Bugetele Locale Cadru de Corelare a Componentelor Structurale

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI UNIVERSITATEA "DIMITRIE CANTEMIR" TÂRGU-MUREȘ

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC,

Prof. univ. dr. ELENA DRĂGOESCU

ABSOLVENT,

Toth Funar (Cociș) Margareta Ana

TÂRGU MUREȘ – 2009

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI UNIVERSITATEA "DIMITRIE CANTEMIR" TÂRGU-MUREȘ

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC,

Prof. univ. dr. ELENA DRĂGOESCU

ABSOLVENT,

Toth Funar (Cociș) Margareta Ana

TÂRGU MUREȘ – 2009

CUPRINS

ABSTRACT

Through this work I wish to make a detailed presentation on the theme chosen by me Framework Local Budgets Correlation Public Finance to Local Level Tg.Mureș Municipality.

Budget law for the public finances means the document which is provided and approved each year revenue and expenditure. Setting revenue and expenditure which fall within the budget is based on the subordination of the institution.

The locality in which we are developing life should be a topic of interest for each of us. Local budgets reflect the financial resources needed to achieve social cultural, economic, public services and development of competence of local government and how the procurement of financial resources during a financial year.

I tried to look so far as to be made or local budget, and besides, how to give priority to investments. When someone wants the administration to allocate funds for to resolve a problem or to meet expenditure to chouse efforts to persuade the administration to do so must begin by influencing how the city budget is designed.

I want to emphasize that it is equally useful for local authorities to give more attention to public consultation when developing the local budget. Representatives of any administration should be aware, especially the need citizen involvement in this process. If people are involved, besides the fact that they have the opportunity to express their opinions and have the opportunity to understand, create constraints those are local public administrations.

Organizations distinct local finance on their financial autonomy is useful because the local communities know best their potential resource from which public money and in particular on the expenditure needs to be covered.

Thus, the financial balance, local budgets include, on the one hand, and on the income other expenses. Both categories of indicators are in a different structure.

Revenues of local budgets are in a particular situation compared with other components of the system.

Expenditure of local budgets are determined and the need to involve authorities at this level to act in the interests of localities and citizens on areas covered within the meaning of development and support of technical materials institutions involved in education, culture.

To support those mentioned, I insisted on carrying out the drafting, approval and execution of budget revenue and expenditure of City Hall Târgu Mureș. In following research results have both positive and negative aspects in carrying out the budget process. For example, no specific budgetary previous achievements, but their schedules, which were still somewhat "automatically". Thus the implementation of the budget, therefore involves careful on spending and making possible the achievement of a higher level of own revenue.

Implementation of the budget of 2008, examined in detail in this paper, presents a low degree of achievement of the budgetary revenues of only 75.72% compared to the budget planning that led to the expenditure of local public high 77.69%, which generated the deficit.

METODOLOGIA LUCRĂRII ȘTIINȚIFICE

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ECONOMICE

Metodologia este un cuvânt complex, format din methodos și logos care înseamnă „metodă” și „știință”, în limba greacă, iar în traducere liberă „ știința metodei”, adică știința conceperii, a alegerii și utilizării metodei în procesul de investigare a fenomenului economic. Așadar, metodologia este în fapt „un fir al Ariadnei”, care, însușite și bine stăpânite, nu te lasă să te rătăcești în jungla informațiilor și faptelor științifice economice. Metodologia este calea științei.

Lucrarea adoptă metodologia cercetării științifice economice. Presupune cunoștințe teoretice solide si de legislație cu ajutorul cărora am redat concret modul cum se realizează Procesul Bugetar Local la nivelul municipiului Târgu Mureș. Ea poate fi definită ca un ansamblu de principii, de etape și faze, de metode, tehnici și instrumente de investigare și cunoaștere științificã a fenomenului economic. Am urmărit ca, pe baza celor prezentate in lucrare să creez o imagine de ansamblu a aspectelor teoretice și practice specifice finanțelor publice, și în special a finanțelor publice locale.

Funcția vitală a metodologiei de cercetare științifică poate fi mai bine înțeleasă dacă o privim în cadrul științei (din care face parte) și o descrie.

Lucrarea cuprinde o parte teoretică care se transpune în practică prin studiul de caz și documentele aferente fiind un studiu folositor tuturor celor care doresc să cunoască modul de execuție bugetară și cunoaștere a gradului de realizare a veniturilor si cheltuielilor bugetului local.

Metodologia studierii finanțelor publice, și în special a finanțelor publice locale, reprezintă un sistem general de principii ale investigației, ale cercetării, deduse din sistemul legilor generale obiective, adică Legea finanțelor publice, Legea finanțelor publice locale, Legea privind contenciosul administrativ, Codul fiscal etc. . Alături de normative metodologice se vor afla și metodele concrete, așa numitele metode particulare și procedeele și tehnicile aferente lor și care constituie modalitatea manipulării unor sisteme în vederea descoperirii situațiilor reale.

Metoda de cercetare științifică aleasă este cea a studiului de caz, prezentând concret modul cum se desfășoară elaborarea, aprobarea și execuția bugetului de venituri și cheltuieli al Primăriei municipiului Târgu Mureș, pe anul 2008.

INTRODUCERE

Deși mulți îl consideră un subiect abstract și necesitând o expertiză într-un domeniu foarte clar delimitat, bugetul localității în care ne ducem viața ar trebui să constituie un subiect de interes pentru fiecare dintre noi. Unii cetățeni vor străzi mai bune cu trotuare civilizate și mărginite de spații verzi frumos amenajate. Alții vor spații de joacă pentru copii. Alții și-ar dori ca școlile și grădinițele unde merg copiii lor să arate frumos, să fie dotate cu tot ce le trebuie și să asigure un grad cât mai ridicat de confort. Alții vor mai multe locuri de parcare în apropierea casei.

Începutul anilor ’90 a marcat începutul schimbărilor în societatea românească și anume trecerea la democrație, și de la economia centralizată la economia de piață.

Constituția, ca formă de contract social, permite o mai largă implicare a cetățenilor în viața comunității și prevede consultarea cetățenilor cu privire la hotărârile importante care privesc populația. Administrația publică, atât la nivel central, cât și la nivel local este cea care pune în practică acest contract social.

La realizarea acestei lucrări am urmărit ca, pe baza celor prezentate, să creez o imagine de ansamblu a aspectelor teoretice și practice specifice finanțelor publice, și în special a finanțelor publice locale.

Principalele obiective urmărite în realizarea acestei lucrări au fost:

înțelegerea principiilor care stau la baza organizării finanțelor publice locale;

urmărirea repartizării veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale;

evidențierea etapelor procesului bugetar local;

posibilități de îmbunătățire a procesului bugetar local.

Finanțele reprezintă unul din instrumentele principale folosite de stat în realizarea politicii sale economice și sociale, datorită rolului important pe care îl îndeplinesc în redistribuirea venitului public. Dacă la nivel central instrumentul care ghidează activitatea este bugetul de stat, la nivel local acest instrument este bugetul fiecărei localități. Bugetele publice ale colectivităților locale sunt reflectarea elementelor structurale ale finanțelor publice, resursele și cheltuielile publice, fiind totodată și instrumente de corelare a acestor componente.

Odată cu descentralizarea serviciilor sociale și acordarea autonomiei autorităților locale în furnizarea bunăstării sociale, relațiile dintre autoritățile publice locale și cele centrale capătă noi dimensiuni. Autoritățile publice locale primesc noi responsabilități cărora trebuie să le facă față. Se realizează astfel o opțiune pentru un anumit tip de stat al bunăstării și pentru un mod anume de furnizare a serviciilor sociale.

Autonomia locală este forma modernă de exprimare a principiului descentralizării administrative. Pentru a evidenția rolul și competențele autorității publice locale la nivelul municipiului Târgu Mureș, am realizat o prezentare a atribuțiilor principalelor structuri locale ce asigură îndeplinirea principiilor bugetare.

Veniturile reprezintă cea mai importantă resursă a comunităților locale, care asigură finanțarea serviciilor publice de interes local din diverse domenii ca: învățământul, cultura, sănătatea, asistența și protecția socială. În acest sens, am realizat o analiză a structurii resurselor atrase și a categoriilor de cheltuieli publice, care sunt în competența de finanțare a autorităților administrației publice locale, efectuate la nivelul bugetului local al municipiului Târgu Mureș, pentru exercițiul bugetar aferent anului 2008.

În derularea procesului bugetar s-a realizat o descentralizare a acestuia, prin faptul că fiecare buget se întocmește, aprobă și execută separat de autorități distincte, în condiții de autonomie locală. Astfel, Consiliul local este cel care construiește bugetul de venituri și cheltuieli și are dreptul să perceapă impozite și taxe locale. Deoarece procesul bugetar este unul complex, am realizat doar o scurtă prezentare a etapelor de întocmire, elaborare, adoptare, executare și încheiere a procesului bugetar local. La final, am considerat oportun a formula câteva posibilități de îmbunătățire a procesului bugetar la nivelul municipiului Târgu Mureș.

Autoritățile publice locale ar trebui să dea o mai mare atenție consultării publicului atunci când elaborează bugetul local, deoarece fondurile pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează, provin din taxele și impozitele plătite de locuitorii acelei localități, iar serviciile pe care administrația le oferă sau le pune la punct trebuie să fie în concordanță cu așteptările celor care contribuie la buget.

Pe această cale doresc să-mi exprim recunoștința și mulțumirea față de doamna prof. univ. dr. Elena Drăgoescu care, prin numeroasele discuții avute, prin sfaturile și sugestiile competente pe care mi le-a dat, m-a ajutat să parcurg acest drum, uneori sinuos, al elaborării acestei lucrări.

CAPITOLUL 1. BUGETELE LOCALE –

REFLECTARE A FINANȚELOR PUBLICE LOCALE

Finanțele publice locale își datorează existența distinct în cadrul finanțelor publice generale, datorită dezvoltării descentralizării colectivităților teritoriale. Dacă statul recunoaște autonomia colectivităților locale (descentralizarea teritorială) acestea au finanțe proprii. Mai precis ele au puterea de a decide cu privire la cheltuielile proprii și de a le acoperi, stabilind venituri proprii (impozite locale, împrumuturi locale, etc.).

Finanțele locale ocupă azi un loc esențial în procesul transformării societăților moderne. Dacă în trecut, o perioadă îndelungată, au fost considerate ca ceva secundar, "relativ recent s-a recunoscut locul pe care-I ocupă ele în cadrul finanțelor publice și influența pe care o exercită asupra economiei".

1.1. Bugetele locale – instrumente de corelare a componentelor structurale ale finanțelor publice locale

Încă de la apariția lor, finanțele publice au relevat d Încă de la apariția lor, finanțele publice au relevat două componente structurale: resursele publice pentru realizarea cărora are loc procesul de "mobilizare" a P.I.B., ca primă latură a relațiilor financiare; și cheltuielile publice, proces în care se produce repartizarea fondurilor astfel create, ca cea de a doua latură a relațiilor financiare. Pentru corelarea celor două componente, cu timpul, a apărut bugetul, care, la rândul său, s-a diversificat pe măsură ce sfera finanțelor publice s-a lărgit.

Însemnătatea bugetelor unităților administrativ-teritoriale se bazează pe faptul că ele concentrează fondurile bănești necesare autorităților, instituțiilor și serviciilor publice locale, ca și celor mai importante alte necesități locale. Această importanță a bugetelor locale este apreciată mai mult în statele unitare, deoarece în aceste state între bugetul de stat și bugetele locale nu se interpune categoria bugetelor statelor membre ale federațiilor statale.

Bugetele locale sunt, prin natura lor juridică, bugete publice, deoarece unitățile administrativ-teritorial sunt persoane de drept public, datorită investirii organelor lor de conducere cu îndatoriri autoritare de stat, ce se exercită în limitele teritoriale ale fiecăreia dintre aceste unități.

Ca buget public, bugetul local este actul prin care sunt stabilite și autorizate cheltuielile și veniturile organelor administrativ-teritoriale.

În cele ce urmează voi analiza, pe rând, cele două componente structurale ale finanțelor publice locale: veniturile și cheltuielile publice.

1.1.1. Resursele publice ale bugetelor locale

Bugetul local este o componentă distinctă a bugetului public, a cărei autonomie, în general, nu este încă deplină, existând raporturi de dependență față de bugetul central.

Reglementarea veniturilor bugetelor locale a evoluat subordonat necesității de acoperire a cheltuielilor acestor bugete în creștere determinată de sporirea atribuțiilor administrațiilor locale și de înființarea mai multor servicii și instituții publice de interes local, finanțate din aceste bugete. O reprezentare schematică a evoluției structurii acestor venituri ale bugetelor locale pe perioada 1991-2008, este prezentată în anexa nr.1.

Bugetele locale se constituie în principal din venituri realizate pe plan local – venituri proprii și venituri primite de la nivel central. În afară de acestea, o altă sursă importantă care poate crește venitul realizat pe plan local o reprezintă împrumuturile. Structura veniturilor bugetelor locale este reprezentată în figura nr. 1.

Figura nr. 1. Componența veniturilor bugetelor locale

A. Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritățile le realizează pe plan local. Nivelul și sursele acestor venituri sunt controlate, decise de către autoritățile locale, în limitele legale prevăzute. În România principalele acte normative care reglementează veniturile proprii sunt Legea finanțelor publice locale și Legea privind impozitele și taxele locale.

Acestea cuprind impozite și taxe și vărsăminte de venituri cuvenite de la plătitori (agenți economici și instituții publice) de importanță locală și din impozite și taxe locale (de la populație sau de la persoanele juridice), dar și venituri din exploatarea bunurilor aparținând administrației locale. Pe lângă veniturile fiscale, în categoria veniturilor proprii ale administrației locale, intră și veniturile nefiscale aduse de întreprinderile de stat în administrația organelor locale: centrale electrice, întreprinderi pentru distribuirea gazelor, electricității, a apei, pentru transportul în comun, pentru construcții imobiliare, abatoare, băi publice, spăIătorii, exploatarea pădurilor și a bălților, parcurilor, venituri din chirii, taxe pentru folosirea piețelor, etc.

În mod normal, aceste venituri ar trebui să reprezinte majoritatea în totalul veniturilor bugetelor locale. Pentru aceasta însă competențele autorităților locale trebuie corelate cu veniturile bugetelor locale. În realitate acest lucru se întâmplă foarte rar.

Un alt aspect care definește veniturile proprii este acela că autoritățile locale au în general libertate în privința modului în care sunt cheltuite. Se poate afirma că gradul de autonomie locală a unei comunități depinde în mare măsură de ponderea veniturilor realizate pe plan local în raport cu alte resurse de venituri ale bugetelor locale.

Un efect important asupra veniturilor proprii îl are procesul de descentralizare. Gradul de descentralizare a crescut în ultimii ani, mai multe servicii trecând din administrarea autorităților centrale în cea a autorităților locale.

B. Veniturile de la nivel central cuprind sumele și cotele defalcate din impozitul pe venit și taxa pe valoarea adăugată. Atribuirea se face prin virarea de la bugetul de stat a sumelor și cotelor prevăzute de Legea privind finanțele publice locale.

Echilibrarea bugetelor locale cu ajutorul subvențiilor și donațiilor duce la subordonarea organelor locale față de guvernul central.

Această echilibrare a bugetelor locale se realizează la nivel județean și la nivelul Municipiului București, dintr-un fond constituit din două surse, așa cum este prezentat și în figura nr. 2, care ilustrează modul în care se transferă sumele de la un nivel la altul.

Figura nr. 2. Modul de alocare a sumelor defalcate din veniturile

la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale

1. Sumele defalcate de la bugetul de stat. Acestea trebuie să aibă ca destinație echilibrarea bugetelor locale și sunt repartizate pe județe, potrivit următoarelor criterii:

capacitatea financiară a județului determinată pe baza impozitului pe venit încasat per locuitor, în proporție de 70%, potrivit unei formule de calcul prevăzute de lege;

suprafața județului, în proporție de 30%. Sumele defalcate cu destinație specială se repartizează conform legii;

2. Cota de 22% din veniturile provenite din impozitele încasate la bugetul de stat. Aceasta se depune în contul deschis pe seama direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, la trezoreria Municipiului reședință de județ.

În al doilea rând, trebuie știut faptul că fondurile care se obțin din aceste două surse se împart după cum urmează: o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența de 73% se repartizează bugetelor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, astfel:

80% din sumă se repartizează în două etape, în funcție de următoarele criterii: populație, suprafață din intravilanul unității administrativ-teritoriale și capacitatea financiară a unității administrativ-teritoriale, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene

20% din sumă se repartizează, pentru susținerea programelor de dezvoltare locală și pentru proiecte de infrastructură care necesită cofinanțare locală, prin hotărâre a consiliului județean.

C. Împrumuturile reprezintă o altă cale de echilibrare a bugetelor locale. Legea cadru a finanțelor publice locale oferă posibilitatea autorităților administrației publice locale de a-și completa propriile resurse financiare prin contractarea unor împrumuturi interne sau externe pe care le pot folosi fie pentru realizarea de investiții publice de interes local, fie pentru refinanțarea datoriei publice locale. Pentru realizarea acestor împrumuturi autoritățile locale au la dispoziție două instrumente. Primul dintre ele este emiterea și lansarea titlurilor de valoare (obligațiunile municipale) care se poate face fie direct de către autoritățile locale, fie prin intermediul unor agenții sau instituții specializate. Cel de-al doilea se referă la împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituții de credit.

În ultimii ani, emisiunile de obligațiuni municipale s-au multiplicat, comunitățile locale apelând în special la împrumuturi pe termen lung ca de pildă o scadență de 20 ani pentru obligațiuni în număr de 200.000, emise în anul 2007 de municipiul Târgu-Mureș cu maturitate în anul 2027.

De asemenea, s-a perfecționat repartizarea impozitelor și taxelor între bugetul general al statului și bugetele locale. Unele impozite și taxe au trecut din categoria veniturilor curente ale bugetului de stat în categoria veniturilor, de asemenea curente, ale bugetelor locale. Această trecere este denumită în literatura franceză "transfer de fiscalitate", iar în literatura din țara noastră "atribuire în folosul bugetelor locale a unor impozite și taxe cu caracter general".

1.1.2. Cheltuielile publice locale

Cheltuielile publice au apărut odată cu statul și s-au dezvoltat odată cu evoluția sa. În fiecare formațiune social-economică statul a avut un sistem propriu de cheltuieli.

Legea finanțelor publice definește cheltuiala bugetară, ca fiind o cheltuială aprobată prin bugetul local, bugetul unei instituții sau al unui serviciu public, bugetul unei activități finanțate integral din venituri extrabugetare și efectuată în limita resurselor acestor bugete, cu respectarea prevederilor legale.

Reglementarea cheltuielilor bugetelor unităților administrativ-teritoriale implică:

stabilirea structurii cheltuielilor tuturor bugetelor locale;

repartizarea cheltuielilor între bugetele diferitelor entități locale.

a) Structura cheltuielilor tuturor bugetelor locale este dependentă de atribuțiile organelor sau autorităților locale în raport cu instituțiile, serviciile publice și acțiunile cu caracter local. Deci, structura cheltuielilor bugetelor locale variază de la țară la țară, în funcție de atribuțiile organelor centrale și locale de stat de gradul de dezvoltare economică și culturală a țării, de raportul de forțe pe plan politic și sub influența tradiției.

Continua descentralizare administrativă, aduce noi modificări în structura cheltuielilor bugetelor publice locale de la an la an, așa cum se poate observa în anexa nr. 2 unde este prezentată Evoluția structurii cheltuielilor bugetelor locale din România pe perioada 1991-2008.

Principalele capitole bugetare de cheltuieli, așa cum apar ele în bugetul local, sunt prezentate în figura nr. 3.

Figura nr. 3. Structura principalelor cheltuieli specifice bugetului local

În prezent, în bugetele locale din România, se cuprind și se finanțează în primul rând, acțiuni social-culturale, sănătate, asigurări sociale, cheltuieli pentru construcția, întreținerea și modernizarea drumurilor, pentru transport, gospodărie comunală, construcții de locuințe, și alte obiective prevăzute de lege.

Cheltuielile, la rândul lor, se clasifică după câteva criterii, mai precis:

pe ordonatori de credite (primarii, președinții consiliilor județene — care sunt ordonatori primari, precum și instituții care, conform legii, primesc și gestionează bani publici care pot fi ordonatori secundari sau terțiari);

pe destinații — activități, proiecte, programe, obiective.

În etapa actuală de dezvoltare a statelor lumii au sporit mult și cheltuielile bugetelor locale, care înregistrează aceeași tendință de creștere, ca a cheltuielilor publice, în general. Sumele prevăzute a fi cheltuite de la bugetul local, trebuie să fie în strânsă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor prevăzute pentru venitul local.

b) În ceea ce privește repartizarea cheltuielilor pe unități administrativ-teritoriale, aceasta este determinată de deosebirile ce există între aceste unități din punctul de vedere al organelor de conducere, al numărului și felului serviciilor publice, ca și al instituțiilor ce alcătuiesc și realizează administrația publică din fiecare dintre aceste unități.

În România "rațional, cheltuielile se repartizează pe categorii de bugete în funcție de atribuțiile organelor locale ale administrației de stat și de subordonarea serviciilor publice, respectiv de felul serviciilor și instituțiilor subordonate organelor județene, municipale, orășenești și comunale".

Conform acestui raționament, prin anexe ale bugetelor anuale de stat se prevăd categoriile de cheltuieli ce se cuprind în bugetele județelor și, distinct, în bugetele municipiilor, orașelor și comunelor, ceea ce înseamnă repartizarea legală a cheltuielilor între bugetele locale.

În esență, cheltuielile publice din bugetele locale se concretizează în cumpă-rarea de bunuri și servicii efectuată de autoritățile locale pentru cetățeni, în plățile efectuate cetățenilor sub forma transferurilor (pensii, subvenții, ajutor de șomaj, etc.) precum și în plata împrumuturilor contractate de ordonatorii principali de credite.

Există două clasificări a cheltuielilor cuprinse în bugetele locale românești. Prima dintre ele vizează aspecte tehnice (tipul de cheltuieli care vor fi făcute pentru diferitele domenii – de capital, materiale și servicii, etc.) iar cea de-a doua are în vedere cheltuielile globale programate pentru aceste domenii (ex: cheltuieli pentru autorități publice, învățământ, etc.). Se face, de asemenea, distincția între cheltuieli curente (de întreținere) și cheltuieli pentru investiții.

Fiecare categorie de cheltuieli are particularitățile ei, iar mărimea cheltuielilor alocate pentru o activitate sau alta depinde de o serie de factori politici, economici, sociali. Sumele cheltuite diferă de la o localitate la alta și de la un an la altul în funcție de capacitatea economică de a produce și de a distribui, precum și de presiuni politice sau sociale cu care se confruntă comunitățile locale.

1.2. Descentralizarea colectivităților administrativ-teritoriale – premisă a existenței finanțelor publice locale

Finanțele publice locale grupează toate procedeele de constituire și întrebuințare a fondurilor bănești de interes local, atât bugetare, cât și extrabugetare sau speciale. Aceste ultime fonduri bănești sunt reglementate cu resurse și întrebuințări distincte de cele ale bugetelor locale, de cele mai multe ori pentru lucrări și colectivități publice de interes local care nu pot fi finanțate din bugetele respectivelor unități administrativ-teritoriale. Politica constituirii și întrebuințării unor fonduri bănești de interes local, distincte de cele concentrate în bugetele unităților administrativ – teritoriale, a determinat o alcătuire complexă a finanțelor publice locale, cărora, în literatura de specialitate, li se atribuie și calitatea de "finanțe infranaționale".

Descentralizarea finanțelor publice locale are un rol important în creșterea influenței pozitive a finanțelor publice, în general, asupra economiei naționale. De aceea în favoarea descentralizării pledează mai multe considerente, cum ar fi:

descentralizarea reprezintă un factor de democrație, față de înclinația multor țări de a concentra puterea administrației numai în mâna autorității centrale și să vadă în aleși, mai degrabă reprezentanți decât mandatari;

descentralizarea este un mijloc de a controla funcționarii publici (mandatarii) aleși sau numiți și de a evalua și corecta operativ politica lor financiară;

descentralizarea permite un mai bun control al furnizării serviciilor publice, căci ele presupun intermediari (politicieni și tot felul de birocrați), ceea ce nu permite un control direct al utilizatorilor, ca în cazul serviciilor oferite de piață; acestea creează, implicit, riscuri legate de supraproducție, costuri excesive, calitate slabă a serviciilor publice oferite;

descentralizarea este și un factor al dezvoltării în economia de piață.

Organizarea administrativ-teritorială a țării își pune, evident, amprenta și asupra descentralizării finanțelor publice. De aceea, descentralizarea nu se realizează pe o structură uniformă, ci prezintă diferite trepte, de la o țară la alta.

Statele de tip unitar sunt organizate în unități administrativ-teritoriale, la nivelul cărora funcționează organe ale puterii și administrației de stat locale. În Franța, teritoriul este divizat în departamente și comune. În ceea ce privește statele de tip federal, descentralizarea finanțelor publice privește fiecare stat, provincie sau regiune componentă a federației. Acestea se subdivid în unități administrativ-teritoriale, care sunt conduse de organe locale ale puterii și administrației de stat.

În România unitățile de bază administrativ-teritoriale sunt județele, care se subdivid în municipii și comune. Astfel, sferei finanțelor publice locale le corespund următoarele categorii de bugete:

bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și municipiului București;

bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz;

bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

bugetele împrumuturilor externe și interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri se asigură din bugetele locale și care provin din:

împrumuturi externe contractate de stat și subîmprumutate autorităților administrației publice locale și/sau agenților economici și serviciilor publice din subordinea acestora;

împrumuturi contractate de autoritățile administrației publice locale și garantate de stat; împrumuturi externe și/sau interne contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale;

bugetele fondurilor externe nerambursabile.

Finanțelor generale ale statului ca persoană juridică le corespunde bugetul de stat, asigurărilor sociale de stat le corespunde bugetul asigurărilor sociale, finanțelor locale le corespund bugetele unităților administrativ-teritoriale (bugetele locale), unităților economice de stat autonome le corespund bugetele autonome, finanțelor internaționale le corespund bugetele fiecărei organizații internaționale, pentru funcționarea căreia sunt necesare cheltuieli și resurse pentru acoperirea lor.

Schematic și sintetic, sfera de cuprindere a finanțelor publice cu bugetele corespunzătoare în care se reflectă cele două componente structurale ale lor (veniturile și cheltuielile) este prezentată în figura nr. 4:

Figura nr. 4. Sfera de cuprindere a finanțelor publice

cu bugetele corespunzătoare

Recunoașterea individualității unităților administrativ-teritoriale, încă din etapa istorică a emancipării acestor unități, s-a reflectat și în existența individuală a bugetelor locale, apreciată ca având importanță primordială.

Gradul descentralizării financiare diferă în funcție de concentrarea administrației țării, de măsura în care organele locale sunt subordonate conducerii centrale.

Descentralizarea financiară începe să funcționeze dincolo de limita de la care aria utilizării bunurilor și serviciilor publice de interes național începe să se restrângă, iar costul comparativ al luării deciziilor la nivel central devine prea ridicat. Este vorba de anumite utilități cum ar fi construirea de drumuri, poliția, iluminatul public, gospodăria comunală, transporturile locale, școlile, etc.

1.2.1. Semnificația descentralizării colectivităților administrativ-teritoriale

Problema centralizării și descentralizării în administrația publică s-a pus și se pune în orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernământ și de regimul politic. Orice stat, fiind o putere publică, organizată pe un teritoriu delimitat și recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci și de a-i rezolva interesele atât de diferite de la o persoană la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-și îndeplini acest rol, statul își împarte teritoriul și populația aflată pe acesta în anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone mai mici sau mai mari, sunt unitățile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: județ, ținut, regiune, oraș, comună, etc. Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic si administrativ, cu autorități publice diferite de cele ale statului.

În statele democratice, administrația locală se bazează pe principiile descentralizării și autonomiei locale. Între procesul de descentralizare și cel de consolidare a democrației există o relație directă. Autonomia locală și descentralizarea serviciilor publice reprezintă garanția stabilității unei democrații funcționale.

Descentralizarea finanțelor publice presupune existența unei independențe financiare sub forma autonomiei locale (la nivel administrativ teritorial al comunelor, orașelor, municipiilor, județelor, regiilor, etc.). Deci, o astfel de independență are la bază o zonă care formează o comunitate separată, legal constituită, subordonată statului (guvernului) și investită cu autoritatea de a decide, total sau parțial, asupra problemelor proprii de gestiune, prin intermediul organelor proprii de administrare.

Creșterea rolului și importantei finanțelor locale în cadrul finanțelor publice generale se datorează tocmai descentralizării finanțelor publice. Descentralizarea nu se construiește decât din punct de vedere administrativ, deși acest proces presupune și alte componente prin care se realizează în practică, la care ne vom referi în continuare.

1) Descentralizarea administrativă reprezintă un sistem de organizare caracterizat prin faptul că statul permite unui număr de comunități teritoriale umane, să se administreze ele însele, asigurând funcționarea serviciilor. Altfel spus, ele realizează acte administrative, sub controlul statului, care le conferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorități proprii și le asigură resursele necesare. Această formă a descentralizării este legată de recunoașterea comunităților locale și a dreptului acestora de a se administra. Ea reprezintă, deci, un act pur administrativ, fără conotații politice, care să implice exercițiul puterii de stat.

2) Descentralizarea politică este o componentă a descentralizării administrative care își propune să acorde mai multă putere în procesul de luare a deciziilor, atât cetățenilor, cât și aleșilor locali.

3) Descentralizarea financiar-fiscală este o componentă deosebit de importantă a procesului de descentralizare, având în vedere faptul că, autoritățile publice locale dețin cele mai complete informații pentru fundamentarea deciziilor pe baza cărora pot lua decizii mai fundamentate decât organele de specialitate de la nivel central, în legătură cu mobilizarea și alocarea resurselor financiare locale. În lipsa unei descentralizări financiar-fiscale, autonomia locală ar fi formală, dependentă de resursele administrației centrale și de modul subiectiv în care ar fi repartizate acestea.

4) Descentralizarea economică reprezintă cooperarea, în diferite forme, dintre autoritățile publice și mediul de afaceri, în scopul asigurării finanțării, construcției, reabilitării managementului, mentenanței unei infrastructuri sau furnizării unor servicii publice (subcontractarea serviciilor publice, dereglementarea sau parteneriatele dintre sectorul public și cel privat).

Funcționarea finanțelor publice locale pe baza descentralizării financiare beneficiază de tehnici comune finanțelor publice.

Efectele obținute în funcționarea finanțelor colectivităților locale se referă mai întâi la preluarea unor atribuții ale finanțelor autorităților publice centrale, apoi la creșterea necesarului de resurse financiare pentru finanțarea cheltuielilor locale, ceea ce a dus în ultima vreme la obținerea dreptului de a se împrumuta pe piața capitalului de împrumut. De asemenea, finanțele locale au câștigat largi competențe în materie de control juridic și bugetar, autoritățile locale dispun de un sistem contabil propriu.

1.2.2. Principiile descentralizării

Descentralizarea – principiu democratic comun european – este sistemul juridic ce are la bază recunoașterea interesului local, distinct de cel național, localitățile dispunând de structuri organizatorice funcționale și de un patrimoniu propriu pentru realizarea interesului local. Ea reprezintă punctul central al reformei administrației publice.

Analizată sub aspect politic, descentralizarea este expresia democrației, căci asigură cetățenilor participarea la conducerea activității publice locale prin intermediul autorităților publice locale alese de ei. Privind sub aspect administrativ, autoritățile alese de comunitățile locale sunt cele mai în măsură să identifice necesitățile locale și să ia măsurile ce se impun pentru rezolvarea lor.

În organizarea administrației publice, descentralizarea administrativă trebuie privită sub două aspecte: descentralizarea teritorială și pe servicii.

Descentralizarea este concepută ca un proces prin care se acordă autonomie administrativă organelor locale.

Privit din punct de vedere economic, procesul complex al descentralizării presupune nu numai transferul unor atribuții din plan central în plan local, ci și realizarea unui transfer de resurse materiale și financiare, care să asigure reușita procesului de descentralizare.

Fundamentarea și consacrarea constituțională a principiului descentralizării de la nivel guvernamental la nivelul comunităților locale și existența în unitățile administrativ-teritoriale a unor consilii alese pe plan local, constituie elementele de referință. Articolul 4, aliniatul 3 al Cartei Europene "Exercițiul autonom al puterii locale" adoptată la Strasbourg, în anul 1985, prevede că exercițiul responsabilității publice trebuie să revină de preferință autorităților celor mai apropiate de cetățean, iar atribuirea de responsabilități unor alte autorități trebuie să țină cont de amploarea și natura sarcinii, ca și de exigențele de eficacitate și economie.

Prin descentralizarea fiscală, autoritățile administrației publice locale sunt investite cu dreptul de a institui unele impozite și taxe pentru a asigura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor din bugetele locale.

Descentralizarea fiscală încurajează autoritățile administrației publice locale să organizeze și să dezvolte acțiuni din care să rezulte venituri ce pot acoperi consumurile de utilități publice. Descentralizarea fiscală se realizează în forme diferite:

delimitarea unei baze fiscale a administrației locale și acordarea dreptului de a decide asupra exploatării ei;

baza de impozitare și cotele de impozitare sunt de competența autorităților administrației locale, dar colectarea și administrarea veniturilor se realizează la nivel central;

autoritățile administrației centrale colectează și administrează veniturile generate de o bază impozabilă, iar autoritățile administrației publice locale determină baza de impozitare;

autoritățile administrației publice locale hotărăsc asupra unor cote de impozitare ce se adaugă la cele aplicate de administrația centrală la o bază de impozitare.

Indiferent de gradul de autonomie a comunităților locale, se consideră că la descentralizarea financiară trebuie avute în vedere anumite principii ca fiind cerințe ale stabilității finanțelor publice ale țării, astfel:

a) principiul diversității, explicat pe seama varietății de forme și a măsurii diferite a solicitărilor de bunuri și servicii publice;

b) principiul echivalenței în finanțarea serviciilor publice, explicat pe seama beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetățenilor;

c) principiul acceptării costului descentralizării determinat de diferențele fiscale regionale, care se interferează cu răspândirea în spațiu a activităților economice;

d) principiul redistribuirii și stabilizării centralizate, impus de realitatea conform căreia comunitățile locale nu dispun de instrumentele macroeconomice necesare pentru înfăptuirea unor obiective de importanță națională;

e) principiul compensării fluxurilor financiare dintre colectivități, cauzate de transferurile involuntare de venituri, pe seama deosebirilor economice, și care prejudiciază înfăptuirea programelor de cheltuieli pentru unele din acestea. Prevenirea unor astfel de situații implică intervenția guvernamentală cu măsuri corective;

f) principiul asigurării serviciilor sociale vitale, conform căruia această sarcină cade în seama autorităților centrale. Guvernul trebuie să ofere minimum de servicii publice esențiale (sănătate, educație, siguranță socială) tuturor cetățenilor țării;

g) principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, determinat de situația unor colectivități locale a căror balanță dintre nevoi și capacitatea fiscală este deficitară, necesitând compensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei scheme prestabilite;

h) principiul echilibrului financiar, conform căruia repartizarea între nivelurile de autoritate publică ale finanțelor publice trebuie să asigure exercitarea conducerii În limita atribuțiilor și competențelor ce revin fiecăreia. Aceasta înseamnă ca resursele financiare publice să fie deopotrivă redistribuite pentru acoperirea cheltuielilor cu funcționarea sectorului public în administrarea statului și în aceea a colectivității locale.

1.3. Bugetele locale – componente ale sistemului bugetelor publice

1.3.1. Conținutul semantic al noțiunii de buget

Termenul de buget n-a existat întotdeauna în activitatea financiară. EI a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a fenomenului financiar și, evident, a societății. Bugetul reprezintă una dintre cele mai importante și complexe probleme ale finanțelor publice. Aflat la confluența dintre economie și politic, bugetul suscită întotdeauna vii controverse în ceea ce privește resursele care îl alcătuiesc, dar mai cu seamă destinațiile pe care aceste resurse urmează să le acopere.

S-a afirmat că bugetul a apărut ulterior finanțelor. Apariția sa este localizată cam la începutul capitalismului. Burghezia ajunsă la putere a început să facă ordine în finanțele publice, în primul rând să separe finanțele statului de cele ale monarhului, pentru a nu se mai confunda "cămara" domnitorului, cu finanțele statului. În acest scop monarhul a fost obligat să prezinte anual parlamentului veniturile și cheltuielile statului în vederea autorizării acestora de către forul legislativ al țării.

Etimologic, cuvântul buget își are originea în latinescul "bulgo" – a cărui semnificație este aceea de "sac sau pungă cu bani". Ulterior, în Franța s-au folosit expresiile de "bouge" și "bougette", cu sensul de "punguță" sau "săculeț". În Anglia, prin cuvântul "budget" se înțelege mapa de piele a Cancelarului trezoreriei, în care erau aduse la Parlament documentele referitoare la situația veniturilor și cheltuielilor statului. În țările române, folosirea expresiei "buget s-a introdus prin Regulamentele organice (1831 – 1832), în care se vorbea despre “biudje” sau “bugea”.

Regulamentul Organic al Valahiei prevedea că rapoartele asupra socotelilor unui an trecut, trebuie să se depună în arhiva visteriei pentru ca să slujească de temeiu la primirile și alcătuirile anului ce va urma și impunea ca Domnul să depună pe lângă socotelile intrărilor și ieșirilor anului trecut și "Budge, sau închipuirile anului viitor".

Ulterior, noțiunea de "buget" a evoluat continuu. Motivația politică a elaborării sale a fost completată cu cea financiară (evitarea risipei). S-au stabilit, în timp, reguli precise (unitatea, universalitatea, anualitatea, specializarea creditelor, neafectarea veniturilor) inspirate de ideea de a realiza o gestiune eficientă a veniturilor statului și de a înfăptui echilibrul bugetar.

În limbaj oficial, termenul de buget se introduce mult mai târziu abia după revoluția franceză primind cu acest prilej sens juridic și sens financiar.

1.3.2. Specificul bugetelor publice

Considerat veriga centrală a sistemului financiar din cadrul unui stat, bugetul public constituie "expresia unui tip specific de relații financiare – relațiile bugetare – care se manifestă în procesele formării, repartizării și utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale de la nivel național și de la nivelul unităților sale administrativ-teritoriale” .

Bugetul public nu constituie o noțiune abstractă, de natură teoretică, ci reprezintă cel mai important instrument de politică economică și socială la nivelul întregii țări, contribuind la realizarea obiectivelor de politică economică și macrostabilitate în conformitate cu direcțiile stabilite de puterea publică, pentru fiecare an în parte. Prin intermediul bugetului public se asigură realizarea echilibrului între nevoile colective și mijloacele cu care se acoperă.

În doctrina modernă este consacrată concepția că bugetul public reprezintă actul juridic necesar pentru stabilirea și autorizarea prealabilă a veniturilor și cheltuielilor publice. Din punct de vedere al formei, bugetul public este actul prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile organismelor a colectivităților publice. Corespunzător acestei definiții, bugetul local ca buget public, este actul prin care sunt stabilite și autorizate veniturile și cheltuielile organelor administrativ-teritoriale (organelor locale) ale puterii de stat.

Potrivit art. 137, alin. (1) din Constituția României conceptul de buget public național este o noțiune sintetică a trei instituții juridice diferite: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, orașelor și ale județelor. Bugetul reprezintă deci, un plan financiar, ceea ce sugerează ideea de echilibru între două componente: venituri și cheltuieli.

Prin bugetul public se proiectează și se desfășoară activitatea financiară, putând aprecia că bugetul public reflectă activitatea privind finanțele publice ale unui stat.

Necesitatea bugetului public a fost subliniată încă din perioada interbelică de autori reputați. Astfel, George Leon, arătând că economia publică este un mijloc de satisfacere a nevoilor colective, a susținut că acesta: "nu poate să lase nevoi nesatisfăcute, prin lipsa de prevederi suficiente, dar nici nu poate să prevadă mai multe venituri decât sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor colective, pentru că nu acumularea de bunuri este scopul primordial".

Dintre trăsăturile subliniate în literatura economică de specialitate pentru bugetul public se pot evidenția următoarele:

bugetul este un act previzional, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ și comparativ de venituri publice, indicând veniturile bănești ale statului și destinația acestora exprimată în cheltuieli bugetare;

este un act de autorizare, prin care puterea legislativă împuternicește executivul să cheltuiască și să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;

este un act anual, anul bugetar, de exercițiu financiar fiind cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea și se poate urmări execuția veniturilor și cheltuielilor;

bugetul public reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor bănești publice, gestionarea, utilizarea și controlul folosirii acestora;

bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalității. Politica fiscală este un răspuns si o atitudine a statului fată de resursele financiare ale unei țări. Pe baza opțiunilor politice, economice, sociale, bugetul public reflectă politica financiară propriu-zisă a statului.

1.3.3. Sistemul românesc al bugetelor publice

și locul bugetelor locale in cadrul acestuia

Bugetele publice ale unei țări ca reflectare a elementelor structurale ale finanțelor publice naționale sunt într-o strânsă interdependență și formează un sistem, Sistemul bugetar al țării.

Structura sistemului bugetar corespunde structuri organizatorice a statului, fiind adecvata organizării sale administrativ-teritoriale.

În statele federale funcționează un sistem bugetar cu trei trepte și anume:

Bugetul federal;

Bugetul statelor membre ale federației sau cantoanelor, landurilor, provinciilor;

Bugetele locale care funcționează în cadrul componentelor treptei a doua.

În statele unitare funcționează un sistem bugetar cu două trepte, și anume:

Bugetul administrației centrale de stat (bugetul general sau bugetul de stat);

Bugetele locale ale unitățile administrativ teritoriale în România; departamentele și comune în Franța; comitate divizate în districte de comitat și teritoriu de comitate orășenești în Marea Britanie; regiuni autonome, provincii și comune în Italia; provincii, comune și administrații ecleziastice în Suedia, etc.

În România stat unitar structura organizatorica a statului în prezent este alcătuită din punct de vedere teritorial din: județe, municipii, orașe, comune, precum municipiul București împreună cu cele șase sectoare ale sale. Prin legea finanțelor publice locale (Legea nr. 189/1998 privind finanțele publice locale) a fost instituit conceptul de buget general consolidat, ce a înlocuit conceptul de buget de stat. El reflectă toate veniturile și cheltuielile sistemului bugetar românesc cumulate la nivel național. S-a considerat că aceasta poate evidenția mai bine dimensiunile efortului financiar public pentru anul de referință și starea de echilibru.

Sfera de cuprindere a bugetului public poate fi apreciată în două sensuri: un sens larg și unul restrâns.

În România, în sens larg bugetul public reprezintă "ansamblul documentelor din sectorul public care împreună formează sistemul de bugete", în componența căruia sunt incluse:

bugetul de stat (BS);

bugetul asigurărilor sociale de stat (BAS);

bugetele locale (BL);

bugetele fondurilor speciale (BFS);

bugetul trezoreriei statului (BT);

bugetele instituțiilor publice autonome (BA);

bugetele instituțiilor publice finanțate integral și parțial din BS, BAS, BL, BFS, după caz;

bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

bugetul fondurilor provenite din credite externe garantate de stat, rambursate din fonduri publice;

bugetul fondurilor externe nerambursabile.

În sens restrâns bugetul public are numai trei componente care formează ceea ce poartă denumirea de Bugetul general consolidat (figura nr. 5), și anume:

bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale de stat,

bugetele locale.

Figura nr. 5. Componentele principale ale

bugetul general consolidat al României

Recunoașterea individualității unităților administrativ-teritoriale, s-a reflectat și în existența individuală a bugetelor locale, apreciată ca având importanță primordială.

Însemnătatea bugetelor locale, bugetelor unităților administrativ-teritoriale, se bazează pe faptul că ele concentrează fondurile bănești necesare autorităților, instituțiilor și serviciilor publice locale, ca și celor mai importante alte trebuințe locale.

Ca buget public, bugetul local este actul prin care sunt stabilite și autorizate cheltuielile și veniturile unităților administrativ-teritoriale.

1.4. Principiile care guvernează întocmirea

și executarea bugetelor publice locale

Principiile bugetare reprezintă instrumente esențiale ale construcției și execuției bugetare deoarece, indiferent de componentă, bugetul trebuie să reflecte cât mai fidel posibil resursele care pot fi mobilizate și destinația acestora să permită la finalul exercițiului bugetar compararea veniturilor încasate cu cheltuielile efectuate, să ofere posibilitatea analizării veniturilor pe surse de proveniență și a cheltuielilor pe destinații.

Având în vedere aceste cerințe, știința financiară a formulat o serie de reguli, numite principii bugetare, urmărite în întocmirea și realizarea tuturor bugetelor publice. Elaborarea și funcționarea bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale se desfășoară în conformitate cu principii și reguli general aplicate în administrația țărilor democratice cu economie bazată pe libera concurență.

Principiile bugetare definesc:

modul de reflectare a veniturilor și cheltuielilor locale în bugetul local, precum și sfera lor de cuprindere;

durata de timp pentru care autoritățile administrației publice locale să realizeze veniturile și să efectueze cheltuielile stabilite;

relația care trebuie să existe între părțile componente ale bugetului local;

raporturile dintre veniturile și cheltuielile bugetare;

informarea opiniei publice despre limitele împuternicirii date primarilor, președinților Consiliilor județene și primarului general al Municipiului București, de executare a bugetului local.

Procedura bugetară privind bugetele locale, ca și în cazul celorlalte bugete publice, se guvernează după o serie de principii care se regăsesc în cea mai mare parte în cadrul celorlalte bugete publice.

Principiile ce stau la baza desfășurării procesului bugetar local, așa cum sunt ele enunțate de Legea finanțelor publice locale privind bugetele locale, sunt următoarele:

Principiul anualității bugetului;

Principiul echilibrării bugetului;

Principiul universalității bugetului;

Principiul unității bugetului;

Principiul realității bugetului;

Principiul specializării bugetare;

Principiul publicității bugetului.

1. Principiul anualității bugetului se referă pe de o parte, la durata de timp pentru care puterea legislativă aprobă veniturile și cheltuielile statului, iar pe de altă parte la perioada de timp în care puterea executivă (organele administrative) realizează veniturile și efectuează cheltuielile aprobate.

Alegerea perioadei de execuție a operațiunilor bugetare este esențială din punctul de vedere al gestionării resurselor publice.

Anualitatea este primul principiu bugetar aplicat în practică care s-a menținut de-a lungul timpului, deși conținutul tradițional a fost uneori reconsiderat din rațiuni tehnice legate de asigurarea stării de echilibru sau din cauze economice referitoare mai ales la finanțarea cheltuielilor de investiții care necesită alocarea resurselor pe intervale mai mari de un an.

În practica țărilor Uniunii Europene s-a trecut la dimensionarea multianuală a cheltuielilor publice și la reflectarea acestora în bugete pe programe. În România se manifestă preocuparea tot mai intensă pentru trecerea la bugete pe programe cu un orizont de trei ani. În acest sens, Legea privind finanțele publice precizează că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează pe baza prognozelor indicatorilor macroeconomici și sociali pe anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii trei ani.

Anualitatea bugetului are două semnificații distincte: prima se referă la perioada de timp pentru care se întocmește și se aprobă bugetul, iar cea de-a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile și se efectuează cheltuielile înscrise în autorizația dată guvernului de către parlament. De regulă, bugetul este elaborat și aprobat pentru o perioadă de 12 luni. În România anul bugetar coincide cu anul calendaristic.

În cazul bugetelor locale veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condițiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar. Toate operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv.

În condițiile actuale, ale unei legături din ce în ce mai strânse între finanțele publice și activitatea economică generală, s-a ajuns la punerea în discuție a valabilității anualității bugetului. Economia capitalistă se dezvoltă ciclic, nu într-un ritm anual. Alternanța prosperitate – depresiune se realizează într-o perioadă pluri-anuală ceea ce a condus pe unii economiști la a preconiza bugete echilibrate ciclic.

2. Principiul echilibrării bugetului. În teoria finanțelor clasice, cerința de bază a echilibrului bugetar o constituia acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecărui an bugetar. Anualitatea și echilibrul bugetului erau indisolubil legate, având drept rezultat echilibrul anual al bugetului, considerat drept "principiul de aur al gestiunii bugetare".

Echilibrul bugetar se referă atât la întocmirea unor bugete balansate, cât și la păstrarea echilibrului în perioada de execuție a bugetului.

Conform acestui principiu volumul total al veniturilor ordinare dintr-un an trebuie să acopere în întregime volumul total al cheltuielilor din anul respectiv. În felul acesta statul poate face față sarcinilor și obligațiilor sale. Deci, veniturile trebuie să fie egale cu cheltuielile. Dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, atunci rezultă deficit financiar sau excedent financiar dacă acestea sunt mai mari decât cheltuielile.

Pentru acoperirea cheltuielilor bugetare care depășesc veniturile, statele adoptă soluții diverse, cum sunt: reexaminarea veniturilor, în scopul majorării lor, și a cheltuielilor, pentru reducerea lor; sporirea impozitelor prin creșterea cotelor la cele existente sau introducerea altora noi; emisiune monetară; contractarea de împrumuturi pe piața de capital internă sau externă etc.

Principalele cauze care generează dezechilibre bugetare (în sensul apariției deficitului bugetar) sunt: creșterea cheltuielilor de administrație ale statului, creșterea cheltuielilor cu serviciul datoriei publice, ș.a. În prezent, practica ignoră și acest principiu, astfel că în numeroase țări bugetele se întocmesc și se încheie cu deficit. De altfel, deficitele bugetare și îndatorarea statelor reprezintă o caracteristică majoră a contextului economic și financiar actual.

3. Universalitatea bugetului. În România, Legea privind finanțele publice locale precizează faptul că veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute, iar veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.

Scopul urmărit de acest principiu este de a facilita controlul financiar, interzicând compensarea între cheltuieli și venituri proprii. Chiar și în situațiile în care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile, principiul universalității nu permite înscrierea în buget numai a soldului dintre acestea.

Aplicat cu rigurozitate acest principiu permite stabilirea resurselor totale de care dispune autoritatea locală și a cuantumului cheltuielilor pe care acesta urmează a le efectua pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale.

Dintre situațiile speciale, reglementate prin lege, ce constituie excepții de la principiul universalității, se pot menționa:

resursele provenind din donații, care nu majorează resursele publice totale, ci au o afectație specială în conformitate cu voința celui care efectuează donația;

fondurile de sprijin, care reprezintă resurse ale particularilor puse la dispoziția administrațiilor publice cu condiția realizării unor lucrări publice sau prestații determinate;

reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea către buget a sumelor necuvenite sau acordate cu titlu provizoriu.

4. Unitatea bugetului. Principiului unității bugetului local prevede că "veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice locale". Totodată acest principiu menționează și interzicerea reținerii și utilizării de venituri în regim extrabugetar, precum și constituirea de fonduri publice locale în afara bugetelor locale, dacă legea nu prevede altfel.

Respectarea acestei cerințe conduce la elaborarea unui buget clar, care oferă

informații de ansamblu privind resursele publice și utilizarea lor, permite aprecierea importanței relative a diverselor categorii de venituri și cheltuieli și facilitează nivelul soldului general al bugetului prevăzut pentru anul următor.

Unitatea bugetului este asigurată prin intermediul sistemului conturilor naționale, în cadrul căruia conturile administrației publice grupează atât cheltuielile și veniturile statului, cât și pe cele aferente colectivităților locale și bugetului asigurărilor sociale.

Bugetul general consolidat este corelat, din punctul de vedere al asigurării echilibrului, cu bugetul asigurărilor sociale de stat și cu bugetele locale care funcționează ca bugete autonome și care sunt supuse aprobării parlamentului. Anual, se prevăd prin lege fondurile speciale care funcționează pe principiul bugetelor anexă și care diferă de la un an la altul ca număr și dimensiune, în raport de scopurile pentru care se constituie. În execuție, intervin rectificări ale bugetului datorită influenței unor factori nou apăruți sau imposibilității colectării veniturilor la nivelul prevăzut prin legea de adoptare a bugetului. Rectificările sunt propuse de guvern și aprobate de parlament.

Principiul unității monetare prevede ca toate operațiunile bugetare să fie exprimate în moneda națională.

5. Realitatea bugetului. Conform acestui principiu, cheltuielile înscrise în buget trebuie să fie stabilite pe baze reale pentru a nu crea dificultăți financiare în cursul anului. Aplicarea în practică a acestui principiu este afectată pe de o parte de imposibilitatea de a face previziuni științifice asupra dezvoltării economiei, iar pe de altă parte de modul cum se fac, evaluările bugetare, (adesea pe baza rezultatelor obținute în anii anteriori, sau a penultimului an, fie ca o medie anuală a mai multor ani expirați), ceea ce le conferă un caracter orientativ. Ținând seama de această situație, în unele țări capitaliste, legislația permite guvernului să modifice anumite credite bugetare aprobate de parlament, când se ajunge la cunoașterea exactă a cuantumului creditelor respective.

6. Specializarea bugetului, semnifică faptul că, veniturile și cheltuielile sunt cuprinse în buget într-o anumită ordine: veniturile pe surse, iar cheltuielile bugetare pe categorii de cheltuieli. Cu cât sunt mai în detaliu aprobate de către parlament

cheltuielile bugetare ale unui stat, cu atât mai îngrădite sunt competențele organelor executive ale acestuia în efectuarea cheltuielilor respective.

Aplicarea în practică a acestui principiu se realizează cu ajutorul clasificației bugetare – o grupare a veniturilor și cheltuielilor într-o anumită ordine, după o anumită schemă. Clasificația bugetară trebuie să fie cât se poate de simplă și de clară pentru a putea fi înțeleasă și de cei care n-au pregătire specială în materie.

Legea privind finanțele publice prevede în mod expres necesitatea înscrierii în buget a veniturilor și cheltuielilor conform clasificației concepute de Ministerul Finanțelor Publice și agreate de Fondul Monetar Internațional.

Astfel, resursele financiare publice (veniturile) sunt structurate conform criteriului economic și sunt gestionate printr-un sistem unitar de bugete, corespunzător sistemului bugetar actual.

Principalele categorii ale resurselor (veniturilor) pe fiecare componentă a bugetului general consolidat sunt prezentate în figura nr. 6.

Figura nr. 6. Principalele venituri ale componentelor bugetului general consolidat

În domeniul cheltuielilor publice, specializarea are în vedere, în primul rând, departajarea acestora în două mari categorii (figura nr. 7), respectiv:

după clasificația funcțională;

după clasificația economică.

Figura nr. 7. Categoriile de clasificare a cheltuielilor publice

În continuare, în cadrul clasificației bugetare, cheltuielile se grupează pe subdomenii sau subacțiuni.

7. Publicitatea bugetului se impune ca o necesitate și în contextul participării fiecărei țări la relațiile economice, financiare și monetare internaționale, în cadrul cărora statele partenere solicită informații cu privire la situația finanțelor publice, evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru bugetar, nivelul fiscalității, evoluția serviciului datoriei publice și alte asemenea date, pe baza cărora să poată fi stabilit gradul de bonitate și de risc al țării respective.

Corespunzător acestui principiu, după aprobarea bugetului de către parlament, el trebuie publicat în buletinul oficial și în presă pentru a fi adus la cunoștința opiniei publice. Acest principiu a început să se aplice în Anglia în anul 1665, în Franța în anul 1789, în Rusia în anul 1864, iar în România în 1859. Din cele prezentate rezultă că, deși au un caracter progresist, principiile bugetare au fost, cu vremea, îngrădite în aplicarea lor.

Pentru ca populația să se poată informa asupra situației financiare a statului, este necesar ca bugetul să fie publicat într-o formă simplă, clară și precisă. În schimb, diversitatea clasificațiilor bugetare folosite nu răspunde întotdeauna acestei cerințe. Volumul mare și complexitatea documentelor privind bugetul de stat fac tot mai dificile, mai ales pentru nespecialiști, înțelegerea și urmărirea veniturilor pe surse de proveniență și a cheltuielilor pe destinații. Totodată, în condițiile folosirii atâtor modalități de abatere de la aplicarea principiilor bugetare, informarea opiniei publice asupra situației financiare a statului devine din ce în ce mai puțin exactă.

În prezent, Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precizează că procesul bugetar este deschis și transparent, acesta realizându-se prin:

publicarea în presa locală, pe pagina de internet a instituției publice, sau afișarea la sediul autorității administrației publice locale respective, a proiectului de buget local și a contului anual de execuție a acestuia;

dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării acestuia;

prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică.

Tot în această lege este prevăzut și principiul consultării care menționează obligativitatea consultării autorităților administrației publice locale, prin structurile asociative ale acestora, asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.

1.5. Bugetul local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008

În cadrul acestui capitol mi-am propus efectuarea unei analize asupra gradului de realizare a veniturilor și cheltuielilor bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008, față de prevederile bugetare inițiale, dar și prezentarea și analizarea distinctă a structurii acestor venituri și cheltuieli, conform clasificațiilor bugetare.

Sumele de bani (veniturile bugetare) datorate statului de către contribuabili, reprezintă pentru aceștia obligații bugetare, iar pentru stat, care este îndreptățit să le încaseze , constituie creanțe bugetare.

În conformitate cu principiile și prevederile stipulate în Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, propunerile de buget sunt formulate de către ordonatorul principal de credite. Desfășurarea efectivă a întregului proces bugetar local este prezentată în capitolul 3 al acestei lucrări.

Înainte de a trece la analiza execuției bugetare pentru anul 2008, am considerat util de a prezenta nivelul, structura și evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetului local al municipiului Târgu Mureș, pentru anii 2006-2008, date prezentate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1. Nivelul, structura și evoluția veniturilor și cheltuielilor,

pe perioada 2006-2008

– mii lei –

*Sursa: Conturi de execuție bugetare pe anii 2006-2008, Primăria Tg.Mureș

Din punctul de vedere al structurii veniturilor se poate observa că structura acestor venituri, pe fiecare din cei trei ani analizați, este oarecum similară. La nivelul fiecărui an, "veniturile proprii" reprezintă o pondere majoritară medie a veniturilor bugetare, de cca. 59%. Un procent mediu de cca. 35% din veniturile bugetului local este reprezentat de "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat", iar "subvențiile primite de la bugetul de stat și de la alte bugete" și "donațiile", reprezintă o pondere medie pe perioada analizată, de cca. 6%.

Pe baza datelor din tabelul nr. 1, în figura nr. 8, am realizat o reprezentare grafică a evoluției veniturilor și cheltuielilor bugetare pe perioada 2006-2008.

După cum poate observa din figura nr. 8, în anul 2007 a avut loc aproape o dublare față de anul 2006 a veniturilor încasate, mai exact de 1,86 ori și implicit a cheltuielilor efectuate. Între anii 2008 și 2007 nu există diferențe majore din acest punct de vedere, creșterea veniturilor în 2008 față de 2007, fiind de doar 1,06 ori.

În anii 2006 și 2008 se înregistrează deficite bugetare de -4,26% și respectiv -2,6% din veniturile bugetare totale pe fiecare an, deficite care au fost acoperite din fondul de rulment, evidențiat în cadrul "veniturilor înregistrate în afara bugetului local". În anul 2007 se înregistrează excedent în procent de 0,89% din veniturile bugetare totale pe anul 2007. Acest excedent s-a utilizat pentru constituirea fondului de rulment.

Figura nr. 8. Evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetului local

al municipiului Târgu Mureș, pe perioada 2006-2008

În ceea ce privește execuția bugetară la nivelul anului 2008, consider necesar a menționa faptul că, bugetul local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008 aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 38 din 11.02.2008 și rectificat de-a lungul anului 2008, în funcție de situațiile necesare prin următoarele Hotărâri ale Consiliului local: nr. 49 din 28.02.2008, nr. 74 din 27.03.2008, nr. 103 din 08.05.2008, nr. 158 din 22.05.2008, nr. 69 din 04.09.2008, nr. 112 din 25.09.2008, nr. 146 din 30.10.2008, nr. 187 din 13.11.2008 și nr. 227 din 18.12.2008, cuprinde atât la partea de venituri, cât și la partea de cheltuieli suma de 371.917.350 lei.

Sursa datelor utilizate în continuare pentru analizarea veniturilor și cheltuielilor bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008, este Hotărârea Consiliului local municipal Târgu Mureș, nr. 150 din 30 aprilie 2009 privind aprobarea contului anual de execuție al bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008. Hotărârea Consiliului local municipal Târgu Mureș, și o parte din anexele acesteia, ce cuprind detalierea veniturilor și cheltuielilor bugetare, dar și veniturile și cheltuielile realizate în afara bugetului local, sunt prezentate în anexele nr. 3, 4, 5, 6 și 7 la prezenta lucrare.

Înainte de a trece la analizarea distinctă a veniturilor și cheltuielilor bugetare aferente anului 2008, am considerat util de a prezenta, în tabelul nr. 2, situația echilibrului bugetar al municipiului Târgu Mureș.

Tabelul nr. 2. Situația echilibrului bugetar al municipiului Târgu Mureș, pe anul 2008

– lei –

Așa cum se poate observa din tabelul nr. 2, procentul de doar 75,72% de realizare a veniturilor prognozate pentru anul 2008, a determinat realizarea unui deficit bugetar de -7.320.969 lei. Acest deficit bugetar urmează a fi acoperit din fondul de rulment constituit în cadrul "Veniturilor și cheltuielilor din afara bugetului local". Modul de echilibrare urmează a fi prezentat în capitolul 4 al acestei lucrări.

1.5.1. Structura resurselor bugetare ale municipiului Târgu-Mureș

Structura detaliată a veniturilor bugetului local al municipiului Târgu Mureș, prezentată pe capitole și subcapitole, valoarea și gradul de realizare a acestora față de prevederile bugetare pentru anul 2008, este prezentată în anexa nr. 4.

Fundamentarea veniturilor bugetului local se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.

Volumul veniturilor bugetului local realizate în anul 2008, așa cum sunt prezentate în tabelul nr. 3., a fost în sumă de 281.621.871 lei, reprezentând 75,72% față de prevederile aprobate, care au fost în sumă de 371.917.350 lei.

Tabelul nr. 3. Principalele categorii de venituri prevăzute și realizate în anul 2008

– lei –

După cum se poate observa din tabelul nr. 3., reprezentat grafic în figura nr. 9, veniturile proprii au fost realizate doar în procent de 68,88% față de prevederile aprobate, au fost primite subvenții doar în procent de 61,03% față de cele solicitate, iar sumele defalcate din TVA au avut cel mai mare procent de realizare de 97,52%. S-a reușit obținerea unui procent de doar 14,02% la donații și sponsorizări, față de prevederile bugetare pe 2008.

Figura nr. 9. Structura veniturilor prevăzute și realizate în anul 2008

Figura nr. 10, realizată tot pe baza datelor din tabelul nr. 3, prezintă ponderea fiecărei categorii de venituri în total venituri pe anul 2008.

Figura nr. 10. Ponderea categoriilor de venit din totalul

veniturilor bugetului local realizate pe anul 2008

Din totalul veniturilor realizate pe anul 2008 (figura nr. 10), în sumă totală de 281.621.871 lei, se poate observa că principalele venituri sunt veniturile proprii cu 58,14%, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sunt în procent de 34,25%, subvențiile de la bugetul de stat și de la alte administrații reprezintă 7,60% din totalul veniturilor, iar donațiile și sponsorizările reprezintă un procent de doar 0,01%.

A. Structura veniturilor proprii ale bugetului local

Structura veniturilor proprii pe principalele categorii, valoarea și gradul de realizare a acestora față de prevederile bugetare pentru anul 2008 ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș, sunt prezentate în tabelul nr. 4. Veniturile obținute la bugetul local din donații și sponsorizări, au fost incluse în categoria veniturilor proprii, în cadrul veniturilor nefiscale.

Tabelul nr. 4. Structura veniturilor proprii ale bugetului local, pe anul 2008

– lei –

Datele cuprinse în tabelul nr. 4 urmează a fi ilustrate grafic, pe categorii de venituri, în figurile nr. 11, 12, 13 și 14.

După cum se poate observa în figura nr. 11., veniturile curente ale bugetului local reprezintă 97,6% din totalul veniturilor proprii, veniturile din capital însumând un procent de doar 2,4%. Față de bugetul aprobat pe anul 2008, veniturile curente s-au realizat în procent de 74,06%, iar veniturile din capital într-un procent de doar 18%.

Structura veniturilor curente ale bugetului local în sumă de 163.772.691 lei, formate din venituri fiscale în sumă de 148.124.075 lei și venituri nefiscale în sumă de 11.648.462 lei, prezentată în figura nr. 12., relevă ponderea majoritară de 92,7% a veniturilor fiscale, față de doar 7,3% a veniturilor nefiscale, în total venituri curente.

Figura nr. 13. Structura veniturilor fiscale ale bugetului local pe anul 2008

Principalele categorii de venituri fiscale bugetare locale și ponderea acestora în total venituri fiscale, sunt prezentate în figura nr. 13. Cea mai mare pondere în totalul veniturilor fiscale de 71,73%, o ocupă "veniturile din impozit pe venit, profit și câștiguri din capital".

În ceea ce privește realizarea acestor încasări față de prevederile bugetare pe anul 2008, se poate menționa că nu s-a încasat impozitul pe profit de la persoanele juridice în sumă de 110.000 lei. Pentru persoanele fizice s-a prevăzut o suma de 136.460.000 lei din care s-a încasat doar 77,86%.

În cazul "impozitelor și taxelor pe proprietate" (impozitul pe clădiri și terenuri datorat de persoane fizice și juridice, taxe judiciare de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru, alte impozite și taxe pe proprietate) au fost prevăzute a se încasa impozite și taxe în sumă totală de 39.760.000 lei, dar s-au încasat doar 31.367.996 lei, reprezentând un procent de 78,89 %. Tot din figura nr. 13, se poate observa că această categorie de taxe și impozite este reprezentată printr-un procent de 21,18% din totalul veniturilor fiscale realizate pe anul 2008 "Impozitele și taxele pe bunuri și servicii" cuprind următoarele impozite și taxe: taxe hoteliere, impozitul pe spectacole, taxe pe utilizare de bunuri sau autorizări pentru utilizare bunuri sau desfășurare activități, taxe asupra mijloacelor de transport persoane fizice și juridice, taxe și tarife pentru eliberare de licențe și autorizații de funcționare. Pentru acestea au fost prevăzute a se realiza încasări în sumă totală de 16.878.000 lei, realizându-se încasări doar în procent de 62,30%.

Aceeași situație și pentru "Alte impozite și taxe fiscale" unde s-a prevăzut a se încasa suma de 106.000 lei, realizându-se încasări de doar 44,44%. Aceste ultime două categorii de impozite și taxe fiscale prezentate, însumează un procent de cca. 8% din totalul veniturilor fiscale, așa cum se poate observa în figura nr. 13.

Structura principalelor categorii de venituri nefiscale reprezentate de "veniturile din proprietate", "vânzări de bunuri și servicii" și "donații și sponsorizări", și ponderea acestora în total venituri nefiscale, este prezentată în figura nr. 14. Din tabelul nr. 4., putem observa că și la aceste venituri prevederile bugetare au fost net superioare încasărilor realizate în anul 2008, de doar 51,76%.

Figura nr. 14. Structura veniturilor nefiscale ale bugetului local pe anul 2008.

În cazul indicatorului "venituri din proprietate", care reprezintă un procent de 23,06% din total venituri nefiscale, este de remarcat nerealizarea încasărilor în cazul "vărsămintelor din profitul net al regiilor autonome, societăților și companiilor naționale" și "restituirilor de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți", pentru care s-a prevăzut o încasare de 678.400 lei. Nu s-au prevăzut încasări din "dividende și dobânzi".

După cum se poate observa în figura nr. 14, ponderea cea mai mare de 76,69% este reprezentată de venituri obținute din "Vânzări de bunuri și servicii" care, la nivelul bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008, a fost format în principal din: venituri din prestări de servicii și alte activități, contribuția părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în creșe, venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri, venituri din taxe administrative, eliberări permise, taxe extrajudiciare de timbru, venituri din amenzi, penalități și confiscări, penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere declarației de impozite și taxe, transferuri voluntare, altele decât subvențiile.

Pentru indicatorul "donații și sponsorizări" ce are un procent nesemnificativ de 0,26% din totalul venituri, s-au realizat încasări de doar 14,02% față de bugetul prevăzut pentru anul 2008.

B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

În cadrul veniturilor bugetelor locale o parte provine de la bugetul de stat. Aceste sume repartizate din unele venituri ale bugetului de stat primite la bugetul local al municipiului Târgu Mureș, reprezintă un procent semnificativ de 34,25%, din totalul veniturilor bugetului local, așa cum se poate observa din graficul prezentat anterior în figura nr. 10.

Tabelul nr. 5. Veniturile bugetului local al municipiului Târgu Mureș,

provenite din sume repartizate din unele venituri ale bugetului de stat

– lei –

După cum se poate observa din tabelul nr. 5., sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru municipiul Târgu Mureș, au fost încasate în proporție de 97,52%, restul urmându-se a se încasa până la sfârșitul perioadei.

C. Subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete

Subvențiile primite de către municipiul Târgu Mureș de la bugetul de stat, ce se pot vizualiza în tabelul nr. 6., sunt reprezentate de sume solicitate la bugetul local pentru: retehnologizarea centralelor termice și electrice de termoficare, planuri și regulamente de urbanism, subvenții pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit, finanțarea cheltuielilor de capital ale unităților de învățământ preuniversitar, subvenții către bugetele locale pentru finanțarea programului multianual de asistență tehnică pentru pregătirea proiectelor de investiții publice finanțate prin programul operațional regional 2007-2013, finanțarea lucrărilor de cadastru imobiliar, subvenții pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili, sprijin financiar pentru constituirea familiei, subvenții pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, subvenții pentru acordarea trusoului pentru nou-născuți.

Din graficul prezentat anterior în figura nr. 10, rezultă că aceste subvenții ocupă o pondere de 7,6% din totalul veniturilor bugetare locale ale municipiului Târgu Mureș pe anul 2008.

Tabelul nr. 6. Veniturile bugetului local al municipiului Târgu Mureș,

provenite din subvenții de la bugetul de stat și alte administrații

– lei –

Aceste subvenții solicitate au fost primite în proporție de 61,46%, față de sumele solicitate pentru anul 2008.

Subvențiile de la alte administrații sunt reprezentate de solicitări de subvenții de la bugetul asigurărilor pentru șomaj către bugetele locale, pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă, sumă din care s-a primit în anul 2008, doar un procent de 25,68%.

1.5.2. Structura cheltuielilor publice ale municipiului Târgu Mureș

Cheltuielile bugetului local al municipiului Târgu Mureș, pe anul 2008, au fost repartizate pe destinații ținând cont de fundamentările întocmite pe fiecare activitate în parte, precum și de veniturile bugetului local estimate a se încasa la nivel de an și de trimestru. Anexele nr. 5 și 6 la prezentul proiect, prezintă detaliat structura și destinația fiecărui tip de cheltuială, atât în grupare economică, cât și funcțională.

În urma analizei execuției bugetare, la partea de cheltuieli, se constată că, cheltuielile bugetului local pe anul 2008, în sumă de 288.942.840 lei, au înregistrat un procent de realizare de 77,69%, față de prevederile bugetare aprobate pentru anul 2008, în sumă de 371.917,350 lei, orientate în principal pe achitarea cheltuielilor de funcționare a instituțiilor din subordine, asigurarea serviciilor social culturale.

În continuare voi realiza o analizare individuală a grupării acestor cheltuieli publice ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș, conform clasificației economice și apoi ,conform clasificației funcționale.

A. Gruparea cheltuielilor bugetului local conform clasificației economice

Pentru a facilita analiza datelor cheltuielilor bugetare ale municipiului Târgu Mureș, grupate conform clasificației economice, prezentate detaliat în anexa nr. 5, la prezenta lucrare, în tabelul nr. 7 am realizat o centralizare a acestora pe titluri de cheltuieli.

Tabelul nr. 7. Structura cheltuielilor bugetului local al municipiului Târgu Mureș,

pe anul 2008 – clasificație economică

– lei –

Din datele prezentate în acest tabel, putem observa un grad de realizare a cheltuielilor prevăzute inițial de 82,28% în cazul "cheltuielilor curente" și de 46,66% în cazul "cheltuielilor de capital".

Pentru a afla ponderile principalelor categorii de cheltuieli reprezentate de cheltuielile curente și cele de capital, din totalul cheltuielilor publice ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș, am realizat graficul din figura nr. 15, pe baza datelor prezentate în tabelul nr. 7.

Figura nr. 15. Gruparea cheltuielilor bugetului local,

conform criteriului economic și ponderea acestora în total cheltuieli publice

În graficul prezentat în figura nr. 15, se observă că ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor este reprezentată de cheltuielile curente, de 92,71%, cele de capital find in procent de 7,29% din totalul cheltuielilor bugetare publice.

În cadrul cheltuielilor de capital (tabelul nr.7), reprezentate prin "Titlul X – Active financiare", gradul de realizare a prevederilor inițiale este de 46,66%.

În figura nr. 16 am realizat o reprezentare grafică a datelor cuprinse în tabelul nr. 7, a titlurilor de cheltuieli componente ale cheltuielilor curente ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș, pe anul 2008, facilitând observarea acestora, obținând astfel și ponderea fiecărui titlu de cheltuieli în totalul cheltuielilor curente.

Figura nr. 16. Structura cheltuielilor curente ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș, pe anul 2008

Din figura nr. 16 rezultă că ponderile cele mai mari din totalul cheltuielilor curente sunt reprezentate de titlurile de cheltuieli I și II, respectiv "cheltuieli de personal" cu 45,93%, iar "bunuri și servicii" cu 32,82%.

În ceea ce privește gradul de realizare al acestor cheltuieli față de prevederile bugetare inițiale, putem observa din datele prezentate în tabelul nr. 7 că tot în cazul"cheltuielilor de personal" există un grad ridicat de realizare a cheltuielilor prevăzute inițial, de 97,7%. În cazul cheltuielilor bugetare locale pentru "bunuri și servicii" gradul de realizare față de prevederile inițiale este de 70,1%.

Cheltuielile curente aferente Titlului VIII "Asistență socială", reprezentate de ajutoare sociale în numerar și în natură, reprezintă un procent scăzut din totalul cheltuielilor curente, de doar 0,85%, dar și un grad redus de realizare de doar 67,86% față de prevederile bugetare inițiale cuprinse în proiectul de buget al municipiului Târgu Mureș, pe anul 2008.

B. Gruparea cheltuielilor bugetului local, conform criteriului funcțional

În continuare, voi analiza cheltuielile bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008, grupate de această dată conform criteriului funcțional, pe principalele părți și capitole de cheltuieli, prezentate în tabelul nr. 8. Structura detaliată a acestor cheltuieli, pe părți, capitole și subcapitole, este prezentată detaliat în anexa nr. 6 la prezenta lucrare.

Tabelul nr. 8. Structura cheltuielilor bugetului local al municipiului

Târgu Mureș, pe anul 2008 – clasificație funcțională

– lei –

Pentru a facilita observarea datelor prezentate în acest tabel, am realizat în continuare reprezentarea grafică în figura nr. 17, a celor cinci părți principale de cheltuieli ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș, prevăzute în proiectul de buget și realizate în anul 2008.

După cum se observă din figura nr. 17 și datele din tabelul nr. 8, cel mai mare procent de realizare a cheltuielilor planificate a fost în cazul serviciilor de "apărare, ordine publică și siguranță națională" de 92,89%, iar cel mai mic procent de realizare a prevederilor bugetare, de 66,26%, a fost în cazul "serviciilor de dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape".

Figura nr. 17. Principalele categorii de cheltuieli publice ale

bugetului local, prevăzute și realizate în anul 2008

Pentru o mai bună analiză a datelor prezentate în tabelul nr. 8, am realizat graficul din figura nr. 18, unde am reprezentat ponderea acestor principale categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008.

Figura nr. 18. Structura funcțională a cheltuielilor bugetului local și ponderea

acestor capitole de cheltuieli în totalul cheltuielilor publice, pe anul 2008

Din această reprezentare grafică se observă că cea mai mare pondere a cheltuielilor bugetare o reprezintă "cheltuielile social culturale" cu un procent de 49,63%, urmate de cheltuielile pentru "acțiuni economice". Cheltuielile efectuate pentru capitolul "apărare, ordine publică și siguranță națională" reprezintă cel mai mic procent de 3,03% din totalul cheltuielilor publice efectuate pe anul 2008 din bugetul local al municipiului Târgu Mureș.

În continuare, pentru a facilita prezentarea și analiza detaliată a fiecărei părți de cheltuieli publice ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș, pe anul 2008, grupate conform criteriului funcțional, am realizat pe baza datelor prezentate în tabelul nr. 9, câte un grafic din care reiese structura capitolelor fiecărei părți.

Partea I Servicii publice generale

1. Capitolul "Autorități publice și acțiuni externe", ocupă o pondere majoritară de 69,18% totalul cheltuielilor pentru "Servicii publice generale", după cum se poate observa în figura nr. 19. La acest capitol au fost efectuate cheltuieli în sumă de 15.088.865 lei (83,19% față de prevederile aprobate), pentru:

cheltuieli de personal 9.962.890 lei

bunuri și servicii 4.820.878 lei

cheltuieli de capital 305.097 lei

Figura nr. 19. Ponderea capitolelor de cheltuieli în cadrul

cheltuielilor pentru "Servicii publice generale"

2. La capitolul "Alte servicii publice generale", față de prevederile aprobate de 1.634.881 lei, au fost efectuate cheltuieli în sumă de 1.355.009 lei (82,89%). Din

fondurile alocate au fost asigurate efectuarea de cheltuieli la următoarele subcapitole:

Servicii publice de evidență a persoanelor 1.021.023 lei

Alte servicii publice generale 333.986 lei

3. La capitolul "Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi", au fost efectuate plăți pentru dobânzi în sumă de 5.356.268 lei (99,97%), față de bugetul rectificat în sumă de 5.358.000 lei.

4. La capitolul "Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației", a fost cheltuită suma de 10.629 lei (66,85%), față de 15.900 lei, cât a fost prevăzut în buget

Partea a II-a Apărare, ordine publică și siguranță națională

La capitolul "Ordine publică și siguranță națională", față de prevederile aprobate de 9.410.558 lei, s-au efectuat plăți în sumă de 8.741.581 lei, reprezentând o realizare de 92,90 %.

Detalierea cheltuielilor pe subcapitole se prezintă astfel:

Poliția comunitară 8.485.926 lei

Protecția civilă 255.655 lei

Partea a III-a Cheltuieli social-culturale

Figura nr. 20. Ponderea capitolelor de cheltuieli în cadrul cheltuielilor pentru " Cheltuieli social-culturale"

1. Cheltuielile pentru "învățământ" ocupă cea mai mare pondere de 73.38% din totalul cheltuielilor social-culturale, după cum se poate observa în figura nr. 20. La acest capitolul s-au efectuat plăți în sumă de 105.241.616 lei, în procent de 90,50% față de prevederile aprobate. Dintre aceste plăți se pot menționa:

cheltuieli de personal 87.335.079 lei

bunuri și servicii 13.458.947 lei

asistență socială 531.567 lei

burse 186.002 lei

cheltuieli de capital 3.851.513 lei

plăți efectuate din anii precedenți -121.492 lei

2. La capitolul "Sănătate", s-au efectuat plăți în sumă de 141.760 lei, 43,14% față de prevederile pentru anul 2008, plățile pentru acest capitol reprezentând doar un procent de 0,1%, din totalul cheltuielilor social-culturale.

3. La capitolul "Cultură, recreere și religie" prevederile bugetare au fost de 26.096.476 lei din care s-au realizat plăți în sumă de 22.952.098 lei (87,95%), pentru:

Tineret, sport 5.603.088 lei

Întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi 11.130.054 lei

Servicii religioase 1.947.265 lei

Alte servicii în domeniile culturii, recreerii și religiei 2.599.337 lei

4. La capitolul "Asigurări și asistență socială" s-au realizat plăți în sumă de 15.079.122 lei, 80,40% față de prevederile bugetare, pentru:

Asistență acordată persoanelor în vârstă 1.646.561 lei

Asistență socială în caz de invaliditate 6.046.414 lei

Asistență socială pentru familie și copii 687.946 lei

Creșe 1.393.519 lei

Ajutor social și cantine de ajutor social 980.199 lei

Alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței 4.324.483 lei

Partea a IV-a Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape

1. La capitolul "Locuințe, servicii și dezvoltare publică", care ocupă o pondere de 64,85% din totalul cheltuielilor părții a IV-a pentru anul 2008 (figura nr. 21), prevederile bugetare au fost de 43.723.712 lei din care s-au realizat plăți în sumă de 25.827.003 lei (59,07%) din care:

Dezvoltarea sistemului de locuințe 4.968.965 lei

Alimentări cu apă 2.031.187 lei

Iluminat public și electrificări rurale 5.438.361 lei

Alte servicii în domeniul locuințelor, serviciilor și dezvoltării 13.388.490 lei

Figura nr. 21. Ponderea capitolelor de cheltuieli în cadrul

cheltuielilor pentru " Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape"

2. La capitolul "Protecția mediului" prevederile bugetare au fost de 18.751.000 lei, din care au fost efectuate plăți în sumă de 14.001.517 lei (74,67%), din care:

Salubritate 12.791.200 lei

Colectarea, tratarea și distrugerea deșeurilor 1.210.317 lei

Partea a V-a Acțiuni economice

1. La capitolul "Acțiuni generale, economice, comerciale și de muncă" (figura nr. 22) a fost cheltuită suma de 3.114.139 lei, reprezentând 42,19% față de prevederile aprobate de 7.381.941 lei, din care:

Bunuri și servicii 2.563.987 lei

Alte transferuri 25.000 lei

Cheltuieli de capital 525.152 lei

Figura nr. 22. Ponderea capitolelor de cheltuieli în cadrul

cheltuielilor pentru " Acțiuni economice"

2. La capitolul "Combustibili și energie" s-a cheltuit suma 26.734.123 lei (68,72%), din totalul sumei prevăzute în buget, de 38.904.197 lei, din care:

Subvenții energie termică 19.318.000 lei

Transferuri 7.571.117 lei

Plăți efectuate în anii precedenți și achitate în anul curent -154.994 lei

3. La capitolul "Transporturi" prevederile bugetare au fost de 67.124.274 lei, din care au fost efectuate plăți în sumă de 45.299.110 lei (67,49%). Din fondurile alocate au fost asigurate efectuarea de cheltuieli la următoarele subcapitole:

Drumuri și poduri 907.482 lei

Transport în comun 13.179.279 lei

Străzi 31.212.349 lei

Din figura nr. 18., se poate observa că plățile efectuate pentru acest capitol reprezintă ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor pentru acțiuni economice, de 60,28%, ceea ce indică preocuparea Primăriei municipiului Târgu Mureș pentru amenajarea și repararea străzilor orașului.

Plățile realizate pentru acțiuni economice au reprezentat în anul 2008 o pondere de 26,01% din totalul cheltuielilor bugetului local.

CAPITOLUL 2. BUGETELE LOCALE –

FORMĂ DE MANIFESTARE PE PLAN FINANCIAR

A INDIVIDUALITĂȚII UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE

2.1. Semnificația sintagmei

"unități administrativ teritoriale locale"

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale statului. Unitățile administrativ-teritoriale reprezintă colectivități locale, de nivel diferit, cu statut propriu ce exercită multiple atribuții expresie a autonomiei locale și a descentralizării având o natură administrativă, stabilite conform legii, și garantată constituțional.

În statele democratice, administrația locală se bazează pe principiile descentralizării și autonomiei locale. Aceasta necesită un cadru legislativ și mecanisme necesare adecvate privind finanțele administrațiilor locale. Prin asemenea reglementări se urmărește: delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea primăriilor, de cel aflat în proprietatea statului; crearea instrumentelor administrative necesare autorităților locale pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin acestora; asigurarea condițiilor pentru asumarea responsabilității privind dezvoltarea locală.

Problema consolidării autonomiei locale este o preocupare universală, statele democratice contemporane fiind interesate de aplicarea principiului descentralizării serviciilor publice, prin transmiterea, prin lege, a mai multor competențe organelor puterii și administrației locale. De altfel, trebuie subliniat că această preocupare, pentru statele europene, se manifestă în condițiile în care ele nu au cunoscut efectele "centralismului democratic". Dar, pe de altă parte, statele respective au avut grijă întotdeauna să coordoneze lucrurile în așa fel, încât descentralizarea să nu conducă și la divizarea națiunii. În acest context, justiția și apărarea sunt servicii publice care nu pot fi descentralizate.

Autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care este absolut necesară, asigurându-i suportul material al funcționării. Există și un alt argument puternic, conform căruia, comunitățile locale își cunosc posibilitățile proprii privind resursele bănești de proveniență publică și, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

2.2. Bugetele locale și autonomia financiară – expresia individualității

pe plan financiar a unităților administrativ-teritoriale

Între procesul de descentralizare și cel de consolidare a democrației există o relație directă. Autonomia locală și descentralizarea serviciilor publice reprezintă garanția stabilității unei democrații funcționale.

Autonomia locală se bazează pe:

existența unor organe proprii de administrare reprezentând interesele cetățenilor comunității respective;

perceperea de impozite și taxe de la comunitatea locală, în conformitate cu legislația în vigoare;

posibilitatea de a întreprinde sau antrena pe teritoriul său orice activitate considerată necesară și dorită de comunitatea în cauză (cu condiția să nu fie interzisă de lege).

Gradul de autonomie de care se bucură unitățile administrativ – teritoriale nu este uniform, ci diferă de la țară la țară, delimitându-se din punct de vedere al dreptului administrativ trei sisteme de autonomie.

Sistemul autonomiei complete, care are în vedere libertatea deplină a comunităților locale de a-și administra activitățile fără nici un control din partea autorității centrale;

Sistemul autonomiei limitate, potrivit căreia autoritățile locale soluționează problemele principale, autoritatea rezumându-se numai la controlul asupra unor aspecte prevăzute în legislație;

Sistemul tutelei, care constă în rezolvarea de către autoritățile centrale a problemelor de interes local, administrației locale revenindu-i competențe doar în acțiuni de însemnătate redusă. În ultimele decenii, tutela administrativă a devenit desuetă, fiind înlocuită cu autonomia financiară.

Gradul de autonomie rezultă, deci, din următoarele: independența deplină sau parțială în formarea veniturilor; competența atribuită pentru contractarea și gestionarea împrumuturilor; asigurarea echilibrului bugetar și, respectiv, gestionarea excedentului sau a deficitului anual; după cum organele administrațiilor publice locale au competența de a introduce impozite și taxe locale. Desigur, autonomia finanțelor locale rezultă și din raporturile de interdependență față de verigile superioare: în structura proprie a bugetelor locale, sau între bugetele locale, în general, și bugetul de stat, ca buget central.

Necesitatea sporirii autonomiei locale este impusă de următoarele circumstanțe:

existența unei diferențieri spațiale a nevoilor și preferințelor indivizilor și colectivităților, ceea ce impune adecvarea finanțelor publice locale la condițiile locale, în vederea satisfacerii acestor nevoi;

cunoașterea mai exactă la nivel local a nevoilor colectivității și posibilitatea acesteia de a acționa mai operativ pentru satisfacerea lor;

implementarea autonomiei locale corespunde principiului economiei de piață conform căruia fiecare inițiativă trebuie susținută în scopul creșterii eficienței;

administrarea unui mare număr de proiecte (adesea specifice) se poate realiza mai eficient în condițiile funcționării autonomiei locale.

Transpunerea în practică a acestor principii este posibilă doar în condițiile în care, la nivel local, există o capacitate de finanțare adecvată, metodele de finanțare locală fiind stabilite la nivel central. Ca urmare, prin legislația fiscală, statul deleagă autorităților locale dreptul de a stabili impozite, astfel încât să se asigure un echilibru între activitățile pe care acestea le pot desfășura și sursele fiscale de care dispun.

În țara noastră, autonomia locală este consfințită chiar prin Constituție. În Legea administrației publice locale nr. 215/2001, este reglementat regimul autonomiei locale. Conform definiției date de lege, principiul autonomiei locale presupune "dreptul și capacitatea efectivă a autorităților publice locale de a soluționa și gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii".

De asemenea, în ultimul deceniu s-au luat unele măsuri pentru accentuarea descentralizării și autonomiei locale, prin adoptarea următoarelor legi:

Legea nr.10/1991 privind finanțele publice, înlocuită cu Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice. Începând cu 1.01.2003 a intrat în vigoare Legea finanțelor publice nr. 500/2002;

Legea nr. 189/1998 privind finanțele publice locale;

Legea privind finanțele publice locale, nr. 273 din 29 iunie 2006.

În general, prin aceste reglementări s-a urmărit atingerea unor obiective ca:

delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea primăriilor, de patrimoniul statului;

crearea instrumentelor administrative necesare autorităților locale pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin;

asigurarea condițiilor pentru asumarea responsabilităților în ceea ce privește dezvoltarea localităților.

2.3. Bugetele locale și principiile generale enumerate de

Carta Europeană a Autonomiei locale

Problematica generală a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei Europene a Autonomiei Locale.

Întocmită de către Consiliul Europei pe baza unui proiect propus de Conferința Permanentă a Autorităților Locale și Regionale din Europa, Carta Europeană a Autonomiei Locale a fost deschisă semnăturilor conform convenției încheiate între statele membre, din octombrie 1985. Principiile generale enumerate de Carta Europeană a Autonomiei locale sunt:

1. Colectivitățile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale la resursele proprii adecvate, de care să poată dispune liber, în vederea exercitării atribuțiilor lor;

2. Resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile stabilite pentru ele prin Constituție sau lege;

3. Cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină din impozite și taxe locale, în proporțiile stabilite la nivelul autorităților locale, în limitele legii;

4. Sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitățile locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, încât să le permită să urmărească, pe cât posibil, evoluția reală a costurilor exercitării competențelor proprii;

5. Protecția colectivităților locale mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea unor proceduri de ajustare sau a altor măsuri echivalente care să corijeze efectele repartiției inegale a potențialelor surse de finanțare, cât și sarcina financiară care le revine acestora. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să reducă libertatea de opinie a colectivităților locale în cadrul propriului lor domeniu de responsabilitate;

6. Colectivitățile locale trebuie să fie consultate, într-o manieră adecvată, asupra modalităților în care le vor fi alocate resursele redistribuite;

7. Subvențiile acordate colectivităților locale nu trebuie să fie destinate, în măsura în care este posibil, finanțării unor proiecte expres specificate. Acordarea subvențiilor nu trebuie să aducă atingere libertății fundamentale a autorităților locale de a-și stabili politici proprii în domeniul lor de competență;

8. În scopul finanțării propriilor obiective de investiții, colectivitățile locale trebuie să aibă acces, conform legii, la piața națională de capital. Având în vedere deosebirile teritoriale și demografice ale fiecărei țări, în prezent se constată o mare diversitate de sisteme determinate de mai mulți factori: statutul colectivităților locale; numărul nivelurilor de administrație publică locală; repartizarea competențelor; regimul finanțelor locale.

2.4. Bugetele locale și autonomia fiscală

a autorităților publice locale

Autonomia fiscală implică stabilirea veniturilor bugetelor locale de către autoritățile locale pe baza unor principii consacrate deja, ce sunt intens dezbătute în lucrările de specialitate (Oates, 1972; Bird, 2000), respectiv:

baza de impozitare a veniturilor unităților administrative-teritoriale trebuie să nu se modifice, pentru a permite autorităților locale să modifice ratele de impunere;

veniturile fiscale ce au o contribuție semnificativă la constituirea resurselor publice trebuie să facă obiectul redistribuirii de la nivel central către unitățile locale, în scopul asigurării unei repartizări uniforme care să minimizeze distorsiunile activităților economice locale;

serviciile publice oferite de autoritățile locale trebuie să fie finanțate prin perceperea de taxe de la beneficiari și alte impozite și taxe locale ce vizează aceeași beneficiari. Eficiența alocării resurselor la nivel local necesită acoperirea cheltuielilor generate de aceste servicii direct de către beneficiarii lor;

impozitele și taxele ce vizează întreaga masă a contribuabililor și necesită eforturi semnificative de colectare, trebuie să rămână în continuare centralizate;

impozitele și taxele ce pot fi puternic influențate de fluctuațiile economice, trebuie să fie protejate printr-un sistem de rate ce se ajustează astfel încât să se evite presiunile fiscale mari;

evoluția veniturilor trebuie să fie stabilă și previzibilă în timp;

sistemul de venituri trebuie să fie ușor de administrat, eficient;

sistemul veniturilor locale trebuie să confere încredere în autoritățile locale.

Autonomia fiscală este, în general, determinată de competențele legislative și de gradul de libertate în stabilirea nivelului cheltuielilor bugetare, a colectării de venituri fiscale, precum și al acumulării de datorii publice locale. Deci, o unitate administrativă este autonomă dacă nu este obligată să îndeplinească o anumită sarcină sau să majoreze anumite impozite și taxe, precum și dacă PIB-ul său sau rata fiscalității și baza de impunere nu sunt determinate de un alt nivel interguvernamental.

Gradul de autonomie fiscală în România este determinat ca pondere a veniturilor locale, exclusiv transferurile guvernamentale, în veniturile totale ale bugetului general consolidat. Argumentul teoretic cel mai frecvent întâlnit în lucrările de specialitate pentru a susține necesitatea descentralizării, exprimă necesitatea ca fiecare serviciu public să fie oferit de autoritățile locale din cadrul fiecărei unități administrative-teritoriale, astfel încât acestea să poată să își internalizeze beneficiile și costurile ocazionate de satisfacerea colectivității locale.

Gradul de descentralizare fiscală este dat de ponderea cheltuielilor bugetelor locale în cheltuielile bugetului general consolidat, corespunzătoare fiecărui serviciu public.

2.5. Administrația publică locală

la nivelul municipiului Târgu Mureș

2.5.1. Prezentarea municipiului Târgu Mureș

Municipiul Târgu Mureș, reședința județului Mureș, este un centru urban cu o economie dinamică. Târgu Mureș este al 12-lea oraș ca mărime din România, puternic centru administrativ, economic și cultural. Se remarcă numărul mare de societăți comerciale mari, mijlocii și mici, având preocupări complexe de la cele industriale la construcții, transporturi și telecomunicații, prestări servicii pentru populație, prelucrarea lemnului și a metalelor, mașini textile, industria alimentară, ș.a.

Municipiul Târgu Mureș este amplasat la intersecția a trei zone geografice Câmpia Transilvaniei, Valea Mureșului și Valea Nirajului, la o altitudine de aproximativ 320 m față de nivelul mării. Suprafața totală a orașului este de 66,96 km² și are 203,1 km rețea de transporturi auto, 175 km străzi, 236 km rețea canalizare publică, 225 km rețea apă potabilă și 197 km rețea de gaze naturale. Fondul funciar este de 4.930 ha din care 2.690 ha în intravilan, iar 2.240 ha în extravilan. Suprafața totală a spațiilor verzi este de 223,4 ha.

Conform rezultatelor ultimului recensământ desfășurat în anul 2002, municipiul Târgu Mureș are 149.577 locuitori. Structurile populației municipiului Târgu Mureș după etnii și religie sunt prezentate în figurile nr. 23 și 24.

Fondul total de locuințe este 57.070 împărțite în următoarele cartiere: Tudor Vladimirescu, 1848 (sau Dâmbul Pietros), Aleea Carpați, Unirii, 7 Noiembrie, Budai Nagy Antal, Zona Centrală, Cornișa, Gara de Sud, Libertății, Livezeni, Mureșeni, Substejăriș.

Municipiul Târgu Mureș, este cunoscut în documentele scrise de pe la 1300, sub denumirea de Novum Forum Siculorum, adică Târgul sau Noul Târg al Secuilor, care a devenit principalul centru economic al zonei. Negustorii și breslașii au fost cei care au pus, aici, bazele economiei municipiului, încă din epoca feudală. Odată cu aceasta s-a clădit o viață spirituală pe măsură, astfel încât municipiul se prezintă astăzi ca un puternic nucleu economic și cultural. Este de asemenea un loc al așezămintelor culturale – biblioteci, muzee, teatre, instituții muzicale, dintre care se pot aminti: Teatrul Național, Orchestra Filarmonică, Biblioteca Județeană, etc.

Târgu Mureș este și un oraș al școlilor, de la gimnazii și colegii, până la învățământul universitar: medical, tehnic, pedagogic, artistic, ființând aici școli vestite încă din evul mediu. În municipiu Târgu Mureș funcționează 102 de unități de învățământ, începând de la cel preșcolar, până la instituții de învățământ superior. Principalele instituții de învățământ liceal ale orașului sunt: Colegiul "Alexandru Papiu Ilarian", Colegiul "Unirea", Liceul "Bolyai Farkas", Liceul Pedagogic, Liceul Economic, Liceul de Artă, etc. Învățământul superior în Târgu Mureș este reprezentat de instituții de stat și de instituții particulare. Din prima categorie fac parte Universitatea de Medicină și Farmacie, Universitatea "Petru Maior", Universitatea de Artă Teatrală. Din a doua categorie fac parte: Universitatea "Dimitrie Cantemir", Universitatea "Sapientia", Universitatea Tehnică "Gabor Denes". Un plus în consolidarea imaginii școlii de medicină din Târgu Mureș este adus și de centrul de instruire național în medicină de urgență, efectuat de SMURD Târgu Mureș.

Municipiul Târgu Mureș a cunoscut o evoluție pozitivă în ultimii ani, iar acest lucru a fost posibil prin implicarea eficientă a societăților comerciale târgu-mureșene, prin responsabilitatea și profesionalismul de care au dat dovadă oamenii de afaceri.

Sediul Primăriei este în Municipiul Târgu Mureș, Piața Victoriei nr. 3.

Administrația publică locală este preocupată în permanență de dezvoltarea economică a localității, de perspectivele acesteia. Primăria municipiului Târgu Mureș caută să promoveze programe și proiecte clare de dezvoltare ale orașului, precum și elaborarea unei strategii investiționale coerente, pe termen lung. Au avut prioritate problemele elementare de infrastructură ale orașului, privind asigurarea utilităților, salubrizarea, iluminatul public, modernizarea drumurilor, transportul, termoficarea, piețele agroalimentare, parcurile, zonele de agrement, etc. E nevoie însă și de programe de perspectivă, de proiecte majore capabile să atragă surse de finanțare extrabugetare.

2.5.2. Atribuțiile autorităților publice locale ale municipiului Târgu Mureș

Administrația publică reprezintă un instrument al statului folosit în "scopul satisfacerii interesului general, prin acțiunea puterii publice", fiind constituită din ansamblul serviciilor publice a căror bună desfășurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politică.

Administrația publică, prin multitudinea autorităților administrative ale statului și ale colectivităților locale, determină ordonarea, pentru realizarea funcțiilor pe care le au, în baza a două criterii:

1) criteriul teritorial – căruia îi corespunde o structură ierarhică. Potrivit acestui criteriu, autoritățile administrației publice se vor împărți în autorități centrale și locale, după raza teritorială în care activează, colectivitatea de cetățeni fiind aceea care motivează existența acestei structuri. Astfel, autoritățile centrale acționează în interesul colectivității umane existente la nivelul statului, iar autoritățile locale pentru rezolvarea intereselor colectivităților locale.

2) criteriul competenței materiale – căruia îi corespunde structura funcțională și divide autoritățile administrației publice în autorități cu competență generală și autorități cu competență de specialitate.

Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea, respectiv funcționarea autorităților administrației publice locale care, se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice. Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin municipiului. În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să elaboreze și să aprobe bugetele de venituri și cheltuieli ale comunelor, orașelor și județelor, în condițiile legii.

Primarul, viceprimarii, secretarul municipiului, împreună cu aparatul propriu al Consiliului local municipal și Serviciile publice de deservire constituie Primăria Municipiului, instituție publică cu activitate permanentă, care asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor Constituției, a legilor țării, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor Guvernului, a actelor emise de ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, a hotărârilor Consiliului județean, ale Consiliului local și soluționează problemele curente ale colectivității. Totodată, asigură și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Dreptul colectivității locale la autonomie administrativă se exercită prin două categorii de persoane administrative și anume:

deliberativ – consiliul local;

executiv – primarul.

Aleșii locali sunt primarul și consilierii locali. În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Mandatul primarului, respectiv al consilierului local este de 4 ani.

A. Primarul municipiului Târgu Mureș este autoritatea executivă a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în municipiul Târgu Mureș și exercită funcția de ordonator principal de credite. Începând din anul 2000, aflat la cel de-al treilea mandat, primarul ales al municipiului Târgu Mureș este dr. Dorin Florea. Primarul funcționează ca autoritate administrativă autonomă și rezolvă treburile publice din municipiu, în condițiile prevăzute de lege. Ca atare, el are nu numai calitatea de demnitar ales, ci și pe aceea de șef al administrației publice locale aflat "în serviciul acesteia", răspunzând de buna funcționare a administrației publice locale, în condițiile legii. Primarul constată încălcările legii și adoptă măsurile legale pentru înlăturarea acestora sau, după caz, sesizează organele competente. În exercitarea funcției, primarul este ocrotit de lege.

Primarul îndeplinește o dublă calitate de reprezentare: ca reprezentant al statului în municipiu, în acest sens exercitând atribuții de ofițer de stare civilă și este persoana sub îndrumarea căreia se realizează activitatea de autoritate tutelară și stare civilă; și ca reprezentant al municipiului în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.

Conform Legii nr. 215/2001, a Administrației publice locale, și a Legii nr. 273/2006, privind Finanțele publice locale, primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției și ale legilor țării, ale decretelor Președintelui României, ale hotărârilor Guvernului, ale actelor emise de ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, ale hotărârilor Consiliului Județean și asigură executarea hotărârilor Consiliului local municipal.

Atribuțiile ce revin primarului, sunt stabilite de lege sau încredințate de către Consiliul local municipal. Primarul rămâne competent să exercite oricând una sau alta dintre atribuțiile delegate, actele sale efectuate în legătură cu atribuțiile delegate fiind întru totul valabile. Pentru exercitarea aceleiași atribuții, primarul poate delega una sau mai multe persoane, fără ca în această situație să fie vorba de conflict pozitiv de competență. În exercitarea atribuțiilor sale, emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii după ce sunt aduse la cunoștința publică sau după ce ai fost comunicate persoanelor interesate.

Primarul numește și eliberează din funcție personalul din aparatul său de specialitate, cu excepția secretarului și controlează atât activitatea acestui personal, dar și activitatea personalului serviciilor publice de deservire.

B. Consiliul local al municipiului Târgu Mureș este autoritatea deliberativă a administrației publice locale și își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Consiliul local are inițiativa și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice, locale sau centrale. Consiliul local al municipiului Târgu Mureș are în componența sa 23 de membri, ce sunt reprezentanții a unui număr de 6 partide politice, după cum se poate observa din figura nr. 25.

Figura nr. 25. Structura politică a Consiliului local Tg.Mureș

Atribuțiile consiliului local, constau în aprobarea bugetului local, a împrumuturilor, virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare și a contul de încheiere a exercițiului bugetar.

Avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială, de organizare și amenajare a teritoriului, documentații de amenajare a teritoriului și urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală și de cooperare transfrontalieră.

Aprobă, la propunerea primarului, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate, ale instituțiilor și serviciilor publice, precum și al regiei autonome de interes local.

Stabilește măsurile necesare pentru construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor, podurilor, precum și a întregii infrastructuri aparținând căilor de comunicații de interes local.

Contribuie la realizarea măsurilor de protecție și asistență socială; asigură protecția drepturilor copilului, potrivit legislației în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale; înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere de interes local, etc.

C. Aparatul de specialitate al primarului cuprinde funcționarii publici și personalul contractual din direcții, servicii și compartimente prevăzute în organigramă și în prezentul regulament. El își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legii, hotărârile Guvernului și ale Consiliului local municipal. Structura acestuia și numărul de personal este, în concordanță cu specificul instituției, în limita mijloacelor financiare de care dispune și cu respectarea dispozițiilor legale.

D. Viceprimarii sunt aleși de Consiliul local municipal și exercită atribuții delegate în numele primarului, prin dispoziția primarului.

E. Secretarul municipiului Târgu-Mureș este funcționar public cu funcție publică de conducere, este subordonat primarului, se bucură de stabilitate în funcție, îndeplinește atribuții încredințate de către Consiliul local municipal sau de către primar și își desfășoară activitatea în condițiile legii.

2.5.3. Organizarea și funcționarea Primăriei municipiului Tg.Mureș

Structura organizatorică a Primăriei municipiului Târgu Mureș, este prezentată detaliat în anexa nr. 8, care prezintă organigrama și numărul de personal, pe compartimente funcționale, pentru aparatul de specialitate al primarului municipiului Târgu Mureș, organigramă furnizată de Primăria Târgu Mureș. Atribuțiile direcțiilor, serviciilor, birourilor și compartimentelor aparatului propriu al Consiliului local municipal sunt încredințate de către primar și sunt stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al Primarului.

Structura organizatorică a principalelor servicii care participă direct la desfășurarea procesului bugetar local este prezentată în figura nr. 26.

Figura nr. 26. Structura organizatorică a principalelor servicii implicate în

procesul bugetar local al Primăriei municipiului Târgu Mureș

2.5.4. Rolul și atribuțiile Direcției economice din cadrul Primăriei municipiului Târgu Mureș

Direcția Economică stabilește măsurile necesare și soluțiile legale pentru buna administrare, întrebuințare și executare a bugetului local. Prin compartimentele de specialitate, propune pentru aprobare Consiliului local municipal, în urma analizelor efectuate pe baza unor studii de eficiență, virările de credite și soluții pentru utilizarea fondurilor din rezerva bugetară.

Direcția Economică este compusă din următoarele servicii de specialitate:

A. Serviciul de stabilire, încasare impozite și taxe. Acest serviciu are obligația constatării, stabilirii și urmăririi impozitelor și taxelor locale, datorate de persoanele fizice și persoanele juridice și încasarea la bugetul local a veniturilor fiscale și nefiscale neplătite în termen. În acest sens, se fac propuneri pentru stabilirea de impozite, taxe locale și taxe speciale, datorate de persoanele fizice și persoanele juridice, modificarea cuantumului impozitelor și taxelor locale, precum și stabilirea de taxe speciale. Colaborează cu celelalte servicii pentru întocmirea raportului anual ce se prezintă Consiliului local municipal și asigură prezentarea tuturor documentelor necesare ordonatorului principal de credite și Consiliului local municipal, în vederea întocmirii, precum și a modului de execuție a bugetului local.

B. Serviciul de urmărire și executare silită persoane fizice și juridice, realizează activități legate de executarea silită a persoanelor fizice și juridice în vederea recuperării debitelor restante datorate bugetului local, reprezentând interesele Primăriei și ale Consiliului local, ca subiecte de drepturi și obligații, în fața instanțelor judecătorești, referitoare la contestațiile la executare silită, lichidări judiciare și alte litigii care au ca obiect realizarea unor creanțe ale bugetului local.

Serviciul are sarcini legate de efectuarea de analize și întocmiri de situații în legătură cu verificarea, constatarea și stabilirea taxelor și impozitelor locale la persoanele juridice, prezentarea cauzelor care generează fenomenele de evaziune fiscală și propune măsuri pentru întărirea legalității în materie de impozite și taxe.

C. Serviciul buget-contabilitate (control financiar intern). Acest serviciu realizează evidența contabilă la nivelul Primăriei Municipiului Târgu-Mureș în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pe acțiuni legate de contabilitatea mijloacelor fixe și evidența operativă la locurile de folosire, contabilitatea materialelor și obiectelor de inventar, contabilitatea mijloacelor bănești, a deconturilor, precum și contabilitatea cheltuielilor și veniturilor bugetului local.

Serviciul buget-contabilitate fundamentează și întocmește anual, la termenele prevăzute de lege, proiectul bugetului local al municipiului Târgu Mureș, asigurând prezentarea tuturor documentelor necesare ordonatorului principal de credite și Consiliului local. În cursul anului urmărește permanent realizarea bugetului local stabilind măsurile necesare și soluțiile legale pentru buna administrare, întrebuințare și executare a acestuia, cu respectarea disciplinei financiare. Întocmește contul de încheiere a exercițiului bugetar și îl supune aprobării Consiliului local municipal, prin șefii ierarhici.

D. Serviciul concesionări, închirieri, vânzări și respectarea disciplinei contractuale. Acest serviciu inițiază licitațiile pentru închirierea, concesionarea sau înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul municipiului. În cadrul acestui serviciu se întocmesc, în baza proceselor verbale de licitație, contractele de concesionare și închiriere de bunuri. În colaborare cu Serviciul juridic contencios, ține evidența acestora, asigură respectarea termenelor și realizarea lor în condițiile legii, privind plata și termenele de plată cu excepția urmăririi efectuării plății.

CAPITOLUL 3. PROCESUL BUGETAR LOCAL

LA NIVELUL MUNICIPIULUI TÂRGU MUREȘ

3.1. Conținutul, semnificațiile și etapele procesului bugetar local

Documentul bugetar nu reprezintă o simplă listă de venituri și cheltuieli, ci un document extrem de voluminos și de complex în care își găsesc reflectarea decizii de cea mai mare importanță. Sinteza sa se regăsește în Legea anuală a bugetului, care trebuie pusă în aplicare de către guvern în etapa execuției bugetare. La încheierea exercițiului bugetar se întocmește contul general de încheiere a bugetului, supus și el aprobării parlamentului. Organele specializate ale statului supraveghează și verifică operațiile bugetare, supunându-le controlului preventiv și ulterior.

Toate aceste activități se desfășoară în faze succesive, cu excepția controlului, care este prezent în toate etapele. Aceste faze sau etape în care se realizează elaborarea proiectului de buget, dezbaterea și aprobarea lui, execuția și încheierea exercițiului bugetar, precum și controlul asupra tuturor acestor operațiuni formează împreună procesul bugetar.

În general, procesul bugetar reprezintă totalitatea operațiunilor, etapelor sau fazelor pe care le presupune mecanismul întocmirii, aprobării și aplicării în practică a prevederilor autorizate referitoare la cheltuielile publice și la procurarea resurselor necesare.

Fiind parte a bugetului public național, activitatea bugetară la nivel local se circumscrie activității bugetare la nivel național, cunoscând aceleași etape și desfășurându-se pe baza acelorași principii, dar privite prin prisma specificității activității administrației publice locale.

Procesul bugetar local reprezintă un ansamblu de acțiuni și activități din domeniu, care se derulează potrivit cu o anumită succesiune prestabilită. Complexitatea activităților și acțiunilor bugetare este determinată de cuantumul mare al mijloacelor bănești antrenate din masa monetară în circulație, necesare acoperirii cheltuielilor publice, ca opțiuni și priorități de interes general la nivelul localităților. Responsabilitățile și competențele în domeniu au rostul să conducă la un circuit cât mai eficient al banului public.

Procesul bugetar local poate fi caracterizat ca un ansamblu de măsuri, mijloace și instrumente prin intermediul cărora entități organizatorice stabilite de lege și populația, cu responsabilități și competențe bine precizate, procedează atât la proiectarea indicatorilor de venituri și cheltuieli publice, prin balanțe financiare specifice, cât și la realizarea acestora în sensul colectării de mijloace bănești pentru efectuarea de plăți în susținerea cheltuielilor generate de interese de ordin public.

La fel ca și în cazul bugetului de stat, cele patru etape parcurse de bugetele publice locale în misiunea lor social-economică, sunt:

1. Elaborarea proiectului de buget;

2. Aprobarea proiectului de buget;

3. Execuția bugetului local;

4. Încheierea și controlul bugetului local.

Procedurile implicate de etapele procesului bugetar la nivel local și termenele de desfășurare a acestora înregistrează unele diferențe comparativ cu procesul bugetar la nivel central și sunt specificate în Legea finanțelor publice locale. Metodologia de elaborare și de execuție a bugetelor locale este stabilită de către Ministerul Economiei și Finanțelor.

În figura nr. 27, este prezentată schematic procedura elaborării și aprobării proiectului bugetului local al municipiului Târgu Mureș, ce va fi prezentată în subcapitolele următoare.

3.1.1. Elaborarea proiectului bugetului local – etapă fundamentală

a procesului bugetar local

Elaborarea proiectului de buget local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor și cheltuielilor la nivelul unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridică și se efectuează la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale cu sprijinul organelor financiare de specialitate. Proiectele de buget se elaborează pornind de la propunerile proprii ale administrației locale și ale instituțiilor publice finanțate din bugetele locale.

Elaborarea proiectului bugetului local al Primăriei municipiului Târgu Mureș, este de competența primarului municipiului, care reprezintă autoritatea executivă a administrației publice locale la nivelul municipiului.

În proiectul de buget sunt prezentate toate fondurile publice alocate municipiului Tg.Mureș, provenind din: bugetul de stat, credite externe, credite interne, venituri proprii, venituri și cheltuieli în afara bugetului local, fonduri externe nerambursabile.

Figura nr. 27 Schema proiectării și adoptării bugetelor locale

Operațiunile specifice desfășurate în procesul de elaborare a bugetului local sunt reprezentate de stabilirea veniturilor și cheltuielilor, în corelația pretinsă de cerința echilibrului bugetar. În etapa stabilirii veniturilor și cheltuielilor fiecărui buget

local, în funcție de necesitățile completării veniturilor proprii se propun și repartizările sumelor defalcate între aceste bugete locale. Elaborarea proiectelor bugetelor locale este supusă cerințelor de "dimensionare" a cheltuielilor bugetare în funcție de prioritățile și necesitățile reale, corelat cu resursele bugetare posibil de mobilizat ale tuturor autorităților, serviciilor și instituțiilor publice. Conform principiului realității, datele care se prevăd la părțile de venituri și cheltuieli sunt expresia proceselor economice și sociale din cadrul municipiului Târgu Mureș.

Proiectele de buget local se dezbat de către Consiliul Local, care are competența stabilirii și modificării taxelor în limitele prevăzute de lege. În situația în care pentru echilibrarea bugetelor locale sunt necesare transferuri din bugetul administrației centrale, definitivarea proiectelor de buget se face după discutarea acestora cu reprezentanții Ministerului Economiei și Finanțelor.

Subordonată acestor cerințe, elaborarea proiectelor de bugete locale începe în etapele prevăzute de normele metodologice ale Ministerului Economiei și Finanțelor, concomitent pentru fiecare unitate administrativ – teritorială, precum și pentru fiecare instituție și serviciu de interes local, aflate în relație de finanțare cu bugetul localității în care își au sediul.

Foarte importante în această etapă a procesului bugetar local, sunt și prevederile Legii privind transparența decizională în administrația publică, care se referă la activitatea administrației publice în general, deci implicit cea care privește elaborarea și adoptarea bugetului local. În vederea realizării principiului publicității și transparenței, practic, sunt două momente esențiale în care primăriile pot supune atenției cetățenilor, proiectul bugetului local: în faza inițială, înainte de transmiterea proiectului de buget către direcțiile generale ale finanțelor publice sau înainte de deliberările consiliului local. Astfel primăria are obligația de a publica un anunț referitor la acest lucru într-un spațiu accesibil publicului și de a transmite anunțul respectiv către mass-media locală.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, primarii, prezintă proiectele de buget, echilibrate, Direcțiilor generale ale finanțelor publice, până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca acestea să depună la Ministerul Finanțelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului, cel mai târziu până la data de 1 iunie a fiecărui an.

Odată cu proiectul anual al bugetului local, ordonatorii principali de credite elaborează și prezintă o prognoză a acestuia pe următorii trei ani, precum și programul de investiții publice, detaliat pe obiective și pe anii de execuție.

Ministerul Economiei și Finanțelor examinează propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și de transferuri cu destinație specială din proiectele bugetelor locale și cu acordul Guvernului comunică limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, transferurile cu destinație specială și criteriile de repartizare a acestora, pe unități administrativ teritoriale până la data de 1 iulie a fiecărui an către Direcțiile generale ale finanțelor publice.

Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit prevederilor legale, elaborează și depun la Direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, până la data de 20 iulie, noile propuneri pentru proiectul bugetului, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului și municipiului București la Ministerul Finanțelor până la data de 1 august a fiecărui an.

3.1.2. Aprobarea proiectului bugetului local

Aprobarea bugetelor locale este de competența organelor legislative locale, adică a consiliilor. Proiectul bugetului local și eventualele contestații se supun dezbaterii consiliului local.

Prealabil aprobării bugetului trebuiesc lămurite cel putin două aspecte:

Mai întâi, este nevoie de aprobarea nivelului taxelor și impozitelor locale pentru anul următor în termen de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a Hotarârii Guvernului privind actualizarea nivelului taxelor și impozitelor locale în funcție de rata inflației.

Soluționarea eventualelor contestații formulate de locuitori,individual, prin hotarâre a Consiliului local pentru fiecare contestație în parte. Contestația nu este altceva decât o posibilitate acordată contribuabililor de a formula direct ( nu prin intermediul celor alesi ) amendamente la ptoiectul de buget . Aceste amendamente au aceeași natura juridică cu cele propuse de consilieri. Potrivit art. 51 din Constituția României, dreptul de petiționare este un drept fundamental, iar în cazul în care acest drept este exercitat, autoritațile publice au obligația de a răspunde petițiilor formulate, contestatarul urmând să aprecieze prin lecturarea dispozițiilor bugetare dacă cererea sa a fost soluționată și mai ales în ce mod.

Conform prevederilor legale, Proiectul bugetului local întocmit de primarul municipiului Târgu Mureș, însoțit de raportul acestuia, precum și de contestațiile depuse de locuitori, este supus spre aprobare Consiliului local.

Consiliul local, în termen de zece zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget, se pronunță asupra contestațiilor depuse de locuitori, dezbate și aprobă bugetul local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri și articole.

Competența aprobării bugetului local al municipiului Târgu Mureș, revine Consiliului local, care reprezintă autoritatea deliberativă a administrației locale.

Rezervarea în competența consiliilor locale a competenței de aprobare a bugetelor locale este un element al conținutului autonomiei financiare a unităților administratv – teritoriale.

În cazul în care consiliile locale nu aprobă proiectele bugetelor locale în termenele prevăzute, Direcțiile generale ale finanțelor publice dispun sistarea alimentării cu cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și cu transferuri consolidabile până la aprobarea acestora. În acest caz se pot efectua plăți din bugetele locale numai în limita veniturilor încasate.

Hotărârile consiliilor prin care se aprobă bugetele locale ale fiecăreia dintre unitățile administrativ-teritoriale, conferă acestor bugete forța lor de acte juridice obligatorii pentru toate subiectele de drept vizate. În același timp, aceste hotărâri produc efecte juridice de autorizare a veniturilor și cheltuielilor prevăzute în fiecare buget local, fără nici o aprobare, confirmare sau avizare de către alt organ de stat. În felul acesta se manifestă autonomia decizională bugetară a tuturor consiliilor de conducere a unităților administrativ-teritoriale locale.

3.1.3. Execuția bugetului local – etapă determinantă

a procesului bugetar local

Execuția bugetelor locale reprezintă o etapă decisivă a procesului bugetar, deoarece de nivelul veniturilor colectate prin bugetele locale depinde capacitatea autorităților administrației publice locale de a efectua cheltuielile necesare furnizării serviciilor publice locale.

Execuția bugetară reprezintă o formă globală de abordare tehnică, pornind de la caracteristicile comune ale relațiilor economice specifice prin care sunt implicați în acțiune toți factorii responsabili și anume statul cu instituțiile specializate și partenerii lui, reprezentanți, contribuabili și ordonatori de credite bugetare.

Execuția bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale se referă la actele și operațiunile de încasare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor prevăzute și autorizate prin actele de aprobare a acestor bugete. Altfel spus, execuția bugetară locală constă în încasarea veniturilor la termenele legale și efectuarea cheltuielilor din bugetele locale în limita aprobată și potrivit destinației stabilite prin buget.

Execuția bugetelor locale necesită respectarea anumitor principii:

prin bugetele locale se prevăd și se aprobă veniturile și creditele bugetare în structura clasificației bugetare;

creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar;

virările de credite bugetare, de la un capitol la alt capitol al clasificației bugetare și de la un program la altul, se aprobă de autoritățile deliberative pe baza justificărilor ordonatorilor de credite bugetare și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.

Virările de credite bugetare în cadrul aceluiași capitol bugetar sau programele de la același capitol sunt de competența fiecărui ordonator principal de credite pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.

Pe parcursul exercițiului bugetar, consiliile locale, consiliile județene și consiliul

general al municipiului București pot aproba rectificarea bugetelor locale în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a rectificării bugetului de stat, precum și în urma unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.

Bugetul local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008 aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 38 din 11.02.2008, a fost rectificat de-a lungul anului 2008, în funcție de situațiile necesare, printr-un număr de 9 Hotărâri ale Consiliului local, nominalizate în capitolului 1 al acestei lucrări, ceea ce reprezintă o frecvență aproape lunară, exceptând perioada de vară.

Execuția de casă a bugetelor locale, reprezintă un segment important în execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare, în gestiunea lor propriu-zisă, care se efectuează prin unitățile administrativ-teritoriale ale Trezoreriei Finanțelor Publice sau prin unitățile bancare competente să participe Ia executarea bugetelor locale.

În ceea ce privește veniturile, realizarea se concretizează în vărsarea – plata, încasarea, controlul și urmărirea lor de pe poziția contribuabililor și a instituțiilor financiar-bancare. Cea mai mare parte a obligațiilor bugetare se realizează la inițiativa plătitorilor (în special, persoane juridice) care acționează în nume propriu și în numele unor subiecte de venituri bugetare (salariați, pentru impozitul pe salarii). La rândul lor, organele fiscale sunt în situația (îndeosebi, în relațiile cu persoanele fizice) de a prelua prin impunere – debitare alte venituri. Totodată, pe parcursul execuției bugetare, compartimentele de venituri bugetare (de impozite directe sau indirecte) se implică în urmărirea și controlul realizării obligațiilor bănești către bugetele publice. Într-o măsură mai pronunțată, se găsesc în această situație compartimentele de control și urmărire fiscală din cadrul instituțiilor finanțelor publice.

În planul tehnicilor, metodelor și procedeelor care însoțesc execuția veniturilor și cheltuielilor, distincția în abordare a fenomenelor și operațiunilor specifice se cere a fi realizată, mai întâi, separat pentru cele două categorii de indicatori, și apoi pe componente bugetare, pe entități instituționale specializate implicate cu anumite răspunderi și competențe, precum și pe categorii de contribuabili (persoane juridice, persoane fizice), la venituri și pe ordonatori de credite bugetare, la cheltuieli.

A. Execuția părții de venituri a bugetelor locale este urmărită de către perceptorii și casierii din unitățile administrativ teritoriale locale și de către funcționarii serviciilor de impozite, taxe și alte venituri. Execuția părții de venituri a bugetelor locale presupune urmărirea încasării veniturilor grupate pe capitole și subcapitole față de prevederile din bugetul aprobat.

Veniturile bugetului local al municipiului Târgu Mureș, sunt constituite din sursele realizate pe teritoriul municipiului și din alte surse, în conformitate cu dispozițiile legale. Veniturile încasate și sursele de proveniență a acestora, la nivelul exercițiului bugetar local pe anul 2008, au fost prezentate în capitolul 2 al acestei lucrări.

Veniturile înscrise în buget reprezintă sarcini minime. Depășirea acestora (cu excepția celor extrabugetare) nu reprezintă un act de indisciplină bugetară dacă nu au fost încălcate legile fiscale. Atenția este deci îndreptată spre identificarea tuturor surselor de venituri și încasarea integrală a sumelor cuvenite statului, fără săvârșirea de abuzuri fiscale.

Impozitele si taxele locale se stabilesc de către Consiliul local al municipiului Târgu Mureș, în limitele și condițiile legii, și reprezintă veniturile proprii ale bugetului local. Colectarea veniturilor proprii în bugetul locale depinde de evoluția bazei impozabile, de termenele legate de încasare a veniturilor, de măsurile adoptate de organele locale în vederea urmăririi veniturilor, și combaterea evaziunii fiscale. Sumele încasate din veniturile proprii, peste cele aprobate prin bugetele locale se pot utiliza în vederea suplimentării cheltuielilor prevăzute în bugetele locale cu aprobarea consiliilor locale.

Redevențele pentru serviciile publice delegate se stabilesc de către Consiliul local al municipiului Târgu Mureș, în limitele și condițiile legii și în raport cu nevoile anuale medii de investiție pentru patrimoniul public care aparține infrastructurii publice a serviciilor.

În baza contului de execuție a părții de venituri a bugetelor locale se compară prevederile aprobate la venituri cu veniturile încasate și se stabilesc sumele încasate în plus și cele neîncasate.

De asemenea, analiza execuției veniturilor din bugetele locale necesită cunoașterea ponderii diverselor venituri în total venituri.

Încasarea propriu-zisă a veniturilor bugetare se realizează separat pe categorii de contribuabili (agenți economici, instituții publice și persoane fizice), pe bugete publice și pe categorii de venituri corespunzătoare subdiviziunilor clasificației (capitole și subcapitole) pe baza unor metode, tehnici, procedee de lucru stabilite la nivelul unităților operative ale Trezorerie Finanțelor Publice.

Vărsarea veniturilor bugetare reprezintă, în cele mai multe situații, manifestarea inițiativei la plată a contribuabililor, ce este reflectată prin evidențe tehnic-operative ori contabile și consemnată prin ordine de plată, ori chitanțe.

Depersonalizarea veniturilor bugetare, ca urmare a manifestării principiului neafectării veniturilor bugetare, este singurul moment din circuitul banului public prin balanțele financiar-operative, în care nu se produc consemnări informaționale prin evidențe însă, marchează trecerea la execuția părții de cheltuieli bugetare din acestea.

B. Execuția părții de cheltuieli a bugetelor locale se bazează, ca și execuția bugetului de stat, pe procedeul "creditelor bugetare", utilizabile cu aprobarea ordonatorilor de credite ai bugetelor locale (președinții sau primarii).

Execuția părții de cheltuieli a bugetelor publice se derulează separat de venituri, presupunând noțiuni, elemente, metode și procedee specifice. În mod reprezentativ pentru execuția cheltuielilor sunt expresii care pornesc de la noțiunea de credite bugetare (aprobarea, virare, ordonatori, etc.), metode și tehnici de finanțare bugetară (deschidere și repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace bănești sau alocare de fonduri, etc.), etape în perfectarea unei cheltuieli (angajare, lichidare, ordonanțare, plată).

Cheltuielile înscrise în buget reprezintă limite maxime. Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decât cele pentru care s-a obținut aprobarea, reprezintă o încălcare a disciplinei financiare, iar cei vinovați sunt sancționați. Aici preocuparea este aceea de a efectua cheltuieli în limitele, condițiile și pentru destinațiile legale, evitându-se deturnările de fonduri, risipa și abuzurile.

Din bugetul local al municipiului Târgu Mureș se finanțează, în condițiile stabilite de lege, acțiuni social culturale, obiective și acțiuni economice de interes local, cheltuieli de întreținere și funcționare a autorităților administrației publice locale, precum și alte obiective prevăzute prin dispoziții legale. Categoriile de cheltuieli realizate la nivelul execuției bugetare aferente anului 2008, au fost prezentate în capitolul 1 al acestei lucrări.

Analiza execuției cheltuielilor din bugetele locale presupune compararea cheltuielilor realizate cu cheltuielile aprobate prin proiectul de buget și urmărirea încadrării în limitele cheltuielilor aprobate.

Cheltuielile din bugetele locale se efectuează în următoarele faze: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata.

Angajarea reprezintă momentul în care prin documente se formează obligațiile instituțiilor publice locale de a plăti anumite sume de bani unor terțe persoane. Cheltuielile din bugetele locale se angajează de către conducătorii instituțiilor publice locale, respectiv ordonatorii de credite.

Lichidarea constituie operațiunea prin care se constată serviciul necesar unei instituții publice locale și se stabilește suma de plată corespunzătoare de către ordonatorul de credite bugetare. Lichidarea cheltuielii are două faze:

faza în care se constată faptic și pe bază de acte justificative realizarea operației angajate sau dispuse în prealabil;

faza în care se stabilește suma datorată beneficiarului. În raport cu gradul de îndeplinire a obligației consemnate cu prilejul angajării prealabile, suma datorată coincide sau nu cu cea stabilită în momentul angajării cheltuielii.

Ordonanțarea constă în emiterea unei dispoziții de plată a unei sume de bani de la bugetul local de către ordonatorul de credite în favoarea diverselor persoane care au furnizat bunuri și servicii. Ordonanțarea plății se realizează prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de plată adresată casierului, prin care, în urma lichidării, se dispune plata sumei cuvenite beneficiarului. În principiu, operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării sunt de competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice.

Plata reprezintă operația de achitare a unei sume de bani de către instituțiile publice locale de către șeful compartimentului financiar-contabil către cei care au livrat bunuri și au prestat serviciile, în limita fondurilor disponibile.

3.1.4. Încheierea execuției bugetare

Pornind de la principiul anualității, execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. În spiritul acestui principiu, orice venit neîncasat și orice

cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată și neplătită până la data de 31 decembrie se va încasa sau se va plăti în contul bugetului pe anul următor. Creditele neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept.

Disponibilitățile din fondurile externe nerambursabile și cele din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene rămase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor de implementare se reportează în anul următor cu aceeași destinație. Fondurile prevăzute și repartizate se utilizează potrivit acordurilor încheiate cu partenerii externi.

Conform art. 39 alin. (1) lit. c, din legea contabilității, încheierea execuției bugetelor locale se efectuează de ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale.

Trimestrial și anual, primarul municipiului Târgu Mureș, ca ordonator principal de credite, are obligația întocmirii de situații financiare asupra execuției bugetare care se depun la Direcțiile generale ale finanțelor publice care, după verificarea și centralizarea lor, acestea întocmesc și depun la Ministerul Economiei și Finanțelor darea de seamă contabilă centralizată asupra execuției bugetelor locale, la termenele și potrivit unor norme stabilite.

Primarul întocmește, prin compartimentul de specialitate al primăriei, și prezintă spre aprobare Consiliului local, până la data de 31 mai a anului următor, contul anual de execuție a bugetului local în structura următoare:

la venituri se încadrează prevederile bugetare aprobate inițiale, prevederile bugetare definitive și încasările realizate;

la cheltuieli se găsesc creditele bugetare inițiale, creditele bugetare definitive și plățile efectuate.

Excedentul anual al bugetului local rezultat în urma regularizării în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează în ordine pentru:

rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și a comisioanelor aferente;

constituirea fondului de rulment;

Disponibilitățile fondului de rulment sunt purtătoare de dobândă, se păstrează într-un cont distinct, deschis pe seama fiecărei unități administrativ teritoriale, la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în afara bugetului local, și pot fi utilizate temporar pentru acoperirea golurilor de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent, precum și pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar.

Pentru anul 2008, la nivelul Primăriei municipiului Târgu Mureș, în cadrul "veniturilor și cheltuielilor din afara bugetului local" (anexa nr. 7) s-au înregistrat venituri în sumă totală de 24.170.634 lei, din care s-au efectuat cheltuieli pe parcursul anului 2008, în valoare totală de 16.553.649 lei. Deficitul bugetar înregistrat la încheierea exercițiului bugetar local al anului2008, în sumă de -7.320.969 lei, a

fost acoperit din "fondul de rulment" constituit în cadrul "veniturilor din afara bugetului local", care la sfârșitul perioadei înregistra o sumă de 19.157.556 lei. Utilizarea fondului de rulment și contul de execuție al acestuia s-a aprobat de către Consiliul local , Târgu Mureș, în afara bugetului local.

3.2. Posibilități de îmbunătățire a procesului bugetar local

Procesul bugetar local continuă să aibă un efectul nociv, puternic, asupra autonomiei locale, în special la primul nivel al administrației locale – localitatea propriu-zisă. Conform calendarului bugetar, planificarea bugetară se pornește cu aproape un an înainte, și administrația locală trebuie să aștepte adoptarea bugetului de stat de către guvern și parlament în octombrie-decembrie. Apoi așteaptă ca Ministerul de Finanțe să comunice județelor sumele ce pot fi transferate și modul lor de alocare, după care Consiliile județene se întrunesc și decid cum și cât alocă mai departe transferurile.

Pe de altă parte, banii transferați de la centru sunt trimiși în doi pași, întâi județelor și de la acestea la localități. Pentru că, toate instituțiile publice în România folosesc Trezoreria, nu există un motiv tehnic pentru care acești bani să nu fie trimiși direct localităților, putându-se rezolva simplu, eliminându-se astfel intermediarii. Datorită faptului că nu se știe dinainte cuantumul și data transferurilor de la bugetul de stat, este practic imposibilă fundamentarea strategiilor multianuale.

Bugetul local, cu toate anexele sale, este un document stufos, tehnic și greu de descifrat. Acest lucru face ca o consultare publică cu tema"bugetului local" să pară foarte greu de realizat pentru că este greu pentru cetățeni să se documenteze și să își formuleze o opinie validă referitoare la acest subiect.

Un proces bugetar mai rațional,independent și performant, poate presupune:

1. Delegarea competenței administrației locale în adoptarea și aplicarea părții bugetului provenită din surse proprii, fără a mai aștepta aprobarea bugetului național. Bugetele locale vor avea astfel o componentă independentă de calendarul bugetului de stat, gata să intre în funcțiune la 1 ianuarie așa cum cere legea. Acest lucru ar presupune stabilirea unui grad real de autonomie financiară.

2. Partea de transferuri pentru administrațiile locale în bugetul de stat ar trebui să urmeze o procedură de adoptare rapidă de către guvern și parlament, astfel încât termenul limită pentru aprobarea parlamentară să fie, de exemplu, 15 octombrie. Asta ar da consiliilor locale timp să-și discute bugetele înainta începerea anului fiscal.

3. Urmând separării de atribuțiuni între cele două nivele ale administrațiilor locale, Consiliile Județene trebuie excluse de pe traseul sumelor de echilibrare pentru localități sau a banilor ce finanțează funcții sută la sută locale. Nu este un motiv pentru a le menține ca intermediari acolo unde nu e cazul, din moment ce este simplu ca ,banii să fie trimiși direct de la Ministerul de Finanțe la utilizatorul final.

4. Transparența execuțiilor bugetare trebuie mult îmbunătățită, iar elementele cele mai importante trebuie publicate regulat și din oficiu, nu ascunse cu grijă sub munți de informație irelevantă. Nu este acceptabil ca datele financiare, precum cele analizate în prezenta lucrare, să fie obținute doar cu insistență și mare efort, pe baza Legii Accesului la Informație.

5. În realizarea veniturilor trebuie să existe două condiții esențiale: încasarea la termen a venitului și în cuantumul prevăzut. Reuniunea cumulativă a celor două principii este determinantă pentru finanțarea obiectivelor și acțiunilor prevăzute la capitolul cheltuieli bugetare.

6. Stabilirea veniturilor de încasat, luând în calcul și puterea economică a localității. Nerealizarea încasărilor bugetare conform prevederilor, necesită o analiză atentă a cauzelor ce au determinat acest lucru. O fundamentare eronată a veniturilor, duce la slaba realizare a cheltuielilor publice și implicit la deficit. Un management local performant, presupune o revizuire a modului în care se colectează și se cheltuiesc banii comunităților locale.

7. Pentru a răspunde necesităților impuse de diversificarea permanentă a cerințelor cetățenilor și a mediului economic, este necesară crearea și dezvoltarea unui corp profesionist de funcționari publici, stabil și neutru din punct de vedere politic, capabil să asigure funcționarea unei administrații publice eficiente, aflată într-o continuă transformare și adaptare.

8. Noile tehnologii ale informației reprezintă mijloace ce pot determina reducerea costurilor de funcționare a administrației publice locale, raționalizarea procesului decizional și creșterea implicării cetățeanului în actul administrativ. Cu ajutorul acestor tehnologii se pot realiza principiile transparenței și publicității procesului bugetar local. Site-ul primăriei municipiului Târgu Mureș nu este unul funcțional. Informația existentă pe site este "selectată cu atenție", adică se găsesc mii de acte ale Consiliului local care fac trimiteri la "anexe" ce nu sunt publicate odată cu actul administrativ, vizitatorul site-ului nu găsește informații relevante referitoare la municipiu.

CONCLUZII

Administrația publică la nivelul unităților administrativ teritoriale se organizează și funcționează pe baza principiilor autonomiei locale, al descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes local.

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale statului. Aceasta este condiția autonomiei financiare, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, ce îi asigură suportul financiar al funcționării.

Organizarea distinctă a finanțelor locale pe baza autonomiei lor financiare este necesară deoarece comunitățile locale cunosc cel mai bine posibilitățile proprii privind resursele bănești și în special nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite.

La baza desfășurării încasărilor și plăților efectuate de către o instituție publică stă bugetul de venituri și cheltuieli. Bugetul, în accepțiunea legii finanțelor publice reprezintă documentul prin care sunt prevăzute și aprobate anual veniturile și cheltuielile publice stabilite în funcție de gradul de subordonare a instituției.

Bugetele locale reflectă cerințele de resurse financiare necesare realizării acțiunilor sociale, economice de dezvoltare din competența autorităților publice locale dar și modul de procurare a resurselor financiare din cursul unui exercițiu financiar.

Bugetul local reflectă relații economice bănești care apar în procesul repartiției venitului național cu prilejul constituirii și repartizării de fonduri centralizate cu adresare generală la și de la dispoziția unităților administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii unor interese ale colectivităților publice locale.

Cadrul legal care reglementează funcționarea administrației locale pe tema bugetelor locale include următoarele legi: Constituția României, Legea administrației publice locale, Legea finanțelor publice, Legea finanțelor publice locale, Legea privind contenciosul administrativ, Codul fiscal, Legea anuală a bugetului de stat. Alături de acestea se regăsesc și ordonanțe și hotărâri ale guvernului, ordine ale ministerelor și prefecturilor, hotărâri ale consiliilor județene, hotărâri ale consiliilor locale, dispoziții ale președintelui consiliului județean, dispoziții ale primarului.

Ca balanțe financiare, bugetele locale cuprind, pe de o parte, venituri și pe de altă parte, cheltuieli. Ambele categorii de indicatori au o structură diversă.

Veniturile din bugetele locale sunt într-o situație particulară prin comparație cu celelalte componente ale sistemului. Astfel, o primă parte a acestora o constituie veniturile proprii reprezentate de impozite și taxe locale (impozit pe clădiri, impozit pe terenuri, etc.). Diferența pentru completare, până la concurența mărimii cheltuielilor o reprezintă veniturile de echilibrare ce provin din bugetul de stat, realizate în teritoriu, pentru echilibrarea bugetelor locale, sau se apelează la subvenții ce reprezintă sume de bani fără nominalizare de surse din bugetul de stat.

Cheltuielile din bugetele locale sunt determinate și de nevoia de implicare a autorităților la acest nivel pentru a acționa în interesul localităților și cetățenilor pe domeniile menționate, în sensul dezvoltării și susținerii bazei tehnico-materiale a instituțiilor implicate în educație, cultură, asistență socială. Structural, cheltuielile din bugetele locale se referă la acțiuni social-culturale, de gospodărire comunală, ordine publică, etc. Răspunderea gestiunii bugetelor publice revine consiliilor de la nivelul unităților administrativ-teritoriale prin compartimentele de specialitate.

În urma analizei efectuate asupra desfășurării elaborării, aprobării și execuției bugetului de venituri și cheltuieli al Primăriei municipiului Târgu Mureș, se constată.

1. La nivelul primei etape a procesului bugetar, elaborarea, aceasta se desfășoară pe baza propunerilor din proiectele administrației proprii, ale instituțiilor publice și serviciilor finanțate integral sau parțial din bugetul local.

2. În fundamentarea indicatorilor de venituri și cheltuieli, se folosește metoda automată, adică veniturile și cheltuielile ce se prevăd în bugetul anului următor se determină în funcție de nivelul veniturilor și cheltuielilor penultimului an, la care s-a încheiat exercițiul, plus corelarea cu indicele dezvoltării economice, cel al inflației, cursul monedei euro, etc. Această metodă, nu reflectă influențele factorilor care au determinat evoluția acestor indicatori de la un an la altul și deci, nu se pot elimina efectele negative determinate de aceștia.

3. Referitor la cea de a doua etapă a procesului bugetar,aprobarea, proiectul bugetului local se prezintă spre aprobare consiliului local sau județean, fără însă a fi însoțit de eventualii indicatori avuți în vedere, fără justificările necesare. Proiectul prezentat spre aprobare este un "tabel interminabil de cifre", ce nu respectă structura cerută conform legii. De exemplu, nu se specifică realizările bugetare anterioare, ci doar planificările, care oricum au fost făcute oarecum "automat".

4. În ce privește execuția bugetară, aceasta presupune o supraveghere atentă

asupra efectuării cheltuielilor și realizarea unui nivel mai ridicat al veniturilor proprii.

Execuția bugetară a anului 2008 analizată detaliat în prezenta lucrare, prezintă un grad scăzut de realizare a veniturilor bugetare de doar 75,72% față de planificările bugetare.Nerealizarea veniturilor a atras după sine realizarea cheltuielilor publice locale la un nivel de doar 77,69% față de planificări, diferență ce a determinat un deficit bugetar în valoare de 7.320.969 lei, acoperit din fondul de rulment.

Pentru că veniturile nu s-au realizat peste nivelul fundamentat de ordonatorul principal de credite arată că acestea nu au fost urmărite și nu au fost stabilite corect materiile impozabile și cuantumul impozitului aferent al materiei impozabile.

În ceea ce privește cheltuielile bugetului local acestea nu s-au realizat în mare parte la "serviciile de dezvoltare publică locuințe mediu și ape" (alimentarea cu apă a localităților – doar 38,4% din prevederile bugetare inițiale; în transporturi (drumuri și poduri – 37,65%). Nerealizarea cheltuielilor la servicii arată că nu s-au angajat cheltuieli pentru dezvoltarea serviciilor în slujba cetățeanului așa cum este caracterizată administrația publică și neimplicarea ordonatorilor principali de credite.

Pe de altă parte, execuția bugetară este o informație cu caracter public. În acest sens ar fi de dorit publicarea acesteia într-o formă accesibilă publicului larg, respectându-se astfel principiile transparenței și publicității bugetare. Susțin această afirmație, prin greutatea birocratică cu care am obținut acest document.

La modul general, execuția bugetară a Primăriei municipiului Târgu Mureș s-a derulat respectându-se prevederile Legii finanțelor publice, a Normelor metodologice ale Ministerului Economiei și Finanțelor privind angajarea și plata cheltuielilor.

Îmbunătățirea legislației nu este suficientă însă. Ea trebuie dublată de un management local performant, o revizuire a modului în care se colectează și se cheltuiesc banii comunităților locale. Bugetul este nu numai un document financiar, ci și un important instrument managerial. Asigurarea unui management stabil în interesul cetățenilor și a transparenței în alcătuirea bugetului local, astfel încât cetățenii să poată supraveghea acest mecanism și totodată să poată solicita justificarea modului în care au fost cheltuiți banii publici, reprezintă unul din punctele care necesită mai multă atenție din partea Primăriei. În acest sens ar fi necesar de a se crea pe site-ul Primăriei municipiului Târgu Mureș, o secțiune specială unde cetățenii municipiului să poată urmări desfășurarea procesului bugetar local

Organele administrativ-teritoriale locale din România, reprezintă legătura între stat și cetățean. Apropierea de cetățeni conduce, astfel, la concluzia că, administrațiile locale sunt motoarele reformelor administrative.

BIBLIOGRAFIE

ARTICOLE ȘI STUDII

Institutul pentru Politici Publice din România (IPP), Bugetele locale între teorie și practică, Asociația Pro Democrația (APD), București, 2001

Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe), Bugetele locale planificate participativ – Ghid de bune practici, Asociația Pro Democrația (APD), București, 2008

Council of Europe, European Charter of Local Self Government and Explanatory Report, 1986, Reprinted 1996

LEGISLAȚIE

Legea privind finanțele publice locale, nr. 189 din 14 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 404 din 22 octombrie 1998

Legea administrației publice locale, nr. 215 din 22 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001

Legea finanțelor publice, nr. 500 din 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002

Legea privind transparența decizională în administrația publică, nr. 52 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 70 din 3 feb. 2003

Legea privind finanțele publice locale, nr. 273 din 29 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006

Legea administrației publice locale, nr. 215 din 22 aprilie 2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007

Legea contabilității, nr. 82 din 1991, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008

DOCUMENTE ȘI HOTĂRÂRI ale Consiliului local municipal Târgu Mureș

Regulament de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al Primarului, Consiliul local municipal Târgu Mureș, 2007

Organigrama și numărul de personal, pe compartimente funcționale, pentru aparatul de specialitate al Primarului, Consiliul local municipal Târgu Mureș, 2007

Hotărârea Consiliului Local nr. 38 din 11.02.2008, privind aprobarea bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008

Rectificări ale bugetului local al municipiului Târgu Mureș pentru anul 2008 prin Hotărâri ale Consiliului local: nr. 49/28.02.2008, nr. 74/27.03.2008, nr. 103 /08.05.2008, nr. 158/22.05.2008, nr. 69/04.09.2008, nr. 112/25.09.2008, nr. 146 /30.10.2008, nr. 187/13.11.2008 și nr. 227/18.12.2008

Hotărârea Consiliului local municipal Târgu Mureș, nr. 150 din 30 aprilie 2009, privind aprobarea contului anual de execuție al bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008

SURSE INTERNET

www.tirgumures.ro – Site-ul Primăriei municipiului Târgu Mureș

ANEXE

Evoluția structurii veniturilor bugetelor locale pe anii 1991-2008

Evoluția structurii cheltuielilor bugetelor locale pe anii 1991-2008

Hotărârea Consiliului local municipal Târgu Mureș, nr. 150 din 30 aprilie 2009, privind aprobarea contului anual de execuție al bugetului local al municipiului Târgu Mureș pe anul 2008

Contul de execuție a bugetului local Tg.Mureș – Venituri – la 31.12.2008

Contul de execuție a bugetului local Tg.Mureș – Cheltuieli – clasificație economică – la 31.12.2008

Contul de execuție a bugetului local Tg.Mureș – Cheltuieli – clasificație funcțională – la 31.12.2008

Contul de execuție a bugetului local Tg.Mureș – Venituri și cheltuieli înregistrate în afara bugetului local – la 31.12.2008

Consiliul local municipal Târgu Mureș, Organigrama și numărul de personal, pe compartimente funcționale, pentru aparatul de specialitate al Primarului, 2007