Accesul Economistilor la Profesii Liberale Profesia Contabila Exercitata în Mod Independent

Economie

Accesul Economistilor la Profesii Liberale Profesia Contabila Exercitata în Mod Independent

Byadmin ianuarie 1, 2024

Accesul economiștilor la profesii liberale – profesia contabilă exercitată în mod independent

Cuprins

Introducere

I. Rolul profesiei contabile în economie

I.1. Munca profesionistului contabil – fundament al economiei

I.2. Principii fundamentale pentru profesioniștii contabili în desfășurarea activității

II. Profesiile liberale în domeniul financiar – contabil

II.1. Profesiile de expert contabil și contabil autorizat

II.1.1 Expertul contabil

II.1.2. Contabilul autorizat

II.1.3. Garantarea activității desfășurate de experții contabili și contabilii autorizați

II.2. Auditorul financiar

II.3. Evaluatorul autorizat

II.4. Consultantul fiscal

II.5. Practicianul în insolvență

III. Criterii de acces la profesia contabilă în cadrul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

III.1. Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

III.2. Examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil și de contabil autorizat

III.3. Efectuarea stagiului în vederea obținerii calității de expert contabil și de contabil autorizat

III.4. Examenul de aptitudini pentru obținerii calității de expert contabil și de contabil autorizat

IV. Criterii de acces la alte profesii liberale din domeniul financiar contabil

IV.1. Criterii de acces la Corpul Auditorilor Financiari din România (CAFR)

IV.2. Criterii de acces la Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR)

IV.2.1. Prezentarea Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR)

IV.2.2. Dobândirea calității de membru stagiar al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România

IV.3. Criterii de acces la Camera Consultanților Fiscali (CCF)

IV.4. Criterii de acces la Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)

IV.4.1. Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) – prezentare

IV.4.2. Accesul la profesie pe bază de examen

IV.4.3. Accesul la profesie pe bază de cerere

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Profesia contabilă este una dintre cele mai vechi și dintre cele mai prestigioase profesii din lume și istorie, de-a lungul timpului, persoanele care au activat în domeniul contabilității bucurându-se de respectul cuvenit unor persoane cu răspundere, a căror muncă prezintă o deosebită importanță.

Importanța activității desfășurate de profesioniștii contabile s-a menținut până în zilele noastre, ba chiar mai mult, se bucură de o importanță din ce în ce mai mare, de-a lungul timpului, practicile contabile dezvoltându-se și adaptându-se la nevoile societății.

În ziua de azi, nu ne putem imagina cum s-ar realiza politica economică, cum s-ar forma bugetul unui stat, cum s-ar atrage veniturile publice și cum s-ar direcționa cheltuielile publice sau cum s-ar ține evidența performanțelor la nivel micro și macroeconomic fără o formă sau alta de practică contabilă.

Activitatea prestată de către profesionistul contabil, în mod individual sau în cadrul unei entități economice este primordială, rolul acestuia fiind unul extins, de la raționalizarea utilizării resurselor de care dispune întreprinderea până la prezentarea informațiilor financiare cu scopul formării unei imagini asupra performanțelor realizate, precum și cele predictibile, ale întreprinderii.

Odată cu finalizarea studiilor în domeniul contabilității, consider că momentul este cel mai prielnic pentru a analiza oferta profesiilor din acest domeniu. Pentru un necunoscător, domeniul financiar – contabil pare a avea de oferit, pentru un absolvent de studii superioare, doar profesia contabilă; cu toată importanța și necesitatea unui profesionist contabil în fiecare dintre unitățile economice, atât private, cât și publice, astfel cel care dorește să profeseze în practica contabilă are o piață destul de largă, pregătirea economică în domeniul financiar – contabil asigură accesul și spre alte profesii, cum este cea de auditor financiar, evaluator autorizat, consultant fiscal sau practician în insolvență, aceste profesii putând fi exercitate atât în mod independent, cât și în mod angajat în cadrul unei entități economice.

Lucrarea de față își propune să prezinte accesul la profesiile liberale din domeniul financiar – contabil, aceste profesii aflându-se, fiecare, sub patronajul unei organizații cu rol de reglementare a activității profesionale.

Astfel, în primul capitol este prezentat rolul profesionistului contabil în economie, precum și principiile care fundamentează practica contabilă, urmând ca în cel de-al doilea capitol să prezint profesiile la care poate accede un absolvent de studii superioare în domeniul contabil, mai exact profesiile de expert contabil, contabil autorizat, auditor financiar, evaluator autorizat, consultant fiscal și practician în insolvență.

Al treilea capitol este destinat exclusiv profesiei contabile, prezentând organismul guvernator în practica contabilă din România, Corpul Experților Contabili și a Cntabililor Autorizați (CECCAR), precum și pașii de urmat în a deveni profesionist expert contabil sau contabil autorizat (examenul de admitere la stagiu, stagiul de practică și examenul de aptitudini).

Ultimul capitol trateaza accesul la profesiile descrise în capitolul II, mai puțin cele descrise în capitolul III, și prezintă organismele reglementatoare în cazul fiecărei profesii.

Finalul lucrării prezintă concluziile la care am ajuns în urma elaborării lucrării de față, cu privire la oportunitățile oferite de fiecare profesie, dar și la dificultatea de a dobândi calitatea de profesionist cu drepturi depline în exercitarea profesiei, drepturile și obligațiile pe care le implică aceasta.

Rolul profesiei contabile în economie

I.1. Munca profesionistului contabil – fundament al economiei

Într-o economie de piață, creșterea și dezvoltarea economică se poate realiza doar într-un cadru legislativ coerent și în condiții de tranparență care să asigure competiția între întreprinderi ce își desfășoară activitatea într-o economie, precum și pentru eficientizarea acesteia.

Competivitatea unei entități economice se măsoară prin diverși indicatori de perfomanță, situațiile financiare fiind cele care oferă informațiile cu privire la performanțele financiare, situația și resursele de care dispune întreprinderea. Tot aceste situații financiare se găsesc la baza deciziile investiționale, obiectivul fundamental al întreprinderii fiind cel de a crea bogăție, iar deciziile de finanțare sau deciziile de investiții pot avea contribuții semnificative la îmbunătățirea rezultatelor întreprinderii.

Pentru aprecierea performanței unei firme se ia în considerare eficacitatea activității desfășurate de aceasta, de a obține la finalul unei perioade de timp, rezultatele așteptate. Termenul de eficacitate exprimă „nivelul de satisfacere a exigențelor externe, respectiv ale clienților, furnizorilor, salariaților, acționarilor, statului. Se consideră că o întreprindere este eficace, atunci când reușește să identifice și să controleze interactivitatea dintre sursele interne și externe de dezvoltare, răspunzând cât mai bine așteptărilor partenerilor externi”. Pe lângă eficacitate, conceptului de performanță i se asociază încă două noțiuni: cea de economicitate – procurarea necesarului de resurse la costul minim și cea de eficiență – maximizarea rezultatelor obținute.

Profesioniștii contabili sunt esențiali în măsurarea activităților economice și elaborarea de bugete; de la ținerea evidenței mișcării elementelor patrimoniale și până la întocmirea situațiilor financiare și realizarea de previziuni economice, toată activitatea financiar – contabilă din cadrul unei întreprinderi îi revine în mod direct profesionistului contabil, de aici și importanța acestuia.

Profesioniștii contabili îndeplinesc și un rol social dată fiind una dintre sarcinile ce le revin, cea de a determinarea nivelul salariilor corespunzătoare activității prestate de angajații întreprinderii unde activează, dar și datorită produsul finit al muncii lor, informațiile financiare, bunuri de interes public, acestea trebuind să reflecte clar și concis realitatea.

Corupția este un fenomen care dă târcoale și profesioniștilor contabili, date fiind interesele pecuniare aflate la mijloc. Corupția, ca și termen, este cunoscută ca fiind ,,abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”, conform Dicționarului limbii române cuvântul “corupție” derivă din latinescul “coruptio-onis” și înseamnă stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.

Aceasta se poate manifesta în sfera contabilă prin abuzul de putere în scopuri private, având ca repere mita, extorsiunea, traficul de influență, frauda, deturnarea de fonduri, etc. Efectele principale ale acestui fenomen constă în împiedicarea dezvoltării economice, politice și sociale a statelor. Fenomenul corupției reprezintă un pericol social pentru societate prin vătămarea sau punerea în pericol a desfășurării activității statului și a tuturor sectoarelor vieții sociale, fiind prezentă în întreg ansamblul economiei mondiale, atât în țările cu o economie slab dezvoltată sau în curs de dezvoltare, cât și pe teritoriul statelor cu o economie dezvoltată.

Un profesionist contabil respectabil și care ține la prestigiul profesiei pe care a ales să o exercite, nu va accepta contracte, subvenții, convenții sau orice alt tip de înțelegere prin care s-ar încălca principiile deontologiei profesionale. Cerințele etice trebuie respectate fără a fi nevoie să se recurgă la constrângeri sau sancțiuni. Nerespectarea acestora sau imposibilitatea de a justifica abaterile de la acestea rezultă în abateri profesionale care pot avea ca urmări acțiuni disciplinare.

Contabilul, ca și profesionist, joacă un rol deosebit de important în creșterea și dezvoltarea unei economii. În primul rând, contabilitatea în sine, vizează reducerea costurilor și utilizarea resurselor în vederea asigurării unei eficiențe maxime. Profesionistul contabil duce la capăt o serie de activități, cum sunt următoarele:

Evaluarea investițiilor – o economie nu poate crește sau să se dezvolte fără investiții. Atunci când o investiție este evaluată se iau în considerare atât aspecte financiare, cât și aspecte nefinanciare legate de respectiva investiție, profesionistul contabil fiind în măsura de a le identifica și analiza cu un minim de resurse utilizate;

Întocmirea situațiilor financiare – situațiile financiare prevăzute de legislație a fi întocmite, revin în sarcina persoanelor care desfășoară activități în domeniul contabilității;

Minimalizarea costurilor – ca economiile să crească, se vede necesară înregistrarea de către companii a unor profituri mai însemnate, profituri ce pot fi asigurate prin reducerea cheltuielilor. Astfel, profesioniștii contabili, făcând apel la cunoștințele și experianța acumulată, prezintă managerilor cele mai bune alternative atunci când se dorește reducerea costurilor achizițiilor, investițiilor și celor cu personalul;

Combaterea fraudei – deturnarea de fonduri și delapidarea reprezintă pericole majore pentru bunafuncționare a unei economii. Comportamentul etic al profesionistului contabil, într-o strânsă legătură cu cunoașterea actualizată a legislației, este cel care stă la baza desfășurării activității, depistându-se și eliminându-se pe cât posibil evaziunea și frauda fiscală.

Întreprinderile reprezintă forța motrice în creșterea și dezvoltarea dezvoltarea economică, iar rolul activităților din sfera contabilității se remarcă în înregistrarea perfomanțelor, ținerea evidenței lor, realizarea prognozelor, etc.

O serie de organizații internaționale, cum este Asociația Contabililor Autorizați (ACCA – The Association of Chartered Certified Accountants), privesc profesia contabilă ca fiind foarte bine poziționată în contribuția la dezvoltarea sustenabilă a economiei. O infrastructură financiară de calitate este esențială în dezvoltarea economiilor emergente, asigurând i la capăt o serie de activități, cum sunt următoarele:

Evaluarea investițiilor – o economie nu poate crește sau să se dezvolte fără investiții. Atunci când o investiție este evaluată se iau în considerare atât aspecte financiare, cât și aspecte nefinanciare legate de respectiva investiție, profesionistul contabil fiind în măsura de a le identifica și analiza cu un minim de resurse utilizate;

Întocmirea situațiilor financiare – situațiile financiare prevăzute de legislație a fi întocmite, revin în sarcina persoanelor care desfășoară activități în domeniul contabilității;

Minimalizarea costurilor – ca economiile să crească, se vede necesară înregistrarea de către companii a unor profituri mai însemnate, profituri ce pot fi asigurate prin reducerea cheltuielilor. Astfel, profesioniștii contabili, făcând apel la cunoștințele și experianța acumulată, prezintă managerilor cele mai bune alternative atunci când se dorește reducerea costurilor achizițiilor, investițiilor și celor cu personalul;

Combaterea fraudei – deturnarea de fonduri și delapidarea reprezintă pericole majore pentru bunafuncționare a unei economii. Comportamentul etic al profesionistului contabil, într-o strânsă legătură cu cunoașterea actualizată a legislației, este cel care stă la baza desfășurării activității, depistându-se și eliminându-se pe cât posibil evaziunea și frauda fiscală.

Întreprinderile reprezintă forța motrice în creșterea și dezvoltarea dezvoltarea economică, iar rolul activităților din sfera contabilității se remarcă în înregistrarea perfomanțelor, ținerea evidenței lor, realizarea prognozelor, etc.

O serie de organizații internaționale, cum este Asociația Contabililor Autorizați (ACCA – The Association of Chartered Certified Accountants), privesc profesia contabilă ca fiind foarte bine poziționată în contribuția la dezvoltarea sustenabilă a economiei. O infrastructură financiară de calitate este esențială în dezvoltarea economiilor emergente, asigurând invetitorilor informații financiare sigure, conforme cu realitatea. În vederea asigurării furnizării de informații financiare juste investitorilor, este necesară alinierea instituțiilor, standardelor și profesioniștilor astfel încât organismele internaționale din domeniul contabilității să conlucreze pentru a dezvolta capacitatea necesară susținerii economiilor naționale.

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS – International Financial Reporting Standards) au fost adoptate de peste o sută de țări din întreaga lume, realizându-se astfel o raportare omogenă care permite furnizarea de date și informații financiare comparabile la nivelul acestor țări. Aceste standarde asigură transparența, precum și o comparabilitate a tranzacțiilor derulate în interiorul sau exteriorul granițelor. Datorită acestor aspecte, se sporește capacitatea unei companii de a atrage capital de pe o piață mult mai largă, cu un număr însemnat de investitori, reducând astfel și costul capitalului.

Organizațiile contabile de la nivel internațional au evidențiat, întotdeauna, importanța problemelor privitoare la sustenabilitate în raportare, un contraexemplu fiind recenta criză cu care s-a înfruntat economia mondială, aceasta debutând datorită intereselor pe termen scurt.

Un profesionist contabil competent este un activ de neprețuit într-o companie. Mintea iscoditoare este prinsă în problemele financiare ale entității economice, iar cunoștințele și deprinderile profesionale sunt puse în valoare în mediul în care activează, precum și gândirea pragmatic și obiectivă de care dau dovadă în rezolvarea problemelor.

Descrierea rolului profesionistului contabil în afaceri nu este completă dacă nu se scoate la iveală datoria acestei profesii față de societate. Ca o profesie care a acordat întotdeauna o pozție privilegiată în societate, profesia contabilă are de a face cu o mare varietate de probleme de interes public. În cazul profesioniștilor contabili, putem spune că rolul lor nu se reduce doar la cel de a-și desfășura activitatea la nivelul celor mai înalte standard, ci și la acel rol cheie în asigurarea desfășurării unei activități economice etice de către o companie. cu scopul de a proteja interesul public, profesioniștii contabili trebuie să se dovedească demni de încredere, iar informațiile furnizate juste.

Profesioniștii contabili au adesea de a face cu dificultatea de a menține un echilibru între ceea ce li se cere de la nivelul managementului sau al clienților și desfășurarea activității conform principiilor etice; a menține un echilibru, adică a satisfice cerințele managerilor sau ale clienților în condiții de etică profesională, face dovada profesionalismului. Astfel, profesioniștilor contabili le este pus la încercare raționamentul profesional încât acțiunile întreprinse să nu ducă la pierderea încrederii publice. Asemenea situații pot să apară atunci când există așteptări de la contabili de a modela anumite performanțe financiare ale companiei.

Codurile etice de la nivel mondial obligă profesioniștii contabili, indiferent de rolul pe care îl au, să promoveze valorile proprii profesiei, cum sunt integritatea, obiectivitatea, competența profesională, atenția cuvenită, confidențialitatea și comportamentul profesional.

Ca și în cazul altor profesioniști, profesioniștii contabili fac față tot mai multor provocări în demonstrarea propriei relevanțe pe piața de capital și abilități de a evolua în condițiile unor așteptări tot mai mari. Valoarea unui profesionist contabil va fii dată de rolul pe care acesta îl deține în dezvoltarea unei companii, dar și de percepția publică.

I.2. Principii fundamentale pentru profesioniștii contabili în desfășurarea activității

În vederea desfășurării corecte a activității, pe lângă pregătirea și experiența profesională, un profesionit contabil trebuie să își însușească și să respecte anumite principii directoare:

Integritate: cel ce desfășoară activități în domeniul contabil trebuie să prezinte onestitate în toate relațiile profesionale;

Obiectivitate: profesionistul contabil trebuie să dea dovadă de imparțiabilitate, fără a-și lăsa raționamentul profesional influențat de confuzii, prejudecăți sau conflicte de interese;

Confidențialitate: se interzice divulgarea informațiilor dobândite în urma unei relații profesionale unei terțe părți fără a avea autorizația specifică, excepție făcând cazul în care există, fie un drept, fie o obligație profesională sau legală care să permită dezvăluirea informațiilor. Un alt fapt interzis este utilizarea informațiiolor de acest gen în avantajul personal al profesionistului contabil sau al altor părți;

Competența profesională și prudența: presupune obligația a-și menține permanent cunoștințele, aptitudinile și deprinderile profesionale la un nivelul care să permită prestarea de servicii profesionale competente și satisfăcătoare pentru clienți sau angajatori, fiind la curent cu noutățile din practică, legislație și tehnică. De asemenea, activitatea contabilă trebuie desfășurată în baza prudenței și a standardelor profesionale și tehnice;

Comportament profesional: pentru a practica profesia contabilă, profesionistul contabil trebuie să se conformeze cadrului normativ din domeniu și să evite acțiunile ce pot discredita profesia;

Respectarea normelor profesionale și tehnice: sarcinile profesionale trebuie duse la bun sfârșit respectând normele profesionale și tehnice relevante, instrucțiunile clientului sau ale angajatorului, fiind executate cu grijă și abilitate, în măsura în care prezintă compatibilitate cu cerințele de integritate, obiectivitate și independență. Liberii profesioniști trebuie să se conformeze normelor profesionale emise de: IASB, IFAC, CECCAR, CAFR și legislația economică.

Profesiile liberale în domeniul financiar – contabil

Pregătirea profesională în domeniul economic, mai exact contabil, deschide drumul spre diverse profesii, cu activități ce pot fi desfășurate atât într-un mod angajat a cărui contraprestație îmbracă forma salariului, cât și într-un mod independent în conformitate cu legislația în vigoare. Indiferent că vorbim despre profesia contabilului autorizat, a expertului contabil, a evaluatorului, a auditorului, a consultantului financiar, etc., ”pentru a practica cu succes și eficient o profesie actuală este necesară o deosebit de temeinică pregătire de specialitate și, în cadrul acesteia, o experiență personală bogată, bazată pe cunoașterea științifică a fenomenelor și proceselor din domeniul profesional”. Conform acestei afirmații, pentru a obține dreptul de a exercita una dintre calitățile enumerate, de a deveni un profesionist, în adevăratul sens al cuvântului, este necesară parcurgerea unor etape specifice în pregătirea profesională, în funcție de opțiune.

II.1. Profesiile de expert contabil și contabil autorizat

Profesiile de expert contabil și contabil autorizat pot fi exercitate doar de acele persoane care posedă aceste calități calitate, în conformitate cu prevederile legislative.

II.1.1 Expertul contabil

Profesionistul expert contabil este acel specialist care a ”dobândit cea mai înaltă calificare în domeniul contabilității și care are acces neîngrădit la efectuarea tuturor lucrărilor profesionale, inclusiv verificara și certificarea situațiilor financiare”. Expertul contabil organizează și conduce contabilitatea, supraveghează gestiunea societăților comerciale, întocmește situațiile financiare, dar și efectuează expertize contabile. De asemenea, acestuia îi revine sarcina de a întocmi un raport cu privire la constatările, opiniile și recomandările sale.

Pentru a dobândi dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil, persoana doritoare trebuie să îndeplinească o serie de cerințe:

posedă o capacitate de exercițiu deplină;

a urmat studii economice superioare certificate cu diplomă recunoscută de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;

nu a suferit nicio condamnare care să interzică dreptul de gestiune și de administrare a societăților comerciale, conform legislației în vigoare.

Expertul contabil poate executa, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru cele juridice, o serie de lucrări, cum ar fi:

ține sau supraveghează evidența contabilă, întocmește, verifică și semnează situațiile financiare;

acordă asistență privind organizarea și ținerea evidenței contabile;

acordă asistența de specialitate necesară pentru înființarea și reorganizarea societăților comerciale;

efectuează analize economico-financiare și evaluări ale elementelor patrimoniale;

efectuează expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice sau juridice, conform legislației;

îndeplinește atribuțiile prevăzute în mandatul de cenzor la societățile comerciale;

execută alte lucrări cu caracter financiar-contabil, de organizare administrativă și informatică;

efectuează pentru persoane fizice și juridice servicii profesionale care presupun cunoștințe de contabilitate.

Pe lângă toate acestea, experții contabili au dreptul și sunt în măsura de a derula activități de audit financiar, precum și de consultanță fiscală.

În cazul în care activitățile de expertiză contabilă sunt derulate de persoane juridice, acestea să îndeplinească anumite cerințe:

ca obiect de activitate sa îl aibă pe cel de exercitare a profesiei de expert contabil;

majoritatea asociaților sau acționarilor să aibă calitatea de expert contabil și să dețină majoritatea părților sociale sau a acțiunilor;

alegerea membrilor Consiliului de administrație al societății comerciale să se realizeze, în majoritate, dintre asociații sau acționarii experți contabili;

acțiunile să fie nominative și orice nou acționar sau asociat să fie admis de adunarea generală.

II.1.2. Contabilul autorizat

În cazul profesionistului contabil autorizat, înțelegem ca fiind acea persoană care “care a dobândit calitatea în condițiile OG nr. 65/1994 și are competența profesională de a executa lucrările de contabilitate și operații pregătitoare întocmirii situațiilor financiare ale întreprinderii”. Pentru ca o persoană să obțină calitatea de contabil autorizat, aceasta trebuie să îndeplinească, ca și în cazul expertului contabil, următoarele condiții:

posedă o capacitate de exercițiu deplină;

a urmat studii economice superioare certificate cu diplomă recunoscută de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;

nu a suferit nicio condamnare care să interzică dreptul de gestiune și de administrare a societăților comerciale, conform legislației în vigoare.

Profesioniștii contabili autorizați au dreptul de a executa atât pentru persoanele fizice, cât și pentru cele juridice, următoarele lucrări:

ținerea evidenței contabile a operațiunilor economico-financiare prevăzute în contract;

pregătirea lucrărilor în vederea elaborării situațiilor financiare.

Persoanele care se află pe poziția de expertul contabil sau contabilul autorizat trebuie să se manifeste liber față de orice interes care este incompatibil cu integritatea, obiectivitatea și independența profesională. Acești profesioniști își pot exercita profesia ca salariați într-un cabinet contabil sau la o societate comercială recunoscută de organizațiile care reglementează activitatea contabilă sau se pot constitui în societați comerciale, potrivit legii, dar și individual, în cabinete contabile proprii.

II.1.3. Garantarea activității desfășurate de experții contabili și contabilii autorizați

Activitățile desfășurate de experții contabili și contabilii autorizați sunt garantate cu răspunderea civilă a acestora, fie prin subscrierea unei polițe de asigurare, fie prin vărsarea unei contribuții la fondul de garanții.

Pentru lucrările executate în mod individual, un contract de prestări de servicii este încheiat și semnat de ambele părți implicate, fiind stabilite toate clauzele contractuale, dar și limitele răspunderilor lor civile.

În exercitarea profesiei, experții contabili și contabilii autorizați răspund, potrivit legislației în vigoare, disciplinar, administrativ, civil și penal.

În situațiile în care profeșioniștii experți contabili sau contabili autorizați se abat de la norme, le sunt aplicate sancțiuni disciplinare în funcție de gravitatea abaterilor, după cum urmează:

mustrare;

avertisment scris;

suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil sau de contabil autorizat pe o durată de timp de la 3 luni la un an;

interzicerea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil sau de contabil autorizat.

II.2. Auditorul financiar

Auditorii financiari reprezintă profesioniștii, persoane fizice sau persoane juridice, cărora li s-a atribuit această calitate de către Camera Auditorilor Financiari din România, sunt membrii ai acesteia și își exercită în mod independent profesia, desfășurând activități de audit financiar, activități de audit intern, activități de asigurare a managementului financiar-contabil, activități de consultanță financiar-contabilă și fiscal, activități de pregătire profesională de specialitate în domeniu, activități de evaluare, activități de expertiză contabilă, activități de reorganizare judiciară și lichidare.

Conform modificărilor legislative aduse Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 75 / 1999 în 2002, auditul financiar se definește ca fiind ”activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu standardele internaționale de audit și adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România”.

În baza art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75 / 1999, cu modificările și completările ulterioare, profesioniștii auditori financiari, ce figurează ca membri ai CAFR, își pot exercita în mod independent profesia, desfășurând următoarele activități economico-financiare:

audit financiar;

audit intern;

asigurarea managementului din sfera financiar – contabilă;

consultanță financiar – contabilă și fiscală;

expertiză contabilă;

reorganizare judiciară și lichidare;

evaluare;

pregătire profesională de specialitate în domeniu.

Doar persoanele care îndeplinesc condițiile de independență prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a CAFR pot exercita profesia de auditor financiar.

Persoanele care au dobândit calitatea de membru persoană activă a CAFR nu pot desfășura activități care prejudiciază sau care pot prejudicia ”integritatea, obiectivitatea, independența sau reputația profesională așa cum sunt definite în Codul privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar”.

Atât timp cât se respectă prevederile legale, un profesionist auditor financiar poate să își exercite independent profesia la două sau mai multe entități economice în același timp, fără ca integritatea, obiectivitatea sau independența profesională să fie afectate.

Profesia de auditor financiar nu poate fi exercitată în cazul în care persoana vizată este este angajată a entității economice supuse auditului sau dacă are relații cu aceasta sau alte persoane cu care entitatea economică are relațiice ar duce la un conflict de interese sau situația de incompatibilitate, adică multitudinea ”situațiilor care conduc la știrbirea cerinței fundamentale de independență în exercitarea independentă a profesiei de auditor financiar”.

Prestarea unor servicii de audit de calitate prezintă o deosebită importanță în verificarea respectării responsabilităților față de cliență, aparatul legislativ și public. Calitatea activițăților de audit menține credibilitatea informației financiare.

II.3. Evaluatorul autorizat

Evaluatorul reprezintă acea ”persoană fizică sau juridică care are o experiență semnificativă în domeniu, precum și competență în evaluare pe piața specifică subiectului evaluării, care manifestă cunoaștere, înțelegere și este capabil să pună în aplicare în mod corect acele metode și tehnici recunoscute, necesare pentru efecuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare și Codul Deontologic al Profesiei de Evaluator, membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică, având calitatea de expert evaluator independent”.

Odată întreprinsă, activitatea de evaluare poate avea unul sau mai multe obiective, printre ele putându-se număra: estimarea costurile de producție, achiziție sau de realizare a unei lucrări, determinarea valorii unei proprietăți, estimarea costurilor prejudiciilor aduse unei proprietăți, formularea de concluzii și recomandări, etc.. Indiferent care este scopul evaluării, obiectivul său fundamental presupune ”determinarea rezultatului numeric, fie ca un interval dintre anumite sume, fie ca punct de magnitudine foarte probabil – suma, costul estimat sau puterea de câștigat estimată.”Rezultatele obținute în urma unei evaluări au o natură obiectivă, fără a fi legate într-un mod sau altel de necesitățile sau dorințele clientului, validitatea și claritatea rezultatelor obținute revenind ca responsabilități profesionistului evaluator.

Pentru a putea realiza o evaluare, expertul evaluator trebuie să dovedească competență în domeniul său de activitate prin instruirea, studiul, practica și experiența de care a avut parte. De asemenea, pentru a profesa este esențial să asimileze și să respecte princiiple etice ale acestei practici profesionale.

În realizarea unei evaluări, dată fiind multitudinea procedeelor de evaluare și de estimări ale costurilor, responsabilitatea alegerii celei mai potrivite, pertinente metode revine profesionistului evaluator, oferind explicațiile de rigoare pentru a evita neînțelegerile și aplicarea eronată, voluntară sau involuntară. De asemenea, întreprinderea unei evaluări implică confidențialitatea profesionistului atât în ce privește informațiile, cât și faptul de a fi inițiat evaluarea.

O persoană care exercită profesia de evaluator se obligă a proteja reputația profesională a colegilor de breaslă; prejudicierea sau tentativa acesteia prin declarații false sau aluziile cu privire la reputația oricărui alt evaluator reprezintă un fapt neetic și neprofesional.

În România, profesioniștii evaluatori pot fi organizați sub egida Asociației Naționale a Evaluatorilor din România (ANEVAR) sau a Corpului Experților Contabili și a Contabililor Autorizați (CECCAR).

II.4. Consultantul fiscal

Profesionistul consultant fiscal se prezintă ca acea persoană care desfășoară activități de consultanță fiscal, cu condiția de a fi promovat examenul de dobândire a acestei calități și figurează în Registrul consultanților fiscali și al societăților comerciale de consultanță fiscală la secțiunea membrilor “persoane active”.

Exercitarea profesiei de consultant fiscal presupune desfășurarea următoarelor categorii de activități:

acordarea de asistență, precum și de servicii profesionale în domeniul fiscal;

prestarea de servicii și acordarea de asistență de specialitate în întocmirea declarațiilor fiscale;

certificarea declarațiilor fiscale, conform legislației în vigoare;

acordarea de asistență în aspecte fiscale internaționale;

acordarea de asistență și prestarea de servicii în cazul problemelor de procedură fiscală;

asistență și reprezentare în fața organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistență de specialitate pe parcursul derulării inspecției fiscale;

acordarea de asistență în întocmirea documentației necesare exercitării căilor de atac împotriva titlurilor de creanță, precum și a altor acte administrative fiscale;

efectuarea de expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecătorești, a părților interesate sau organelor de cercetare penală. Expertizele fiscale judiciare se realizează numai de consultanții fiscali activi care figurează în evidențele Ministerului Justiției – Serviciul profesii juridice conexe;

acordarea de asistență în cazul creanțelor bugetului general consolidat, conform prevederilor legale în vigoare;

realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor fiscale sau a oricăror altor persoane sau entități interesate;

acordarea de asistență fiscală în cauzele aflate pe rolul unei autorități jurisdicționale;

optimizare fiscală.

Practicarea profesiei este interzisă, ca de altfel și utilizarea titlului de consultant fiscal sau denumirea de societate de consultanță fiscală, în posibilele situații:
– carnetul profesional de consultant fiscal / consultant fiscal asistent a fost retras;

– autorizația societăților de consultanță fiscal a fost retrasă;

– suspendarea dreptului de exercitare a calității de membru;

– retragerea calității de membru al Camerei fără a fi îndeplinite procedurile disciplinare, dar și în alte situații prevăzute de lege.

Dacă carnetul profesional de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent a fost retras sau calitatea de membru al Camerei a fost retrasă, carnetul și parafa se consideră nule de drept, caz în care deținătorii sunt obligați să le predea.

Profesia de consultant fiscal se poate exercita în mod independent numai pe bază de raporturi juridice, civile și comerciale atât cu persoanele fizice, cât și personae juridice, cărora li se oferă consultanță și față de care nu manifetă niciun interes material directe sau indirecte, excepție făcând onorariilor ce se cuvin pentru serviciile prestate.

În vederea desfășurării activităților din domeniul consultanței fiscale, un profesionist are posibilitatea de a se asocia în societăți comerciale al căror obiect de activitate este consultanța fiscală. Aceste societațile comerciale trebuie să aibă cel puțin un acționar / asociat si administrator care să dețină calitatea de consultant fiscal. Pentru exercitarea aceste profesiei de consultant fiscal, societățile comerciale trebuie să fi obținut autorizația din partea Camerei Consultanților Fiscali.

În exercitarea profesiei de consultant fiscal, profesioniatul se supune legii, precum și codului de conduită etică și profesională în domeniul propriu de activitate.

II.5. Practicianul în insolvență

În comparație cu profesiile consacrate – avocatura, managementul, contabilitatea, dar și altele – insolvența este o profesie relativ tânără în România. Cu toate acestea, insolvența este o profesie extrem de complexă, dat fiind caracterul ei multidisciplinar.

Profesionistul care dorește să își desfășoare activitatea profesională în domeniul insolvenței, poate să o facă organizându-se dub una din următoarele forme:

a) cabinet individual;

b) cabinet asociat;

c) societate civilă profesională cu răspundere limitată (SPRL);

d) întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată (IPURL).

Exercitarea acestei profesii prezintă compatibilitate cu activități și funcții didactice în învățământul superior economic și juridic, cu calitatea de expert contabil, contabil autorizat, auditor financiar, evaluator, avocat, mediator, expert financiar și expert tehnic judiciar, etc.

Activitatea unui practician în insolvență nu poate fi organizată și desfășurată concomitent în mai multe forme de organizare. De asemenea acesta nu poate avea calitatea de asociat în mai multe societăți civile profesionale, decât în cazul constituirii de filiale ale SPRL.

Există și alte cazuri în care profesia de practician în insolvență nu se poate exercita, cazuri în care aceasta manifestă incompatibilitate, și anume:

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii imcomptabile;

b) ocupații care lezează demnitatea și independența profesiei;

c) lipsa capacității de exercițiu sau limitarea acesteia;

d) exercitarea profesiei de executor judecătoresc sau notar public.

Atribuțiile pe care le are un profesionist practician în insolvență, se rezumă la:

notificarea debitorilor, precum și a creditorilor;

întocmirea tabelelor de creanțe, formularea contestațiilor la cererile de admitere a creanțelor, verificarea fiecarei creanțe și a documentelor justificative depuse în vederea stabiliri legitimității, valorii exacte dar și prioritatea fiecarei creanțe;

valorificarea drepturilor și bunurilor din averea debitorului;

supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

convocarea și prezidarea adunărilor creditorilor, asociaților, acționarilor sau a membrilor debitorului (persoană juridică);

elaborarea planului de reorganizare judiciar a debitorului, conform legislației;

conducerea activității debitorului, atunci când această sarcină îi revine conform legislației;

distribuirea sumelor aflate sau intrate în conturile debitorului după deschiderea unei proceduri colective, dar și a sumelor provenite din lichidare;

încheierea de tranzacții și convenții arbitrale, descărcarea garanților și avaliștilor, descărcarea de datorii, renunțarea la privilegii și garanții reale;

semnarea bilanțului final de lichidare;

menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor;

elaborarea și susținerea rapoartelor periodice în procedurile de insolvență;

introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și a operațiunilor comerciale încheiate de debitor și a constituirii de privilegii și garanții acordate de acesta, a transferurilor cu caracter patrimonial, susceptibile să prejudicieze drepturile creditorilor sau ale asociaților, acționarilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

efectuarea demersurilor pentru soluționarea disputelor dintre debitor și creditori sau cele dintre creditori;

elaborarea și întocmirea de expertize la cererea părților, a instanței de judecată sau a altor organe judiciare;

alte atributii prevăzute prin lege, hotărârea de desemnare, actul de numire sau stabilite de orice instanță.

Profesioniștii care au dobândit calitatea de practicieni în insolvență și sunt compatibili, autorizați în condițiile legii, au dreptul de a îndeplini calitatea de lichidator, administrator judiciar, conciliator, precum și orice altă calitate prevăzută de legislație, pe tot teritoriul României. Îndeplinirea calităților enumerate se realizează prin preluarea funcției și exercitarea atribuțiilor specifice.

Astfel, administratorul judiciar este acel practician în insolvență compatibil, desemnat să își exercite atribuțiile în procedura insolvenței, pe perioada observației și cea a procedurii de reorganizare, conform prevederilor legislative sau celor stabilite de instanța de judecată.

În cazul în care practicianul în insolvență este desemnat să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii de faliment și să își exercite atribuțiile prevăzute de lege stabilite de instanță, el se află în calitatea de lichidator.

Dacă profesionistul își exercită atribuțiile în cadrul procedurii de concordat preventiv, deja este pus în calitatea de conciliator. Calitatea de mandatar ad-hoc este îndeplinită de practicianul în insolvență când este desemnat să își exercite atribuțiile în cadrul mandatului ad-hoc.

Un practician în insolvență este decăzut din dreptul de practică dacă a săvârșit acte de corupție sau a suferit vreo condamnare prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea de infracțiuni intenționate, ducând prejudicii prestigiului profesiei.

Criterii de acces la profesia contabilă în cadrul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

III.1. Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

Organizația căreia îi revin drepturile de a organiza și reglementa activitatea profesională din domeniul contabil, în România, este Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR). CECCAR reprezintă persoana juridică de utilitate publică și autonomă, recunoscută oficial prin Ordonața nr. 64/1994, cu sediul în București și filiale fără personalitate juridică în reședințele de județ, a cărei organizare revine Conferinței Naționale, Consiliului Superior al Corpului și Biroului Permanent al Consiliului Superior.

CECCAR îi revine rolul activ de a recunoaște, dezvolta și a menține profesia contabilă în România, astfel acordă, dar și retrage dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil și de contabil autorizat. Regulamentul privitor la accesul la cele două profesii este elaborat de CECCAR și avizat de Ministerul Finanțelor și de Ministerul Educației Naționale. De asemenea, CECCAR are dreptul să controleze competența și moralitatea membrilor săi.

Astfel, după cum urmează, Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați ți revin următoarele atribuții:

organizarea susșinerii examenului de admitere, efectuarii stagiului, precum și susținerii examenului de aptitudini pentru a accede la profesia de expert contabil și contabil autorizat;

evidența profesioniștilor experțil contabili, contabili autorizați, precum și a societăților comerciale de profil, fapt realizabil prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului;

asigurarea bunei desfășurări a activităților profesionale derulate experții contabili și de contabilii autorizați;

elaborarea și publicarea normelor cu privire la activitatea profesională și conduita etică a profesioniștilor experți contabili și contabili autorizați și a ghidurilor profesionale ce țin de domeniul financiar-contabil;

asigurarea bunei desfășurări a activității de evaluare pentru experții contabili în baza Standardelor Internaționale de Evaluare;

sprijinirea formării și dezvoltării profesionale prin intermediul unor programe de formare și dezvoltare adecvate profesional;

apărarea prestigiului și independenței profesionale a membrilor CECCAR în raporturile cu autoritățile publice, organisme specializate, alte persoane juridice și fizice din țară, dar și din străinătate;

colaborarea cu asociațiile profesionale de profil, atât din țară, cât și din străinătate;

editarea unor publicații de specialitate;

alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este organizat pe două secțiuni distincte:

secțiunea experților contabili;

secțiunea contabililor autorizați.

Evidența membrilor CECCAR se realizează prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului experților contabili și a contabililor autorizați, realizându-se la cererea filialelor județene dacă condițiile prevăzute sunt îndeplinite, urmând ca apoi, experții contabili și contabilii autorizați să depună jurământul scris cu privire la corectitudinea și obiectivitatea desfășurării activității profesionale, conduita etică, precum și secretul profesional.

Profesioniștii membrii CECCAR sunt obligați la plata de cotizații profesionale; în cazul neplății acestora pe o perioadă de un an, membrii sunt radiați din Tabloul Corpului. Radierea din evidența CECCAR se atrage și în cazul săvârșirii unor condamnări sau a unor abateri grave sau dacă nu se plătește impozitul asupra onorariilor încasate de la persoane fizice.

III.2. Examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil și de contabil autorizat

În vederea obținerii calitații de expert contabil, cât și cea de contabil autorizat, trebuie să se parcugă anumite etape:

Susținerea examenului de admitere la stagiu și promovarea acestuia cu minim media 7 și minim nota 6 la fiecare disciplină de examen;

Efectuarea stagiului pe o perioadă de 3 ani;

Susținerea examenului de aptitudini la finalizarea stagiului.

Există cazuri particulare când etapele mai sus menționate nu trebuie parcurse pentru a obține aceste calități; aceste cazuri particulare sunt valabile pentru acele persoane care dețin titlul de academician, profesor universitar, conferențiar universitar sau doctor în economie, precum și doctor docent, cu specialitatea contabilitate sau finanțe. Pe baza titlului de doctor, aceste persoane au acces la profesia de expert contabil dacă îndeplinesc condițiile unei capacități de exercițiu deplină, nu au suferit nicio condamnare care să interzică dreptul de a gestiona și de a administra societăți comerciale și dacă mai iau parte la un interviu care vizează normele de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați.

Astfel,anual, iar în cazuri excepționale, de două ori pe an, CECCAR organizează un examen de admitere la stagiu, examen ce se susține în centrele de examinare stabilite de corp, la fel cum sunt stabilite programele de examen și reglementările privitoare la acesta. Tot CECCAR elaborează și programele de examen de admitere la stagiu pentru obținerea calității de expert contabil și de contabil autorizat, precum și reglementările privind stagiul și examenul de aptitudini, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, și se aprobă de Consiliul superior al Corpului, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene.

Înscrierea la examenul de admitere la stagiu se realizează de candidații apți sa îl susțină, pe baza unei cereri, la care se atașează, atât în cazul candidatului care urmărește dobândirea calității de expert contabil, cât ți în cazul candidatului care are ca scop dobândirea calității de contabil autorizat, următoarele:

certificat medical care să ateste capacitatea de exercițiu deplină;

curriculum vitae, completat și semnat potrivit modelului;

copia legalizată a actului care atesta studiile economice superioare, recunoscut de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;

certificat de cazier judiciar în termen de valabilitate.

CECCAR stabilește, de asemenea, tematica și bibliografia în baza cărora candidații se pot pregăti pentru susținerea examenului de admitere la stagiu. În cazul celor care vor să obțină calitatea de expert contabil, examenul de admitere presupune două probe scrise, fiecare cu o durată de 3 ore, în care se evaluează cunoștințe din mai multe discipline. Astfel, prima probă va testa cunoștințele din următoarele discipline:

Contabilitate;

Fiscalitate;

Drept.

În ce privește a doua probă scrisă, subiectele aferente vor fi din disciplinele de studiu:

Evaluare economică și financiară a întreprinderilor;

Audit;

Expertiză contabilă;

Doctrina și deontologia profesiei contabile.

Aspiranții la calitatea de contabil autorizat au de susținut o singură probă scrisă, tot cu o durată de timp disponibil pentru elaborarea răspunsurilor de 3 ore, disciplinele examenului de admitere fiind următoarele:

Contabilitate;

Fiscalitate;

Drept.

În urma susținerii examenului de admitere la stagiu, atât în cazul celor care urmăresc să obțină calitatea de expert contabil, cât și în cazul celor care doresc să profeseze ca și contabili autozați, sunt considerați promovași și admiși la stagiu, doar acei candidați care au reușit să obțină minim media 7 și minim nota 6 la fiecare disciplină de examen.

După eliberarea certificatului de promovare a examenului de admitere, este necesară înscrierea candidatului în evidența filialei, urmând apoi să efectueze stagiul de 3 ani, iar la final să susțină examenul de aptitudini cu scopul de activa ca și profesionist expert contabil sau, după caz, ca profesionist contabil autorizat.

Contabilii autorizați, membrii CECCAR, pot obține calitatea de expert contabil dacă

susțin un examen de diferență la disciplinele Expertiză contabilă, Audit financiar și Doctrină și Deontologie profesională.

III.3. Efectuarea stagiului în vederea obținerii calității de expert contabil și de contabil autorizat

Candidatul care a susținut examenul de admitere la stagiu, a promovat examenul cu o notă care să îi asigure admiterea la stagiu și s-a și înscris în evidența CECCAR, urmează să efectueze un stagiu cu o durată de 3 ani. Debutul stagiului se consideră a fi momentul în care candidatul promovat a depus cerea de înscriere la stagiu.

Cererea de înscriere la stagiu se depune într-un termen maxim două luni de la data în care a fost promovat examenul de admitere, depășirea acestui termen ducând la pierderea valabilității notei obținute și la o nouă susținere a examenului de admitere la stagiu. După ce înscrierea la stagiu s-a realizat, este posibilă prelungirea acestuia pe o perioadă de până la maxim trei ani sau suspendarea stagiului, în primii doi ani de practică, dar pe perioade nu mai lungi de 12 luni în parte, suspendare ce se poate realiza doar în baza hotărârii consiliului filialei Corpului la care candidatul este înscris. Concediile de maternitate, de creșterea copilului și serviciul militar nu fac obiectul suspebdării stagiului de practică.

Pe parcursul stagiului, stagiarul este obligat să efectueze semestrial cel puțin 200 de ore în timpul orelor de muncă ale tutorelui de stagiu sau conform programului de stagiu în sistem colectiv, atunci când nu este posibilă efectuarea de lucrări pe lângă un tutore. În mod concret, stagiul presupune efectuarea de lucrări profesionale, precum și acțiuni de pregătire tehnică și deontologică.

Stagiul de practică se efectuează, fie pe lângă o persoană fizică, cu o vechime de minim cinci ani în domeniu, fie în cadrul unei societăți comerciale de profil, în mod evident, membră a Corpului. Consiliul Superior al corpului întocmește o listă publică a potențialilor tutori, acele persoane fizice sau juridice care prezintă garanții suficiente pentru asigurarea condițiilor în formarea stagiarilor. Tutorele de stagiu repartizează orele, comunicându-i controlorului de stagiu modul în care a realizat repartizarea. De asemenea, tutorele este obligat să asigure stagiarului condițiile necesare instruirii și pregătirii examenelor finale, acordându-i în ultimele șase luni ale stagiului, concediu neplătit pe o durată de cel puțin 30 de zile în vederea pregătirii susținerii examenului de aptitudini pentru profesiile de expert contabil sau contabil autorizat. Condițiile care trebuie asigurate de către un tutore se referă la:

Pregătirea prevăzută de regulament;

Achitarea, în mod regulat, a obligațiilor conform regulamentului;

Pregătirea examenului de aptitudini în vederea obținerii calității de expert contabil sau de contabil autorizat.

Un tutore de stagiu poate avea sub coordonarea sa un număr maxim de zece stagiari, acest număr putând fi depășit cu o autorizație din partea consiliului filialei Corpului pentru fiecare stagiar în parte peste această limită.

Pe parcursul derulării stagiului, tutorii trebuie să crească în mod treptat nivelul de dificultate a lucrărilor pe care le încredințează stagiarilor, întocmind, în mod regulat, fișe semestriale cu privire la activitatea stagiarului și pe care să le prezinte consiliului filialei Corpului.

Activitățile desfășurate sub îndrumarea tutorelui sunt remunerate de către acesta în funcție de numărul de ore efectuate, baremele orare stabilite de CECCAR, precum și calitatea lucrărilor efectuate.

La sfârșitul perioadei de stagiu, tutorii prezintă un Raport de stagiu consiliului filialei Corpului și, de asemenea, aceștia au datoria de a-i ajuta pe stagiari în găsirea unui loc de muncă.

În ceea ce privește pregătirea tehnică și deontologică, aceasta se referă la:

Acțiuni ce vizează comportamentul profesional, precum și doctrina profesională, acțiuni care se desfășoară pe parcursul a cel puțin două zile pe an;

Acțiuni privind pregătirea tehnică, aceste acțiuni având posibilitatea de a fi delegate unor societăți comerciale sau cabinete de profil, membre CECCAR, ale Institutului Național de Dezvoltare Profesională Continuă sau alte institute de învățământ, desfășurându-se pe parcursul a cel puțin 4 zile pe an.

În cazul în care un candidat îți desfășoară activitatea ca și angajat în cadrul unei societăti de profil membră CECCAR, activitatea sa este recunoscută ca perioadă de stagiu efectuat, fapt valabil în privința lucrărilor profesionale și pregătirea tehnică, însă nu se aplică și stagiarilor experți contabili și stagiarilor contabili autorizați care desfășoară activitatea pe cont propriu.

III.4. Examenul de aptitudini pentru obținerii calității de expert contabil și de contabil autorizat

La finalul stagiului, pentru a obține calitatea de expert contabil sau cea de contabil autorizat, este necesară susținerea examenului final de aptitudini într-un termen de maxim 4 ani de la data la care a fost promovat examenul de admitere, excepție făcând persoanele care s-au aflat în concediu prenatal, de creșterea copilului sau în serviciu militar, termenl de susținere a examenului final prelungindu-se corespunzător.

Examenul de aptitudini este organizat anual, data susținerii fiind stabilită de Consiliul superior al corpului.

În cazul candidaților care s-au prezentat la examenul final, însă nu l-au și promovat, este posibilă susținerea acestuia în următoarele două sesiuni consecutive, taxele de examen fiind acoperit de candidat.

Înscrierea la examenul de aptitudini presupune depunerea unei dosar la filiala Corpului din raza de domiciliu, dosar care să cuprindă:

Certificatul de admitere la stagiu;

Certificatul de stagiu;

Copia de pe diploma care atestă studiile economice superioare sau medii, recunoscute de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;

Cererea de înscriere la examenul de aptitudini;

Copia de pe actul de identitate;

Certificatul de cazier judiciar;

Adeverința medicală;

Fotografii (două) tip B.I.

Responsabilitatea organizării examenului de aptitudini revine direcției de specialitate din cadrul CECCAR, data susținerii examenului fiind stabilită de Consiliul Superior al corpului și comunicată, precum și locul susținerii examenului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Tot Consiliul Superior al Corpului este cel care stabilește , modifică și completează tematica examenului, cu minim 3 luni înainte de data susținerii.

Examenul de aptitudini se desfășoare atât sub forma unor probe scrise, cât și sub forma unor probe orale.

Proba scrisă are o durată de 6 ore și se prezintă sub forma studiilor de caz, exercițiilor și problemelor din aria expertizei, monografiei contabile, auditului, evaluării întreprinderilor și analizei economico – financiare. De asemenea, în cadrul probei scrise, candidatul este examinat și prin intermediul unor întrebări de judecată profesională, conținuturi ale doctrinei și deontologiei profesiei contabile, organizarea și funcționarea CECCAR. Fiecare subiect este evaluat cu o notă de la 1 la 10, iar pentru promovarea probei scrise și trecerea la etapa următoare, proba orală, se impune obținerea cel puțin a mediei 7.

În termen de cel mult 7 zile calendaristice de la susținerea probei scrise, trebuie susținută și proba orală, probă care constă în:

o întrebare din materia fiscală și juridică;

o întrebare cu privire la domeniul contabilității, evaluării întreprinderii și auditului.

Comisiile de examinare la examenul de aptitudini pentru obținerea calității de expert contabil sau contabil autorizat, cuprind următorii membrii:

un magistrat, un consilier sau un controlor de la Curtea de Conturi;

două cadre didactice universitare;

doi experți contabili;

un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, precum și un reprezentant al Ministerului Justiției.

Candidații care au promovat examenul de aptitudini sunt înștiințați în scris, cu confirmare de primire și, de asemenea, le este solicitată întocmirea dosarului pentru înscrierea în Tabloul Corpului ca profesioniști experți contabil sau profesioniști contabili autorizați, în termen de 30 de zile, în caz contrar, aceștia fiind luați în considerare ca și membrii inactivi.

Exercitarea profesiei de expert contabil și de contabil autorizat se face cu respectarea Principiului independenței profesiei, fiind incompatibil cu acesta orice mandat comercial, cu excepția mandatului de administrator sau director în societăți comerciale recunoscute de Corp.

Pentru a-și păstra neatins Principiul independenței, societățile comerciale membre ale Corpului nu pot avea participări financiare în unități patrimoniale industriale, comerciale, agricole, bancare sau de asigurări și nici în societăți civile.

Profesia de expert contabil și cea de contabil autorizat, sunt profesii ce presupun o pregătire temeinică și continuă, bazată pe principii solide. Profesionistul contabil trebuie să prezinte încredere celor care solicit serviciile lui, pilonii unei astfel de identități regăsindu-se în calități precum responsabilitate, sârguință, corectitudine, confidențialitate și moralitate.

Criterii de acces la alte profesii liberale din domeniul financiar contabil

IV.1. Criterii de acces la Corpul Auditorilor Financiari din România (CAFR)

Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) se prezintă ca o ”organizație profesională de utilitate publică, fără scop lucrativ, înființată în baza Ordonanței de Urgență nr. 75 / 19999, care transpune în legislația românească prevederile Directivei a VIII-a a Comunității Economice Europene în scopul stabilirii standardelor de audit statutar în România și, totodată, al organizării și al monitorizării profesiei în ceea ce privește calificarea și condițiile de accedere la aceasta”.

Camera Auditorilor Financiari din România a luat naștere dintr-o veche formă mai exhaustivă ca Corpului Experților Contabili și a Contabililor Autorizați din România, o dată cu aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 79 privind activitatea de audit financiar și aprobată de Legea nr. 133 / 2002, lege prin care se reglementează organizarea activităților de audit financiar – contabil în mod distins de organismul profesiei contabile liberale. Prin această ordonanță, rolul profesiei de auditor financiar din România s-a aliniat prevederilor Directivelor europene.

Pentru a dobândi calitatea de auditor financiar, întâi se vede necesară dobândirea calității de stagiar; pentru ca o persoană să aibă acces la stagiul în vederea dobândirii calității de auditor financiar, trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

să dovedească calitatea de licențiat al unei facultăți cu profil economic și să aibă ovechime în activitatea financiar-contabilă de minim 4 ani sau calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat cu studii superioare economice;

să promoveze testul de verificare a cunoștințelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu;

să satisfacă, pe parcursul stagiului, cerințele Codului privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar.

Programul de pregătire practică se poate desfășura în cadrul unor cabinete individuale sau societăți de profil, pe baza unor forme legale de încadrare sau fără remunerație, conform normelor elaborate de CAFR, activitatea de audit financiar desfășurată de către stagiari dovedindu-se în baza unor adeverințe de efectuare a stagiului, eliberate de cabinetele individuale sau societățile comerciale gazdă.

Pentru a deveni auditor financiar, candidatul trebuie să îndeplinească următoarele condiții, după caz:

A. Persoanele fizice:

să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute în cazul accesului la stagiu;

să efectueze un stagiu practic pe o durată de 3 ani în activitatea de audit financiar;

să promoveze examenul final de aptitudini profesionale.

B. Persoanele juridice:

persoanele care efectuează auditul financiar în numele societăților de audit trebuie:

să dovedească o calificare profesională în audit financiar sau în profesii asimilate acestuia;

să fi fost pentru cel puțin 3 ani auditor independent sau angajatul, acționarul, asociatul unei societăți ori grup de societăți care are în obiectul de activitate auditul financiar;

să satisfacă cerințele Codului de etică profesională al Federației Internaționale a Contabililor (IFAC);

să facă dovada cunoștințelor necesare pentru desfășurarea activității de audit financiar în România;

drepturile de vot trebuie deținute în majoritate direct sau indirect de persoane fizice ori de societăți de audit care satisfac condițiile enumerate mai sus;

majoritatea membrilor Consiliului de administrație trebuie să fie persoane fizice sau societăți de audit care satisfac condițiile enumerate mai sus.

CAFR poate atribui calitatea și să acorde dreptul de exercitare a profesiei de auditor financiar, la cerere, persoanelor care îndeplinesc în mod cumulativ condițiile următoare:

A. Persoanele fizice care:

dovedesc o calificare profesională în audit financiar sau în alte profesii asimilate acestuia, profesie ce este atribuită de alt stat în acord cu reglementările specifice;

au o experiență de cel puțin 3 ani ca auditor independent sau ca angajat, acționar sau asociat al unei societăți ori grup de societăți a căror obiect de activitate cuprinde și auditul financiar;

satisfac cerințele Codului de etică profesională al Federației Internaționale a Contabililor (IFAC);

dovedesc cunoștințele necesare pentru a desfășura activități de audit financiar în România.

B. Persoanelor juridice care au dobândit calitatea de auditor financiar într-un alt stat sau care fac parte dintr-un grup de societăți în cadrul căruia majoritatea acționarilor sau/și a angajaților dețin calitatea de auditor financiar.

Pasul final în dobândirea calității de auditor financiar îl reprezintă examenul de aptitudini profesionale, prin acesta realizându-se certificarea unui nivel corespunzător de cunoștințe teoretice, dar și capacitatea de a le transpune în practică.

CAFR organizează examenele pentru atribuirea calității de auditor financiar, conform prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a CAFR. Disciplinele care stau la baza tematicii examenului pentru atribuirea calității de auditor financiar depind și de standardele privind întocmirea situațiilor financiare, a bilanțurilor consolidate, precum și metodele de evaluare a elementelor patrimoniale si de modul de determinare a rezultatului.

Examenul pentru atribuirea calității de auditor financiar constă în susținerea probelor scrise la mai multe discipline, după cum se poate observa în tabelul următor:

Tabelul nr. 4.1

Disciplinele de examen pentru Examenul de aptitudini profesionale pentru atribuirea calității de auditor financiar

Sursa: proiecție proprie realizată pe baza informațiilor obținute de la http://auditor.fisc.ro/ accesat la 16.08.2014

IV.2. Criterii de acces la Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR)

IV.2.1. Prezentarea Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR)

Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România este organizația profesională al cărei scop este ”organizarea, coordonarea și autorizarea exercitării profesiei de evaluator autorizat în România, reprezentarea și protejarea intereselor profesionale ale membrilor săi, asigurarea exercitării independente a profesiei de evaluator autorizat cu respectarea deontologiei profesionale și a unui înalt nivel de calificare profesională, precum și promovarea standardelor, metodelor și tehnicilor de evaluare în activitatea evaluatorilor autorizați”.

ANEVAR s-a constituit în anul 2011, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, sub forma unei ”organizații profesionale de utilitate publică, fără scop patrimonial, din care fac parte evaluatorii autorizați care dobândesc această calitate, în condițiile prevăzute de actul normativ menționat”.

Printre atribuțiile ANEVAR, se numără:

organizarea examenelor pentru dobândirea calității de evaluator autorizat;

atribuirea calității de evaluator autorizat și emiterea de autorizații pentru exercitarea acestei profesii în condițiile stabilite de regulamentul propriu de organizare și funcționare (aprobat prin Hotărârea nr. 353/2012 a Guvernului României);

adoptarea de reguli și principii deontologice care guvernante în activitatea evaluatorilor autorizați, conform responsabilităților și demnității profesiei;

adoptarea standardelor de evaluare obligatorii pentru a desfășura activități de evaluare;

monitorizarea aplicării standardelor de evaluare de către evaluatorii autorizați, în exercitarea profesiei;

monitorizarea respectării regulilor și principiilor deontologice ce guvernează activitatea evaluatorilor autorizați;

sprijinirea formării și perfecționării profesionale a evaluatorilor autorizați;

organizarea evidenței evaluatorilor autorizați, prin înscrierea acestora în Tabloul Asociației;

apărarea prestigiului și independenței profesionale a membrilor săi în raporturile cu autoritățile publice, organismele specializate și alte persoane fizice și juridice din țară, dar și din străinătate;

elaborarea de propuneri de modificare și completare a actelor normative din domeniul de activitate al evaluatorilor autorizați și înaintarea acestora la instituții abilitate pentru promovare;

elaborarea și publicarea de ghiduri profesionale în domeniul evaluării;

asigurarea bunei desfășurări a activității de evaluare;

colaborarea cu organisme profesionale din țară și din străinătate;

editarea de publicații de specialitate;

organizarea sau participarea la conferințe, congrese sau alte manifestări profesionale cu caracter național și internațional, cu tematici din domeniul său de activitate sau din domenii conexe;

organizarea de manifestări științifice în vederea studierii și dezbaterii aspectelor teoretice și practice ale evaluării.

IV.2.2. Dobândirea calității de membru stagiar al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România

Pentru a accede la profesia de evaluator este necesară parcurgerea unor etape:

înscrierea și promovarea examenului de atribuire a calității de membru stagiar al ANEVAR;

absolvirea cursurilor de formare din domeniul evaluării, conform specializării alese;

efectuarea stagiului practic;

promovarea examenului de la finalul stagiaturii.

Primul pas pentru a deveni evaluator autorizat îl reprezintă admiterea la stagiu. Ca un candidat persoană fizică să dobândească calitatea de membru stagiar al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România, o serie de condiții trebuie îndeplinite:

să fi absolvit studiile unei instituții de învățământ superior din România sau din alt stat la Uniunii europene, finalizate cu o diplomă recunoscută de autoritățile române competente, conform legii, atestând finalizarea ciclului de studii universitare de licență, într-unul din domeniile propuse de Consiliul director și aprobate prin regulamentul de organizare a examenului de atribuire a calității de membru stagiar;

să nu fi fost condamnată în trecut pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție, pentru care reabilitarea nu a intervenit;

să fie declarată admisă la examenul pentru atribuirea calității de membru stagiar al ANEVAR; există posibilitatea ca un candidat să devină membru stagiar fără susținerea examenului de admitere dacă acesta a absolvit cursuri de formare specifice în domeniul evaluării, aprobate de Consiliul director.

să ateste achitarea taxei de examen în cuantumul și la termenele stabilite.

Înscrierea la examenul de admitere necesită un dosar care cuprinde mai multe documente îndosariate și ordonate după cum urmează:

Cerere de înscriere (format tipizat);

Copie a actului de identitate;

Copie a diplomei de studii;

Certificatul de cazier judiciar (în original), valabil la data în care se depune dosarul;

Copie a documentului justificativ a platei taxei de examen;

Curriculum vitae ;

două fotografii color (pașaport).

Examenul de atribuire a calității de membru stagiar are loc, deobicei, în perioada septembrie – noiembrie a fiecărui an, organizarea desfășurării examenului fiind anunțată public pe site-ul organizație cu minim 10 zile înainte de data începerii înscrierilor.

Examenul de admitere la stagiu presupune rezolvarea unui test grilă, compus din 100 de întrebări care sunt grupate pe capitol și cu un grad diferit de dificultate, punctajul maxim ce poate fi obținut fiind de 100 de puncte. Itemii testează cunoștințele necesare desfășurării activității de evaluator autorizat, cunoștințe privitoare la gramatica limbii române, precum și noțiuni elementare de logică.

După admiterea la stagiu, membrii stagiari vor avea de urmat un program de pregătire, atât teoretică, cât și practică, ce va consta în parcurgerea cursurilor de formare în domeniul evaluării, dar și în realizarea de rapoarte de evaluare, rapoartele realizându-se sub îndrumarea unui tutore.

În ceea ce privește cursurile de formare, acestea sunt urmate de-a lungul unei perioade de patru module desfășurate la intervale de câte două săptămâni (un modul se desfășoară pe parcursul unei săptămâni, cu câte un curs de șase ore pe zi). Următoarele trei module prezintă la finalul fiecăruia o examinare scrisă, fiind obligatorie obținerea unui punctaj de minim 70%.

În etapa întocmirii rapoartelor de evaluare, membrii stagiari pun în aplicare cunoștințele dobândite, beneficiind de sprijinul și îndrumarea unui tutore, membru ANEVAR, dispus să își asume acest rol. Tutorele este ales direct de membrii stagiari, alegându-l din Tabloul Asociației, criteriile care stau la baza alegerii find încrederea reciprocă și buna colaborare.

La finalul perioadei de stagiu, membrii stagiari au de susținut un examen de finalizare a stagiaturii, termenul de susținere al acestuia fiind de maximum doi ani de la data în care li s-a atribuit calitatea de membru stagiar. Astfel, rapoartele întocmite de stagiari pe parcursul stagiului vor fi supuse examinării și susținute în fața comisiei de finalizare a stagiului. Obiectivul examenului final este cel de a evalua aptitudinilor dobândite în domeniul evaluării, modul de aplicare a standardelor, metodologiilor, tehnicilor, precum și a metodelor de evaluare, respectarea codului etic și a altor aspecte esențiale în elaborarea raportului de evaluare.

Prezența la examinarea de finalizare a stagiului este condiționată de acordul tutorelui, aceasta fiind o condiție obligatorie pentru înscrierea la examen.

În cadrul examenului de finalizare a stagiului, candidatul este evaluat de către Comisie cu privire la modul de aplicare a cunoștințelor teoretice, precum și la abilitatea de rezolvare a problemelor practice întâlnite în realizarea din rapoartele prezentate. Astfel este analizat aportul stagiarului în întocmirea rapoartelor de evaluare și cunoștințele sale. De altfel, comisia verifică autenticitatea lucrărilor, dacă acestea sunt întocmite de stagiar și nu sunt plagiate, corespund standardelor, metodologiilor și bibliografiei recomandate, adresând întrebări cu privire la subiectul dezbătut. Stagiar care nu poate face dovada bagajului de cunoștințe teoretice și practice trebuincioase elaborării rapoartelor de evaluare, este respins, având posibilitatea de a mai susține examenul de finalizare a stagiului, conform procedurii specifice.

Candidații care promovează examenul de finalizare a stagiaturii obțin calitatea de evaluator autorizat și primesc însemnele de membru în conformitate cu condițiile stabilite de Consiliul Director cu privire la modul de acordare a acestora.

În componența ANEVAR există mai multe categorii de membri, în funcție de experiență și statut, fiecare categorie având propriile însemne. Astfel, întânim:

membri stagiari: acei membrii împlicați în programe de formare în vederea obținerii calității de evaluator autorizat;

Fig.4.1.

Model legitimație membri stagiari