Abordari Teoretico Metodologice a Armei Economice

Economia la ora actuala este cel mai important capitol în crearea unui stat și dezvoltarea acestuia. Geoeconomia, care în prezent joacă un rol tot mai mare în formarea unei concepții economice și înpromovarea politicilor și strategiilor geoeconomice ale statelor lumii, care tot mai mult devin integrateîntre ele.

In esență, geoeconomia constituie o geopolitică economică contemporană ce are drept scop lichidarea diferențierelor dintre politica internă și externă, dintre hotarele naționale, politice și economice. Geoeconomia analizează politica și economia intr-o stransă interacțiune cu caracteristicele mediului geografic. Deci această știință, tratează nu numai factorul spațial, dar și factorul ce ține de asigurarea ramurilor economiei cu resurse naturale și economice.

Actualmente trăim intr-o lume, care se modifică foarte dinamic. Mai multe fenomene și procese din societate, actuale cu cateva decenii in urmă in prezent și-au pierdut din actualitate. Pe parcursul dezvoltării societății se modifică esențial și conținutul științelor socio-economice, apar noi direcții de cercetare care corespund cerințelor moderne. Pentru viitorul economist este necesar de a cunoaște nu numai specialitatea sa ingustă din ciclul științelor economice, dar și alte științe inrudite cu ele.

"Arma economică" reprezintă defapt toate sancțiunile. Deaorece sancțiunile economice sunt cele mai importante și fiind impuse de o țară. Ele implică anularea deliberată sau amenințarea de anulare, la inițiativa guvernului, relațiile comerciale și financiare obișnuite. În esență, sancțiunile sunt măsurile puse în aplicare ca răspuns la faptă rea de către un stat, un astfel de act de agresiune împotriva unui alt stat sau exercitarea unei considerate politică rasiale neloiale din perspectiva dreptului internațional sau moralitate.

Astfel, logica conflictului geoeconomic este străpunsă în cadrul economieimondiale,unde forța și puterea nu are un character violent. Spionajul economic razboiul economic, arma economica – toate le-a preluat geoeconomia. Și toate acestea în ziua de astăzi are locul său aparte. Fiind amenințări la adresa economiei unui stat.

Gradul de cercetare a temei

În abordarea tematicii "Arma economică" cu privire la tipologia armei ce include sancțiunile economice, embargourile, blocadele economice, deasemenea elemete inpornate in arma economica cum ar fi spionajul și războiul economic .

Drept suport pentru cercetare mi-au servit doar savanții occidentali cum ar fi: Joseph Nye , Tohmas Schelling , Michael Mastanduno, Pierro Hervo , Klaus Knorr, Kim Richard Nossal , Robert A. Pape , Sean M. Bolks and Dina Al-Sowayel, Peter A.G. van Bergeijk și deasemenea site-uri cum ar fi: Scribd.com, Wikipedia, dex-ul online, articole pdf.

Scopul si obiectivele lucrarii.

Scopul în cercetărea temei "Arma economică" este de a determina toate aspectele unui spionaj economic, unei blocade economice, sancțiunile economice care actualmente este elemental de baza a unei arme economice și care defapt, și reprezintă însăși arma economică.

La formarea scopului principal al temei au contribuit urmatoarele obiective:

Abordărea metodologică a noțiunii de armă economică ;

Tipologia armei economice ce implică sancțiunile economice ;

Spionajul și războiul economic;

Arma secretă a Germaniei ;

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării.

Drept bază teoretico-metodologică în realizarea lucrării au servit rezultatele cercetărilor teoretice ale savanților din occident. În analiză, au fost utilizate monografii, analize periodice, articole cît și surse din internet. Studiul a fost posibil grație unor metode teoretice și empirice, ca:

Observația. În baza acestei metode s-a observat caracterul dinamic al resureselor naturale și infuența acestora asupra competiției geoeconomice, de asemenea s-a tras atentia la repartiția neouniformă a resurselor pe glob și a statelor care deținind rezerve mari de petrol sau gaze naturale ajung sa dețină și controlul asupra economiei internaționale.

Generalizarea. Datorită acestei metode s-a creat un tablou general asupra rolului pe care îl joacă economia, sancțiunile, războiul,spionajul economic pentru un stat. Deasemenea, concluzionînd că în economie trebuie reguli și șmecherie.

Problematizarea. Au fost puse problemele fundamentale ca: spionajul, ce repreintă furtul dar și avantaj pentru alte interprinderi, de exemplu. Deasemenea, războiul economic care are scopul de a căptura resursele economice strategice, astfel încât forțele militare și cele informaționale să funcționeze la o eficiență deplină și/sau să priveze forțele inamice de aceste resurse, încât acestea să nu poată lupta în mod corespunzător.

Metoda comparativă. A fost utilizată la evidențierea diferențelor și particularităților caracteristice amplasării din punct geografic al ecomonie și armei economice și anume este accentuat Arma secretă a Germaniei în comparație cu alte state dezvoltate dar cu strategii diferite cum ar fi China.

Metoda structural-funcțională. A fost utilizată în analiza, diagnoza armei economice și rolului pe arena internaționala și în geoeconomie. Datorită acestei metode se poate observa că națiunile dau dovadă de progres și inregistrează succese mari în economiile lor datorită capacitații lor de a le gestiona.

Noutatea științifică a rezultatelor obținute.

Noutatea științifică constă – că arma economică este folosită mai mult ca epitet în monografii, definiție pentru aceasta nu-i. În urma careia am constat că arma economică reprezintă un mecanism care implică aspectele cele mai importante cum ar fi: sancțiunile, războiul economic, spionajul economic. Geoeconomia le-a preluat care autotmat reprezintă și desfășurarea economică a unui stat.

Conținutul lucrării.

În corespundere cu obiectivele cercetării, teza este structurată în: Introducere, Cuprins, două capitole, patru paragrafe, referințe, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe.

CUVINTE-CHEIE: Arma economică,sancțiunile economice, războiul economic, economie, geoeconomie, soft power, embargoul, blocada etc.

CAPITOLUL I. Abordari teoretico-metodologice a armei economice

1.1 Abordări metodologice a armei economice

Arma economica este cunoscută de secole însă importanța ei a cunoscut odată cu adîncirea interdependentei la nivel mondial. Ea face parte din ansamblu Soft Power. Este considerat orice mijloc de natura economică care este utilizat în scopul de a constringe sau împreuna un actor să acționeze conform intereselor și necesităților celei ce aplică această armă. Ca actor se presupune – statul cît și agenții economici. Arma economică poate avea character- ofensiv și defensive, cum și caracter unilateral sau multilateral

Soft power  este un concept folosit în relațiile internaționale . Folosit de către profesorul american Joseph Nye (în 1990), apoi de către Colin Powell, conceptul descrie capacitatea unui actor politic (stat, firmă multinațională , ONG, instituție internațională sau mișcare cetățenească) de a influiența indirect comportamentul altui actor , de exemplu folosind interesele proprii  ale celui pe care dorește să-l influiențeze, fără a se folosi metode coercitive. Noțiunea își are rădăcinile în cultura britanică a secolului al XIX-lea, putând fi asemănată cu noțiunea de fair-play  în sport.

Joseph Nye spunea că Statele Unite dispun în prezent de un ascendent care le permite să seducă și să convingă un alt stat fără a fi nevoie să folosească forța sau amenințarea, aceasta reprezentând o nouă formă de putere în viața politică internațională. Conform lui Joseph Nye, puterea de convingere provine din imaginea și reputația pozitive ale unui stat, prestigiul său (inclusiv caperformanță economică și militară) , capacitățile lui de comunicare, gradul de deschidere a societății, atractivitateaculturii sale și a ideilor , prestigiul său științific și tehnologic, locul sau în instituțiile internaționale.
Soft power, care ar dobândi un rol din ce în ce mai mare, completează puterea tradițională de constrângere – denumită hard power. Tipurile de resurse 

resurse e militare  (unde SUA dețin supremația de la distanță);

resursele economice (dețiute de către marile țări industrializate, în rândul cărora Chia a făcut mari progrese);

resursele intangibile (deținute de guverne, ONG, firme șamd – dispersate și foarte diferite

În analiza sa, Joseph Nye a tras concluzia că Statele Unite profită de mondializare, dar că nu o controlează, , din pricina ascensiunii puterii actorilor privați.

Pe termen scurt, Nye consideră că SUA ar trebui să se sprijine pe instituțiile internaționale pentru a-și apăra valorile și a-și întreține puterea de atracție pentru a-și face acceptată politica. Pe termen lung, răspândirea noilor tehologii ar diminua resursele intangibile ale SUA, făcând ca lumea să evolueze către o repartiție mai echilibrată a puterii.Joseph Nye declară că « America trebuie să îmbine puterea dură cu puterea blândă, într-o putere inteligentă (smart power), cam cum o făcea pe timpul războiului rece». În dezbaterile geopolitice și diplomatice din afara Statelor Unite, expresia "soft power" este definită deseori ca sinonim al politicii de influiență (economică, culturală, ideologică)inițiată de un stat și care desemnează multiple forme  supanumite comunicare publică.

Soft power în stil franțuzesc. Franța urmărește de asemenea să-și sporească în mod sistematic influiența în lume. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, Franța a folosit arma soft power  cultural, pentru a compensa lacunele politico-militare. Mesaje. transmise prin intermediul scriitorilor și artiștilor din diferite domenii și prin constituirea unei rețele vaste de institute și de licee franceze în exteriorul Franței.
În anul 2013 erau 445 Alianțe franceze în lume , 96 de institute franceze și prin rețeaua herziană de mass media (RF, France 3, France 24) constituie tot atâția factori de răspândire a culturii franceze în lume. Constituirea unei rețele numerice naționale care ambiționează să rivalizeze în viitor cu Google și Facebook – o altă direcție de acțiune.

1.2. Tipologia armei economice

Sancțiunile economice – sunt sancțiuni comerciale cum ar fi embargo, boicod, discriminarea tarifară, retragerea clauzei națiunii cele mai favorizate. Desemenea sunt sancțiuni financiare precum controlul sau stoparea fluxului finaciar; blocarea sau inchiderea conturilor bancare.

Sancțiunile iau, de obicei sub forma unei interdicții privind vânzarea și transportul de bunuri într-o țară, precum și achiziționarea de exporturile sale. Cu toate acestea, ei acum includ adesea alte elemente care nu sunt direct legate de comerț, cum ar fi cultură și sport. Astfel vedem interzicerea legături culturale între țări și sancțiuni economice, sportive și "oameni-centrat", ca refuzul vizelor sau a altor documente diplomatice cetățenilor unui alt stat.

În mod normal, sancțiunile economice sunt cele mai importante fiind impuse de o țară. Ele implică "anularea deliberată sau amenințarea de anulare, la inițiativa guvernului, relațiile comerciale și financiare obișnuite". În esență, sancțiunile sunt măsurile puse în aplicare ca răspuns la faptă rea de către un stat, un astfel de act de agresiune împotriva unui alt stat sau exercitarea unei considerate politică rasiale neloiale din perspectiva dreptului internațional sau moralitate.

În timp ce ei penalizează țările delincvenți pentru acțiunile din trecut, sancțiunile vizează în principal convingerile pentru a rectifica situația în viitor. De exemplu, sancțiunile impuse România: Scopul principal al sancțiunilor nu este de a pedepsi alb Africa de Sud pentru păcatele apartheid, ci pentru a aduce o să negocieze transferul de putere către majoritate și sistemul de "o persoană, un vot ".

O țară poate rezista mult timp de sancțiuni, în special în cazul în care unele țări nu țină seama de interzise și în cazul în care comunitatea internațională nu este de acord cu privire la magnitudinea lor. Întrucât sancțiunile nu produce întotdeauna rezultatul dorit, sa demonstrat mai mult sau mai puțin dornici să-l folosească ca instrumente coercitive de la sfârșitul al doilea război mondial.

Eficacitatea sancțiunilor economice, ca instrument de politică externă a fost o întrebare de lungă durată între oamenii de știință. În general, se pune întrebarea, sunt sancțiuni utile in schimbarea politicii țară țintă? Mai exact, de ce unele ținte sunt conforme cu sancțiuni mai repede decât altele nu? Aici, am aborda problema eficacitate de look- ING la condițiile țării țintă care poate duce la utilizarea de sancțiuni economice eficiente de un stat expeditor.

Privind la aceste caracteristici care afectează durata oferă o oportunitate de a lua în considerare procesul de sancționare și de a dezvolta o imagine mai clară a condițiilor care produc, rezultate mai puțin costisitoare, și mai de succes scurte. Care sunt factorii care permit unor state de a suporta greutățile politice și economice aparent enorme? Mai exact, vom examina trei factori pe bază de țintă, care sunt emis ipoteza să afecteze durata de episoade de sancționare. Acestea sunt: structura statului țintă instituțională, vulnerabilitatea ei politică și economică, precum și amenințările cu care se confruntă externe de stat.

Pentru unii, sancțiunile sunt acele instrumente de politică juridice, care sunt utilizate pentru a impune dreptul internațional. Pentru alții, sancțiunile sunt instrumentele de constrângere economică de cum ar fi Klaus Knorr, folosește doar termenul într-un sens sociologic: Sancțiunile – pozitive sau negative, ce sunt pur și simplu în modul de exercitare a puterei . Sancțiunile sunt instrumentele economice utilizate pentru a atinge "obiectivele de politică externă" este, probabil, de mirare că Baldwin observă că termenuln " este folosit în atât de multe moduri diferite. "Cu toate acestea, el ajunge să folosească-deși fără tragere de inimă-, dacă numai pentru că "a ignorarea este imposibila." Dar folosindu-l, Baldwin numai adaugă la confuzia definițională: el prevede propria definiție, care pur și simplu echivaleaza sancțiuni economice cu ambarcațiuni de stat economică scrisă cu majuscule.

Marile puteri ale lumii și Organizația Națiunilor Unite (ONU) sunt din ce în ce utilizează sancțiuni economice pentru atingerea obiectivelor politice internaționale. De exemplu, Organizația Națiunilor Unite a impus recent sancțiuni pentru a forța Irak din Kuweit, a obliga Serbia să oprească sprijinirea rebelilor bosniaci, de răsturnare a armatei haitian, și pentru a pune capăt apartheidului. În mod similar, Statele Unite ale Americii a amenințat că va pedepsi China punct de vedere economic pentru nopți umane abuzuri și-a înăsprit embargoul de lunga durata a Cubei. Din 1991-1994 Consiliului de Securitate al ONU a impus sancțiuni obligatorii de opt ori, comparativ cu doar de două ori 1,945-1,990.1 Un semnal critic că credința în sancțiunile economice continuă să crească fost dat în ianuarie 1995, când apoi-Secretarul General al ONU Boutros Boutros-Ghali pro- pus crearea unei noi agenții a ONU pentru a monitoriza punerea în aplicare a sancțiunilor economice și pentru a evalua în prealabil eficacitatea probabilă a sancțiunilor avute în vedere.

Este important să începem prin a remarcat faptul că sancțiunile sunt aplicate în mod invariabil, ca răspuns la unele act. Unii studenți, cum ar fi Klaus Knorr, Richard Olson, și Donald Losman, ' tind să se concentreze asupra instrumentelor de ambarcațiuni de stat economice angajate de către guverne, mai degrabă decât pe ceea ce solicită instituirea lor. Astfel, embargourile toate de politică economică coercitiv instruments-, boicoturi, și într-adevăr orice perturbare în sau a nivelurilor "normale" "uzuale" ale actului economic între statele-se de prea multe ori pur și simplu descris ca economice "sancțiuni".

Astfe, Statele utiliza presiuni economice împotriva altor state pentru o varietate de scopuri politice. Există două categorii principale de restricții economice- arme de comerț internațional și restricțiile -fiecare financiare, din care pot fi utilizate cu intensitate și amploare diferite. De exemplu, comerțul poate fi suspendată integral sau tarife doar ușor ridicată; Fluxurile financiare pot fi în totalitate sau parțial blocat sau bunuri confiscate; întreaga economie a formulat opoziția poate fi vizate sau doar un sector critic. Deși aceleași arme economice pot fi utilizate în sprijinul diferitelor obiective politice, diferite scopuri politice, obținându strategii diferite. Există trei strategii principale de presiune internațional economic: sancțiuni economice, războaie comerciale, și războiul economic.

Blocada economică este un alt element ai armei economice aceasta constituie întreruperea tuturor relațiilor și contactelor economice dintre state țintă și cele sancționate. Ca regulă, blocada eonomică este impusă și menținută prin intermediul forțelor armate. Blocada economică aprope niciodată nu și-a atins scopurile.

Blocada economica este un complex de masuri care se iau impotriva unei tari si care constau in intreruperea relatiilor comerciale, financiare, bancare, etc. Blocada economica este o forma de agresiune de ordin economic, care consta in folosirea relatiilor economice ca mijloc de presiune politica, incalcindu-se normele dreptului international. Blocada economica poate fi practicata in mod legitim numai daca este o masura colectiva adoptata potrivit Cartei O.N.U.

Al treilea elemet este Embargo (dex) –  1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective).

Embargoul strategic presupune interzicerea sau limitarea vînzării către un potential adevrsar debunuri susceptibile c ear putea ajuta înmod direct sau indirect la întărirea potențialului său military, și prin urmare are drept scop slăbirea unui system de Securitate. Unicul caz de practicare de embargoului strategic a constituit embargoulimpus de catre SUA- Uniunii Sovietice.

CAPITOLUL II. Potentialul Germaniei și caracteriticile unei arme ecomice

2.1. Războiul și spionajul econimic

Războiul economic este un termen al politicii economice utilizat ca parte a operațiunilor militare în timpul războiului.

Cercetătorul Tohmas Schelling spune că războiul economic este drept ansamblu de mijloace economice care permitea cauza pagubelor altor state sau pentru a face presiuni asupra lor. Razboiul economic presupune: existența unor fluxuri economice și relția economica și cel militar a statului.

Un război economic presupune statul țintă și statul atacant care sunt încadrați în domenii specific- economia mondială. Impotanța mediului este determinate de gradul de vulberalitate sau siguranța diversitatea mijloacelor offensive și defensive pe care eoferă mediul actorilor implicați active. Cercetatorul Michael Mastanduno consideră că un stat este mai vulnerabil la un eventual război economic atunci cîndel este mai dependent de comerțul exterior și nu are suficiente resurse militare.

Scopul războiului economic este de a captura resursele economice strategice, astfel încât forțele militare și cele informaționale să funcționeze la o eficiență deplină și/sau să priveze forțele inamice de aceste resurse, încât acestea să nu poată lupta în mod corespunzător.

Conceptul de război economic este cel aplicabil adesea la conflictele dintre state (dar și pe tim pe pace), mai ales în vremuri de război total, care implică nu numai forțele armate, ci și presupune mobilizarea întregii economii a națiunii față de efortul de război. Într-un astfel de caz, sunt cauzate direct pagube economiei inamicului, mai ales la capacitatea acestuia de a lupta un timp îndelungat.

Exemple:

între China și Uniunea Europeană: După ce Bruxelles-ul a decis să taxeze provizoriu panourile solare chinezești, Beijingul a venit cu o reacție similară ce vizează vinurile din UE.

între China și Japonia: Marile companii nipone și-au închis pe 17 septembrie 2012 fabricile din China și au cerut expaților japonezi să nu își părăsească locuințele, din cauza protestelor violente privind disputa teritorială care amenință să afecteze semnificativ legăturile comerciale dintre cele mai mari economii asiatice[2].

între Rusia și Republica Moldova: Importul vinului moldovenesc în Rusia a fost din nou blocat (după ce a mai fost blocat în 2006), informație prezentată, pe 10 septembrie 2013, printr-un comunicat oficial pe site-ul Serviciului sanitar rus „Rospotrebnadzor”, ca "rezultat" la intenția Republicii Moldova de a semna Acordul de Asociere la Uniunea Europeană în noiembrie 2013 la Summitul de la Vilnius;

între Rusia și Ucraina: Război vamal, după ce Ucraina și reiterat faptul de a semna Acordul de Asociere la Uniunea Europeană în noimbrie 2013 la Summitul de la Vilnius;

între Rusia și Belarus;

Spionajul economic

Pierro Hervo “a spiona reprezinta mijlocul cu cele mai multe șanse, pentru o firmã, de a se dezvolta într-un timp minim. Spionajul economic posedã, faptã de cercetare, avantajul, deloc neglijabil ” .Astfel, în zilele noastre, în cele mai diferite ramuri și domenii – industria constructoare demașini, aeronauticã, chimicã, nuclearã, industria jucãriilor, – spionajul face parte integrantã din politica de concurențã.

Spionajul economic nu se rezumã în exclusivitate la furtul unor procedee secrete de fabricație. Alte ținte vizate de serviciile de spionaj sunt: planurile viitoarelor campanii publicitare pentru lansarea produselor noi, prognoze privind politica de preturi viitoare, proiecte de expansiune, strategiile întreprinse pentru “înghițirea” unor concurenți mai mici, situația financiarã a companiilor concurente, probabilitatea unor investiții noi, structura organelor de conducere, conflicte de munca, starea moralã a personalului, problem interne ce se rãsfrâng asupra eficienței întreprinderii și cauzeazã întârzierea unor livrãri, obținerea unor contracte și exporturi și multe altele.

Tipurile și obiectivele spionajului economic

Legătura tradițională dintre spionaj și economie este departe de logica concurenței geoeconomice. Această legătură de obicei are un caracter de apărare. Lucrul lor ține de controlul activității economice pe teritoriul țărilor în conflicte politice și militare. Prin activitate se înțelege spionajul și alte activități interzise de lege. Un asemenea control îl putem numi cu tot dreptul „contraspionaj tradițional”. Cu toate acestea, în industrie atenția principală este acordată transmiterii tehnologiilor, care pot influența sistemele de înarmare. Cu alte cuvinte principalul interes este îndreptat spre apărarea sau protejarea industriei, mai ales atenția este îndreptată spre nivelul independenței externe a instituțiilor militare.
Schimbările, despre care s-au spus la început, deja au impus multe spionaje străine de a revedea scopurile și direcțiile sale de lucru conducându-se după noile tendințe în direcția tehnologiei, protejând tehnologiile sale, interesele pieței economice naționale, sau interesele ce țin de grupurile economice. În așa fel lucrul spionajului în direcția economico-industrială crește. Acest lucru de acum nu se limitează doar prin spionajul militar-industrial, cu toate că ultimul are o mare însemnătate. Spectrul de lucru al spionajului se mărește semnificativ, dar scopul lui este de a proteja interesele economice ale țării. 

Printre diferite tipuri de spionaje putem menționa: 
Contracțiunea:
– concurenței ilegale în faptul păgubirii întreprinderii naționale;
– operațiilor comerciale ilegale ale concurenților străini;
– privatizării dușmănoase a întreprinderilor „strategice”;
– dezinformării ce dăunează întreprinderilor naționale.
Monitorizarea:
– progreselor tehnologice străine, care pot influența semnificativ asupra posibilității concurențiale a ramurilor separate ale economiei naționale;
– piețelor financiare internaționale cu scopul de a prognoza situațiile de speculare, sau situațiile, care pot dezechilibra economia națională.

Supravegherea:
– contopirii și asimilării piețelor;
– comportamentului companiilor mari multinaționale;
– izvoarelor de energie și materie primă strategică cu scopul prevenirii ratărilor în aprovizionare.
Totuși spionajul economic trebuie înțeles destul de larg, anume ca un sistem de rețele informaționale, capabile să caute, să prelucreze și să furnizeze informația necesară pentru subiecții economici. Prin informație utilă se subînțelege informația, care este necesară la diferite nivele de dirijare a întreprinderilor și asociațiilor pentru elaborarea și realizarea tacticii și strategiei necesare pentru sporirea poziției proprii în mediul concurenței.

2.2. Arma economică secretă a Germaniei

O țară poate câștiga prestigiu și respect nu doar pe calea armelor, ci mai ales prin civilizație și prin cultură. Aceasta este soft power.

Germania, de pildă, a avut (și are) interdicție de a se înarma, după război. Oare asta știrbește din prestigiul actual al Germaniei? Nicidecum. Ceea ce contează este performanța economică, cultura și tehnologia foarte dezvoltate, dar și bunul renume de corectitudine de care se bucură nemții.
Credeți că prestigiul unor țări ca Elveția sau  Luxemburg  se bazează pe puternicele lor armate? Desigur că nu. Tradiția de seriozitate și de corectitudine au avut mai mare importanță.

În spatele succesului exporturilor Germaniei, cea mai mare economie a zonei euro, se află o rețea vastă și eficientă de promovare la nivel global a companiilor, care ajută la creșterea excedentului comercial al țării, o sursă de tensiune cu SUA și aliații europeni.

Excedentul deja ridicat al Germaniei în privința schimburilor comerciale și investițiilor a avansat cu aproape 18% în septembrie, față de aceeași lună a anului trecut, în timp ce alte state mari din zona euro au consemnat o înrăutățire ușoară a indicatorului.

Potrivit datelor Băncii Centrale Europene, surplusul de cont curent al zonei euro, a crescut cu mai puțin de 4% în septembrie, la 13,7 miliarde de euro, și este mai mic decât surplusul înregistrat individual de Germania, de 20 de miliarde de euro.

Anexa 1.

În spatele succesul exporturilor Germaniei este o rețea de vânzări la nivel global, de promovare non-standard, care este de a ajuta pentru a stimula un excedent comercial care a devenit o sursă de fricțiune cu aliații săi din Europa și SUA.

Astfel de date au pus în lumină strategia Germaniei de a-și dezvolta economia prin exporturi în locul consumului intern. Trezoreria SUA a acuzat, în octombrie, modelul economic bazat pe export al Germaniei că împiedică recuperarea Europei din criza financiară. UE a anunțat, săptămâna trecută, că va evalua dacă excedentul comercial al economiei germane a încălcat normele stabilite la nivel comunitar.

Unul dintre motivele succesului exporturilor Germaniei, în multe cazuri subestimat, este însă rețeaua globală de reprezentanțe economice, discretă dar foarte sofisticată, construită pe parcursul mai multor decenii pentru a susține exporturile companiilor, chiar și a celor mici.

Organizația Camerelor Germane de Comerț Exterior are 120 de birouri în 80 de țări, cu peste 1.700 de angajați, care promovează interesele comerciale ale Germaniei.

Sistemul german leagă camerele de comerț din afara Germaniei cu 80 de camere regionale din Germania și este susținut financiar atât de companii, cât și de stat. Antreprenorii afirmă că această anvergură și integrare reprezintă o diferență majoră pentru sutele de mii de întrteprinderi mici și mijlocii, multe dinte acestea afaceri de familie, cunoscute în Germania sub termenul general de Mittelstand.

Astfel de companii beneficiază de sprijinul camerelor de comerț pentru a exporta pe piețe îndepărtate, altfel foarte greu accesibile.

Un astfel de caz este cel al Flösser GmbH, un producător de sisteme de iluminat și claxoane pentru autovehicule. Compania a decis anul trecut să exporte în Vietnam, după ce până la momentul respectiv livrase în circa 100 de alte țări. Șeful companiei, Hans Otto Flösser, a contactat biroul local al Camerei de Comerț Germano-Vietnameze. Pentru un onorariu modest, specialiștii camerei de comerț au realizat studii de piață, au identificat posibili distribuitori și chiar au contactat câțiva dintre aceștia.

Impactul rețelei de export a Germaniei este amplificat și de competitivitatea ridicată a industriei, precum și de cultura de economisire. Combinația acestora conduce la surplusuri comerciale masive, care au atras criticile partenerilor. Germania nu urmărește, însă, o abordare de sărăcire a vecinilor, afirmă Andreas Rees, economist la UniCredit.

Excedentul comercial al țării cu zona euro a scăzut de la 5% din PIB înaintea crizei din 2008 la 2% în prezent. În mare parte, surplusul este generat în afara Europei, unde devine esențial sprijinul camerelor de comerț. Astfel, Germania a reușit în ultimii ani să elimine aproape complet un deficit comercial de 1,5% din PIB în relația cu China.

Între primul trimestru din 2008 și mijlocul acestui an, exporturile Germaniei către restul zonei euro au scăzut cu 7%, dar au crescut de peste două ori către Indonezia și China. S-au majorat, de asemenea, semnificativ livrările către țări precum Coreea de Sud, Brazilia și statele din Orientul Mijlociu.

ÎNCHEIERE

După destrămarea lumii bipolare regionalismul devine factorul prioritar al politicii interne și externe ce stă la baza formării unei noi geostrategii de dezvoltare economică.

Deși "armă economică" nu a îndeplinit în totalitate așteptările mari ale susținătorilor săi, aceasta nu poate fi respins ca instrument de învechit al diplomației. Sancțiunile pot juca încă un rol în ceea ce privește a convinge infractorii pentru a afirmă și modifica orientările cu defecte, sau cel puțin să-și exprime dezaprobarea comunității internaționale cu privire la astfel de politici. Sacțiunea este aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; și confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. Trebuit să fie drepturi de utilizare a sancțiunilor, deoarece acestea nu mereu produc rezultate imediate ele încurajează numai statele delincvente la nerespectarea.

Deasemenea cauza apariției unei neînțelegeri în domeniul economic este- concurență economică care urmărește să producă sau vinde mai mult decât celălalt, războiul real de a domina oamenii sau teritorii pentru a stabili o autoritate durabilă (ca câștigător înlocuirea și învinși).

Economia este principiul neutru punct de vedere moral, și nu cunoaște altă valoare decât valoarea, dacă este posibil război cuantificabile, economic se referă la un alt concept care evocă o altă afecta: patriotism economic.

BIBLIOGRAFIE

Conspect , Obiectul geoeconomia subiectul 2 , prelegere.

Sean M. Bolks and Dina Al-Sowayel, How Long Do Economic Sanctions Last? Examining the Sanctioning Process through DurationAuthor, pag 241

Kim Richard Nossal , International sanctions as international punishment , pag, 304

Robert A. Pape, Why Economic Sanctions Do Not Work, pag 90

Monica Basarab . Puterea blândă, prin convingere, http://nazone.ro/2014/10/soft-power.html

Arma secreta a Germaniei, http://abcnews.md/care-este-arma-economica-secreta-a-germaniei/

Embargou, http://dexonline.ro/definitie/embargo

Războiul economic, http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi_economic

Spionaj economic, https://ru.scribd.com/doc/73038807/Spionajul-Economic

Les sanctions: l'arme economique dans le nouvel ordre mondial, http://www.parl.gc.ca/Content/LOP/researchpublications/bp346-f.htm

Germany's Secret Economic Weapon: a Vast Export Network, http://www.wsj.com/articles/SB10001424052702303755504579205970304187440