Conceptualizarea Calitatii Vietii
CAP. I. CONCEPTUALIZAREA CALITĂȚII VIEȚII
CONCEPTUALIZAREA CALITĂȚII VIEȚII
„Cum trăiesc?”… cu siguranță nu sunt singura persoană care și-a pus întrebarea asta măcar o singură dată… și cred că oricine care este cât de cât conștient de statutul, poziția sa efectiv în raport cu variile sfere ale societății, și nu numai, și-a pus întrebarea asta. Cum mă relaționez eu în raport cu ceea ce mă înconjoară? Cum definesc eu relațiile de interacțiune dintre mine și „restul„… mediu natural, mediu social, economic etc. și în ce maniera mă influențează?
Conceptul de „calitatea vieții ” a devenit relativ târziu un domeniu de cercetare în științele sociale – de- abia în a doua jumătate a secolului al XX –lea – astfel că începând cu această perioadă, descoperirea „calității vieții” a devenit obiectul de analiză a unor generații întregi de oameni de știință, din sfere de activitate dintre cele mai diverse. De altfel, este poate cel mai interdisciplinar concept, abordat adesea în studii de literatură, științe socio- umane (sociologie, psihologie, filosofie), geografie, științe ale mediului, economie, medicină, științe politice, etc., care nu a cunoscut, cu toate acestea, o definiție universală, unanim acceptată, tocmai din cauza complexității sale.
Conceptul de „calitatea vieții” a fost adesea perceput de către populație cu cel al fericirii, creându-se astfel o oarecare imprecizie, întrucât „calitatea vieții reprezintă o reluare, dar dintr-o altă perspectivă a conceptului de fericire” (Zamfir, 1993), între cele două noțiuni existând asemănări, dar și deosebiri semnificative. Controversa rezidă din faptul că fericirea este rezultatul unei percepții a individului, pur subiectivă, pe fondul profilului de satisfacție, deplinătate a propriei vieți, în timp ce calitatea vieții, pe de altă parte, plasează în prim plan, condițiile factuale (obiective) ale unor sfere ale vieții, precum mediul înconjurător, condițiile de muncă, relațiile interpersonale, viața de familie, ce produc și contribuie la dezvoltarea stării de fericire, împlinire a individului, maniera subiectivă de abordare fiind pusă mai degrabă pe fondul unei perspective evaluative socio- politice, decât a uneia etice, asociată fericirii.
În „Calitatea vieții în România” (2005, p. 33), Mărgineanu și Bălașa au definit calitatea vieții prin „ansamblul elementelor care se referă la situația fizică, economică, socială, culturală, politică, de sănătate etc., în care trăiesc oamenii, conținutul și natura activităților pe care le desfășoară, caracteristicile relațiilor și proceselor sociale la care participă, bunurile și serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul și stilul de viață, evaluarea împrejurărilor și rezultatele activităților din perspectiva în care acestea corespund așteptărilor populației, precum și stările subiective de satisfacție/insatisfacție, fericire, frustrare”.
Cercetarea calității vieții a debutat undeva în anii `60 în S.U.A., când pe fondul unei reacții în fata abundenței din punct de vedere economic caracteristică țărilor dezvoltate, s-au ridicat semne de întrebare asupra „conștientizării efectelor devastatoare ale creșterii economice, înțelegându-se că prosperitatea economică nu asigură automat, prin ea însăși, și prosperitatea umană”. Cu alte cuvinte, o bunăstare economică, îmi garantează implicit premisele conturării unei vieți împlinite, unei calități a vieții de care să pot spune că sunt mulțumit?
La nivelul României, paradigma calității vieții a început să se afirme la sfârșitul anilor `70, prin implicarea unor sociologi de renume, precum [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] etc. care au contribuit ulterior la conturarea unor inovații teoretice și metodologice privind conceptualizarea calității vieții, ce s-a finalizat în cele din urmă și cu înființarea, în anul 1990, a Institutului de Cercetarea a [NUME_REDACTAT], în cadrul [NUME_REDACTAT].
Pe fondul complexității activității umane, în scopul unei abordări practice privind cercetarea asupra calității vieții, a fost imperios necesară identificarea unor serii de indicatori obiectivi și subiectivi (populația, mediul natural, așezările umane, locuința, mediul social, familia, sănătatea și asistența sanitară, ocuparea, calitatea vieții de muncă, veniturile, consumul, serviciile pentru populație, înzestrarea gospodăriei, învățământul și cultura, asigurări și asistența socială, timpul liber, mediul politic, instituțiile de stat și ordinea publică) grupați, după natura acestora, în indicatori ai cadrului natural, indicatori de ordin social, indicatori de ordin economic, care să surprindă cât mai fidel aspecte globale, dar și specifice, subiective, corelate vieții umane, trecând în acest fel de etapa simplei abordări descriptive, operațională a calității vieții.
Calitatea vieții poate cunoaște astfel valori diferite, oscilând între cele două extreme, negativa- slabă, proastă, critica, nesatisfăcătoare, dăunătoare, până la cea pozitivă – bună, favorabilă, mulțumitoare, satisfăcătoare, benefică. (Mărginean, 2011)
Metodologia folosită, desfășurarea propriu- zisa a studiului, culegerea datelor, prelucrarea și analiza acestora, interpretarea rezultatelor etc. vin într-un final în îndeplinirea obiectivului stabilit, activitate ce se concretizează de regulă, conform sociologului [NUME_REDACTAT], în „Paradigma calității vieții”, (2011, pp.17 – 18) prin:
„a. elaborarea dimensiunilor și indicatorilor de cercetare, avându-se în vedere o cât mai adecvată reprezentativitate a conținutului prin selectarea indicatorilor relevanți de stare, de evaluare și autoevaluare, de natură subiectivă, a trăirilor personale și prescrierea expresiilor de cuantificare a acestora în vederea măsurării propriu-zise;
b. identificarea surselor de culegere a datelor de natură statistică, referitoare la condițiile de viață și activitățile ce se desfășoară în societate aflate în legătură cu calitatea vieții populației;
c. specificarea populației a cărei calitate a vieții este studiată, cu asigurarea reprezentativității eventualelor eșantioane pentru colectivitatea din care sunt extrase;
d. redactarea instrumentelor de cercetare prin încorporarea indicatorilor în fișe statistice, chestionare, ghiduri de interviu, fișe de observație etc., în funcție de metodele, tehnicile și procedeele de lucru adoptate, urmărindu-se și o anumită triangulare (combinare) a acestora. Evident însă că nu poate lipsi metoda anchetei prin care se culeg datele de caracterizare a situațiilor individuale ale populației, condițiile de viață, evaluările și opiniile personale, starea de spirit etc. (…)
Pe de altă parte, în cercetările de calitate a vieții nu se studiază doar evaluările vieții personale, ci și cele care privesc relațiile sociale, starea societății, serviciile sociale, starea societății, regimul politic, administrația etc., pentru care nu mai sunt determinări valorice explicite.
e. culegerea informației de la populație și controlul asupra corectitudinii operației;
f. analiza rezultatelor și realizarea diagnozei calității vieții; constituirea de profiluri ale calității vieții pe categorii de populație (sex, vârstă, statut educațional și ocupațional, mediul rezidențial etc.); determinarea claselor de calitate, analize și interpretări pe componente ale calității vieții cum ar fi familia, ocuparea, locuirea, veniturile, consumul, stiluri de viață, bunăstarea subiectivă etc.”
CAP. II – PARTICULARITĂȚI ALE CADRULUI FIZICO- GEOGRAFIC – PREMISE PENTRU DEZVOLTAREA, MENȚINEREA ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII
Condițiile de viață ale unei populații sunt strict condiționate de acțiunea și interacțiunea unor serii de factori naturali, care pot impune, direct sau indirect, o serie de favorabilități sau restrictivitati în dezvoltarea comunității umane în cauză. Prin potențialul lor economic, acești factori pot influența într- un mod adecvat calitatea vieții populației respective, astfel că nici cadrul natural ce caracterizează spațiul orașului Însurăței nu face rabat de la acest lucru, identificându-se în spațiul acestuia, pe fondul poziției geografice favorabile, o serie de condiții avantajoase care au fost valorificate, mai mult sau mai puțin, de- a lungul timpului de către comunitatea umană.
2.1. Poziție geografică și delimitarea teritorială
Din punct de vedere geografic, arealul orașului Însurăței face parte din [NUME_REDACTAT] de nord-est, cuprins între Ialomița, Buzău, Siret și Dunăre, străbătut în zona centrală de Călmățui, pentru ca din punct de vedere al coordonatelor matematice, să se situeze la intersecția paralelei de 44o55`20„ latitudine nordică cu meridianul de 27o37`13„ longitudine estică, poziționându-se astfel, în cadrul țării, în partea sud- estică a acesteia. (Fig. 1)
Fig. 2.1.- Poziția geografică a localității Însurăței în cadrul țării
În ceea ce privește poziția geografică în cadrul județului Brăila, Însurăței este localizat în partea central- sudică a acestuia (Fig. 2), învecinându-se cu nouă comune ale județului, astfel: Viziru la nord-est, Stăncuța și pe o porțiune foarte mică, cu Tufești, în partea de est, în partea sud- estică cu Berteștii de Jos, la sud cu Victoria, Bărăganu învecinează în partea de sud- vest, comunele Dudești, respectiv Zăvoaia în partea de vest, pentru ca în partea de nord-vest, respectiv nord, să se învecineze cu [NUME_REDACTAT]. Între granițele acestor vecini, localitatea ocupă o suprafață de 207, 25 km2, reprezentând 4, 4 % din suprafața județului, clasificând-o ca una dintre cele mai mari localități ale acestuia.
Fig. 2.2. – Poziția geografică a localității Însurăței în cadrul județului, precum și vecinii acesteia
Legătura cu celelalte unități administrative ale județului și nu numai, este facilitată de către șoseaua națională DN21 Brăila – Însurăței – Slobozia- Călărași, ce se suprapune totodată [NUME_REDACTAT] E584 Poltava – Kirovgrad – Chișinău – Giurgiulești – Galați – Brăila – Însurăței – Slobozia, regăsindu-se printre drumurile de clasa B de ramificație, de legătură și conexiuni de interes pentru țara noastră, respectiv de [NUME_REDACTAT] DJ203 ce traversează localitatea pe o direcție aproximativă est- vest, realizând legătura spre vest, cu comuna Zăvoaia (12 km), orașul Făurei, respectiv orașele Râmnicu – Sărat și Buzău.
2.2.Considerații geologice și petrografice
Perimetrul teritoriului Însurăței aparține genetic [NUME_REDACTAT], astfel că poartă amprenta evoluției acesteia. Dacă realizăm o întoarcere în timp, în ordin geologic, (Fig. 3) constatăm că Bărăganul, ca de altfel întreaga [NUME_REDACTAT], se suprapune din punct de vedere al unităților structurale majore ale României, peste [NUME_REDACTAT], în sectorul dobrogean al acesteia, în fundamentul căreia sunt prezente șisturi cristaline precambriene, continuate de o succesiune de șisturi verzi, șisturile calcaroase, argiloase, cu gresii, marne și intercalații de nisip, de vârstă paleozoică. Deasupra soclului s-au acumulat ulterior, de-a lungul mai multor cicluri sedimentare, de la cele cretacice până la cele cuaternare, aluviuni ce au conturat litologia de suprafață, constituită predominant din depozite fluvio- lacustre peste care au fost suprapuse loessuri, cu adâncimi variabile cuprinse între 10- 12 m și depozite loessoide, iar pe alocuri, nisipuri eoliene.
2.3. [NUME_REDACTAT] ceea ce privesc particularitățile morfologice ale teritoriului localității Însurăței, ca de altfel, a întregului județ, acesta se remarcă prin cele două forme de relief existente: câmpia tabulară și lunca, peste care se mai suprapun, pe alocuri, denivelări de tipul crovurilor, cuvetelor lacustre, movilelor, sau chiar a dunelor de nisip fixate de regulă prin culturi, pe malul drept al Călmățuiului, scoțând în evidență rolul modelator al agentului eolian.
Principalele unități de relief (Fig. 4) ce încadrează din punct de vedere fizico- geografic teritoriului localității Însurăței, sunt: câmpia Bărăganului de Nord ([NUME_REDACTAT]), ce se suprapune pe jumătatea sa nordică, respectiv [NUME_REDACTAT] Central ([NUME_REDACTAT]), în jumătatea sudică, despărțite de aria luncii râului Călmățui, cu o altitudine cuprinsă între 19 – 22
metri, situată în partea centrală a teritoriului, arie de contact favorabilă prin resursele naturale, de ordin agricol în principal, ce au facilitat de-a lungul timpului, dezvoltarea comunității umane ulterioare.
În cadrul [NUME_REDACTAT], se remarca subdiviziunile: [NUME_REDACTAT], situată în partea NE a teritoriului Însurățeiului, cu o altitudine medie de 20 m, câmpie uniformă provenită dintr-o terasă, unde nu au loc procese geomorfologice de tasare, dar care prezintă o serie de cursuri părăsite; [NUME_REDACTAT] – Vodă, localizată în partea NV a teritoriului, delimitată în partea de sud de lunca Călmățuiului, este un interfluviu acoperit cu depozite loessoide, ce se prezintă sub aceeași formă plană, lipsită de depresiuni de tasare.
Tot din cadrul subregiunii Bărăganului de Nord, mai face parte și subdiviziunea luncii Călmățuiului inferior, „delimitata tranșant pe partea dreaptă prin abruptul [NUME_REDACTAT], în timp ce, pe stânga, trecerea la [NUME_REDACTAT] se face mult mai lin. Pantele foarte mici în profilul longitudinal al răului permit apariția de meandre și foarte multe cursuri părăsite în diferite faze de colmatare, în timp ce vegetația de lunca este puternic marcată de prezența solurilor saline.”
Fig.2.6. – Valea râului Călmățui (sursă: arhivă personală)
[NUME_REDACTAT], delimitat de văile Ialomiței și Călmățuiului, are o altitudine medie de 55 m, ce scade de la vest spre est. În proximitatea luncii Călmățuiului este acoperit de dune de nisip fixate de culturi de vită de vie și salcâm. Câmpia este de altfel acoperită cu depozite loessoide ce au creat adesea premisele formării unor zone depresionare de tasare.
[NUME_REDACTAT] ocupă partea de nord a [NUME_REDACTAT], ridicându-se prin altitudinea sa medie de 53 m, deasupra luncii Călmățuiului cu 17 m. Prezintă la suprafață dune alungite pe direcția NE- SV.
[NUME_REDACTAT], partea cea mai de sud, atât a județului, cât și a Însurățeiului, este un interfluviu cu suprafața plană, cu ușoare ondulări datorită tasării și spulberării loessului, a cărei monotonie este întreruptă de crovuri, depresiuni lacustre și de vechi vai părăsite. Altitudinea medie este de 50 m, prezentând o ușoară înclinare de la nord la sud, ridicându-se în medie cu 10 – 15 m deasupra luncii Călmățuiului.
Fig.2.7. – [NUME_REDACTAT]; vedere de pe [NUME_REDACTAT] (Sursa:arhivă personală)
2.3.1.Vulnerabilitatea teritoriului în fața proceselor geomorfologice specifice
În fața unei altitudini de până la 40 metri, singurele procese geomorfologice existente la nivelul teritoriului aferent localității Însurăței, se prezintă sub forma proceselor de tasare, sufoziune și eoliene din câmpiile tabulare, respectiv proceselor specifice zonei de luncă și albie minoră aferente Călmățuiului. Aceste procese se califica uneori, în funcție de intensitatea producerii, ca principali factori de risc geomorfologic pentru comunitatea umană și activitățile economice întreprinse de aceasta, care depind de regulă de cadrul natural al formelor de relief. „Câmpiile tabulare au ca specific, pentru procesele geomorfologice, acoperișul gros de loess, pe alocuri chiar nisipuri, climatul arid și respectiv zone cu caracter semiendoreic.”
Condițiile de pantă relativ ridicată, îmbinată cu energia de relief prezintă o însemnătate deosebită producerii diferitelor pornituri umede de relief, ce sunt în genere procese gravitaționale, însă întrucât aceste condiții nu pot fi îndeplinite la nivelul regiunii de câmpie (pantele sunt în genere sub 50), singurele procese importante geomorfologice cu care teritoriul Însurățeiului se confruntă sunt cele legate de tasare, respectiv sufoziunea cu întreaga gamă de microforme impresionante.
Tasările sunt scufundări de mică amploare apărute la suprafața pământului, datorită micșorării volumului rocilor din adânc, rezultând ulterior afundături sau mici depresiuni naturale, fisuri și crăpături în roci, căderi în trepte etc, elemente ce duc la pierderea stabilității terenurilor sau la scăderea fertilității câmpurilor. (V. Tufescu, 1966) Noile forme create, importante prin larga lor extensiune și prin distrugerile cauzate parțial sau total construcțiilor de canale, baraje, blocuri de locuințe etc., crovurile, „sunt mici depresiuni cu contur circular sau oval, răspândite pe terenurile de loess cu așezare orizontală sau foarte slab înclinată” (V. Tufescu, 1966). Ele sunt recunoscute prin faptul că pe aproape întreaga perioadă a anului mențin o umiditate la nivelul solului comparativ mult mai ridicată cu celelalte zone mai ridicate, implicit mai uscate sub raportul factorilor climatici specifici.
Fig.2.8. – Tasare în lunca Călmățuiului (sursă: arhivă personală)
Se pare că formele de crov sunt principalele probleme cu care locuitorii Însurățeiului, se confruntă, întrucât afectează în mare parte, izolat, în unele zone chiar grupat, ducând deja la formarea unor padine, terenurile agricole, principalele surse de manifestare economică la nivelul localității, regiunii implicit.
Vâlsan a fost cel care, la nivelul României, le-a dedicat o importanță mai accentuată crovurilor, răspândirii, distribuției acestora la nivel de țară, astfel că „explicația pe care acesta le-a atribuit-o rămâne în mare parte valabilă și astăzi – »apa ploilor, infiltrându-se pe alocuri mai abundent, pe suprafața ușor ondulata a câmpurilor de loess, produce o spălare mai puternică a sărăturilor din pătură poroasă a loessului, care se poate tasa coborându-se ușor«. El pune așadar formare crovurilor în primul rând pe seama tasărilor – și aceasta este partea contestată a concluziilor lui- ca în evoluția lor ulterioară, vântul îndeplinește un rol însemnat”.
Sufoziunea este un proces aparte, dar care stimulează tasarea; ea reprezintă o antrenare mecanică a unor particule mici, prin curgerea apei infiltrate în loess, către o pânză freatică joasă sau către malul unei văi; procesul repetându-se la ploi lasă în interior o serie de goluri (V. Tufescu, 1966). Procesul este amplificat acolo unde stratul de loess depășește 4 metri în grosime.
În ceea ce privesc procesele eoliene, acestea întâlnesc condiții favorabile pe malul drept al Călmățuiului ([NUME_REDACTAT]), manifestându-se atât prin acumularea nisipului transportat din lunca râului menționat, cât și prin deflație, ce cunoaște aici un indice climatic potențial foarte mare, poate cel mai mare din țară, acest proces nefăcându-se însă simțit pe toate suprafețele, din cauza fixării produsă de culturi și unele amenajări antropice. Nisipurile rezultate se ridică până la 20 – 30 m deasupra luncii Călmățuiului, acolo unde cunosc și cele mai mari extinderi, cu grosimi de 8 – 10 m în nord, ce scad către S- SV, în aceeași manieră manifestându-se și fracțiunea nisipului grosier (2 – 0, 2 mm).
„[NUME_REDACTAT] are caracteristici aparte și în ce privește procesele geomorfologice. Fiind largă cât și lunca Buzăului, care de fapt a creat-o (în timpul terasei de 5 m, Buzăul curgea spre Dunăre), râulețul Călmățui nu o poate acoperi total și, ca urmare, aici apar brațe părăsite și grinduri, iar deflația se face resimțită uneori cu putere. Lunca se împarte adesea în două fâșii longitudinale: cea sudică, mai joasă și una nordică mai înaltă, cu multe brațe părăsite și cu grinduri. Pe dreapta, eroziunea de mal este foarte puternică la ape crescute, dar ea se repartizează inegal, la anumite meandre, desfăcând din fruntea câmpului înalt numeroase popine declanșând ravenări și surpări, iar în bucla unor foste meandre se mențin chiar lacuri (Flesca, Lacul lui Traian s.a.). În partea inferioară însă, Călmățuiul s-a îndepărtat totuși mult de malul drept lăsând aici brațe părăsite, ca Strâmbu și Puturosu.”
2.4. Particularități climatice
Caracteristicile climatice principale ale regiunii sunt date de poziționarea acesteia în nord- estul [NUME_REDACTAT], „porțiunea cea mai coborâtă din întreaga [NUME_REDACTAT]- Balcanică, în imediata vecinătate a [NUME_REDACTAT] și a Dunării, la periferia principalilor centri barici de acțiune (ciclonii mediteraneeni, anticiclonul est- european, anticiclonul azoric și anticiclonul scandinav), ca și de caracteristicile relativ omogene ale structurii suprafeței active. Acțiunea combinată a acestora determina un climat temperat- continental cu influențe de excesivitate, caracterizat prin gradul mare de continentalism.”
Circulația generală a atmosferei la nivelul întregului areal al Bărăganului, „se caracterizează prin advecții de aer temperat- oceanic din V și NV, mai ales în semestrul cald și de aer temperat- continental din NE și E, mai ales în sezonul rece. Acestora li se adaugă advecțiile mai rare de aer arctic din N, de aer tropical- marin din SV și S și de aer tropical – continental din SE și S.”
Radiația solară, cel mai important factor al climei, variază în această zonă în jurul valorii de 125 kcal/cm2. Cea mai mare parte se produce în perioada caldă a anului (mai – octombrie), peste 90 kcal/cm2, iar diferența de 35 kcal/cm2 în perioada rece (noiembrie – martie).
Temperatura aerului, caracterizată de mediile multianuale determinate la stația meteorologică Galați, este de aproximativ 10,5º C.
Luna caracterizată de cele mai scăzute temperaturi este ianuarie, când acestea variază între -2ºC și -4ºC. Luna cea mai caldă a anului este iulie, când media temperaturilor variază între 22,5 și 24ºC.
La suprafața solului, temperaturile medii multianuale sunt cuprinse între 12 și 13ºC. Precipitațiile reduse, caracteristice acestei regiuni de câmpie aflată sub influența continentalismului excesiv, oscilează între 400 – 500 mm/ an, cu o valoare medie anuală de 426 mm, pentru ca precipitațiile medii lunare să fie de 37, 2 mm în luna aprilie, respectiv 55, 9 mm în luna iulie. În majoritatea cazurilor, ploile din semestrul cald sunt de natură convectivă ca rezultat al încălzirii puternice a uscatului sau ploi frontale, cauzate de întâlnirea a două mese de aer cu particularități termice diferite. În ambele situații, ploile sunt intense, de scurtă durată, cu caracter de aversă, însoțite uneori de căderi de grindină, de altfel numărul ploilor cu grindină este de 1- 5 pe semestru, producând importante pagube la nivelul culturilor agricole.
Din cantitatea de precipitații ce cad în semestrul rece, circa 100 mm dintre acestea sunt în stare solidă, sub formă de zăpadă. Într-o zonă precum cea a Însurățeiului, aflat sub influența directă a unui continentalism exagerat, condiționat de poziția geografică, sub amprenta anticiclonului siberian, căderea unor cantități impresionante de zăpadă în sezonul hibernal este, pe de o parte avantajoasă dacă ne raportăm la culturile agricole, pentru care stratul de omăt este o adevărată mană cerească, însă pe de altă parte, poate fi extrem de problematică când vorbim în principal de căile de comunicație și blocarea efectivă a acestora, plus alte dezavantaje. Într-un spațiu deschis, plan precum cel al unei câmpii în extravilan, determină stratul de zăpadă să se dispună uniform pe suprafața terenului, însă în momentul în care întâlnește obstacole, declivități în relief, are tendința de a se acumula sub forma nămeților la adăpostul acestora. Drumurile sunt de regulă cele mai vulnerabile în fața unui astfel de „atac„ venit din partea zăpezii, astfel că necesitatea adoptării unor măsuri de protejare a acestora, devine pentru autoritățile competente în acest sens, o prioritate.
Vântul constituie în ultima istanță un alt element cu mare influență la nivelul teritoriului Însurățeiului. Lipsa obstacolelor forestiere face în genere ca deplasarea maselor să se facă cu ușurință, astfel că o ultimă valorificare din punct de vedere economic a energiei acestora a venit ca o compensare și o încununare în fața celorlalți parametrii climatici care nu au fost atât de generoși cu arealul aferent localității, fiind necesare de regulă o serie de artificializări în ceea ce îi privește (ex. sistemul complex de canale de irigații, realizat pentru compensarea deficitului de apă produs de cantitățile de precipitații relativ scăzute, comparativ cu alte regiuni ale țării). Numărul mediu al zilelor cu vânt tare, cu viteza peste 11 m/s este în zona de câmpie de circa 70, frecvența maximă înregistrând-o vânturile cu proveniență nordică. De altfel, tipic pentru această regiune este Crivățul, vânt rece și uscat care bate în timpul iernii, determinat de anticiclonul siberian, pe o direcție N, NE, urmat de Suhovei, vânt uscat și cald, care bate vara, din partea estică cu o frecvență mai redusă.
2.5. Particularități hidrologice.
Climatul temperat cu nuanțe semiaride, energia de sol redusă, rata de dezvoltare mare a câmpurilor nefragmentate și permeabilitatea depozitelor loessoidale, nisipoase, au condus către slaba dezvoltare a rețelei hidrografice locale.
În zona Însurăței, singura arteră hidrografică naturală este reprezentată de râul Călmățui, vechi curs al râului Buzău, a cărui vale pe direcția vest- est, se prezintă foarte asimetrică și puternic meandrată, de la intrarea acestuia în județ, între Jugureanu și [NUME_REDACTAT].
Aparținând tipului de regim pericarpatic sudic (I. Ujvaru, 1972), debitele apei în fazele principale ale regimului hidric suferă o serie de modificări cantitative în funcție de anotimp, astfel vara, când alimentarea este redusă, rezumându-se doar la cea subterană, „Călmățuiul se prezintă ca un firicel firav, intermitent, cu ochiuri de apă în porțiunile mai adânci.” Primăvara, datorită topirii zăpezilor, apele cresc producând revărsări în luncă, astfel unele porțiuni se adâncesc, în timp ce fundul albiei minore se înalță, râul croindu-și în acest fel un nou curs, creându-și meandre care sunt părăsite cu timpul, datorită colmatării acestora.
[NUME_REDACTAT], puțin dezvoltat, își are originea la sud de orașul Buzău, în apropierea [NUME_REDACTAT], unde s-a produs de fapt difluența și apoi despărțirea definitivă dintre Călmățui și Buzău (I. Ujvaru, 1972). Albia minoră este îngustă și puternic colmatată, datorită pantei mici și coeficientului ridicat de sinuozitate.
„Toți afluenții se varsă în Călmățuiul principal din stânga, dinspre Buzău, indicând diferite etape de legătură între cele două sisteme. (…) În partea inferioară a văii largi a Călmățuiului se mai întâlnesc și alte cursuri părăsite, dar de data aceasta abandonate de Călmățui datorită aluvionarii în timpul revărsărilor.”
Abaterea spre nord a Călmățuiului, în aval de Rubla unde aluvionările holocene ale Buzăului nu s-au mai făcut resimțite, l-a făcut pe acesta să se poate adapta mișcărilor neotectonice. „Pe acest sector, albia lui se despletește, în dreapta râului rămânând suspendat Puturosul, care însă revine la râu la [NUME_REDACTAT]; aici pantele longitudinale ale Călmățuiului cresc în incinta terasei Dunării, pe care o ferestruiește înainte de vărsare. Pantă longitudinală medie a raului este de 0, 7 m/ km.”
Monitorizarea apelor de suprafață ale răului Călmățui pe teritoriul județului Brăila este realizată de Sistemul de Gospodărire a [NUME_REDACTAT], astfel ca la cele două posturi existente, Cireșu, la intrarea răului în județ, respectiv Berteștii de Jos, în aval, din punct de vedere al stării ecologice, apele râului Călmățui sunt de calitate moderată.
Din punct de vedere al indicelui saprob- fitoplancton, la stația de la Cireșu, Călmățuiului prezintă o stare bună, pentru ca la cea de la Berteștii de Jos, să aibă una moderată.
Particularitățile hidrochimice oglindesc în mare măsură condițiile climatice semiaride, adică o mineralizare ridicată (1, 5 – 2 g/l), cu dominarea ionilor de clor în compoziția sărurilor dizolvate, și o duritate ridicată, ceea ce fac ca apa râului Călmățui să fie folosită foarte puțin în irigații.
Apele subterane. Teritoriul județului Brăila prezintă în subteran importante rezerve de ape freatice și de adâncime, cu diferite direcții de drenare. Adâncimea apelor freatice variază de la 0 m în luncile joase, până la peste 20 m pe câmpurile acoperite cu nisipuri. Apele freatice din zona localității Însurăței sunt cantonate în depozite loessoide și în nisipurile eoliene de pe interfluvii.
Adâncimi de 5 – 10 m se întâlnesc frecvent în zona interfluviului unde depozitele loessoide nu sunt afectate de procesele de tasare sau sunt acoperite cu nisipuri eoliene. Cea mai mare adâncime a apelor freatice (peste 20 m) se întâlnește la marginea interfluviului, acoperit cu un depozit gros de nisipuri.
Datorită variațiilor mari a cantităților de precipitații în cursul anului, principala sursă de alimentare a apelor freatice, nivelul hidrostatic înregistrează variații de 1 – 2 m.
Apele freatice din [NUME_REDACTAT] se încadrează în categoria apelor nepotabile de gradul I (mineralizare 3 mg/ l, clorura de sodiu 0, 5 mg/ l și sulfat de sodiu 0, 2 mg), încadrându-se în tipul bicarbonat calcic și sodic sau sulfat și clorurat calcic și sodic. Din această cauză, nu constituie o sursă importantă de alimentare cu apă a populației, sau pentru irigații.
În ceea ce privesc apele de adâncime, în zona Însurăței, acestea se găsesc cantonate în „pietrișurile de Frătești” și în depozite nisipoase cu granulație fină sau mijlocie de vârstă cuaternară, la adâncimi cuprinse între 20 – 50 m și 50 – 100 m.
Din punct de vedere hidrochimic, apele de adâncime din depozitele nisipoase, cu granulație fină, sunt în general nepotabile, cu mineralizare între 3- 8 mg/l. Cele din „pietrișurile de Frătești” prezintă însă calități potabile mai bune.
Nivelul pânzei freatice, care este de altfel relativ plan, cu oscilații sezoniere reduse, a fost interceptat în zona orașului Însurăței la adâncimea de 5, 38 – 8, 48 m față de cota terenului natural.
În urma studiilor de fezabilitate efectuate, s-au descoperit în [NUME_REDACTAT], ape geotermale, cu caracter artezian, la aproximativ 900 m adâncime, aparținând perioadei Mezozoicului. (Fig. 2.11.)
Fig. 2.11. Izvor de apă geotermală în lunca Călmățuiului (sursă: arhivă personală)
Parametrii obținuți de la probele recoltate din cele două foraje efectuate pe raza orașului Însurăței, au indicat un debit de 280 mc în 24 ore, o temperatură de aproximativ 60oC, o mineralizație cuprinsă între 2,8 – 3, 6 g/l, apa având și un puternic caracter coroziv, clorurat- sodic- sulfatic- potasic- magneziano- calcic.
Pe lângă posibilele utilizări ca sursă neconvențională de energie – pentru încălzire spațială și preparare apă caldă pentru consum menajer – apele geotermale evidențiate în perimetrul localității Însurăței, pot fi valorificate și în scopuri balneoterapeutice (reumatism degenerativ, reumatism aoarticular, afecțiuni ale sistemului nervos periferic, sechele musculo- articulare după traumatisme, afecțiuni ginecologice etc.), creându-se premisele dezvoltării unei stațiuni balneare și turistice.
2.6. Particularități biopedogeografice.
2.6.1. Solurile. Din punct de vedere pedologic, Bărăganul este reprezentat prin patru clase: „molisolurile, din care cernoziomurile și cernoziomurile cambice (levigate) predomină net, alături de care se întâlnesc soluri hidromorfe, soluri halomorfe și soluri neevoluate. Ele s-au format în condițiile unui relief relativ plan și ale unei vegetații de stepă și silvostepă, majoritatea caracterizându-se printr-un grad înalt de fertilitate.”
Substratul pedografic aferent zonei Însurățeiului este de tipul cernoziom carbonatic, cernoziom nisipos și cernoziom luto-nisipos, fiind caracterizat de o fertilitate ridicată specifică. Solul reține cantități normale de apă la nivelul sistemului rădacinos al vegetației. Solurile de acest tip au o rezistență la penetrare mijlocie, care nu împiedică de regulă pătrunderea rădăcinilor pomilor din livezi la adâncimi convenabile. Capacitatea de reținere a apei este moderată sau chiar mare, astfel încât rezervele de apă stocate în sol în perioadele dintre ploi sunt importante, contribuind la dezvoltarea exploatațiilor pomicole și reducând efectele negative ale lipsei temporare de precipitații. Permeabilitatea solului este mijlocie, uneori ceva mai redusă, asigurând pătrunderea apei în adâncime.
Studiile agrochimice au relevat că solurile din zona Însurăței sunt caracterizate de un pH cuprins între 6,6 (slab acid) și 8,1 (slab alcalin). Astfel, 10% din suprafață este caracterizată de soluri cu pH acid, 40% au pH neutru iar 50% au pH slab alcalin.
În luncile neinundabile ale Călmățuiului, pe areale mici, se întâlnesc lacoviștile, din clasa solurilor hidromorfe, dezvoltate pe depozite aluviale, acolo unde apele freatice slab mineralizate sunt situate la adâncimi mai mici de 2 m. Sunt lipsite complet de carbonați, însă datorită acumulărilor mari de resturi vegetale, conținutul de humus este ridicat.
Tot în cadrul luncii Călmățuiului se mai întâlnesc reprezentanți ai solurilor halomorfe- solonețurile, respectiv solonceacurile. Acestea sunt legate de „prezența apei freatice situată deasupra adâncimii critice de saraturare a solului (2 – 2, 5 m) și de procesele intense de evaporare. Deși au un conținut bogat în humus (2- 7%), ca urmare a conținutului ridicat de săruri, reacției alcaline și lipsei calciului, ele sunt puțin favorabile dezvoltării plantelor de cultură.”
Fig. 2.13 (a) – Cernoziom levigat pe malul drept al râului Călmățui (Sursă:arhivă personală)
Fig. 2.13 (b)
Cernoziomurile levigate, nisipoase de pe malul drept al Călmățuiului, prezintă o slabă rezistență în fața acțiunii eoliene, astfel încât o serie de măsuri de ameliorare, pentru prevenirea sau diminuarea deflației au fost imperios necesare, concretizate printr-o serie de culturi de fixare sau prin plantarea perdelelor forestiere de protecție.
2.6.2. Vegetația. Formațiunea biogeografică tipică pentru Bărăgan, condiționată de aspectele pedoclimatice, este cea a stepei și a silvostepei, ca ecoton de trecere către etajele vegetale superioare, tipică părții de vest a Bărăganului.
Inițial, stepa era caracterizată de formațiunile de graminee, predominând asociațiile de păiuș și colilie. În lungul râului Călmățui „se desfășurau păduri de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) care alternau cu petice de vegetație psamofilă, iar în văile lipsite de apă și în jurul lacurilor sărate, cu petice de vegetație halofilă. În ceea ce privește silvostepa, se considera că aceasta era reprezentată, în general, de păduri de stejar brumăriu, la care se alătură, în puține exemplare, stejarul pedunculat (Q. robur) și foarte rar, stejarul pufos (Q. pubescens). În cuprinsul lor se aflau poieni întinse cu pajiști bogate în specii stepice.
În prezent, vegetația naturală ocupa suprafețe foarte reduse, deoarece pajiștile au fost desțelenite, iar pădurile defrișate, locul lor fiind luat de culturile agricole. Terenurile pe care s-a menținut vegetația ierboasă, însă, și aceasta degradată prin pășunat excesiv, sunt reprezentate de izlazuri (în diverse stadii de degradare) și pârloage înțelenite secundar (…).
În funcție de particularitățile biotopilor, vegetația naturală actuală a Bărăganului este reprezentată de pajiști stepice, tufărișuri xerofile, pâlcuri de păduri, fitocenoze psamofile și halofile, precum și formațiuni de luncă.”
Stepa, cu puținele ei petice de pajiști este caracterizată de asociații de bărboasă (Botriochloa ischaemum), păiuș stepic (Festuca valesiaca), pir crestat (Agropyron cristatum), respectiv firuța cu bulb (Poa bulbosa), pelinița (Artemisia austriacă), pir gros (Cynodon dactylon), alior (Euphorbia nicaeensis), pentru regiunile de pajiști puternic modificate.
Tufărișurile cu arbuști de stepă sunt reprezentate de porumbar (Prunus spinosa), migdal pitic (Amygdalus nana), vișin pitic (Cerasus fruticosa), măceș ( Rosa gallica), mur de miriște (Rubus caesius) etc. dezvoltate de regulă pe fundul crovurilor, acolo unde nivelul ape freatice se afla la mică adâncime. De regulă însă, aceste formațiuni au fost de asemenea distruse odată cu mecanizarea agriculturii.
În lunca râului, cu apă permanentă, „vegetația este reprezentată de zăvoaie (alcătuite fie din plop, fie din sălcie, fie din ambele) și pajiști în care domină iarba câmpului (Agrostis stolonifera) în locurile joase, foarte umede, coada vulpii (Alopecurus pratensis ssp. Pseudonigricans) în ariile umede, neinundabile și firuța (Poa pratensis) în biotopurile mai puțin umede.”
Pe nisipul slab sărăturat din lunca Călmățuiului, cele mai frecvente comunități sunt formate de cătină roșie (Tamarix ramosissima).
„Datorită climatului arid, o parte din elementele componente ale biocenozelor stepice posedă o serie de adaptări morfo-fiziologice și ecologice care le ajută să treacă peste condițiile nefavorabile (temperaturi ridicate, perioade lungi de secetă) și să-și încheie ciclul de viață. Astfel, unele plante, ca lucerna, au rădăcini lungi pentru a putea extrage apa din stratele adânci ale solului, altele au tulpini subpământene cum sunt bulbii (Iris sp.) și rizomii aglica (Filipendula vulgaris) pentru a o putea înmagazina.”
2.6.3. Fauna. Zoocenoza este condiționată de tipologia formațiunilor vegetale descrise. Cu toate că este caracterizată de mobilitate, modificările survenite în structura vegetației, au de cele mai multe ori repercusiuni și asupra comunităților de specii de animale.
Speciile de animale întâlnite de regulă într-o zonă de stepă sunt rozătoarele precum popândăul (Citellus citellus), șoarecele de câmp (Sicista subtilis), extrem de blamate de agricultori, din cauza daunelor aduse terenurilor cultivate agricol; printre păsări se fac remarcate pitapalacul (Coturnix coturnix), ciocârlia de Bărăgan (Melamoconypha calandra), ciocârlia de sol (Calandrella brachydactyla) sau graurul (S. vulgaris), consumatoare de insecte. În rândul reptilelor, intră șopârlă de câmp (Lacerta agilis chersonensis), broasca de pământ (Pelobates syriacus balcanicus), ce se hrănesc cu șoareci, păianjeni, insecte, viermi etc.
2.7. Conservarea biodiversității
2.7.1. [NUME_REDACTAT] – rezervație forestieră protejată de interes județean
[NUME_REDACTAT], declarată rezervație forestieră naturală în 1994, conform HCJ Brăila 20/1994 privind zonele naturale protejate și monumentele naturii de pe raza județului Brăila, până atunci purtând denumirea de „[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]” are o suprafață de 1897,8 ha fiind situată în sudul județului, pe teritoriul administrativ al localității Însurăței, situată la aproximativ 10 km NE de localitate, respectiv Berteștii de Jos.
Pădurea este o relicvă a codrilor de stejar care populau nisipurile de origine fluviatilă de pe malul drept al râului Călmățui, ce a favorizat înaintarea silvostepei adânc în stepă până aproape de vărsarea Călmățuiului în Dunăre. Tăiată irațional sute de ani, aceasta s-a regenerat natural.
Este pădure tipică de șleau, speciile componente fiind stejarul (predominant stejarul brumăriu – Quercus pedunculiflora), cu vârsta între 350-400 ani, dintre care “stejarul prințesei” de 400 ani, probabil plantat de Ștefan cel Mare, respectiv salcâmul. O mare suprafață este afectată plantațiilor de salcâm, care a stopat după 1833 exploatarea excesivă a lemnului de stejar. Motivul luării sub protecție a fost dat tocmai de existența acestor arborete de stejar, specie rară în pădurile brăilene. În rest vârsta arboretelor este de 90- 100 ani.
Pentru cantitatea și calitatea lemnului o suprafață de 39,4 ha din acest perimetru este și rezervație seminologică, menționată în „Catalogul național al resurselor pentru materiale forestiere de reproducere din România” (30,6 ha salcâm și 8,8 ha stejar brumăriu).
Pădurea prezintă o importanță pentru comunitate, pe lângă masa lemnoasă pe care locuitorii orașului o sustrag în principal pentru încălzirea locuințelor, și din punct de vedere turistic, sau recreațional, de petrecere a timpului liber în mijlocul naturii.
2.7.2. ROSCI0259 [NUME_REDACTAT] – sit de importanță comunitară.
În urma [NUME_REDACTAT] Mediului și [NUME_REDACTAT] nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, pe teritoriul județului Brăila au fost declarate patru situri de importanță comunitară, unul dintre acestea fiind și [NUME_REDACTAT].
Localizat în județele Brăila și Buzău, cuprinzând cursul râului Călmățui și lunca acestuia, până în nordul orașului Însurăței, situl de importanță comunitară [NUME_REDACTAT] ocupă o suprafață totală de 17363 ha, aflându-se la o altitudine medie de 40 m aparținând regiunii biogeografice continentale stepice.
Pe teritoriul județului Brăila, ocupă suprafețe aparținând mai multor localități, precum: [NUME_REDACTAT] (7%), Cireșu (18 %), Însurăței (12%), Surdila- Greci (3%), Ulmu (16%), Zăvoaia (15%).
Declararea acestei zone sit de importanță comunitară a fost condiționată de prezența tipului de habitat – „1530 Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto- sarmatice”- , speciei de mamifere enumerate în anexa II a [NUME_REDACTAT] 92/43/CEE – 1335 Spermophilus citellus (Fig. 2.16) – respectiv speciei de nevertebrate enumerate în anexa II a [NUME_REDACTAT] 92/43/CEE – 1060 Lycaena dispar (Fig. 2. 17).
În ceea ce privesc caracteristicile generale ale sitului, ponderea de utilizare a terenurilor indică un procentaj de 76% terenurilor arabile (culturilor), 20 % pășunilor, respectiv 4 % pentru alte terenuri arabile.
De asemenea, solurile existente aici sunt de natură moderat sărăturate, cu exces de umiditate, substrat pentru o serie de terenuri plane. Specii edificatoare pentru acest lucru sunt Plantago maritimă, Camphorosma annua, Scorzonera laciniata, dar și rare precum Chartolepis glatifolia. De o calitate importantă sunt și speciile de plante Triglochin maritimă, Aster tripolium ssp. pannonicum, Scorzonera parviflora, Peucedanum latifolium, ce au o valoare conservativă mare atât pe plan național cât și comunitar.
Vulnerabilitatea sitului este ridicată în fața acțiunii de pășunat care poate duce la arderea sau desțelenirea suprafeței pentru eliminarea speciilor existente și înlocuirea lor cu altele. De asemenea activitățile desfășurate în proximitatea sitului de modificare a practicilor de cultivare, utilizarea pesticidelor sau restructurarea deținerii terenului agricol, pot fi menționate ca factori perturbatori la nivelul biodiversității sitului.
CAP. III – PERCEPȚIA LOCUITORILOR ORAȘULUI ÎNSURĂȚEI ASUPRA CALITĂȚII VIEȚII
Prin aplicarea unui chestionar de diagnoză (Anexa 1) pe un eșantion reprezentativ de 85 de persoane, studiul de față a încercat conturarea unei viziuni cât mai complete asupra calității vieții, prin descrierea și explicarea diferitelor aspecte ale vieții locuitorilor din orașul Însurăței. Cu alte cuvinte, s-a încercat să se găsească răspunsuri cu privire la o serie de întrebări legate de aprecierea oamenilor asupra condițiilor de viață, și în ce măsură variile lor necesități sunt acoperite, evaluarea stării de sănătate și a asistenței sanitare primare, cum se prezintă situația în domeniul ocupării și cum sunt apreciate condițiile de muncă, calitatea învățământului, a mediului, care este efectiv starea de spirit a populației în concordanță cu variile componente ce le caracterizează viața. Pe fondul tuturor acestor premise, profilul creat trebuie să ajute ulterior în înțelegerea altor aspecte ce ne vizează existența.
3.1. Înființarea și dezvoltarea unei comunități.
„…în regiunea de la nordul Ialomiței, târlele și coserele arată prezența omului mult mai intensă. Aici e patria turmelor de oi, a cirezilor sau tamazlâcurilor de vite mari, a hergheliilor și preucilor de cai și a vânatului de tot felul de la dropie până la lup.” Așa descria Constantin C. Girescu, în lucrarea sa „[NUME_REDACTAT] la începutul secolului al XIX-lea”, șesul Bărăganului, un teritoriu neomogen locuit, cu așezările concentrate de-a lungul Dunării sau de-a lungul râurilor interioare și mult prea puține în partea de sud a acestuia. „Ca urmare, în această perioadă, arăturile nu cuprindeau încă cea mai mare parte a întinderii, primăvara fiind acoperită cu imense suprafețe de verdeață, bune pentru pășunat, iar în timpul iernilor reci, zăpada era viscolită de vânturile napraznice de unde provine și numele de Bărăgan.”
Condițiile naturale favorabile, solurile fertile, au favorizat dezvoltarea unei agriculturi extensive în zona de stepă a Bărăganului, ducând treptat la conturarea din ce în ce mai accentuată a așezărilor umane pe actualul teritoriu al localității Însurăței. Nucleul de formare de altfel al viitoarei comune Însurăței, prin stabilirea definitivă a populației, a fost satul [NUME_REDACTAT], sat ce intră astăzi, alături de Maru – Roșu, [NUME_REDACTAT] și cartierul Dropia, în administrația orașului Însurăței.
Asupra provenienței populației câmpiei Bărăganului, au fost emise mai multe ipoteze, astfel că „G. Vâlsan în lucrarea »O fază în popularea țărilor românești« (1912), arăta, referindu-se la zona în care se afla teritoriul Însurățeiului, că popularea s-a făcut cu plugari veniți din Subcarpați, pentru pământ și cu ciobani de la munte care practicau o »transhumanță ritmică«, folosind în general, aceleași drumuri an de an… [NUME_REDACTAT] (1922), referindu-se tot la problema populației și așezărilor omenești din [NUME_REDACTAT], afirma că târlele s-au concentrat mai întâi în cătune, apoi în sate și că oamenii proveneau din Subcarpații de Curbură (din zona Buzău – [NUME_REDACTAT]) și din Transilvania. (…) [NUME_REDACTAT], în adevăratul compediu de geografie intitulat »România« (1974), îmbrățișează aceeași idee că populația Bărăganului provine din zone subcarpatice, menționând zonele Buzăului și Râmnicului.”
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] al României (vol. IV, p. 90), se menționează că „Pe la 1854 câteva familii din [NUME_REDACTAT] s-au stabilit pe moșia Mușețeanca, întemeind aici cătunul Pârlădeni, dependent de comuna [NUME_REDACTAT], până la 1879 s-au împroprietărit 508 locuitori și la 1882 s-a format satul și comuna Însurăței”. Din același [NUME_REDACTAT] al României, aflăm că, „Însurăței, făcea parte din plasa Baltă, județul Brăila, comuna fiind așezată pe muchia dreaptă a pârâului Călmățui, ce curge la NE la 4 km, aproape de viroaga Puturosul, peste ale cărui ape se află un pod.”
„În articolul »Toponimie locală Însurăței« în ziarul local »Înainte« din ziua de 8 noiembrie 1988, domnul profesor [NUME_REDACTAT] sintetizează că localitatea Însurăței a fost înființată la puțin timp după Războiul de Independență, pe locul unde se găsea cătunul Pârlădeni, În anul 1879 a fost definitivată vatra satului, prin împroprietărirea a 508 oameni cu 2.980 ha din moșia statului, Mușețeanca. Împroprietărirea s-a făcut pe baza articolelor 5 și 6 din Legea de reformă agrară din 1864, punându-se condiția ca beneficiarii să fie tineri lipsiți de pământ și care doreau să își întemeieze o familie. Așadar denumirea oficială a comunei derivă din faptul că marea majoritate a coloniștilor erau „însurăței„.
Înființarea comunei Însurăței, în ultima parte a sec. al XIX-lea poate fi susținută și de forma geometrică aproape perfectă a străzilor, de alinierea acestora, de faptul că formează unghiuri drepte, aspect care poate fi întâlnit aproape la toate așezările înființate în epoca modernă, în zona de câmpie.”
Declarat oraș în anul 1989, Însurăței este la momentul actual unul dintre cele patru orașe ale județului Brăila, alături de Ianca, Făurei și municipiul Brăila propriu- zis, sub administrația căruia intră satele componente Măru – Roșu, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], respectiv cartierul Dropia. (Fig. 3.1.)
3.2. Populația ca indicator de analiză. Evoluția demografică.
Orice studiu de cercetare a vieții unei comunități pornește, evident, de la indicatorul prim, cel mai important – populația. Constituie astfel subiectul unei analize ample privind cunoașterea condițiilor în care acesta trăiește, activitățile desfășurate, credințele și nevoile acestuia, dorințele, aspirațiile, opțiunile sau alte aspecte ce o pot defini, și îi pot influența evoluția, devenind astfel un scop pentru cercetător.
Evoluția numărului de locuitori localității Însurăței, conform figurii 3.2., a cunoscut de-a lungul timpului, creșteri permanente, urmate de declin demografic, pe fondul evenimentelor istorice avute loc la nivel național, regional, cât și local.
Reforma agrară din 1864, din timpul domnitorului [NUME_REDACTAT] Cuza, a contribuit semnificativ la dezvoltarea comunității umane pe locul comunei nou înființate, prin atragerea unui mare număr de locuitori în zona Însurățeiului, recunoscută implicit pentru fertilitatea terenurilor Bărăganului. Conflictele armate, războiul de independență, mișcările țărănești, din 1888 și 1907, pe fondul unei diferențieri economice și de formare implicit a unor categorii sociale distincte, războaiele balcanice, până la primul război mondial, și-au pus de asemenea, pe rând, amprenta asupra evoluției localității, din toate punctele de vedere, social, demografic, economic etc.
Fig.3.2. – Evoluția numărului de locuitori din Însurăței în perioada 1930 – 2012
Sursa: prelucrare personală
Regimul politic existent pe plan județean sau național a fost reflectat constant, la scară mai redusă, în cel de la nivelul Însurățeiului.
Perioada de după [NUME_REDACTAT] Mondial a găsit locuitorii Însurățeiului în situația problematică de a-și reface economia, de repunere în producție a puținelor întreprinderi și ateliere existente, redarea producției agricole a terenurilor lăsate pârloagă sau insuficient prelucrate, refacerea infrastructurii si a tuturor celorlalte obiective economice. Cu toate acestea, au fost înregistrate creșteri ale populației, prin atragerea altor locuitori din zone mai mult sau mai puțin îndepărtate, pe fondul intensificării agriculturii, implicit pe nevoia de forță de muncă, în condițiile inexistenței mijloacelor mecanice de înlocuire a forței umane, astfel că s-a înregistrat o creștere a numărului de locuitori de la 5 168 de locuitori, cât erau în 1930, la 6 835 în anul 1948. Media sporului natural în cei 18 ani ar fi fost de 93 de locuitori pe an, cu specificația faptului că trebuie luat în considerație și perioada celui de-al doilea [NUME_REDACTAT].
Creșterea semnificativă dintre anii 1948 – 1956 este datorată faptului că din 1950, comuna Însuraței a fost reședință de raion (până în anul 1960), ceea ce a condus la atragerea a numeroase familii. Declinul îregistrat în anul 1966, când au fost înregistrați 7 469 de locuitori, cu 362 mai puțin decât la recensământul din 1956 este explicat desființarea raionului Călmățui, sau efectiv în emigrarea populației către centrele urbane, Brăila, Galați și alte orașe.
[NUME_REDACTAT] pro – natalist din octombrie 1966 a venit cu un boom al nașterilor, astfel încât natalitatea a cunoscut valori ridicate, correlate cu mortalitatea rezultând sporuri naturale de 20% până la 25%.
Deși anul 1975 a înregistrat cel mai mare număr de locuitori, 8 240, în același an și natalitatea a cunoscut valori mult mai scăzute comparativ cu anii anteriori, de doar 15%. Mortalitatea pe de altă parte a cunoscut în tot acest interval valori scăzute,oscilând în jurul valorii de 8%, cauza principală a deceselor fiind bolile cardio- vasculare contractate.
Declinul înregistrat după această perioadă este explicată de emigrarea ridicată a locuitorilor spre centrele urbane, în principal, absolvenți ai școlilor generale și ai liceului, care după ce au urmat cursuri postgenerale sau postliceale în alte orașe, foarte puțini s-au mai întors acasă. Astfel se explică de ce la data declarării Însurățeiului oraș, în anul 1989, populația înregistra 7 815, pentru ca la recensământul din 1992, să înnumere, 7 474 locuitori stabili. Scăderea populației cu 341 în doar 2 ani a fost cauzată și de desființarea unui număr mare de înteprinderi economice, sau scăderea numărului de salariați în cele rămase. Implicit, abilitatea de a se transfera, muta în alte orașe, sau de a se reîntoarce în locurile de origine, a locuitorilor, odată cu încheierea regimului communist a completat cauzele declinului populației în această perioadă.
Însumând o populație totală de 6 332 de persoane (conform rezultatelor ultimului recensământ – 2012), momentan, Însurăței, ca de altfel toate orașele cu mai puțin de 30 000 locuitori, după Mărgineanu, Precupețu în „Calitatea vieții în România” (2010, p.72), se aseamănă ca oportunități, atitudini și comportamente cu localitățile rurale, acest lucru punându-și astfel amprenta asupra acumulării competențelor cheie care generează flexibilitate pe piața muncii și sustenabilitatea calității vieții.
3.3. Condiții de viață
Condițiile materiale sunt cele care ne definesc viața. Reprezintă cu alte cuvinte, un pilon esențial al unei vieți de calitate, întrucât sunt cele care influențează la rândul acestora alte domenii conexe ale vieții, precum educația, sănătatea, evoluția personală per ansamblu, bunăstarea subiectivă.
3.3.1. [NUME_REDACTAT] este „sanctuarul” unde ne retragem de fiecare dată cu cel mai mare drag, un element fundamental al condițiilor noastre de viață, ce ne asigură răspunsul unor nevoi de bază precum cele de adăpost, securitate și intimitate. Locuința, în percepția locuitorilor din Însurăței, se înscrie printre domeniile calității vieții cu cele mai favorabile evaluări (Fig. 3.3.), 22% dintre
subiecți evaluându-și locuința ca fiind foarte bună, pentru ca majoritatea, de 65% să o considere bună. La polul opus, locuința este evaluată ca fiind satisfăcătoare de 13% dintre respondenți, pentru ca doar o minoritate de 1% să o considere foarte proastă. Evaluările favorabile au fost înregistrate la nivelul tuturor categoriilor de vârstă, corelate adesea și cu situația financiară a respondentului.
3.3.2. Veniturile familiei
Situația financiară de un anumit grad al unei familii este condiționată de sursele de venit ale acesteia, provenite în principal din salarii de angajat, urmate de pensii, ajutoare sociale, indemnizații, alocații ale copiilor, vânzarea produselor agricole sau în urma activităților de întreprinzător. Veniturile sunt astfel o resursă fundamentală pentru o calitate a vieții ridicată, acestea condiționând practic întreaga evoluție a unei persoane. Majoritatea intervievaților (Fig. 3.4.) din Însurăței au considerat că veniturile acestora sunt satisfăcătoare, reușind să își satisfacă măcar nevoile de strict necesar, 30% consideră că au venituri „bune”, permițându-le să aibă un trai decent, completat de satisfacerea unor mici plăceri personale, pentru ca numai 2% să considere că au venituri „foarte bune” sau „foarte proaste”.
Corelate nivelului de educație al intervievatului, caracterizările cele mai favorabile au fost observate la cei care au terminat o școală postliceală sau studii superioare. La nivelul orașului Însurăței însă, de regulă, cei mai dezavantajați sunt agricultorii, care deși au condițiile de mediu necesare dezvoltării unui sistem de agricultură intensiv, lipsa capacităților materiale a majorității dintre aceștia, de prelucrare a terenurilor, îi găsește în imposibilitatea de a obține produse alimentare care să le asigure (Fig.3.5.), pe lângă consumul propriu, pe întregul an (28%), sau parțial (47%), și o sursă de venit (doar 7%).
3.3.3. „Om bogat, om sărac” – autoplasarea pe scara socială
În mintea oamenilor, identificarea cu o anumită clasă socială este destul de bine definită, astfel că majoritatea dintre întervievați s-ar poziționa în clasa muncitoare spre mijlocie, dovadă predilecția răspunsurilor în intervalul 4 – 7 de autoplasare pe scala sărac – bogat (Fig. 3.6.), cumulate, frecvențele pe poziții, indicând un procent de 45% pentru intervalul 1- 5, și restul de 55% pentru 6 – 10.
Răspunsurile privind percepția despre locul în societate vin de regulă pe fondul educației și ocupației, astfel cu cât numărul de ani de studii crește, iar ocupația solicită cunoștințe și aptitudini polivalente, cu atât este mai probabilă autopoziționarea pe trepte sociale mai înalte.
3.4. Învățământul și calitatea vieții
Unul dintre obiectivele sistemului de învățământ din România, și de altfel, din toate țările democratice a fost acela de a oferi premisele necesare conturării egalității de șanse a populației pentru educație și îmbunătățire a calității învățământului. Din păcate acest lucru, cel puțin în România, rămâne la un oarecare stadiu de utopie, iar efectele negative ale calității învățământului nu întârzie să apară: performanțe scăzute, creșterea abandonului școlar, deteriorarea condițiilor de studiu etc., iar durata obligatorie a anilor de studiu, reflectă de regulă capacitatea statului de susținere financiară a învățământului, dar și a populației de a investi în învățământ.
3.4.1. Accesibilitatea și calitatea formelor de învățământ
Segregarea socială vine de regulă pe fondul inegalității de șanse de acces la educație și instruire, astfel că hiba existentă la nivelul claselor sociale se adâncește, ocuparea locurilor de muncă, accesul la serviciile și utilitățile care influențează direct evoluția calității vieții în ansamblu, având de suferit.
Gradul de accesibilitate a unei forme de învățământ, sau alta, în funcție de interesele proprii ale individului, reprezintă un indicator cheie în evaluarea calității unui sistem de învățământ.
Respondeții din Însurăței sunt în mare parte mulțumiți de accesibilitatea formelor de învățământ, mai mult de jumătate dintre aceștia având o percepție pozitivă, de 57%. (Fig. 3.7.) În principiu, cu cât oamenii au un nivel de educație mai ridicat, cu atât aprecierea acestora este mai favorabilă. De regulă, categoriile care s-au îndepărtat de mult de sistem (casnicele, șomerii, agricultorii, pensionarii), au percepțiile cele mai nefavorabile, desigur pentru mulți dintre aceștia întrebarea nemaiavând prea multă relevanță, comparativ cu segmentul activ de populație, motiv pentru care 2% au optat pentru variant „nu e cazul”.
Aprecierile pozitive vin pe fondul existenței la nivelul orașului Însurăței a trei unități de învățământ reabilitate și modernizate la standarde europene: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] cu clase I- XII, Școala generală I – VIII, (Fig.3.8.) cu două locații în cadrul orașului, plus alte două în localitățile componente, respectiv Grădinița de copii Însurăței, alcătuită din cinci structuri separate.
Fig. 3.8. Unități de învățământ din orașul Însurăței (Sursa: Arhiva personală)
Însurăței, prin poziția sa, dotările unităților de învățământ și personalului calificat devine pol de atracție pentru elevii din comunele învecinate, mulți dintre elevii înscriși fiind navetiști.
Infrastructura educațională a orașului reprezintă probabil cel mai puternic potențial de dezvoltare locală, insuficient însă orientat spre zona dezvoltării durabile, în special în domeniile ecologiei și reciclării sau a turismului. Construirea unei rețele de Centre de [NUME_REDACTAT], creșterea consistenței educației ecologice în școli, la toate nivelurile, precum și corelarea procesului teoretic cu cel practic, raportat la activitatea preponderentă – agricultura – rămâne în continuare una dintre preocupările majore ale politicii locale.
În ceea ce privesc absolvenții de liceu care doresc să își continue studiile superioare, principalele centre universitare alese sunt cu precădere Galați și Constanța datorită relativei proximități față de Brăila, urmate de București, Iași, Brașov și alte centre.
Ca atare, la nivel local, calitatea învățământului nu reflectă tendințele celui național, astfel că este apreciat ca fiind unul de o calitate bună în proporție de 68%, (fig. 3.9.) pentru ca doar 4% să îl considere unul „prost”.
Nivelul educațional (fig. 3.10.) al persoanelor intervievate urmărește în linii mari tendințele de la nivel general al orașului Însurăței, astfel 42 % au studii liceale, comparativ cu cei 61,9% cât erau la nivel general în anul 2006. În același an, doar 0,5% aveau studii superioare; conform studiului actual, cei cu studii superioare îi secondează pe cei cu studii liceale, cu 27%. 13% dintre intervievați au urmat cursurile unei școli profesionale, de arte și meserii, datorită în principiu și profilului orașului, pentru ca doar 8% să declare că au urmat studii postliceale. Pe locul secund la nivel general, îl ocupă cei cu studii gimnaziale finalizate, cu 22%, comparativ cu 9% cât au declarat persoanele intervievate în studiul prezent.
3.5. Evaluarea stării de sănătate și a asistenței medicale primite
3.5.1. Evaluarea sănătății personale
Sănătatea reprezintă poate una dintre cele mai valoroase și esențiale componente ale unei vieți de calitate. Este rezultatul unei combinații complexe de factori individuali și sociali. Astfel fie vorbim de o moștenire genetică, sau de caracteristicile personale, fie vorbim de factori externi de natură socială: calitatea serviciilor sanitare, calitatea mediului.
În ceea ce privește evaluarea sănătății personale, persoanele intervievate au fost extrem de polivalente în răspunsuri (Fig.3.11) Cu un procent apropiat, 28% respectiv 26%, aceștia au declarat că au o sănătate bună și foarte bună. Însă procentajul majoritar este deținut de cei care au o sănătate satisfăcătoare, cu 36%. Aprecierile nesatisfăcătoare, „proastă” (6%) și „foarte proastă”(4%) au fost cele ce au caracterizat de regulă sănătatea persoanelor în vârstă, întrucât pe măsură ce vârsta crește, implicit evaluarea stării de sănătate se înrăutățește.
Comportamentele preventive în ceea ce privește sănătatea nu sunt foarte răspândite în rândul locuitorilor din Însurăței, doar 39% dintre intervievați obișnuind să meargă la medic pentru controale de rutină, pentru ca restul de 61%, să nu obișnuiască să meargă la medic, dacă nu resimte semne de boală.
Și această percepție ca și celelalte, variază în funcție de gen, vârstă, educație, ocupație etc., astfel că o persoană cu un nivel de educație mai ridicat, deține surse informative și implicit cunoștințele necesare asupra riscurilor la care se supune în varii situații, pentru a-și asigura și menține un stil de viață sănătos, comparativ cu o persoană ce a absolvit cel mult școala generală.
3.5.2. Asistența medicală primară
În rândul locuitorilor din Însurăței, asistența medicală primară este destul de bine evaluată, (Fig. 3.12.) 64% dintre respondenți apreciind-o ca fiind ridicată, doar 8%, considerând-o foarte bună, 19% satisfăcătoare, pentru ca la polul opus, 9% să o aprecieze proastă sau foarte proastă. Evaluarea pozitivă este explicată de relativa accesibilitate la serviciile medicale de asistență primară și de cele mai multe ori, pe fondul dezvoltării unei relații oarecum familiare cu personalul medical.
De altfel, domeniul sănătății a reprezentat pentru reprezentanții administrației un capitol extrem de important, demn de a primi toată atenția cuvenită, pentru ca locuitorii să beneficieze de cele mai bune servicii. La momentul actual, funcționează două cabinete individuale cu medici de familie cu o veche experiență în domeniu, plus un cabinet stomatologic și un Centru de Permanență, ce acordă asistență sanitară non-stop.
3.6. Elemente de infrastructură economică
Din punct de vedere economic, până în anul 1989 Însurăței figura ca un oraș agro-industrial. Proiectele cuprinse în planurile cincinale și al sistematizării satelor însă, nu numai că nu s-au realizat, dar și industria locală a decăzut total, rezumându-se numai la cea cu profil alimentar sau industrie ușoară.
Odată cu desființarea celor două C.A.P.- uri, dar și a I.A.S.-urilor, țăranii au fost reîmproprietăriți cu suprafețele de teren agricol pe care le-au deținut înainte de sistematizare, iar cei care nu dispuneau deloc, au fost împropietăriți, conform [NUME_REDACTAT] Funciar 18/1991. Suprafețele agricole au fost fărâmițate în loturi mici și foarte mici, multe terenuri rămânând nelucrate. Sistemul de irigații a fost distrus și odată cu acesta și instituțiile cu caracter agricol. Declinul înregistrat și în sectorul zootehnic a condus la desființarea altor întreprinderi: fabrica de brânză și cașcaval, abatorul, vinalcoolul, cât și distileria de alcool și coniac. Implicit, angajații acestor întreprinderi au intrat în șomaj, devenind lucrători agricoli, ceea ce a adus cu sine o scădere din punct de vedere a puterii economice a locuitorilor. (Serafimescu, 2008)
Momentan la nivelul orașului Însurăței, principalele domenii de activitate sunt agricultura cerealieră, pomicultura, cu un procent de cca. 16%, însă ponderea cea mai mare o deține societățile cu profil comercial, cca.42 %. Serviciile dețin un procent de cca. 35%, pentru ca restul de 7% să fie deținut de sectorul industrial și de construcții.
În funcție de organizarea juridică, operatorii de piață din Însurăței sunt repartizați în asociații familiale, cu un procent de 7,54%, majoritatea deținând-o societățile de tip SRL, cu o pondere de 72, 64%. Există de asemenea un număr mare de operatori de piață – persoane fizice ce desfășoară activități liberale în domeniul comercial și al serviciilor. Aceștia au o pondere de cca. 11, 31 % din totalul operatorilor de piață. Societățile comerciale pe acțiuni au o pondere de cca. 1% din total, activând în domeniul agriculturii, pentru ca cca. 7% să fie reprezentat de regiile autonome din domeniile industrie și servicii.
Acest fenomen relevă faptul că în orașul Însurăței, agricultura și comerțul sunt domenii preponderente, din punct de vedere economic, acesta fiind un oraș agro- comercial.
Acest lucru se reflectă și din fig. 3.13. privind ocupația intervievatului studiului prezent, persoanele care lucrează în agricultură și comerț, având pe rând 24% respectiv 33%, urmate de cele care lucrează în învățământ cu 18% și administrație publică și apărare cu 16%.
3.6.1. Aprecierea condițiilor de muncă
Conceptul condițiilor de muncă este unul complex, întrucât cuprinde diferite elemente care variază în funcție de locul de muncă, de profesie sau de domeniul de activitate, iar percepția subiectivă oferă posibilitatea comparării manierei în care oamenii își apreciază calitatea locului de muncă.
Rezultatele studiului prezent (Fig. 3.13.), arată o percepție favorabilă a intervievaților în ceea ce privește condițiile acestora de muncă, 60% dintre aceștia considerând că au condiții bune de muncă. Evaluarea bună a răspunsului vine din partea celor cu ocupații intelectuale (profesori, învățători, funcționari, vânzători etc.), la polul opus situându-se agricultorii care au optat de regulă pentru condiții proaste și foarte proaste (2%, 4%), opțiune explicabilă prin specificul muncii, condiționată de sezonalitate, dotarea materială, tehnică deficitară.
3.6.2. Evaluarea posibilităților de obținere a unui loc de muncă
Scepticismul cu privire la posibilitatea obținerii unui loc de muncă pe măsura intereselor proprii se face observabil prin ponderea de 48%, respectiv 14% pe care opțiunea „scăzută” și „foarte scăzută” o deține (Fig. 3.14).
Agricultorii, casnicele și șomerii sunt cei mai neîncrezători în șansele de a obține un loc de muncă, iar Însurăței momentan nu oferă mari perspective de obținerea unor locuri de muncă în varii domenii de activitate, pe măsura preferințelor și abilităților tuturor membrilor comunității.
3.7. Evaluarea condițiilor comunitare
Factorii comunitari, ce sunt relaționați de activitatea instituțiilor locale, sau ce constituie evaluări ale coordonatelor mediului natural, reprezintă elemente definitorii pentru creionarea condițiior de viață ale populației.
Evaluarea activității primăriei în orașul Însurăței este evaluată mai degrabă satisfăcător (Fig. 3.15), cu 42%, de către respondenții cu studii medii și superioare, pe locul secund situându-se respondenții care au alea opțiunea „bună”, cu 35% , venite din partea celor care au absolvit școala generală, sau care au trecut de vârsta de 55 ani.
Având ca suport dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în domeniul agriculturii si turismului, ca bază a dezvoltării economice locale, la nivelul orașului Însurăței, primăria a vizat materializarea obiectivelor cuprinse în strategia de dezvoltare pe termen lung 2007 – 2013, dintre care: stabilirea priorităților care să răspundă problemelor de dezvoltare, crearea unei viziuni pentru o dezvoltare durabilă printr-un proces participativ care să implice toate sectoarele comunității locale, analizarea și evaluarea opțiunilor strategice alternative, elaborarea unui plan strategic și a unui program de măsuri care să aibă la bază utilizarea eficientă a resurselor locale și atragerea unor resurse externe, administrarea eficientă a bunurilor din patrimoniul comunității, parteneriat public- privat, integrarea unui management al calității modern și eficient.
Preocuparea continuă a administrației locale privitor la creșterea atractivității locale, prin revitalizarea și revigorarea mediului de afaceri și atragerea investitorilor străini, cu efect benefic în ridicarea nivelului calitativ al standardului de viață al comunității din această zonă, s-a concretizat în ultimii ani prin inițiative de succes, ca: modernizarea administrației locale, a [NUME_REDACTAT] Însurăței, a celorlalte unități de învățământ din localitate și a bazei sportive, extinderea iluminatului public, pietruirea străzilor, construirea drumului Însurăței – sat [NUME_REDACTAT], înfrumusețarea centrului civic (Fig. 3.16.), înființarea Centrului de Zi sau conturarea de acțiuni cultural- artistice, sportive sub forma Zilelor orașului, respectiv inițierea de programe la nivelul [NUME_REDACTAT], de către serviciile publice specializate, care să permită sporire accesului cetățeanului la serviciile universale de poștă și telecomunicații.
În ceea ce privește siguranța locală, 58% dintre respondenți au considerat activitatea poliției în localitate ca fiind una „bună” sau „foarte bună”, iar 26% dintre aceștia au considerat-o „satisfăcătoare”.
În orașul Însurăței, cele mai multe infracțiuni cu violență se petrec în mediul familial, pe fondul consumului de alcool. Numărul de infracțiuni cu violență în care sunt implicați minori a scăzut semnificativ. De asemenea, în școli se organizează periodic întâlniri cu caracter educativ – preventiv, cu participarea elevilor, cadrelor didactice și a polițiștilor. Au fost desfășurate activități în parteneriat care au vizat în principal prevenirea delicvenței juvenile și victimizării minorilor, violența domestică intrafamilială, traficul de persoane, consumul abuziv de alcool, prevenirea fenomenului corupției.
Asigurarea climatului de siguranță publică este realizat prin reorganizarea și întărirea sistemului de ordine publică, prin continuare procesului de implementare a conceptului de Poliție de proximitate, prin identificarea factorilor de risc la adresa ordinii și liniștii publice, folosirea rațională a obiectivelor, în vederea asigurării capacității optime de acțiuni și acoperirii, în special a zonelor de risc criminogen ridicat, prin urmărirea identificării și dezmembrării grupurilor de tineri găsițo fără ocupație care tulburau ordinea și liniștea publică.
În ceea ce privește siguranța pe drumurile publice, activitățile din acest domeniu s-au caracterizat printr-o schimbare de atitudine și de acțiune care să ducă la creșterea încrederii în forțele de poliție.
3.7.1 Asigurarea apei potabile în localitate
Impurificarea masivă a cursului de apă al râului Călmățui face imposibilă utilizarea acestuia în alimentarea cu apă a colectivității umane, deoarece apa nu îndeplinește condițiile de calitate impuse de STAS 1342/91, pentru ca fi utilizată ca sursă de apă potabilă, în consumul casnic și industrial.
Alimentarea cu apă în sistem centralizat a localității Însurăței datează din anul 1975 când s-au efectuat primele lucrări, urmate de extinderi în perioada 1978 – 1980 și de reabilitarea și modernizarea întregului sistem de alimentare cu apă în anii 1998 – 2000, constând în captarea apei din cinci puțuri forate la adâncimea de 40 – 50 m, aflate în exploatare, care dau debite maxime în jurul valorilor de 27 – 40 mc apă/h. Debitul de apă maxim obținut la captare fiind de 42, 8 l/s.
Toate utilajele din stația de tratare și stațiile de pompare au fost astfel dimensionate încât să asigure un debit maxim prevăzut de 300 mc/h, atât pentru consumul curent de apă potabilă, cât și pentru un incendiu exterior, însă rețeaua de canalizare veche nu mai corespunde nevoilor actuale, pe fondul unui consum tot mai acut de apă potabilă, nici din punct de vedere al capacității, nici al calității, măsuri de modernizarea a acesteia fiind imperios necesare. Din cauza deteriorării acesteia astfel, în anul 2006 s-au pierdut cca 5% (10 000mc) din apa intrată în rețea. O măsură de evitare a consumului inutil și al pierderilor pe traseu a fost montarea de apometre în fiecare gospodărie.
Percepția locuitorilor asupra asigurării apei potabile în localitate este una favorabilă cu un procent majoritar de 75%, (Fig. 3.17.) respondenții optând pentru variantele „bună” și „foarte bună”. 20 % au optat pentru opțiunea „satisfăcătoare” pentru ca restul de 5% să opteze pentru variantele pesimiste „proastă”(4%) și „foarte proastă” (1%). Favorabilitatea respondeților vine pe fondul derulării în prezent a unui proiect de modernizare, reabilitare și extindere a sistemului de alimentare cu apă și de canalizare (vezi Cap.IV – 4.2. Reabilitarea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată în localitatea Însurăței).
Sistemul de canalizare al orașului funcționează, în mare parte în sistem unitar, deservind un număr de 10 blocuri și instituțiile existente în oraș. Are un grad de uzură estimat la 80%
Preluarea apei uzate din zona industrială, se face printr-o conductă din fontă de presiune, cu lungimea de l,0 km. Colectarea apelor pluviale se realizază prin rigole stradale.
Atât apele uzate menajere, cât și cele pluviale sunt colectate gravitațional, în sistem unitar.
Stația de epurare este amplasată în partea de nord a orașului, la circa 0,5 km de ultima locuință și circa 1,0 km de zona industrială, situație care nu corespunde normelor sanitare prevăzute în legislația din domeniu. În prezent stația funcționează numai cu treaptă mecanică. Debitele de apă uzată, la intrarea în stația de epurare sunt de 25 mc/zi.
În prezent, separatorul de grăsimi nu funcționează, din cauza lipsei de activitate din zona industriala, iar laborator pentru analize chimico-biologice nu există.
3.7.2. Percepția asupra calității mediului
Deși majoritatea unităților industriale (fabrici de brânză și telemea, pâine, abatorul, vinalcoolul, distileria de rachiuri, atelierele de industrie mică) au fost desființate sau au intrat într-un con de umbră, evitându-se astfel conturarea unor presiuni pregnante asupra componentelor de mediu, au fost identificate aspecte problematice de mediu, privind în principal calitatea solurilor, relaționate activităților agricole desfășurate.
Potențialul natural favorabil creșterii producției agricole și dezvoltării industriei alimentare este facilitat de fertilitatea terenurilor agricole, însă sub raportul tehnologiilor depășite utilizate în agricultură, în spiritul celei tradiționale, una care se dovedește adesea ineficientă, de subzistență, pentru consum propriu, a inexistenței unor fășii forestiere destinate protecției câmpului agricol, se conturează amenințări tot mai accentuate la nivelul calității solurilor – eroziunea și degradarea acestora fiind dintre cele mai pregnante, conducând astfel la scăderea randamentului acestora.
Pe lângă practicile agricole neadaptate condițiilor de mediu, tratamentele și fertilizările efectuate de cele mai multe ori, fără fundamentare agro-pedologică, agrotehnică, și depozitările neconforme de deșeuri au reprezentat până de curând o amenințare antropică care modifică sensibil și rapid atât calitatea solurilor cât și cea a apelor freatice.
Se înregistra astfel o poluarea cu reziduuri provenite din activitatea zootehnică, de tipul:
– biomasă vegetală;
– gunoi de grajd;
– dejecții păstoase semilichide și lichide;
– resturi furajere;
– cadavre.
Deși deșeurile prezentate mai sus se încadrează în clasa celor ușor degradabile, acestea generează în procesul de descompunere diferite gaze și substanțe care pot constitui o sursă de impact semnificativă asupra mediului și în special asupra solului, levigatul rezultat prin procesul de fermentare, infiltrarea ulterioară a acestuia în sol, și apoi în pânză de apă freatică, având o încărcătură mare în substanțe organice (exprimată în CCO-Cr), fenoli și azotați.
Probleme conflictuale și disfuncționalități constate în evacuarea apelor uzate, sunt legate de gradul de uzură avansat la care se afla în prezent întregul sistem de canalizare. Localitățile componente [NUME_REDACTAT], Măru – Roșu și [NUME_REDACTAT] nu dispun de sisteme centralizate de canalizare, localnicii folosesc pentru evacuarea apelor uzate menajere, haznale tradiționale.
Volumul de ape uzate identificat în anul 2009 în urma monitorizarii deversărilor în râul Călmățui, efectuate de către agenții economici din administrația publică existenți pe raza localității Însurăței, a înregistrat valori de 0,007 mil.mc., iar poluanții specifici identificați au fost materii în suspensie, CBO5, CCOCr −, azotați, fosfați, reziduuri filtrate la 105o C, amoniac.
Agenția de [NUME_REDACTAT] Brăila monitorizează agenții economici care prin natura activităților, a capacităților existente și a compoziției apelor uzate rezultate din procesele tehnologice și deversate în canalizările orașului sau direct în emisar, pot afecta prin substanțele poluante emise, calitatea acestor resurse.
Din programul de monitorizare realizat de APM Brăila în anul 2009 a rezultat existența unor obiective economice și pe raza orașului Însurăței, la care caracteristicile calitative de evacuare ale apelor uzate au fost necorespunzătoare, principalii indicatori de calitate la care s-au înregistrat depășiri ale limitelor autorizate fiind următorii: suspensii totale, CBO5, CCO-Cr, substanțe extractibile cu solvenți organici, pH.
Aceste depășiri se datorează exploatării necorespunzătoare a echipamentelor existente, dar și necesității de retehnologizare a acestora. O altă cauză a depășirilor o reprezintă nefuncționarea în parametrii normali a stației de epurare și a gradului de epurare redus al acesteia.
În ceea ce privește calitatea aerului, nu sunt semnalizate probleme notabile, întrucât activitățile economice realizate nu conduc la acest lucru, însă acestea nu lipsesc cu desăvârșire.
Astfel că principalele surse de poluare a aerului sunt reprezentate de regulă de activitățile de zootehnie (gestiunea dejecțiilor animalelor, în principal); arderea combustibililor fosili în gospodarii, că principala sursă de încălzire, diversele activități care se constituie în surse de
particule (lucrări agricole; construcții, uzura îmbrăcăminții carosabile, lipsa unei îmbrăcăminți carosabile permanente corelată cu deprofilarea uneori accentuata, pe suprafețe carosabile impietruite sau din pământ). Transportul dinspre și înspre exterior, realizat cu autobuze și microbuze, pe drumurile publice E584, DJ 203, DC 21, reprezintă deasemenea o sursă de poluare prin noxele provenite de la gazele de eșapament ale autovehiculelor.
Pe fondul acestei situații, percepția respondenților studiului prezent, cu privire la calitatea mediului (Fig. 3.18) este întrucâtva conformă cu realitatea, 53%, respectiv 12%, apreciind-o ca fiind una „bună” și „foarte bună”, un procent de 31% să considere că este „satisfăcătoare”, pentru ca doar 4% să însumeze cei care evaluează ca „proastă” și „foarte proastă”.
De asemenea, pe fondul acestei percepții și evaluarea asupra poluării este una favorabilă (Fig. 3.19.), astfel 34% dintre respondenți afirmând că nu au motive de nemulțumire cu privire la poluare, pentru ca majoritatea, 51% să afirme că „nu așa de multe”. Proporția cumulată de 15% a fost a celor care au prezentat nemulțumiri cu privire la poluare, implici la calitatea mediului. Nemulțumirea este îndreptată cu precădere spre impurificarea solurilor prin depozitarea necontrolată a deșeurilor (Fig. 3.20) și a apelor freatice, prin infiltrarea apelor uzate menajere, care de regulă sunt deversate necorespunzător. Pe fondul acestei probleme, implementarea unui sistem de monitorizare a deșeurilor în localitate a fost imperios necesar (vezi cap.IV – 4.1. Implementarea unui sistem de management al deșeurilor în orașul Însurăței și satele componente).
Nici problema zgomotului nu este atât de acerbă, (Fig. 3.21.) întrucât un procent majoritar de 53 % dintre respondenți au afirmat că nu au motive de nemulțumire în ceea ce privește zgomotul, 34%, „nu așa multe”, pentru ca restul de 13% al celor care au optat pentru „multe” (9%), respectiv „foarte multe” (4%) să găsească argumentația în relativa vecinătate a acestora de arterele rutiere principale care tranzitează localitatea: E584/DN21 ce traversează orașul aproximativ pe direcția NE, împărțindu-l în două jumătăți aproximativ egale, DJ203, care face legătura pe direcția V-E cu localitățile învecinate, artere care cel puțin pe timp de noapte sunt extrem de tranzitate de autoturisme de tip tir si altele asemenea de tonaj mare, care perturbă liniștea atât prin zgomot cât și prin vibrații la nivelul solului.
3.7.3. Percepția cu privire la accesibilitatea spațiilor verzi de recreere/petrecere a timpului liber
Percepția respondenților cu privire la accesibilitatea și mulțumirea efectivă cu privire la spațiile verzi din localitate, conform reprezentării grafice Fig.3.22, indică o favorabilitate a acestora în evaluări, astfel că 52 % dintre aceștia au răspuns că nu au motive de plângere, pentru ca pentru un procent cumulat de 26% (12 %, „foarte multe”; 14%, „multe”) dintre aceștia, lipsa spațiilor verzi să reprezinte o problemă.
Nemulțumirea respondenților mai biofili vine pe fondul existenței la nivelul orașului a unui singur parc de recreere/petrecere a timpului liber, localizat în centrul localității, locuitorii de la extremele estice și vestice ale acestuia, trebuind să se deplaseze în jur de 2, 3 km pentru a-l accesa. Însă faptul că majoritatea locuitorilor locuiesc la case, de regulă își crează propriul spațiul verde de recreere în gospodăria proprie.
De asemenea, pentru cei mici, au fost construite două spații de joacă, unul dintre acestea fiind încadrat periferic în cadrul parcului (Fig. 3.24.), celălalt la nivelul spațiilor de locuit (Fig. 3.25). Spațiile sunt amenajate și dotate în așa manieră încât să fie accesate cu ușurință de copii, elementele de insecuritate existente făcându-se prezente doar la nivelul materialelor dotărilor,
care prezintă pe lânga materiale din plastic și lemn, și metal de susținere, care ar putea reprezenta un real pericol pentru copii prin lovirea acestora în situații de neatenție.
Printre problemele observate la nivelul spațiilor de joacă, se fac remarcate cele legate de curățenia acestora, prezența deșeurilor fiind extrem de notabilă. Se face remarcată astfel o lipsă de importanță pe care unii locuitori o prezintă pentru mediul înconjurător și spațiul public. De asemenea, amplasarea ambelor spații este oarecum deficitară din punct de vedere al zgomotului resimțit, întrucât se află în vecinătatea unor artere principale de circulație. În ceea ce privește suprafața umbrită, dacă spațiul de joacă din cadrul parcului este umbrit în totalitate de 100%, cel din apropierea spațiilor de locuit, prezintă un procent de cca. 25% de suprafață umbrită, dată de clădirea [NUME_REDACTAT] aflat în apropiere.
3.8. Percepția posibilităților existente de petrecerea timpului liber
O zi obișnuită se împarte între serviciu (unde este cazul), treburi gospodărești – inclusiv obligațiile familiale și timpul dedicat propriilor interese. Este dificil de trasat astfel o graniță clară între aceste capitole, unele persoane definindu-ți viața prin prisma carierei, fiind foarte probabil ca mare parte din preocupările în afara orelor de serviciu să vizeze dezvoltarea în acest plan; unele persoane valorizează foarte mult familia și ar face orice pentru a-și petrece mai mult timp cu rudele și copii; alte persoane au anumite pasiuni fiind pregătiți să și le satisfacă cu prioritate, lăsând în plan secund alte roluri sociale.
Cunoscând aceste activități se poate astfel răspunde la întrebarea cum își împart locuitorii orașului Însurăței, timpul între profesie, treburi gospodărești, îndatoriri familiale și timp liber.
Timp rămas după serviciu și treburi în gospodărie. Majoritatea respondenților (75%) (Fig.3.25) declară că își petrec în mod frecvent cea mai mare parte din timp după serviciu cu treburile gospodărești, în timp ce 17% spun că fac acest lucru rar, iar 8% nu petrec timpul în acest mod.
Femeile declară în mai mare măsură că își petrec timpul după serviciu cu treburile gospodăriei. La nivelul orașului Însurăței însă, prin specificul său, distincția, cel puțin la nivel de limbaj uzual, între muncă și treburi gospodărești nu se face atât de pregnantă, astfel că a avea grijă de gospodărie, aici, este un lucru permanent. Conceptul „timp liber” are aici, deși administrativ este oraș, semnificații diferite comparativ cu cel al orașelor mari care îți oferă implicit oportunități mult mai variate de petrecere a timpului liber.
Preocupări de studiu continuu. Dinamismul lumii în care trăim ne obligă să ne adaptăm permanent la schimbări, astfel că învățarea continuă a devenit o necesitate în societatea modernă în care individul acumulează, cu ajutorul instituțiilor, dar și din proprie inițiativă, acele competențe și abilități cheie care să îi permită să aibă performanță în activitatea profesională, astfel încât să atingă și mențină un nivel acceptabil al calității vieții.
Întrebați dacă studiază materiale de specialitate (cursuri, manuale, cărți de specialitate etc.), procentul de 70% s-a împărțit în mod egal între cei care au răspuns pozitiv, și cei care au răspuns negativ. Preocupați de perfecționare profesională sunt cei care au absolvit cel puțin liceul, și au actualmente ocupații care să necesite competențe ridicate, inclusiv tehnice.
Implicarea în activități de voluntariat. La întrebarea cu privire la implicare în activități voluntare, 35% au răspuns pozitiv, pentru ca un procent majoritar de 41% să răspundă negativ, 18% , acordă importanță voluntariatului prin implicare rară, iar 6% consideră că nu este cazul.
Implicarea pozitivă vine din partea celor cu studii superioare, a căror ocupație le permite și efectiv doresc să se implice, în activități derulate în ultima vreme pentru mediul înconjurător. Implicare scăzută a celorlalți vine, odată pe fondul lipsei dorinței efective de implicare, și pe de altă parte pe fondul resurselor limitate de care oamenii dispun: atâta timp cât resursele nu condiționează crearea unui trai decent, nu pot fi atrași de această practică.
Activități în timpul liber. Activitățile de timp liber, desfășurate după serviciu și treburile gospodărești, permite indivizilor refacerea fizică și psihologică. În graficul următor (Fig. 3.26) sunt prezentate activitățile desfășurate de intervievați, în funcție de prezența răspunsurilor pozitive.
Frecvența slabă a mersului la cinematograf sau la spectacole de teatru nu indică, în mod necesar, preferința scăzută a intervievaților pentru acest gen de conținut, ci faptul că la nivelul orașului Însurăței, nu există dotările necesare desfășurării unor astfel de activități.
Cea mai întâlnită activitate din această listă este consumul de emisiuni televizate, urmată de întâlnirile cu prietenii și/sau rudele.
O valoare destul de ridicată o deține activitatea de participare la concerte de muzică ușoară, populară, sau participarea la sărbători și festivaluri locale. Acestea sunt întreținute pe de o parte de sărbătoarea locală organizată în fiecare an cu ocazia zilelor orașului, iar pe de alta, din
anul 2007 de Ansamblul folcloric „Mușețeanca” care a participat la numeroase festivaluri și concursuri din țară și străinătate, reușind de cele mai multe ori să câștige cele mai mari premii, prin spectacolele sale de dans și cântec popular.
Activitatea sportivă nu a fost nici aceasta neglijată, nici la nivel comunal, apoi nici la cel orășenesc, în Însurăței funcționând echipa de fotbal care, purtând diferite denumiri, de la Viticultorul, Autobuzul, până la [NUME_REDACTAT] în prezent, a reușit performanțe dintre cele mai bune, reușind chiar în 2006 promovarea în Liga a III-a. În colaborare cu [NUME_REDACTAT] Brăila care a avut în vedere dezvoltarea județului, cu o contribuție egală de 50 % din punct de vedere financiar cu [NUME_REDACTAT], s-a reușit reabilitarea bazei sportive „[NUME_REDACTAT]” unde s-au amenajat vestiarele jucătorilor și cele ale arbitrilor și alimentarea acestora cu apă curentă și dușuri pentru sportivi, tribunele, acoperirea acestora, respectiv un gazon de cea mai bună calitate, echipa care își desfășoară activitatea aici reprezentând pe de o parte mândria iubitorilor de fotbal, iar pe de alta, antrenarea tinerilor la practicarea de activități sportive.
Pe fondul acestei situații, percepția locuitorilor orașului Însurăței despre posibilitățile de petrecere a timpului liber (fig. 3.28) este una mai degrabă satisfăcătoare cu un procent de 47%, pentru ca nemulțumirea celor care au optat pentru „foarte proastă” și „proastă” să ocupe un procentaj cumulat de 30%.
Pe fondul tuturor acestor aspecte, la o ultimă întrebare cu privire la starea generală de mulțumire a calității vieții de zi cu zi a respondeților, un procent majoritar de 48% este reprezentat de cei care sunt mulțumiți de calitatea vieții lor, secondați de cei indeciși, cu 32%, care nu sunt nici mulțumiți, dar nici nemulțumiți. Nemulțumirea celor 18% de procente cumulate din opțiunile „nemulțumit” (14%). și „foarte nemulțumit” (4%) vine pe fondul unor hibe în indicatorii prezentați anterior, fie că este vorba de venituri, asistența medicală primară sau accesul la anumite facilități.
Mulțumirea vine de regulă cu o situație financiară prezentă activ în viața unui individ, astfel că toate celelalte aspecte ce sunt relaționate de partea materială, implicit sunt mai favorabile. O situație financiară bună însă nu garantează și bunăstarea sufletească a individului pe fondul relațiilor cu ceilalți. De asemenea, o persoană care nu este mulțumită de viața sa de zi cu zi, va acorda de regulă o importanță minoră sau deloc problemelor ce vizează comunitatea la nivel general, prioritățile acestuia rezumându-se de regulă doar la satisfacerea nevoilor fiziologice fundamentale de zi cu zi.
CAP. IV. PERSPECTIVE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A CALITĂȚII VIEȚII PE FONDUL DEZVOLTĂRII DURABILE
O strategie de dezvoltare locală vine de regulă pe fondul identificării unor hibe intr- un sistem de gestionare a variilor elemente ce furnizează locuitorilor satisfacerea anumitor nevoi, cerințe etc. condiționându-le astfel, direct sau indirect, calitatea vieții acestora.
Când se ridică întrebarea „Cum trăim?”, răspunsul trebuie să vină de regulă pe fondul răspunsului unei alte întrebări, „Unde trăim? Unde suntem?”. În spiritul acestei idei, se conturează astfel necesitatea adoptării unei analize de identificare a oportunităților, și amenințărilor pe care un spațiu, prin specificul său, cu toate domeniile lui conexe, îl prezintă, a punctelor slabe și a celor tari, menite să fie utilizate în cadrul conturării unei planificări strategice pentru identificarea perspectivelor, a priorităților și pentru crearea unei viziuni comune de realizarea a unei strategii de dezvoltare durabile. O planificare strategică bună, utilizată de comunitățile locale, corespunde de regulă, necesitaților de dezvoltare economică, în cadrul limitărilor impuse de resursele locale disponibile, prin identificarea acelor elemente care îi condiționează dezvoltarea.
Puncte tari și oportunități de dezvoltare. Prin poziția geo – politica favorabilă, în partea central- sudică a județului Brăila, pe drumul european E584 Brăila – Slobozia – București, condițiile climatice și pedologice favorabile, și a neexistenței unui risc de inundații notabil, localității Însurăței, îi pot fi facilitate realizările de parteneriate cu comunele învecinate, sau de înfrățire cu alte orașe UE, disponibilități de fonduri pentru cooperare interregională, pentru protecția mediului sau
dezvoltarea de relații de colaborare în toate domeniile cu alte orașe din Regiunea de SE.
Privind populația și forța de muncă, nivelul redus de conflincte sociale dintre cetățeni, nivelul ridicat de instruire al acestora, precum și ponderea populației din grupa de vârsta adultă, de 70% din totalul populației, pe fondul lipsei acute de locuri de muncă și a tendinței de creștere a ratei șomajului, pot conduce la crearea unei corelații dintre procesul practic cu cel teoretic și raportarea acestuia la activitatea preponderentă – agricultura -, îmbunătățirea standardelor educaționale ale populației, precum și accesarea de fonduri UE pentru dezvoltarea infrastructurii cultural – educative.
Prin agricultură, și punctele tari oferite de fertilitatea terenurilor agricole și crearea unor proprietăți suficient de mari pentru stabilirea unor exploatații agricole eficiente, existența sistemului de irigații, potențialul natural favorabil creșterii producției agricole și dezvoltării industriei alimentare, vin și oportunitățile de deschidere și preocupare pentru autoritățile locale pentru stimularea și sprijinirea actorilor implicați în vederea înființării unor exploatații agricole, microferme, fabrici de prelucrarea a materiei vegetale și animaliere, promovarea vechiilor meserii de brutar, apicultor, măcelar, strungar, sau a agroturismului în zona de câmpie.
Existența resurselor geotermale pentru dezvoltarea unui turism balnear, poate fi o premisă de atragere a investițiilor sraine și autohtone pentru valorificarea potențialului natural oferite de acestea.
Grija pentru mediu este dată de preocuparea și deschiderea autorităților locale pentru stimularea și sprijinirea actorilor implicați în vederea protejării mediului înconjurător, gradul de poluare relativ redus, împădurirea unor suprafețe mari de terenuri extravilane, precum și existența unui sistem de management al deșeurilor.
4.1. Implementarea unui sistem de management al deșeurilor în orașul Însurăței și satele componente
În perioada de pre-aderare a României la [NUME_REDACTAT], țara noastră a beneficiat de ajutor financiar nerambursabil substanțial din partea [NUME_REDACTAT] pentru a-și moderniza infrastructura, începând cu cea de transport și terminând cu cea de resurse umane.
Astfel, autoritățile publice și-au bazat strategiile de dezvoltare locale sau județene pe accesarea acestor surse de finanțare, în vederea rezolvării diferitelor probleme printre care și cea legată de protecția mediului.
Dezvoltarea de proiecte de investiții în mediu și infrastructura și aplicarea acestora pe diferite scheme de finanțare din cadrul programelor PHARE sau a [NUME_REDACTAT] reprezintă pentru orașul Însurăței un mecanism viabil prin care pot fi atinse obiectivele de mediu din strategia locală de dezvoltare.
Necesitatea implementării unui sistem de management al deșeurilor în orașul Însurăței și satele componente a pornit de la un set de nevoi și constrângeri legate de problema gestionarii deșeurilor în zona ținta a proiectului, proiect ce a putut fi realizabil prin accesarea unei finanțări nerambursabile în cadrul programului Phare 2005- Schema de investiții pentru sprijinirea sectorului public în sectoare prioritare de mediu.
Proiectul a avut ca obiectiv principal implementarea în orașul Însurăței și satele adiacente a unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor, parte componentă a unui proiect mai amplu de investiții ce vizează gestionarea tuturor categoriilor de deșeuri de pe raza orașului și a satelor limitrofe, el derulându-se pe o plajă de timp de 4 ani, până în anul 2011, fiind împărțit în mai multe etape:
Etapa 1 – implementarea unui sistem de gestionare a deșeurilor la nivelul orașului Însurăței prin înființarea unei stații de compost pentru deșeuri biodegradabile și a unui sistem de colectare selectivă pentru deșeurile reciclabile cu valoare economică. În paralel cu implementarea primei etape s-a derulat și o campanie de conștientizare publică în vederea creșterii gradului de conștientizare a populației privind importanța implementării și funcționarii acestui sistem;
Etapa 2 – extinderea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor prin colectarea fracțiilor fără valoare economică ( textile și cauciuc) precum și cea a metalului;
Etapa 3 –realizată în paralel cu etapa 2 și a vizat înființarea unor centre pentru depozitarea și valorificarea deșeurilor DEE.
Proiectul a răspuns necesitaților de rezolvare a problemelor de mediu din cadrul Regiunii de [NUME_REDACTAT]-Est așa cum sunt ele menționate în [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] 2 Sud-Est, fiind în conformitate cu obiectivului general al acestuia: “dezvoltarea politicii regionale în vederea implementării unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor” prin „crearea cadrului organizatoric pentru stabilirea orientării în domeniul gestionarii deșeurilor și a instrumentelor de implementare a acesteia”.
Activitățile propuse în proiect au fost orientate astfel încât să corespundă mai multor obiective ale PRGD, printre care:
Obiectivul 5
Crearea și utilizarea de sisteme financiare și mecanisme economice pentru gestionarea deșeurilor în condițiile respectării principiilor generale, cu precădere a principiilor poluatorul plătește și cel privind responsabilitatea producătorului.
Obiectivul 6
Stabilirea și promovarea informării, conștientizării și motivării pentru toate părțile implicate.
Obiectivul 10
Implementarea sistemelor de colectare separată a deșeurilor, cu sub-octivele aferente:
10.1. Extinderea colectării deșeurilor în mediul urban și rural
10.2. Separarea fluxurilor de deșeuri periculoase de cele nepericuloase din deșeurile menajere
10.4. Implementarea și creșterea coeficientului de colectare selectivă pentru mediul rural
Obiectivul 12
Reducerea cantității de deșeuri de ambalaje depozitate:
12.1. Valorificarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje
12.2. Reciclarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje
Totodată proiectul a răspuns și obiectivelor menționate în [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor din județul Brăila privind necesitatea:
– Implementării sistemelor de colectare separată a deșeurilor
– Dotării cu utilaje corespunzătoare la toate nivelele, în sectorul public
– Extinderea sistemelor de colectare a deșeurilor în mediul rural
– Implementarea și creșterea coeficientului de colectare selectivă pentru mediul rural
– Reciclarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje
– Asigurarea necesarului de personal calificat
Prin obiectivele și activitățile sale proiectul “Implementarea unui sistem de management a deșeurilor în orașul Însurăței și satele componente” propus de către [NUME_REDACTAT] Însurăței a fost în conformitate cu obiectivul general al [NUME_REDACTAT] 2005 [NUME_REDACTAT] și Socială “Schema de Investiții pentru sprijinirea inițiativelor sectorului public în sectoare prioritare de mediu” și anume acela de “dezvoltare și implementare a politicilor și programelor pentru coeziune economică și socială, prin proiecte de investiții în domeniul mediului, în conformitate cu prevederile [NUME_REDACTAT] de Dezvoltare, care să sprijine creșterea economică la nivel național și regional, în vederea creșterii potențialului țării și al fiecaria dintre cele opt regiuni de dezvoltare, precum și în vederea diminuării disparităților economice și sociale între acestea”.
În acest sens cele 2 obiective specifice ale proiectului răspund obiectivului general al programului:
a. Crearea unui model viabil de colectare a deșeurilor menajere și reciclabile la nivelul orașului Însurăței în vederea reducerii gradului de poluare, a dezvoltării mediului de afaceri, a turismului local și de protejare a patrimoniului natural, prin :
• Înființarea unui sistem de colectare, transport și depozitare a deșeurilor
• Amenajarea unor puncte de precolectare noi atât în Însurăței cât și în satele adiacente [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]
• Înființarea unui sistem eficient de salubritate la nivelul orașului
b. Creșterea gradului de conștientizare și educare ecologică a populației cu privire la necesitatea luării de măsuri pentru protejarea mediului:
• Conștientizarea factorilor implicați în proiect (cetățeni, autorități publice locale și județene, instituții publice și mediu de afaceri) cu privire la necesitatea gestionarii eficiente a deșeurilor la nivelul standardelor impuse de legislația europeană în domeniu
• Dezvoltarea abilitaților personalului operațional de a exploata în mod eficient investiția prin pregătirea și instruirea acestuia în domeniile specifice în care își desfășoară activitatea
Proiectul a venit astfel, ca răspuns la o necesitate majoră existentă la nivelul orașului – înființarea și organizarea un serviciu local de salubrizare eficient prin implementarea unui sistem modern și viabil de gestionare a deșeurilor – necesitate dublată de o serie de lacune legate de problema gestionării deșeurilor:
• sistemul de colectare nu răspundea nevoilor reale ale populației din zona
• Necesitatea dezvoltării unor platforme de precolectare conforme întrucât cele prezente nu corespundeau normelor și cerințelor în vigoare, fiind vechi și depășite ca tehnologie
• Nu exista un sistem de colectare a deșeurilor în mod separat direct de la populație și asta pentru că populația nu era determinată să realizeze o colectare selectivă a deșeurilor
• Deșeurile solide urbane erau colectate direct și depozitate fără a fi supuse și altor procedee de tratare
• Lipsa desfășurării unor campanii active de conștientizare publică atât a cetățenilor cât și a mediului de afaceri autohton privind necesitatea și beneficiile introducerii unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor
• Lipsa unei selectări diferențiate ale deșeurilor generează amestecuri periculoase între deșeurile menajere și cele provenite din mediul industrial său medical.
• Lipsa unui spațiu special amenajat pentru depozitarea corectă a deșeurilor generează la rândul ei interesul scăzut în sortarea deșeurilor în vederea valorificării
• Lipsa unui personal bine pregătit pentru exploatarea sistemului
Oportunitățile economice ce au stat la baza identificării investiției sunt variate și au implicații profunde la nivelul comunităților beneficiare ale acestui proiect.
Potrivit indicatorilor macroeconomici privind creșterea nivelului de trăi, și impactul acestuia la nivelul societății, din ce în ce mai mult populația se orientează către conceptul societății de consum. Acest lucru este dat de accesul mult mai ușor la produsele din magazine de tip supermarket ce se afla pe raza localității lor, dar și de creșterea mobilității populației și ușurință de a achiziționa produse casnice și de larg consum.
Creșterea lichidităților financiare ale populației a condus la o creștere a gradului de consum și implicit la o creștere a deșeurilor reciclabile provenite din ambalaje, determinând astfel necesitatea gestionării lor.
Dezvoltarea mediului de afaceri în orașe ca Însurăței, ce se identifică destul demult cu spațiul rural, este dată pe de-o parte de creșterea veniturilor populației în ceea ce privește dezvoltarea comerțului în magazine, dar și de dezvoltarea continuă a fermelor agricole și zootehnice și a unităților de producție.
Deșeurile generate de sectorul privat provin în mare parte din fluxul de marfă comercializat ( folii, paleți, cartoane, flacoane, recipiente, etc) și din aplicarea normelor de igienă alimentară privind ambalarea tuturor alimentelor, legumelor și fructelor, dar și din activitatea de bază din fermele vegetale și zootehnice și unități de producție, impunându-se astfel crearea unui cadru de reciclare a acestor deșeuri.
Serviciile medicale precum și celelalte servicii ( sanitar-veterinar, învățământ, fiscal, etc) sunt mari generatoare de deșeuri reciclabile și de deșeuri periculoase, astfel că dacă pentru cele periculoase sunt implementate politici stricte privind distrugerea lor, pentru cele reciclabile încă nu există un plan de acțiune concret, proiectul făcând posibil controlul și a acestor categorii de deșeuri.
Din punct de vedere social, creșterea mobilității populației precum și migrația forței de muncă, au făcut ca mentalitatea asupra calității vieții să se schimbe foarte mult în ultimii ani. Astfel populația a început să fie mult mai receptivă la inițiativele locale, la nivelul comunității începând să se identifice cerințe de investiții în domenii care până acum nu constituiau obiective prioritare în îmbunătățirea condițiilor de viață, cum este cel privind protecția mediului în care trăiesc.
Cuantificarea creșterii gradului de satisfacție al populației corelat cu creșterea nivelului de trăi este direct proporțional cu gradul de colectare a taxelor și impozitelor, o investiție în domeniul protecției mediului fiind astfel sustenabil pe viitor.
Impactul la nivelul comunității determinat de implementarea proiectului:
• Sortarea corespunzătoare a fracțiunilor reciclabile (hârtie+carton, plastic, PET-uri etc), activitate implementată prin proiect ce a determinat și modernizarea sistemelor de colectare, depozitare și valorificare a deșeurilor
• Implementarea unui astfel de proiect a constituit un model de bune practici ce poate fi implementat și în alte zone prin creșterea gradului de conștientizare și participare activă a populației și a agenților economici în implementarea și funcționarea sistemului de gestionare a deșeurilor și de asemenea prin creșterea veniturilor administrației publice locale prin colectarea eficientă a taxei de salubrizare
• Implementarea și dezvoltarea unui parteneriat durabil între diferite administrații publice locale cu scopul de a implementa proiecte care să aducă beneficii ambelor comunități
• Impactul pozitiv asupra protecției mediului și a sănătății populației din zonă prin colectarea selectivă a deșeurilor biodegradabile și reciclabile, amenajarea și dotarea platfomelor de colectare, organizarea unui sistem modern și eficient de transport și depozitare a deșeurilor
• Impact socio-economic pozitiv prin crearea de noi locuri de muncă în cadrul noului sistem de gestionare a deșeurilor, prin îmbunătățirea calității serviciilor de salubrizare și nu în ultimul rând prin diminuarea cantității de deșeuri ca urmare a valorificării acestora
• Impact pozitiv asupra cadrului instituțional, legislativ și de organizare locală a sistemului de salubritate prin adoptarea de hotărâri în cadrul [NUME_REDACTAT] care să reglementeze modul de gestionare a noului sistem introdus.
Prin implementarea sistemului integrat de management al deșeurilor biodegradabile și reciclabile în orașul Însurăței, proiectul propunea implementarea unei anumite metodologii de organizare:
1. Etapa de precolectare la sursă:
Deșeurile generate de populație sunt colectate separat pe patru categorii, astfel: o categorie reprezentată de hârtie, a doua categorie reprezentată de plastic, a treia reprezentată de sticlă și ultima categorie reprezentată de deșeurile biodegradabile. Fiecare tip de deșeuri este colectat separat de către populație în saci speciali pentru deșeuri și depuse în europubele diferite din punct de vedere al culorii pentru a facilita depozitarea lor la punctele de precolectare și sortare, cu care sunt dotate cele 20 de platforme de precolectare. Amplasarea acestora este făcută pe domeniul public aflat în proprietatea consiliului local, în apropierea zonelor de blocuri sau a instituțiilor publice, precum și în zona satelor componente. Pentru populația din gospodării, deșeurile organice sunt folosite ca supliment în hrana animalelor și sub forma îngrășământului de grajd.
Deșeurile astfel selectate în saci menajeri, de către locuitorii zonei de blocuri cât și cei din gospodăriile individuale, sunt depuse la platformele de colectare, celor reabilitate sau nou amenajate, în vederea ridicării lor de către autogunoiere și transportarea în vederea sortării și reciclării lor.
Facilitarea accesului populației la platformele de colectare este esențială și de aceea au fost luate în considerare anumite aspecte legate de amplasarea platformelor și anume ca acestea să fie în apropierea cailor de acces, la distanțe relativ scurte de locuințe – cel mult 300 de metri .
Platformele nou amenajate au o suprafață de 10 mp, sunt betonate, cu scurgere la rigolă și dotate cu europubele speciale pentru fiecare tip de deșeuri.
2. Procedura de colectare a deșeurilor:
Pentru ca deșeurile să fie colectate corespunzător este respectată procedura cuprinsă în [NUME_REDACTAT] Sănătății nr. 536/1997, privind frecvența de colectare a deșeurilor solide:
• Aducerea manuală a europubelelor pe roți până în spatele mașini de colectare
• Identificarea tipului de deșeuri din europubele și separarea celor neconforme, în special a celor biodegradabile în cele reciclabile.
• Descărcarea europubelelor în mașina specială de colectat deșeuri și reamplasarea lor în poziția inițială pe platforma de colectare, după golire
• Curățarea amplasamentului de eventualele deșeuri căzute precum și spălarea frecventă a europubelelor de pe platformele de colectare
3.Transportul deșeurilor
Transportul deșeurilor colectate, este efectuat cu două autogunoiere compactoare, echipament special achiziționat în cadrul proiectului. Necesitatea achiziționării unor astfel de autovehicule s-a bazat pe următoarea justificare:
-sunt cele mai folosite echipamente de transport a deșeurilor menajere, precum și a celor reciclabile;
-deșeurile suferă un proces de precompactare facilitându-se astfel operațiunea de compactare a lor.
4. Activitatea de depozitare a deșeurilor
Depozitarea deșeurilor este realizată în cadrul amplasamentului construit în cadrul și are în componență o stație de compost pentru deșeurile biodegradabile și un depozit pentru deșeurile recilabile.
Amplasamentul are în dotare o fosă septică cu bazin vidanjabil, modul de spălat mașinile. De asemenea este împrejmuit și organizat pe fluxuri tehnologice astfel încât să se evite aglomerarea depozitului și este dimensionat astfel încât să poată face față la un flux de deșeuri conform previziunilor stabilite, corelat însă și cu un grafic de colectare și achiziție a deșeurilor foarte atent stabilit.
Întreg amplasament este deservit de personalul angajat ce are ca principal rol de: paza, încărcare/descărcare mașini, sortare, spălat mașini, spălat pubele, etc
Întregul amplasament este astfel amenajat încât să îndeplinească anumite cerințe impuse de legislația în vigoare:
– Asigurarea unor condiții de siguranță privind accesul autogunoierelor în depozit;
– cântărirea autogunoierelor atât la intrarea, cât și la ieșirea din incintă;
– asigurarea și menținerea igienei în interiorul și exteriorul amplasamentului prin spălarea vehiculelor de transport deșeuri la nivelul roților, șasiului și părții inferioare a caroseriei pe platforma de spălare
– asigurarea spațiilor de manevră pentru autovehiculele de transport deșeuri și a zonelor de descărcare și depozitare;
– sortarea manuală a deșeurilor reciclabile care nu au fost depuse la categoria care trebuia;
– asigurarea utilităților (apă, energie electrică, etc) și a spațiilor pentru personal, utilaje, etc.
5.Operațiunea de valorificare
Deșeurile depozitate sunt apoi valorificate prin vânzarea lor către operatorii din domeniu, în baza unor contracte ferme pe perioade medii și lungi.
Operatorii desemnați pentru achiziția deșeurilor vin cu mijloacele lor proprii de transportat și încarcă categoria de deșeuri pentru care au încheiat contracte, urmând un grafic bine stabilit pentru a evita supraîncărcarea depozitului.
Compostul rezultat este adesea valorificat societăților cu profil agricol care îl folosesc ca și îngrășământ agricol.
4.2. Reabilitarea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată în localitatea [NUME_REDACTAT] orașul dispune de un sistem de canalizare și alimentare cu apă, precum și o stație de epurare, stadiul avansat de uzură al rețelei de distribuție a apei potabile, precum și nefuncționalitatea stației de epurare, au cerut, imperios necesar, o serie de acțiuni de reabilitare/modernizare și extindere a acestora.
Astfel, în urma aplicării de către [NUME_REDACTAT] – Compania de [NUME_REDACTAT] „Dunărea” Brăila, a unui proiect co – finanțat prin Fondul de Coeziune în cadrul [NUME_REDACTAT] Sectorial „Mediu”, a fost și este posibilă implementarea unor serii de acțiuni privind Reabilitarea și modernizarea sistemelor de apă și apa uzată în județul Brăila, la nivelul tuturor comunităților de locuitori care prezentau probleme în acest sens, printre care și orașul Însurăței.
Prin seria de acțiuni implementate, se dorește astfel, să se răspundă cu soluționarea la problemele identificate, efectuate în spiritul îmbunătățirii calității vieții locuitorilor. Astfel, sunt prevăzute o serie de
reabilitări privind captarea subterană și a conductei de aducțiune;
reabilitarea și extinderea rețelei de apă – 9, 06 km;
reabilitarea și extinderea rețelelor de canalizare – 39,75 km;
reabilitarea stației de epurare
realizarea unei stații de pompare a apelor uzate și a unei conducte de refulare (2,1 km), precum și
construirea unui rezervor de înmagazinarea apei cu o capacitate de 2 500 mc.
4.3. Energie verde pentru un viitor mai curat
Poziția geografică favorabilă, panta redusă a reliefului, condițiile climatice favorabile, precum și o deschidere din partea autoritățile locale pentru o cooperare în acest sens, în spiritul energiei regenerabile, a făcut posibilă implementarea unui proiect ce vizează construirea unui parc eolian în extravilanul localității Însurăței, pentru producerea de energie electrică cu turbine/ generatoare de curent electric.
Proiectul vizează montarea a 5 turbine eoliene, cu o înălțime totală de 150 m (150 m pilon și 44 m pală), în extravilanul localității, la o distanță aproximativă de 2000 – 2500 m sud- est de localitate. Există motive întemeiate pentru a justifica această tendință de supraînălțare a turbinelor: vântul bate mult mai tare și constant la înălțimi mai mari. Datorită turbulențelor rezultate de la obstacolele de pe pământ calitate vântului se îmbunătățește odată cu creșterea înălțimii.
Din punct de vedere climatic, pentru ca o investiție în amplasarea unui parc eolian să dea randament, trebuie să fie condiționată în principal de energia maselor de aer, dar trebuiesc avuți în vedere și ceilalți indicatori meteoclimatici (temperaturi, precipitații etc.) Zona avută în vedere aparține sectorului de climă temperat- continentală, datorită predominării directe a maselor de aer continental, de proveniență asiatic- uscate și reci – iarna, respectiv calde sau foarte calde și uscate- vara, frecvența vânturilor predominanta fiind din sectoarele nord- estic și sud- vestic.
Pentru evitarea altor artificializări topografice în ceea ce privește terenul pentru amplasarea parcului eolian, s-a încercat optarea pentru unul care să se prezinte relativ plan, orizontal.
Accesul din drumul național DN 21 se face prin intermediul drumului de exploatare existent, pentru care a fost prevăzută ranforsarea acestuia pentru a permite transportul de echipamente de mare tonaj, precum și amenajarea specială a unor platforme de montaj în jurul fundației turbinelor și drumuri noi pentru accesul din drumurile de exploatare la fiecare turbină în parte.
Turnurile eoliene se fixează în fundații de beton armat, îngropate la o adâncime de 1 m față de nivelul solului. Adâncimea de fundare va fi de 3 m față de suprafața terenului urmând că fundațiile să fie așezate pe o pernă de loess compactat în grosime de minimum 2 metri. În zona turnurilor vor fi luate măsuri stricte de prevenire a infiltrațiilor de apă în terenul de fundație. Săpătura se va umple cu pământ și va fi readusă la stadiul inițial cu excepția unei zone de 50 cm în jurul piciorului turbinei care se va umple cu nisip astfel încât să se asigure forma inițială a terenului, rămânând vizibil doar pilonul. Surplusul de excavație constând în piatră sfărâmată se va utiliza de către primăria localității pentru diferitele lucrări de construcții și împietruirea drumurilor; cantitățile rămase vor fi transportate și depozitate în locurile indicate de către autoritățile competente.
Transportul energiei electrice produsă de cele 5 centrale se va face la stația de transformare Însurăței printr-un cablu subteran, ce traversează în întregime domeniul public. Traseul cablului va fi semnalizat cu borne de marcaj la fiecare 500 m în linie dreaptă, la schimbare de direcție și la subtraversări.
Obiectivul general al proiectului este acela de reducere a impactului negativ al instalațiilor energetice asupra mediului înconjurător corespunzător legislației de mediu în vigoare. Sunt prevăzute astfel ca măsurile necesare pe timpul executării lucrărilor de construcții – montaj, să fie afectate suprafețe minime de teren.
Factorii de mediu pot fi afectați numai pe perioada lucrărilor de ridicare a turbinei și a căilor rutiere de acces, însă sunt doar de natură temporară. Toate modificările aduse solului sunt reversibile. La încetarea activității, toate echipamentele vor fi demontate și evacuate, iar terenul va fi readus la starea inițială. Pentru protecția așezărilor umane din zonă, executarea lucrărilor și exploatarea obiectivului va fi făcută fără depășirea nivelului de zgomot admis.
Efectul benefic al producerii de energie electrică prin metode nepoluante nu poate fi contestat, deoarece această metodă asigură producerea de energie eliminând emisiile poluante specifice altor metode.
Turbinele eoliene nu produc niciun fel de poluare asupra factorilor de mediu în perioada de funcționare deoarece energia eoliană este o energie verde, de asemenea au un impact peisagistic pozitiv și vor contribui la dezvoltarea economiei locale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Conceptualizarea Calitatii Vietii (ID: 1348)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.