Analiza Economico Financiara A Rentabilitatii PE Cazul Unei Societati Comerciale

CUPRINS

CAPITOLUL I

Prezentarea teoretică a rentabilității………………………………………………….4

Noțiunea de rentabilitate………………………………………………………………………4

Analiza de ansamblu a rentabilității……………………………………………………….7

Relația de impact dintre rentabilitate și risc…………………………………………….6

Rentabilitatea și riscul de exploatare………………………………………………………9

Rentabilitatea și riscul financiar……………………………………………………………14

Rentabilitatea și echilibrul financiar……………………………………………………..20

Metode de bază și strategii ale creșterii rentabilității……………………………….26

Rentabilitatea și modele de analiză a portofoliului de activități………………..28

Rentabilitatea și analiza domeniului de activitate strategică…………………….31

CAPITOLUL II

Prezentarea generală a societății Petrom SA……………………………………..33

2.1 Date de identificare…………………………………………………………………………….33

2.2 Istoric Petrom……………………………………………………………………………………33

2.3 Date generale privind SC PETROM SA……………………………………………….34

2.4 Obiectul de activitate al SC PETROM SA…………………………………………….34

2.5 Stategii și oportunități la SC PETROM SA…………………………………………..35

CAPITOLUL III

Analiza rentabilității la SC PETROM SA…………………………………………38

3.1 Prezentarea situației patrimoniale ………………………………………………………..38

3.2 Indicatorii economici ai activității………………………………………………………..40

3.3 Analiza ratelor de rentabilitate…………………………………………………………….42

3.4 Explorare și producție-rafinare și marketing………………………………………….50

3.5 Estimări de creștere a indicatoriilor activității economico-financiari…………51

Concluzii si propuneri………………………………………………………………………………54

Bibliogarfie…………………………………………………………………………………………….57

Anexe…………………………………………………………………………………………………….58

CAPITOLUL I

PREZENTAREA TEORETICĂ A RENTABILITĂȚII

Noțiunea de rentabilitate

Organizarea și desfășurarea oricărei activități economice trebuie să fie concomitent utilă, adică să răspundă unor nevoi reale ale societății, asigurând, pe lîngă acoperirea cheltuieililor, obținerea de profit.

Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit, care este necesar atât reproducției și dezvoltării cât și remunerării capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilității se apreciază performanțele întreprinderilor, ea reprezintă o informație indispensabilă băncilor, creditorilor și partenerilor de afaceri, fiind definită ca un raport între rezultatul obținut și mijloacele utilizate.
Îndeosebi, “rentabilitatea reprezintă un surplus monetar, respectiv soldul dintre încasările totale și cheltuielile totale. Această noțiune de rentabilitate este bazată exclusiv pe fluxurile financiare ca bază a calcului economic.”
Fiind considerată un modul semnificativ în analiza financiară “rentabilitatea unei întreprinderi reprezintă conceptul cel mai frecvent utilizat și în general poate fi exprimată prin rata rentabilității, ca raport între un venit obținut în cursul unei perioade determinate de timp și masa capitalurilor investite în aceeași perioadă.”
Este cunoscut faptul, că pentru a asigura o activitate de producție profitabilă sunt necesare unele condiții specifice de desfășurare a ei pe o perioadă durabilă. Aceasta poate fi explicat prin faptul că în condițiile economiei de piață numai o astfel de activitate asigură prosperarea și dezvoltarea previzională a întreprinderii. Cu regret, mulți producători pînă în prezent nu se pot adapta la noile condiții ale pieții. Ele duc povara unui șir de datorii în creștere față de salariați, bănci comercaile, stat și practic pînă în prezent nu pot ieși din criza economică.

1.2 Analiza de ansamblu a rentabilității

Menținerea în afaceri a societăților comerciale este condiționată de desfășurarea de către acestea a unei activități raționale, eficiente. În economia de piață, activitatea economică rațională este activitatea care generează profit.

Sporirea eficienței comportamentului în afaceri al firmelor se poate realiza prin cunoașterea postfactum, curentă și previzională a sistemului cibernetic al firmei printr-o analiză microeconomică.

Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respective al consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural – funcționale și a celor cauză – efect.

Analiza microeconomică se structurează în două componente și anume:

analiza de gestiune;

analiza financiară.

Ion Stancu apreciază că “analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial”

Privită ca sistem , analiza financiară se descompune în următoarele segmente:

-analiza structurii patrimoniale;

-analiza financiară a gestiunii resurselor;

-analiza lichidității și solvabilității financiare;

-analiza rentabilității;

-analiza fezabilității financiare

Rentabilitatea în esență presupune obținerea unui profit (beneficiu). Profitul sau beneficiul este expresia bănească a câștigului obținut în urma unei operațiuni, acțiuni sau activități. Analiza rentabilității poate fi abordată din mai multe aspecte:

-Analiza de ansamblu a rentabilității pe baza contului de profit și pierdere;

-Analiza ratelor rentabilității economice;

-Analiza rentabilității financiare;

-Analiza rentabilității investițiilor de capital.

Analiza în esență, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic în elemente cât mai simple, depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.

Analiza rezultatelor este o problematică complexă și diversitatea practicilor și metodelor de evidență a fluxurilor antrenate de activitățile întreprinderii impun necesitatea recurgerii la o multitudine de surse informaționale: contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiară, situațiile financiare, politicile întreprinderii, legislație, informații referitoare la sectorul de activitate, etc

Principala sursă de date pentru evaluarea rezultatelor întreprinderii o constituie contul de profit și pierdere. Variația capitalului propriu, generată de performanțele economice ale întreprinderii, joacă un rol important în asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste performanțe sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupează ansamblul operațiilor de gestiune ale unui exercițiu financiar, exprimate în venituri și cheltuieli generatoare de profituri sau pierderi, denumit contul de profit și pierdere.

În România, structura contului de profit și pierdere permite:

– determinarea rezultatului exploatării, rezultatului financiar și rezultatului extraordinar – provenit din calamități, exproprieri etc.;

– determinarea cifrei de afaceri nete prin includerea subvențiilor de exploatare aferente cifrei de afaceri, ceea ce constituie un prim pas de evidențiere a veniturilor reale ale întreprinderii;

– evidențierea distinctă a ajustării valorii imobilizării și activelor circulante.

1.3 Relația de impact dintre rentabilitate și risc

Indiferent de obiectivele întreprinderii, pentru a se asigura continuitatea activității sale, trebiue satisfăcute două restricții majore, respectiv:

– rentabilitatea , respectiv capacitatea întreprinderii de a obține un surplus monetar care îi permite să facă față angajamentelor și să îi asigure dezvoltarea;

– echilibrul financiar, care exprimă însușirea întreprinderii de a armoniza resursele și utilizările aferente acestora, restricție care trebuie să permită asigurarea permanentă a solvabilității întreprinderii.

Rentabilitatea este o restricție ce se manifestă sub aspecte diferite dar corelate între ele: asigurarea remunerării factorilor de producție și a capitalului investit dar și gestionarea resurselor în condiții de eficiență și eficacitate. Un diagnostic economico-financiar complet nu se poate realiza neglijând cuplul rentabilitate-risc. Riscul este o variabilă exogenă, anonimă rentabilității. Efectele riscului fiind contradictorii, se pune problema stăpânirii unui anumit nivel al riscului pentru a obține rentabilitatea scontată. Riscul poate fii tradus și ca variabilitatea profitului față de media rentabilității din ultimele exerciții, ca incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp și la cel mai mic cost la variația condițiilor de mediu. În consecință, rentabilitatea se află sub incidența stării generale de risc.

Schema 1.1 Impactul principalelor categorii de risc asupra rentabilității întreprinderii

Se poate exprima variabilitatea rentabilității întreprinderii în funcție de evoluția factorilor de risc prin coeficientul de elasticitate al rentabilității :

K=

Unde :-variabilitatea rentabilității absolute

-variabilitatea factorilor de risc

-coeficientul de elasticitate al rentabilității

Cu cât valoarea coeficientului de elasticitate al rentabilității este mai mică, cu atît sensibilitatea rentabilității la factorii de risc este mai scăzută iar estimarea activității viitoare a activității întreprinderii se poate face cu un grad de probabilitate ridicat.

Indiferent de gradul de risc în care își desfășoară activitatea, echilibrul financiar al întreprinderii trebuie asigurat. Starea de echilibru financiar al întreprinderii se poate exprima prin doi indicatori: lichiditatea ( capacitatea activelor de a se transforma în baniîntr-un termen mai mult sau mai puțin apropiat și în condiții normale de utilizare) și solvabilitate ( capacitatea întreprinderii de a face față scadențelor în materie de angajamente). Daca o întreprindere poate renunța temporar la o rentabilitate maximală, acceptând și rezultate minime, nu se poate întâmpla același lucru privind lichiditatea și solvabilitatea. Asigurarea stării de lichiditate și solvabilitate constitiuie condiția financiară de bază impusă de desfășurarea prezentă și viitoare a activității întreprinderii.

1.4 Rentabilitatea și riscul de exploatare

Riscul de exploatare evaluează capacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost, la variațiile mediului în care acționează, respective exprimă flexibilitatea rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situația sectorului in care întreprinderea își desfășoară activitatea dar și de caracteristicile portofoliului de active proprii.

Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare, întâlnit în literatura de specialitate și sub denumirea de punct critic, punct mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legături între variația rezultatului exploatării și variația rentabilității. Efectele riscului fiind contradictorii, se pune problema stăpânirii unui anumit nivel al riscului pentru a obține rentabilitatea scontată. Riscul poate fii tradus și ca variabilitatea profitului față de media rentabilității din ultimele exerciții, ca incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp și la cel mai mic cost la variația condițiilor de mediu. În consecință, rentabilitatea se află sub incidența stării generale de risc.

Schema 1.1 Impactul principalelor categorii de risc asupra rentabilității întreprinderii

Se poate exprima variabilitatea rentabilității întreprinderii în funcție de evoluția factorilor de risc prin coeficientul de elasticitate al rentabilității :

K=

Unde :-variabilitatea rentabilității absolute

-variabilitatea factorilor de risc

-coeficientul de elasticitate al rentabilității

Cu cât valoarea coeficientului de elasticitate al rentabilității este mai mică, cu atît sensibilitatea rentabilității la factorii de risc este mai scăzută iar estimarea activității viitoare a activității întreprinderii se poate face cu un grad de probabilitate ridicat.

Indiferent de gradul de risc în care își desfășoară activitatea, echilibrul financiar al întreprinderii trebuie asigurat. Starea de echilibru financiar al întreprinderii se poate exprima prin doi indicatori: lichiditatea ( capacitatea activelor de a se transforma în baniîntr-un termen mai mult sau mai puțin apropiat și în condiții normale de utilizare) și solvabilitate ( capacitatea întreprinderii de a face față scadențelor în materie de angajamente). Daca o întreprindere poate renunța temporar la o rentabilitate maximală, acceptând și rezultate minime, nu se poate întâmpla același lucru privind lichiditatea și solvabilitatea. Asigurarea stării de lichiditate și solvabilitate constitiuie condiția financiară de bază impusă de desfășurarea prezentă și viitoare a activității întreprinderii.

1.4 Rentabilitatea și riscul de exploatare

Riscul de exploatare evaluează capacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost, la variațiile mediului în care acționează, respective exprimă flexibilitatea rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situația sectorului in care întreprinderea își desfășoară activitatea dar și de caracteristicile portofoliului de active proprii.

Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare, întâlnit în literatura de specialitate și sub denumirea de punct critic, punct mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legături între variația rezultatului exploatării și variația volumului de activitate desfășurată de întreprindere, marcând acel volum de activitate al întreprinderii care asigură acoperirea cheltuielilor de exploatare, în condițiile realizării unui rezultat din exploatare nul. Depășirea pragului de rentabilitate asigură în fapt rentabilizarea activității întreprinderii.

Pentru a asigura devansarea cheltuielilor de către venituri, se poate acționa numai asupra volumului de activitate desfășurată Cheltuielile variabile, ca sumă la nivel de întreprindere se modifică o dată cu volumul de activitate desfășurată, dar pe unitate de produs , rămân relative constante. Cheltuielile fixe, ca sumă la nivel de întreprindere, rămân relative constante, în limitele unui scalar al volumului de activitate desfășurată dar, pe unitate de produs capătă character variabil. Drept urmare, rezervele întreprinderii privind maximizarea rentabilității sunt legate de volumul de activitate desfășurată și împactul asupra sumei cheltuielilor fixe.

Algoritmul de calcul al pragului de rentabilitate în cazul întreprinderilor cu activitate omogenă este:

-Se pornește de la echilibrul dintre cifra de afaceri(CA) și cheltuielile aferente (CH):

CA= CH

-Cifra de afaceri este descompusă în funcție de volumul fizic al vânzărilor (q) și prețul de vânzare unitar ( p)

CA= q* p

-Cheltuielile se departajează în funcție de variația față de volumul de activitate al întreprinderii în cheltuieli fixe (Cf) și cheltuieli variabile (Cv)

CH = Cf + Cv

-Cheltuielile variabile ca sumă, la nivel de întreprindere sunt influențate de volumul fizic al vânzărilor (q) și costul variabil unitar (v)

Cv = q*v

-Relația de echilibru între cifra de afaceri și cheltuielile aferente devine:

q*p= Cf + q*v q*p – q*v = Cf q* (p-v) = Cf

-Volumul fizic critic la vânzărilor, a cărui realizare implică un profit nul, este:

-Cifra de afaceri critică( CAcr), respective expresia valorică a volumului critic:

CA cr = * p

-Gradul de utilizare a capacități de producție ( Gcr) corespunzător pragului de rentabilitate:

Gcr = * 100

-Profitul maxim ce poate fi realizat ( P max):

P max= * ( p-v)- cf

În analiza pragului de rentabilitate trebuie să se țină seama de cheltuielile fixe și cele variabile,deoarece cheltuielile variabile variază direct proporțional cu cifra de afaceri iar cele fixe nu sunt influențaze de modificarea cifrei de afaceri.

Grafic, pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:

Y C CA

ch

D

CAcr B

cv

A cf

O qcritic qmax X

Fig 1.1 Reprezentarea grafică a pragulu de rentabilitate

Pe axa OX este reprezentat volumul fizic al producției, iar pe axa OY sun reprezentați indicatorii valorici: cifra de afaceri, cheltuieli. Zona OAB corespunde pierderilor înregistrate de întreprindere , iar zona BCD corepunde profiturilor inregistrate. Latura CD din triunghiul BCD corespunde profiturilor maxime.La întreprinderile ce desfășoară activități diverse, calculul și valoarea informațională a pragului de rentabilitate sunt influențate de modalitatea de evidență a cheltuielilor dar și de măsura în care se departajează cheltuielile în cheltuieli fixe și variabile. În cazul întreprinderilro în cauză, pragul de rentabiliate este exprimat după cum urmează:

-Cifra de afaceri critică ( CAcr):

CAcr=

Unde: Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere

cv= cheltuieli medii variabile la 1 leu cifra de afaceri

-Gradul de utilizare al capacității de producție (Gcr):

Gcr=*100

Unde: = capacitatea maximă de producție exprimată valoric

Dacă activitatea întreprinderii are character sezonier, relațiile prezentate înscopul calculării pragului de rentabilitate se mențin dar, se va considera ca punct de reper perioada în care marja cheltuielilor variabile ( respective cifra de afaceri corectată cu cheltuielile variabile) asigură acoperirea cheltuielilor fixe.

Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri înregistrată de întreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate ( CAcr). Literatura de specialitate prezintă indicatorul rezultat din comparația menționată sub denumirea de “ indicator de poziție” . Indicatorul de poziție ( Ip) poate fi exprimat :

-În mărimi absolute:

Ip= CA –CAcr

-În mărimi relative:

Ip= * 100

Cu cât cifra de afaceri înregistrată de întreprindere este mai mare comparativ cu cifra de afaceri critică și în consecință valoarea indicatorului de poziție este mai mare, cu atât riscul de exploatare este mai mic. Indicatorul de poziție exprimă capacitatea întreprinderii de a-și modifica producția și de a se adapta la cerințele pieței, capacitate influențată în mare măsură de gradul de specializare a potențialului tehnico-productiv, de structura sa organizatorică.

În aprecierea riscului din exploatare, se poate aborada și coeficientul de elasticitate(Ke) coeficient întâlnit și sub denumirea de coeficient de levier al exploatării :

Ke=

Unde : = variația relativă a rezultatului din exploatare

= variația relativă a cifrei de afaceri

Coeficientul de elasticitate exprimă modul în care o schimbare în volumul vînzarilor influențează câștigurile înainte de plata dobânzilor și a impozitelor, sensibilitatea rezultatului din exploatare la creșterea cu o unitate a cifrei de afaceri. Evidențiind variabilitatea rezultatului față de structura costurilor, se poate prezenta relația dintre coeficientul de elasticitate și pragul de rentabilitate:

Ke= =

Decalajul dintre cifra de afaceri realizată de întreprindere și cifra de afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate influențeaza mărimea coeficientului de elasticitate. Creșterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate diminueaza valoarea coeficientului de elasticitate și implicit, riscul de exploatare. Ceea ce trebuie sesizat este că rentabilitatea întreprinderii este afectată de riscul din exploatare,

ca de altfel și de riscul financiar în condiții de variabilitate a cifrei de afaceri.

Valorile înregistrate de coeficientul de elasticitate ajuta la aprecierea poziției întreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel:

-Dacă Ke>11, poziția întreprinderii este instabilă, cu un grad de risc economic ridicat;

-Dacă Ke 6, poziția întreprinderii este relativ stabilă, cu un risc economic mediu;

-Dacă Ke<6, poziția întreprinderii este confortabilă, cu un risc economic scăzut.

Coeficientul de elasticitate este o componentă importantă în determinarea gradului de risc al unei afaceri. O întreprindere poate să influențeze gradul de risc al afacerilor prin alegerea coeficientului de elasticitate

1.5 Rentabilitatea și riscul financiar

Într-o economie de piața, capitalul este alocat prin sistemul de prețuri. Dobânda este prețul plătit pentru capitalul împrumutat. Întreprinderile cu cele mai profitabile posibilități de investiții sunt doritoare și capabile să plătească cel mai mult pentru a obține capital și, de aceea, ele tind să atragă capitalul existent pe piață într-o mai mare măsură decât întreprinderile ineficiente.Investitorii actuali și potențiali pot fi interesati de aranjamentele dintre întreprindere și creditorii săi în domeniul financiar. Măsura în care o întreprindere este finanțată din surse externe se reflectă în gradul de îndatorare.

Vânzările și profiturile – întreprinderile care au o rată stabilă de creștere a vânzărilor și a profiturilor sunt într-o mai bună poziție pentru a finanța cheltuielile cu dobânzile și rambursările de capital decât acelea cu rate ale vânzărilor volatile sau în declin. Profiturile mai mari pot face compatibilă susținerea unor mari nivele ale gradului de îndatorare.

Cash flow – nevoia de a gestiona obligațiile financiare (plățile cu dobânda și rambursarea sumei împrumutate) conferă un necesar de cash flow care se dorește a fi consistent.

Atitudinea “actorilor cheie” – având controlul activității curente, managerii trebuie să determine în mod normal nivelul efectului de levier–grad de îndatorare pe care îl adoptă o întreprindere. Totuși, atitudinile proprietarilor (mai ales în cazul riscului financiar asociat efectului de levier) și creditorilor (care sunt precupați cu securitatea, cash-flowul și perspectivele sale viitoare) trebuie avute în vedere.

Disponibilitatea finanțării capitalului propriu – întreprinderile care nu sunt capabile să asigure finanțări adiționale din partea proprietarilor lor, pot fi forțate să realizeze împrumuturi în vederea extinderii activității.

Gradul de îndatorare își pune amprenta în mod inevitabil asupra activității întreprinderii.O buna întelegere a gradului de îndatorare, a factorilor care îl influentează și a efectelor sale asupra profitabilității sunt esentiale în analiza performanțelor economico-financiare ale întreprinderii.

Riscul financiar caracterizează variația rezultatelor sub incidența structurii financiare a întreprinderii. Evaluarea riscului financiar se face fie cu ajutorul pragului de rentabilitate financiar, fie pe baza efectului de levier financiar.Riscul economic este evaluat prin coeficientul de levier al exploatării.

1.5.1 Evaluarea riscului financiar prin pragul de rentabilitate financiar

Analiza riscului financiar prin pragul de rentabilitate financiar presupune estimarea acelui volum de activitate al întreprinderii care asigură acoperirea cheltuielilor de exploatare dar și a cheltuielilor cu dobânzile (considerate cheltuieli fixe pentru un anumit nivel de activitate). Pornind de la aceste considerente, pragul de rentabilitate financiar (CAcr) se determină după cum urmează:

CAcr=

Unde:

Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere

cv = cheltuieli medii variabile la un leu cifra de afaceri

Dob = suma cheltuielilor cu dobânzi

1.5.2 Evaluarea riscului financiar prin efectul de levier financiar

Impactul politicii financiare asupra performanțelor întreprinderii, nevoia de estimare a riscului atras de folosirea capitalului împrumutat în derularea activității întreprinderii, au dat naștere teoriei cunoscută sub denumirea de efect de levier financiar.Riscul financiar este evaluat pe baza coeficientului de levier financiar care măsoară modificarea relativăa rezultatului curent înainte de impozitare,la o modificare relativă a rezultatului din exploatare,sau după caz modificarea cifrei de afaceri.În determinarea efectului de levier financiar, punctul de plecare este dat de formula de calcul a ratei rentabilității economice în funcție de rezultatul exploatării și activele totale:

Re= Rexpl= Re* At

Considerând nulă valoarea veniturilor financiare și a rezultatului extraordinar, mărimea rezultatului din exploatare va fi afectată doar de mărimea cheltuielilor cu dobânzile (D).În condițiile prezentate, rezultatul brut al exercițiului (Rb) devine:

Rb= Rexpl –D= Re* At -D

Prin descompunerea activului total în funcție de capitalul propriu (Kpp) și capitalul împrumutat (Kdat):

Rb=Re(Kpp+Kdat) –D =

Cum raportul dintre rezultatul brut și capitalul propriu este o formă de exprimare a ratei rentabilității financiare (Rf):

Rf = Re +

Valoarea dobânzilor (D) fiind influențată de mărimea capitalului împrumutat (Kdat) cât și de rata medie a dobânzii (d):

D= Kdat * d

Rata rentabilității financiare devine:

Rf = Re + Rf= Re + (Re-d) *

Luând în considerare impactul fiscalității asupra rezultatului întreprinderii (Ci fiind cota de impozitare), atunci:

Rf = Re + (Re-d )* * (1- Ci)

Diferența dintre rata rentabilității economice și rata medie a dobânzii este cunoscută sub denumirea de “efect de levier” iar raportul dintre capitalul împrumutat și capitalul propriu de “levier financiar” sau “brațul levierului”.

Întreprinderile care au un levier financiar scăzut au un grad de risc mai mic atunci când economia se află într-o perioadă de recesiune, dar în aceeași măsură, înregistrează profituri mai mici într-o perioadă de boom. Întreprinderile care au un levier financiar ridicat se află în situația de a înregistra pierderi substanțiale dar dispun de șansa de a realiza profituri la fel de mari.

Rentabilitate

Re>d Rf>Re

Re=d Rf=Re

Re<d Rf<Re

Levier financiar

Fig. 1.2 Corelația rata rentabilității economice – rata rentabilității financiare sub impactul efectului de levier

Dacă Re>d, atunci situația este benefică pentru întreprindere, utilizarea creditelor în desfășurarea activității întreprinderii are ca efect creșterea ratei rentabilității capitalului propriu. Cu cât gradul de îndatorare este mai mare în aceste condiții, rata rentabilității financiare va fi mai mare.

Dacă Re<d, rentabilitatea financiară este influențată negativ de gradul de îndatorare, performanțele întreprinderii fiind afectate. Dacă se asigură scăderea gradului de îndatorare, rata rentabilității financiare va fi mai mică.

Egalitatea dintre rata rentabilității economice și rata medie a dobânzii arată stabilitatea întreprinderii, optimul de îndatorare al întreprinderii.

În consecință, rentabilitatea financiară a întreprinderii este influențată în mod direct de efectul gradului de îndatorare și de nivelul ratei rentabilității economice.Fiecare dintre cei doi factori direcți de acțiune încorporează influența factorilor indirecți, după cum urmează:

Rf = * + ( Re- d ) *

Schema 1.3 Riscul financiar și factori de influență

Creșterea ratei rentabilității comerciale, accelerarea vitezei de rotație a activelor și o politică financiară riguroasă vor asigura creșterea ratei rentabilității financiare și diminuarea riscului financiar.Politica structurii capitalului implică echilibrarea gradului de risc cu rata de rentabilitate. Implicarea în finanțarea activității ăntreprinderii într-o mai mare măsură a capitalului ămprumutat atrage creșterea gradului de risc a profitului dar, în același timp, o rată de rentabilitate estimată la o valoare superioară. Structura optima a capitalului este cea care realizează un echilibru între gradul de risc financiar și rata de rentabilitate estimată.

1.5.3 Rentabilitate și risc de faliment

Evaluarea riscului de faliment se poate realiza cu ajutorul unor metode de predictie, bazate pe un sistem de grupare a unor indicatori aflați în corelație cu starea de sănătate sau slăbiciune a întreprinderilor. Metodele de analiză a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care grupează caracteristicile financiare ale întreprinderilor cu funcționare normală și a celor cu dificultăți în activitatea de gestionare economico–financiară. Prin combinarea în anumite proporții a unor indicatori se încearcă departajarea întreprinderilor în situație de faliment de întreprinderile aflate în stare de incertitudine sau cu situație considerate normalăScorul reflectă o funcție liniară a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiți coeficienți medii, determinate prin metoda celor mai mici pătrate, pe baza observațiilor asupra unui lot reprezentativ de întreprinderi:

Z =

Unde:

Ri indicatori de rentabilitate si structura a capitalurilor

ai coeficienti de corelatie cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a scorului Z la o variație de o unitate a ratei

Selecția indicatorilor în cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor înregistrate atât de întreprinderile “sănătoase” cât și de întreprinderile aflate în dificultate, pe perioade îndelungate de timp: 20-30 ani. Aceasta condiție a făcut practic imposibilă elaborarea unor funcții scor reprezentative pentru întreprinderile din România dar nu excludem folosirea metodei scorurilor în Romînia în evidențierea demersurilor teoretico- metodologice în evaluarea performanțelor financiare ale întreprinderilor, în condițiile specifice existente.

Elaborarea modelului Conan–Holder s-a bazat pe experiența a 200 de întreprinderi clasificate după sectorul de activitate.Rentabilitatea este reprezentată în cadrul modelului menționat de excedentul brut din exploatare (indicator parțial de rentabilitate). Excedentul brut din exploatare este prezentat prin raportare la valoarea datoriilor totale ale întreprinderii, iar pentru ponderare este folosit un coeficient cu valoare semnificativă – 0.24.Pentru întreprinderile ce desfașoară activitate industrială, cu scopul caracterizării riscului

de faliment, s-a propus urmatoarea funcție:

Z = 0.24 * + 0.22 * + 0.16 * – 0.87 * – 0.1 *

1.6 Rentabilitatea și echilibru financiar

Desfășurarea activității întreprinderii permite identificarea a două categorii de fluxuri: fluxuri de rezultate și fluxuri de trezorerie. Fluxurile afectează veniturile și cheltuielile, participând la formarea rezultatului, a rentabilității întreprinderii. La formarea fluxurilor financiare participă atât elemente monetare (care antrenează o intrare sau ieșire monetară și deci implică un flux de trezorerie) dar și elemente nemonetare (cu efect asupra rezultatului, fără a antrena un flux de trezorerie). Identificabile sunt în aceeași măsură fluxurile de trezorerie ce nu presupun un efect imediat asupra rezultatului sau un efect asupra rezultatului echivalent cu cel propagat asupra trezoreriei.Starea de echilibru financiar a întreprinderii presupune coordonarea fluxurilor de rezultate și a fluxurilor de trezorerie astfel încât să se asigure permanența acoperirii datoriilor scadente din încasările curente.

Schema 1.4 Relația rentabilitate –echilibru financiar.

La un moment dat, întreprinderea poate să realizeze rentabilitate ridicata și în ideea de a extinde volumul de activitate, investițiile devin o necesitate. Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiții, dacă nu au fost minuțios calculate, pot afecta necesarul de resurse financiare presupus de derularea normală a activității curente. Întreprinderea întâmpină dificultăți în onorarea plăților față de furnizorii săi, solvabilitatea este în mod evident prejudiciată. Starea de solvabilitate este dată de măsura în care întreprinderea dispune sau nu de lichidități suficiente pentru satisfacerea plăților curente. Înainte de a caracteriza starea de solvabilitate se impune analiza stării de lichiditate; dificultățile sau performanțele vizavi de lichiditate (cauza) se rasfrâng asupra stării de solvabilitate (efect).

În consecință, desfășurarea unei activități de lungă durată, în condiții de performanță economico – financiară, presupune asigurarea stării de echilibru în relația rentabilitate – lichiditate – solvabilitate.

În plan operațional, s-a recurs la caracterizarea nivelului lichidității apelând la metoda

tradițională a ratelor, comparând în principal dimensiunea activelor circulante cu cea a datoriilor curente. În cazul analizei lichidității întreprinderii prin metoda ratelor, se pune problema includerii sau neincluderii descoperirilor de cont (overdrafts) în datoriile curente. Capacitatea întreprinderii de a-și acoperi datoriile curente prin activele circulante de care dispune este cunoscută sub denumirea de rata lichidității generale:

Rata lichidității generale =

Dacă rata lichidității generale este prea mare, este posibil ca întreprinderea să aibă prea multe stocuri sau să aibă prea multe disponibilități bănești care ar putea fi folosite mai profitabil în altă parte. O valoare supraunitară a acestei rate este efectul unui fond de rulment pozitiv, al existenței unui excedent de resurse permanente utilizabil în finanțarea activității curente. Un test mai strict de lichiditate este acela în care activele circulante mai puțin lichide (stocurile) nu sunt incluse. Activele circulante rămase – creanțele și disponibilitățile bănești – sunt comparate cu datoriile curente, raportul fiind cunoscut sub denumirea de rata lichidității curente:

Rata lichidității curente =

În teoria economică este acceptată ca valoare optimă a ratei lichidității curente o valoare cuprinsă între 0.8 și 1.

Rata lichidității imediate, cunoscută și sub denumirea de "testul acid" indică abilitatea întreprinderii de a-și plăti datoriile fără să fie nevoie să apeleze la vânzarea stocurilor. De aceea se spune că testul acid furnizează dovada lichidității imediate a întreprinderii.

Valorile normale pentru această rată sunt considerate a fi mai mari de 0.3. Interpretarea ratei lichidității imediate presupune cunoașterea condițiilor de desfășurare a activității întreprinderii. O valoare ridicată înregistrată de rata lichidității imediate poate fi justificată printr-o situație de moment, generată de coincidența unor încasări masive dar și de folosirea mai puțin performantă a disponibilităților.Prin compararea disponibilităților întreprinderii cu volumul creditelor bancare pe termen scurt contractate, se caracterizează rata lichidității la vedere:

Rata lichidității la vedere =

Aprecierea gradului de solvabilitate al întreprinderii are la bază rata solvabilității generale sau rata solvabilității patrimoniale. Rata solvabilității generale caracterizează evoluția activelor întreprinderii comparativ cu datoriile totale:

Rata solvabilității generale =

Raportul exprimă măsura în care întreprinderea face față datoriilor totale. O valoare a raportului mai mare decat 1.5 reflectă capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor contractate; o valoare inferioara nivelului de 1.5 evidențiază riscul de insolvabilitate.

Rata solvabilității patrimoniale este utilizată în special de societățile bancare pentru întreprinderile puse în situația de a solicita credite bancare:

Rata solvabilității patrimoniale =

Valoarea minimă acceptată pentru rata solvabilității patrimoniale este 0.3, iar valorile considerate normale sunt mai mari de 0.5.Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-o viziune nouă, prin metoda fluxurilor, pornind de la conceptul de flux de fonduri, care permite identificarea surplusurilor monetare din activitatea întreprinderii. S-a propus ca instrument adaptat acestei cerințe “Tabloul de flux” prin care se urmărește în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate.

Expresia lichidității redată de tabloul fluxurilor este fluxul de trezorerie disponibilă. Dacă valoarea fluxului de trezorerie disponibilă este pozitivă, prin activitatea desfășurată de întreprindere sunt acoperite datoriile curente, asigurând în același timp și un excedent de trezorerie. Iar dacă excedentul de trezorerie acoperă necesarul net pentru activitatea de investiții, atunci se asigură echilibrul financiar prin activitatea desfășurată. Dacă excedentul de trezorerie global nu este capabil să asigure rambursarea împrumuturilor și a celorlalte datorii scadente, starea financiară a întreprinderii se deteriorează, fiind afectată lichiditatea și implicit echilibrul financiar.

Dacă excedentul global din exploatare înregistrează o valoare negativă, probabilitatea ca fluxul de trezorerie disponibilă să fie negativ este mare.

Starea de lichiditate și solvabilitate a întreprinderii este asigurată prin desfașurarea unei activități rentabile, iar continuitatea unei activități rentabile se află sub incidența lichidități și solvabilități. Echilibrul financiar se bazează pe modul de respectare a acestor corelații.Literatura de specialitate, în scopul exprimării stării de echilibru, propune și următorul set de rate:

Rata fondului de rulment propriu =

Raportul exprimă gradul de finanțare proprie a imobilizărilor, nivelul optim fiind reprezentat de o mărime supraunitară. Exprimă în termeni relativi un indicator echivalent celui al fondului de rulment propriu în valoare absolută.

Rata fondului de rulment Capital. permanent

Active.imobilizate

Acest indicator evidențiază condițiile de finanțare din resurse proprii și resurse atrase pe termen mediu și lung, ale imobilizărilor. Creșterea valorii raportului corespunde unei ameliorări a structurii de finanțare a întreprinderii

Rata de finanțare a nevoii de fond de rulment =

În funcție de valoarea înregistrată de trezoreria netă, rata de finanțare a nevoii de fond de rulment poate fi mai mică, egală sau mai mare decât 1.

Rata de finantare a stocurilor pe seama fondului de rulment

=

Rata de finanțare a activelor circulante pe seama fondului de rulment =

Rata de autofinanțare a activelor

Rata de investire =

Proporția alocată procesului investițional în decursul unui exercițiu face posibilă aprecierea creșterii întreprinderii în raport cu politica investițională de durată.

Rata autofinantarii investitiilor Capacitatea.de.autofinantare

Investitii NF Re xploatare

Capacitatea de autofinanțare reprezentând ansamblul fluxurilor de disponibilități imediate sau amânate aferente veniturilor și cheltuielilor unei întreprinderi, raportul măsoară partea investițiilor autofinanțate. O valoare supraunitară atestă că întreprinderea are capacitate de autofinanțare suficientă finanțării noilor investiții, precum și a creșterii nevoii de fond de rulment pentru exploatare (NFR) generată de acestea.

Rata de finanțare bancară a exploatării Credite.de.trezorerie

NF Re xploatare

Rata de finanțare bancară a exploatării măsoară gradul în care întreprinderea angajează credite bancare pe termen scurt, pentru a suplini capacitatea de autofinanțare a investițiilor de exploatare.

1.7. Metode de bază și strategii ale creșterii rentabilității

Într-o economie de piață, o întreprindere își desfășoară activitatea în condițiile unei puternice competiții atât pe piața internă cât și pe cea externă. Pentru a-și realiza obiectivele propuse, ea trebuie să-și desfășoare activitatea pe baza unei strategii proprii, bine fundamentate sub raport tehnic și economic.Importanța și necesitatea crescândă a adoptării unei strategii în activitatea întreprinderii este determinată de acțiunea puternică a unor factori printre care menționăm:

– accentuarea competiției între firme pe piețele interne și externe, competiție în care intră și firme aparținând țărilor în curs de dezvoltare;

– apariția și extinderea unor tehnologii moderne care au dus la creșterea calității produselor, reducerea costurilor și la scurtarea termenelor de punere pe piață a unor noi produse;

– creșterea considerabilă a calității produselor oferite pentru piață, ceea ce a condus la ridicarea exigențelor consumatorilor în ceea ce privește calitatea;

Chiar dacă acțiunea celor cinci forțe concurențiale nu este concomitentă, mărimea rentabilității va fi afectată. O întreprindere cu o poziție solidă pe piață, chiar dacă nu este afectată de rivalitatea noilor concurenți, va avea o rentabilitate mai mică în condițiile apariției unor produse substituente, cu o calitate superioară sau similară produselor sale dar cu un preț mai mic. Și chiar și în lipsa produselor noi, substituente, rentabilitatea va avea de suferit datorită concurenței existente în cadrul sectorului.

Asupra rentabilității sectorului își pun amprenta și barierele de intrare–ieșire în și din sector. În funcție de natura barierelor de intrare–ieșire, M.Porter caracterizează astfel rentabilitatea sectoarelor de activitate :

Joase Înalte

Joase

Înalte

Schema 1.7 Rentabilitatea sectoarelor de activitate și barierele de intrare/ieșire în/din sector

Rentabilitatea ridicată dar și stabilă, cu grad de risc minim este caracteristică întreprinderilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul sectoarelor caracterizate prin bariere de intrare înalte și bariere de ieșire înalte: rivalitatea noilor concurenți este nesemnificativă iar cei ce nu se supun jocului pieței sunt cu ușurință înlăturați.Dacă barierele de intrare și ieșire în și din sector sunt înalte, rentabilitatea este ridicată dar implică un grad de risc ridicat: pătrunderea într-un astfel de sector este dificilă iar în condițiile în care întreprinderile se confruntă cu dificultăți trebuie să supravietuiască,

ieșirea din sector fiind dificilă.

Schema 1.8 Rentabilitatea întreprinderii și factori de influență în cadrul sectorului de activitate

Perioada de creștere a unui sector de activitate asigură întreprinderilor rentabilitate ridicată. Stagnarea creșterii sectorului implică o creștere a gradului de rivalitate, întreprinderile mici fiind înlăturate iar starea de rentabilitate a celor ce supraviețuiesc depinde de natura barierelor de mobilitate și de gradul de maturitate al sectorului.Creșterea barierelor de mobilitate care protejează grupul atrage creșterea puterii de negociere cu furnizorii și clienții, scăderea vulnerabilității față de produsele substituente și implicit creșterea rentabilității întreprinderilor din grup. Nu trebuie neglijată nici concurența din interiorul grupului în aprecierea factorilor ce influențează rentabilitatea întreprinderilor din grupuri strategice: dacă în interiorul grupului strategic există mai multe întreprinderi iar concurența dintre ele este puternică, rentabilitatea este cu siguranța deteriorată.Modul de acțiune a factorilor menționați se regăsește în rentabilitatea întreprinderii dar și în perspectivele sale privind cota de piață.

1. 8 Rentabilitatea și modelele de analiză a portofoliului de activități

Portofoliul de activități cuprinde totalitatea acțiunilor cu caracter strategic care se află în evidența întreprinderii și cu ajutorul cărora se îndeplinesc politicile de realizare a obiectivelor stabilite. În analiza portofoliului sunt utilizate tehnici prin care se urmărește clasificarea diferitelor activități și determinarea consecințelor acestor clasificări asupra modului de alocare a resurselor.

1.8.1 Matricea Boston Consulting Group (BCG)

Clasificarea portofoliului de activități are la bază efectul curbei de experiență și presupune gruparea lor în funcție de rata de creștere a sectorului de activitate analizat și cota de piață relativă (baza de raportare o constituie activitatea concurentului principal) . Cota de piață relativă ofera informații atât asupra structurii costurilor cât și a lichidităților degajate de activitățile prestate.Matricea BCG clasifică domeniile de activitate strategică în patru mari categorii:

Rentabilitate

20%

Rata de Nevoi

creștere a de

sectorului 10% finanțare

0%

Cota de piață relativă

Rentabilitatea ridicată este caracteristică activităților pentru care poziția pe piață este puternică (cota de piață relativă > 1). Ea este însoțită sau nu de un flux de fonduri pozitiv în funcție de rata de creștere a sectorului. Dacă rata de creștere a sectorului este mai mare de 10%, fluxul de fonduri este scăzut datorită nevoilor pentru acoperirea investitiilor ridicate. Dacă rata de creștere a sectorului este mai mică de 10%, fluxurile de fonduri sunt pozitive, nevoile pentru investiții fiind scăzute.

1.8.2 Modelul AD LITTLE (ADL)

Modelul ADL propune caracterizarea poziției concurențiale a întreprinderilor pe baza urmatoarelor variabile: gradul de maturitate al activității întreprinderii și poziția concurențială.Poziția concurențială se apreciază pe baza atuurilor întreprinderii identificate prin prisma factorilor cheie ce definesc domeniul de activitate strategică (factori de aprovizionare, producție, comercializare).

+ –

Nevoi de Risc

Poziția finanțare sectorial

concure-

nțială

– +

+ Nevoi de finanțare +

+ Risc sectorial +

Schema 1.10 Poziția concurențială a firmelor conform modelului ADL

Întreprinderile cu o poziție concurențială preferențială (dominantă sau puternică), indiferent de gradul de maturitate al activității, sunt caracterizate prin rentabilitate ridicată. Gradul de maturitate al activitătii își pune amprenta asupra fluxurilor de fonduri prin prisma investițiilor pe care le presupune.

1.9 Rentabilitatea și analiza domeniului de activitate strategică

1.9.1 Metoda Profit impact of marketing strategy (PIMS)

PIMS (Profit Impact of Market Strategy) în traducere liberă impactul strategiilor de marketing asupra profitului, reprezintă un program creat de Harvard Business School, de analiză a interdependențelor și relațiilor dintre performanțele obținute și strategiile derulate de întreprinderi. La acest program participă mai multe întreprinderi care, pentru fiecare domeniu de analiză strategică, furnizează informații privind condițiile de piață, circuitele de distribuție, rata de creștere, poziția concurențială exprimată prin preț, calitate, nivelul de integrare pe verticală, informații cu privire la cheltuieli și rezultate*.

1.9.2 Rentabilitatea și ciclul de viață al produselor

Conceptul de ciclu de viață al unui produs pune în evidență evoluția în timp a vânzărilor. Având în vedere rata de creștere a vânzărilor, durata existenței unui produs presupune parcurgerea a patru faze, respectiv lansare, creștere , maturitate și declin. Fazei de lansare îi corespunde o rată de creștere a vânzărilor mică de 10%, fazei de creștere o rată de creștere a vânzărilor mai mare de 10%; fazei de maturitate, premergătoare creșterii, o rată în scădere, mai mică de 10% și faza de declin, cu o rată de creștere a vânzărilor negativă. O semnificație aparte în aprecierea fazelor corespunzatoare ciclului de viață al produselor revine profitului.

Schema 1.11 Rentabilitatea produsului și ciclul de viață

Rentabilitatea ridicată este prezentă în faza de creștere și maturitate a produselor. În aprecierea rentabilității comparativ cu ciclul de viață al produselor trebuie să avem în vedere însă comportamentul diferit al produselor pe durata de viață dar și criteriile uneori subiective folosite în departajarea celor patru faze.Profitul țintă nu este o sumă constantă, valoarea lui este sensibil influențată de faza ciclului de viață al produsului.Metoda target-costing ia în considerare nu numai durata de viață a unui produs ci și perioada de concepere a acestuia. Costul estimat pentru fabricarea unui produs este de regulă superior costului-țintă. Reducerea decalajului dintre cele două forme de cost menționate are loc treptat, începând cu perioada de concepere a produsului. Prin modelul lui Makido este prezentată trecerea de la un cost estimat către costul-țintă în două etape:

– în etapa de concepere a produsului se trece de la un cost estimat la un cost planificat(prin ameliorarea procesului de concepție și a tehnologiei de fabricație)

– în etapa de producție propriu-zisă, considerată a doua etapă de reducere a costului, când se trece de la așa-zisul cost planificat la un cost cât mai apropiat de costul-țintă.

CAPITOLUL II

Prezentarea generală a societății “ PETROM “ SA

2.1 Date de identificare

Denumire: SC “PETROM” SA

Forma juridică: SOCIETATE PE ACȚIUNI

Sediul: București , Calea Victoriei nr.109, sector 1 cod 70176

Nr.Of. R.C.: J40-8302-1997

Cod unic de înregistrare: R0 1590082

2.2 Istoric Petrom

În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM , PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele 10 rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.În anul 1997 Compania Română de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinării funcționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului ( SNP) PETROM. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării ( Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO , sistemul de conducte al Petrotrans și dreptul exclusive de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România. În anul 2002 al luat naștere compania PETROM SERVICE prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv. Pe data de 23 iulie 2004 OMV , grupul lider de petrol și gaze naturale din Europa Centrală și de Est, a achiziționat 51 % din acțiunile Petrom. Tranzacția a fost încheiată în decembrie 2004 prin prelucrarea a 33,34 % din Petrom cu 668,8 milioane Euro , preț care după ajustarea ulterioară a urcat la circa 700 milioane Euro. La aceasta se adaugă majorarea capitalului cu fonduri de 830 milioane Euro pentru a ajunge la procentul de 51%.

2.3 Date generale privind SC “PETROM” SA

Petrom este cea mai mare companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Produse Petrochimice, Gaze Naturale, precum și Comercializare. Petrom exploatează rezerve de petrol și gaze estimate la 1 miliard barili echivalent petrol, are o capacitate maximă anuală de rafinare de 8 milioane tone și 593 de stații de distribuție carburanți în România. Compania deține, de asemenea, o rețea internaționala de 211 benzinării, localizate în Republica Moldova, Bulgaria și Serbia. În anul 2006 cifra de afaceri a Petrom a fost de 3.709 milioane euro, EBITDA (Venituri Înainte de Dobânzi, Taxe, Deprecieri și Amortizări) a fost de 1.020 milioane euro. În urma majorării capitalului social, OMV, grupul lider în industria de petrol și gaze din Europa Centrală, deține 51,011% din acțiunile Petrom.

2.4 Obiectul de activitate al SC “ PETROM “ SA

S.C. PETROM S.A. are ca obiect de activitate explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre, rafinarea și prelucrarea țițeiului, transportul și comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice. Pe plan extern Petrom derulează activități de explorare, explatare și comercializare în Moldova, Ungaria, Kazahstan, India, Iran, Serbia și Muntenegru.Petrom este cea mai mare companie petrolieră romanească, având o producție integrată, de la extracție țiței și gaze naturale, până la rafinare și distribuție de carburanți. În încercarea de a diversifica activitățile de explorare și de a îmbunătăți rata de înlocuire a rezervelor, Petrom a achiziționat licențe de explorare și producție adiționale pentru perimetre situate în afara României. În prezent cota de piață a Petrom este de aproximativ 30% (estimare sem. I 2005), în scădere de la 45%, fiind amenințată de ceilalți concurenți semnificativi, care și-au anunțat intenția de a-și crește cota: Rompetrol care are o cifră de afaceri de circa 1,45 mld euro, față de 2.45 mld euro ale Petrom țintește poziția de lider de piață în următorii ani; de asemenea Shell și MOL au drept obiectiv pe termen mediu și lung deținerea unei cote de 10% fiecare.

2.5 Strategii și oportunități la SC “PETROM”SA

Strategia Petrom se bazează pe criterii de eficiență și profitabilitate. Un rol definitoriu în implementarea acestei strategii îl are capitolul uman, resursa primordială a organizației. Abordarea sistematică a activității care se desfășoară în cadrul organizației implică planificarea resurselor umane, în strânsă interdependență cu resursele financiare și materiale, rezultând astfel necesitatea definirii clare a rolului și obiectivelor managementului resurselor umane.Misiunea managementului resurselor umane este de a asigura organizației personalul instruit și motivat corespunzător care să contribuie la realizarea obiectivelor specifice ale Petrom pentru obținerea succesului produselor și serviciilor oferite clienților și consolidarea poziției pe piață.

Oportunități tentante de afaceri

Compania noastră descoperă și extrage țiței și gaze naturale și prelucrează țițeiul pentru a oferi produse și servicii de calitate clienților noștri care ne răsplătesc eforturile contribuind la creșterea vânzărilor și a profitului. Suntem profesioniști în afacerea ce ne-a fost încredințată, obținând profit în funcție de planurile de dezvoltare pentru beneficiul acționarilor noștri și asumându-ne responsabilitatea față de comunitate și de mediu. Petrom este foarte bine cunoscut în întreaga lume de către clienți, concurenți, investitori și publicPetrom este cel mai important producător de petrol și gaze naturale din Sud-Estul Europei. Este un candidat de succes cu un profit constant în domeniile de explorare și producție, rafinare și marketing și gaze naturale.

Viziunea noastră

În 2010 Petrom va fi cea mai importantă companie integrată de petrol și gaze din Sud Estul Europei.

Misiunea noastră

Descoperim, producem și procesăm țiței și gaze și distribuim combustibili și alte produse petroliere în vederea asigurarii energiei și mobilității în România și în regiunile învecinate. Creșterea profitabilă și sustenabilă a companiei noastre este benefică pentru acționari, clienți angajați și economia României în general și de aceea este centrul tuturor activităților noastre.

Valorile Petrom

De succes: Dorim să fim etalonul de succes al companiilor din România și din regiune.
Responsabil: Gândim și acționăm deplin conștienți de responsabilitățile noastre pe termen lung, economice, sociale și de protecția mediului.
European: Promovăm valori universale și toleranța atât în gândire cât și în acțiune. Întelegem rolul companiei Petrom în susținerea dezvoltării României într-o Europă extinsă.
Calitate: Suntem hotarâți să obținem calitate prin tot ceea ce facem. Calitatea face parte din atitudinea și modul în care facem afaceri și se regăsește în toate produsele și serviciile noastre, în toate procedurile de business, în tehnicile de management și în felul în care ne gestionăm relațiile.

Strategia

Siguranța aprovizionării energetice

Deținem un potențial semnificativ de a asigura stabilitatea ofertei energetice și oportunități de a susține creșterea.

Durabilitate

Analizăm continuu posibilitatea diversificării resurselor energetice prin explorarea oportunităților de afacere în domeniul energiei regenerabile, urmărind integrarea acestora în activitatea de baza a companiei.

Creșterea eficienței

Implementăm proiecte pentru modernizarea instalațiilor și aplicăm programe tehnologice pentru zăcăminte mature, dorim să reducem semnificativ costurile de procesare și investim în eficiența energetică și în îmbunătățirea mix-ului de produse.

Diversificarea resurselor

Investim semnificativ în extinderea activității în domeniul gazelor naturale și luăm în considerare posibilitatea de a intra pe piața de energie electrică prin construirea unei centrale electrice pe gaze.

Rafinăriile Petrom, printre principalele rafinării din regiune

Petrom deține două rafinării în cea mai strategică zonă industrială, localizată în regiunea de sud a României. Capacitatea de prelucrare a celor două rafinării, Arpechim și Petrobrazi, reprezintă aproximativ 40% din capacitatea României de procesare a țițeiului, având posibilitatea de a procesa țiței intern și din export. Capacitatea evaluată a rafinăriei Petrobrazi este de 4,5 mil. tone/an iar a rafinăriei Arpechim de 3,5 mil. tone/an.Țițeiul este transportat la rafinării în principal printr-o rețea de conducte sau pe calea ferată. Livrarea produselor se face cu cisterne pe calea ferată sau autocisterne.

Lider al pieței româneștide distribuție a carburanților,Petrom detine cea mai extisă rețea de distribuție din România cu aproximativ 600 de benzinării,situate în toate județele țării.Compania și-a consolidate poziția pe piața regională unde,în prezent,deține peste 200 de bezinării în Moldova,Bulgaria și Serbia.În present ,Petrom beneficiazăde o poziție puternică,de centru operațional al grupului OMW în regiunea Europei de Sud-Est,în ceea ce privește activitatea de marketing.

CAPITOLUL III

Analiza rentabilității la SC “PETROM “SA

3.1 Prezentarea situației patrimoniale

Activele imobilizate au crescut în ultimii 3 ani cu peste 50%, creștere datorată în special aprecierii imobilizărilor corporale.Datorită reevaluărilor realizate în decursul anului 2003, precum și unei majorări de capital în 2004 și a unui rezultat pozitiv în 2005, capitalurile proprii au ajuns să reprezinte apx. 70% din structura de finanțare.Nivelul datoriilor s-a diminuat pe parcursul perioadei analizate, acestea putând fi în totalitate acoperite de către disponibilitățile existente.

La nivelul situației patrimoniale datele disponibile la sfârșitul semestrului I indică o creștere față de luna iunie 2004 de 44% a activului total al societății , datoriilor totale înregistrând o creștere moderată. Gradul de îndatorare al companiei PETROM rămâne în continuare scăzut (11,6% la sfărșitul semestrului I 2005, de doua ori mai mic decât la același moment al anului anterior), societatea finantându-și activitatea în mare parte din fonduri proprii și mai puțin din fonduri împrumutate.

3.2.1 Rezultate din exploatare(Re)

Re= Venituri din exploatare- Cheltuieli din exploatare

Re06= 9.139.245 – 9.720.395 = – 581.150

Re08 = 10.973.183 – 9.088.984 = 1.884.199

Datorită creșterii cheltuielilor din exploatare în anul 2004 rezultatul din exploatare este negativ în acest an. După analiza rezultatelor din exploatare din perioada 2006-2008, rezultatul de ansamblu al perioadei analizate este pozitiv chiar dacă în anul 2006 s-a înregistrat o creștere a cheltuielilor din exploatare .

3.2.2 Rezultate financiare(Rf)

Rf = Venituri financiare-Cheltuieli financiare

Rf06 = 393.201 – 636.050 = -242.849

Rf08 = 569.200 – 769.976 = -200.766

În perioada analizată rezultatele finanicare au înregistrat valori negative datorită faptului că începând cu anul 2006 s-a trecut la restructurarea companiei , prin aplicarea normelor impuse de către acționarul majoritar OMV, cheltuielile financiare fiind ridicate .

3.2.3 Profitul ( P)

-Profit brut = Venituri totale-Cheltuieli totale

Pb06 = 9.532.446 – 10.356.445 = -823.999

Pb08 = 11.542.383 – 9.858.960 = 1.683.423

-Profit net = Profit brut –Impozit pe profit

Pn06= -823.999 -149.678 = -973.677

Pn08 = 1.683.423 – 267.001 = 1.416.

Datorită reorganizării întreprinderii în anul 2006 s-au înregistrat pierderi urmând ca în anul 2007 întreprinderea să realizeze profit , impozitul pe profit datorat către stat fiind plătit în funcție de posibiltățile financiare . Pentru anul 2005 sunt prevăzute investiții de aproximativ 530 milioane euro distribuite în mod egal pentru explorare și rafinare, în timp ce pentru creșterea producției realizate în perimetrele deținute de Petrom în Kazahstan se vor realiza investiții de aproximativ 50 milioane euro.

Prin Bugetul de Venituri si Cheltuieli pe 2007, S.C. Petrom S.A. a prevăzut o cifra de afaceri de 8.892 miliarde RON (fără accize) și un profit brut de 974 milioane RON. În cursul semestrului I 2007 compania realizase o cifră de afaceri de 9,33 miliarde RON și un profit brut de 601 milioane RON existând premize pentru îmbunătățirea performanțelor așteptate de conducerea PETROM.

Îmbunătățirea activității se poate observa și din faptul că raportul dintre nevoia de fond de rulment și cifra de afaceri se situează sub 4%, aceasta fiind media înregistrată pe sector în cadrul companiilor internaționale.Rezultatul din exploatare (profit sau pierdere) exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, obținută prin deducerea din veniturile exploatării (încasabile și calculate) a tuturor cheltuielilor aferente (plătibile și calculate).

Situatia netă oferă o primă evaluare a întreprinderii la data analizei financiare prin diferența dintre activul total și datoriile totale, redând astfel averea netă a acționarilor sau altfel spus, activul întreprinderii neangajat în datorii. Creșterea situației nete poate fi consecința reinvestirii unei părti din profitul net și a altor elemente de acumulări, provizioane reglementate, reporturi din exercițiul precedent, subvenții, etc., în funcție de politica de dividende adoptată de conducerea întreprinderii.

3.4 Indicatori economici ai activității

Analiza docmentelor de sinteză contabilă este utilă, în primul rând, conducerii întreprinderii, deoarece facilitează luarea deciziilor manageriale în domeniul gestiunii, investițiilor, creditului etc…De asemenea, utilizatorii externi ai informațiilor contabile sunt informați asupra solvabilității, rentabilității și a altor aspecte economico-financiare care caracterizează activitatea întreprinderii respective.

3.4.1 Indicatorii structurii activului :

-Raportul dintre activele fixe și total active Rf =

Rf06%

Rf08%

-Raportul dintre activele circulate și total active Rc =

Rc06%

Rc08%

Este un indicator economic rezutat din împărțirea profitului net (adică după deducerea impozitului pe profit) la activele societății,destinat să măsoare gradul de eficacitate al utilizării activelor disponibile.Prin determinarea raportului dintre activele circulante și total active se măsoară capacitatea societății comerciale de a aduce profit cu mijloacele active disponibile.Valoarea activelor circulante în anul 2006 a fost de 3.393.119 iar în 2007 acestea au crescut cu 2.084.054,cresterea fost semnificativă în comparative cu cea înregistrată in anul imediat urmator.În 2008 activele circulante au crescut față de anul precedent cu 1.64%.

3.4.2 Indicatorii structurii pasivului :

-Solvabilitatea patrimonială:solvabiliatea reprezintă aptitudinea unei întreprinderi de a face față datoriilor sale când acestea ajung la scadență.

Sp= *100

Sp06%

Sp08%

În cazul întreprinderii analizate solvabilitatea patrimonială are valori mai mari de 50% ceea ce o situează în categoria intreprinderilor care face față obligațiilor de plată.Dacă solvabilitatea patrimonială ar fi înregistrat valori sub 30% atunci întreprinderea ar fi pusă în situația de incapacitate de plată.

-Rata globală de îndatorare Rgi =

Rgi06

Rgi08

3.4.3 Indicatori de rentabilitate

-Profitabilitatea economică exprimă raportul dintre excedentul brut din exploatare și cifra de afaceri

Pe=

Pe06

Pe08

-Profitabilitatea economică netă exprimă raportul dintre rezultatul din exploatare și cifra de afaceri.

Pen=

Pen06

Pen08

-Profitabilitatea financiară exprimă raportul dintre profitul net și cifra de afaceri

Pf =

Pf06

Pf08

Datorita faptului că în anul 2006 nu s-a înregistrat profit profitabilitatea financiară este negativă urmând ca în anul următor să se înregistreze o creștere substanțială a profitului net și a cifrei de afaceri și implicit a profitabilității financiare.În perioada analizată profitabilitatea economică a avut în anul 2006 valoarea de 19,85% urmând ca in anul următor sa ajungă la cota de 16,41% iar în anul 2008 sa cunoască o apreciere majoră atingând pragul de 39,92%,ceea ce înseamna că această majoarare în proporție de 23,51% se datorează în cea mai mare parte utilizării eficiente a rezultatului din exploatare.Rezultatul din exploatare a cunoscut și el o aperciere considerabilă in mod special în decursul anului 2006 în care a înregistrat cea mai mare valoare de 2.791.354,acesta cescând în mod constatnt in anii 2006-2008.

Profitabilitatea economică netă a înregistrat in anul 2006 valoarea de 6,41% urmând ca în anul 2007 sa înregistreze valoarea de -6.69% iar pe parcursul anului urmator aceasta să cunoască o apreciere foarte considerabile ajungând la valoarea de 26,94%,ceea ce înseamnă că în anul 2008 rezultatul din exploatare și-a modificat valoarea crescând până la valoarea de 1.884.199.În ceea ce privește profitabilitatea financiară ea a avut o evoluție lentă de la un an la altul,în primul an analizat s-a înregistrat valoarea de 2,01% urmând ca în 2007 datorită înregistrării de pierderi profitabilitatea financiară să ia valoarea de -11,21%,diferenta fiind destul de considerabilă în comparatie cu cea din anul precedent.

Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabiliate comercială

Rentabilitatea comercială se determină ca raport între marja comercială și cifra de afaceri sau valoarea adăugată.Rentabilitatea economică măsoară eficiența mijloacelor financiare și materiale allocate activității întreprinderii.În termeni reali rentabilitatea economică trebuie să depășească rata inflației,deoarece întreprinderea trebuie să își mențină substanța economică,de aceea rata rentabilității economice trebuie să depășească rata inflației,ea trebuie să remunereze capitalul investit,cel puțin la nivelul ratei medii de randament din economie(rata medie a dobânzii),dar să acopere și riscul economic și financiar pe care si l-au asumat actionarii și creditorii.

Rentabilitatea comercială se poate calcula după următoarele fomule de calcul:

RC06=

RC08==17,47

RC06=

RC08==15,60

=

RC06==1,72

RC08==2,47

=

RC06==16,41

RC08==25,87

-Rata rentabilității economice(Rre) exprimă eficiența utilizării activului pentru obținerea unui excedent, care este profitul din exploatare. Este necesar ca rata rentabilității economice să fie superioară ratei inflației.Rata rentabilitățtii economice reprezintă corelatia dintre un rezultat economic și mijloacele economice (capitalul)angajate pentru obținerea acestuia.Această rată este independentă de structura financiară(gradul de îndatorare),politica fiscală de impozitare a profitului,precum și de elemente excepționale.

Rentabilitatea economică se poate calcula dupa urmatoarele formule de calcul:

=

RE06== -3,70

RE08==10,97

=

RE08== -5,25

RE08==9,79

=

RE06==0,95

RE08==1,55

=

RE06==9,09

RE08==16,24

În anul 2006 din cauza unei utilizări ineficiente a activului și lipsa profitului s-a înregistrat o valoare negativă a ratei rentabilității economice urmând ca în anul următor după începerea procesului de reorganizare a întreprinderii rata rentabilității economice să aibă din nou valori pozitive ajungând chiar la un procent de 10,57%.Rata rentabilității economice a avut o scădere semnificativă in 2007 față de 2006,înregistrând un rezultat negative de-3,70%,iar în 2008 a crescut față de perioada anterioară,ajungând la valoarea de 10,57%.Această rată reflectă măsura în care rezultatul exploatării este suficient pentru a finanța necesarul de active ciculante și active imobilizate în activitatea de exploatare.

-Rata rentabilității financiare (Rrf) reflectă eficiența cu care sunt utilizate capitalurile proprii ale unității . Rata rentabilității financiare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii pe piață.

Rrf =

Rrf06

Rrf08

Rata rentabilității financiare exprimă corelația dintre profitul net și capitalurile proprii în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii.Rata rentabilității financiare a înregistrat o evoluție fluctuantă în perioada analizată,în 2004 având o valoare foarte mică de 1,84%,scăzând la -10,37% iar în 2008 ajuns la valoarea de 13,20%.Evoluția acestei rate s-a datorat,în principal,valorii destul de mici a capiatalurilor proprii și evoluției rezultatului aferent cifrei de afaceri.

-Rentabilitatea capitalurilor proprii (Rcp) exprimă raportul dintre capacitatea de autofinanțare și capitalurile proprii ale întreprinderii.

Rcp=

Rcp06

Rcp08

Ratele de rentabilitate per ansamblu au înregistrat cresteri semnificative,excepție facând anul 2007 în care s-au înregistrat valori negative,iar în anii 2006și 2008 valorile au avut valori normale. Măsoară performanța brută a capitalurilor permanente (capitaluri proprii + datorii pe termen mediu și lung). Trebuie să fie în creștere continuă și să depășească rata dobanzii pe termen mediu și lung.

3.4.4 Indicatori de lichiditate

-Lichiditatea curentă (Lc) pune în evidență măsura în care se pot acoperi datoriile curente din activele curente. Exprimă raportul dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt. Valoarea recomandabilă a acestui indicator este în jurul valorii de 2. În cursul perioadei analizate, lichiditatea curentă s-a menținut în limitele considerate optime, îmbunătățindu-se considerabil în urma creșterii capitalului social prin emiterea de noi acțiuni. Lichiditatea curentă s-a triplat față de valoarea înregistrată la sfârșitul semestrului I 2006 când a înregistrat cea mai mica valoare din ultimii ani.

Lc =

Lc06

Lc08

-Lichiditate imediata (indicatorul test acid) (Li) arată posibilitatea achitării datoriilor curenta din valorile de trezorerie disponibile existente,precum și din cele ce se vor încasa în urma lichidării creanțelor la scadență. Lichiditatea imediată este calculată ca raport între suma dintre creanțele și activele de trezorerie si datoriile curente. Valoarea recomandată pentru acest indicator este de 0,8.

Li06

Li08

Lichiditatea la vedere oferă o imagine asupra riscurilor de neplată ca raport între activele de trezorerie si datoriile curente. În practică se poate utiliza drept reper nivelul de 0,2, o valoare inferioara acestuia semnificând un risc ridicat în ceea ce privește posibilitatea acoperirii datoriilor imediate.După efectuarea calculelor referitoare la lichiditatea imediată se constată că întreprinderea nu întîmpină dificultați in ceea ce privește acoperirea datoriilor curente.Valorile calculate se situeaza în anii 2006 și 2007 cu mult peste valoarea de bază(1),iar în cazul anului 2007 lichiditatea imediată nu pune probleme.

Producția de gaze naturale: se estimează că va crește la aprox 6.33 mld mc. odată cu începerea exploatării zăcământului de pe platforma Mării Negre. Producția totală a României este de aproximativ 14 mld mc., cel mai mare producător fiind Romgaz Mediaș.Pe segmentul de GPL aflat în plină expansiune în România, cifra de afaceri a Petrom este de aproximativ 40 mil $, reprezentând aproape o treime din piață. Societatea deține participații la concurenții săi (45.6% la Shell Gas și respectiv 8% la Butan Gas).

Prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli pe 2007, S.C. Petrom S.A. a prevăzut o cifră de afaceri de 8.892 miliarde RON (fără accize) și un profit brut de 974 milioane RON. În cursul semestrului I 2007 compania realizase o cifră de afaceri de 9,33 miliarde RON și un profit brut de 601 milioane RON existând premize pentru îmbunătățirea performanțelor așteptate de conducerea Petrom.În cursul perioadei analizate, lichiditatea curentă s-a menținut în limitele considerate optime, îmbunătățindu-se considerabil a acestora în urma creșterii capitalului social prin emiterea de noi acțiuni.

Lichiditatea curentă sau lichiditatea generală se definește prin raportul dintre activele circulante și datoriile curente. Pentru asigurarea posibilității de rambursare a datoriilor este necesar ca lichiditatea curentă să înregistreze valori ridicate, respectiv de până la 2-2,5.Rata solvabilității generale se referă la riscul de incapacitate de plată a datoriilor în condițile în care întreprinderea alocă în acest sens întregul volum al activelor.

-Gradul de îndatorare (Gî ) exprimă ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul pasivului. Valorile optime ale acestui indicator se situează în intervalul 0,25-0,75.

Gî =

Gi06

Gi08

Având în vedere faptul că valorile optime ale gradului de îndatorare se situează în intervalul 0,25-0,75 iar în cazul întreprinderii analizate valorile calculate în perioada 2005-2007 iau valori sub 0,25 exprimă faptul că ponderea datoriilor pe termen scurt este destul de mică în comparație cu valorile optime

-Fondul de rulment (FR) reprezintă diferența dintre resursele stabile și utilizările stabile. Fondul de rulment se poate calcula în două moduri:

FR = Capitaluri permanente – Imobilizări nete

Sau

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

FR06= 6.023.173 – 1.257.378

FR06= 4.765.795

FR08=7.130.969 – 2.230.917

FR08= 4.900.052

În cazul Petrom fondul de rulment este pozitiv ceea ce înseamna că activele circulante depășesc datoriile curente,adică există posibilitatea transformării în lichidități a activelor circulante pe termen scurt,ceea ce permite rambursarea datoriilor și degajarea unor lichidități suplimentare.Această situație este una favorabilă din punct de vedere al solvabilității întreprinderii.Fondul de rulment pozitiv semnifică faptul că resursele stabile sau capitalurile permanente depășesc utilizările stabile sau imobilizările nete iar surplusul de capital este utilizat pentru finanțarea activelor circulante.

Marja excedentului brut din exploatare este de 22% în 2007 și 18% după această perioadă. Nevoia de fond de rulment a fost estimată la 4% din cifra de afaceri a companiei având în vedere nivelul mediu al companiilor din sectorul petrolier.În 2007 acest raport în cazul Petrom a fost de 3,27%.

Principalii factori care au impiedicat în ultimii ani o expansiune și o eficiență a societății au fost politica de menținere sub administrare a prețului carburanților, independent de prețul internațional al țițeiului, fapt semnalat și de concurenții Petrom, precum și supradimensionarea personalului, care numară circa 49.000 de angajați.Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la obținerea unui echilibru pe termen scurt. Un fond de rulment pozitiv semnifică faptul că întreprinderea deține capitaluri permanente într-o sumă destul de ridicată pentru a putea finanța integral imobilizările sale și are lichidități excedentare care -i permit să facă față riscurilor diverse.

Diagnosticul financiar al firmei reprezintă starea de sănătate financiară a afaceri și se realizează cu ajutorul analizelor economice și a indicatorilor financiari.Analizele economice studiază relația dintre rezultatele obținute și resursele consummate și evidențiază legăturile dintre cause și efecte.Indicatorii financiari reflectă situația sintetică a performanțelor realizate de firmă într-o anumită perioadă și într-un anumit context al afacerii.

Scopul dignosticului financiar: printre obiectivele principale ale diagnosticului financiar al firmei se regăsește evaluarea profitabilității afacerii,în scopul maximizării acestei performanțe în perioadele următoare.Scopul general al oricărei operațiuni de diagnosticare este de a cunoaște punctele tari și punctele slabe ale situației prezente sau anterioare,pentru a se stabili directiile de acțiune pentru viitor.Societatea Petrom are o marjă a profitului net cu mult peste media sectorului, însa datorită structurii de finanțare a activității rentabilitatea economică se situează sub medie. Această marjă ridicată precum și rata de creștere a profitului care este mai ridicată comparativ cu societățile analizate îi determină pe investitori să accepte un nivel PER situat la un nivel mai ridicat.

3.7 Explorare și producție –rafinare și marketing

Petrom este cea mai mare companie românească, acționarul majoritar fiind OMV în urma achiziției pachetuIui de acțiuni de la stat la finele anului 2004.Compania deține o cotă de piață de aproximativ 35% pe segmentul de rafinare și distribuție, având un numar de 553 benzinarii, și este urmată de către Rompetrol și Lukoil.În ceea ce privește rezervele, acestea sunt estimate de către companie la 1 miliard barili echivalent petrol, capacitatea de rafinare fiind de 8 milioane de tone.

Principalele venituri obținute sunt cele din explorare și producție, astfel prețul petrolului la nivel mondial are o însemnatate ridicată asupra veniturilor companieiDin datele prezentate reiese faptul că producția atât pe partea din țiței și gazolină cât și pe partea de producție de gaze s-a situat sub nivelul primelor 9 luni din anul 2007 cu aproximativ 8,5% la țiței și 5% la gaze.

3.8 Estimări de creștere a indicatorilor activității economico-financiare

S.C. PETROM S.A. are ca obiect de activitate explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre, rafinarea și prelucrarea țițeiului, transportul și comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice. În prezent cota de piață a Petrom este de aproximativ 30% (estimare sem. I 2007), în scădere de la 45%, fiind amenințată de ceilalți concurenți semnificativi, care și-au anunțat intenția de a-și crește cota: Rompetrol care are o cifră de afaceri de circa 1,45 mld euro, față de 2.45 mld euro ale Petrom țintește poziția de lider de piață în următorii ani; de asemenea Shell și MOL au drept obiectiv pe termen mediu și lung deținerea unei cote de 10% fiecare.

Strategia Petrom 2010

În 2010, Petrom va fi liderul industriei de petrol și gaze din Sud-estul Europei. Printr-o dezvoltare susținută și profitabilă în toate domeniile noastre de activitate vom:

-produce 210.000 bep/zi cu o rată de înlocuire a rezervelor de 70% în Explorare și Producție;

-atinge o cotă de piață de 30% printr-o utilizare a rafinăriilor de 95% în Rafinare și Marketing;

-atinge o cotă de piață mai mare de 35% în activitatea de Gaze naturale;

Fiind compania cu cel mai mare succes din România, vom crea valoare și beneficii pentru angajații, clienții, acționarii noștri și pentru economia românească în general.

Obiective strategice pentru 2010:

-Creșterea gradului de utilizare la 95%

-Creșterea intervalului intre doua revizii programate la 5 ani

-Reducerea pierderilor prin facle cu 50%

-Reducerea consumului intern de combustibili de la 12% la 8%

-Toți combustibilii produși conform normelor UE

-Reducerea randamentului de păcură grea de la 15% la 2%

-Încadrarea indicilor de cost Solomon in sectorul 2 sau 3

-Performante HSEQ la standardele grupului OMV

Petrom operează două rafinării situate în principalele zone industriale strategice din regiunea sudică și centrală a României. Cele două rafinării, Arpechim și Petrobrazi reprezintă împreună circa 40% din capacitatea totală de rafinare a țițeiului din România, procesând atât țiței din producția internă cât și din import. Capacitatea operațională a rafinăriei Petrobrazi este de 4,5 milioane de tone/an iar cea a Arpechim de 3,5 milioane tone/an.

Cele mai bune produse și servicii

-Construirea a 250 de stații Petrom V

-Demolarea și reconstruirea a 10 depozite

-Vânzări anuale crescute la 3 milioane litri/stație

-Cotă de piață de 35%

Lider al pieței românești de distribuție a carburanților, Petrom deține cea mai extinsă rețea de distribuție în România cu aproximativ 600 benzinării, situate în toate județele țării. Compania și-a consolidat poziția pe piața regională unde, în prezent, deține peste 200 de benzinării în Moldova, Bulgaria și Serbia (inclusiv benzinăriile OMV). În prezent, Petrom beneficiază de o poziționare puternică, de centru operațional al grupului OMV în regiunea Europei de Sud – Est, în ceea ce privește activitatea de marketing.Conceptul de stație PETROMV, inaugurat în 2005, reprezintă expresia orientării către client a companiei. Facilitățile pe care le oferă sunt inedite pentru segmentul de distribuție, variind de la serviciile de bază ale unei benzinării la servicii suplimentare (restaurant, terasa, loc de joacă pentru copii etc.), precum și un amplu portofoliu de produse. Designul și caracteristicile moderne, serviciile complexe, precum și prezența unui brand consacrat cum este Viva, reprezintă atuurile noilor benzinării. 

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Ca si puncte tari as putea enumera: Petrom este cea mai mare companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele explorare și producție, rafinare și produse petrochimice, gaze naturale, precum și comercializare. Compania deține, de asemenea, o rețea internaționala de 211 benzinării, localizate în Republica Moldova, Bulgaria și Serbia .Sunt profesioniști în afacerea ce le-a fost încredințată, obținând profit în funcție de planurile de dezvoltare pentru beneficiul acționarilor și asumându-si responsabilitatea față de comunitate și de mediu. Petrom este foarte bine cunoscut în întreaga lume de către clienți, concurenți, investitori și public.

In domeniul calitatii sunt hotarâți să obțina calitate prin tot ceea ce fac. Calitatea face parte din atitudinea și modul în care facem afaceri și se regăsește în toate produsele și serviciile oferite, în toate procedurile de business, în tehnicile de management și în felul în care isi gestioneaza relațiile. Lider al pieței româneștide distribuție a carburanților,Petrom detine cea mai extisă rețea de distribuție din România cu aproximativ 600 de benzinării,situate în toate județele țării. În cadrul unei piețe în care există o concurență din ce în ce mai mare din partea Rompetrol, Lukoil, Mol și Agip, Petrom are un avantaj categoric prin faptul că oferă cel mai bun raport calitate-preț în cadrul celor mai bine plasate stații de distribuție. Oferă soluții individuale și personalizate in funcție de nevoile clientului. Serviciile prestate de către socitate sunt o sumă de procese – noi nu vindem motorină sau benzină, ci o varietate de servicii.

In ceea ce priveste propunerile: strategia Petrom se bazează pe criterii de eficiență și profitabilitate. Un rol definitoriu în implementarea acestei strategii îl are capitolul uman, resursa primordială a organizației. Scopul lor este de a atinge cel mai înalt nivel de pregătire atât în domeniul tehnic cât și în cel ce ține de conducere.

Organizarea unui personal instruit și motivat corespunzător care să contribuie la realizarea obiectivelor specifice ale Petrom pentru obținerea succesului produselor și serviciilor oferite clienților și consolidarea poziției pe piață, joaca un rol foarte important in activitatea companiei si de care ar trebiu sa se tina cont. Analiza continua a posibilitatilor de diversificare a resurselor energetice prin explorarea oportunităților de afacere în domeniul energiei regenerabile, urmărind integrarea acestora în activitatea de baza a companiei.

Pentru crestere eficientei ar trebui sa se implementeze proiecte pentru modernizarea instalațiilor și aplicarea unor programe tehnologice pentru zăcăminte mature, se doreste să se reduca semnificativ costurile de procesare și se investe în eficiența energetică și în îmbunătățirea mix-ului de produse.

Într-o economie de piață, o întreprindere își desfășoară activitatea în condițiile unei puternice competiții atât pe piața internă cât și pe cea externă. Pentru a-și realiza obiectivele propuse, ea trebuie să-și desfășoare activitatea pe baza unei strategii proprii, bine fundamentate sub raport tehnic și economic.

Importanța și necesitatea crescândă a adoptării unei strategii în activitatea întreprinderii este determinată de acțiunea puternică a unor factori printre care menționez:accentuarea competiției între firme pe piețele interne și externe, competiție în care intră și firme aparținând țărilor în curs de dezvoltare;apariția și extinderea unor tehnologii moderne care au dus la creșterea calității produselor, reducerea costurilor și la scurtarea termenelor de punere pe piață a unor noi produse;creșterea considerabilă a calității produselor oferite pentru piață, ceea ce a condus la ridicarea exigențelor consumatorilor în ceea ce privește calitatea;pozitia concurentiala pe piata detinuta de Petrom este foarte puternica, chiar dominanta, gradul de rentabilitate este mare iar investitiile sunt pe masura, in ceea ce priveste nevoia de finantare, aceasta este acoperita din resurse proprii. . Gradul de maturitate al activitătii își pune amprenta asupra fluxurilor de fonduri.

Extinderea sectorului de activitate, o calitate superioară a produselor, creșterea cotei de piață și menținerea investițiilor la un nivel corespunzător (în concordanță cu cerințele sectorului dar și a puterii financiare a întreprinderii) asigură un nivel optim de rentabilitate. Creșterea calității produselor atrage creșterea prețurilor, reducerea rebuturilor, scăderea cheltuielilor de service și postvânzare, toate se vor reflecta în creșterea rentabilității.

Bibliografie

1. Bătrâncea I.,Analiză financiară,Editura Dacia,Cluj-Napoca,2000.

2. Bircea Ioan,Analiză economică,Curs Universitatea Petru Maior,Tg-Mureș,2004.

3. Capotă Anișoara,Ghid pentru licență,Editura Infomarket,București,2004.

4. Hada Teodor,Diagnosticul firmei,Editura Intelcredo,Deva,1996.

5. Iacob Petru Pântea,Contabilitatea românească,ediția a II a,Editura Intelcredo,2000.

6. Ișfănescu A,.Analiza economico-financiară,Editura Economică,1999.

7. Lazăr Cistelecan,Management investițional,Universitatea Petru Maior,Tg-Mureș,2007.

8. Nistor Ioan,Finanțele firmei,Editura Dimitrie Cantemir,Tg-Mureș,2006.

9. Petcu Monica,Analiză economico-financiară a întreprinderii,Editura Economică,București,2003.

10.Ristea M.,Calculația și managementul costurilor,Editura Teora,București,2001.

11. Stancu Ion,Finanțe.Editura Economică,București.1997.

Situația patrimonială în perioada 2006-2008

Anexa 1

Analiza trimestrială a contului de profit și pierdere pe anii 2006-2008

Anexa 2

Explorare și producție

Anexa 3

Rafinare și marketing

Anexa 4

Estimări de creștere a indicatorilor activității economio-financiare

Anexa 5

Raportul profitului brut în total active

Datorită reorganizării întreprinderii în anul 2006 s-au înregistrat pierderi, urmând ca în anul următor să se înregistreze profit.

Rezultatul din exploatare pune în evidență rezultatul degajat din exploatare, după luarea în considerare a tuturor cheltuielilor de producție și comercializare, precum și a riscurilor de exploatare. În anul 2007 profitabilitatea economică netă a avut un trend descrecător determinat de înregistrarea de valori negative ale unor indicatori(rezultatul din exploatare și profitul net).

Indicatori economici

După analiza de ansamblu a datelor prezentate în tabelul de mai sus se poate observa că în anul 2007 majoritatea rezultatelor au fost negative,ele datorându-se în mare parte utilizării neeficiente a excedentului din exploatare,el canalizându-se în dezvoltarea altor sectoare de activitate ale întreprinderii. Profitabilitatea economica netă a vut un trend descrescător in anul 2007 față de 2006,trend determinat de înregistrarea de valori negative ale următorilor indicatori:rezultatul din exploatare(-581.150) și profitul net(-973.677).Profitabilitatea economică netă a înregistrat in anul 2006 valoarea de 6,41% urmând ca în anul 2007 sa înregistreze valoarea de -6.69% iar pe parcursul anului urmator aceasta să cunoască o apreciere foarte considerabile ajungând la valoarea de 26,94%,ceea ce înseamnă că în anul 2008 rezultatul din exploatare și-a modificat valoarea crescând până la valoarea de 1.884.199.

Rezultate din exploatare pentru determinarea rentabilității comerciale

Rate ale rentabilității

Ratele de rentabilitate per ansamblu au înregistrat creșteri semnificative,excepție făcând anul 2007. Ele trebuie să fie în continuă creștere pentru ca investiițiile făcute să fie eficiente.

Rata rentabilității economice

Rentabilitatea economică a înregistrat valoarea de 3,89 în 2006 iar în decurs de 2 ani s-a ajuns la valoarea de 10,57, ceea ce înseamna ca nevoia de fond de rulment a scăzut semnificativ iar gestionarea stocurilor a fost mai eficientă.