Creditul, Produs Bancar Principal. Analiza Bonitatii Societatii PE Exemplul Bancii Bancpost
CUPRINS
CAP I SISTEMUL BANCA ROMANESC……………………………1
I.1. Sistemul bancar romanesc între anii 199-2006………………………………….1
I.2. Strategia dezvoltării pe termen mediu a sistemulubancar……………………9
CAP II CREDITAREA –ACTIVITATE IMPORTANTĂ ÎN CADRUL SISTEMULU BANCAR……………………………15
II.1. Aspecte generale privind creditele bancare…………………………. 15
II.2.Conceptul de credit si functiile sale……………………………………19
II.3.Principii de creditare……………………………………………………23
II.4. Tipuri de credite……………………………………………………….30
II.5.Elemente esențiale ale procesului de creditare la persoanele juridice………………………………………………………………………44
II.6.Etapele creditarii……………………………………………………….50
CAP III ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ, ELEMENT CHEIE IN PROCESUL ACORDĂRII CREDITULUI BANCAR
III.1. Importanța analizei economico-financiare a creditului pe termen scurt.56
III.2.Indicatoriieconomicisi financiari…………………………………………62
III.3. Bonitatea agenților economici – criteriu fundamental in acordarea creditelor……………………………………………………………………………………………..69
III.4. Analiza portofoliului de credite al băncilor comerciale………………………71
III.4.1. Stabilirea performanței financiare a împrumutului………………..72
III.4.2. Clasificări privind utilizarea creditului…………………………….77
CAP IV STUDIU DE CAZ PRIVIND FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE A SOCIETĂȚII “SC APLUS PRODIMPEX SRL” DE CĂTRE BANCPOST BRĂILA………79
IV.1. Scurtă prezentare a băncii………………………………………………79
IV.1.1. Credite oferite peroanelor juridice pe termen scurt……………….82
IV.2. Prezentarea societătii Aplus ProdImpex SRL…………………………..84
IV.3. Produse de credit la Bancpost…………………………………………..87
IV.4. Dosarul de creditare…………………………………………………….91
IV.5. Analiza dosarului si acordarea / neacordarea creditului………………..99
CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………..103
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
I SISTEMUL BANCAR ROMANESC
I.1. SISTEMUL BANCAR ROMANESC ÎNTRE ANII 1997-2006
Parlamentul României a adoptat în 1997 Legea privind privatizarea băncilor, cu scopul de a facilita privatizarea societăților bancare cu capital majoritar de stat, pas foarte important pentru restructurarea sistemului bancar românesc din cea de a doua etapă a reformei bancare.
Băncile străine au jucat un rol important în extinderea gamei de servicii bancare și îmbunătățirea calității acestora. Totodată, prin majorarea rapidă a cotei de piață, aceste bănci au intensificat concurența, obligând băncile autohtone să-și sporească eficiența. Băncile străine dețineau 11 la sută din activele totale ale sistemului bancar. Cotele individuale de piață deținute de acestea se situau între 3,6 la sută (ING Barings Bank) și 0,04 la sută (Banca Italo-Romena).
Începând din 1998, punerea în mișcare a economiei românești pe linia performanțelor europene, a eficienței și productivității înalte, proces ce s-a dovedit anevoios și cu costuri ridicate, delimitează cea de-a doua etapă a reformei bancare, demarată prin modificări succesive ale legilor bancare. Sistemul bancar din România s-a modernizat continuu, lăsând în urmă unele dintre reglementările cuprinse în cele dintâi legi bancare, emise în 1991, în prezent abrogate. În 1998, Parlamentul a adoptat trei legi bancare moderne, acte normative de cea mai mare însemnătate pentru accelerarea reformei și fundamentarea economiei de piață în România. Este vorba despre Legea bancară, Legea privind Statutul Băncii Naționale a României și Legea privind procedura falimentului băncilor.
Legea bancară nr. 58/1998 definește, în primul rând, cadrul instituțional. Se prevede, astfel, că activitatea bancară în România se desfășoară prin Banca Națională și prin alte bănci (băncile comerciale).
Statutul Băncii Naționale a României (Legea nr. 101/1998) stabilește natura acestei instituții fundamentale: bancă centrală a statului român, având personalitate juridică. Banca Națională a României beneficiază în prezent de independență politică, administrativă și operațională. Totodată, propunerile privind numirea membrilor Consiliului de administrație nu se mai fac de către Executiv, ci sunt prerogative ale comisiilor de specialitate ale Parlamentului.
Legea privind procedura falimentului băncilor (Legea nr. 83/1998) pornește de la ideea că trebuie elaborat un cadru legislativ distinct pentru rezolvarea situației băncilor falimentare, cadru care să țină seama de specificul activității bancare și al reglementărilor în domeniu. Astfel, la începutul anului 1999, BCR, BRD, banca Agricolă și CEC dețineau 2/3 din piața bancară, 58,6% din depozitele în lei și 56,2% din depozitele în valută ale sistemului bancar românesc, iar în anul 2001 doar 11 bănci dețineau 78% din activele sistemului bancar.
În anii ce au urmat acestui nou cadru legislativ au fost emise ordonanțe de urgență pentru obținerea unui grad cât mai ridicat al compatibilității cu reglementările similare europene și cu cele mai bune practici internaționale.
Dintre aceste ordonanțe amintim :
Ordonanța de urgență nr 137 / 2001 pentru completarea Legii nr 58/ 1998, care aduce noutăți prin redefinirea conceptului de acționar semnificativ, introducerea de noi criterii de autorizare a activității bancare și de retragere a autorizației de funcționare precum și prin redefinirea criteriilor pentru impunerea administrării speciale din partea Băncii Naționale a României;
Ordonanța de urgență nr 137 / 2001 pentru completarea Legii nr 101 / 1998, privind statutul Băncii Naționale a României care stabilește reguli pentru protecția juridică a supraveghetorilor bancari și a administratorilor Băncii Centale și introduce reguli cu privire la schimbul de informații între banca centrală și alte autorități de supraveghere;
Ordonanța de urgență nr 138 / 2001 pentru completarea Legii nr 83/ 1998, cu privire la procedura de faliment, care redefinește criteriile de declanșare a falimentului și extinde sfera de aplicare a legii și asupra cooperativelor de credit.
Principalele modificări structurale din anul 2001 (intrarea în funcțiune a băncii „Banca di Roma SpA”, finalizarea privatizării Băncii Agricole și achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni al West Bank de către acționarul Cardine Banking Group) au avut un impact major asupra cotei de piață deținute de sectorul privat al băncilor cu capital majoritar străin cât și asupra ponderii în capitalul total.
Și totuși, transformarea sistemului bancar românesc se afla în anul 2002 încă într-un stadiu incipient dar suficient pentru a plasa acest subsistem al economiei pe una din principalele poziții în evoluția restructurării. Mai exact, evoluția sistemului bancar românesc din 1990 până în 2002 imprimă dezvoltării sale un pronunțat caracter contradictoriu, îmbinând rezultate remarcabile cu deficiențe structurale și prezentând, în același timp, un potențial insuficient valorificat și serioase semnale de alarmă.
Astfel, sectorul bancar este încă dominat de vechile bănci specializate, dar există în paralel o puternică tendință de erodare a orientărilor către domenii specifice activității bancare și o adaptare a unor politici caracteristice băncilor universale. Tendinței normale de universalizare i se va atașa tendința de accentuare a specializării unităților pe domenii.
Concentrarea pe produse specializate sau pe anumite segmente ale clientelei constituie o alternativă pentru menținerea viabilității sistemului bancar.
Sistemul bancar românesc prezintă câteva caracteristici care s-au evidențiat în ultimii ani. O primă trǎsǎtură o constituie gradul sporit de concentrare, caracterizat prin dominarea pieței bancare autohtone de cǎtre un număr redus de bănci.
În anul 2003, cota de piață a băncilor românești se prezintă astfel: BCR( 31,45% ); BRD ( 13,68%); Raiffeisen Bank ( 6,908%); CEC ( 6,75%). Din punct de vedere al depozitelor, primele 4 locuri sunt partajate de BCR ( 35,62), BRD ( 16,16%) , CEC ( 8,60%), Raiffeisen Bank ( 9,11%), și Alpha Bank( 5, 0%).
O altǎ caracteristică a sistemului bancar o reprezintă segmentarea, care se manifestă prin implicarea bǎncilor cu capital majoritar de stat în finanțarea sectorului de stat, prin contribuția majoră a băncilor cu capital privat la finanțarea sectorului privat, precum și implicarea băncilor în finanțarea activității firmelor al căror capital are aceeași proveniență ca și banca-mamă.
Evoluția structurii sistemului bancar românesc în funcție de natura capitalului în perioada 2004-2006 se prezinta astfel:
Evoluția structurii capitalului bancar ( % )
Sursa : Banca Națională a României
Gruparea băncilor după natura capitalului arată că la sfârșitul anului 2004 băncile cu capital integral sau majoritar de stat dețineau mai mult de 70% din activele sectorului bancar, pentru ca la sfârșitul anului 2005 să mai existe doar 3 bănci cu capital majoritar de stat care controlau doar 46% din sistemul bancar. Estimările cu privire la privatizarea BCR evidențiau că în urma acestui proces va spori ponderea sectorului privat la peste 80%.
Privitor la reforma sectorului bancar, trebuie reținut că România a început procesul de privatizare mai târziu decât multe țări din Europa Centralǎ și de Est. Una din lecțiile cele mai importante ale tranziției din Europa este aceea cǎ privatizarea rapidă și completă este soluția cea mai potrivită pentru asigurarea unui sistem bancar sănătos și competitiv, capabil să susținǎ creșterea economică pe termen lung. Procesul relativ lent al privatizării ample a sistemului bancar românesc trebuie privit însă și în legatură strânsă cu dinamica deasemenea lentă a restructurării întreprinderilor, explicată nu numai prin rigiditățile structurale mai accentuate în economia româneascǎ, ci și prin opțiunea politicǎ prevalentă, care a pus costurile sociale pe termen scurt în centrul politicii de restructurare economică.
Reforma sistemului bancar trebuie privită și prin prisma mixului de politici macroeconomice promovat de autoritățile române. Deprecierea rapidă a monedei, nesprijinită de proceduri contabile și de prudență bancară corespunzǎtoare, a condus la acumularea de mari pierderi și credite neperformante. Reformele din domeniul cursului de schimb și al pieței valutare s-au introdus lent și au fost insuficient coordonate.
În 2004 schimbările legislative s-au realizat în scopul armonizării cu cele din Uniunea Europeană și ca rǎspuns la evoluțiile de pe piața creditului și din domeniul utilizării monedei electronice.
Astfel, se remarcă:
Implementarea IBAN – ului ca element esențial al Sistemului Electronic de Plăți;
Implementarea sistemului RTGS ( Real Time Gross Settlement ) pentru plățile în lei;
Înființarea Biroului de Credit.
Pentru Banca Națională a României, 2004 se încheie cu un succes așteptat de 15 ani. Este vorba de performanța de aducere a inflației sub 10%, fapt ce reprezintă, fară doar și poate, cel mai important rezultat macroeconomic al României. Scăderea inflației a permis băncii centrale să reducă în 7 rânduri dobânda de referință, care a ajuns la 17%, iar băncilor comerciale – să se întoarcǎ cu fața spre clienți. Evoluția creditului neguvernamental, a creditelor de consum face din anul bancar 2004 anul retail-ului. Nu în ultimul rând, un succes al BNR poate fi considerat întărirea leului din ultima parte a anului față de euro și dolar. Faptul dovedește că moneda națională poate să facă față provocărilor anului bancar 2005.
Anul 2005 a fost marcat la nivelul sistemului bancar de câteva mutații cu o semnificație aparte: țintirea directă a inflației, denominarea leului, liberalizarea contului de capital, introducerea sistemului național de plăți electronice.
Țintirea inflației este o politică necesară în stadiul nou în care a intrat economia românească, în care se caută reducerea inflației la o singurǎ cifră și menținerea acesteia la numai câteva procente (2-4 %) pe an. Reușita acestei politici depinde de degrevarea Băncii Naționaleomâne. Deprecierea rapidă a monedei, nesprijinită de proceduri contabile și de prudență bancară corespunzǎtoare, a condus la acumularea de mari pierderi și credite neperformante. Reformele din domeniul cursului de schimb și al pieței valutare s-au introdus lent și au fost insuficient coordonate.
În 2004 schimbările legislative s-au realizat în scopul armonizării cu cele din Uniunea Europeană și ca rǎspuns la evoluțiile de pe piața creditului și din domeniul utilizării monedei electronice.
Astfel, se remarcă:
Implementarea IBAN – ului ca element esențial al Sistemului Electronic de Plăți;
Implementarea sistemului RTGS ( Real Time Gross Settlement ) pentru plățile în lei;
Înființarea Biroului de Credit.
Pentru Banca Națională a României, 2004 se încheie cu un succes așteptat de 15 ani. Este vorba de performanța de aducere a inflației sub 10%, fapt ce reprezintă, fară doar și poate, cel mai important rezultat macroeconomic al României. Scăderea inflației a permis băncii centrale să reducă în 7 rânduri dobânda de referință, care a ajuns la 17%, iar băncilor comerciale – să se întoarcǎ cu fața spre clienți. Evoluția creditului neguvernamental, a creditelor de consum face din anul bancar 2004 anul retail-ului. Nu în ultimul rând, un succes al BNR poate fi considerat întărirea leului din ultima parte a anului față de euro și dolar. Faptul dovedește că moneda națională poate să facă față provocărilor anului bancar 2005.
Anul 2005 a fost marcat la nivelul sistemului bancar de câteva mutații cu o semnificație aparte: țintirea directă a inflației, denominarea leului, liberalizarea contului de capital, introducerea sistemului național de plăți electronice.
Țintirea inflației este o politică necesară în stadiul nou în care a intrat economia românească, în care se caută reducerea inflației la o singurǎ cifră și menținerea acesteia la numai câteva procente (2-4 %) pe an. Reușita acestei politici depinde de degrevarea Băncii Naționale de grija zilnică a gestionării cursului de schimb, care devine tot mai mult produsul nemijlocit al pieței înseși.
La nivelul inflației medii pentru 2005, se observă o reducere a inflației de aproximativ 3 procente, de la 11,9 la sută, la 9 procente.
Denominarea monedei naționale a fost reglementată prin Legea nr. 348 din 14.07.2004 și a intrat în vigoare la 1 iun. 2005.
Liberalizarea contului de capital este unul din evenimentele economice marcante ale anului 2005, al doilea ca importanță după denominarea monedei naționale. Începând cu 11 apr. 2005, Banca Națională a României (BNR) a permis accesul rezidenților la depozitele în lei pe termen scurt. România se angajase în negocierile cu Uniunea Europeană să liberalizeze contul de capital la mijlocul lui 2005. Ca să poată depune lei în băncile românesti, străinii trebuie mai întâi să schimbe valuta pe care o dețin, euro sau dolari. În mǎsura în care această ofertă suplimentară de valută nu-și va găsi contrapartida în cerere, faptul se va reflecta în cursul de schimb, mai exact, în întărirea leului față de euro. Ca urmare a liberalizării contului de capital, s-au ieftinit importurile și toate serviciile pentru care se cerea plata în valută. Liberalizarea presează în continuare asupra dobânzilor bancare. Pe fondul ofertei de bani în creștere, atât dobânzile oferite de bănci la depozite, cât și cele cerute pentru împrumuturi se vor micșora și mai mult. "Un cont de capital liber diminuează distorsiunile și îți dă posibilitatea să atragi acele capitaluri de care ai nevoie”.
Anul 2005 va rǎmâne în istorie ca anul celei mai mari privatizări din sistemul bancar autohton – privatizarea BCR .
Pe 21 dec. 2005 banca austriacă Erste Bank a devenit noul proprietar al BCR, și a plătit 3,75 miliarde euro pentru 61,88% din acțiunile băncii, sumă de 5,8 ori mai mare decât valoarea contabilă a băncii. Conform planului de afaceri, austriecii vizează o restructurare serioasă și rapidă a BCR, care să ducă la o rată de profitabilitate a investiției de 10% începând din 2009.
Anul 2006 ar putea fi pentru sistemul bancar un an al parcurgerii unei noi etape către realizarea unei structuri a produselor și serviciilor mai apropiate de cea din țările europene dezvoltate. Una dintre coordonatele acestui proces o va constitui cu siguranță expansiunea rapidă a creditului pentru locuințe. Adoptarea – în sfârșit! – a pachetului de legi privind creditul ipotecar, existența unei cereri mari din partea populației, precum și creșterea stabilității macroeconomice în perspectiva intrǎrii României în Europa constituie argumente solide în favoarea acestei afirmații.
În legǎtură cu reforma sistemului bancar din România se pot formula urmǎtoarele concluzii:
Sistemul bancar asigură cea mai mare parte din intermedierea financiară din România;
Procesul de reformă al sistemului bancar ( juridic și instituțional ), precum și politica de consolidare a sistemului au purtat amprenta dependenței puternice a sistemului bancar de evoluțiile din sectorul real ( dinamica producției și restructurarea întreprinderilor ) ;
Restructurarea sistemului s-a realizat târziu, începând cu 1997;
Consolidarea bancară din 1997-2000 a reușit evitarea unui risc sistemic.
I.2.Strategia dezvoltǎrii pe termen mediu a sistemului bancar
Economia de piață presupune existența unui sistem bancar care să asigure mobilizarea disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor spre desfășurarea unor activități economice eficiente. Într-o economie de piață sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și concentrare a economiilor societății și de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv și imparțial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiții. În îndeplinirea acestei primei funcții, băncile, ca verigii de bază ale sistemului, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură și facilitează efectuarea plăților, oferă servicii de gestionare a riscului și reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.
Modificările structurale și operaționale ale sistemului bancar românesc, care au început și vor continua, au menirea unei bune funcționări a lui în structura integrată a Sistemului Bancar European.
Obiectivele Strategiei de dezvoltare pe termen mediu a sistemului bancar este creerea unui sector format din bănci puternice, capabile să asigure o intermediere financiară pe criterii de eficiență.
Dobândirea statutului de stat membru al Uniunii Europene, cu începere din anul 2007, constituie o prioritate de prim ordin a României.
Banca Națională a României (BNR) joacă un rol important în procesul de pregătire a aderării României la UE acționând în direcția:
Perfecționării cadrului instituțional și operațional de conducere a politicii monetare;
Dezvoltării unui sistem bancar solid, care să se integreze cu succes în piața financiară a UE și care sǎ fie pregătit pentru adoptarea monedei unice europene.
Pentru reușita acestui demers, Banca Națională a României a stabilit o strategie cu obiective clar definite. BNR este, de asemenea, angajată într-un amplu proces de întǎrire a capacității sale instituționale, menit să asigure participarea sa cu succes la Sistemul European al Băncilor Centrale.
În acest context, în vederea alinierii activităților și funcțiilor BNR la cele mai bune practici internaționale, potrivit standardelor impuse de participarea la Sistemul European al Băncilor Centrale, precum și a intăririi competitivității, stabilității și credibilității sistemului bancar românesc, între obiectivele prioritare ale băncii centrale se regăsesc:
– consolidarea supravegherii instituțiilor de credit;
– monitorizarea performanțelor sectorului financiar-bancar;
– monitorizarea riscurilor legate de activitatea de intermediere financiară.
În ceea ce privește consolidarea supravegherii instituțiilor de credit, arǎtăm că acest obiectiv capătă o conotație deosebită în condițiile în care sectorul bancar reprezintă cel mai important segment al sistemului financiar românesc – cu o pondere a activelor nete în PIB de 37,7%.
Din punct de vedere al gradului de capitalizare a sistemului bancar se observă consolidarea poziției pe piață bancarǎ autohtonă a unor bănci cu capital străin.
La începutul trim. I 2005, din totalul celor 40 de instituții de credit, 2 au rămas în categoria băncilor de stat, 7 au capital majoritar privat românesc, iar 30 aparțin capitalului străin. La aceasta se adaugǎ rețeaua cooperatistă CREDITCOOP, cu un număr de 134 entități teritoriale. Din cadrul țărilor care dețin participații în capitalul instituțiilor de credit, Austria (cu 26,6% în capitalul agregat), Grecia cu 11,4% și Italia cu 8,2% au ocupat primele 3 locuri la finele trim I 2005.
Pe fondul măsurilor de reglementare și supraveghere adoptate de banca centrală și al unui comportament responsabil al acționarilor și conducătorilor instituțiilor de credit, indicatorii care definesc starea de sănătate a sistemului bancar românesc s-au încadrat în standardele internaționale.
În anul 2004, respectiv trim.I 2005 s-a constatat o îmbunǎtǎțire a eficienței sectorului bancar, cuantificată prin intermediul indicatorilor de rentabilitate financiară – ROE și economică – ROA, ce au înregistrat nivelul de 16,9% la 31 ian. 2004, respectiv 19,1 % la 31 mar. 2005 pentru ROE, precum și de 2,1% la 31 dec. 2004, respectiv 2,4 % pentru ROA.
În ceea ce privește solvabilitatea sistemului bancar, indicatorul agregat de solvabilitate la sfârșitul trim.I 2005, a fost de 19,2%, nivel superior limitei minime reglementate (12%).
Progrese semnificative s-au înregistrat și în evoluția indicatorilor care definesc calitatea portofoliului de active, ponderea creditelor restante și îndoielnice în total credite fiind de numai 0,4% la finele trimestrului I 2005.
Pe fondul situației prezentate, în „Strategia dezvoltării pe termen mediu a sistemului bancar”, în vederea consolidării funcției de supraveghere a BNR măsurile care urmează a fi întreprinse vor fi orientate, în principal, către:
– perfecționarea activității de supraveghere prudențială;
– îmbunătățirea procedurilor de soluționare a situației băncilor insolvabile;
– sprijinirea procesului de privatizare a băncilor cu capital de stat;
– sporirea încrederii publicului în sistemul bancar și, implicit, încurajarea economisirii, prin creșterea rolului Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar;
– întărirea cooperării cu alte autorități de supraveghere din țară și din străinătate.
Pentru întărirea capacității de supraveghere prudențială, Banca Națională a României și-a propus pe termen scurt urmǎtoarele obiective și acțiuni:
1. perfecționarea metodelor de supraveghere on-site și off-site;
2. finalizarea Manualului supraveghetorului bazat pe sistemul de evaluare a riscurilor.
Pe termen mediu, Banca Națională a României va acționa cu precădere în următoarele direcții:
1. dezvoltarea și actualizarea sistemelor de monitorizare a performanțelor băncilor prin introducerea de noi indicatori și componente de evaluare (de ex; sensibilitatea la riscul de piață, riscul operațional), în cazul sistemului de rating bancar precum și a unor modele matematice de previzionare a eventualelor falimente, în cazul sistemului de avertizare timpurie;
2. îmbunătățirea gradului de dotare tehnică și a nivelului de pregătire a personalului cu atribuții pe linia supravegherii instituțiilor de credit.
Pentru realizarea acestor obiective, BNR va continua să acorde o atenție deosebită laturii calitative a procesului de supraveghere, vizând în principal:
– îmbunătățirea Sistemului Uniform de Rating Bancar – CAAMPL;
– intensificarea cooperării cu autoritățile de supraveghere din țara de origine a capitalului investit;
– intensificarea cooperǎrii cu autoritǎțile implicate în combaterea terorismului și a spălării banilor;
– menținerea unui contact permanent cu autoritățile de supraveghere, membre ale Grupului Supraveghetorilor din Europa Centralǎ și de Est.
În privința numărului de bănci din România anilor 2012-2014 (când se va adopta euro), acesta va fi rezultanta unor procese complexe în care, nu în ultimul rând, un rol important îl vor juca atât concurența pe piața bancară, cât și politica marilor actori de pe piață privind dezvoltarea rețelelor lor teritoriale și a profilului de creditare. În viitor, calitatea serviciilor oferite de sistemul bancar românesc va fi mai importantă decât numărul de bănci.
II CREDITAREA – ACTIVITATE IMPORTANTĂ ÎN CADRUL SISTEMULUI BANCAR
II.1. Aspecte generale privind creditele bancare
Scopul oricărei societăți bancare este acela de a fi profitabilă, iar cea mai importantă sursă de venituri este încă pentru băncile românești, creditul bancar, deși conform reglementǎrilor în vigoare băncile, persoanele juridice române și sucursalele băncilor străine pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități:
acceptare de depozite;
contractare de credite, operațiuni de factoring și scontarea efectelor de comerț;
emiterea și gestionarea instrumentelor de plată și de credit;
plăți și decontări;
leasing financiar;
transferuri de fonduri;
emiterea de garanții și asumarea de angajamente;
tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu:
instrumente monetare nenegociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit);
valută;
instrumente financiare derivate;
metale prețioase, obiecte confecționate din acestea, pietre prețioase,
valori mobiliare;
intermedierea în plasamentul de valori mobiliare și oferirea de servicii legate de acestea;
administrarea de portofolii ale clienților, în numele și pe riscul acestora;
custodia și administrarea de valori mobiliare;
depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;
închirierea de casete de siguranță;
consultanță financiară bancară;
operațiuni de mandat.
Funcțiile principale ale unei bănci sunt:
să atragă depozitele bănești ale clienților (persoane fizice sau juridice) (atragere de fonduri);
să permită clienților să-și retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;
să acorde împrumuturi clienților care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor).
Realizarea acestor funcții este mult ușurată dacă banca îndeplinește anumite condiții referitoare la activitatea sa precum:
menținerea încrederii clienților;
înregistrarea tuturor tranzacțiilor (menținerea unei evidențe riguroase a operațiunilor);
asigurarea confidențialitǎții bancare, dovedind discreție față de afacerile clienților.
Aceste condiții, pe de o parte, se regăsesc în cerințele stipulate de banca centrală pentru acordarea de autorizații de funcționare, iar pe de altă parte, sunt derivate din acordurile internaționale. Există două documente deosebit de importante în care sunt precizate standardele privind desfășurarea activităților bancare. Primul document este „Convenția de la Basel”, care abordează problema capitalului băncilor, iar al doilea este intitulat „A Doua Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene” și se referă la acordarea licențelor băncilor. Băncile din România sunt preocupate de atingerea standardelor internaționale, în vederea recunoașterii lor de către comunitatea bancară internațională și de către clienți, ca bănci cu bun renume.
Ca și moneda, creditul este o categorie economico – financiară creată de om pe parcursul evoluției normale a societății omenești, nǎscută din nevoia individului de a rezolva problemele schimbului de mărfuri.
Printre primele operațiuni cu caracter economic înfǎptuite de indivizii care au trecut de la viața izolată la o formǎ de viațǎ socială a fost schimbul în natură; consecințele creșterii producției și implicit a schimbului a fost creerea schimbului pe datorie sau împrumutul. Creditul apare însă într-un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului, când vânzătorul predǎ valori de întrebuințare în schimbul unor promisiuni că va primi cândva o valoare egală. Acest fapt constituie o vânzare pe credit.
Operațiunea privește două părți. O parte acordă creditul. Cealaltǎ parte îl primește sau altfel spus se îndatorează. Relațiile de credit au existat și în economiile premonetare. Deci creditul poate exista și în economiile fără monedǎ. Evident că, în ansamblul lor, relațiile de credit, astăzi, nu se pot emancipa de haina monetară.
Operațiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă, de la relații între indivizi sub forma unor acorduri personale simple, până la tranzacții formalizate ce se efectuează pe piețe monetare sau financiare foarte dezvoltate și formate în cadrul unor contracte complexe. O parte importantă a relațiilor de credit privește mobilizarea capitalurilor disponibile și a economiilor. Părțile implicate, tipul de instrumente utilizate și condițiile în care creditul este consimțit, sunt extrem de diverse și în continuă evoluție. Dispozitivul instituțional variază de asemenea de la țară la țară.
Esențial rămâne același peste tot: o valoare actuală se transmite de cǎtre un creditor ( investitor sau împrumutator ) unui debitor ( împrumutat ) care se angajează s-o ramburseze, după un timp, în condițiile specificate în acordul de credit, în cadrul căruia debitorul promite, de asemenea cǎ va plăti dobânda pentru a remunera pe creditor.
În economia de piață creditul are un rol deosebit. Creditul este unul dintre motoarele principale ale întregului angrenaj economico – social. Ca monedă, instrument de plată ori modalitate de plată, creditul servește la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât și a unora de schimb. Utilizarea raționalǎ a creditului sporește puterea productivă a capitalului și asigură un volum mare de produse.
II.2. Conceptul de credit și funcțiile sale
Cuvântul credit își are originea în cuvântul latin creditum – participiu trecut al verbului credere, care reprezintă un moment subiectiv de credință sau încredere, pe care fiecare dintre noi o are în calitatea personală a celui căruia îi acordăm bunuri, servicii sau lucrări și în al doilea rând, în posibilitățile materiale sau economice ale acestei persoane de a satisface obligația ce și-a luat-o în urma încrederii ce i-am acordat-o.
Însă pentru definirea creditului este necesară prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, și anume :
Creditul ca încredere;
Creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire;
Creditul ca formă a relațiilor de schimb.
Creditul ca încredere: este o concepție care plasează la baza relațiilor de credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definițiile date acestui concept. Această încredere se concretizează în relațiile dintre creditor și debitor, în sensul că acesta din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încrederea din partea creditorului.
Creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire reprezintă o abordare care pornește de la conținutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părți din produsul social de la unii din participanții la circuitul economic către alți participanți la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relațiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele și taxele, care au caracterul definitiv, creditul este o formă particulară a acestor relații, prin caracterul temporar al transferului din economie.
Creditul ca formă a relațiilor de schimb reprezintă un acord prin care unele bunuri, sevicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare.
Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare și corelarea acestor trei abordări, ceea ce poate duce la următoarea formulare:
Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relațiii de repartiție a unei pǎrți din PIB sau din venitul național, prin care se mobilizează și se distribuie disponibilitǎțile din economie și se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital și al realizării unor obiective ale politicii economice.
În esență, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare.
Definiția legală a creditului bancar este cuprinsă în art. 3 litera g) alineatul 1 al Legii bancare nr. 58/ 1998 : „ Orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporeazǎ o creanță sau a altui drept la platǎ unei sume de bani”.
Din text rezultă trei modalități ale creditului bancar:
Împrumutul de fonduri;
Prelungirea scadenței unei datorii;
Scontul.
Conținutul și semnificația creditului rezultă și din funcțiile sale. Astfel creditul îndeplinește pe piețele de capital mai multe funcții cum ar fi:
Funcția distributivă constă în redistribuirea capitalurilor bănești disponibile la un moment dat în economie prin operațiuni active și anume prin acordarea de împrumuturi. Capitalurile bănești disponibile apar sub diverse forme, de la surpulsurile de capital de circulație aflate temporar sub formă activă în conturile bancare ale agenților economici, la economiile populației. Aceste capitaluri bănești sunt atrase la bănci prin așa numitele operațiuni pasive, banca fiind locul de întâlnire a capitalului temporar disponibil cu întreprinzătorul ce are nevoie de capital.
Funcția de transformare a economiilor în investiții. Prin atragerea economiilor populației și a agenților economici de către bănci, acestea își sporesc cantitatea de capital bănesc, capital pe care, apoi, prin acordarea de împrumuturi îl transformă în investiții. Această funcție pleacă de la premisele – corecte, de altfel – cǎ orice sumă de bani păstrată în afara cadrului instituțional – bancar, deci neutilizată se depreciază și, totodată, că nu orice individ care deține capital bănesc este și întreprinzător astfel încât prin depunerea acestui capital la o bancă, este posibilă întâlnirea capitalului cu munca. Așadar, creditul este cel care pune la dispoziția întreprinzătorului particular capitalul bănesc necesar, asigurând transformarea economiilor astfel inactive în investiții.
Funcția de emisiune monetară. Sporirea neîncetată a rolului creditului a dus la consolidarea ideii de credit, bazată pe increderea participanților la actul economic în monedă fiduciară sau bilet de bancă și monedă scripturală sau bani de cont și chiar încrederea acestora în instrumentele tehnice de plată, cum ar fi viramentul, cecul, trata, biletul la ordin, compensația etc. Masa monetară este formată prin emisiunea băncii centrale la cererea pe care o formulează sectoarele economice prin intermediul celorlalte bănci, astfel încât banca de emisiune la cerere emite mijloace de plată suplimentare care să asigure acoperirea acoperirea plusului de mărfuri produse de economie și destinația consumului, cât și o oarecare stabilitate a prețurilor.
Manifestarea funcției de emisiune a creditului constă în crearea de noi mijloace de plată în economie a unei mase monetare suplimentare.
Dacă fondurile agenților economici, resursele bugetului administrației publice și ale populației sunt, în fiecare moment, limitate, creditul bancar apare ca fiind singura resursă „ liberă”, a cărei mărime ar putea lua valori în funcție de deciziile subiective ale băncilor.
Această aparență este, însă, falsă. Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară, ci ea trebuie corelată cu realitățile economiei, deoarece supracreditarea cât și subcreditarea au efecte perturbatoare asupra economiei.
Funcția de asigurare a stabilității prețurilor – realizată prin reglarea dimensiunii cererii și a ofertei de mărfuri și servicii, creditându – se pe de o parte stocurile și pe de altă parte consumul la produsele cu caracter sezonier. Se folosește un instrument al creditului și anume warantul – titlu de credit și efect de comerț în același timp, este un înscris eliberat de un antrepozit depunătorului unei mărfi în acel antrepozit. Se compune dintr-un document numit recipisă care atestă și constituie totodată titlu de proprietate asupra mărfii și warantul propriu – zis, care, prin andosar, poate circula ca un efect de comerț, conferind deținătorului drepturile care derivă dintr-un titlu, garantate prin marfa depusă.
Creditul are un rol deosebit în promovarea relațiilor comerciale internaționale, dar pe cât de util și avantajos este, pe atât de primejdios devine când nu este utilizat judicios, (prin folosirea abuzivă), mai ales pentru consum și supracreditare, precum și stimularea operaținilor speculative.
Așadar, creditul îndeplinește următoarele funcții în economie:
Înlesnește sporirea capitalului real printr-o mai bună utilizare a factorilor de producție existenți;
Facilitează distribuirea resurselor bănești între diferite întreprinderi și ramuri care sunt bine situate pe piață, creditul contribuind la concentrarea întreprinderilor;
Accelerează tranzacțiile comerciale, ameliorând procesul de desfacere a mărfurilor la scară largă;
Sporește viteza de rotație a monedei și contribuie la dimensionarea ei, asigurând în același timp și o reducere a cheltuielilor în circulația banilor;
Creditul contribuie, prin reglarea ratei dobânzii, la stăvilirea fenomenului de inflație;
Exercită o influență pozitivă asupra consumului în cazul acordării creditelor pentru consum;
Contribuie la apariția de firme mici, care adesea sunt promotoare de inovație, ceea ce favorizează amplificarea concurenței – factor al creșterii economice;
Creditul are un rol deosebit și în promovarea relațiilor internaționale.
Prin funcțiile pe care le îndeplinește, creditul generează o serie de efecte favorabile, cum ar fi:
Sporirea puterii productive a întreprinderii, prin redistribuirea capitalului;
Concentrarea capitalului;
Reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulația monetară;
Adaptarea elastică a masei monetare de bani în circulație la necesarul economiei.
Pe lângă aceste efecte favorabile creditul presupune și o serie de riscuri. Principalul risc este abuzul de credit, fenomenul supracreditării economiei generând, inevitabil, procese de deteriorare a puterii de cumpărare a banilor, (inflație). Totodată creditul poate favoriza operații economice ce atentează la lichiditatea bancară, în măsura în care băncile au prea puține posibilități de selecție a clienților solicitatori de credite sau aceștia sunt de rea- credință.
Riscurile creditului pot fi generate de fenomene economice individuale sau de o anumită stare economică conjucturală.
Pentru prevenirea riscurilor creditării, băncile trebuie să dețină informații pertinente asupra situației patrimoniale și financiare a debitorilor, asupra naturii operațiunilor economice în care aceștia se angajează. Totodată prevenirea riscurilor în creditare mai presupune cunoașterea reputației morale a debitorilor, a bonității lor, o bună evaluare a evoluției viitoare a acestora.
II.3. Principii de creditare
Economiile actuale, ca economii monetare, presupun desfășurarea unui amplu proces de creditare, ca o latură consistentă a activității bancare. Există o interdependență între credit și situația financiară a agenților economici. În primul rând, situația creditelor reflectă starea financiară a oricărui întreprinzător angajat în relația de creditare. În al doilea rând, o bunǎ susținere financiară va genera condiții favorabile pentru obținerea de noi credite.
Creditarea nu este o știință exactă; nu este posibil ca prin utilizarea unei formule sau aplicarea unei teorii să se garanteze că suma acordată unui client va fi rambursată cu dobânda aferentă. Există – totuși – principii de creditare care, dacă sunt aplicate consecvent, permit reducerea gradului de incertitudine și, prin urmare, a riscului implicat în creditare.
Prudența bancară este principiul de bază după care se călăuzește întreaga activitate bancară. Ca atare băncile vor urmări ca solicitanții de credite să dea dovadă de credibilitate. Activitatea de creditare trebuie să prezinte interes atât pentru bancă, care are în vedere o sporire a profiturilor obținute din dobânzi, cât și pentru agenții economici, ce urmăresc consolidarea afacerilor și dacǎ este posibil obținerea unei mai bune rentabilități financiare, urmare a practicării unei efect de „levier” financiar favorabil.
Toate operațiunile de creditare și în legătură cu constituirea garanției vor trebui consemnate în documentele contractuale, din care să rezulte fără echivoc toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții.
Pe întreaga durată a creditării, debitorul are obligația să pună la dispoziția băncii câte un exemplar din: bilanțul contabil, situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de creditor. Această obligație apare ca o clauză distinctă prevăzută în contractul de credit.
Un alt principiu care trebuie respectat este acela că împrumuturile și scrisorile de garanție solicitate băncii, indiferent de suma sau durata de rambursare, se acordă pentru destinația stabilită prin contracte. Nerespectarea acestei condiții dă dreptul băncii de a rezilia contractul de credit și de a retrage împrumutul.
În practica bancară, persoanele fizice pot să solicite credite dacă îndeplinesc o serie de criterii, cum ar fi:
Realizarea de venituri certe și cu caracter permanent pe întreaga perioadă de creditare;
Garanția rambursǎrii creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizează, precum și cu alte valori materiale;
Lipsa debitelor restante sau a altor obligații neachitate la scadență la data solicitării împrumutului.
Principiul planificării creditelor afirmă necesitatea estimării, cuantificării cerințelor și potențialului de creditare ale băncii, sub forma unor situații bilanțiere care cuprind resursele totale de creditare ( disponibilități și depozite, valori mobiliare, refinanțări etc.) și plasamentele ( credite, plasamente interbancare, rezerva minimă obligatorie). Prin compararea resurselor totale de creditare (Rtc) cu totalul plasamentelor (Pt) pot să apară următoarele două situații:
Rtc < Pt – deficit de resurse;
Rtc > Pt – excedent de resurse.
Activitatea de planificare bancară a plasamentelor se corelează cu stabilirea necesarului de credite de către clienții băncii în funcție de necesități. Această activitate presupune o limitare a creditelor în cadrul unor plafoane stabilite și controlate de către unitățile bancare.
Principiul garantării creditelor asigură băncile în ceea ce privește rambursarea la scadență a ratelor din credit și achitarea dobânzilor aferente. În relațiile cu debitorii, băncile sunt expuse unor riscuri care în mod firesc impun luarea unor măsuri pentru garantarea creanței. De regulă garantarea creditelor se face pe baza unor bunuri mobile și imobile ale debitorului. Trebuie reținut faptul că băncile pot acorda credite în condițiile în care garanțiile constituite pot fi valorificate și dacǎ existǎ posibilități reale de rambursare a creditelor pe seama lichidităților generate de activitatea economică.
Din punct de vedere juridic, după natura lor, garanțiile pot fi : garanții reale și garanții personale.
Garanțiile reale constă în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării rambursării creditelor angajate. Acest tip de garanție oferă băncii dreptul de referință (întâietate în recuperarea creanței) și dreptul de urmărire (poate acționa asupra bunului respectiv, indiferent la cine se află). Garanțiile reale se pot concretiza în gajul propiu – zis ( cu deposedare) sau în ipotecă sau privilegii.
Garanțiile personale constă în acele mijloace juridice prin care o persoană se angajează în numele debitorului să plătească datoria în caz de insolvabilitate a acesteia. Cele mai utilizate forme de garanții personale sunt : cauțiunea, scrisoarea de garanție și cesiunea de creanță.
Toate aceste forme de garantare a creditelor, pentru a fi acceptate de către bănci trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții :
Să poată fi materializate într-un titlu înscris autentic;
Bunurile să se afle în propietatea debitorului sau girantului și să nu fie afectate de către alte creanțe;
Proprietarul bunului să aibă capacitatea de a-l gira sau ipoteca;
Bunurile existente anterior angajării creditelor să fie în stare corespunzătoare de funcționare;
Bunurile procurate ulterior pe seama creditelor să fie noi și însoțite de documente de calitate;
Bunurile propuse drept garanție să aibă piață de desfacere sau potențiali cumpărători.
În contextul general al secretului profesional în activitatea bancară confidențialitatea operațiunilor de creditare reprezintă o cerință cu implicații asupra consolidării încrederii în sistemul bancar, a prestigiului de care trebuie să se bucure în rândul clienților săi.
Rambursarea creditelor la scadență, ca principiu al activității de creditare presupune restituirea sumelor împrumutate la termenele stabilite. Fiecare agent economic angajat în relația de creditare va negocia și va stabili în funcție de anumite criterii, termenele de rambursare pe care băncile vor urmări să fie respectate. Are loc așa – zisa scadențare a creditelor. Scadența este o dată viitoare, posibilă și certă la care creditul devine exigibil și trebuie rambursat. Scadența poate fi intermediară, atunci când numai o parte din împrumut devine exigibil și trebuie rambursat, sau finală când operează rambursarea ultimei rate.
Pot să apară și situații în care creditele nu pot fi rambursate la scadență. Dacă acest fenomen este generat de cauze obiective, la cererea clienților săi banca poate prelungi termenul de rambursare, procedându –se la o rescadențare a creditelor.
Totodată, pot să apară și cazuri deosebite, justificate economic, când debitorul se confruntă cu greutăți majore în rambursarea creditelor. În aceste situații, la solicitarea expresă a celor în cauză, băncile pot aproba reeșalonarea la plată a întregului credit ca o măsură excepțională înainte de declararea incapacității de plată și declanșarea procedurii de executare silită.
Creditele nerambursate, nici după procedura de reeșalonare se vor trece din inițiativa băncii în categoria „creditelor restante”, pentru care se vor percepe dobânzi penalizatoare în funcție de vechimea restanțelor.
În condițiile în care un agent economic are de achitat băncii sale diferite creanțe din activitatea de creditare, ordinea va fi urmatoarea:
– comisioane, taxe si speze bancare;
– dobânzi penalizatoare;
– dobânzi curente;
– rate credite restante în ordinea vechimii;
– rate din creditele curente ajunse la scadență.
Aplicarea unilaterală a principiilor creditării pentru toți beneficiarii de credite crează posibilitatea urmăririi operative a resurselor de creditare și antrenarea acestora potrivit necesităților reale ale economiei.
II.4. Tipuri de credite
Diversitatea formelor sub care se manifestă creditul în economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, în funcție de care se disting următoarele:
1. după natura economică și dupǎ participanții la relația de creditare, se remarcă:
creditul comercial;
creditul bancar;
creditul de consum;
creditul obligatar;
creditul ipotecar.
2. după calitatea debitorului se delimitează:
creditul acordat persoanelor fizice;
creditul acordat persoanelor juridice.
3. după calitatea debitorului și a creditorului se disting:
creditul privat;
creditul public.
4. după destinația creditului:
credite de producție;
credite de consumație.
5. după natura garanțiilor:
credite reale;
credite personale.
6. după întinderea drepturilor creditorului:
credite denunțabile;
credite nedenunțabile;
credite legate.
7. după modul de stingere a obligațiilor de plată:
credite amortizabile;
credite neamortizabile.
8. după termenul la care trebuie rambursat creditul:
credite pe termen scurt;
credite pe termen mijlociu;
credite pe termen lung.
1. După natura economică și participanții la relația de creditare
Creditul comercial
Acordarea de credite sub formă de marfă este o practică seculară care își are originea în procesul diviziunii primare a muncii, atunci când, din masa producătorilor s-au desprins comercianți, (agenți economici specializați în desfacerea mărfurilor).
Prin actul de credit care acționa în sprijinul realizării mărfurilor, se îmbinau, pe de o parte, interesul producătorului de a asigura vânzarea produselor sale și pe de altă parte interesul comerciantului lipsit de capital, care se învoia, de fapt, să plătească marfa după vânzarea ei.
Pe măsură ce producția mărfurilor s-a diversificat și rețelele de distribuții s-au amplificat, proporțiile creditului comercial au crescut.
Creditul comercial constituie baza întregului sistem de credit și deserverște circuitul creditului industrial, favorizând transformarea acestuia din marfă în formă bǎnească.
Practic, creditul comercial apare atunci când un producǎtor are mărfurile gata fabricate, iar un comerciant are desfacerea asigurată pentru aceste mărfuri dar nu are bani lichizi pentru a le achiziționa. În această situație părțile convin ca plata să se facă la o dată ulterioară, luându-se în calcul și sporul pe care trebuie să- l plătească cumpărătorul vânzătorului pentru că a folosit mărfurile sale o perioadă de timp. Numai creditul comercial poate favoriza desfacerea producției fără să se aștepte până când cumparătorii vor dispune de numerar. Această însușire a creditului comercial accelerează circulația capitalului industrial.
Cu toate avantajele pe care le presupune, creditul comercial are totuși o serie de limite. În primul rând el este limitat prin proporțiile capitalului de rezervă al producătorului. Orice întreprinzător va putea vinde mărfuri pe credit numai în măsura în care dispune de rezerve de capital care-i permit continuarea activității de exploatare. În al doilea rând, proporțiile creditului comercial depind de regularitatea încasării contravalorii mărfurilor vândute pe credit anterior; dacă nu încasează la timp contravaloarea mărfurilor livrate, producǎtorul va trebui sǎ restrângă vânzarea cu plata ulterioară ( pe credit).
Creditul comercial se manifestă sub două forme:
creditul cumpărător;
creditul vânzător.
Creditul cumpărător:
se manifestă sub forma plǎților în avans;
aceste credite apar ca o prefinanțare de către beneficiari a produselor pe care intenționează să le achizițoneze;
sunt frecvente în ramuri precum: agricultură și construcțiile de locuințe.
Creditul vânzător:
are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată.
Mărfurile primite pe credit comercial (indiferent dacă sunt formalizate prin instrumente de credit exprese sau fac parte dintr-un contract general între agenți) reprezintă pentru beneficiari datorii exigibile și implică o amânare mai scurtă sau mai îndelungată a termenului de plată. Prin aceasta creditul devine o sursă principală a întreprinderii beneficiare care folosind materialele primite obține produse finite și mai devreme sau mai târziu este în măsură de a primi banii.
Deci, creditul comercial acționează în economia beneficiarului ca o sursă suplimentară de capital circulant, scutindu-l pe acesta de a recurge, în acest scop, la alte resurse, de pildă la creditul bancar.
Creditul bancar
Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalități diferite, pe termen scurt, mijlociu și lung, privind operații bazate pe înscrisuri sau fără, garantate sau negarantate, în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general.
Creditul bancar este un credit sub formă bănească acordat de bancheri întreprinzătorilor. Dacă în cazul creditului comercial, participanții la relațiile de credit sunt întreprinzătorii, în cazul creditului bancar numai unul dintre participanți este agent nefinanciar, producător ( întreprinzător ), celălalt participant fiind banca, adică un agent financiar, bancherul apărând doar în ipostaza de deținător al sumei împrumutate. Creditul bancar sub formă bănească este mult mai flexibil, se poate mișca în orice situație, disponibilitățile bănești mobilizate din anumite sectoare ale economiei putând fi dirijate către întreprinzători, indiferent de sfera lor de activitate.
Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce. Pe de o parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozite care pot fi folosite de către acestea, ca resurse. Pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producție curente sau cu recuperare ulterioară, pentru investiții.
Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode:
avansuri în cont curent;
linia de credit simplă;
linia de credit confirmată;
linia de credit revolving;
credite cu destinație specială.
a) Avansurile în cont curent :
sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casă;
nu au destinație prestabilită și din acest motiv sunt denumite credite de trezorerie;
aceste credite nu sunt garantate prin anumite garanții, ci prin starea de bonitate a clientului;
b) Linia de credit simplă:
reprezintă nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, într-un cadru prestabilit;
c) Linia de credit confirmată:
semnifică suma ce poate fi acordată sub formă de credit și care este consemnată într-un document scris convenit de bancă.
d) Linia de credit revolving:
este un mecanism de creditare care presupune cǎ pe măsură ce au fost rambursate creditele anterioare, se acordă noi credite, fără întocmirea de noi documente.
e) Credite cu destinație specială:
sunt cele pentru constituirea de stocuri sezoniere privind materiile prime agricole, credite pentru producția de conserve, ori pentru stocarea de materiale pentru constucții.
Creditul de consum
Creditul de consum constă în vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal de valori mari și folosință îndelungată cum sunt mobila, articolele de uz casnic, autoturismele etc. Între creditul de consum și creditul bancar se manifestă raporturi de determinare, adesea, pentru a dezvolta vânzarea de mărfuri, cu plata în rate, comercianții recurg la creditul bancar. În condiții de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să restituie bunurile, iar uneori, în funcție de clauzele contractuale nu se mai pot recupera nici ratele achitate.
Creditul obligatar
Creditul obligatar reprezintă o grupă a operațiilor de credit cu utilizare frecventă, care se referă la relațiile de credit în care partenerii sunt instituțiile statului sau întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligațiunile, pe de o parte, și creditorii, subscriitorii și deținătorii acestor obligațiuni, care-și angajează astfel capitalurile, în vederea obținerii unui venit sigur sub formă principală de dobânzi.
Rezultă că obligațiunea, în calitate de titlu de credit, servește atât capitalului fix cât și la formarea capitalului circulant ( sub forma bonurilor și certificatelor de depozit). Referitor la obligațiile emise de întreprinderi se evidențiază specificul acestora de a fi angajate primordial în sfera publică, ele fiind accesibile tuturor doritorilor de investiții și făcând obiectul negocierii la bursa de valori.
Creditul ipotecar
Creditul destinat activității imobiliare reprezintă una din cele mai importante categorii de credit din sistemul național în economia de piață, economie care cultivă și dezvoltă, sprijină și susține proprietatea individuală.
Creditul ipotecar presupune o convenție între creditor și împrumutat, în care se prevede în general:
Proprietatea ce servește ca garanție a rambursării împrumutului;
Condițiile de remunerare și scadențele de rambursare;
Penalități în caz de rambursare anticipată, parțială sau completă a împrumutului;
Circumstanțele în care prin nerespectarea condițiilor de împrumut debitorul pierde proprietatea.
Creditul ipotecar se afirmă deci, ca principală modalitate de sprijinire a proprietății imobiliare.
2. După calitatea debitorului
Creditul acordat persoanelor fizice
Conform Normei BNR nr. 10/2005 – privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice – instituțiile de credit sunt obligate să încadreze creditele persoanelor fizice în una din următoarele categorii:
Credit de consum – reprezintă orice credit contractat de o persoană fizică, în vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului și/sau ale familiei acestuia ori pentru achiziționarea de bunuri altele decât cele care se circumscriu unei investiții imobiliare;
Credit pentru investiții imobiliare – reprezintă orice credit contractat de o persoană fizică, inclusiv credit ipotecar având ca destinație dobândirea sau menținerea drepturilor de propietate asupra unei teren și/sau unei construcții, realizate sau care urmează să fie realizatǎ, precum și creditul acordat în scopul reabilitării, modernizării, consolidării sau extinderii unei construcții ori pentru viabilizarea unui teren.
Creditul acordat persoanelor juridice
Băncile comerciale, care reprezintă componenta de bază a sistemului bancar prin natura activității lor, sunt autorizate să acorde atât credite pe termen scurt, pe o perioadă de maxim 12 luni, destinate activității de exploatare, cât și credite pe termen mediu ( 1 la 15 ani ) și lung ( 5 – 25 ani ) pentru susținerea activității de investiții.
Creditele pe termen scurt sunt :
a) exprimate în moneda națională, pe destinații cum sunt:
– de capital ( pentru acoperirea trezoreriei );
– linii de credit;
– stocuri, cheltuieli și alte active constituite temporar;
– producția de export și exportul de produse.
b) în valută:
– importuri de bunuri și servicii;
– linii de credit de tip revolving pentru import de materii prime și materiale;
– documente remise spre încasare.
Creditele pe termen mediu și lung sunt :
a) în lei pentru:
– dezvoltare în completarea capitalului propriu;
– activități de leasing;
– procurarea titlurilor de valori mobiliare;
b) în valută pentru:
– mobilizarea și dezvoltarea capacităților existente;
– retehnologizarea proceselor de producție.
Creditele de trezorerie reprezintă raporturi de credit menite să satisfacă necesitățile curente ale societăților comerciale de regulă, din surse proprii ale băncii remunerate în strânsă corelație cu dobânda pieței și garantate de obicei prin desfășurarea întregii activități la banca creditoare.
Acordarea creditelor de trezorerie se face prin intermediul unei cont separat de împrumut în cadrul plafonului apobat, concomitent cu aprobarea plății prin contul curent sau direct prin contul respectiv, funcție de situația economico – financiară a agentului economic care solicită creditul.
Liniile de credit reprezintă o modalitate specifică de creditare a agenților economici, în sensul că se pot efectua acordări și rambursări pe întreaga perioadă de valabilitate a liniei cu condiția ca soldul debitor al contului prin care se evidențiază împrumutul să nu depǎșească plafonul de credit aporbat.
Creditele pentru stocuri și cheltuieli constituite temporar sunt acele credite care se acordă în baza unei documentații specifice, din care trebuie să rezulte obiectul creditării și cauzele economice care au stat la baza formării stocurilor și cheltuielilor respective.
Creditele pentru producția de export și exportul de produse se acordǎ în baza documentației înaintate de cǎtre agenții economici, cu condiția existenței unor contracte de export sau comenzi ferme încheiate cu partenerii străini. Din documentația respectivă trebuie să rezulte: cantitatea și felul mărfii, condițiile și graficul de livrare, modalitatea și termenele de plată, prețul mărfii funcție de relația stabilită.
Creditele în valută se acordă agenților economici indiferent de forma de organizare și natura capitalului social. Constituie obiect al acestor credite activitățile de: aprovizionare, producție, desfacere, prestări servicii, import – export, acoperirea decalajului temporar între cheltuielile și resursele pentru investiții, atât timp cât aceste activități nu generează speculații de curs sau dobândă.
Credite de dezvoltare pe termen mediu pentru completarea capitalului propriu se acordă clienților băncilor care își dezvoltă activitatea prin realizarea unor capacități de producție sau modernizarea și retehnologizarea obiectivelor existente.
O componentă distinctă în cadrul creditului de dezvoltare o reprezintă creditul pentru cumpararea de active.
Credite pentru activități în leasing. Băncile pot acorda societăților de leasing credite la termen pentru cumpărarea de active care fac obiectul contractelor de leasing. Nivelul creditelor nu poate depăși o anumită pondere din prețul de achiziție a activelor ce urmează a fi închiriate.
Credite pentru procurarea titlurilor de valori mobiliare. Banca poate acorda credite clienților săi pe termen mediu și lung pentru procurarea titlurilor de valori mobiliare (în speță acțiuni și obligațiuni).
Pentru activități de investiții cum ar fi: modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție existente; retehnologizarea proceselor de exploatare; achiziții din import de mașini, utilaje, tehnică de calcul etc., băncile pot acorda credite în valută pe termen mediu și lung, cu condiția de a se asigura resursele valutare necesare.
Băncile comerciale se asigură cǎ lichiditățile în valută necesare rambursării creditelor la scadență și plata dobânzilor aferente se vor realiza în principal din încasările în valută obținute în urma desfășurării activităților de export, executărilor de lucrări în străinătate, prestărilor de servicii internațioale sau a altor operațiuni externe a agenților economici.
3. După calitatea debitorului și a creditorului
Creditul privat
Creditul privat este creditul pe care îl contractează o persoană juridică de drept privat ori chiar o personă fizică.
Creditul public
În cadrul acestui credit debitorul este reprezentat de stat, care se împrumută pe piața internă, pentru acoperirea deficitului bugetar. În acest caz, populația în ansamblul său și agenții economici apar în calitate de creditori.
4. După destinația creditului
Credite de producție
Creditul de producție este destinat activităților lucrative, în scopul creării de profit și se acordă pentru activitatea curentă și de investiții. Astfel creditele productive dețin ponderea cea mai mare din volumul creditelor acordate de bănci. Privit sub acest aspect este de preferat să se apeleze la credit pentru operațiuni productive, însă nu trebuie neglijat aspectul fundamentării economice serioase întrucât un credit de producție poate avea ca urmări crearea de prejudicii grave unei economii naționale.
Credite de consumație
Creditul de consumație este destinat consumului social. Nu întotdeanua creditele de consumație sunt neproductive, astfel, creditele folosite pentru sănătate, învățămant, cultură, deși pe termen scurt nu par profitabile, pe termen lung se reîntorc sub forma experienței profesionale, aptitudinii generale pentru muncă, invenții și inovații.
5. După natura garanțiilor
Credite reale
Creditul real este creditul acordat pe temeiul unor garanții materiale, certe, care acoperă cu prisosință valoarea creditului, punând la adăpost pe creditor de orice risc.
Credite personale
Creditul personal are la bază încrederea de care se bucură debitorul, reputația lui în a – și îndeplini prompt obligația, calitățile morale ale solicitantului, dar și situația lui materială. Chiar dacă nu se cere o garanție efectivă sub raport juridic, ca și în cazul creditului real, calitățile morale ale debitorului nu pot fi ignorate.
6. După întinderea drepturilor creditorului
Credite denunțabile
Se manifestă atunci când creditorul îsi rezervă dreptul ca oricând, înainte de scadență, să ceară rambursarea acestui credit cu sau fără avizarea debitorului.
Credite nedenunțabile
Caz în care debitorul are dreptul de a cere rambursarea numai la o scadență dinainte stabilită.
Credite legate
Caz în care creditorul condiționează acordarea creditului de folosirea sa în anumite scopuri convenite cu debitorul.
7. După modul de stingere a obligațiilor de plată
Credite amortizabile
La creditele pe termen lung și mediu se prevede posibilitatea rambursării acestora prin rate anuale, astfel determinate încât stingerea întregului angajament să se facă în cadrul unui termen stablit. De regulă, amortizarea unui credit pe termen lung se realizează în cadrul anuităților, care includ și dobânzile aferente.
Credite neamortizabile
Pentru creditele mici sau pe termen scurt, condițiile de rambursare pot fi stabilite fie în sensul unei achitări globale, fie în sensul unei plăți eșalonate altfel decât anual. Acestea intră în categoria creditelor neamortizabile.
8. După termenul la care trebuie rambursat creditul
Credite pe termen scurt
Creditele pe termen scurt se acordă pe o perioadă care nu depășesc 12 luni. Acestea reprezintă forma curentă a creditului bancar, întrucât corespunde exigenței de lichiditate impuse băncilor.
Credite pe termen mediu
Sunt credite a căror durată de rambursare de la 1 an la 5 ani și se acordă pentru activitatea de export – import ori pentru activitatea de investiții.
Credite pe termen lung
Creditele pe termen lung au durata de rambursare ce depășește 5 ani; se manifestă în cazul creditelor pentru construcții de locuințe și a creditelor obligatare.
II.5. Elementele esențiale ale procesului de creditare la persoanele juridice
Acordarea creditului trebuie să se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc procesul de creditare. Procesul acordării creditului trebuie să fie dimanic și adaptabil mediului economic în continuă schimbare cât și particularităților pieței.
Elementele esențiale în analiza procesului de creditare sunt următoarele:
Persoana;
Capacitatea;
Garanțiile;
Scopul;
Perioada;
Valoarea;
Rentabilitatea;
Avantajele;
Piața.
A. Persoana
Atunci când se face o cerere de fonduri ( o cerere de împrumut), creditorul trebuie să analizeze debitorul în funcție de :
Caracter – se va avea în vedere: integritatea și cinstea, intenția de a rambursa creditul și dobânda la termenul stabilit, dacă a mai avut credite la alte bănci și modul cum s-a comportat, precum și prezentarea potrivită și referințe de caracter pentru clienți noi;
Competența – se va lua în considerare experiența în domeniul de lucru, priceperea managerială și discernământul financiar;
Capitalul – se va ține cont de participarea cu fonduri , atât inițial cât și pe parcursul derulării activității și de sursa proprie care poate indica capacitatea de manager financiar.
B. Capacitatea de rambursare
Evaluarea capacității de rambursare constă în următoarele :
Analiza performațelor anterioare pentru a determina istoricul capacității de generare de numerar;
Utilizarea analizei performațelor anterioare ca bază în prevederile performațelor viitoare;
Utilizarea analizelor în ceea ce privește caracterul, competența si capitalul, pentru a evalua prognozele solicitantului – realismul rentabilității viitoare, managementul corespunzător al viitorului flux de fonduri;
Asigurarea corespunzătoare de fonduri de capital de lucru;
Elaborarea de planuri de cheltuieli de capital viitoare;
Suma, natura și programul de rambursare pentru celelalte obligații ale solicitantului de imprumut;
În situații de început de activitate, utilizarea de tehnici, cunoștințe și experiență pentru a testa valabilitatea prognozelor. În acest caz analiza sensibilității este foarte importantă din cauza ratei foarte înalte de eșecuri în rândul societăților nou înființate.
Asigurarea luării în calcul a tuturor angajamentelor.
C. Garanții
În vederea evitării unor riscuri în rambursarea creditelor acordate, banca se va asigura cǎ solicitanții dispun de posibilități de restituire a creditelor în condițiile desfășurării unei activități normale, precum și pentru recuperarea acestora în situațiile în care împrumutații nu-și execută obligațiile din diverse cauze.
Determinarea posibilităților de rambursare se efectuează pe baza analizei indicatorilor economico – financiari ai activității și a proiectelor de investiții prezentate pentru care se solicită creditele.
Pentru asigurarea creditelor și în situația în care împrumutatul nu-și execută obligațiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, plata dobânzilor și a celorlalte obligații rezultate din contract, din cauze care nu pot fi prevăzute la acordarea creditului, precum și pentru crearea unui privilegiu față de alți creditori, banca va solicita împrumutaților garanții asiguratorii, care pot fi oferite de debitori, cât și terțe persoane fizice sau juridice, numite garanții.
Elementele obligatorii pentru acceptarea unei garanții sunt :
Titlul de propietate – este vital ca persoana care oferă garanția să fie posesor de drept al acesteia;
Valoarea – valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă va fi în toate cazurile cel puțin egală cu datoria cea mai mare a debitorului, formată din creditul aprobat plus dobânda până la rambursarea primei rate din împrumut.
Transformarea în bani – în mod frecvent se realizează un echilibru între valoarea bunului si rapiditatea transformării acestuia în lichidități.
Calitățile de titlu, valoarea și convertibilitatea rămân esența garanției, iar creditorul trebuie să evalueze fiecare tip de garanție după fiecare din aceste elemente.
D. Scopul
Riscul implicat în creditare este în mod evident influențat de scopul în care creditul este solicitat, astfel încât creditorul să fie convins de reușita proiectului. Scopul proiectului trebuie să fie clar ( cu cât propunerea este mai speculativă cu atât este necesară mai multă atenție). Scrisoare de solicitare trebuie să conțină descrierea clară a scopului creditului, pentru care a asigura faptul că împrumutul nu este folosit în alt scop decât cel declarat.
E. Perioada
Termenul de ramburare stabilit în contract este diferit în funcție de particularitățile sectorului de activitate și de nivelul eficienței activității beneficiarilor de credit. Durata acordării împrumutului trebuie să fie în directă legătură cu scopul acestuia și cu capacitatea beneficiarului de a rambursa. Graficul de rambursare trebuie, în mod normal, desfăsurat pe toată perioada de creditare.
Împrumutul pentru activitatea curentă trebuie să fie, prin natura sa, pe termen scurt, iar împrumutul pentru active fixe trebuie să fie pe o periadă lungă, care nu trebuie să depășească durata previzionată a activului care este înființat.
F. Valoarea
În legătura cu valoarea unei credit, trebuie avute în vedere următoarele:
Cuantumul creditului – suma solicitată să fie suficientă pentru proiect/afacere și alte eventualități;
Participarea – în mod obișnuit banca nu asigură 100% din finanțare, beneficiarul trebuie să participe substanțial la fondurile totale necesare ( se minimizează astfel riscul financiar).
G. Rentabilitatea
Sursa principală de venit a băncii este dobânda obținută din împrumuturi și deci, dobânda aplicată trebuie să acopere costurile și riscurile implicate. Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului și constituie, după cum se desprinde din literatura de specialitate, prețul capitalului utilizat, sau „chiria” pe care o plătește debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul împrumutat. În general nivelul dobânzii se corelează cu rata profitului obținut de întreprinzător. Cuantificarea dobânzii se realizează prin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie într-un instrument de influențare a cererii și ofertei de credite.
Un nivel redus al ratei dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce determină efecte favorabile asupra producției economiei, după cum un cost ridicat al creditelor respectiv o rată a dobânzii ridicată generează diminuarea cererii de credit. Luarea în considerare a ratei inflației, comparativ cu rata dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la constatarea faptului că, în perioadele cu inflație sporită, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfectă de finanțare.
Ratele dobânzilor pot fi mărite pentru a reflecta un risc mai mare sau incertitudini implicate de o anumită propunere. Creditorul trebuie să realizeze un echilibru între marja cea mai mare posibilă și riscul de a pierde contracte.
În condițiile creșterii continue a costurilor și a presiunilor asupra băncii, marjele de rentabilitate adecvate sunt în mod evident esențiale dar, în același timp, în condițiile concurenței și ale necesității de a reține sau de a mări segmentul de piață, de multe ori trebuie acceptate marje limitate.
H. Avantajele
Fiecare solicitare nouă trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă cât și pentru beneficiar:
Banca – marja de profit realizată;
– potențialul afacerilor în perspectivă cu împrumutul;
– extinderea și diversificarea portofoliului de credite al băncii trebuie să aibă un efect pozitiv asupra riscului de împrumut în ansamblu.
Beneficiarul – obține fondurile necesare pentru a începe/desfășura activitatea comercială;
– are la dispoziție o gamă largă de servicii bancare și consultanță în domeniul bancar, datorită legăturii cu banca constituită prin relația de credit.
I. Piața
Banca trebuie să ia în considerare factorii externi care pot influența succesul sau eșecul firmei într-un mediu economic instabil.
Trebuie acordate atenție unor factori cum ar fi:
Dimensiunea totală a pieței și nivelul concurenței existente;
Dacă ramura/sectorul de activitate al firmei este în dezvoltare, în staționare sau declin;
Stabilitatea ramurii;
Tipul produselor vândute ( de bază sau de lux);
Concurența nouă în curs de apariție pe piață;
Tendințe legislative, sociale și economice.
II.6. Etapele creditării
Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape și reprezintă concretizarea elementelor esențiale în activitatea de creditare.
Etapa preliminară
Etapa preliminară presupune o informare – documentare reciprocă, banca- agent economic în vederea identificării necesarului de credit, condițiile de obținere a creditului, de rambursare, de cost etc. Putem spune cǎ este etapa „primei impresii”.
Etapa depunerii dosarului
Etapa depunerii dosarului cuprinde în principal două tipuri de documente: unele de ordin juridic legate de statutul contractului de societate, înregistrat la Registrul Comerțului, autorizații specifice funcționării normale, angajarea legală a creditului, componenta echipei manageriale etc., și altele de natură economică legate de prezentarea situației economico – fianciare a societății, ( bilanț, situația contului de profit și pierdere, situația fluxului de fonduri), balanța de verificare a lunii precedente solicitării creditului, planul de afaceri, contracte, comenzi ferme la intern și/sau extern, situația obligațiilor de plată, garanțiile oferite de agentul economic.
Etapa analizei documentației depuse
Evaluarea cererii de creditare va implica o analiză a fezabilității planului privind rambursarea împrumutului, plan prezentat de solicitant și asupra posibilităților de atingere a scopurilor pentru care împrumutul a fost cerut. Scopul băncii este de a obține profituri.
Când este vorba despre un credit pentru un agent economic mic problema trebuie abordată având în vedere și următoarele aspecte:
Scăderea bruscă a numărului de clienți este o sursă de informații;
Slăbiciuni în informații financiare disponibile;
Risc, incertitudine și garanții;
Verificare și control.
Când este vorba de un credit pentru un agent economic mare, analiza devine mai complexă și trebuie să se ia în considerare următorii factori:
Evaluarea financiară și managerială;
Evaluarea investițiilor de capital;
Evaluarea profitului estimat și a fluxului de disponibilități;
Evaluarea riscurilor ( de insolvabilitate, de garantare, comerciale și necomerciale, etc.)
Garanțiile.
Etapa determinării indicatorilor de apreciere
În urma analizei bilanțului debitorului se calculează o serie de indicatori care reflectă starea economico – financiară a acestuia, indicatori care contribuie la decizia finală de creditare. Principala funcție a indicatorilor este redarea dinamicii evoluției unei societăți de-a lungul timpului.
Acești indicatori se încadrează în două categorii principale:
Indicatorii financiari – măsoară strucura finaciară și lichiditatea unei firme; indică modul de desfăsurare a activității financiare;
Indicatorii activității curente – reflectă cât de eficient își vinde firma produsele, reprezentând modul de finanțare.
Etapa aprobării creditelor
În funcție de nivelul de competență, deciziile privind acordarea creditului revin sucursalelor sau centralei băncii. În cadrul centralei unei bănci decizia poate fi luată la nivelul Comitetului de Risc și Credite a Comitetului de Direcție Consiliul de Administrație în cazul unor credite mari.
Etapa constituirii garanțiilor
Orice decizie privind creditarea unei client trebuie să ia în considerare capacitatea prezentă și viitoare de a rambursa creditul din resurse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare și a preveni pierederi majore, băncile solicită garanții reale și chiar personale societăților comerciale la acordarea creditelor precum și cesionarea unor efecte de comerț, sub forma cesiunii de creanță.
Contractele de garanție conferă băncii un grad mai mare de siguranță diminuând riscul asumat de bancă la acordarea creditelor.
Etapa încheierii contractului
Etapa încheierii contractului este etapa finală pe baza căreia societatea comercială va primi împrumutul. Contractul va fi semnat de persoanele autorizate atât din bancă cât și din partea societății.
Contractul de credit va stipula condițiile în care a fost aprobat creditul ( suma, obiectul durata, grafic de rambursare, rata dobânzii, comisioane), obligațiile și drepturile părților și garanțiilor materiale.
Etapa urmăririi și derulării creditului
Există o serie de motive care relevă importanța procesului de urmărire a creditelor. Astfel, aflarea situației la zi a afacerii clientului, precum și a posibilității acestuia de a plăti în continuare datoria către bancă, urmărirea tendințelor contrare astfel încât să se poată lua măsuri preventive, confirmarea folosirii creditului în scopul acordării, infirmarea au confirmarea informațiilor date de client, descoperirea practicilor neobișnuite folosite de client și informarea despre activitatea clientului și a credibilității lui, asigurarea că acest client este încă solvabil, sau motive care arată că, pe lângă procesul complex de acordare a creditului, urmărirea creditelor e o etapă deosebit de importantă și absolut necesară în derularea unei credit.
De la aprobarea și acordarea unei credit bancar și până la rambursarea integrală a lui și a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activității de urmărire a derulării lui este de a menține pe tot parcursul creditării condițiile inițiale de la acordare. Toate acestea, pentru a se preveni ca un credit inițial performant să devină neperformant, datorită deteriorării situației economico – financiare a împrumutului.
III ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARǍ, ELEMENT CHEIE ÎN PROCESUL ACORDǍRII CREDITULUI BANCAR
O componentǎ importantǎ a strategiei generale a unei bǎnci o constiuie activitatea de creditare, creditul fiind produsul de bazǎ oferit clientilor. Acordarea creditului trebuie sa fie avantajoasa atât pentru bancǎ, deoarece prin diversificarea portofoliului de credite poate sǎ obtinǎ un profit suplimentar, cât si pentru client care pe seama creditelor poate sǎ-si dezvolte afacerile, sǎ obtinǎ profit suplimentar si pe aceastǎ bazǎ, sǎ ramburseze împrumutul si sǎ-și achite.
Analiza situației economico-financiare a agentului economic are ca punct de plecare bilanțul contabil, fiind documentul oficial de gestiune al agentului economic, care reflectǎ situația patrimoniului unui agent economic la un moment dat. Datele cuprinse in bilanț vor fi prelucrate de cǎtre ofițerii de credite pentru a obține informații mai clare, necesare analizei. Pornind de la bilanțul contabil prelucrat și de la contul de profit și pierdere prelucrat, ofițerii de credite vor analiza bonitatea clienților.
III.1. Importanța analizei economico – financiare a creditului pe termen scurt
Analiza economico – financiară are un rol fundamental în evaluarea, reglarea și ameliorarea performanțelor economico – financiare ale întreprinderilor. De aceea, acesta constituie baza studiilor de fezabilitate și a celor de evaluare economică a întreprinderilor.
Creditul reprezintă principalul plasament al unei bănci. Plasamentele în credite reprezintă pentru bănci o posibilitate de a obține venituri din dobândă percepută. Băncile trebuie să identifice gradul de risc care însoțește creditul și să efectueze o evaluare a acceptabilității acestuia pentru fiecare bancă. Acolo unde riscul este ridicat, dar este totuși considerat acceptabil, el se va reflecta în condițiile de creditare ( dobândă ridicată).
În gestiunea financiară a firmei se înregistrează pe parcursul anului decalaje între necesarul și existentul de disponibilități bănești. Aceste decalaje sunt generate de două cauze principale:
Diferența dintre imobilizările totale în activele firmei (mai mari) și fondurile proprii (mai mici);
Dereglări în încasarea rezultatelor economice, dereglări care determină un deficit de trezorerie.
De aceea, activele curente (circulante) sunt acoperite doar parțial din capitalul propriu (fondul de rulment). Cea mai mare parte a acestor active au drept corespondent în pasiv obligațiile firmei către furnizori (pasive stabile) și față de bănci (creditul pe termen scurt). Sistemul băncilor comerciale răspunde, la solicitarea firmelor, prin acordarea de credite pe termen scurt adecvate decalajelor dintre activele curente, pe de o parte, și sursele proprii și datorii din exploatare (pasivele stabile), pe de altă parte.
Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl reprezintă Situația patrimoniului la sfârșitul trimestrului precedent și previziunile de creștere a activelor în trimestrul prognozat.
În programul de creditare al băncilor comerciale au fost incluse și alte obiective de creditare, ca urmare a diversificării pieței financiare și monetare, inclusiv practicarea deschiderii de linii de credit. Astfel, băncile comerciale acordă credite pe termen scurt pentru operațiuni de scont, factoring, pentru valuta vândută, mărfurile văndute în rate, completarea veniturilor proprii pentru investiții etc. De asemenea, băncile comerciale acordă credite pe termen scurt în valută pentru importul de bunuri și servicii, deschiderea liniilor de credit tip revolving, documente remise spre decontare etc. Pornind de la aceste necesități și de la oferta băncilor comerciale de a le onora, sistemul bancar și întreprinderile procedează la fundamentarea și adoptarea de decizii de creditare.
Gradul de risc asociat unei firme, sau a unui credit acordat pentru acea firmă, este determinat atât de factorii interni, cât și de factorii externi în care firma își desfășoară activitatea. Pentru a reduce până la eliminare riscul de credit banca trebuie să analizeze în amănunt activitatea clienților și să evalueze factorii care ar putea influența negativ derularea afacerii și pot induce pierderi în firmă, periclitând rambursarea ratelor creditului în volumul și în termenul stabilit. Pentru o analiză de risc a clientului, banca, prin ofițerul de credit trebuie să realizeze o cât mai completă analiză nonfinanciră și o cât mai precisă analiză financiară. Analiza nonfinanciară vizează credibilitatea clientului, ca element psihologic esențial cu privire la formarea de către bancă a convingerilor referitoare la calitățile morale și profesionale ale conducătorilor agenților economici solicitanți de credite, a principalilor asociați și colaboratori, precum și a reputației privită prin calitatea produselor, serviciilor și a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate în relațiile cu partenerii de afaceri. În acest scop se va face evaluarea cât mai reală a riscului în activitatea de creditare, iar banca analizează riscurile financiare, cât și cele nonfinanciare la care se expune. Factorii nonfinaciari care influențează activitatea clientului pot fi interni și externi.
Factorii nonfinanciari sunt:
factori interni;
factori externi.
a) Factorii interni – se referă la aspectele proprii de care depinde activitatea agenților economici. Analiza acestora se referă în principal la:
Sectorul de activitate;
Managementul;
Strategie;
Contabilitate.
1. Sectorul de activitate – este important a cunoaște și a culege informații din sectorul în care agentul economic își desfǎșoarǎ activitatea pentru a evalua riscul de ramură studiind următorii factori:
– gradul de industrializare;
– locul ocupat de agentul economic în cadrul ramurii respective;
– profitabilitatea și competitivitatea ramurii industiale;
– nivelul consturilor fixe;
– modificări ale capitalului.
2. Managementul presupune identificarea elementelor ce definesc reputația, calificarea, experiența în conducere. În analiză se vor urmări depistarea urmăroarelor aspecte:
– dacă directorul general deține și funcția de președinte;
– dacă directorul general nu are pregătire superioară de specialitate și experiență în domeniul de activitate;
– dacă directorul general nu are cota de participare la capitalul social;
– dacă există sau nu nivele intermediare de conducere.
3. Strategia dezvoltării societății trebuie cunoscută și analizată pentru a putea aprecia riscurile viitoare. Acestea se referă la:
– gradul de dezvoltare și extindere comparativ cu potențialul propriu al societății;
– posibilitatea de comercializare și reclamă a produselor și serviciilor realizate de societate;
– posibilitatea de pregătire și specializare a personalului operativ.
4. Contabilitatea – pentru activitatea pe care o desfășoară, agentul economic este obligat să conducă contabilitatea proprie și să respecte prevederile legale în vigoare.
În acest sens va urmări:
capacitatea agentului de prognozare și fundamentare a cheltuielilor și veniturilor;
posibilitatea determinării nivelului costului pe produs;
posibilitatea stabilirii cheltuielilor fixe în costul produsului.
b) Factorii externi – sunt independenți de agentul economic, aceștia sunt următorii:
1. Privirea generală macroeconomică;
2. Tendințele legislative ;
3. Tendințele sociale;
4. Tendințele politice.
1. Privirea generală macroeconomică – nivelul general al activității economice determină conjunctura economică ce influențează agentul economic. Acesta are impact asupra nivelului șomajului asupra masei monetare din economie, asupra fondurilor disponibile pentru investiții, asupra veniturilor statului din diferitele forme de impozitare. De obicei în perioada de avânt economic, șomajul scade, veniturile cresc, populația are mai mulți bani și cheltuilelile din impozite și taxe cresc.
Perioadele de recesiune au un efect negativ asupra veniturilor, asupra impozitelor și disponibilităților alocate pentru investiții iar șomajul crește. Toți agenții economici sunt afectați de schimbările din economia naționalǎ.
2. Tendințele legislative – legislația cu modificările ei are un impact semnificativ asupra modului în care agentul economic își derulează afacerile. Astfel, noile măsuri legislative legate de accelerarea privatizării au necesitat cheltuileli crescute de capital din partea agenților economici înființați în această perioadă.
3. Tendințele sociale – influențează cererea pentru produsele și serviciile specifice în mai mare măsură decât producătorii mari de produse și servicii.
În condițiile în care agentul economic devine mai complex și sofisticat în activitate, crește cererea de anumite produse ( obiecte de lux, călătorii în străinătate, mobilă scumpă etc.) ceea ce conduce la creșterea cifrei de afaceri a agenților economici care au posibilitatea de a satisface aceste cereri.
4. Tendințe politice – acestea trebuiesc luate în calcul la analiza nonfinanciară a agentului economic deoarece schimbările politice își au izvorul în politicile de guvernare ce pot modifica radical mediul social economic în care agentul economic își desfășoară activitatea.
Astfel, pot exista următoarele riscuri:
riscul decurgând din naționalizarea investițiilor;
riscul ce derivă din politica vamală tarifară a statului;
riscul determinat de neaplicarea regimului preferențial;
riscul de țară, etc.
Elementul indispensabil în vederea luării deciziei de creditare îl constituie stabilirea unui diagnostic al situației economico – financiare a agentului economic „împrumutat”, respectiv analiza aspectelor economico – financiare.
Analiza economico – financiară se bazează pe documentele de sinteză contabilă (bilanțul contabil și raportul de gestiune, contul de profit și pierdere, raportări contabile periodice, etc.), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor exprimate, precum și pe analiza fluxului de lichidități (cash – flow-ului) pentru perioada următoare.
Potrivit Normelor metodologice de creditare., pornind de la balanțele de verificare lunară, situațiile financiar – contabile periodice, bilanțul contabil și contul de profit și pierdere prezentate de client, ofițerii de credite vor proceda la analiza și prelucrarea acestora în vederea obținerii elementelor și informațiilor care servesc mai bine scopurilor și principiilor de analiză ale băncii, rezultând astfel un bilanț contabil și un cont de profit și pierdere prelucrat.
III.2. Indicatorii economici și financiari
Pe baza documentației constituite și prezentate de solicitant, banca va calcula o serie de indicatori în funcție de care va stabili puterea financiară a solicitantului, garanția că desfășoară o activitate corespunzătoare, perspectiva restituirii ratelor de credit la termenele stabilite și a dobânzilor aferente.
Dintre indicatorii calculați de bancă cu acest prilej importanți sunt următorii:
A. Indicatori ai profitabilității și ai performanței
1. Cifra de afaceri medie =
Acest indicator exprimă evoluția cifrei de afaceri pe o perioadă dată.
2. Marja profitului brut = x 100
Indica rentabilitatea agentului economic, cât profit obține la 100 lei vanzări. Cu cât cifra de afacei este mai mare cu atât profitul brut obținut va fi mai mare.
3. Marja profitului net = x 100
Acesta ne arată căt profit net se obține la 100 lei vânzări.Cu cât volumul vânzărilor este mai mare cu atât profitul net obținut va fi mai mare.
4. Rentabilitatea capitalurilor = x 100
Acest indicator arată eficiența utilizării capitallului investit.
B. Indicatorii eficienței
1. Rotația stocurilor = x 30 x n ( numar de luni )
Arată numarul de zile în care se realizează un circut al stocurilor.
Schimbările de valoare ale acestui indicator de la o perioadă la alta se poate datora :
Structurii stocurilor pe : materii prime, materiale, producție in curs de execuție, produse finite, mărfuri;
Existenței de stocuri nevandabile;
Metodei de evaluare a stocurilor;
Unor caracteristici aparte ale stocurilor; perisabilitate, demodare etc.
O scădere a vitezei de rotație a stocurilor are implicație negativă asupra disponibilităților monetare ale firmei deaorece stocurile nu sunt vândute destul de repede.
2. Rotația debitorilor ( clienților ) = x 30 xn
În analiza variațiilor acestui indicator trebuie avut în vedere :
Numarul total de debitori;
Cine sunt debitorii;
Care este valoarea datoriei pentru fiecare debitor;
De când este costituită datoria în bilanț;
Care este politica firmei vis-a-vis de debitorii rău plătitori;
Care sunt condițiile în care firma acceptă livrarea pe datorie.
Arată numǎrul de zile în care sunt încasate facturile pentru mărfurile expediate ( nr. de zile creditate acordate de agent clienților săi ). Acest indicator trebuie corelat cu indicatorul „ Rotația furnizorului”. O creștere valorică a acestui indicator are o implicație negativă aupra disponibilităților bănești ale firmei.
3. Rotația furnizorilor = x 30 x n
Acest indicator arată numarul de zile în care se plătesc furnizorii pentru aprovizionările efectuate ( creditul acordat de furnizori agentului analizat).
În variația acestui indicator, trebuie avut în vedere :
Numǎrul de creditor ai firmei;
Cine sunt furnizorii;
Care este valoarea datorată fiecǎrui furnizor;
Sunt mai mulți furnizori sau forma este dependentă de unul singur.
O reducere a valorii acestui indicator are o implicație negativǎ asupra disponibilităților monetare ale firmei.
C. Indicatorii structurii capitalului
Reflectă proveniența surselor de finanțare a afacerii și dependența lichidității agenților economici de fonduri împrumutate.
Acest indicator se poate calcula astfel:
1. a. Gearing I =
1. b. Gearing II =
Indicatorii de mai sus reflectă proporția surselor de finanțare, a afacerii și independența lichidității agentului economic de fonduri împrumutate ( credite pe termen scurt , termen mediu și lung).
2. Gearing III =
Datoriile cuprind atât creditele cât și pasivele curente.
Această modalitate de calcul ne indică în ce măsură agentul este finanțat din surse curente comparativ cu fondurile proprii.
3. Gradul de acoperire a dobânzii din profit =
Acest indicator arată cât din profit a fost utilizat pentru dobândă.
D. Indicatorii rentabilității
1 Rentabilitatea activelor = x 100
Indică eficiența utilizării activelor.
E. Indicatorii lichidității
Se pot calcula în două moduri :
1. Lichiditate patrimonială =
Acest raport indică capacitatea firmei de a satisface angajamentul pe termen scurt. În general acest indicator este favorabil când raportul este mai mare decât 1.
Cu cât coeficientul este mai ridicat cu atât lichiditatea patrimonială este mai mare. Când coeficientul este peste 1 agentul economic are o activitate bună deoarece activele depășesc datoriile pe termen scurt. În cazul când coeficientul este subunitar, agentul economic se află într-o situație nesatisfăcătoare, întrucât acesta a imobilizat o parte din fondurile provenite din creanțele pe termen scurt în finanțarea activelor fixe.
Lipsa de lichiditate se reflectă prin plăți restante față de furnizori, buget, credite restante fata de bancă . Dacă agentul economic are un coeficient de lichiditate subunitar, este riscat să se mai acorde credite.
2. Lichiditatea imediată = sau
Lichiditatea imediată sau acidă reflectă capacitatea agentului de a – și acoperi imediat datoriile. Acest indicator este influențat de calitatea debitorilor ( daca sunt buni sau rău platnici ) si este favorabil când raportul este peste 0.6
F. Solvabilitatea
Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care fiecare agent economic asigură cu capital propriu acoperirea datoriilor pe termen scurt mediu și lung.
Solvabilitatea =
Total pasiv = capital propiu + datorii pe termen scurt mediu si lung
Solvabilitatea poate fi apreciată pozitivă dacă coeficientul este peste 0,5 ( limita considerată minimă este 0,3)
Fluxul de numerar reprezintă o metodă de analiză a capacității agentului economic de a – și onora obligațiile scadente din surse provenite din desfășurarea activității economice proprii. Fluxul de numerar se determină atât pe perioada anterioară reprezentând fluxul de numerar realizat cât și pe perioada de creditare, reprezentând fluxul de numerar prognozat.
A. Fluxul de numerar realizat
Fluxul de numerar realizat se calculează pe o perioadă de 4 luni consecutive pe baza datelor istorice din balanțele contabile ale agentului economic. Fluxul de numerar astfel calculat oferă informații privind activitatea trecută a agentului și elementele care au determinat un flux de numerar pozitiv sau negativ. Aceste elemente sunt importante pentru prognoza disponibilului agentului economic la data la care se efectuează rambursarea creditului. Rezultatul fluxului de numerar reprezintă creșteri sau descreșteri de numerar de la o lună la alta generate de întreaga activitate.
B. Fluxul de numerar prognozat
Fluxul de numerar prognozat pe perioada de creditare se fundamentează provenind de la situația existentă și folosind datele previzionate în bugetul de venituri și cheltuieli privind vânzările, aprovizionările, cheltuilile, veniturile, etc, stabilindu – se modificări generatoare de cash sau care utilizează cash-ul , pe capitole din cadrul capitalului circulant sau capitalului propriu. Datele obținute pe baza fluxului de numerar realizat ( istoric) se utilizează ca bază de comparație pentru aprecierea cât mai aproape de realitate a creșterilor sau descreșterilor de numerar ce urmează a fi prognozate. Creditul solicitat nu se cuprinde în prognoza fluxului de numerar.
Pentru determinarea capacității de plată a agentului lichiditățile reflectate în conturile de disponibilități în perioada de bază ( ultima balanță luată în analiză) se influențează cu fluxul de numerar prognozat.
Lichiditățile prognozate trebuie să asigure la termenele de rambursare restituirea creditului și plata dobânzilor datorate precum și desfășurarea normală a activității agentului.
Valoarea matematică pozitivă sau negativă a unui singur indicator nu reflectă imaginea reală a activității economice a agentului. Ca urmare, pentru o decizie corectă în aprobarea sau respingerea unei solicitări de credit, este necesară analiza în evoluție a tuturor indicatorilor precum și interpretarea economică corelată a acestora.
O atenție deosebită se va acorda analizei următorilor indicatori:
Solvabilității;
Lichidității patrimoniale;
Cifrei de afaceri medie lunarǎ;
Marjei profitului brut;
Gradul de acoperire a dobânzii din profit;
Gearing III.
III.3. BONITATEA AGENȚILOR ECONOMICI-CRITERIU FUNDAMENTAL IN ACORDAREA CREDITELOR
O buna strategie de creditare vizeaza, in principal, trei obiective majore: plasarea resurselor băncii in investiții profitabile;acordarea de credite rambursabile la scadența;incurajarea extinderii creditelor ce satisfac nevoile de performanță bancară.
Printre multiplele criterii in raport de care o bancă acordă credite, cele mai importante sunt cele legate de bonitatea agenților economici ,exprimata pe baza unui set de indicatori.
Bonitatea unui agent economic reprezinta capacitatea de plata a obligațiilor pe care le are precum si cele care urmeaza să și le asume.Sub aspect economico-financiar, bonitatea se exprimă prin mai mulți indicatori stabiliți pe baza diferitelor elemente ale bilanțului contabil anual sau situațiilor trimestriale ale patrimoniului si anume:
– lichiditatea;
– solvabilitatea;
– rentabilitatea.
Lichiditatea patrimonială reprezinta capacitatea agentului economic de a acoperi obligațiile de plata pe termen scurt cu elemente patrimoniale active ce pot fi, intr-o perioadă scurtă, transformate in disponibilitati monetare.
Lp= A1 / Dts x 100 in care: Lp=lichiditatea patrimonială;
A1= disponibilitați bănești +sume de încasat +titluri de credit + alte elemente de activ- imobilizări de elemente patrimoniale;
Dts= credite si datorii pe termen scurt (curente si restante).
Cu cat coeficientul este mai ridicat, cu atat lichiditatea patrimonială este mai mare.Cand acest coeficient este peste 100% agentul economic are o activitate bună deoarece activele lichide depașesc datoriile,iar cand coeficientul este subunitar, agentul economic se află intr-o situație nesatisfăcătoare ,intrucat acesta a imobilizat o parte din fondurile provenite din creanțele pe termen scurt și alte datorii.
Lipsa de lichiditate se reflectă prin plați restante fată de furnizori ,buget,credite restante față de bancă .Daca agentul economic are un coeficient de lichiditate subunitar si un volum ridicat de credite restante,este riscant să se mai acorde credite.
Solvabilitatea patrimonială exprima gradul in care fiecare agent economic asigură cu capitalul social acoperirea creditelor pe termen scurt, mediu si lung. Poate fi reflectată sub forma unui coeficient,calculat astfel:
Sp = Capital social/ total pasiv(capital social +credite pe termen scurt,mediu si lung)
Solvabilitatea poate fi apreciată pozitiv dacă coeficientul este de peste 50% (limita considerată minima este de 30%).
Rentabilitatea este un indicator de sinteză si exprimă eficienta activității in perioada analizată. Se exprimă ,in principal, prin rata profitului net ,potrivit următoarei relații:
Rpn=profit net/capital socialx100
III.4. ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCILOR COMERCIALE
În condițiile trecerii la economia de piața apare necesitatea grupării plasamentelor băncilor pe categorii, in funcție de calitatea acestora si riscul pe care-l implică recuperarea lor. În acest scop am stabilit matricea de clasificare a calității împrumutaților si a creditului acordat.
Determinarea calității portofoliului de împrumuturi acordate clienților are la bază analiza,în principal a doua obiective:
A: stabilirea performanței financiare a împrumutatului;
B: delimitarea creditului acordat in funcție de respectarea termenului de rambursare stabilit prin contracte in:
-împrumuturi curente;
-împrumuturi cu scadență întarziată;
-împrumuturi restante.
III.4.1. STABILIREA PERFORMANȚEI FINANCIARE A ÎMPRUMUTULUI
Determinarea calitatii debitorului se apreciaza de banci prin incadrarea intr-una din categoriile A…E prevăzute si are la bază un sistem de clasificare a agenților economici in 5 categorii:
Categ. A : imprumutati cu o activitate economico-financiara rentabila, avand asigurate toate conditiile de aprovizionare desfacere, tehnologice, organizatorice si de personal ce determinarambursarea la termen a ratelor scadente aferente creditelor contractate cat si a dobanzilor bancare.
Categ. B : buna situatie economico-financiara in prezent ,isi realizeaza indicatorii de bonitate la un nivel superior ,dar pentru perioada urmatoare nu sunt perspective privind mentinerea performantelor financiare la acelasi nivel, existand fie probleme de natura organizatorica ,tehnologica, de personal, fie legate de natura si obiectul activitatii.
Categ. C : in prezent situatie financiara si economica satisfacatoare, existand tendinta de inrautatire a indicatorilor de productie, eficienta a activitatii, organizatorice si de personal.
Categ. D : situatie economico-financiara caracterizata prin indicatori inferiori, osciland in perioadele relativ scurte de timp intre o activitate nesatisfacatoare si una satisfacatoare.
Categ. E : activitate nerentabila, inregistrand pierderi ce implica incertitudine privind capacitatea de a rambursa creditul si dobanzile.
Cuprinderea agentilor economici intr-o categorie sau alta din cele cinci, trebuie facuta pe baza analizei performantelor economico-financiare potrivit unui set de criterii si anume:
-forma de organizare a agentilor economici;
-sectorul in care-si desfasoara activitatea si pozitia unitatii in cadrul ramurii sau subramurii;
-lichiditatea patrimoniala;
-rata autonomiei financiare;
-structura economico-financiara;
-rotatia activelor circulante;
-garantii asiguratorii;
-sezonalitatea activitatii desfasurate;
-dependenta de pietele de aprovizionare si desfacere;
-nivelul sprijinului guvernamental;
-calitatea conducerii;
-perspectiva economico-financiara a unitatii.
Dintre toate aceste criterii cele mai importante sunt:
Lichiditatea patrimoniala. Reprezinta, asa cum am mai mentionat, un criteriu de baza in aprecierea calitatii creditelor prin prisma posibilitatii de rambursare a acestora de catre debitori pe baza transformarii rapide a activelor circulante si a creantelor de lichiditati.
In structura activelor circulante ce pot fi transformate rapid in lichiditate se includ :
-disponibilitati in conturi si in casa;
-alte mijloace banesti ;
-creante si alte sume de inacasat;
-titluri de credit si alte hartii de valoare ;
-alte active (cu exceptia stocurilor si cheltuielilor imobilizate si fara perspectiva de valorificare).
In structura obligatiilor exigibile se includ:
-datorii exigibile catre personal ,furnizori, buget, etc.;
-credite curente pe termen scurt ajunse la scadenta sau care vor deveni exigibile in urmatoarele 3 luni;
-credite restante.
Rata autonomiei financiare. Reprezinta gradul in care agentii economici sunt nevoiti sa apeleze la credite bancare datorita insuficientei resurselor proprii. Se calculeaza potrivit relatiei :
Raf= Capital propriu (fix si circulant) /(Capital propriu+Credite bancare)x100
Cu cat rata se apropie de 100, cu atat este mai mic riscul in recuperarea creditelor.
Situatia economico-financiara. Acest important criteriu trebuie impartit la randu-i in trei subcriterii si anume:
-cifra medie de afaceri;
-profitul brut realizat lunar;
-rata rentabilitatii.
Cea mai buna situatie economico-financiara este aceea in care acesti 3 indicatori inregistreaza valori medii normale. Agentii economici care realizeaza valori medii la acesti indicatori prezinta o garantie mai mare decat cei la care indicatorii respectivi sunt cu mult peste sau sub medie.Respectivii agenti sunt mai mobili, mai adaptabili la schimbarile care au loc in structura productiei, a profitului de fabricatie, a surselor de fabricatie,a surselor de aprovizionare si a pietelor de desfacere.Agentii economici care inregistreaza pierderi se incadreaza la categoria E.
Rotatia activelor circulante se calculeaza pe baza relatiei:
Rac=Cifra de afaceri realizata / active circulante.
Cu cat numarul de rotatii este mai mare, cu atat performantele financiare ale agentului economic sunt mai bune.
Garantiile. Criteriu esential in acordarea creditelor, existenta garantiilor da posibilitatea bancilor sa-si recupereze sumele plasate in acestea.
In cadrul lor o importanta deosebita o prezinta cele care pot fi transformate usor in lichiditati. Lipsa unor garantii certe incadreaza agentii economici in categoria E.
In functie de importanta lor in aprecierea calitatii creditelor si de efortul propriu al agentilor economici la realizarae acestora, cele 12 criterii propuse le putem atribui un numar de 1 – 2 puncte.Punctajele superioare sunt atribuite criteriilor privind activitatea patrimoniala,structura financiara si garantiile, acestea reflectand efortul propriu al agentilor economici.
Celelalte criterii care trebuie avute in vedere si acre se refera la forma de organizare si sectorul in care-si desfasoara activitatea, sezonalitatea activitatii si gradul de dependenta fata de piete, perspectivele de dezvoltare etc. vor avea un punctaj mai mic, ele nereflectand direct efortul agentului economic.
Punctajul se obtine prin inmultirea numarului de puncte pentru fiecare subcriteriu cu numarul de puncte atribuite criteriului, dupa care se insumeaza numarul de puncte la toate cele 12 criterii.
In functie de numarul de puncte obtinute se incadreaza agentul economic intr-una din cele 5 categorii, astfel:
– sub 25,0 puncte, categoria E;
– 25,1 – 37,0 puncte, categoria D;
– 37,1 – 49,0 puncte, categoria C;
– 49,1 – 61,0 puncte, categoria B;
– peste 61,0 puncte, categoria A.
III.4.2. CLASIFICARI PRIVIND UTILIZAREA CREDITULUI
Delimitarea creditelor acordate in functie de respectarea termenelor de rambursare stabilite prin contracte, se face astfel :
imprumuturi curente, la care termenele stabilite prin contracte si dobanda aferente, nu au ajuns la scadenta sau ratele au fost achitate la datele convenite in contracte ;
imprumuturi cu scadenta intarziata, la care ratele scadente ale creditului sau dobanzile aferente nu au fost achitate la termenul contractual, cu pana la 30 zile ;
imprumuturi restante, la care dobanzile si ratele scadente ale creditului au depasit cu mai mult de 30 zile.
Din analiza imprumuturilor conform metodologiei prezentate se poate determina calitatea portofoliului de credite astfel:
1.Credite performante (cu risc redus) sunt acele plasamente ce nu implica deficiente si riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei in maniera convenita prin contractul de credit si care se acorda clientilor solvabili pentru afaceri bune.
2.Credite in observatie acordate clientilor cu rezultate economico-financiare foarte bune, dar care in perioade scurte de timp intampina greutati in rambursarea ratelor scadente si a dobanzilor aferente.
In acestea se includ si acele credite neajunse la scadenta sau cu scadente din imprumuturi si dobanzi aferente rambursate la termen, dar acre au fost acordate unor clienti pentru a caror activitate banca prelimina o reducere in viitor a cifrei de afaceri ca urmare a unor posibile probleme din punct de vedere al aprovizionarii tehnico-materiale, a perspectivei de reducere a cererii produselor pe piata, a conditiilor tehnice si tehnologice (utilaje, instalatii uzate moral sau fizic) sau a unor probleme organizatorice si de personal.
3.Credite sub standard : sunt acele plasamente ce prezinta deficiente si riscuri clare, care pericliteaza lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si/sau capacitatea de plata a beneficiarului de imprumut.
Aceste credite se caracterizeaza prin posibilitatea reala a bancii de a prelua partial unele pierderi, daca deficientele creditului nu sunt corectate pe parcurs, ca urmarea imposibilitatii recuperarii integrale a imprumutului.
4.Credite incerte (cu risc major) : rambursarea sau lichidarea lor pe baza conditiilor, valorilor si garantiilor existente este foarte discutabila fiind practic neprotejate intr-o mica masura de avloarea realizabila a garantiei lor.
5.Credite clasificate drept pierderi : nu pot fi restituie bancii.
In functie de categoria de credite se poate aplica si un sistem de ierarhizare a dobanzii, astfel :
-pentru credite performante : dobanda normala ;
-pentru creditele in observatie : o dobanda cu 3 puncte peste cea normala ;
-pentru creditele sub standard : o dobanda cu 5 puncte peste cea normala ;
-pentru credite incerte : o dobanda cu 10 puncte peste dobanda normala.
IV STUDIU DE CAZ PRIVIND FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE A SOCIETĂȚII „SC APLUS PRODIMPEX SRL” DE CĂTRE BANCPOST BRĂILA
IV.1. Scurtă prezentare a băncii
Bancpost a fost înființată la 1 iul. 1991, ca bancă universală, comercială și de economii, în urma reorganizării sectorului comunicațiilor. În scurt timp își formează o rețea teritorială impresionantă și își câștigă un loc important pe piața bancară românească, oferind o gamă largă de produse și servicii atât persoanelor fizice, cât și celor juridice. În prezent, acționarul majoritar al Bancpost este Eurobank EFG, una dintre cele mai mari companii listate la Bursa de Valori din Grecia din punctul de vedere al capitalizării bursiere și membră a EFG Group din Geneva.
La începutul anului 2004 a fost inițiat un amplu proces de restructurare a Băncii, care vizează repoziționarea rețelei de unități pe piață și optimizarea operațiunilor, susținute de implementarea unui sistem informatic centralizat cu performanță ridicată (FlexCube), adoptarea unei identități corporative care să reflecte apartenența la grupul Eurobank EFG, precum și sporirea
atractivității ofertei de produse și servicii. Proiectul de remodelare a unităților Băncii a debutat cu deschiderea în București a unui sediu central nou, iar până în luna mai 2006 un număr de 26 de unități remodelate au fost deschise. Noile unități asigură un ambient de afaceri modern, prietenos, orientat către clienți și sunt conforme cu noile standarde de identitate corporativă: vizibilitate, accesibilitate, spațiu deschis, platformă largă, noi tehnici de promovare. În concordanță cu viziunea sa de a deveni un protagonist pe piața de retail, au fost efectuate schimbări importante în ceea ce privește portofoliul de produse și servicii al Băncii. Astfel, Bancpost a lansat în noiembrie 2005 cardurile de credit American Express Gold și Green, ca partener exclusiv al American Express în România, produse pentru care a primit premiul "Cel mai bun produs bancar al anului 2005" din partea revistei "Piața Financiară". Prin acest parteneriat exclusiv, Bancpost și-a consolidat poziția de top pe piața românească a cardurilor. BancPost ocupă locul al doilea în rândul emitenților de carduri pe piața românească, cu peste 1,375,000 de carduri emise și o rețea extinsă de peste 540 ATM-uri și 3.150 POS-uri. Banca a lansat în 2005 și un nou credit ipotecar ("Cea Mai Bună Bancă pentru Credite Ipotecare" în 2005 acordat de "Bucharest Business Week"), un cont de economii flexibil, precum și noi produse dedicate companiilor mici, asociațiilor familiale și liber-profesioniștilor. Primul trimestru al anului 2006 a adus în portofoliul Bancpost două noi produse, Creditul Imediat și Depozitul Standard, precum și distribuția prin rețeaua sa a unităților de fond pentru Fondul deschis de investiții Bancpost Plus și Fondul deschis de investiții Bancpost Active Balanced, entități administrate de EFG Eurobank Mutual Funds Management Romania SAI S.A., subsidiară a Grupului Eurobank EFG.
De asemenea, o nouă infrastructură a fost implementată pentru a deservi mai bine acest segment. Cuprinzând toate cele 160 de unități ale băncii și cele 8 centre de coordonare regionale, noua structură este susținută de centralizarea proceselor, fapt care permite o mai mare flexibilitate, rapiditate și eficiență. Bancpost este de asemenea un susținător activ al sectorului corporativ, oferind soluții financiare variate, atât din fonduri proprii cât și din fonduri provenite din acorduri și linii de finanțare internaționale. Anul 2005 a marcat o creștere accelerată a activității băncii în relația cu companiile mijlocii și mari. Din 2006 un nou model de business a fost implementat, menit să optimizeze activitatea acestui sector. Astfel, o rețea formată din 8 centre de business și 14 birouri satelit ale acestora poziționate în orașe cu potențial economic ridicat oferă soluții financiare întreprinderilor mijlocii, în timp ce Direcția Companii Mari din cadrul Centralei Bancpost gestionează relația cu clienții corporativi mari ai Băncii. Bancpost și-a construit în cei peste 16 ani de existență un bun renume în țară și în străinătate, lucru confirmat, de altfel, de prestigioasa publicație The Banker, membră a Grupului de Presă Financial Times, care a desemnat Bancpost "Banca Anului în România", ediția 2004, precum și de renumita publicație Euromoney care a oferit Băncii premiul "Cea mai bună bancă din România în anul 2005 pentru guvernanță corporativă". Bancpost este o prezență internațională activă, fiind membru al unor importante organisme și organizații financiare de referință pe plan mondial: SWIFT, REUTERS, VISA International, EUROPAY, WESTERN UNION, EUROGIRO și este partener exclusiv al American Express în România. Ca membru fondator al Institutului Mondial al Băncilor de Economii (WSBI), Bancpost s-a numărat printre inițiatorii Forumului Băncilor Poștale de Economii. Totodată, Bancpost este membru fondator și deține în prezent președinția Comisiei Internaționale pentru Servicii Financiare Poștale și de Business (CISFPB), care este Uniune Restrânsă pe lângă Uniunea Poștală Universală (UPU), în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Bancpost se află în relații de corespondență bancară cu peste 250 de bănci din intreaga lume. De asemenea, Bancpost a încheiat o serie de acorduri și convenții de colaborare cu instituții internaționale cum ar fi Western Union, Eurogiro, Autoritatea Poștală Israeliană sau Banco Portugues de Investimento, în vederea extinderii operațiunilor de transferuri de bani.
Prin obiectivul său declarat de a deveni una dintre primele 3 bănci din România, Bancpost și-a propus o misiune extrem de ambițioasă. Pentru a atinge acest deziderat banca va adopta o politică agresivă de cucerire a segmentelor de piață, oferind o gamă de produse și servicii de înaltă calitate, bine gestionată, eficientă și atractivă.
IV.1.1 Credite oferite persoanelor juridice pe termen scurt
A. Finanțare capital circulant
1. Linie de credit
2. Credit pe afacere
A. FINANȚARE CAPITAL CIRCULANT
Banca acordă finanțări pe termen scurt clienților săi pentru capital circulant în raport cu ciclul de fabricație. Aceste facilități pot acoperi nevoile operaționale și de dezvoltare ale afacerii. De exemplu: achiziționarea de produse și servicii în condiții mai avantajoase, finanțarea cheltuielilor
operaționale neprevăzute, îmbunătățirea lichidității în cazul activităților cu sezonalitate etc.
BENEFICIARI
Companii mici, medii și mari precum și micro-întreprinderi, care îndeplinesc condițiile de eligibilitate ale băncii.
1. Linie de credit
Pentru buna desfășurare a activității clienților, Bancpost acordă linii de credit "revolving", pentru capital de lucru, pe o perioadă de maximum 12 luni cu posibilitatea prelungirii în condițiile respectării unor criterii stabilite de bancă.
CARACTERISTICI
Suma maximă va fi, în general, sub 70% din cifra de afacere realizată de client în anul anterior. Moneda poate fii : RON, EUR, USD.
Durata maximă este de 12 luni cu posibilitatea reînnoirii.
Lunar trebuie rambursată dobânda capitalul putând fi rambursat sau utilizat în funcție de alegerea fiecǎrui debitor.
Structura garanțiilor: de regulă min. 75% garanții imobiliare; gradul de acoperire (numai a principalului) cu garanții este de 140%.
2. Credit pe afacere
CARACTERISTICI
Suma maximă va fi, de regulă, sub 80% din cifra de afacere anuală realizată de client în anul anterior.
Moneda poate fii: RON, EUR, USD.
Durata este de 12 luni.
Rambursarea se face în rate lunare egale sau trimestriale.
Structura garanțiilor: de regulă min. 75% garanții imobiliare; gradul de acoperire (numai a principalului) cu garanții este de 120%.
IV.2.Prezentarea societății Aplus ProdImpex SRL
Societatea Aplus ProdImpex SRL reprezentată de Constantin Mihai este înregistratǎ la Registrul Comerțului sub nr. J09/73/2002.
Cod fiscal : 14468570,
Telefon : 0239/618478,
Fax : 0239/618478.
Adresa : în Brǎila str. Timiș, nr 159,
Capitalul social subscris și vărsat este de 200 RON.
Obiectul de activitate este comerțul cu ridicata al bunurilor de consum nealimentar și producția de mase plastice.
Firma și-a început activitatea de producție cu două mașini de injecție mase plastice iar în prezent are cinci asemenea mașini. Prin intermediul a două ateliere societatea produce: baghete flise și gresie, rame exterioare, șuruburi din plastic, distanțiere flise și gresie, robineți din plastic uși vizare cada . Aplus ProdImpex SRL are doi acționari, 42 de angajați și un colaborator.
Deși este relativ tânǎrǎ, în cei patru ani de funcționare firma Aplus ProdImpex SRL și – a consolidat poziția pe piața brăileană și s –a extins pe piețele din zona Moldovei și a Dobrogei , pe producția și distribuția de mase plastice și anume în orașele: Galați, Constanța, Iași, Suceava, București, Alexandria etc. Acest lucru a fost posibil datoritǎ eforturilor deosebite
depuse de compartimentul vânzǎri, a încrederii acordate de clienți acestei firme și nu în ultimǎ instanțǎ datoritǎ calitǎții ridicate a produselor.
Firma Aplus ProdImpex SRL are ca principali clienți pe:
SC. FIVE HOLDING SA CONSTANTA
SC PRIMATEXSRL. SUCEAVA
SC DEDEMAN RSL BACAU
SC COMRIMET SRL CLUJ
SC BARALCHIM SRL IAȘI
Evoluția cifrei de afaceri în ultimii doi ani este:
RON
Se observǎ o creștere de 55% în anul 2006 fațǎ de anul 2005 ceea ce prerezintǎ o creștere importantǎ a nivelului activitǎții societǎții respectiv o creștere a tuturor veniturilor.
Profitul net în ultimii trei ani ani este :
RON
O creștere a volumului cifrei de afaceri a avut drept consecințǎ creșterea profitului în anul 2006 cu același procent cu care a crescut cifra de afaceri respectiv 55% fața de anul 2005.
Încurajată de aceastǎ puternicǎ dezvoltare, Aplus ProdImpex SRL intenționeazǎ să ocupe un loc important pe piața produselor de mase plastice din România într-un viitor cât mai apropiat.
Politica Aplus ProdImpex SRL:
Orientarea cǎtre nevoile clientului;
Asigurarea unor produse de calitate superioarǎ;
Îmbunǎtǎțirea cunoștințelor și abilitǎților personale ale angajaților;
Dezvoltarea unor alianțe strategice în ceea ce privește produsele, producția,vânzǎrile.
IV.3. Produse de credit la Bancpost
Companii medii si mari
Pentru ca afacerea clientului sa se dezvolte ,iar acesta sa aiba mai mult timp pentru proiectele sale viitoare, Bancpost ofera o gama larga de servicii personalizate in functie de nevoile sale specifice.
Creditul Parteneri
Beneficiari:
Clientii carora se adreseaza Creditul Parteneri sunt companiile private, cele din sectorul public si institutile financiare care au o cifra de afaceri de cel putin 500.000 EUR inregistrata in exercitiul financiar precedent.
Moneda
Creditul Parteneri este accesibil numai in RON, iar suma ce poate fi împrumutata este una variabila, ajustata în functie de tipul investitiei.
Obiectul creditului: achizitionarea de masini, echipamente, constructii de cladiri (inclusiv achizitionarea terenului aferent), orice alte obiective de investitii.
Perioada de creditare este de maxim 15 ani, dar nu mai putin de 3 ani.
Rambursarea se va efectua in rate trimestriale egale, dupa perioada de gratie (daca este cazul).
Dobanda este fixa in primul an si variabila incepand din al doilea an pana la scadenta facilitatii.
Garantiile constau in principal in activul care se finanteaza, dar in functie de situatia financiara a contrapartidei pot fi solicitate si alte tipuri de garantii.
Finantare capital circulant
Banca acorda finantari pe termen scurt clientilor sai pentru capital circulant in raport cu ciclul de fabricatie.
Beneficiari
Companii medii si mari, care indeplinesc conditiile de eligibilitate ale bancii.
1.Linie de credit
Pentru buna desfasurare a activitatii clientilor, Bancpost acorda linii de credit "revolving", pentru capital de lucru, pe o perioada de maximum 12 luni cu posibilitatea prelungirii în conditiile respectarii unor criterii stabilite de banca.
Caracteristici
Suma maxima va fi, in general, sub 20% din cifra de afaceri realizata de client in anul anterior .
Moneda: RON, EUR, USD .
Durata maxima este de 12 luni cu posibilitatea reinnoirii
Structura garantiilor: flexibila
2. Credit pe afacere
Caracteristici
Suma maxima va fi, de regula, sub 30% din cifra de afacere anuala realizata de client in anul anterior .
Moneda: RON, EUR, USD.
Durata maxima este de 12 luni .
Rambursarea se face in rate lunare egale .
Structura garantiilor: flexibila.
Finantarea investitiilor
Banca acorda clientilor sai facilitati la termen cu scopul finantarii proiectelor de investitii in spatii de productie, spatii comerciale, proprietati imobiliare, achizitii de companii sau alte tipuri de investitii.
Caracteristici
Moneda: RON, EUR, USD
Durata maxima: 10 ani
Rambursarea se face in rate lunare sau trimestriale .
Aport propriu: flexibil in functie de afacere, valabilitate, suma .
Se accepta perioada de gratie .
Structura garantiilor: flexibila
Finantarea din fonduri UE si BERD
Beneficiari
-intreprinderi mici si mijlocii infiintate conform legilor in vigoare ;
-persoane fizice inregistrate ca intreprinzatori in conformitate cu legile în vigoare.
Moneda: EURO
Creditele se pot acorda chiar daca imprumutatul nu are incasari in valuta.
Peroada de creditare: minim 1 luna, maxim 4 ani.
Rambursarea creditelor se efectueaza în rate egale, lunare.
Destinatii permise pentru utilizarea imprumurilor
Proiecte de investitii incluzand:
-achizitonarea de masini (ex.: echipamene, dubite, camioane) pentru scopuri de productie, prestari de servicii sau pentru derularea activitatii de comert ;
-achizitionarea de bunuri imobiliare, daca astfel de bunuri vor fi folosite pentru scopuri de productie, prestari de servicii sau pentru derularea activitatii de comert.
Categorii de credite acordate :
-credite pe afacere pentru derularea activitatii curente ;
-credite de investitii.
Volumul creditelor
-credite pentru investitii in valoare de pana la 125.000 EURO, denumite "Imprumuturi mici", care vor fi acordate IMM-urilor cu pana la 100 angajati;
-credite pentru investitii in valoare de pana la 30.000 EURO, denumite "Micro-imprumuturi", care vor fi acordate IMM-urilor cu pana la 20 angajati;
-credite de pana la 50.000 EURO, pentru finantarea capitalului circulant.
IV.4. Dosarul de creditare
Documentele necesare întocmirii dosarului de credit sunt:
Cererea de credit;
Modificări privind acționariatul, capitalul social, sediul social- înscrieri de mențiuni la Registrul Comerțului Braila;
Cod unic de înregistrare + anexele;
Bilanțurile contabile încheiate , vizate de Administrația Financiară
– 31 dec. 2004, 2005,
– mai 2006
5. Balanțele de verificare , semnate de reprezentanții legali ai societății și stampilate, aferente lunilor:
– dec. 2004, 2005
– mai 2006
6. Act de proprietate al imobilului adus în garanție; acte cadastru + încheierea dreptului de proprietate ca urmare a intabulǎrii.
Documentație – analiză financiară:
Fluxul de numerar
Buget, venit, cheluieli;
Încasări, Viramnet;
Plǎți viramente;
Planul de afaceri;
Analiza financiară – cifra de afaceri desfășurată pe principalii clienți : la mai 2006;
Datorii: buget, furniozori, creditori, bănci, leasing, acționari;
Creanțe, clienți , debitori;
Situația activelor fixe – nete;
Prezentarea societății : asociați, administrare, scurt istoric, mod de desfășurare a activității, puncte de lucru numar salariați.
FIȘA DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR FINACIARE ALE SOCIETĂȚII COMERCIALE APLUS PROD IMPEX SRL LA DATA DE 31.05.2006 ȘI 31.12.2005
Toate valorile sunt exprimate în RON
Indicatorii:
1. Cifra de afaceri medie lunara0.5 2006 = =14.872,8
Cifra de afaceri medie lunara12. 2005 = = 138.539,83
2. Marja profitului brut0.5 2006 = x 100 = 2,87 %
Marja profitului brut12. 2005 = x 100 =10,68%
3. Marja profitului net 0.5 2006 = x 100 = 2,86%
Marja profitului net 12. 2005 = x 100 = 7,58%
Profitul net a avut o evolutie descrescatoare in raport cu cifra de afaceri medie lunara in perioada 12.2005 – 05.2006 .
4. Rentabilitatea capitalurilor 0.5 2006 = x 100 = 0,11%
Rentabilitatea capitalurilor 12. 2005 = x 100 = 1,10%
5 Rotația stocurilor 0.5 2006 = x 30 x 5 = 43,84 zile
Rotația stocurilor 12. 2005= x 30 x 12 = 38,98 zile
6. Rotația debitorilor ( clienților ) 0.5 2006 = x 30 x 5 = 44, 54zile
Rotația debitorilor ( clienților ) 12. 2005 = x 30 x 12 = 23, 5 zile
7. Rotația furnizorilor 0.5 2006 = x 30 x 5 = 107,07 zile
Rotația furnizorilor 12. 2005 = x 30 x 12 = 68,98 zile
8. Gearing III 0.5 2006 = = 3,29
Gearing III 12. 2005 = = 2,51
9. Rentabilitatea activelor 0.5 2006 = x 100= 2,72 %
Rentabilitatea activelor 12. 2005 = x 100 = 31,13%
10 . Lichiditate patrimonială 0.5 2006 = = 0,81
Lichiditate patrimonială 12. 2005 = = 1,03
11. Lichiditatea imediată 0.5 2006 = = 0, 53
Lichiditatea imediată 12. 2005 = = 0,69
12. Solvabilitatea 0.5 2006 = = 0,23
Solvabilitatea 12. 2005= = 0,28
Principali indicatori de performanțǎ calculați pe baza balanței de verificare încheiatǎ la 31.05 2006 respectiv 31. 12. 2005 au dus la urmǎtorul punctaj:
* conform BNR se considerǎ cǎ împrumutatul este acoperit în mod natural împotriva riscului valutar dacǎ acesta genereazǎ fluxuri de numerar nete pozitive în valuta cotatǎ, care permite plata la scadențǎ a fiecǎrei rate de credit ( principalul și dobânda). În cazul clienților care nu au expunere și în altǎ monedǎ decat RON, punctajul la acest criteriu va fi ( 3 x 2 ) 6 puncte.
Indicatorii generali ai societǎții au dus la obținerea unui nr de 69 puncte respectiv 81 și încadrearea agentului economic în clasa de rating „B”- În observație.
Categoria; A 126 – 96 puncte
B 95 – 66 puncte
C 65 – 46 puncte
D 45 -26 puncte
E sub 26 puncte
IV.5.Analiza dosarului și acordarea / neacordarea creditului
CREDIT REVIEW NO.1/ 2006
În urma analizei financiare si nonfinaciare Sc. Aplus ProdImpex SRL având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al bunurilor de consum nealimentar și producția de mase plastice a acumulat un numar de 69 de puncte încadrându – se în categoria de raiting „B” – în observație.
Firma a solicitat o facilitate revolving pentru capital de lucru în valoare de 100.000 RON sau echivalent în Euro 27.611 garantând cu o ipotecǎ de rang I având gradul de acoperire de 185%.
Scopul creditului este plata la buget și salarii.
Dutata creditului 1 an
Garanții:
Ipotecǎ de rang I aupra imobilului tip vilǎ cu urmǎtoarele caracteristici:
proprietar Sc . Aplus ProdImpex SRL
locația Brǎila , sos Baldovinești, nr 33
suprafața 88,14mp
valoare de evaluare 144.000 RON (EUR 39.760)
data ultimei evaluǎri 10.05.2006
asiguratǎ la SC OMNIASIG S.A.
riscuri asigurare riscuri generale, risc de cutremur
valoarea asigurǎrii 144.000RON
valabilitatea poliție 06.2007
Ipotecǎ rang I aupra apartamentului cu o camerǎ cu urmatoarele caracteristici:
proprietar Constantin Mihai
locația Brǎila , ans. Progresu, str Progresu, nr 17, Bl D12, sc 3, ap 43
suprafața 35,96 mp
valoare de evaluare 41.000RON(EUR 11.321)
data ultimei evaluǎri 21.05.2006
cesionatǎ în favoare Bancpost
asiguratǎ la SC OMNIASIG SA
riscuri asigurare riscuri generale, risc de cutremur
valoarea asigurǎrii 41.000RON
valabilitatea poliție 06.2007
Total garanții în euro 51.081
Conform cu solicitarea clientului propunem aprobarea unei facilitǎți revolving pentru capital de lucru în suma de 100.000 RON pe o perioadǎ de 1 an în urmǎtoarele condiții:
dobânda : 19% p.a
comision de acordare 2%
comision de evaluare 1000 + TVA 190 RON
comision de neangajare / utilizare 1% p.a
Cifra de afaceri aferentǎ exercițiului financiar la data de 31.12.2005 este de 1.662.478 (Plafon maxim : 1.662.478 x 20 % = 332.495 )
Garanții materiale imobiliare acoperǎ creditul în proporție de 185%
Propunem aprobarea unei facilitǎți revolving pentru capital de lucru în suma de 100.000 RON pe o perioadǎ de 1 an, bazânde-ne pe urmǎtoarele :
– conform fișei de evaluare întocmitǎ în urma analizei economico-fiancire efectuate la 31. 12 2005 respectiv 31.05.2006 agentul economic se încadreazǎ în clasa de rating B cu un punctaj de 69 respectiv 81 de puncte.
– referatul privind garanțiile aferente creditului a primit avizul aprobator acordat de evaluatorul de la nivelul de Comisie al Centralei BancPost.
Proces Verbal
Comitetul de credit format din:
Codreanu Cristina
Mocanu Anca
Anghel Vasilica
A analizat dosarul societǎții ApusPodImpex Srl cu numarul 43 din data de 20.06 2006.
Societatea ApusPodImpex Srl solicitǎ acordarea unei facilitǎți de credit revolving în sumǎ de 100.000 RON pentru plǎți cǎtre buget și salarii.
Principalii indicatori la 31.05. 2006 sunt:
marja profitului brut 2,86%
solvabilitatea 0,23
lichiditatea 0,81
În urma acestor indicatori agentul economic a fost încadrat în clasa de raiting „B”- în obeservație.
Garanția aferentǎ creditului în valoare de 329.000 RON acoperǎ creditul în proporție de 185%.
Aprobam facilitatea revolving în sumǎ de 100.000 RON pe perioada de 1 an în urmǎtoarlele condiții
plata datoriilor la bugetul statului;
dobânda : 19% p.a;
comision de acordare 2%;
comision de evaluare 1000 + TVA 190 RON
comision de neangajare / utilizare 1% p.a
În baza procesului verbal întocmit se va completa ulterior contractul de credit semnat între agentul economic și BancPost a cǎrui formǎ este cea prezentatǎ în anexa 1.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Perioada de trecere de la economia centralizata la economia de piațǎ a demonstat rolul important a creditului, ce a constituit motorul principal al întregului angrenaj economico- social. Prin funcțiile pe care îndeplinește, creditul generază o serie de efecte favorabile, cum ar fi:
Sporirea puterii productive a întreprinderii, prin redistribuirea capitalului;
Concentrarea capitalului;
Reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulația monetară;
Adaptarea elastică a masei monetare de bani în circulație la necesarul economiei.
Economiile actuale, ca economii monetare, presupun desfășurarea unui amplu proces de creditare, ca o latură consistentă a activității bancare. Există o interdependență între credit și situația financiară a agenților economici. În primul rând, situația creditelor reflectă starea financiară a oricărui întreprinzător angajat în relația de creditare. În al doilea rând, o bunǎ susținere financiară va genera condiții favorabile pentru obținerea de noi credite.
Creditarea nu este o știință exactă; nu este posibil ca prin utilizarea unei formule sau aplicarea unei teorii să se garanteze că suma acordată unui client va fi rambursată cu dobânda aferentă. Există – totuși – principii de creditare care, dacă sunt aplicate consecvent, permit reducerea gradului de incertitudine și, prin urmare, a riscului implicat în creditare.
Diversitatea formelor sub care se manifestă creditul în economie a impus utilizarea mai
multor criterii semnificative de clasificare.
Acordarea creditului trebuie să se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc procesul de creditare. Procesul acordării creditului trebuie să fie dinamic și adaptabil mediului economic în continuă schimbare cât și particularităților pieței.
Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape și reprezintă concretizarea elemetelor esențiale în activitatea de creditare. Aceste etape sunt : preliminare, depunerii dosarului, analizei documentatiei depuse, determinǎrii indicatorilor de apreciere, apobǎrii creditelor , constituirii garanțiilor, încheierii contractului, urmǎririi și derulǎrii creditului.
Analiza situației economico – financiare a agentului economic are ca punct de plecare bilanțul contabil, fiind documentul oficial de gestiune al agentului economic, care reflecta situația patrimoniului la un moment dat. Datele cuprinse în bilant vor fi prelucrate de cǎtre ofițerii de credite pentru a obține informații mai clare, necesare analizei. Pornind de la bilanțul contabil prelucrat și de la contul de profit, ofițerii de credite vor analiza bonitatea clienților, funcție de indicatorii care stabilesc puterea financiara a solicitantului, garantând restituirea ratelor de credit la termenele stabilite și a dobânzilor aferente. Studiul de caz prezentat anterior analizeazǎ în detaliu situația economico – financiarǎ a societǎții Apus Prod Impex Srl privind acordarea unei facilitǎți revolving în valoare de 100.000 RON necesare plǎților cǎtre bugetul statului, și salariale. Din analiza efectuatǎ rezultǎ:
– Sc. Aplus Prod Impex SRL având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al bunurilor de consum nealimentar și producția de mase plastice a acumulat un numar de 69 de puncte încadrându – se în categoria de raiting „B” – în observație. I se va aproba creditul în sumǎ de 100.000 RON pe perioada de 1 an în urmǎtoarlele condiții:
– plata datoriilor la bugetul statului;
dobânda : 19% p.a;
comision de acordare 2%;
comision de evaluare 1000 + TVA 190 RON;
comision de neangajare / utilizare 1% p.a.
PROPUNERI
În urma efectuǎrii, analizei economico – financiare a societǎții Aplus ProdImpex SRL am constatat, cǎ societatea, are datorii la bugetul statului dar cu toate acestea i s-a acordat creditul, datoritǎ rezultatelor economice, firma încadrându-se în categoria „B” – în observație (cu performanțe financiare bune, aceste neputându-se menține într-o perspectivă îndelungată) având garanții ce acoperǎ creditul și dobânda în proporție de 185%.
Creditul acordat societǎții rezolvǎ situția economicǎ doar pe moment, dar trebuie, avut în vedere faptul cǎ, credite destinate consumului nu pot fii benefice pentru societate întrucât de regula ele sunt destinate investițiilor ( retehnologizare, extinderea capacitatiilor de productie etc.)
Pentru ca o societate sǎ nu fie nevoitǎ sǎ apeleze la un credit (precum societatea analizatǎ ) pentru plata datoriilor la buget ar trebui în primul rând prin mǎsurile luate sǎ:
– sporeascǎ productivitatea munci prin sporirea la maxim a randamentelor mijloacelor fixe productive și implicit modernizarea procesului tehnologic
– creascǎ cifra de afaceri prin sporirea producției cu desfacere garantatǎ pe piațǎ concomitent cu reducerea producției stocate și imobilizate în limitele stict necesare procesului de producție și comercializare .
– urmareascǎ pe întreg parcursul anului variația cheltuilelilor materiale pentru a putea constata dacǎ acestea se încadreaza în prevederi, dacǎ sunt sau nu economicoase pentru a putea fi eliminate consumurile exagerate de materiale, combustibil, de energie și orice cheltuialǎ neeconomicoasǎ sau formǎ de risipa pentru gǎsirea posibilitǎtilor de a fi raționalizate reduse la minim sau chiar evitate.
Trebuie avut în vedere ca la întocmirea bugetul de venituri și cheltuieli societatea sǎ-și planifice cheltuielile în funcție de veniturile posibile realizabile astfel încât sǎ obținǎ un profit care sǎ-i permtǎ onorarea datoriile cǎtre stat, furnizori salariați, utilizǎți etc. Neconcordanța dintre cheltuieli și venituri poate duce în timp la falimentul societǎții, aceasta neputându-și achita datoriile. Consecințele se vor rasfrânge apoi asupra instituțiilor creditoare, care se vor vedea în imposibilitatea de recuperare a creanțelor sau, în cel mai bun caz, de recuperare cu niște costuri suplimentare mari.
Consider ca odata cu intrarea României în Uniunea Europeanǎ în 2007 sistemul fianciar – bancar se va îmbunǎtǎții fiind aliniat la standardele cerințelor Uniunii, urmând ca în urmǎtorii 10 – 15 ani (odata cu integrarea )sǎ disparǎ diferențele existente între sistemul bancar român și cel european.
Anexa 1
CERERE DE CREDIT ÎN LEI
Către ,
S.C. BANC POST S.A.
Sucursala Brǎila
Societatea comercială Aplus ProdImpex SRL Brăila înregistrată în Registrul Comerțului nr. J09/73/2002, Cod Fiscal nr 14468570, cu sediul în Brăila, str. Timiș, nr 159, fax nr 0239/618478 telefon nr 0239/618478, reprezentată prin Constantin Mihai vă rugăm să aprobați acordarea unui credit în suma de 100.000 RON, rambursabil în 12 luni, prin cont curent de încasări și plǎți ( cont separat de împrumut).
Creditul va fi utilizat pentru ( se va indica destinația exactă a creditului ): achitarea furnizorilor.
Creditul solicitat va fi garantat cu un IMOBIL:
Creditul se va rambursa astfel ( se trec sumele și termenele de rambursare): în a 12 lună.
Vă informăm ca unitatea noastră mai are conturi deschise la următoarele unități bancare:
B.C.R Brăila;
BANCA TRANSILVANIA Brăila.
Pe perioada ultimelor 2 trimestre am derulat următoarlele credite:
La prezenta se anexează :
bilanț contabil pe ultimul an și situațiile rezultatelor fnianciare, a obligațiilor fiscale și balanțele contabile de verificare pentru ultimele 6 luni;
bilanțul contabil încheiat pentru anul anterior solicitării creditului;
planul de afaceri ( anexa 5);
bugetul de venituri și cheltuieli pe afacere / și sau pe total activitate pentru determinarea fluxului de numerar la data rambursării creditului.
Cunosc toate obligațiile ce –mi revin și prevederile legale din normele de lucru ale bǎncii și mă angajez sǎ le respect .
Anexa 2
Evoluția fluxului de numerar
IAN – MAI 2006
RON
Anexa 2
Evoluția fluxului de numerar
IUNIE – DECEMBRIE 2006
RON
Anexa 3
Bugetul de venituri și cheltuieli
Pe perioada ian – mai 2006
RON
Anexa 3
Bugetul de venituri și cheltuieli
Pe perioada iunie – dec 2006
RON
Anexa 4
PLANUL AFACERII
I DATE GENERALE
1. SC APLUS PROD IMPEX SRL
2. Reprezentată prin CONSTANTIN MIHAI
Sediul societății BRAILA , STR. TIMIȘ, NR .159
3. Cod postal : 6100
4. Cod fiscal : 14468570,
5. Telefon , fax :0239/618478,
6. Numărul de acționari ( asociați): 2
7. Înregristrată la registrul comerțului nr . J09/73/2002.
8.Obiectul de activitate, potivit prevederilor din statut – – – -COMERȚ CU RIDICATA AL BUNURILOR DE CONSUM NEALIMENTARE ( în legătură cu finanțarea solicitată)
9. Capital social – subscris 200 RON
– vărsat 200 RON
10 . Forța de muncă: numărul total din care :
– angajați permanent : 42
– colaboratori 1
11. Consiliul de Administrație ( al asociațiilor )
12. Manageri ( reprezentanți legali ai societății)
1. Descrierea generală a afacerii: Societatea comercială APLUS PROD IMPEX SRL BRAILA are ca principal obiect de activitate COMERȚUL
2. Produsele și serviciile oferite:
a. Descrierea produsului : distanțiere fraință și gresie , profile faianță și gresie, rame aerisire, grile aerisire, etc.
b. Piața de desfacere: Brăila, Galați, Constanța, Iași, Suceava, București, Alexandria, etc.
c. Cantitate:……. 30.000 buc……
d. Preț estimativ : ….. 3 RON / buc
e. Volumul tranzacțiilor 292.000 RON
3. Modul de comercializare a produselor ( serviciilor): Rețea de distribuție
4. Asigurarea necesarului de marfă ( sau materii prime, materiale):
5 . Asigurarea afacerii
a. Prin magazin propriu
– volumul mediu al vânzǎrilor
b. Prin intermediari sau magazine specializate
IV. Analiza Financiară a afacerii
A. Determinarea necesarului de credite al afacerii și calculul economic al afacerii
1. Cheltuileli materiale ( mărfuri, materii prime) (CM)……………1.320.000 RON
2. Cheltuieli salarii ……………………………………………………………..144.000 RON
3. Alte cheltuieli expoatare……………………………………………………158.700 RON
4. Total cheltuieli expoatare ( c) = 1 + 2+ 3 …………………………….1.622.700 RON
Din care :
4.1 Disponibilități proprii …………………………………………………………………310.000 RON
4.2 Necesar credite (NC= C- Dp)……………………………………………………….100.000 RON
B. Calculul economic al afacerii
5 . Total venituri( rezultate aferente afacerii) ( QV)………………………….. 1.932.700 RON
6. Cheltuieli excepționale ………………………………………………………………..––––
7 Cheltuieli financiare…………………………………………………………………….–––-
8. Profit brut ( 5 – 4 – 6 – 7 )…………………………………………………………..310.000 RON
9. Impozit pe profit………………………………………………………………………….49.600 RON
10. Profit net ( 8 – 9 )……………………………………………………………………..260.400 RON
V. Conturi deschise la alte bănci
VI Credite în derulare la alte bănci
RON
VII Credite solicitate altor bănci pentru afacerea în derulare
NOTĂ
A Necesarul de credite se stabilește conform – cap IV din anexa – analiza financiră a afacerii , astfel:
– cheltuielile materiale ( CM – rândul 1) sunt determinate de prețul de cumpărare al mărfurilor sau materiei prime la nivelul comenzilor sau contractelor de aprovizionare;
– cheluilelile cu salariile ( rândul 2) se determină numai pentru salariații care participă direct la realizarea afacerii;
– alte cheltuieli de explotare ( rândul 3 ) cuprind alte cheltuieli directe și indirecte precum: cheltuilelile cu materiale, ambalaje, cheltuieli cu energie, cheltuieli de întreținere, impozite, comisioane, taxe, amortizări, etc;
– disponibilitățile proprii ( DP – rândul. 4.1) destinate afacerii sunt cele cu care agentul participă efectiv la finanțarea afacerii ( din conturile bancare, casa, avansuri trezorerie etc);
– necesarul de credite ( NC – rândul 4.2 ) se determină ca fiind diferența dintre totalul cheltuielilor de expoatare (randul 4 ) necesare în realizarea afacerii pentru o singură rotație a activelor achiziționate și disponibilitățile proprii folosite.
B. Calculul economic al afacerii conform capitol IV din anexă , stabilește eficiența afacerii ținând cont de următoarele:
– veniturile rezultate din vânzarea produselor ( QV – randul 5) sunt determinate de prețurile practicate pe piață la nivelul comenzilor sau contractelor de desfacere;
– cheltuilelile excepționale ( rândul 6 ) cuprind cheltuielile care nu sunt legate de activitatea normală curentă ca : despăgubiri, amenzi, lipsuri de inventar, donații, subvenții, etc;
– cheltuielile financiare ( rândul 7) cuprind dobânzile aferente creditului solicitat calculate pe toată perioada de creditare;
– profutul brut (rândul 8) reprezintă diferența dintre total venituri din afacere (QV) și suma obținută prin cumularea tuturor cheltuielilor de explotare excepționale și financiare necesare realizării acesteia;
– impozitul pe profit (rândul 9) se calculază asupra profitului brut rezultat din afacere.
Inspectorul de credite urmărește pe baza datelor din planul afacerii ca veniturile rezultate să acopere valoarea creditului și a cheltuielilor proprii iar profitul brut să acopere dobânzile aferente creditului.
Datorii la bugetul statului
31.12.2005
RON
Nota: în luna ian 7.524 RON
In luna feb 1.800 RON
Furnizori
RON
Creditori
RON
Clienți
RON
Debitori
RON
Principalele active fixe corporale și financiare
Anexa
Datorii la bugetul statului
LA 31.05.2006
Notă : din suma de 156.583 RON restanță la 31.05 2006 s-a achitat conform documetelor anexate
în luna mai 2006 suma de 34.988 RON
în luna iunie 2006 suma de 16.000 RON
Furnizori
RON
Notă SC CONTESS PROD SRL BRAILA – se află în procedură de lichidate.
Lichidatorul va stabili termenele și modalitățile de plată
În luna a VI a 2006 s-a plătit la furnizori suma de 146.000 RON
Creditori
RON
Clienți
RON
Notă în luma iunie 2006 s-a incasat suma de 176.000RON
Debitori
RON
Principalele active fixe corporale
Anexa
BIBLIOGRAFIE
1) Basno ,Cezar (coord.) : Moneda,credit,banci.Aplicatii si studii de caz ,Ed. Didactica si Pedagogica,Bucuresti,2003
2) Basno ,Cezar (coord.) : Moneda,credit,banci,Ed.Didactica si Pedagogica,Bucuresti,2003
3) Berea ,Alexandru Aurelian : Probleme economice.Saptamanal de informare economica, Ed. Biblioteca Economica, 2005
4) Cetina ,Iulia : Marketing financiar- bancar
5) Dardac ,Nicolae (coord.) : Moneda, Banci si Politici monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005
6) Dinu, Marin (coord.) : Economia Romaniei: O viziune asupra tranzitiei post comuniste, Ed. Economica, Bucuresti ,2005
7) Galiceanu, I. (coord.) : Contabilitate bancara
8) Gust,M. (coord.) : Mamagement bancar, Ed. Independenta Economica, 2003
9) Ionescu, L.C. (coord.) : Bancile si operatiunile bancare, Ed. Economica, Bucuresti, 2000
10) Iordan, Marioara (coord.): Studiu asupra sistemului bancar romanesc in perioada 1990-2003: restructurare in contextul integrarii europene
11) Isarescu, Mugur C. : Reflectii economice.Contributii la teoria macrostabilizarii, Ed. Expert, Bucuresti, 2003
12) Lazaroiu, Petre : Drept financiar – fiscal roman, Ed. Valand, Bucuresti, 1999
13) Manolescu, Gheorghe : Moneda si credit, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003
14) Papari, George : Politici si tehnici bancare, Ed. Fundatiei „Andrei Saguna”, Constanta, 2005
15) Tudorache, Dumitru(coord.) : Moneda, banci, credit, Ed. Fundatiei „Andrei Saguna”, Constanta, 2001
16) Turcu, Ion : Drept bancar ,Ed. Lumina Lex , 1999
17) *** : colectia revistei Adevarul ,nr.1 din 10-12 ian. 2005
18) *** : colectia revistei Finante Publice si Contabilitate, nr.10 oct. 2004
19) *** : colectia revistei Tribuna Economica, nr. 48/2004
20) Legea nr.58/1998 privind activitatea bancara din Romania, Capitolul II, Art.8
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Creditul, Produs Bancar Principal. Analiza Bonitatii Societatii PE Exemplul Bancii Bancpost (ID: 134804)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.