabilitate indoielnica, sunt exclusi de la creditare.

Cresterea ratei dobanzii conduce la cresterea cazurilor de insolvabilitate a debitorilor bancii, intrucat, pe de o parte, cresterea obligatiilor debitorilor majoreaza, in general, obligatiile beneficiarilor de credite, iar pe de alta parte, ca acestia, clientii apreciati ca riscanti, au regim de creditare specific cu dobanzi mai ridicate.

A rezultat din studiile citate,ca riscul insolvabilitatii majorat determina o oferta de credit mica. Astfel, in ce priveste pozitia ofertei de credit fata de insolvabilitate, trebuie sa constatam ca bancherul, fiind sensibil la riscul solvabilitatii, va avea el insusi un prag dincolo de care nu va forta acordarea de credite, independent de conditiile de dobanda extrem de favorabile. Deci exista de fapt o zona inelastica in relatia oferta de credit – risc de insolvabilitate.

Deci, in continuare, pe de o parte, fiecare banca se confrunta cu tendinte de anticipare, de conservare si deci de retinere in creditare ,ceea ce inseamna siguranta.

Pe de alta parte, banca este interesata in valorificarea ofertei de credit pe care o are, ceea ce o indeamna in a acorda unele credite, pe care ar fi trebuit in mod normal sa le refuze.

In prevenirea si evitarea insolvabilitatii se constituie masuri la nivel macroeconomic. Astfel in fiecare tara normele de functionare bancara promoveaza protejarea deponentilor, principalii furnizori de resurse ale bancilor, prin impunerea unor reguli menite sa imprime bancilor o anumita pozitie de echilibru in relatiile cu clientii, si in masura sa pareze efectele de insolvabilitate si sa le minimalizeze urmarile. Asemenea dispozitiuni de reglementare cunoscute si sub denumirea de norme prudentiale sunt:

● Obligatia unui capital minim;

● O anumita rata de acoperire a riscurilor exprimata ca un raport intre fondurile proprii nete si creditele acordate, ponderata dupa gradul lor de risc (8% potrivit prevederilor normei Cooke).

● O rata de diviziune a riscurilor care limiteaza, functie de fondurile proprii bancii, dimensiunile creditului cepoate fi acordat unui singur client, astfel incat falimentul unuia dintre clienti sa nu dauneze esential echilibrului bancii.

Dincolo de aceste norme generale, riscul insolvabilitatii trebuie sa fie luat in considerare in cadrul microeconomic al politicii de creditare pe care o aplica fiecare banca in sfera operatiunilor sale de creditare, in raport de clientii sai.

Gradul de risc este diferit, functie de natura clientului, agent economic sau persoana particulara, si in functie de tipul creditului, conditiuni, care, prin natura lui asigura garantarea sau implica un grad avansat de risc.

Prin natura lor creditele acordate persoanelor particulare au un grad inalt de garantare. Astfel creditele imobiliare , denumite si ipotecare, au prin ipoteca un grad inalt de acoperire. In aceeasi situatie se afla si creditele de consum: crditele pentru marfurile platite in rate, intrucat obiectul creditarii (automobile, aparatura electrica si electronica, mobilier) serveste drept gaj creditorilo. Pe de alta parte, aceste credite cat si imprumuturile personale, in special cele acordate salariatilor si celor cu venituri fixe, sunt sub incidenta regimului domicilierii obligatorii a veniturilor in conturile bancare, ceea ce permite bancilor prelevarea automata a ratelor la scadenta.

Aceste conditii generale nu pot fi absolutizate ci implica o analiza specifica pentru fiecare client.

Pentru intreprinderi cunoasterea amanuntita a conditiilor lor de functionare este in mod implicit si obligatoriu necesara ca o modalitate de prevenire elementara a riscurilor de insolvabilitate.

Analiza debitorului presupune o cunoastere aprofundata a situatiei din sfera lui de activitate: tendinta de dezvoltare, evolutii conjuncturale si in mod deosebit trasaturile caracteristice ale firme, factorii de crestere, evolutia si perspectivele desfasurarii, evolutia profitului, a capitalului de rulment, a soldului contului de la banca, a indicatorilor de solvabilitate si lichiditate etc.

Tipul de operatiuni creditate joaca, in conditiile contemporane, un rol deosebit.

Bancile au tendinta de a favoriza creditarea ciclului comercial care se refera la marfuri (care de fapt sunt si produse vandute) unde are astfel garantia dubla a clientului si furnizorului, in general implicati in raportul cambial. Bancile se angajeaza in mai mica masura in creditarea nevoilor de investitii de trezorerie (adica in procurarea capitalului de rulment), care, aferente unor productii sau desfaceri viitoare, prezinta rezerve cu privire la posibilitatea de rambursare.

Pentru aceste necesitati legate de promovarea factorilor de productie, bancile promoveaza in ultima vreme, modalitati de creditare prin natura lor asigurate cu garantii reale, cum ar fi leasingul.

Atitudinea prudenta de prevenire si evitare desfasurata de banci diminueaza numarul cazurilor de insolvabilitate, dar nu le inlatura total.

Pentru a asigura acoperirea pierderilor datorate insolvabilitatii debitorilor, bancile isi creeaza o rezerva pentru creantele indoielnice, care in Franta dupa 1972 in numai 10 ani, s-a majorat de 8 ori. Ele au reprezentat in medie in anii 80 – 85, peste 6% din costul creditului.

Este insa o data, astfel, evident ca riscul de insolvabilitate reprezinta pentru banci o problema de cost.

2.4. INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI DIN DOMENIUL

BANCAR

In economia contemporana, in practica bancara sunt propusi sau folositi diferiti indicatori privind activitatea bancara, caracterizarea eficientei retelei teritoriale, orientarea activitatii bancare pe ramuri sau subramuri, reflectarea implicarii bancii in activitatea de comert exterior, monitorizarea directiilor de management, identificarea cailor de recuperare a creantelor bancii.

In legatura cu folosirea indicatorilor bancari, prezinta importanta justa lor dimensionare, prin cuantificarea corecta a elementelor componente, interpretarea cat mai adecvata in funtie de evolutia si tendinta fenomenelor si proceselor, precum si asigurarea comparabilitatii fata de nivelurile standard care se pot stabili pe plan national sau international.

Adesea este necesara determinarea mai multor indicatori avand un continut apropiat, complementar sau corelativ, care sa permita o analiza mai aprofundata sau in structura a unor aspecte semnalate la diferitele banci care fac obiectul cercetarii.

In situatia cand exista discrepante foarte mari intre nivelul indicatorilor, intremarimea acestora la diferite banci, ce nu pot explica doar prin marimea elementelor luate in calcul sau prin specificul local, trebuie sa extindem analiza prin luarea in considerare a calitatii proaste a portofoliului, care a fost mascata o perioada; o rigoare sporita privind modul de evidenta si raportare; evitarea exagerarii sau neincluderii unor aspecte; luarea in considerare a unor situatii conjuncturale; interpretarea adecvata a rezultatelor cu responsabila obiectivitate.

2.4.1. INDICATORI GENERALI

In vederea comensurarii situatiei din principalele domenii de activitate bancara, in literatura de specialitate se recomanda numeroase metode, formule siindicatori de calcul, dintre care mentionam:

► Politica capitalului

Indicatorul ce se determina, este rata capitalului rezultata din raportarea capitalului propriu la total active si determinarea procentuala a rezultatului.

► Cresterea unor componente ale bilantului

Printre indicatorii care permit analiza bilantiera, se remarca urmatorii:

□ Cresterea activelor – rezulta din raportul procentual dintre activele din anul curent si cele din anul precedent;

□ Cresterea creditelor – se calculeaza ca raport procentual intre creditele din anul curent si cele din anul precedent;

□ Cresterea depozitelor – se obtine din raportarea procentuala a depozitelor din anul curent la cele din anul precedent;

□ Cresterea venitului – se determina prin efectuarea raportului procentual dintre veniturile din anul curent si cele din anul precedent.

► Profitabilitatea

Poate fi determinata prin indicatori diferiti, calculati astfel:

Rata profitului net, care se obtine din raportul procentual intre profitul net si total venituri;

Rentabilitatea activelor (ROA) rezultata din raportul procentual dintre profitul net din operatii si activele medii totale;

Rentabilitatea capitalului (ROE) rezultata prin efectuarea raportului procentual dintre profitul net din operatii si capital;

Dobanda marginala neta care se obtine din raportul procentual dintre venitul net din dobanzile la operatiile efectuate si activele medii totale.

► Rentabilitatea

Pentru determinarea rentabilitatii se poate utiliza o paleta larga de indicatori, printre care:

Indicele de acoperire a pierderilor, rezultat din efectuarea raportului procentual intre suma urmatoarelor elemente: profit net, impozite/taxe si provizioane, la numarator si scoaterile din urmarire nete ca urmare a unor reglementari legislative speciale, la numitor;

Rata provizioanelor, ce presupune a se determina raportul dintre provizioanele pentru risc de credite si totalul creditelor;

Indicatorul privind dividendele de plata – se obtine raportand procentual dividendele in cash declarate la profitul net.

► Indicatorii de risc

Indicele de volatilitate a veniturilor, care se determina prin raportul dintre abaterea patratica a cresterii anuale cu baza in lant a veniturilor si media cresterii anuale, cu baza in lant a veniturilor. Daca este posibil, determinarea indicelui urmeaza a fi analizata in evolutie pe 5 ani.

Indicele de corelatie a activelor – se calculeaza ca un raport intre variatia activelor minus variatia obligatiilor si activelor medii totale.

Formula de calcul este:

( DA – DO ) /TA

In care:

DA = A1 (active la 31 dec.) – A0 (active la 1 ian.)

DO = O1 (obligatii la 31 dec.) – O0 (obligatii la 1 ian.)

TA = active medii totale

► Indicatorii de lichiditate

Indicatorul active lichide la imprumuturi se obtine pornind de la suma activelor lichide, plasamente interbancare, rezerva minima obligatorie, imprumuturi acordate, care se raporteaza procentual la imprumuturile primite de la banci. O varianta a acestui indicator consta din adaugarea la numitor a certificatelor de depozit de valori mari.

Indicatorul determinat prin raportare procentuala a creditelor totale la depozitele totale.

► Calitatea activelor – se obtine prin raportare procentuala a creditelor neperformante recuperate la total credite.

2.5. OBIECTIVE DIN ACTIVITATEA DE MANAGEMENT

In activitatea de management se va urmari o monitorizare a directiilor si orientarilor principale, astfel:

Conturarea unei strategii bancare viabile privind politicile promovate: adoptarea deciziilor, gestionarea creditelor, a produselor si serviciilor bancare, acceptarea riscurilor, comportamentul pe plan concurential, dezvoltarea in perspectiva. O decizie majora este aceea de acceptare a riscului in promovarea unor afaceri insemnate si de interes national (legate de dezvoltarea infrastructurii, participarea la oleoductul care va lega continentul asiatic de cel european, restructurarea unor ramuri si subramuri moderne, promovarea turismului etc.), alaturi de grija pentru prudenta bancara.

Masuri privind organizarea si programarea activitatii bancare, cu accent pe o buna coordonare a fluxurilor operationale, respectiv dispunerea compartimentelor, conlucrarea stransa intre servicii si interschimbul in procesul de servire a clientilor, utilizarea corespunzatoare a capacitatilor si a timpului de lucru pentru a se evita aglomeratia si a se asigura o servire civilizata.

O problema actuala priveste latura descentralizarii activitatii, realizata prin competente sporite privind structura functionala a unitatii; gestiunea resurselor umane si posibilitati de redistribuire a personalului intre compartimente; posibilitati de a negocia in anumite limite conditiile de acordare a creditelor, facilitati la acestea si nivelul unor comisioane; adaptarea unor structuri infoemationale etc. De asemenea, trebuie sa existe o preocupare sporita in cunoasterea economiei judetului, a fluxurilor de afaceri interne si externe celor mai eficiente si reprezentative, care sa permita formule moderne de acordare a clientelei si consolidarea bazei de clienti, care sa asigure o pozitie superioara a bancii in cadrul economiei judetului.

In ceea ce priveste activitatea de programare, aceasta trebuie fundamentata in functie de criterii riguroase, luandu-se in considerare dinamica cursului de schimb si a inflatiei, previzionand un nivel rational al cheltuielilor.

Urmarirea desfasurarii activitatilor bancare de acordare a creditelor, de utilizare a acestora, de rambursare la termen, calitatea creditelor, stimularea activitatii de comert exterior si de desfasurare a activitatii de trezorerie.

Un domeniu deosebit asupra caruia trebuie sa se concentreze activitatea de management il constituie determinarea cat mai exacta a profitabilitatii la nivelul Centralei si al unitatilor bancare teritoriale, prin utilizarea unor indicatori care sa permita ierarhizarea unitatilor in functie de eficienta, lichiditate, solvabilitate si risc, in vederea urmaririi evolutiei unitatilor bancare si a reconversiei acestora, luand in considerare mediul concurential existent, baza posibila de clienti, volumul produselor si serviciilor care pot fi oferite, nivelul veniturilor din dobanzi si comisioane, precum si marimea resurselor ce pot fi atrase.

Banca urmeaza sa dea dovada de mare suplete in reorientarea activitatii unitatilor sale din teritoriu pentru a se putea adapta la situatia economica specifica din raza sa de activitate si a da dovada de mare flexibilitate in operatiunile desfasurate.

In situatia inregistrarii unor rezultate negative pe o perioada mai indelungata de 8-12 luni se pune problema adoptarii unor masuri urgente pentru a face profitabile unitatile respective, in care scop se va proceda la: trecerea unitatii intr-un grad inferior de organizare; reduceri la cheltuielile de functionare; se va redistribui personalul suplimentar si se vor revedea sarcinile personalului existent; se vor intreprinde actiunii pentru atragerea de noi clienti; se vor urmari posibilitatilede crestere a veniturilor; atragerea de resurse etc.

Daca unitatile nu se redreseaza intr-o perioada de 15-30 luni si obtin sistematic rezultate negative, apreciem ca se cere o analiza de fond, care sa lamureasca daca derularea necorespunzatoare a activitatii bancare se datoreaza mediului economic, care s-a deteriorat puternic, concurentei bancare acerbe sau unor deficiente in managementul si desfasurarea activitatii propriei unitati. Pentru a se imbunatati rezultatele unitatilor din aceasta categorie se cere ca, in functie de dimensiunea nerealizarii indicatorilor de eficienta, activitatea sa fie restructurata, comasata sau, in cazul in care nu exista perspective de redresare intr-un viitor apropiat sau mediu, sa fie lichidata.

● In orientarea activitatii de management si in pregatirea luarii deciziilor este decisiva buna organizare a procesului de informatizare, asigurarea la nivel modern al tehnologiei, a canalelor de comunicatie cu unitatile teritoriale, reusindu-se printr-o comunicare rapida si eficienta sa se cunoasca masurile adoptate si sa se aduca modificarile necesare in activitatea bancara.

● Orientarea activitatii de control spre analiza modului de derulare a problematicii majore a bancii, a modului de aplicare si respectare a legislatiei, a normelor si procedurilor bancare si a propriilor decizii ale organelor din teritoriu.

Consideram ca, pentru a se putea compara activitatea diferitelor unitati bancare controlate, se poate elabora un punctaj, in functie de: frecventa si implicatiile nerespectarii legislatiei si normelor de lucru; numarul si amploarea sanctiunilor aplicate; gradul de repetabilitate a unor deficiente constatate s.a. In acest fel, apreciem ca se va putea totaliza un punctaj privind nerealizarile, erorile si nerespectarea legislatiei de catre fiecare unitate bancara, care sa dea posibilitatea conducerii banci de a aprecia activitatea desfasurata la nivelul unitatilor bancare.

2.6. INDICATORI PENTRU A REFLECTA RECUPERAREA CREANTELOR BANCII

In ceea ce priveste recuperarea creantelor bancii, se potdetermina indicatori care sa exprime:

Evolutia creantelor neincasate, care include creditele restante si dobanzile neincasate in termen, aferente persoanelor juridice – agentii economicicu capital de stat, privat sau mixt – precum si persoanelor fizice.

Actiuni pentru valorificarea de catre debitori a unor bunuri din patrimoniu in vederea obtinerii de lichidati pentru achitarea datoriei fata de banca.

Utilizarea procedurilor permise de legislatia romaneasca si determinarea de indicatori privind numarul de cauze si sumele recuperate, pe faze, astfel:

● Notificarea;

● Obtinerea titlului

● Lichidarea juridica

● Somatia

● Sechestrul

● Licitatia

● Poprirea

● Vanzarea unor garantii aferente imprumuturilor acordate, in mod direct, cu acordul bancii, constand din bunuri asupra carora s-a instituit ipoteca (imobile, apartamente, terenuri, spatii comerciale, ferme etc.) sau gajul (utilaje, mijloace de transport).

● Utilizarea biletului de ordin pentru achitarea de datorii in perioadele de somatie, sechestru, licitatie sau poprire.

d. Constituirea, intr-un anumit cuantum, de catre banca a provizioanelor specifice de risc, care sa permita amortizarea unui volum de credite restante si dobanzi neachitate, pentru care se face si o urmarire juridica pentru recuperarea creantelor.

Aplicarea procedurii falimentului, in situatia neobtinerii de lichiditati suficiente prin procedurile mentionate.

In ceea ce priveste valorificarea creantelor, potrivit Ordonantei de Guvern nr.9/1998, aceasta se poate efectua prin participarea bancii la constituirea fondurilor de restructurare. Banca trebuie sa urmareasca ca operatiunea de conversie in titluri efectuata sa fie cat mai avantajoasa si sa efectueze numai in urma unei analize complexe, din care sa rezulte posibilitatea de redresare a situatiei economico-financiare, cu luarea in considerare a urmatoarelor restrictii: creditul este nerecuperabil prin mijloacele normale utilizate de banca: garantiile sunt greu valorificabile; imprumutatul a intrat in incapacitate de plata; datoriile acumulate de acesta la bugetul statului au o pondere mare in totalul datoriilor.

In conditiile existentei Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare, creata prin Ordonanta de Urgenta nr.51/1998 privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor, in urma unei analize prudentiale proprii, bancile vor putea lua masuri de asanare a bilantului prin preluarea de catre Agentie a unor credite neperformante, la valoarea nominala, care vor urma sa fie valorificate. In acest sens, de exemplu, Agentia de Valorificare a Activelor Bancare va prelua de la B.C.R. active bancare, in limita unui plafon de cca. 9.000 miliarde lei in vederea valorificarii, urmand ca banca sa primeasca titluri de stat in valoare egala cu valoarea nominala a activelor cedate, care nu vor fi purtatoare de dobanda.

2.7. CONTROLUL BANCAR

Controlul gestionar de fond este, in principal, un atribut al managementului bancar si deci, modul cum este realizat si organizat acesta, constituie un element esential, in asigurarea activitatii desfasurate de o societate bancara, pentru realizarea procesului monetar.

Atributele controlului gestiobar de fond, efectuat de societatile bancare, sunt asemanatoare cu cele ale controlului financiar propriu efectuat la o societate comerciala cu activitate de productie, cu deosebirea ca procesul monetar ce se desfasoara prun reteaua sistemului bancar are o mare importanta si modul de desfasurare a acestuia are efecte benefice asupra economiei nationale, atunci cand acesta nu este bine condus si directionat printr-o politica monetara riguros stabilita.

2.7.1. OBIECTIVELE CONTROLULUI GESTIONAR DE FOND LA SOCIETATILE BANCARE

Controlul gestionar de fond se efectueaza de regula anual, iar obiectivele acestuia se stabilesc in functie de limitele impuse procesului monetar care se desfasoara in cadrul bancii.

In general obiectivele controlului gestionar de fond sunt:

Creditarea agentilor economici si persoanelor fizice;

Controlul gestiunii proprii a bancii;

Controlul respectarii normelor privind operatiunile efectuate de casierie, casa de schimb valutar si operatiunile cu numerar;

Controlul operatiunilor valutare si decontarilor externe;

Controlul activitatii de personal;

Controlul operatiunilor efectuate intre sediile bancii;

Controlul modului de efectuare a inventarierii si valorificarea rezultatelor acesteia.

Creditarea agentilor economici si a persoanelor fizice, in principiu urmareste:

▪ Modul de indeplinire a masurilor trasate cu ocazia controlului anterior;

▪ Incadrarea in plafonul de credite aprobat de centrul bancii;

▪ Respectarea competentelor de aprobare a creditelor date de catre centrala sucursalelor bancii;

▪ Verificarea volumului de credite acordate, existente in sold la data controlului;

▪ Modul cum a fost efectuata analiza documentatiilor care au stat la baza aprobarii creditelor;

▪ Verificarea acordarii creditelor suplimentare;

▪Verificarea incasarii comisioanelor (de gestiune, pentru constituirea ipotecilor si gajurilor si pentru evaluarea garantiei);

▪ Masurilor intreprinse de banca in cazul creditelor nerambursate la scadenta, a dobanzilor neincasate la termen, pentru recuperarea acestora si inregistrarea corecta in contabilitate;

▪ Verificarea ulterioara a garantiei creditelor si respectarea destinatiei creditelor;

▪ Modul de eliberare a scrisorilor de garantie bancara si incasarea comisioanelor pentru aceasta operatiune.

La analiza documentelor care au stat la baza aprobarii creditelor, se va urmari:

▪ In situatia persoanelor juridice:

– Cererea de credit – daca este semnata si stampilata de reprezentantii agentului economic si inregistrata la unitatea bancara;

Actele care demonstreaza constituirea societatii, conform Legii nr.31/1990, daca sunt autentificate si daca destinatia creditului este cuprinsa in obiectul de activitate;

Contractul de societate pentru ca toti actionarii trebuie sa semneze creditul;

Hotararea judecatoreasca privind infiintarea comertului;

Certificatul de inmatriculare la registrul comertului;

Garantiile materiale: contractul de ipoteca pentru bunurile imobile, daca imobilul ipotecat este dobandit prin act de proprietate (contract de vanzare-cumparare, certificat de mostenire) si daca este autentificat, cu semnatura si stampila notarului; daca inscrisul este trecut in Registrul de transcriptiuni imobiliare; daca datele din contractul de ipoteca sunt aceleasi cu cele din contractul de imprumut; daca garantiile sunt suficiente;

Contractul de gaj (pentru bunurile mobiliare);

Polita de asigurare, sa poarte mentiunea de cesionare in favoarea bancii care a acordat creditul;

Intocmirea corecta a bugetului de venituri si cheltuieli;

Documentatia tehnico-economica si strudiul de fezabilitate pentru obiectivele de investitii;

Corectitudinea calcularii indicatorilor de bonitate;

Existenta referatului intocmit de analistul de credite, semnaturile comitetului de credite si aprobarea directorului bancii;

Fisa creditului;

Contractul de imprumut;

▪ In situatia persoanelor fizice:

– Numai anumite banci acorda credite persoanelor fizice.

2. Controlul gestiunii proprii a bancii urmareste:

► Modul de indeplinire a masurilor trasate cu ocazia controlului anterior;

► Verificarea existentei mijloacelor fixe, mijloacelor materiale, obiectelor de inventar si imprimatelor;

►Efectuarea periodica a inventarierilor si valorificarea rezultatelor inventarierii;

► Evidenta patrimoniului unitatii bancare si anume: evidenta mijloacelor fixe, evidenta finantarii si decontarii investitiilor proprii ale bancii;

► Evidenta lucrarilor de intretinere, reparatii curente si capitale asupra mijloacelor fixe; evidenta materialelor si obiectelor de inventar;

► Evidenta recuperarii debitelor din lipsurile de valori materiale

► Cheltuieli cu operatiunile bancare – verificarea calcularii, inregistrarii si incasarii, concrete si la timp, a dobanzilor, comisioanelor si taxelor percepute de banca;

► Organizarea munii operative si de evidenta;

► Respectarea normelor de intocmire si circulatia documentelor primare si contabile;

► Evidenta sintetica si analitica;

► Deschiderea si inchiderea conturilor.

3. Controlul respectarii normelor privind operatiunile efectuate de casierie, casa de schimb valutar si operatiunile cu numerar, urmareste:

► Modul de indeplinire a masurilor trasate cu ocazia controlului anterior;

► Verificarea, in prezenta detinatorilor de chei, a tuturor valorilor aflate in tezaur;

► Verificarea concordantei dintre evidentele tinute de serviciul tezaur – casierie cu evidentele contabile;

► Verificarea modului de indeplinire a normelor cu privire la inchiderea si deschiderea tezaurului, pastrarea cheilor de catre fiecare detinator, predarea si preluarea tezaurului;

► Verificarea functionarii mijloacelor tehnice de paza si alarmare;

► Verificarea evidentei banilor personalului care lucreaza la casierie;

► Respectarea plafonului de casa stabilit de B.N.R.;

► Functionarea caselor de schimb valutar;

► Modul de legare si arhivare a documentelor referitoare la operatiunile cu numerar.

4. Controlul operatiunilor valutare si decontarile externe, presupune urmatoarele actiuni:

► Respectarea “Regulamentului Valutar” privind participarea agentilor economici la licitatiile valutare, si anume:

● Completarea corecta a formularelor;

● Anexarea documentelor justificative ale platii pentru care s-a solicitat cumpatrarea valutei;

●Daca ordinul de cumparare este acoperit cu disponibil in lei corespunzator sumei solicitate la cumparare;

● Daca s-a participat la mai multe licitatii cu acelasi ordin;

● Daca s-au regularizat diferentele in lei cu ocazia inregistrarii in conturi a cumpararii;

► Controlul valutar asupra incasarilor din activitatea de export, are in vedere:

● Intocmirea corecta a documentelor de catre agenti in conformitate cu normele valutare si DIV (Dispozitie de Incasare Valutara) care este destinat urmaririi incasarilor valutare din exportul de marfuri.

● Verificarea dobanzilor bonificate la conturile de disponibilitati valutare;

● Verificarea calcularii si incasarii taxelor percepute pentru operatiunile efectuate;

●Verificarea respectarii prevederilor referitoare la folosirea formularului DPVE.

● Respectarea prevederilor legale la operatiunile de convertire;

● Indeplinirea sarcinilor trasate la controlul anterior.

5.Controlul activitatii de personal, urmareste:

▪ Intocmirea corecta a contractelor individuale de munca;

▪ Verificarea dosarelor personale ale angajatilor;

▪ Intocmirea si completarea corecta a carnetelor de munca;

▪ Intocmirea corecta a contractelor de garantii materiale – reactualizarea valorii garantiilor materiale.

6. Controlul operatiunilor efectuate intre sediile bancii, urmareste:

▪ Completarea corecta cu toate datele cerute de normele de lucru a formularului de aviz;

▪ Remiterea in duplicate a avizelor OIS, in concordanta cu normele bancare;

▪ Anexarea la formularele completate a documentelor care au determinat efectuarea operatiunii si pastrarea, arhivarea acestora la sediile care au initiat operatiunile;

▪ Modul de clarificare a eventualelor neconcordante aparute intre sediul care a initiat operatiunea si cel care este destinatar.

7. Controlul modului de efectuare a inventarierii si valorificarii rezultatelor acesteia, urmareste:

▪ Respectarea conditiilor legale in care se efectueaza inventarierea;

▪Legalitatea intocmirii comisiilor de inventariere;

▪ Existenta declaratiilor, date inaintea inceperii inventarierii, de persoanele care detin gestiuni;

▪ Utilizarea corecta a tehnicilor de inventariere specifice;

▪ Valorificarea rezultatelor inventarierii.

Obiectivele controlului gestionar de fond al societatii bancare impune respectarea legislatiei economice si de drept bancar, precum si normele elaborate in aceasta directie:

▪ Norme de lucru privind organizarea si functionarea controlului la unitatile si compartimentele operative ale bancii;

▪ Norme privind organizarea evidentei contabile in unitatile bancare;

▪ Normele metodologice privind activitatea de creditare;

▪ Normele de incasari si plati;

▪ Regulamentul valutar din 1997 – cu toate anexele sale;

▪ Regulamentul B.N.R. privind efectuarea platilor fara numerar.

2.7.2. CONTROLUL OPERATIUNILOR DISPUSE DE TITULARII DE CONTURI BANCARE

Titularii de conturi bancare dispun efectuarea de operatiuni prin conturile lor, care constau din: depuneri de numerar, retrageri de numerar, efectuarea de viramente prin conturi. Toate operatiunile bancare dispuse de titulari sunt supuse controlului, dupa cum urmeaza:

2.7.2.1. CONTROLUL EFECTUAT LA GHISEUL BANCII

Personalul de la ghiseul bancii are obligatia sa verifice documentele depuse de titularii de cont, sub doua aspecte:

► Pe de o parte, din punct de vedere al continutului economic al operatiunilor, care se refera la obiective specifice naturii operatiunii, cum sunt: creditarea clientelei; efectuarea decontarilor interbancare; calculul si utilizarea fondului de retributie; operatiuni cu valute; operatiuni de casa; operatiuni cu numerar.

► Pe de alta parte, din punct de vedere al modului de intocmire a documentelor prezentate de titular, care se refera la urmatoarele:

▪ Intocmirea corecta a documentelor;

▪ Denumirea corecta a titularilor de cont si a codificarii conturilor prin care se efectueaza operatiunea;

▪ Denumirea corecta a unitatii bancare operative;

▪ Exactitatea codurilor din planul de casa pentru documentele de incasari;

▪ Concordanta semnaturilor, stampilelor de pe documentele prezentate, cu cele din fisele cu specimene de semnaturi, existente la banca;

▪ Semnaturile lucratorilor bancari, a stampilei cu denumirea unitatii bancare, pe documentele primite de la grupe operative si de alte banci;

▪ Totalizarea corecta a documentelor cumulative care stau la baza inregistrarilor in contabilitatea bancii.

2.7.2.2. CONTROLUL EFECTUAT DE CONTABILITATEA BANCII

Contabilitatea efectueaza un control foarte atent si responsabil privind:

► Recapitulatia Jurnalelor de Casa (pe capitole de plan de casa) care trebuie sa fie egal cu rulaje contului Casa

► Inregistrarea documentelor in evidentele operative si contabile;

► Intovmirea corecta a avizelor de debitare, creditare, pentru decontarea interbancara;

► Efectuarea corecta a operatiunilor de stornare in conturi, cand este cazul.

2.7.2.3.CONTROLUL EFECTUAT DE GRUPELE OPERATIVE

Seful serviciului de contabilitate si sefii de birou verifica prin sondaj modul cum se exercita controlul bancar de catre lucratorii grupelor operative asupra documentelor primite. Documentele de casa si de decontare se verifica de catre controlori, dupa care se examineaza de catre sefii servciilor de birou si de contabilitate, se avizeaza, iar eventualele deficiente se remediaza pe loc. In acelasi timp, sefii de birou ai serviciului contabilitate urmaresc si aspectele legate de controlul si prelucrarea documentelor, circuitul documentelor, modul de verificare a concordantei semnaturilor si stampilelor de pe documente cu cele de pe fisele cu specimenele de semnaturi, modul in care sunt evidentiate refuzurile, amanarile de plata, decontarile in termen a documentelor.

2.7.2.4. CONTROLUL ULTERIOR

Seful serviciului de contabilitate si sefii de birou, efectueaza un alt control asupra evidentei operatiilor care nu pot fi verificate atent in etapele precedente, cum sunt: organizarea muncii, repartizarea justa a lucrarilor intre personalul angajat, intocmirea corecta a lucrarilor, remiterea la termen a extraselor de cont s.a. Controlul ulterior trebuie organizat astfel incat sefii de compartimente, de birouri sa poata verifica, cel putin semestrial, modul cum se desfasoara activitatea in toate compartimentele orhanizatorice ale contabilitatii.

Seful serviciului de contabilitate coordoneaza activitatea filialelor sucursalei, pe care o verifica la 6 luni. Materialul care atesta verificarea contabilitatii filialei (procese-verbale de revizie, note de constatare, note informative, dari de seama etc.), este analizat de catre seful serviciului contabilitatii, care stabileste felul cum a fost verificata fiecare filiala – tematic sau integral – obiectivele stabilite verificate, ce probleme specifice s-au urmarit. In acelasi timp cu efectuarea verificarii, reprezentantii sucursalei, au indatorirea de a indruma, de a face recomandari sefului serviciului de contabilitate si angajatilor filialei.

La finele operatiunii de control a activitatii filialei se intocmeste documentul – Nota de constatare – in 2 exemplare, din care originalul se transmite la sucursala, iar copia ramane la filiala.

Nota de constatare, cuprinde:

Rezultatul verificarii pentru fiecare obiectiv din tematica;

Perioada de verificare, documente, situatii verificate;

Deficientele constatate, masuri ce se indica a fi luate, persoanele care raspund de buna aplicare a masurilor si recomandarilor;

Cauzele care au produs deficientele si persoanele care raspund de acestea;

Alte constatari ale controlului (care nu se refera la tematica);

Aprecieri asupra rezultatelor muncii operative ale filialei;

Semnaturile persoanelor care au efectuat controlul, a sefului filialei.

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA BANCII COMERCIALE MISR ROMANIAN BANK

SI ETAPELE SI DECIZIILE LUATE IN VEDEREA

ACORDARII UNUI CREDIT

3.1 DATE GENERALE

► Banca si-a inceput activitatea in mai 1977;

► Capitalul social: 50.000.000 $;

► Capital rezultat si profit: 25.000.000 $;

► Banca face tranzactii bancare si financiare cu moneda locala si dtraina;

► Banca este o institutie joint-venture cu colaboratori din toata lumea.

PRINCIPALELE RESURSE ECONOMICE

Tabel nr.1

3.2 ACTIONARII MISR ROMANIAN BANK

Capital social: 50.000.000 $

Capitalul rezultat si rezerve: 25.000.000 $

Tabelul nr.2

Grafic nr.1

Sursa: MISR ROMANIAN BANK – Anuarul 2006

► Actionarul egiptean (MISR BANK – Egipt) si-a platit partea in lire egiptene, insemnand 51% din capitalul platit calculat la cea mai inalta rata de schimb predominanta si declarata de autoritatile in cauza la data transferului, in conformitate cu Legea nr.43/1974.

► Cum statul a aplicat procedurile de privatizare a bancilor joint-venture si transformandu-le proprietatea de la sectorul public la cel local si strain privat, MISR Bank Egipt a vandut o parte din actiunile bancii, aducandu-si aportul cu 33,26% la sfarsitul anului 2000 in loc de 51%.

2.3 RAPORTUL MISR ROMANIAN BANK LA SFARSITUL ANULUI FINANCIAR 2007

Bilantul bancii la 31 decembrie 2007 totaliza aproximativ 1.676 milioane de lire egiptene, fata de 1.486 milioane la 31 decembrie 2005, deci a crescut cu 190 milioane ceea ce inseamna un procent de 12,8%.

Grafic nr.2

Sursa: MISR ROMANIAN BANK – Anuarul 2007

Aceasta crestere este datorata activitatii bancii, bunuri si obligatii, dupa cum urmeaza:

► ECHITATEA OBLIGATIILOR SI ACTIONARILOR

Obligatiile bancii la 31 decembrie 2007 urcau pana la 1.428 milioane fata de 1.261 milioane la 31 decembrie 2006 crescand cu 167 milioane ceea ce reprezinta un procent de 13,3%. Aceasta crestere este sinergia schimbului de obligatii explicate dupa cum urmeaza:

■ Depunerile clientilor

Depunerile clientiilor au crescut usor cu 0,7%. Depunerile au ajuns fata de 804 milioane lire egiptene la 31 decembrie 2007 fata de 798 milioane anul trecut, crescand cu 5,5 milioane lire egiptene. Importanta relativa a acestor resurse este de 56,3% din totalul obligatiilor si aproape 48,0% din bilantul total fata de 63,3% si 53,7% respectiv in 2006.

Grafic nr.3

Sursa: MISR ROMANIAN BANK – Anuarul 2007

■ Actiuni la alte banci

Actiunile bancii au crescut cu 47,4% imediat cum au atins 445 milioane lire egiptene la 31 decembrie 2007 fata de 301 milioane lire egiptene la 31 decembrie 2006 cu o crestere de 143 milioane lire egiptene. Relativa importanta a acestei cifre este de 31,1% din totalitatea obligatiilor si de 26,5% din totalul fisei bilantului fata de 23,9% si 20,3%, respectiv, anul trecut.

■ Alte masuri

Rata de crestere in alte privinte a ajuns la 4,3%. Volumul a fost de 119 milioane lire egiptene la 31 decembrie 2007 fata de 115 milioane la 31 decembrie 2006. Importanta relativa a acestei cifre a devenit 8,4% din totalul obligatiilor si de 7,2% din bilantul total, fata de 9,1% si respectiv, 7,7% anul trecut.

3.4 BILANTUL MISR ROAMNIAN BANK LA 31 DECEMBRIE 2007

Tabel nr.3

L. E.

Sursa: MISR ROMANIAN BANK – Anuarul 2006 si 2007

Tabel nr.4

L.E.

Sursa: MISR ROMANIAN BANK – Anuarul 2006 si 2007

SITUATIA VENITURILOR IN PERIOADA CUPRINSA INTRE

1 IANUARIE – 31 DECEMBRIE 2006

Tabel nr.5

L.E.

Sursa: MISR ROMANIAN BANK – Anuarul 2006 si 2007

PREZENTAREA ACTIVITATII FINANCIARE

A MISR ROMANIAN BANK

A. Activitatea bancii

– MISR Romanian Bank s-a stabilit ca o banca comerciala pe 17 februarie pe baza unei legi de investitii;

– Banca realizeaza toate operatiunile bancare comerciale cu moneda locala si cu valuta straina prin sediul central din orasul Giza si prin cele sapte filiale dintre care una in Bucuresti si o agentie in Constanta.

B. Reguli importante in contabilitate

Situatiile financiare se tin dupa Standardele de Contabilitate Egipteana care sunt in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate luand in considerare legile si regulamentele predominante la nivel local. Regulile aplicate ale bancii sunt prezentate mai jos:

► Afaceri in valuta straina

Registrele contabile ale bancii sunt tinute in lire egiptene. Tranzactiile in valuta in timpul anului fiscal sunt inregistrate la ratele de schimb ale pietei libere straine predominanta la sfarsitul anului si diferentele sunt inregistrate la situatia veniturilor. Investitiile bancare in valuta sunt inregistrate la rata schimbului prediminant in momentul in care are loc investitia. Diferentele de la reducerea dinainte la rata de schimb sunt inregistrate in situatia de venit.

Activele, datoriile, venitul si cheltuielile Filialelor Bancii in Romania pana la 31 decembrie 2007 sunt transferate la ratele de schimb declarate in limitele sistemului de schimb al pietei libere la data stabilita, cu scopul consolidarii in Certificatul de Bilant al Bancii.

► Realizarea de venituri

Banca foloseste baza rezultata pentru inregsitrarea veniturilor cu exceptia intereselor debitelor dubioase care nu intra in competenta situatiei venitului, in cazul in care noi nu suntem siguri daca acoperim creditul si imprumutul. Castigurile din investitiile bancii sunt inregistrate dupa ce s-a anuntat distribuirea lor.

► Chitante financiare

Chitantele financiare sunt inregistrate la valoarea lor nominala. Decontul realizat este inregistrat in bilantul brut al chitantelor financiare, in bilant.

► Evaluarea investitiilor pentru comert

Investitiile in comert, care sunt inregistrate pe piata financiara de capital sunt evaluate la sfarsitul fiecarui an financiar in conformitate cu valoarea costurilor istorice sau rata pietei, oricare dintre ele este mai mica.

Investitiile care nu sunt inregistrate pe piata financiara de capital sunt evaluate in conformitate cu valoarea costurilor istorice sau valoarea actuala calculata dupa ultima verificare a situatiilor financiar-contabile ale companiei, oricare dintre acestea este mai scazuta. Pozitia necesara este alcatuita la valoarea reducerii sub valoarea istorica.

► Evaluarea investitiilor pentru pastrare

Investitiile pentru pastrare sunt evaluate la costurile lor istorice si ar trebui modificate in functie de reducerea pe piata de valori a investitiei. Scaderea este inregistrata separat pe statul de venit.

► Actiuni de fonduri de investitii

Aceste actiuni sunt evaluate in conformitate cu politica folosita pentru evaluarea investitiilor pentru comert.

► Transferul

Inca de la inceputul anului, actiunil fondurilor de investitii sunt clasificate ca investitii de comert in loc de investitii pentru pastrare, din cauza intentiei de a le vinde in cel mai scurt timp.

► Evaluarea proprietatilor activelor stabilite, transferate bancii

Proprietatea activelor stabilite, transferate bancii care apar in bilantul bancii, este inregistrata in bilanturile de datorii si alte active cu valori de paritate. Va fi creata o provizie necesara in cazul in care adevarata valoare a acestor active fixe transferate bilantului bancii la pozitia financiara.

► Provizia pentru datorii nesigure

Provizia pentru datorii nesigure este stabilita pentru anumite datorii si datorii eventuale in afara de procentul pentru riscuri generale. Este stabilita pe o baza preventiva a riscului identificat, calculat din totalul de imprumuturi si datorii eventuale pentru a acoperi in totalitatea sa toate imprumuturile si eventualele datorii, mai putin bilanturile acoperite in totalitate de catre garantiile de depunere si de operatii bancare rezultate de la banci straine de prima clasa si totul este realizat pe langa experienta manageriala ca si studiile periodice ale bilanturilor de datorii si de datorii eventuale.

In cazul in care managementul descopera ca orice decizie care este luata impotriva rau platii nu va avea nici un rezultat in afara de cele mentionate mai sus.

► Datorii eventuale si angajamente

Obligatiile in care banca este implicata ca a treia parte, in plus fata de contractele de plata, sunt prevazute ca si contraconturi in afara bilantului ca si cum astfel de tranzactii nu ar reprezenta activele bancii sau angajamentele la data inscrisa pe bilant.

► Banii lichizi si echivalentul banilor lichizi

In scopul prezentarii pe stat a miscarii banilor, banii lichizi si echivalentul lor sunt definiti ca acele marimi incluse in sectiunea situatiilor financiare “Bani lichizi si bilanturi la Banca Centrala a Egiptului si bilanturi la banci”, in plus fata de chitantele financiare facute cu trei luni de la data cumpararii.

► Devalorizarea activelor stabilite

Devalorizarea activelor stabilite este calculata pe baza duratei de folosinta estimate a fiecarei active folosind metoda liniei drepte.

► Impozitele

Calcularea impozitului pe venit se bazeaza pe profitul net realizat la sfarsitul anului dupa ce s-au facut toate modificarile de impozit cerute de legile si regulamentele egiptene. Calcularea impozitului pe venit pe profitul net realizat de filialele bancii in Romania se face conform legilor si regulamentelor romanesti.

► Rezerve

Conform statului, MISR Romanian Bank, 10% din profitul net este destinat a fi transferat la rezervele legale cand asemenea rezerve ating 200% din capitalul rezultat al bancii. Conform instructiunilor Bancii Centrale a Egiptului, folosirea rezervelor speciale cer aprobarea Bancii Centrale din Egipt.

► Castiguri per actiune

Numarul de actiuni a capitalului rezultat determina castigul pe actiune pentru a imparti venitul (dupa ce s-au propus deducerile de dividende ale Consiliului de Administratie si angajatilor) in timpul anului.

Adunarea Generala hotaraste dividendele in bani lichizi per actiune a capitalului.

RESURSELE SI PLASAMENTELE BANCARE.

ACTIVE SI PASIVE BANCARE IN GENERAL

Bancile comerciale joaca, atat datorita legilor in vigoare dar si datorita statutelor proprii, rolul de intermediar financiar. Astfel, bancile isi exercita acest rol nu numai intre agentii din afara sistemului bancar dar au un rol major in mobilizarea de resurse, distribuirea de credite in insusi sistemul bancar. Potrivit acestui proces se observa principalele operatiuni ale bancilor comerciale:

● operatiunile pasive, adica mobilizarea resurselor;

● operatiunile active ce presupun plasarea resurselor mobilizate;

● operatiuni extrabilantiere, ce nu afecteaza bilantul bancii dar care pot genera, atat venituri cat si cheltuieli.

O alta functie a bancilor comerciale in economia moderna este aceea de “centru de efectuare a platilor” intre titularii de conturi iar prin aceasta bancile determina si controleaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.

OPERATIUNILE PASIVE ALE BANCILOR

COMERCIALE

Operatiunile pasive ale bancilor comerciale reprezinta pentru banca una din modalitatile de constituire a resurselor. Din aceasta categorie fac parte:

constituirea de depozite;

rescontul;

capitalul social;

fondurile de rezerva.

a. Constituirea depozitelor – reprezinta una din functiile de baza ale bancilor, aceasta consta in atragerea de fonduri de la persoanele fizice si juridice sub forma de depozite la vedere sau la termen si remunerarea acestora prin dobanzi.

Depozitele bancare au dublu caracter:

● pe de o parte, constituie obligatiile ale unor banci fata de depunatori, rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile ale clientilor, cai importante de constituire a resurselor de creditare a bancii;

● pe de alta parte, el reprezinta pentru depunatori creante fata de banca, de fapt mijloace de plata pe care acestia le pot utiliza in orice moment.

Depozitele bancare reprezinta astfel o forma de existenta a banilor, respectiv a banilor de cont sau scripturali. Pe de alta parte, depozitele bancare reprezinta o forma principala de mobilizare a capitalurilor si economiilor temporar disponibile.

Depozitele bancare se impart in:

► Depozite la vedere – sunt caracterizate printr-o mare elasticitate avand in vedere ca depunatorii pot dispune in orice moment utilizarea acestora pentru platile in cont sau retrageri din cont. De aceea, bancile comerciale procedeaza la remunerarea acestora cu dobanzi procentuale mici sau chiar deloc uneori, in raport cu depozitele la termen. De fapt insa depozitele la vedere reprezinta cea mai stabila sursa a bancilor comerciale. Acestea se impart in:

● Conturi curente – reprezinta o forma speciala de servire bancara a titlurilor de cont. Sunt conturi prin care agentii economici ca si persoane fizice,isi desfasoara activitatile de casierie. Aici sunt inregistrate intrari de sume prin CEC-uri, viramente, ordine de plata dispuse de alte persoane in favoarea titularului de cont dar, si de plata dispuse de alte persoane in favoarea titularului de cont dar, si de plata a acestuia prin aceleasi instrumente ca si creditorii sai;

● Conturi de depozit – sunt prin natura lor, menite sa asigure fructificarea unor economii pe termen mai indelungat. De aici posibilitati mai restranse acordate titularilor privind miscarile din cont prin incasari sau efectuarea de plati a unor sume. Unele banci aplica restrictii si cu privire la retrageri.

► Depozitele la termen – potrivit conventiei intre deponent si banca privind termenele si celelalte conditii de depunere (dobanzi, etc) creeaza o baza sigura de fructificare in procesul de creditare, pe termen corelate cu natura si durata acestor resurse.

Pentru bancile comerciale forma principala de atragere o reprezinta conturile de depozit de investitii. De asemenea, bancile comerciale deschid clientilor conturi de economii simpe sau in anumite sisteme care sa asigure regularitate in sistemul de economisire.

b. Rescontul – reprezinta marimea procentuala a dobanzii retinuta de Banca Centrala la operatiunile ce intervin intre aceasta si bancile comerciale care solicita credite pe baza efectelor de comert neajunse la scadenta si aflate in portofoliul propriu. Aceasta mai este denumita “taxa oficiala a scontului” si reprezinta un instrument prin care Banca Centrala actioneaza asupra economiei in general.

Similar cu rescontul mai exista si operatiunile de lombardare care sunt operatiuni de imprumut pe garantii de efecte publice, obligatiuni si bonuri de tezaur, prin care banca obtine de la Banca Centrala resurse pe termen scurt, valorificandu-si astfel detinerile de hartii de valoare.

Rescontul si lombardarea sunt operatiuni concrete prin care are loc recreditarea, un proces de ampla extindere si in continua evolutie in economia moderna.

Aceste operatiuni sunt folosite pentru echilibrarea bancara, pentru asigurarea operativa a acoperirii necesitatilor de credite prin atragerea resurselor dispersate prin economie.

c. Capitalul social si fondul de rezerva = constituie prin profitul brut, au un raport relativ redus in formarea surselor de creditare, a bancilor. In marea lor majoritate societati pe actiuni, bancile isi formeaza capitalul propriu prin emisiunea si subscrierea de actiuni.

In formarea resurselor proprii fondurile de rezerva constituie treptat, prin repartizarea profiturilor anuale, au o pondere relativ egala cu cea a capitalurilor sociale. Aceste dimensiuni ale rezervelor sunt indreptatite prin varietatea si periculozitatea riscurilor ce apar in cadrul operatiunilor bancare.

In considerarea structurilor pasivelor bancare si in orientarile cu privire la managementul acestora trebuie sa se tina seama de realitatile de pe piatele nationale ale creditului reflectand evolutii si tendinte specifice.

Ponderea capitalurilor proprii in total capital bancar a cunoscut o scadere de-a lungul timpului, iar acum aceasta pondere s-a stabilizat in jurul valorii de 7-8%. Se mai constata de altfel si scaderea generala a depozitelor, in deosebi a celor la vedere.

3.6.2 OPERATIUNILE ACTIVE ALE BANCILOR

COMERCIALE

Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiunile in care bancile isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functionalitatilor statutare si obtinerea de profit. Operatiunile active se grupeaza in general in:

● operatiuni de creditare;

● operatiuni de plasament.

a. Operatiunile de creditare cuprind:

► Creditarea agentilor economici:

Bancile comerciale si-au diversificat tehnicile de creditare pentru a raspunde solicitarilor agentilor economici si pentru a face fata cerintelor dezvoltarii acestora, functie de profilul lor si posibilitatile lor de creditare; ele au renuntat la o serie de operatiuni specifice pe care le-au cedat unor institutii specializate.

Bancile comerciale practica pentru agentii economici diferite modalitati de creditare in functie de profitul si posibilitatile lor de creditare, dupa cum urmeaza:

● Creditarea necesitatilor de capital fix:

Prin natura lor nevoile principale de capital fix ale agentilor economici se satisfac de catre acestea prin recurgerea la piata de capital; emisiunea de actiuni si obligatiuni.

Agentii economici se adreseaza uneori bancilor pentru creditarea echipamentelor, operatiune practicata mai putin de catre bancile de creditare pe termen mijlociu (1-5 ani) si mai lung (mai mult de 10 ani).

● Creditarea cheltuielilor de exploatare a intreprinderilor – aceasta presupune acoperirea de banci pe 2 cai:

◘ Creditarea creantelor comerciale – inseamna a prelua, contra moneda, creantele comerciale pe care intreprinderile furnizoare le au asupra clientilor lor, cea mai veche metoda utilizata in acest sens este scontarea efectelor comerciale.

● Scontarea – reprezinta cesiunea cambiei catre un alt beneficiar in schimbul valorii actuale a cambiei. Necesitatea scontarii cambiei se creeaza in conditiile in care beneficiarul cambiei, avand nevoie urgenta de bani, cedeaza acest drept, de regula, bancii.

Alte operatiuni efectuate in cadrul acestui tip de creditare mai sunt:

● Pensiunea – operatiunea, prin care banca, preia cambiile pe care le revinde beneficiarul cu conditia rascumpararii lor de catre acesta la termenele convenite.

Aceste operatiuni se desfasoara, in mod frecvent, in relatiile bancilor cu firmele mari si in deosebi intre banci. Efectele ce fac obiectul pensiunii raman, de regula, la beneficiar, iar banca cumparatoare, primeste angajamentul de rascumparare, emis de beneficiar si borderoul efectelor respective.

●Imprumutul pe efecte comerciale in gaj – se acorda cand banca, apreciaza solvabilitatea beneficiarului de cambii dar are retineri cu privire la capacitatea de plata a celorlalti semnatari. Imprumutul acordat acopera de regula partial valoarea nominala a cambiilor depuse in gaj.

◘ Creditele de trezorerie – sunt acordate pe termen scurt, in general pana la un an, avand drept scop acoperirea necesitatilor monetare legate de ciclul de fabricatie si comercializare. Ele au doua forme principale:

■ Avansul in cont curent – se acorda de banca pentru plata CEC-urilor emise de titularii de cont in cazul in care acestia nu au disponibilitati in cadrul unei limite convenite, confirmate ( overdraft);

■ Credite specializate – sunt destinate in a acoperi o serie de necesitati legate de desfasurarea productiei cum ar fi:

Creditele de companie care au drept scop sa acopere cheltuielile de fabricatie si de stocare pentru unitati cu activitate sezoniera din agricultura si activitati anexe, din industria de confectii si incaltaminte, jucarii etc.

Creditele pentru stocuri (garantate prin warant) pentru acoperirea marfurilor de a fi gajate in general depozitate in docuri sau aflate in curs de transport;

Creditele de prefinantare, de acoperire a cheltuielilor pentru productiile de loturi destinate exportului sau pietei publice (livrari pentru institutii publice adjudecate prin licitatie).

Creditarea persoanelor fizice – pe categorii mari creditele acordate persoanelor fizice se impart in:

► Credite pentru locuinte;

► Credite pentru bunuri de folosinta indelungata;

► Credite pentru cheltuieli curente.

Creditul pentru locuinte- imbraca o gama larga de forme implicand interventia unor verigi sub forma unor institutii de credit ipotecar, care efectueaza necreditare si care-si procura resursele pe o piata speciala de capital.

Creditul pentru bunuri de folosinta indelungata se acorda cu ample facilitati de catre bancile comerciale, bucurandu-se de o dubla garantie, prin gajarea bunurilor de referinta si implicit prin regularitatea veniturilor debitorului, care asigura in general sursa de rambursarela scadenta a ratelor datorate.

Una din categoriile cele mai importante in prezent tinde sa devina creditele pentru cheltuieli curente. Acest tip de creditare se imparte in mai multe tipuri:

◘ imprumuturi personale – au de regula termene mici cu sume ce nu depasesc de regula veniturile titularului;

◘ imprumuturi in baza cartilor de credit – se pot acorda in conditii diferite:

fie prin admiterea efectuarii ulterioare a platilor scadente functie de cumparaturi, pe termen de 15 zile pana la o luna. Acest procedeu care inseamna amanarea sau intarzierea platilor, permite titularului o echilibrare mai elastica a veniturilor familiale cu cheltuielile;

fie prin acordarea unui credit pe mai multe luni, obtenabil prin achizitia de marfuri si servicii cu ajutorul cartilor de credit.

b. Operatiunile de plasament – acestea presupun achizitia de efecte publice si actiuni ce reprezinta una din caile de plasare a resurselor bancii in vederea obtinerii de profit.

Legile de organizare bancara prevad ca o modalitate obligatorie de asigurare a lichiditatii detinerea de active usor lichidabile: bonuri de tezaur, obligatiuni de stat. De multe ori bancile centrale obliga bancile comerciale din sistem sa detina in portofoliu un asemenea pachet de active, mai ales in momentul apelarii acestora la imprumuturi de refinantare dela Banca Centrala.

OPERATIUNILE EXTRABILANTIERE

ALE BANCILOR COMERCIALE

Cea mai mare parte a serviciilor bancare nu comporta angajarea bilantiera, nu contribui la majorarea resurselor si nu afecteaza activul bancilor dar angajeaza riscuri aducand concomitent anumite venituri.

Aceste operatiuni sunt evidentiate de banci si deci grupate din punct de vedere patrimonial la operatiuni extrabilantiere.

Aceste operatiuni cuprind:

● operatiuni de comision;

● operatiuni privind obligatii anticipate sau conditionate.

a. Operatiuni de comision – sunt operatiuni in care banca actioneaza in numele si pentru contul clientilor lor. Printre cele mai utilizate dintre aceste operatiuni sunt cele legate de efectuarea de plati si cele de incasare de creante apartinand clientilor sai. De asemenea, bancile efectueaza operatiuni de vanzare – cumparare de titluri pentru clientii lor.

Tot in aceasta categorie se mai gasesc si operatiunile de mandat efectuate in numele bancii dar pentru contul clientilor si se refera la administrarea portofoliilor de hartii de valoare si chiar la administrarea patrimoniilor.

b. Operatiuni privind obligatiile anticipate sau conditionate cuprind o gama mai larga.

In primul rand aici se incadreaza obligatiile anticipate ale bancii privind acordarea de credit prin:

► linii de credit, cand obligatia priveste suma creditului si nu conditiile

sau

► credite neinnoibile de care se poate beneficia pe durata contractului in conditiile stabilite, avantaje pentru care se plateste bancii un anumit procent.

O a doua grupa a obligatiilor anticipate bancare decurge din circuitul cambial si este cunoscuta sub denumirea de:

■ Creditele prin semnatura – prin semnatura sa, in diverse forme (acceptare, aval) banca garanteaza angajamentul clientilor sai catre terti. Banca nu avanseaza fonduri dar sustine prin propriul sau angajament increderea pe care o inspira clientul. Ea nu se angajeaza fara sa fi evaluat riscurile operatiunii care pot in cazuri extreme sa-I atraga intreaga raspundere. Expunerea la risc pe care si-o asuma, implica incasarea unor sume cu care beneficiarul garantiei remunereaza banca.

■ Activitati pe plasament – printre acestea se pot mentiona angajamentele anticipate de a acorda credite, angajamente anticipate de a vinde – cumpara titluri, angajamente cu optiuni (financial futures sau options), angajamente asupra dobanzilor (swap) si a cursului de schimb.

Este cunoscut ca procedeele swaps asigura impotriva riscurilor prin operarea simultana a vanzarilor si a cumparatorilor. Cele mai utilizate operatiuni sunt in domeniul valutar si in domeniul creditului.

■ Servicii de sprijinire a afacerilor – care ofera servicii de informare privind creditele, evaluari de performante ale unor firme cu perspective de a deveni partenere in relatii de afaceri. Tot aici mai intalnim si sfera afacerilor internationale ce cuprinde incasarea operatiunilor pentru export, finantarea exporturilor prin institutiile nationale de garantare a creditului pentru export, negocierea si scontul cambiilor straine, facilitarea importului prin credite documentare, operare in conturi in valuta, angajarea in optiuni in moneda straina.

■ Serviciile privind conturile personale – s-au afirmat in mod special prin diversificarea conturilor: conturi de economie, de investitii, cu programe diferite de economisire.

De asemenea, se ofera servicii multiple de initiere si angajare in sfera bursei de valori, angrenand titularii de conturi in participarea la subscrierea de actiuni sau bonuri de tezaur dar si de forme colective de fructificare a capitalului prin societatile de investitii si de plasament.

Dintre operatiunile extrabilantiere enumerate, in Romania nu sunt folosite decat cateva si anume: in operatiunile de comision doar cele legate de incasari si plati din conturile clientilor iar in operatiunile anticipate sau conditionate doar creditele prin semnatura (rar) si mai ales serviciile privind conturile personale.

3.7 ETAPELE SI DECIZIILE LUATE IN VEDEREA

ACORDARII UNUI CREDIT LA MISR ROMANIAN BANK

Pentru a satisface nevoile specifice ale clientilor – agenti economici, bancile acorda diferite tipuri de credite. Aceasta difera in functie de termen, rata dobanzii, perioada dintre rambursari etc. Sistemele bancare avansate au la dispozitie un numar foarte mare de tipuri de credite pe termen scurt.

3.7.1 CARACTERISTICILE PERSONALE ALE OFITERULUI

DE CREDIT

Un ofiter de credit competent trebuie sa aiba anumite calitati personale si aptitudini profesionale. Caracteristicile personale, cum ar fi calitatea de a asculta, sunt deosebit de importante pentru oricine intra in relatii directe cu publicul. Pe de alta parte, aptitudinile personale se dobandesc in mod obisnuit prin educatie si pregatire.

In multe din etapele parcurse in procesul de creditare este necesar ca ofiterul de credit sa fie un bun observator al detaliilor.

O buna parte din timpul unui ofiter de credit este destinata comunicarii cu clientii si alti angajati ai bancii. Clientul poate fi un fermier sau managerul unei companii foarte mari. Un ofiter de creit este acela care poate sa comunice la orice nivel. Capacitatea de a comunica include de asemenea si comunicarea scrisa, fie sub forma unei scrisori catre client, fie sub forma unui memorandum catre un angajat al bancii sau a unui raport catre Comisia de acordare a creditelor. Claritatea, concizia si meticulozitatea corespondentei, sunt la fel de importante ca si aptitudinile de comunicare verbala.

Cele mai multe informatii se culeg in cadrul intalnirilor in care clientul este cel care vorbeste mai mult, iar ofiterul de credit este cel care asculta. Rolul pe care acesta din urma il are in cadrul unui interviu, este de a pune intrebari in mod inteligent, avand grija sa noteze raspunsurile, pentru ca in continuare sa-si concentreze atentia si sa faca investigatii acolo unde informatiile au fost incomplete sau au fost oferite indicii asupra unor probleme pe care clientul le-ar putea avea in desfasurarea activitatii sale.

Aptitudinea de a fi un bun negociator este foarte importanta. Aceasta necesita capacitatea de comunicare, de intelegere a cerintelor si de apreciere a punctelor forte si a celei slabe ale celeilalte parti negociatoare.

In sfera de activitate a creditarii, lucrurile nu se desfasoara intotdeauna asa cum ne asteptam. Deseori apar sincope sau situatii stresante. De aceea, adesea este necesar ca adaptarile la schimbarile de situatii sa se faca cu calm.

Confidentialitatea in toate etapele unei actiuni de creditare – de la interviul preliminar si investigatiile legate de credit, pana la rezolvarea unui credit neperformant – este deosebit de importanta.

3.8.1 DISCUTIILE PRELIMINARE IN VEDEREA

ACORDARII CREDITULUI

Procesul de creditare incepe de obicei cu un interviu, pe care ofiterul de credit il are personal cu solicitantul, potentialul beneficiar de credit. Interviul initial, in general, are loc la sediul bancii de la care se solicita imprumutul, sau uneori la sediul companiei clientului. Obiectivul principal al acestui prin interviu este acela de a se constata daca respectiva cerere de imprumut merita sa fie luata in consideratie pe mai departe, deci daca se justifica continuarea investigatiilor, desfasurarea altor interviuri mai in detaliu sau analiza situatiilor financiare.

Un interviu preliminar poate sa furnizeze o informatie bogata sau poate sa fie un demers inutil, o pierdere de timp pentru toate partile implicate. Responsabilitatea pentru rezultatele interviului revine in intregime ofiterului de credit, care pune intrebarile si directioneaza discutia. Modul in care incepe interviul este determinant pentru desfasurarea ulterioara a acestuia. O atmosfera relaxata, de conversatie, dar in acelasi timp de lucru, va incuraja clientul sa furnizeze informatiile necesare. Este esentiala o buna introducere, cu o buna strangere de mana ferma si recomandarea partilor, dupa care clientul este invitat sa ia loc. In timpul intalnirii, clientul trebuie tratat cu curtoazie. Informatiile trebuie cerute politicos si intr-un mod imperativ.

Meticulozitatea, seriozitatea, sunt atribute esentiale, dar nu trebuie pierdut prea mult timp cu probleme ce au o importanta minora. In timpul interviului, ofiterul de credit ar trebui sa evalueze, din cand in cand daca cererea de imprumut ese fezabila sau trebuie respinsa. Nu are nici un rost ca un interviu sa fie continuat atunci cand este evident ca acordarea imprumutului implica riscuri inacceptabile sau solicitarea este incompatibila cu politica de creditare a bancii.

In activitatea de creditare nu trebuie sa existe preferinte personale sau actiuni partinitoare. Cererile de imprumut trebuie sa fie acceptate sau respinse in functie de bonitatea clientului si nu in functie de alti factori, cum ar fi cei de natura personala. Ofiterul de credit trebuie de asemenea, sa fie pregatit situatiilor in care clientii sunt nemultumiti, intrucat li s-a comunicat ca cererile lor nu au fost aprobate.

3.8.2 SUBIECTE ABORDATE

Ofiterul de credit trebuie sa insiste asupra intrebarilor ale caror raspunsuri pot furniza informatii esentiale despre urmatoarele cinci domenii de interes:

Subiecte abordate:

► solicitantul;

► imprumutul cerut;

► capacitatea clientului de rambursare a creditului;

► existenta garantiilor reale si personale;

► relatiile dintre client si banci la momentul respectiv.

Intrebarile referitoare la fiecare element sunt:

1. Solicitantul

Nume si adresa/sediu;

Societatea este o societate in nume colectiv, societate in comandita simpla, sau, respectiv, societate pe actiuni, societate cu raspundere limitata;

De cand functioneaza societatea;

Ce produse si servicii furnizeaza societatea respectiva;

Care sunt principalii proprietari si cate parti sociale/actiuni detine fiecare;

Este conducerea separata de actionari. In caz afirmativ cine sunt directorii;

Ce experienta are personalul de conducere;

Cati angajati are societatea;

Ce pozitie ocupa societatea in ramura in care isi desfasoara activitatea;

Detine societatea un capital corespunzator;

Exista bunuri personale care pot constitui drept garantii pentru creditori;

Cine sunt principalii furnizori si clienti ai societatii;

Care sunt conditiile normale in care isi desfasoara activitatea comerciala;

Exista contracte importante, pentru furnizarea de materii prime sau pentru vanzarea produselor.

2. Cererea de imprumut

Care este scopul pentru care solicita un credit; de exemplu, pentru a face o investitie in vederea achizitionarii de utilaje sau cladiri, sau pentru finantarea cheltuielilor curente de aprovizionare, salarii, impozite etc;

Ce anume il determina pe client sa considere ca imprumutul solicitat il va ajuta la cresterea profitului;

Perioada de rambursare solicitata de client este rezonabila, avand in vedere scopul pentru care acesta solicita creditul, precum si modalitatea de rambursare a acestuia. De exemplu, este creditul acordat pe o perioada ce se incadreaza in durata de utilizare a activului care a fost finantat;

Ce alte conditii (daca este cazul) mai solicitate de catre client.

3. Capacitatea clientului de a rambursa creditul

4. Garantii personale

Daca exista giranti;

In cazul in care exista giranti, in ce relatii se afla clientul cu acestia;

Care este puterea financiara a girantilor.

5. Garantii reale

Unde sunt amplasate garantiile;

Care este gradul de lichiditate al garantiilor;

Bunurile ce se constituie drept garantii sunt perisabile;

Care sunt modalitatile prin care au fost evaluate garantiile; Este valoarea acestora realista si exista posibilitati ca aceasta sa fluctueze;

Este necesara obtinerea acordului prealabil al instantei in cazul in care banca va fi pusa in situatia de a vinde garantiile respective.

6. Relatiile dintre solicitantul creditului si banca

Care bancile cu care lucreaza in mod obisnuit solicitantul;

In vederea obtinerii creditului, daca solicitantul a adresat cereri si catre alte banci;

Ce anume l-a determinat pe client sa solicite creditul de la aceasta banca;

Are solicitantul contracte de imprumuturi de la alti creditori si neachitate inca.

3.9 FACTORI CARE INFLUENTEAZA RISCURILE SI PERFORMANTELE INTREPRINDERII

MANAGEMENTUL CANTITATEA S I

RESURSELE PIETEI RESURSELOR UMANE S I CALITATEA RESURSELOR

APTITUDINI TEHNICE DISPONIBILE (PAMANT, ECHIPAMENTE,UTILAJE)

PRETUL CANTITATEA S I PRETUL

PRODUSELOR CALITATEA FORTEI DE ELEMENTELOR DE

MUNCA SI A ALTOR PRODUCTIE

ELEMENTE DE

PRODUCT IE

COST DE PRODUCTIE

(COSTURI VARIABILE)

VENITURI

DECIZII DE

PLANIFICARE

PROFIT BRUT

Sursa: “Principii, metode si tehnici de creditare”,D. PRAG, F.KRAMER, A.NEGRILA, M.SOLOMON, Institutul Bancar Roman 2006

PLANUL DE AFACERI

Atunci cand un client solicita un credit, este o practica universal acceptata ca acesta sa prezinte bancii (sau oricarui creditor potential) un plan de afaceri, indeosebi in cazul unei noi investitii.

Aceasta trebuie sa cuprinda:

► Obiectul creditarii – pentru operatiuni curente sau pentru investitii; descrierea clara a obiectivului finantarii; care va fi costul finantarii si cand trebuie efectuata plata pentru aceasta;

► Piata pentru produsul rezultat al creditarii (bunul sau serviciul), incluzand perspectiva pietei, a cererii, a calitatii cerute si a preturilor anticipate;

► Veniturile si profiturile anticipate din utilizarea fondurilor;

► Surse de finantare care sunt solicitate, incluzand surse proprii si cerinte de creditare;

► Activele existente si obligatiile clientului potential, incluzand sumele de rambursat si scadentele aferente creditelor, precum si costurile cu dobanda;

► Garantiile disponibile si valoarea lor;

► Graficul de rambursare a creditului.

Aspectele legate de piata sunt esentiale in planificarea afacerii si in analiza de credit. Intrebarea de baza care se pune este:”Poate fi produsul respectiv vandut si cat se va plati pentru el ?”

Situatiile contabile intocmite conform reglementarilor, precum si raportul cenzorilor, trebuie remise bancii, impreuna cu planul de afaceri.

In privinta activelor, si in deosebi a garantiilor oferite, este important de verificat daca valorile prezentate de client sunt rezonabile. Ele pot fi supra sau sub evaluate cu buna sau rea credinta, de aceea banca trebuie sa verifice cu atentie evaluarile.

In cazul in care nu este un plan de afaceri, si aceasta este probabil in cazul unui mic producator individual, ofiterul de credit insusi trebuie sa intocmeasca o schita de plan de afaceri, identificand acele aspecte privind activitatea si creditul solicitat, asa cum a fost detaliat mai sus, prin intermediul unei discutii cu potentialul client, a unor vizite la sediul acestuia si culegand informatii despre client si activitatea sa de la altii.

3.10 METODE DE ANALIZA PENTRU TOATE

TIPURILE DE CREDITARE

Pentru creditarea pe termen scurt, mediu sau lung sunt relevante urmatoarele tipuri de analiza:

► Analiza situatiilor contabile;

► Analiza indicatorilor;

► Analiza cost, venit si profit;

► Analiza pragului de rentabilitate.

Delimitarea intre aceste tipuri de analiza nu este una absoluta; de fapt, ele sunt strans legate. Spre exemplu, in cazul unei intreprinderi avand date contabile supuse expertizei contabile, un numar de ani, ar trebui sa fie posibila obtinerea majoritatii, daca nu a tuturor informatiilor necesare. In plus, analiza pragului de rentabilitate este ea insasi o examinare a relatiei dintre costuri. Venituri si profit, in care volumul este introdus ca variabila. Exista multe alte relatii intre diferitele tipuri de analiza.

COSTURI, VENITURI SI PROFIT

Costurile si veniturile unei intreprinderi sau a unei activitati din cadrul unei intreprinderi constituie o baza importanta pentru analiza financiara si de credit, intrucat acestea determina, in mare masura profitabilitatea.

In scopul analizei financiare, este important de stiut cum sunt constituite si clasificate costurile si daca acestea pot fi alocate unei activitati anume sau unui anumit proiect de investitii. Acelasi lucru este valabil si pentru venituri.

Este la fel de important de stiut cum se calculeaza profitul, intrucat exista diferite categorii sau niveluri de profit, care iau in considerare grupe de costuri.

SITUATII CONTABILE

Societatile contabile romanesti trebuie sa intocmeasca annual 2 situatii contabile. Acestea sunt:

● Contul de profit si pierderi

● Bilantul

Ele trebuie semnate atat de directorul general, cat si de directorul directiei Financiar- Contabilitate si verificate de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili.

Aceste doua situatii ofera analistului bancii majoritatea informatiilor necesare analizei situatiei generale a intreprinderii, adica pentru stabilirea fezabilitatii creditului pe termen scurt. Analiza fezabilitatii unui credit pentru investitii, intrucat se refera la o perioada viitoare in care activitatea clientului se poate schimba, ca rezultat al investitiei respective, poate solicita o cerere mai atenta.

In cazul in care creditelor pe termen scurt, cat si in cel al creditelor pe termen lung, analiza comparativa a situatiilor contabile poate fi utila.

Analistul trebuie sa compare ultimele situatii contabile existente ale intreprinderii cu cele ale anilor precednti. Orice diferente semnificative vor preocupa analistul, intrucat ele pot fi cauzate de unele schimbari substantiale in cadrul activitatii, care ii vor afecta, probabil, profitabilitatea. Aceste diferente pot indica:

Modificari in structura (capital);

Modificari in relatia cost-venit (niveluri de profit);

Modificari de conjunctura a pietei sau ale conditiilor de comercializare (vanzari).

Evaluarile – in special ale activelor fixe – p ot fi manipulate pentru a oferi o imagine falsa sau valorii intreprinderii. Motivatia modificarii valorilor din bilant, inexplicabila printr-un proces normal de amortizare trebuie verificata atent.

Acolo unde este posibil, ar fi la fel de utila compararea situatiilor contabile ale intreprinderii analizate cu cele ale altor intreprinderi cu activitati similare, din acelasi sector. Totusi, in acest caz, analistul trebuie sa se asigure ca intreprinderile respective sunt intr-adevar compatibile.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERI

CPP –ul sintetizeaza veniturile si cheltuielile intreprinderii aferente activitatii pe un an. El include toate veniturile si toate costurile. CPP-ul este utilizat de analist ca o masura a rezultatelor din prezent si trecut. Acolo unde exista CPP-uri pentru un numar de ani din trecut, se pot evalua rezultatele pe o perioada mai indelungata.

BILANTUL

Bilantul reflecta structura financiara si pozitia intreprinderii la un moment dat, avand o structura de doua coloane – active in partea stanga si pasive in partea dreapta. Activele sunt ceea ce poseda intreprinderea (in proprietate). Principalele posturi din coloana activelor sunt activele (mijloacele) fixe (cladiri, terenuri, utilaje, materii prime si bunuri finite, creante etc.). Coloana pasivelor arata ceea ce datoreaza intreprinderea, adica sursele sale de finantare. Acestea include capitalul intreprinderii – fonduri aportate de proprietari/actionari si datoriile sale, precum si creditele bancare si creditele – furnizori.

3.11 ACORDAREA DE CREDIT SOCIETATII COMERCIALE “CONFMOD” SRL

Societatea comerciala “Confmod” SRL din Bucuresti solicita acordarea unui credit din surse externe in USD in valoare totala de 135 mii USD, pe termen de 5 ani si un credit in lei din surse interne in valoare de 161.417 lei pe termen de trei ani, destinate finantarii achizitiei a doua noi utilaje din import, necesare pentru diversificarea productiei de confectii.

Detalii despre client:

Societatea comerciala “Confmod” SRL functioneaza in baza certificatului de inmatriculare eliberat de Oficiul Registrului Comertului Constanta.

Capitalul social al firmei este in totalitate privat cifrandu-se in prezent activitatea de baza precum si alte activitati conexe (prestari servicii, transport si comert).

Managementul firmei ste asigurat de dl. Constantinescu Costel, de profesie inginer, care este administratorul unic al societatii avand experienta in domeniul productiei si conducerii.

Activitatea societatii:

Inca de la data infiintarii, firma a desfasurat o activitate profitabila, materializata la nivelul anului 2006 cu un profit net de 4237 Ron mii lei. De asemenea, activitatea desfasurata pe primele 10 luni ale anului 2007 a fost profitabila, realizand un profit net de 26721 Ron mii lei.

Detalii despre proiectul de investitii – obiectivul:

Pana in momentul de fata activitatea societatii a fost specializata pe productie de confectii pentru barbati. Dupa efectuarea unui studiu de piata in zona de desfacere a produselor, s-a constatat ca exista o cerere potentiala pentru confectii de dama.

Costul total al utilajelor, inclusiv echipamentul accesoriu si piesele de schimb, este de 357087 USD.

Alte informatii despre proiect:

Piesele de schimb pentru utilaje sunt furnizate de compania vanzatoare din Italia. Dl. Constantinescu mai angajeaza inca 4 muncitori calificati (3 confectioneri si un muncitor responsabil cu intretinerea masinilor si reparatii). Productia urmeaza a fi desfacuta prin reteaua proprie de magazine de desfacere cu amanuntul.

Aportul clientului la realizarea proiectului este de 238341 mii lei.

Metoda de analiza:

In analiza fluxului de numerar si calcularea unor indicatori cum ar fi rentabilitatea investitiei, este necesar sa facem distinctie intre veniturile generate de proiect si cele pe care le obtinea clientul inainte de efectuarea investitiei.

Surse de finantare a proiectului:

Valoarea investitiei 357087 USD (642757 RON mii lei)

Surse proprii 132411 USD (238340 RON mii lei)

Credite bancare 224676 USD (404417 RON mii lei),

Rezultatele analizei:

Calculul indicatorilor financiari releva ca:

● Indicatorul lichiditatii curente este mai mare de 2 la 1 in fiecare an;

● Indicatorul de acoperire a serviciului datoriei este in medie de peste 3 la 1.

Aceste niveluri satisfac cerintele de imprumut din linia de credit. Situatia prognozata a fluxului de numerar intocmita pe 6 ani arata capacitatea clientului de a rambursa creditul plus dobanda datorata.

Garantii:

Imprumutul in valoare totala de 404.417 RON mii lei si dobanzile aferente in suma de 259.713 RON mii lei vor fi garantate cu bunurile patrimoniale ale societatii precum si cu gajul constituit asupra utilajelor importate.

Concluzii:

Luand in considerare faptul ca proiectul este viabil si conditiile sunt indeplinite, ofiterul de credit recomanda aprobarea creditului in urmatoarele conditii:

Suma creditului este 224.776 USD;

Rata dobanzii 11% revizuibila semestrial, functie de evolutia dobanzii;

Rata dobanzii 64% pe an, indexabila functie de costul resurselor de creditare, pentru sursele interne.

Perioada de creditare:

5 ani pentru creditul din surse externe cu perioada de gratie de 6 luni;

3 ani pentru creditul din surse interne cu perioada de gratie de 6 luni.

Rambursare:

in lei, la cursul de schimb USD valabil la data scadentei, pentru creditul din externe;

in lei pentru creditul din surse interne.

3.12 ADOPTAREA DECIZIEI DE CREDITARE

Creditarea este un proces de analiza si selectare. Incepand cu primul interviu cu clientul si pana la investigarea creditului si analiza financiara, ofiterul de credit trebuie sa examineze constant cererea de creditare, atat din punctul de vedere al celui ce solicita creditul, cat si din punctul de vedere al bancii.

Inainte de adoptarea deciziei finale, ofiterul de credit trebuie sa analizeze dosarul de credit al clientului, evaluand informatiile din notitele luate in timpul interviului, din rapoartele de credit, situatiile financiare si alte materiale, potrivit evaluarii de baza a calitatii creditului, care sa ne arate daca el merita sau sa fie acordat. Acest lucru ii ofera celui ce acorda creditul o sansa de a vedea daca exista intrebari la care nu s-a raspuns inca. Analiza ar trebui sa includa si punctele forte si cele slabe din punct de vedere financiara ale clientului si sa se determine daca avantajele castigate de banca prin acordarea creditului compenseaza riscul asociat acestuia.

Daca in orice moment din timpul interviului pentru acordarea creditului, sau in timpul pasilor ce urmeaza in procesul de creditare, incep sa existe semne ca scopul, suma sau termenii creditului nu sunt conformi cu standardele de creditare ale bancii, cererea de credit poate fi respinsa. In acest caz, clientul trebuie sa fie informat cu compasiune si foarte mare diplomatie.

RESPINGEREA

Respingerea unei cereri de creditare ar putea fi serviciul pe care ofiterul de credit trebuie sa-l faca cu cea mai mare abilitate fata de client. Daca ii ste explicat motivul pentru care cererea de credit I-a fost respinsa si daca este aratat interes in ajutarea lui in gasirea altor solutii, pentru client va fi mult mai usor sa accepte aceasta situatie. Este, de asemenea, un obicei bun sa comunici respingerea unei cereri de creditare in persoana, decat prin telefon sau printr-o scrisoare. Punctul de vedere al bancii este cel mai bine inteles de catre client, daca el realizeaza ca ofiterul de credit a actionat in propriul lui/ai interes.

APROBAREA

Cealalta alternativa este aceea de a aproba cererea de credit – decizie care va trebui justificata, la inceput unui comitet de creditare, iar mai tarziu, probabil, unui auditor. Cand a fost luata decizia de a aproba cererea de credit, urmatorul pas va fi negocierea creditului.

PUNCTUL DE VEDERE AL BANCII

SIGURANTA SI PROFITABILITATE

Fondurile din care se acorda creditele sunt furnizate in mare parte de depozite. La cel mai de baza nivel,obiectivul bancii este acela de a atrage fonduri, de a asigura aceste fonduri si de a opera profitabil. Rata dobanzii pentru un credit trebuie sa fie intotdeauna suficient de mare pentru a acoperi costul fondurilor, alte cheltuieli ale bancii si sa lase o marja care sa acopere riscurile si sa furnizeze un profit.

AUTORITATEA DE APROBARE A CREDITELOR

COMPETENTA OFITERULUI DE CREDIT

Fiecare banca isi stabileste grade de autoritate pentru aprobarea creditelor. Acest lucru permite ofiterilor de credit sa aprobe credite numai in anumite limite. Creditele a caror suma depaseste limita pana la care pot fi aprobate de ofiterul de credit, trebuie sa fie aprobate de un superior sau de un comitet de credit.

PREGATIREA PENTRU NEGOCIEREA CREDITULUI

STABILIREA UNEI POZITII DE INTELEGERE

A CELOR DOUA PARTI

Pentru a realiza rezultate bune la masa negocierilor si pentru a evita o sesiune in care intelegerea sa fie facuta de o singura parte, pregatirea deplina este esentiala.

In pregatirea unei pozitii de negociere este foarte important sa se faca o diferentiere intre acei termeni care sunt necesari si de aceea nu sunt negociabili si cei care sunt de dorit, dar sunt negociabili. Conditiile ce nu sunt negociabile sunt acelea cu care cel care doreste sa imprumute bani trebuie sa fie de acord pentru ca sa-I poata fi acordat creditul. In problemele legate de sustinerea creditului este foarte putin loc de concesii din partea bancii. Garantiile inadecvate, sau lipsa unei garantii ar putea fi usor sa cauzeze pierderi sau sa reduca profitul bancii. Pe de alta parte, aspectele legate de pret (dobanda si comisioane) sunt in general negociabile.

Odata ce toti termenii ce nu sunt negociabili au fost identificati, ofiterul de credit poate sa decida ce pozitie sa adopte in problema termenilor negociabili. O buna strategie este aceea de a incepe negocierile cu doua pozitii in minte: pozitia in care vreau si una in care voi accepta. Pozitia vrea sa reprezinte minimul de conditii acceptabile. Pozitia nu vrea sa reprezinte punctul de plecare in care vor incepe negocierile.

3.13 CONTRACTUL DE CREDIT

DREPTURILE SI OBLOGATIILE BANCII SI CELE ALE CLIENTULUI

Un contract de credit poate limita expunerea la risc a bancii prin definirea clara atat a drepturilor si obligatiilor clientuui, cat si drepturile si obligatiile bancii. De exemplu, un contract de credit poate ajuta la protejarea interesului bancii in legatura cu garantiile, stabilind termenii sub care trebuie sa fie asigurate si pastrate.

Un contract de credit este de asemenea, si un mijloc valoros in stabilirea unei deschise permanent de comunicare intre ckient si banca. Prin stabilirea unor conditii, cum ar fi furnizarea de catre client a situatiilor financiare anuale si trimestriale si raportarea oricaror probleme aparute, banca poate avea informatii la zi despre operatiunile clientului si poate actiona pentru corectarea problemelor, atunci cand apar.

Majoritatea contractelor de credit sunt elaborate in concordanta cu situatiile specifice respective si, de aceea, termenii specifici, conditiile si complexitatea variaza dela credit la credit. In multe dintre situatiile complexe, ofiterul de credit trebuie sa se consulte cu departamentul juridic al bancii.

Elaborarea unui contract de credit incepe cu intelegerea punctelor slabe si a punctelor forte ale clientului. Daca atat situatia financiara prezenta, cat si cea prognozata arata bine si expunerea la risc a bancii este neglijabila, implicarea in activitatea societatii ar trebui sa fie minima. Pe de alta parte, daca banca are tot atat capital de pus in joc cat si clientul, atunci este evident ca trebuie sa existe si garantia ca acest client va opera in limite conservatoare si va tine banca la curent cu progresul inregistrat sau cu problemele aparute.

ELABORAREA UNUI CONTRACT DE CREDITE

In acest caz, un obiectiv al contractului de credit este acela de a accepta nivele rezonabile de performanta, care protejeaza o banca de punctele slabe ale clientului sau si asigura mentinerea punctelor sale forte. Oricum, exista o limita subtila intre stabilirea unor controale rezonabile si incercarea de a exercita o influenta prea mare asupra deciziilor manageriale. Daca situatia financiara a unei societati justifica un contract de credit foarte restrictiv, atunci se poate pune in primul rand intrebarea daca acel credit trebuie acordat sau nu.

Contractele de credit cuprinzatoare si scrise cu grija sunt necesare in mod special atunci cand este vorba despre:

► un credit cu o suma foarte mare si un termen de rambursare foarte lung;

► un credit care implica un control asupra fluxurilor fondurilor;

► un credit nesigur, care necesita controlul cumpararilor sau vanzarilor de active;

► un credit bazat pe prognoze, unde este nevoie de protectie impotriva incertitudinii.

Ofiterul de credit se poate astepta ca respectivul client sa puna intrebari si, poate, sa se opuna viguros unor parti din contractul de credit. Din punctul de vedere al clientului, un contract de credit lung si complex este greu de inteles si poate limita, fara a fi necesar, modul in care clientul isi conduce activitatea. Ofiterul de credit ar trebui sa fie pregatit sa ofere argumente pentru care acel contract de credit este in interesul clientului. Unul dintre acestea este ca, avand un contract scris, fiecare parte cunoaste permanent situatia in ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor din contractul de credit. Un contract mai putin concret este deschis oricaror interpretari.

Majoritatea contractelor de credit ar trebui sa aiba urmatorul continut:

numele si adresa exacta a bancii care acorda creditul’

numele si adresa exacta a celui ce doreste creditul;

creditul

Aceasta sectiune descrie termenii si conditiile de creditare, cum ar fi: tipul de credit si suma, rata dobanzii si graficul de esalonare a rambursarii.

Garantii din partea clientului

Aceasta sectiune confirma ca situatiile facute de catre client sunt reale. De exemplu, clientul poate garanta ca situatiile financiare pe care le furnizeaza bancii sunt corecte, ca nu exista nici un conflict in prezent si nici nu este posibil sa apara, cat si faptul ca activele depuse drept garantie sunt proprietatea sa.

Conditii de creditare

Aceasta sectiune stipuleaza ce trebuie facut inainte ca banca sa fie obligata sa acorde creditul. De exemplu, toate documentele trebuie sa fie in forma cea mai potrivita si departamentul juridic al bancii trebuie sa aprobe contractul de creditare si sa certifice ca termenii si conditiile creditului in concordanta cu legile in vigoare.

Conditii pozitive

Conventiile unui contract de credit sunt utilizate pentru a stabili anumite cerinte pentru client. Conventiile pozitive stabilesc ce trebuie sa faca clientul pana in momentul rambursarii integrale a creditului. De exemplu, clientul trebuie:

Sa mentina un anumit nivel al capitalului social;

Sa respecte anumite cerinte legate de indicatori;

Sa furnizeze bancii rapoarte si situatii financiare si operationale periodice;

Sa raporteze bancii evenimente si situatii adverse ce pot sa apara;

Sa mentina anumite asigurari;

Sa mentina inventarul, intreprinderea si echipamentul in bune conditii;

Sa plateasca toate taxele si alte obligatii;

Sa permita personalului bancii sa verifice registrele societatii si sa verifice autenticitatea situatiilor finale si a conditiilor fizice ale activelor;

Sa informeze banca de existenta oricaror conflicte actuale sau potentiale si de schimbari in contractele principale ale societatii.

Conventii negative

Aceste conventii specifica activitatile in care clientul nu se poate angaja pana in momentul rambursarii in intregime a creditului. De exemplu, clientul nu poate:

Sa ipotecheze, sa vanda sau sa garanteze cu activele sale, fara aprobarea bancii;

Sa se angajeze in alte afaceri, in afara celor in care este angajat in momentul obtinerii creditului;

Sa intre in fuziune cu companii sau sa faca orice alte schimbari in structura sau in proprietatea societatii fara aprobarea bancii.

3.14 DOSARUL DE CREDIT

IMPORTANTA DOSARULUI DE CREDIT

Ofiterul de credit are un rol determinant in intocmirea, completarea si aducerea la zi a dosarului de credit al fiecarui client. Dosarul de credit reprezinta o evidenta scrisa a relatiilor dintre banca si beneficiarii de credite si este indispensabil desfasurarii procesului de creditare. Practic, orice angajat al bancii implicat in activitatea de creditare are, mai devreme sau mai tarziu, ocazia de a se referi la dosarul de credit in eventualitatea unui litigiu sau atunci cand trebuie sa verifice sau sa clarifice anumite probleme juridice, iar expertii contabili folosesc un astfel de dosar ca sursa primara de informatii, cand analizeaza o relatie de creditare.

Este evident ca un dosar de credit corespunzator poate contribui la imbunatatirea calitatii creditului si la minimalizarea riscurilor. Ofiterul de credit care efectueaza o inregistrare incompleta si dezordonata a datelor referitoare la derularea activitatii clientului, nu poate identifica si urmari tendintele financiare ce ar putea indica aparitia unui credit neperformant. Ofiterul de credit ale carui dosare de credit sunt cuprinzatoare si bine organizate, poate sa reactioneze prompt si in concordanta cu informatiile pe care le are.

SURSA DE INFORMATII

Dosarul de credit poate furniza:

► O evidenta a relatiei de creditare si modul cum aceasta a evoluat in timp;

► O sursa de referinta pentru verificarile interne;

► Un tablou global al relatiilor dintre client si banca, ce se poate dovedi util atunci cand se incearca vanzarea altor produse si servicii bancare;

► O suma de informatii financiare, de exemplu, pentru compararea rezultatelor mai multor producatori agricoli sau a mai multor pentru productia alimentara.

INTOCMIREA, COMPLETAREA SI ACTUALIZAREA

DOSARULUI DE CREDIT

Desi la strangerea ca si la utilizarea informatiilor necesare intocmirii dosarelor de credit pot contribui mai multi angajati ai bancii, responsabilitatea cu privire la continutul si structura lor revine, de regula, ofiterului de credit.

Daca, de exemplu, lipseste un contract de garantie sau un alt document de garantare, ofiterul de credit este primul chemat sa dea explicatii asupra acestui fapt.

Totusi, faptul ca ofiterul de credit poarta raspunderea principala pentru dosarul de credit, nu inseamna ca acesta poate fi conceput ca si cum el ar fi singurul utilizator. Relatia este intre client si banca, nu intre ofiterul de credit si client. Orice angajat al bancii trebuie sa aiba acces la dosarul de credit, pentru a gasi rapid informatia de care are nevoie.

In fiecare banca exista un sistem de intocmire a dosarelor de credit. Indiferent de modul de angajare, este important ca astfel de dosare sa fie bine intocmite si sa urmeze un principiu consecvent de alcatuire. Adnotarile necitete, abrevierile sau insemnarile lipsite de sens nu vor fi de nici un folos, decat poate celui care le-a facut.

CONTINUTUL DOSARELOR DE CREDIT

Informatiile cuprinse in dosarele de credit se grupeaza in mai multe categorii, dupa cum urmeaza:

► Documente de creditare

Aceasta sectiune include contractele de credit, actele de incorporare, certificatele de la Registrul Comertului si alte documente similare.

► Informatii financiare

Aceasta sectiune include bilantul, contul de profit si pierdere, desfasuratoarele, situatiile fluxurilor de fonduri, prognoza lichiditatilor, planul de afaceri, situatia financiara personala si documentele privind situatiile financiare ale garantilor.

CONCLUZII SI PROPUNERI

EVENIMENTE CARE DETERMINA

INCALCAREA CONTRACTULUI

Aceasta sectiune defineste acele evenimente care constituie inalcari. Aceste incalcari contractuale pot include neefectuarea la timp a unei plati, o violare a oricarei conventii, fie ea negativa sau pozitiva, initierea unui faliment, insolvabilitatea, procedurile de lichidare sau moartea clientului.

Remedii

Aceasta sectiune descrie optiunile bancii in cazul in care contractul a fost incalcat. Remediile bancii pot include: dreptul de a cere plata imediata a intregii sume datorate, dreptul de a cere mai multe garantii si dreptul de a compensa orice suma datorata de client bancii prin credit, cu orice suma datorata de banca clientului prin intermediul unui depozit al acestuia.

Nu toate contractele de credit trebuie sa contina toate sectiunile mentioante mai sus, iar cat de detaliata este fiecare sectiune, depinde de complexitatea acordului de creditare si de nivelul de risc al creditului.

Contractul trebuie sa fie semnat de banca, de client, si daca este posibil, de cel care garanteaza.

CONTRACTUL DE GARANTIE

DREPTUL DE GARANTIE

Inainte ca banca sa poata intra in posesia proprietatilor depuse de client drept garantie, ea trebuie sa demonstreze ca dreptul sau de proprietate este superior dreptului de proprietate al clientului. Aceasta se refera la importanta garantarii proprietatii. Este esential sa se stie daca garantia poate intra, libera de datorii, in proprietatea bancii. De asemenea, este importanta si cunoasterea tipului de garantie, pentru diferitele tipuri de garantii pot fi diferit de catre lege. Ofiterul de credit trebuie sa stabileasca drepturile bancii asupra proprietatilor clientului. Principalul document care stipuleaza acest lucru este contractul de garantie.

ACORDAREA CREDITULUI

Dupa ce a terminat de pregatit corect si in totalitate documentele necesare creditului, ofiterul de credit este gata de acordarea creditului.

Pentru a usura pregatirea pentru acordare, mai ales in cazul in care angajamentele necesare creditului sunt complexe, este o buna practica cea de a pregati o lista de verificare a tuturor semnaturilor care trebuie obtinute, si de la cine. Aceasta ne asiguram ca nici un document si nici o semnatura nu a fost uitata si ofera o mai buna structurare si organizare a procesului de a acordare a creditului.

Lista de verificare trebuie sa fie elaborata dupa ce ofiterul de credit a terminbat primul interviu cu cel ce solicita creditul si s-a decis sa continue cu respectiva cerere de creditare.

Primul pas ce trebuie facut este identificarea tuturor documentelor si rapoartele cerute. Dupa ce fiecare dintre aceste elemente a fost primit sau emis, verificat si pus in dosarul de credit, ofiterul de credit trebuie sa semneze lista de verificata, ce devine astfel, o parte inportanta a dosarului de credit.

COMPENSATIE INTERBANCARA IN ACEEASI ZI,

PRIN TRANSFER ELECTRONIC

Acesta este un sistem pentru transferuri electronice rapide intre principalele banci care sunt membre ale sistemului national de compensatie.

In sistemul folosit in Marea Britanie incepand cu 1984, initial numai pentru transferuri de sume mari, iar in curand si pentru toate platile interbancare, nu este necesara asteptarea compensarii fondurilor, creditate intr-un cont; ele sunt creditate in cont in aceeasi zi in care sunt notificate sistemului. Orice plata este neconditionata, garantata si nu poate fi anulata odata ce a fost transmisa. Nu este necesar un sistem computerizat centralizat, dar fiecare banca participanta trebuie sa foloseasca programe standardizate prin care trec mesajele de plata, atat in interior cat si in exterior. Acestea se numesc programe – poarta de intrare. Decontarea tranzactiei se efectueaza la o ora fixa in fiecare zi (GBR, imediat dupa ora 15.00). Poarta de intrare a fiecarei banci participante trimite un mesaj spre poarta de intrare a Bancii Centrale, cu detalii pe care le-a inregistrat in cursul zilei despre totalul tranzactiilor dintre ei insisi si fiecare dintre celelalte banci membre. Dupa trimiterea acestor mesaje, nici un alt proces de compensatie electronic nu poate fi desfasurat pana in ziua urmatoare. Cifrele nete ale tranzactiilor sunt compensate si sumele calculate sunt debitate sau creditate in conturile de la Banca Centrala ale bancilor implicate in sistem.

Acest tip de sistem trebuie sa fie prevazut cu un nivel foarte inalt de securitate, pentru a impiedica initierea de transferuri neautorizate sau frauduloase.

COMPUTERIZAREA DEPARTAMENTULUI

DE CREDITARE

Sistemele computerizate nu asigura doar serviciile financiare moderne, deja descrise in acest capitol ci si cresterea competitivitatii si profitabilitatii in servciile traditionale, de exemplu creditarea.

ETAPELE PRELIMINARE COMPUTERIZARII

Inaintea instalarii oricarui sistem computerizat, este necesara parcurgerea unor etape preliminarii. Trebuie efectuata mai intai o analiza a necesitatilor, pentru a determina standardele calitative ale serviciilor departamentului de creditare, aspecte legate de termene si nevoile clientilor. O analiza cost-beneficiu compara avantajele obtinute prin utilizarea sistemelor manuale, pe de o parte, cu cele obtinute prin utilizarea sistemelor manuale, pe de o parte, cu cele obtinute prin utilizarea unui sistem computerizat, pe de alta parte. Daca analiza cost-beneficiu este pozitiva, urmeaza o specificare functionala, care detaliaza procesele necesare in cadrul unui sistem computerizat. Sistemul este apoi convertit dintr-un manual intr-unul computerizat.

RULARE TEST SAU PARALELA

Este necesara in continuare o rulare test sau o rulare paralela a sistemului computerizat. Rularile test utilizeaza, de obicei, informatii fictive si efectueaza operatiunile in conturi special create pentru test. Rularile paralele utilizeaza date reale care sunt procesate atat in vehicul, cat si noul sistem, rezultatele finale fiind comparate. Un sistem computerizat va fi pus in functiune integral numai dupa ce testele i-au demonstrat eficacitatea.

INSTRUIREA PERSONALULUI

Membrii personalului unui departament de creditare, in care se va instala un nou sistem computerizat, vor trebui instruiti pentru a putea utiliza noul sistem. Aceasta se realizeaza, de obicei, in cadrul unor cursuri speciale, care pot fi organizate de catre o alta institutie specializata. Persoanele cu functii de raspundere trebuie sa se familiarizeze cu manualele utilizatorului si cu ghidurile de operare elaborate pentru acel sistem computerizat. Datele introduse in noul sistem trebuie verificate din punct de vedere al acuratetii, stocate corect si actualizate.

Un sistem computerizat performant poate oferi numeroase avantaje unui departament de creditare al bancii. Sa facem o trecere in revista a acestor avantaje.

Ofiterul de credit are un control mai mare asupra operatiunilor zilnice atunci cand dispune de un sistem computerizat eficient. Pot fi observate, comparate si evaluate usor si repede informatii despre intrarile zilnice si soldurile conturilor curente ale clientilor. Este de asemenea posibila luarea unor decizii necesare, rapid, de exemplu, daca sa onoreze sau nu cecurile trase asupra contului clientului.

In ceea ce priveste urmarirea si controlul creditului, computerele pot furniza, in cateva secunde, toate tipurile de informatii referitoare la descoperiri de cont, rate de credite scadente, scadente depasite ale creditelr, bilanturi ale societatilor si alte informatii financiare si pot preciza daca acestea sunt actualizate etc. Astfel se urmareste capacitatea ofiterului de credit de a actiona eficient si rapid.

Un sistem computerizat ii ajuta pe ofiterii de credit sa evalueze cu precizie situatia financiara a unui client potential. Ofiterii de credit pot folosi sistemele computerizate pentru a evalua bilanturile si conturile de profit si pierdere si pentru a compara rapoartele anuale ale societatilor care desfasoara acelasi tip de activitate. Cu aceste informatii, utilizand din nou facilitatile computerului, ei pot calcula indicatorii financiari ai societatii, inclusiv profitabilitatea si lichiditatea, si pot estima capacitatile de rambursare a creditelor.

Personalul bancii poate utiliza computerele pentru intocmirea scrisorilor, a rapoartelor si contractelor de creditare si de garantii. Computerele ofera, de asemenea, un sistem de arhivare usor de utilizat si care economiseste timp pretios.

Tehnologia informatica a atins deja un nivel la care este considerata un element esential in sistemul bancar. Computerele pot fi de un mare ajutor pentru reducerea costurilor de operare, crescand eficienta si imbunatatind serviciile si satisfacerea clientilor.

B I B L I O G R A F I E

AUREL O. BEREA – Orientari in activitatea bancara contemporana, OCTAVIAN A. BEREA Ed. Expert, Bucuresti 1999

CRISTIAN SPULBAR – Managementul activitatii bancare

C.BASNO, N.DARDAC – Moneda, credit, banci, Ed.Economica,

C. FLORICEL Bucuresti 2001

C.BASNO, N.DARDAC – Moneda, credit, banci, Aplicatii si studii de caz, Ed.Economica, Bucuresti 2002

C. FLORICEL

C. IONESCU – Bancile si operatiunile bancare,

Editura Economica, 2002;

D.PRAG, F.KRAMER -Principii,metode si tehnici de creditare

A.NEGRILA,M.SOLOMON Institutul Bancar Roman 2000

ION NITU – Managementul riscului bancar,Ed.Expert, Bucuresti 2002

LIDIA CRISTEA – Management , Ed. ERA , Bucuresti 2002;

LUCIAN C.IONESCU -Bancile si operatiunile bancare,

MARIANA NEGRUS Ed. Economica, Bucuresti 1999;

M. GHITA – Control financiar bancar si fiscal,

Ed.Universitaria, Craiova 2001

S. CERNA – Sistemul monetar si politica monetara

Ed.Enciclopedica, Bucuresti 1998

VICTOR PLOAE – Microeconomie, Macroeconomie,

Ed. Ex Ponto, Constanta 2001;

VOICU M. VALERIAN – Contabilitate Bancara , ED. ERA , Bucuresti;

VOICU MARIN VALERIAN – Creditare bancara , ED. ERA , Bucuresti 2005;

T. ROSCA – Moneda si credit, Ed. Sarmis,Cluj-Napoca 1999

I. TURCU – Operatiuni si contracte bancare,

Ed. Lumina, Bucuresti 2001

MISR ROMANIAN BANK – Annual report 2006 ,2007

* Revista CAPITAL – Anii 2003-2007

** Revista TRIBUNA ECONOMICA – Anii 2003 – 2007

***Revista PIATA FINANCIARA – Anii 2003 – 2007