Studiu Privind Contabilitatea Si Gestiunea Fiscala A Marfurilor LA Sc Srl

CUPRINS

CAPITOLUL I –Prezentarea generală a societății „SC ELECTROCASNICA SRL”

1.1. Scurt istoric. Obiect de activitate 6

1.2. Evolutia principalilor indicatori economico-financiari 8

CAPITOLUL II – Aspecte teoretice privind contabilitatea stocurilor

2.1. Definiții si delimitări privind stocurile 10

2.2 Evaluarea stocurilor la intrare 12

2.2.1. Costul de achiziție 12

2.2.2. Costul de producție 13

2.2.3. Valoarea de utilitate 13

2.3 Evaluarea stocurilor la iesire 13

2.3.1. Metoda identificării specifice (IS) 14 2.3.2. Metoda costului mediu ponderat(CMP) 14

2.3.3. Metoda FIFO ( primul intrat –primul ieșit ) 15

2.3.4. Metoda LIFO ( ultimul intrat-primul ieșit ) 16

2.3.5. Metoda ultimului preț de cumpărare 16

2.4. Delimitări și structuri contabile privind mărfurile 17

2.5. Metode de organizare a contabilității mărfurilor 21

2.5.1. Metoda inventarului permanent 21

2.6. Contabilitatea analitică a mărfurilor 24

2.6.1. Metoda inventarului permanent 24

2.6.2. Metoda inventarului intermitent 26

2.7. Contabilitatea sintetică și analitică a mărfurilor la preț

cu amănuntul 27

2.8 Gestiunea fiscală a stocurilor de materiale și a mărfurilor 33

CAPITOLUL III – Contabilitatea și gestiunea fiscală a mărfurilor la SC Electrocasnica

3.1. Evidența operativă a mărfurilor 36

3.2. Contabilitatea fluxurilor de intrare-ieșire 37

3.3. Reduceri de preț 42

3.4. Inventarierea mărfurilor 46

3.5. Operațiuni privind perisabilitățile 48

3.6. Operațiuni privind ajustările 49

3.7. Sponsorizarea cu mărfuri 50

3.8. Contabilitatea taxelor pe valoare adaugată 51

3.8.1. Cumpărări cu T.V.A. 52

3.8.2. Vânzări cu T.V.A. 53

3.8.3. Jurnale de T.V.A. si decontul de T.V.A. 53

Concluzii si propuneri

Anexe 58

Bibliografie 61

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETAȚII

COMERCIALE LA SC ELECTROCASNICA SRL

1.1 Scurt istoric. Obiect de activitate.

SC ELECTROCASNICA SRL a fost înfințată in baza legii nr. 31/1190 privind societățile comerciale, cu capital integral privat și avînd forma juridică de societate cu răspundere limitată. A fost inregistrată la Oficiul Registrului Comerțului din Caraș-Severin sub nr. J11/1233/1992 avînd Codul Fiscal 3060139, actualmente cu atributul RO, fiind înregistrată ca plătitoare de TVA.

Societatea și-a majorat capitalul social in anul 2008 la 200.000 lei.

Obiectul de activitate, capitol important al contractului de societate, stipulat ca

obligatoriu prin legea nr. 31/1990 privind societațile comerciale, definește în detaliu natura și tipul de activitate ce se desfașoară în societatea comercială, știut fiind, că din punct de vedere legal aceasta nu poate desfașura activități neprevăzute în obiectul său de activitate.

Obiectul de activiate al SC ELECTROCASNICA SRL prevăzut in Statutul și Contractul societății constă, printre altele, în :

– activități de achiziționare de mărfuri alimentare și nealimentare (cu excepția celor interzise de legile țării) in vederea comercializării prin magazine de desfacere en-detail și en-gos, precum și în tîrguri și piețe cu aprobările legale ;

Deși in contractul de societate și in statut sunt înscrise numeroase activitați ce pot constitui obiectul de activitate, acestea nu se realizează deoarece societatea nu dispune de resursele tehnico-materiale si financiare de desfășurare a acestor activități economice.

Concret, societatea are ca activitate comerțul en-gros si en-detail al articolelor electrice, electrocasnice și feronerie.

Activitatea societății se desfașoară în trei locații :

Sediul societății din Caransebeș cu birouri si magazin propriu de desfacere

Magazin in Caransebeș cu spațiu închiriat

Magazin in localitatea Otelu Roșu închiriat

SC ELECTROCASNICA SRL are doi asociați dintre care unul este și administrator, iar

organul de conducere este Adunarea Generală a Asociaților, care decide asupra tuturor activităților desfașurate pentru realizarea obiectului de activitate al societății.

Adunarea Generală este convocată de către administratorul societății cel puțin o dată pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exercițiului financiar.

Principalele atribuții ale administratorului sunt următoarele:

angajează societatea comercială în raporturile cu terții și organele administrației financiare de stat;

coordonează activitatea și rezolvă problemele curente ale societății

angajează personalul de conducere și de execuție în cadrul societății; coordonează

direct și răspunde pentru activitatea compartimentelor de personal-salarizare și

administrație ;

asigură condițiile pentru :

întocmirea documentelor justificative, a registrelor și a bilanțurilor contabile ;

păstrarea documentelor justificative, a registrelor și a bilanțurilor contabile ;

stabilește atribuțiile de serviciu ale salariaților ;

asigură condițiile corespunzătoare pentru paza bunurilor și a valorilor bănești atît în incinta societății cît și pe timpul transportului acestora ;

asigură recuperarea eventualelor pagube de gestiune.

Administratorul răspunde față de societate pentru :

realitatea vărsămintelor efectuate de asociați ;

existența reală a dividendelor plătite ;

existența registrelor cerute de lege si întocmirea corectă a lor ;

îndeplinirea exactă a hotărîrilor adunărilor generale;

îndeplinirea strictă a îndatoririlor pe care legea, contractul de societate și statutul le impun.

SC ELECTROCASNICA SRL are angajați un numar de 10 salariați, inclusiv cei 2

asociați, avînd studii de calificare în domeniile sau funcțiile specifice activităților pe care le desfășoară.

Societatea are practic 1 administrator, 1 contabil șef, 1 director comercial si 7 lucrători comerciali pentru cele trei punce de desfacere. În același timp lucrătorii comerciali sunt și gestionari, răspunzînd de existența scriptică si faptică a mărfurilor de la punctele de lucru unde sunt încadrați.

Administratorul are în subordine toți angajații societății.

Contabilul șef are în subordine compartimentele financiar-contabil și personal-salarizare și răspunde de organizarea acestora ca și de întocmirea corectă și la timp a evidențelor contabile, întocmirea registrelor de contabilitate, întocmirea declarațiilor lunare pentru bugetul consolidat, bugetul asigurărilor sociale și a celorlalte declarații ce trebuiesc întocmite lunar, trimestrial, semestrial și anual, dupa caz.

1.2. EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI

ECONOMICO-FINANCIARI AI SC ELECTROCASNICA SRL

Principalii indicatori economico-financiari

In perioada 2005-2007 evoluția principalilor indicatori ai SC ELECTROCASNICA SRL se prezintă astfel :

Activele imobilizate înregistrază o creștere de 115.953 lei datorită achiziționării unui imobil ce servește pentru birouri si magazin propriu.

Activele circulante înregistrează o creștere de 256.465 lei datorită creșterii stocurilor la mărfuri.

Capitalul propriu înregistrează o evoluție ascendentă pe parcursul perioadei analizate, evoluție datorată profitului realizat și reînvestit.

Datoriile totale cunosc o evoluție oscilantă pe parcursul perioadei analizate în funcție de investițiile realizate.

5. Veniturile societății înregistrează o tendință crescătoare de la an la an, fapt datorat

creșterii volumului de activitate printr-o diversificare și mai mare a mărfurilor

oferite consumatorilor, cît și datorită creșterii prețurilor la producători și la furnizorii en-gros.

6. Cheltuielile înregistrează o evoluție ascendentă. Această creștere a cheltuielilor

este o consecință directă a creșterii continue a :

cheltuielilor privind mărfurile;

cheltuielii cu materialele consumabile;

cheltuielile cu impozitele și taxele plătite la bugetul local și bugetul de stat ;

cheltuieli cu salariile personalului ;

cheltuieli cu amortizarea.

7. Profitul brut a consemnat o descreștere in perioada analizată, datorită creșterii

cheltuielilor de exploatare pe de o parte, iar pe de altă parte a creșterii dobînzilor la

creditele contractate pentu stocuri si investiții.

CAPITOLUL II

2. Aspecte teoretice privind contabilitatea stocurilor

Definiții si delimitări privind stocurile

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă ansambul bunurilor și serviciilor care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vîndute în aceiași stare la terminarea procesului de producție, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări.

In contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii : fizic, destinația, faza ciclului de exploatare și locul de creare al gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri :

materiile prime, sunt acele bunuri care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată ;

materiale consumabile, care participă sau ajută la desfășurarea procesului de producție sau, în general, de exploatare, fară a se regăsi, de regulă în produsul finit. În această categorie intră : materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile ;

produse, reprezentate de:

semifabricate, sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat pentru o fază de fabricație ( într-o secție ) și care vor continua procesul de

fabricație în alte secții, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau vor fi vîndute terților ;

produse finite, sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricație și au fost depozitate, in vederea vînzării, sau au fost livrate direct clienților ;

produse reziduale, sunt elemente secundare rezultate din procesul de fabricație : rebuturi, materși personal-salarizare și răspunde de organizarea acestora ca și de întocmirea corectă și la timp a evidențelor contabile, întocmirea registrelor de contabilitate, întocmirea declarațiilor lunare pentru bugetul consolidat, bugetul asigurărilor sociale și a celorlalte declarații ce trebuiesc întocmite lunar, trimestrial, semestrial și anual, dupa caz.

1.2. EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI

ECONOMICO-FINANCIARI AI SC ELECTROCASNICA SRL

Principalii indicatori economico-financiari

In perioada 2005-2007 evoluția principalilor indicatori ai SC ELECTROCASNICA SRL se prezintă astfel :

Activele imobilizate înregistrază o creștere de 115.953 lei datorită achiziționării unui imobil ce servește pentru birouri si magazin propriu.

Activele circulante înregistrează o creștere de 256.465 lei datorită creșterii stocurilor la mărfuri.

Capitalul propriu înregistrează o evoluție ascendentă pe parcursul perioadei analizate, evoluție datorată profitului realizat și reînvestit.

Datoriile totale cunosc o evoluție oscilantă pe parcursul perioadei analizate în funcție de investițiile realizate.

5. Veniturile societății înregistrează o tendință crescătoare de la an la an, fapt datorat

creșterii volumului de activitate printr-o diversificare și mai mare a mărfurilor

oferite consumatorilor, cît și datorită creșterii prețurilor la producători și la furnizorii en-gros.

6. Cheltuielile înregistrează o evoluție ascendentă. Această creștere a cheltuielilor

este o consecință directă a creșterii continue a :

cheltuielilor privind mărfurile;

cheltuielii cu materialele consumabile;

cheltuielile cu impozitele și taxele plătite la bugetul local și bugetul de stat ;

cheltuieli cu salariile personalului ;

cheltuieli cu amortizarea.

7. Profitul brut a consemnat o descreștere in perioada analizată, datorită creșterii

cheltuielilor de exploatare pe de o parte, iar pe de altă parte a creșterii dobînzilor la

creditele contractate pentu stocuri si investiții.

CAPITOLUL II

2. Aspecte teoretice privind contabilitatea stocurilor

Definiții si delimitări privind stocurile

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă ansambul bunurilor și serviciilor care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vîndute în aceiași stare la terminarea procesului de producție, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări.

In contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii : fizic, destinația, faza ciclului de exploatare și locul de creare al gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri :

materiile prime, sunt acele bunuri care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată ;

materiale consumabile, care participă sau ajută la desfășurarea procesului de producție sau, în general, de exploatare, fară a se regăsi, de regulă în produsul finit. În această categorie intră : materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile ;

produse, reprezentate de:

semifabricate, sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat pentru o fază de fabricație ( într-o secție ) și care vor continua procesul de

fabricație în alte secții, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau vor fi vîndute terților ;

produse finite, sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricație și au fost depozitate, in vederea vînzării, sau au fost livrate direct clienților ;

produse reziduale, sunt elemente secundare rezultate din procesul de fabricație : rebuturi, materiale recuperabile, deșeuri ;

animale, post care se referă la animalele nenăscute sau cele tinere de orice fel ( viței, miei, purcei, mînji etc. ), cele crescute si folosite pentru reproducție, cele puse la îngrășat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru producția de lînă, lapte si blană, precum și coloniile de albine ;

producția in curs de executie, este producția care nu a parcurs toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse

probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea, producția în curs de execuție include și lucrările, serviciile, precum și studiile în curs de execuție sau neterminate ;

mărfurile, sunt acele bunuri care au fost achiziționate pentru a fi revîndute în aceiași stare, sau dupa ce au suportat o foarte ușoară transformare;

ambalajele, sunt bunurile necesare pentru protecția materialelor și mărfurilor pe timpul transportului și depozitării sau pentru o cît mai bună prezentare comercială a acestora. Este vorba de ambalajele refolosibile achiziționate goale sau o dată cu materialele și mărfurile aprovizionate, ambalajele confecționate de unitate și cele restituite de clienți, în conformitate cu contractele încheiate cu aceștia.

Obiectele de inventar, reprezentate de bunuri cu o valoare mai mică decît limita prevazută de lege, pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de

durata lor de folosința, sau au o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora. În această categorie intră: echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, aparatele de masură și control, matrițele folosite la executarea anumitor produse și alte obiecte similare.

Stocurile se pot clasifica după urmatoarele criterii :

. în funcție de locul de creare a gestiunilor, stocurile prezentate mai sus se grupează în :

stocuri aflate în depozitele întreprinderii ;

stocuri în curs de aprovizionare sau cele sosite și nerecepționate ;

stocuri sosite fără factură ;

stocuri livrate dar nefacturate;

stocuri facturate dar nelivrate;

stocuri aflate la terți.

. în funcție de proveniența stocurilor:

stocuri provenite din cumpărări : materii prime, materiale consumabile, mărfuri, obiecte de inventar ;

stocuri provenite din producția proprie ;

. în funcție de apartenența la patrimoniu :

stocuri aflate în gestiune și care fac parte din patrimoniul propriu al societății ;

stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul propriu, primite spre prelucrare sau în custodie.

. în funcție de fazele procesului de exploatare în care se gasesc:

stocuri care țin de sfera aprovizionarii: materii prime, materiale, combustibili

stocuri care țin de sfera producției propriu zise: producția neterminată, rebuturi

stocuri care țin de sfera comercializarii: produse finite

. în funcție de sursele financiare de formare a stocurilor:

stocuri procurate din fonduri proprii și atrase ;

stocuri procurate din surse împrumutate.

Evaluarea stocurilor la intrare

La intrarea în patrimoniu, stocurile sînt evaluate la costul istoric în funcție de modalitatea lor de dobîndire. Valoarea contabilă de intrare stabilită pe aceasta bază are urmatoarele delimitări concrete :

2.2.1 costul de achiziție

Stocurile procurate cu titlu oneros ( din cumpărări ) se evaluează la costul de achiziție

format din :

prețul de cumpărare ;

taxele nerecuperabile ;

cheltuielile de transport, incărcare-descărcare, manipulare, taxe vamale și altele, aferente bunurilor achiziționate de la furnizorii externi.

2.2.2. costul de producție

Pentru stocurile obtinuțe din producție proprie, evaluarea se face la costul de producție, înțelegînd prin aceasta costul de achiziție al materiilor prime și materialelor auxiliare consumate, plus celelalte cheltuieli directe de producție, plus cota parte din cheltuielile indirecte repartizate proporțional cu gradul de realizare a activității și numai în măsura în care sunt determinate de obțineraea stocurilor în cauză.

2.2.3. valoarea de utilitate

Pentru stocurile intrate prin aport la capitalul social, cu titlu gratuit sau recuperate din

dezmembrarea mijloacelor fixe, costul istoric este egal cu valoarea de utilitate denumită și valoarea actuală în cazul stocurilor intrate cu titlu gratuit, și valoare de aport pentru stocurile intrate prin aport în natură.

Valoarea de utilitate este estimată în funcție de prețul pieței, utilitatea și starea stocurilor respective.

În cazul stocurilor dobîndite prin asociere sau fuziune, evaluarea acestora se realizează de asemena la valoarea de utilitate denumită și valoare de schimb. Aceasta este o valoare de conveniență stabilită cu acordul părților prin contractul de asociere sau de fuziune, ținînd seama și de opinia unei comisii de specialiști pe probleme de evaluare.

2.3 Evaluarea stocurilor la ieșire

Valoarea de ieșire din patrimoniu este valoarea cu care se înregistrează în contabilitate diminuările care afectează masa activelor circulante materiale ca urmare a consumului, vînzării, lipsurilor constatate, lipsă la inventar etc. În principiu, valoarea contabilă de ieșire este egală cu valoarea contabilă de intrare.

Totuși, dacă bunurile de natura stocurilor au valori de intrare diferite și nu există posiblitatea identificării lor la intrare, problema fundamentală a înregistrărilor la ieșirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a prețului utilizat pentru evaluarea loturilor ieșite. În acest sens s-au delimitat mai multe metode, cum sunt :

metoda identificării specifice ( IS )

metoda costului mediu ponderat ( CMP )

metoda epuizării stocurilor, cu variamtele :

. primul intrat-primul ieșit ( FIFO )

. ultimul intrat-primul ieșit ( LIFO )

. următorul intrat-primul ieșit ( NIFO )

metoda ultimului preț de cumpărare

metoda prețului prestabilit

Metoda identificării specifice ( IS )

Metoda identificării specifice identifică fiecare element din stoc, iar costul acestui element se cuprinde în costul bunurilor vîndute. Metoda se poate folosi numai dacă elementele de stocuri se pot separa fizic pe diferite cumpărări și se aplică numai atunci cînd există un numar relativ mic de bunuri, ușor identificabile.

Prezintă avantajul comparării veniturilor obținute cu cheltuielile ocazionate de ciclul de fabricație. Limita acesteia constă în aceea că unele articole la care nu există diferența decît un numar al seriei individuale, sunt înregistrate la costuri diferite, ceea ce favorizează avantajarea, ,, aranjarea ‘’ profitului, considerîndu-se că a fost vîndut acel produs care asigură interesul de moment al societății pentru diminuarea sau majorarea profitului.

Metoda costului mediu ponderat ( CMP )

Aceasta metodă urmărește determinarea costului mediu ponderat pe unitatea de produs folosit atît pentru determinarea costului produselor vîndute, cît și pentru evaluarea stocului final, luîndu-se în calcul stocurile de la începutul perioadei și aprovizionările din cursul perioadei.

Costul mediu ponderat se poate calcula lunar, sau după fiecare operație de intrare, sau la anumite perioade, conform urmatoarei relații :

CMP = Valoarea totală a stocului inițial + valoarea intrărilor___

Cantitatea existentă în stocul inițial + cantitățile intrate

Evaluarea ieșirilor din stoc dupa metoda CMP calcul lunar reprezintă avantajul unui calcul mai simplu, dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul lunii; în schimb, metoda CMP calculate dupa fiecare intrare oferă posiblilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune ( lunii ), deși reprezintă inconvenientul unui calcul mai complex eliminată prin intermediul mijloacelor informatice.

Metoda FIFO ( primul intrat-primul ieșit)

Această metodă constă În valorizarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la

costul de achiziție sau de producție al primei intrări. Pe masura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică. In consecința, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai recente.

Metoda prezintă avantaje multiple printre care : ușurința utilizării, concordanța dintre elementele luate în calcul și fluxul fizic al valorilor materiale, imposibilitatea influențării artificiale a profitului, soldul conturilor din bilanț se apropie de valoarea curentă de piață.

Evaluarea stocurilor după metoda FIFO prezintă dezavantajul că în condițiile creșterii prețurilor, stocurile se trec pe cheltuieli cu valori ce contribuie la obținerea unor costuri minime și a unor profituri maxime, iar stocul final va ramîne evaluat la costul cel mai mare, afectînd astfel rentabilitatea exercițiului financiar următor.

Metoda LIFO ( ultimul intrat-primul ieșit )

Presupune valorizarea ieșirilor de stocuri din gestiune la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări. Pe măsura epuizării succesive a fiecărui lot, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în ordine cronologică. În felul acesta stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai vechi.

În cadrul metodei prețurile înregistrează o creștere constantă de la o decadă la alta astfel încît va apare profitul ,, pe hîrtie ‘’, egal cu diferența dintre costul curent de aprovizionare al bunurilor vîndute și costul lor de înregistrare ( istoric ) ; de asemenea prin această modalitate de evaluare se evidențiază profitul actual al societății, atît timp cît el coincide cu realitatea.

În cazul în care prețurile cresc continuu, ieșirile sunt exprimate la prețurile cele mai ridicate iar stocul final la prețurile cele mai scăzute, profitul fiind micșorat. Dacă prețurile scad, ieșirile sunt exprimate la prețuri micșorate, iar stocul final și profitul micșorat.

Criticile formulate au în vedere urmatoarele :

costul materiilor prime și al materialelor nevîndute influențează veniturile, generînd o puternică subevaluare a stocurilor ;

costul bunurilor rămase în stoc reprezintă doar o fracțiune din costul de înlocuire, cu atît mai mult cu cît costul istoric se referă la zeci de zile în urmă;

dacă managerii doresc cu orice preț să-și reducă veniturile, pot face aprovizionări masive spre sfirșitul perioadei curente, la prețuri mari, ducînd la creșterea costului materiilor prime și materialelor vîndute, implicit la reducerea venitului, iar pentru sporirea profitului, se pot amîna cumpărările de noi valori materiale.

Metoda ultimului preț de cumpărare

Prin această metodă stocurile ieșite sunt evaluate la prețul de cumpărare înscris în factura ultimelor loturi intrate în gestiunea întreprinderii.

Indiferent de metoda aleasă de întreprindere, trebuie reținut aspectul că, în spiritul permanenței metodelor, nu se poate face trecerea de la o metodă la alta în cadrul aceluiași exercițiu financiar, deoarece se pot denatura indicatorii financiari de analiză; indicat este ca o metodă să fie menținută mai multe perioade de exercițiu consecutive în vederea asigurării comparabilității datelor.

Delimitări și structuri contabile privind mărfurile

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători pînă la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-

financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr foarte mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel se poate considera că există trei categorii importante de unitați patrimoniale cu profil comercial și anume : en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul, și mixte.

Unitățile comerciale en gros sunt cele care asigură desfășurarea acestei forme de circulație a mărfurilor, efectuînd operații de cumpărare a bunurilor de consum, în cantitați mari și foarte mari, de la producătorii și furnizorii interni și externi, precum și de vînzare a lor în loturi mari către alți agenți economici, de rgulă cu profil comercial en detail inclusiv de alimentație publică. Vînzările se pot efectua și către alte unități patrimoniale, de asemena, cu profil comercial de gros.

Unitațile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulație a mărfurilor efectuînd cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unitățile en gros, dar și de la producătorii și furnizorii interni, în loturi mici sau relativ mici, precum și vînzarea lor catre populație, inclusiv prin unități de alimentație publică. Mărfurile se vînd în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului în unități operative special amenajate (restaurante, bufete ș.a. )

Unitățile comerciale mixte efectuează atît operații de comerț en gros, cît și en detail.

Pentru unitățile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de activitate principal sau complementar atît cumpărarea, cît și revînzarea mărfurilor în scopul obținerii unui profit. Aceste unități desfașoară de regulă activitați ce se încadrează în diverse domenii de activitate.

În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă se includ atît bunurile pe care agentul economnic le cumpără în vederea revînzării în starea în care au fost achiziționate, cît și produsele finite transferate de unitățile producătoare în magazinele proprii de prezentare și

desfacere, precum și acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, de inventar, ambalajelor ș.a. devenite disponibile în cadrul patrimoniului unitații economice și care se vînd terților așa cum au fost cumpărate.

În ceea ce privește vînzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se menționează faptul că, după realizarea acestei operații, se înregistrează numai scriptic în debitul contului de mărfuri (371), prin corespondență cu creditul conturilor corespunzătoare naturii lor (301, 302, 303, 381 etc.) și nu ocazionează aspecte specifice privind evaluarea

și prețurile de înregistrare în contabilitate. Totodată este justificat să se aibă în vedere, atunci cînd este cazul, translocarea diferențelor de preț aferente în creditul sau debitul contului 378 ,, diferențe de preț la mărfuri ‘’ după cum sunt favorabile și respectiv nefavorabile, prin corespondență cu debitul sau creditul conturilor de diferențe corespunzătoare activelor circulante în cauză (308, 388).

Această modalitate de soluționare contabilă asigură majorarea, pe de o parte, a cheltuielilor și implicit a costului de producție numai cu ceea ce se consumă efectiv pentru obținerea produselor finite, iar pe de altă parte a cheltuielilor privind mărfurile cu sumele ce privesc vînzarea celorlalte elemente de active circulante materiale.

Organizarea contabilității mărfurilor este influențată într-o anumită măsură de prețul de înregistrare ce se utilizează și care, în funcție de categoria în care se încadrează unitatea patrimonială și implicit de opțiunea sa, poate fi costul efectiv de achiziție, prețul prestabilit (standard), prețul cu amănuntul sau en gros.

A. Costul efectiv de achiziție este recomandat în cazul unităților care

comercializează un număr relativ redus de sortimente de mărfuri, cu o frecvență redusă a intrărilor și ieșirilor, dar în cantități mari. Caracteristica de bază a acestei metode constă în evaluarea mărfurilor și implicit a operațiilor de intrări și ieșiri la prețul efectiv de aprovizionare, care în condițiile actuale este fluctuant, fapt ce crează anumite dificultați în legatură cu evaluarea ieșirilor din gestiune.

În situația utilizării costului de achiziție ca preț de înregistrare este justificată crearea în cadrul contului 371 ,, Mărfuri ‘’ a două conturi analitice, unul pentru prețul de cumpărare sau de facturare (371.01) și celălalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare și alte consumuri similare (371.02), ambele cu funcția contabilă de activ, însă ultimul cu repartizare lunară proporțională cu mărfurile vîndute, pe bază de coeficient mediu. Pentru operațiile de ieșire din patrimoniu, în funcție de specificul și interesele agentului economic, se poate adopta una din cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.) prezentate în cadrul stocurilor de materii prime și materiale consumabile.

B. Prețul cu amănuntul sau cel de vînzare en gros se utilizează numai în cadrul mărfurilor, putînd fi adoptat de orice agent economic cu profil comercial en detail, en gros sau mixt.De altfel, acest preț se justifică în condițiile unui comerț cu articole și sortimente numeroase și o frecvență mare a intrărilor și ieșirilor, precum și în situația organizării evidenței analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizării lui și în cazul evidenței cantitativ-valorice pe sortimente de mărfuri.

Prețul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent ale prețurilor de cumpărare, adausurilor comerciale și altor cauze, se poate reduce sau majora, după caz, pe bază de inventar, atunci cînd este necesar. Această operațiune nu contravine prevederilor contabile în vigoare înrucît nu se afectează valoarea de intrare în patrimoniu la costul efectiv de achiziție.

Prețul cu amănuntul sau de vînzare en gros se stabilește de catre agentul economic prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însă cînd situația de pe piață se schimbă este normal să se majoreze sau să se diminueze adaosul comercial și implicit prețul de vînzare, pe baza de inventar de schimbare de prețuri, cu înregistrarea corespunzătoare în contabilitate.

Altfel spus, majorarea sau reducerea prețului cu amănuntul sau a celui de vînzare en gros pînă la nivelul costului de achiziție respectă regulile și principiile contabile, fiind un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie atunci cînd apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiții avantajoase a mărfurilor și pentru evitarea unor riscuri.

În legatură cu prețul de vînzare cu amănuntul se impune precizarea că în cazul agenților economici neplătitori de TVA el conține, pe lîngă elementele cunoscute, și TVA facturată de furnizori, și reprezintă atît prețul de vînzare către populație, cît și prețul de evidentă sau de înregistrare în contul de mărfuri.

Totodată se reține că pentru mărfurile lent și greu vandabile la care se impune practicarea unor prețuri de vînzare sub nivelul costului efectiv de achiziție este necesar ca la inventarierea anuală, să se constitue provizioane pentru depreciere.

În legatură cu acest din urmă aspect, precum și în ceea ce privește mărfurile cu perioada de valabilitate expirată, degradate sau depășite calitativ și totodată neimputabile, se menționează că, potrivit reglementărilor în vigoare, consiliul de administrație al agentului economic, fară vreo altă aprobare, are competența să decidă efectuarea operației de declasare și casare.

Prețul de vînzare cu amănuntul, exclusiv TVA, sau en gros se reflectă în contul de mărfuri ( 371 ) și este format din costul efectiv de achiziție (prețul facturat de furnizor și cheltuielie de transport-aprovizionare) și adaosul comercial.

In ceea ce privește utilizarea prețului cu amănuntul sau de vînzare en gros se mentionează că, în activitatea practică, în vederea respectării regulilor generale de evaluare

privind intrarea în patrimoniu la costul efectiv de achiziție și totodată pentru evitarea interpretărilor de natură fiscală se consideră că este necesar și totodată nu contravine reglementărilor în vigoare să se deschidă două conturi analitice distincte la contul sintetic

378 – ,, Diferențe de preț la mărfuri ‘’ și anume :

378.01 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial ‘’, cu funcția contabilă de pasiv

378.02 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind cheltuielile de transport-aprovizionare’’, cu funcția contabilă de activ.

Prețul cu amănuntul sau de vînzare către populație, exclusiv TVA, se detrmină prin adăugarea la prețul de cumpărare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului comercial considerat de agentul economic ca find posibil de realizat.

La rîndul său prețul cu amănuntul total sau de vînzare către populație, inclusiv TVA, se calculează prin adăugarea la prețul cu amănuntul amintit anterior a cotei legale de TVA. Acest preț reprezintă prețul de înregistrare în contabilitate a mărfurilor de catre agenții economici care adoptă aceasta variantă de evaluare.

2.5. Metode de organizare a contabilității mărfurilor

Metodele de organizare a contabilitații mărfurilor sunt :

1. Metoda inventarului permanent :

Metoda inventarului permanent la cost de achiziție

Metoda inventarului permanent la cost standard

Metoda inventarului permanent la preț de vînzare

Metoda inventarului intermitent

Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului permanent asigură cunoaștrea în orice moment a nivelului stocurilor, cu ajutorul conturilor de mărfuri, realizîndu-se în acest fel un inventar scriptic continuu. În acest sens în contul ,, Mărfuri ’’ se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atît cantitativ cît și valoric.

Determinarea nivelului stocurilor impune ca toate operațiunile de intrare-ieșire să fie evaluate la același tip de preț indiferent care ar fi acesta.

Plecînd de la posibilele prețuri de evaluare, metoda inventarului permanent se poate prezenta în mai multe variante :

Inventar permanent la preț de achiziție

Inventar permanent la preț standard

Inventar permanent la preț de vînzare

A. Metoda inventarului permanent la preț de achiziție

Se caracterizează prin evaluarea stocurilor și mișcării mărfurilor la cost de achiziție care de regulă este fluctuant pentru același sortiment de marfă. Această fluctuație presupune calculul costului de achiziție aferent mărfurilor vîndute dupa anumite procedee și anume :

procedeul costului mediu ponderat

procedeul epuizării succesive a stocurilor

Pentru reducerile de prețuri cu caracter comercial (bonificații, remize, risturne) :

Dacă reducerile se acordă la facturarea mărfii, determină reducerea prețului de vînzare la furnizor, respectiv a costului de achiziție la client. În consecință, furnizorul va reflecta în creditul contului 707 ,, Venituri din vînzarea mărfurilor ’’ prețul de vînzare redus, iar clientul în debitul contului 371 ,, Mărfuri ’’ costul de achiziție redus.

Dacă reducerile se acordă ulterior facturii, se consideră o cheltuială la furnizorii care le acordă, reflectîndu-se cu ajutorul contului 667 ,, Cheltuieli privid sconturile acordate ’’ și un venit la clientul care le primește, reflectîndu-se cu ajutorul contului 767 ,, venituri din sconturi obținute ’’.

B. Metoda inventarului permanent la cost standard

Metoda se poate aplica in condițiile unei relative stabilități a prețurilor, astfel încît, înainte de corectarea cu diferențele, costul standard al mărfii ieșite să aibă o valoare informatională (fiind foarte apropiat de costul efectiv de achiziție).

Principiile metodei

evaluarea stocurilor, intrărilor și ieșirilor de mărfuri la cost standard (prestabilit pe baza prețurilor perioadei precedente). Periodic costul standard se actualizează în funcție de evoluția reală a prețurilor.

Calculul și înregistratea diferenței între costul standard și costul de achiziție efectiv atît pentru stocuri cît și pentru intrări și ieșiri.

C. Metoda inventarului permanent la preț de vînzare

Principiile metodei

Evaluarea stocurilor, intrărilor și ieșirilor de mărfuri se face la preț de vînzare; prețul de vînzare include costul de achiziție și marja brută.

Consecința : deoarece evaluarea mărfurilor se face la preț de vînzare, unitatea are datoria să calculeze și să înregistreze diferența dintre prețul de vînzare și costul de achiziție, adică marja brută aferentă mărfurilor intrate, ieșite și rămase în stoc.

Metoda prezintă numeroase dezavantaje și în plus permite fie încălcarea unor principii contabile, fie denaturarea situației patrimoniale și a rezultatului aferent vînzării.

Astfel, prețul de vînzare la care se evaluează marfa la intrarea în patrimoniu nu mai este de actualitate la vînzarea ei. Evident, întreprinderea poate vinde marfa la prețul de vînzare al pieții. Dar, atunci prețul de vînzare la care s-a evaluat marfa devine un simplu preț de înregistrare fară valoare informațională.

Nu este posibilă aplicarea metodei în condițiile unei contabilități analitice global-valorice, pe gestiune. Aceasta deoarece prețul de cumpărare al aceleiași mărfi se diferențiază în funcție de calea de intrare a ei și perioada intrării. Deși procentul de marjă se menține plecînd de la prețuri de cumpărare diferite, prețul de vînzare va fi diferit pentru același sortiment de marfă. În acest caz, în lipsa unei contabilități analitice cantitativ-valorice, este imposibil de stabilit ce cantitate se vinde la un preț și ce cantitate la alt preț.

Multe întreprinderi reevaluează marfa rămasă în stoc la prețul de vînzare al ultimului lor intrat. Astfel se încalcă principiul ,, costului istoric ’’, conform căruia marfa iese din patrimoniu la valoarea la care a intrat. În plus, marfa nu a fost supusă unei prelucrări suplimentare pentru a-i adăuga sau scădea din valoare. Se încalcă și principiul prudenței conform căruia plusvaloarea nu se înregistrează în contabilitate.

În situația în care se descarcă gestiunea pentru mărfurile vîndute global-valoric pe baza de monetar de vînzări, este posibilă denaturarea rezultatului și a situației patrimoniale. Astfel, dacă marfa s-a vîndut la ultimul preț de vînzare calculat și acesta este și cel mai mare, în situația vînzării întregii cantități existente în întreprindere, soldul contului ,, Mărfuri ’’ n-ar fi zero ci creditor.Calculînd marja aferentă vînzării pe baza unui coeficient aplicat la suma încasată pe bază de monetar se denaturează și costul de achiziție al mărfii vîndute și implicit rezultatul din exploatare.

În consecință, există destule argumente pentru renunțarea la această metodă. Evident, orice alta metodă a inventarului permanent reclamă o contabilitate analitică global-valorică pe sortiment de marfă, lucru imposibil în condițiile inexistenței unei rețele de calculatoare în punctele de vînzare.

2.6. Contabilitatea analitică a mărfurilor

În vederea determinării costului de achiziție al mărfurilor vîndute și al nivelului stocurilor pe structurile impuse de obiectivele de gestiune, este necesară organizarea unei contabilități analitice.

În principiu această contabilitate este un atribut al gestiunii interne, dar din motive legate de menținerea și controlul integrității patrimoniale a fost transferată în contabilitatea financiară.

Metoda inventarului permanent

În consecință în cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor, respectiv a stocului de mărfuri și ambalaje, se poate organiza, in funcție de specificul activității, dupa una din metodele :

A. Metoda cantitativ-valorică, pe sortimente de mărfuri, care se realizează cu ajutorul fișelor de cont analitice, pentru valori materiale, deschise pe fiecare sortiment de marfă. Cuprind : data, explicația, cantitățile intrate/ieșite și stocul rămas după fiecare operațiune și valorile corespunzătoare (debit, credit, sold) precum și prețul unitar pentru fiecare mișcare a mărfii.

Intrările se completează pe baza notelor de recepție și constatare de diferențe, iar ieșirile pe baza facturilor. Valoarea de intrare a mărfii ieșite se calculează prin metodele permise de Legea contabilității (cost mediu ponderat, FIFO sau LIFO).

Permite practicarea de catre agentul economic a metodei inventarului permanent la cost de achiziție. Se poate aplica cu ușurință numai la întreprinderile ,, en gros ’’.

Dă posibilitatea realizării unei imagini fidele a patrimoniului (respectiv a situației mărfurilor) și determinării unui rezultat din vînzarea mărfurilor corect.

Metoda cantitativ-valorică permite un control al gestiunilor prin punctaj periodic între cantitățile de marfă înregistrate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitice de la contabilitate.

B. Metoda global-valorică pe gestiune se realizează cu ajutorul fișelor de cont pentru operații diverse deschise pe gestiuni. Acestea cuprind numai date valorice : valoarea mărfurilor intrate (debit), ieșite (credit), și a stocului (sold) care se înregistrează pe baza documentelor centralizatoare : ,,Recapitulația mărfurilor și ambalajelor primite în ziua de……’’ și ,, Centralizatorul vînzărilor zilnice…..’’

Deși permite aplicarea unei singure metode de contabilizare a stocurilor și operațiilor cu mărfuri și anume metoda inventarului intermitent, se practică și de catre agenții economici care aplică metoda inventarului permanent la preț de vînzare cu sau fără TVA. Respectiv unitați cu amănuntul și de alimentație publică.

În aceste condiții nu se asigură redarea unei imagini fidele a situației mărfurilor și determinarea unui rezultat corect din vînzarea mărfurilor.

Metoda inventarului intermitent

Caracterizare

Metoda inventarului intermitent se poate aplica la întreprinderile mici și mijlocii și presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei.

Valoarea ieșirilor de mărfuri se determină conform relației :

Costul de achiziție = Valoarea stocului + valoarea – valoarea stocului

a mărfurilor inițial intrărilor final

vîndute

(Camv) (Si) (I) (Sf)

sau altfel corelate elementele:

Camv = I + (Si – Sf)

Relația Si – Sf semnifică variația stocurilor.

Cînd Sf < Si, Camv este mai mare decît costul de achiziție al intrărilor

(Camv = I + Si – Sf) și exprimă o diminuare de stoc.

Cînd Sf > Si, Camv este mai mic decît costul de achiziție al intrărilor

(Camv = I + Si – Sf) și exprimă o majorare de stoc.

Generalizînd, relația se poate prezenta :

Camv = I + Variația stocurilor

Contabilitatea sintetică și analitică a mărfurilor

la preț cu amănuntul

Contabilitatea mărfurilor atît en gros, cît și en detail se organizează la doua conturi sintetice de gradul I, 371 ,, Mărfuri ’’ și 378 ,, Diferențe de prețuri la mărfuri ’’, care constitue grupa 37 ,, Mărfuri ’’ din cadrul clasei a 3-a ,, Conturi de stocuri și producție în curs de execuție ’’.

Contul 371 ,, Mărfuri ’’ este de activ și reflectă în debit și, de asemenea, în credit, prețul de înregistrare aferent atît mărfurilor intrate și respectiv ieșite în și din gestiune, cît și al celor reflectate numai scriptic la intrări și ieșiri.

Contul analizat se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităților de intrare a mărfurilor în patrimoniu și anume :

401 ,, Furnizori ’’, 408 ,, Furnizori- facturi nesosite ’’ si 542 ,, Avansuri de trezorerie ’’, pentru achiziționări de la terți cu decontare ulterioară și respectiv din avansuri spre decontare ;

357 ,, Mărfuri aflate la terți ’’ și 401 ,, Furnizori ’’, cu valoarea mărfurilor aduse din păstrare sau custodie de la terți și respectiv cu cheltuielile de transport-aprovizionare și de prelucrare pentru acestea în cazul utilizării costului efectiv de achiziție ca preț de înregistrare ;

301 ,, Materii prime ’’, 302 ,, Materiale consumabile ’’, 381 ,, Ambalaje ’’ ș.a., pentru vînzarea unor asemenea active circulante materiale în starea în care au fost achiziționate ( ca atare ).

345 ,, Produse finite ’’, în cazul transferării produselor finite obținute din activitatea de exploatare, în magazinele proprii de prezentare și desfacere ;

607 ,, Cheltuieli privind mărfurile ’’ și 7582 ,, Venituri din donații și subvenții primite ’’, pentru mărfurile constatate în plus la inventariere și respectiv primite cu titlu gratuit ;

446 ,, Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate ’’, pentru taxele vamale aferente mărfurilor importate ;

378 ,, Diferențe de preț la mărfuri ’’ și 4428 ,, TVA neexigibilă’’, cu adaosul comercial și TVA aferentă prețului cu amănuntul corespunzatoare intrărilor în gestiune, în cazul în care acest preț este cel de înregistrare ș.a.

Contul 371 ,, Mărfuri ’’ se creditează ca urmare a ieșirilor din gestiune, prin debitul conturilor ce corespund căilor sau modalităților de ieșire din patrimoniu, după cum urmează :

607 ,, Cheltuieli privind mărfurile ’’, pentru vînzări ;

671 ,, Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare ’’, cu lipsurile din calamități ;

357 ,, Mărfuri aflate la terți ’’, în situația trimiterii sau lăsării in consignație la terți ;

4511 ,, Decontări în cadrul grupului ’’ și 4521 ,,Decontări privind interesele de participație ’’, cu prețul de înregistrare aferent mărfurilor livrate societăților din cadrul grupului și respectiv altor societăți legate de participații ;

378 ,, Diferențe de preț la mărfuri și 4428 ,, TVA neexigibilă ’’, cu adaosul comercial și TVA aferentă prețului cu amănuntul, ambele corespunzătoare mărfurilor ieșite din gestiune, atunci cînd evidența este organizată la acest preț ș.a.

Soldul contului 371 ,, Mărfuri ’’ poate fi debitor, reprezentînd prețul de înregistrare (costul efectiv de achiziție, prețul prestabilit sau prețul de vînzare cu amănuntul sau en gros) aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfirșitul perioadei de gestiune.

Soldul contului în cauză, în funcție de prețul de înregistrare utilizat, necesită anumite corectări în vederea stabilirii valorii nete ce se înscrie în activul bilanțului contabil, într-un post distinct existent în grupa activelor circulante, așa cum se prezintă în continuare.

În cazul utilizării costului efectiv de achiziție :

– Perețul de înregistrare

Valoarea netă = – Cheltuielile de transport-aprovizionare

– Provizioanele pentru depreciere

unde :

cheltuielile de transport-aprovizionare reprezintă soldul debitor al contului analitic deschis în acest scop la contul 371 ,,Mărfuri ’’ ;

provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul creditor al contului 397 ,, Provizioane pentru deprecierea mărfurilor ’’.

În situația folosirii prețului prestabilit (standard) :

– Prețul de înregistrare +-

Valoarea netă = – Diferențe de preț la mărfuri –

– Provizioanele pentru depreciere

unde :

diferențele de preț în plus sau în minus la mărfuri sunt stabilite sub forma soldului debitor și respectiv creditor la contul cu aceeași denumire și simbolul 378.

Atunci cînd se utilizeză prețul cu amănuntul, sau en gros, inclusiv TVA :

– Prețul de înregistrare

– Adaosul comercial

Valoarea netă = – Cheltuielile de transport aprovizionare

– TVA neexigibilă

– Provizioanele pentru depreciere

unde :

– adaosul comercial reprezintă soldul creditor al contului 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri ’’ sau 378.01 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial ’’, după caz ;

– cheltuielile de transport aprovizionare sunt cumulate, în debitul contului 371 ,,Mărfuri’’, cu prețul facturat de furnizor sau sunt reprezentate de soldul debitor al contului analitic 378.02 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind cheltuielile de transport aprovizionare ’’, după caz ;

– TVA neexigibilă se referă la soldul creditor al contului cu aceiași denumire și simbolul 4428.

În cazul în care prețul de înregistrare este cel de vînzare en gros sau cu amănuntul, ambele fără TVA, se reține că, în comparație cu varianta utilizării prețului cu amănuntul sau en gros inclusiv TVA (lit. b), această taxă nu se ia în calcul cu prilejul determinării valorii contabile nete.

În cadrul contului 371 ,, Mărfuri ’’ este necesar să se organizeze evidența analitică global-valoric pe unități de desfacere en detail și la nivelul depozitelor sau gestiunilor de vînzare en gros, iar pentru acestea din urmă se conduce evidența cantitativ-valorică pe feluri sau articole de mărfuri.

Contul 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri ’’ este rectificativ, bifuncțional, iar conținutul său este influențat de prețul de înregistrare utilizat pentru mărfuri.

Astfel, atunci cînd se adoptă prețul standard, el se utilizează în mod similar cu celelalte conturi de difernțe de preț.

În cazul în care prețul de înregistrare este cel cu amănuntul sau cel de vînzare en gros, contul 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri ’’ funcționează ca un cont de pasiv și reflectă numai adosul comercial, în credit pentru mărfurile aprovizionate, iar în debit pentru mărfurile ieșite din patrimoniu.

În situația utilizării în activitatea practică a celor doua conturi analitice amintite anterior, contul 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri ’’ are conținut și corespondențe specifice, ceea ce se poate observa prin prezentarea conținutului fiecăruia din cele două conturi analitice amintite anterior.

Contul analitic 378.02 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind cheltuielile de transport-aprovizionare ’’ este de activ, rectificativ și oglindește în debit cheltuielile de transport, încărcare, descărcare, recepție, taxe vamale, comisioane ș.a. pe care le ocazionează mărfurile ce se achiziționează de la terți, în corespondență cu creditul conturilor corespunzătoare modalităților de efectuare a lor și anume : 401 ,, Furnizori ’’, pentru cele facturate atît de furnizorii de mărfuri, inclusiv pierderile normale pe timpul transportului (suportate de beneficiar), cît și de unitățile de profil, 542 ,, Avansuri de trezorerie ’’, cu ceea ce se plătește din avansuri spre decontare, 446 ,, Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate ’’, cu taxele vamale aferente mărfurilor importate ș.a.

În creditul contului analizat se reflectă cheltuielile de transport-aprovizionare aferente mărfurilor ieșite din patrimoniu, în corespondență cu debitul conturilor : 607

,, Cheltuieli privind mărfurile ’’, pentru vînzări, 6582 ,, Donații și subvenții acordate ’’ și 671 ,, Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare ’’, respectiv, în cazul donațiilor, lipsurilor neimputabile, pierderilor din calamități ș.a. Sumele care se înscriu în credit se stabilesc pe bază de coeficient mediu, ce se calculează în mod obișnuit, cu sume cumulate de la începutul anului.

Soldul contului analitic prezentat este debitor și reprezintă cheltuielile de transport-aprovizionare aferente mărfurilor existente în stoc la sfirșitul perioadei de gestiune.

Contul analitic 378.01 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial ’’ este rectificativ, cu funcția contabilă de pasiv, înregistrînd în credit adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în patrimoniu, în corespondență cu debitul contului 371 ,, Mărfuri’’. În debitul său se oglindește adaosul comercial aferent mărfurilor ieșite din patrimoniu, în corespondență cu creditul contului 371 ,, Mărfuri ’’, adaos care se determină pe bază de coeficient mediu de repartizare, ce se calculează după formula :

Soldul inițial + Rulajul creditor cumulat de la începutul

Coeficient de = al contului 378.01 anului, aferent contului 378.01____

Soldul inițial + Rulajul debitor, cumulat de la începutul

al contului 371 anului, aferent contului 371

Datele privind contul de mărfuri, de la numitorul fracției, nu conțin TVA, fapt pentru care se impune ca în prealabil să se diminueze fiecare element în cauză cu suma aferentă, folosind cota de 15.966% care se aplică la prețul de vînzare total, inclusiv TVA.

Acest calcul se poate efectua și prin diminuarea prețului de vînzare total, inclusiv TVA, cu taxa neexigibilă aferentă, care se determină astfel :

Soldul inițial creditor al contului 4428 + Total rulaj creditor cumulat de la începutul anului al aceluiași cont.

Coeficientul de repartizare care se determină se înmulțește cu valoarea mărfurilor existente în stoc la sfirșitul lunii de referință și evaluate la prețul de vînzare, exclusiv TVA

neexigibilă, obținîndu-se adaosul comercial aferent acestor mărfuri, sumă care va constitui

soldul creditor, de la sfirșitul lunii pentru care se face calculul, al contului de diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial (378.01).

Suma astfel obținută se deduce din soldul creditor al contului 378.01 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial ’’, existent înaintea operației de repartizare, determinîndu-se adaosul comercial aferent mărfurilor vîndute, care se înscrie în debitul acestui cont și creditul contului 371 ,, Mărfuri ’’, cu prilejul descărcării gestiunii pentru ieșirile din cursul perioadei, cînd se debitează in plus conturile : 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile ’’, pentru costul de achiziție, și 4228 ,, TVA neexigibilă ’’, cu taxa aferentă, ambele elemente corespunzătoare mărfurilor ieșite din gestiune.

Agenții economici cu cifra de afaceri de pînă la 35.000 euro al carui echivalent se calculează cu rata de schimb la data aderării la UE, respectiv 01.01.2007, sunt scutiți de plata TVA, fapt pentru care TVA aferentă mărfurilor aprovizionate de la terți platitori de TVA se include în costul de achiziție al mărfurilor, iar cu prilejul descărcării gestiunii pentru mărfurile ieșite din patrimoniu nu se mai are în vedere această taxă, atît sub aspectul determinării coeficientului de repartizare al adaosului comercial, cît și în ceea ce privește utilizarea contului 4428 ,, TVA neexigibilă ’’.

Soldul contului 378.01 ,, Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial ’’ este creditor și reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfîrșitul perioadei de gestiune, care se stabilește așa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește organizarea contabilității mărfurilor se reține și faptul că la inventarierea anuală se poate constata deprecierea unora dintre ele, cum este cazul celor lent sau greu vandabile, stabilindu-se o valoare de utilitate mai mică decît costul efectiv de achiziție. Pentru diferența de valoare în minus se constitue provizioane, care se înregistrează în creditul contului 397 ,, Provizioane pentru deprecierea mărfurilor ’’, în corespondență cu debitul contului 6814 ,, Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante ’’.

Contul 397 ,, Provizioane pentru deprecierea mărfurilor ’’ se debitează în exercițiile care urmează celui în care s-a creditat, în masura ieșirii din patrimoniu a mărfurilor pentru care s-au constituit provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a produs sau a fost mai mică decît cea preconizată, creditîndu-se contul 7814 ,, Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante ’’.

Soldul contului analizat poate fi creditor atunci cînd întreprinderea are în stoc mărfuri depreciate pentru care a constituit provizioane.

2.8 Gestiunea fiscală a stocurilor de materiale și

a mărfurilor

Taxa pe valoarea adaugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunurilor și serviciilor, dar achitat la bugetul general consolidat de către societatea producătoare , comercială sau prestatoare de servicii.

Cota de TVA în țara noastră este de 19% pentru bunuri și servicii, și de 9% în cazul ziarelor, revistelor, medicamentelor.

Perioada fiscală pentru T.V.A. este luna calendaristică cu exceptia firmelor impozabile care nu au depășit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv. Pentru aceste firme perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

Pentru a stabili perioada fiscală corectă, cifra de afaceri se determină la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului prcedent.

Firmele care iau ființă în cursul unui an fiscal și declară cu ocazia înregistrării fiscale o cifră de afaceri sub 100.000 euro sunt obligate ca în anul înfințării să depună deconturi trimestriale.

În perioada fiscală de raportare , firmele platitoare se pot afla într-una din urmatoarele două situații față de bugetul de stat :

datorează T.V.A. de plată;

nu datorează T.V.A. de plată, caz în care au două posibilități :

să solicite rambursarea soldului sumei negative a T.V.A., prin bifarea casetei corespunzatoare din decontul de T.V.A. ;

să reporteze soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmatoare.

Taxa pe valoarea adaugată de plată datorată bugetului general consolidat se stabilește lunar sau trimestrial pe baza de decont și reprezintă diferența între valoarea taxei exigibile aferente operațiunilor taxabile constând în livrări de bunuri și prestări de servicii ( T.V.A. colectată cont 4427 ) și valoarea taxei dedusă în acea perioadă fiscală pentru achizițiile de bunuri si prestări de servicii (T.V.A. deductibilă cont 4426 ).

Suma negativă a taxei pe valoarea adăugată se stabilește , de asemenea , lunar sau trimestrial pe baza de decont și reprezintă diferența dintre taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate de o persoană impozabilă dedusă intr-o perioadă fiscală și taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă operațiunilor taxabile.

Diferența de taxă , în plus sau în minus, între T.V.A. colectată și T.V.A. deductibilă se înregistrează în conturi distincte ( T.V.A. de plată , respectiv T.V.A. de recuperat ) și se regularizează în condițiile legii.

În situația în care există decalaje între faptul generator al T.V.A. si exigibilitatea acesteia , totalul T.V.A. se înregistrează într-un cont distinct , denumit T.V.A. neexigibilă ( cont 4428 ) , care pe masură ce devine exigibilă , se trece la T.V.A. colectată , respectiv la T.V.A. deductibilă. În contul 4428 se înregistrează , de asemenea , și T.V.A. deductibilă sau colectată , pentru livrări de bunuri și prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturi fiscale.

Stocurile de materiale și mărfuri la cumpărare de la furnizori, pe lînga costul lor de achiziție, suportă si TVA, care se contabilizează distinct fiind un impozit. La furnizor TVA-ul este colectat și se datorează bugetului de stat, iar la client TVA-ul este deductibil, în sensul că se scade din TVA-ul pe care acesta îl are de plătit.

TVA-ul se datorează în principal, la societatea în studiu, în cazul vînzării mărfurilor cu amănuntul și en gros. Din prețul de vînzare se calculează TVA-ul colectat prin aplicarea cotei recalculate de 15,966%, prin urmatoarea formulă : 100 x 19 : 119 = 15.966%.

Se mai datorează TVA și în urmatoarele cazuri :

Pentru sponorizări și acte de mecenat în cazul în care se depașește limita legală. Încadrarea în limita legală înseamnă cel mult 3 la mie din cifra de 

afaceri, dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat. Pentru ceea ce depașește această limită se calculează TVA in cota de 19% și se colectează pentru a se vira la bugetul de stat consolidat.

În cazul lipsurilor la inventar dacă sînt imputable gestionarilor, se colectează TVA. În cazul în care lipsurile sînt rezultatul unor evenimente extraordinare, nu se datorează TVA. La fel nu se datorează TVA dacă lipsurile din gestiuni nu sunt imputabile.

Pentru partea din cheltuielile de protocol care depașește limita legală, se colectează TVA. Limita legală este de 2% din profitul brut, plus cheltuielile de protocol și impozitul pe profit înregistrat.

Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplică agenților economici fiind una din cele mai importante surse de venit la bugetul de stat. Impozitul pe profit se datorează asupra veniturilor realizate în principal din vînzarea mărfurilor, din care se deduc cheltuielile. Desigur că mai sunt și alte venituri care se impozitează dar care nu fac obiectul acestui studiu.

Cota pentru impozitul pe profit este de 16%.

O altă obligație fiscală o reprezintă Taxele vamale care se datorează printre altele, și pentru importurile de materiale consumabile și mărfuri .

CAPTOLUL III

3. Contabilitatea și gestiunea fiscală a

mărfurilor la SC Electrocasnica SRL

3.1 Evidența operativă a mărfurilor

SC ELECTROCASNICA SRL este unitatea care efectuează atît operații de comerț en gros, cît și en detail.

În cazul circulației mărfurilor en gros, vînzarea se face pe bază de facturi fiscale, încasarea urmînd a se realiza ulterior, prin virament. Ca urmare este necesară folosirea contului 411 ,, Clienți ’’, care evidențiază creanțele din momentul vînzării mărfurilor pînă în momentul încasării lor.

În cazul circulației mărfurilor en detail, vînzarea se face, de regulă, cu plata imediată, în numerar.

Metoda de contabilitate a stocurilor de mărfuri folosită este inventarul permanent, contul de mărfuri fiind folosit pe masură ce au loc operațiuni cu mărfuri, evidențiind toate intrările și toate ieșirile, astfel încît, în orice moment, prin soldul său, contul 371 ,, Mărfuri ’’ indică valoarea mărfurilor în stoc, permițînd controlul gestionar, dacă în acest scop se efectuează și inventarierea faptică a stocurilor.

Metoda de organizare a contabilității analitice a mărfurilor folosită, este metoda global valorică care constă în ținerea evidenței numai valoric, atît la nivelul gestiunii cît și în contabilitate.

Potrivit acestei mertode, fișele de magazie sunt înlocuite cu Raportul de gestiune în care se consemnează :

soldul la începutul perioadei, separat pentru marfă și ambalaje

intrările de mărfuri pe baza de documente : Aviz de însoțire, Notă de intrare, recepție și constatare de diferențe, Inventar, Proces verbal etc.

vînzări de mărfuri și ambalaje, în funcție de modaliatatea de vînzare : raportul fiscal zilnic pentru vînzările în numerar, facturi fiscale pentru vînzările cu încasare ulterioară etc.

Soldul la sfirșitul perioadei separat pentru mărfuri și ambalaje

În raportul de gestiune sunt înregistrate zilnic intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la sfirșitul zilei.

Raportul de gestiune zilnic se întocmește în două exemplare, din care exemplarul unu, împreună cu documentele justificative, este transmis la compartimentul contabilitate.

La serviciul de contabilitate se verifică legalitatea și realitatea documentelor înscrise în raportul de gestiune, prețurile precum și evaluarea împreună cu celelalte calcule, astfel că după ce se constată corecta si legala lor alcătuire le vizează și le înregistrează în fișa contabilă analitică ținută pentru fiecare gestiune în parte.

Controlul înregistrărilor din evidența gestiunii, cu cea din contabilitate se fac periodic, în principal, prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune cu soldurile din fișa contabilă analitică.

La sfirșitul fiecarei luni se întocmește ,,Balanța de verificare’’ prin care se asigură controlul înregistrărilor în contabilitatea analitică.

Controlul efectiv asupra gestiunii mărfurilor se realizează prin inventariere.

3.2 Contabilitatea fluxului de intrare-ieșire

În baza facturilor fiscale primite de la furnizorii en gos, sau de la producători, se întocmesc recepțiile mărfurilor la prețul de vînzare cu amănuntul, inclusiv TVA, pe fiecare furnizor și factură în parte. La sfirșitul lunii, se face centralizatorul intrărilor de mărfuri și se întocmește Nota contabilă de intrare în gestiunea 1, gestiune din care ulterior se transferă marfa la gestiunile 2 și 3 în baza Avizelor de însoțire. Analiticele 1,2, și 3 de la conturile de mărfuri, TVA colectată și venituri semnifică gestiunile.

A. Conform centralizatorului s-au făcut aprovizionări de mărfuri, astfel :

– valoarea la preț de cumpărare 145.040,15 lei

– TVA deductibilă 19% 27.536,92 lei

– total factură de plătit 172.597,07 lei

– valoarea adaosului comercial 46.749,34 lei

– TVA neexigibilă 36.440,11 lei

Inregistrarea contabilă :

% 4011 Furnizori 172.597,07

Mărfuri 145.040,15

4426 TVA deductibilă 27.556,92

și

3711 Mărfuri % 83.189,45

3781 Adaos comercial 46.749,34

44281 TVA neexigibilă 36.440,11

O dată cu mărfurile aprovizioante, societatea primește și materialele de ambalat și ambalajele acestora, ambalaje care au rolul, fie de a le proteja pe timpul transportului și manipulării, fie de a le da un aspect cît mai atractiv în vederea vînzării, sau pentru a fi departajate pe loturi. Unele dintre aceste ambalaje sunt fară valoare, altele au valoare și sînt facturate clientului. Acestea din urma fie se restitue furnizorului, caz în care se emite factura în roșu de către furnizor, fie se valorifică ulterior pentru a se recupera valoarea lor.

Înregistrarea lor se face la prețul de achiziție de la furnizor în contul ,,381’’ Ambalaje astfel ;

% 4011 Furnizori 370,69

381 Ambalaje 311,50

4426 TVA deductibilă 59,19

B. Se primește de la un furnizor mărfuri, în baza Avizului de insoțirie al mărfii în valoare de 6653,76 lei, urmînd ca factura să fie emisă ulterior. Se face recepția mărfii și se inregistrează în contabilitate, astfel :

3711 Mărfuri = 408 Furnizori facturi nesosite 6.653,76 3711 Mărfuri %

3781 Adaos comercial 1.857,59

44281 TVA neexigibilă 1.617,16

Se primește factura fiscală de la furnizor pentru mărfurile primite pe aviz.

Se întocmește nota contabilă și se face următoarea înregistrare :

408 Furnizori = 4011 Furnizori 6.653,76

facturi nesosite

4426 TVA deductibilă = 4011 Furnizori 1.264,21

C. Se transferă marfa în cursul perioadei de la gestiunea 1, la gestiunile 2 și 3 cu avize de însoțire. Pentru a nu influența rulajele creditoare ale contului de mărfuri 3711 gestiunea 1, rulajele reprezentînd transferurile de marfă se stornează, în creditul contului ramînînd efectiv vînzările.

Înregistrarea contabilă :

3712 = 3711 31.764,95

3713 = 3711 42.197,20

și

3711 = 3711 -31.764,95

3711 = 3711 -42.197,20

D. Se vinde marfa din cele trei gestiuni, atît en detail cît și en gros, prețurile fiind aceleași. Pentru vînzările en detail la fiecare punct de lucru există conform reglementărilor în vigoare, case de marcat fiscalizate. Rapoartele zilnice fiscale, prezintă vînzarea totală din ziua respectivă, dar și veniturile și TVA-ul colectat. Pentru vînzările en gos se folosesc facturile fiscale ca documente justificative, fie facturi ce se emit pe calculator de societate, conform reglemntărilor în vigoare, fie facturi tipizate, întreprinderea fiind obligată să asigure gestionarea, dar și justificarea acestora într-o plajă de serii si numere.

Gestiunea 1 – vînzări en detail 65.057,56

– vînzări en gros 58.295,39

Gestiunea 2 – vînzări en detail 20.742,08

– vînzări en gros 1.057,43

Gestiunea 3 – vînzări en detail 35.241,79

– vînzări en gros 13.604,86

Înregistrarea contabilă în cazul vînzărilor cu amanuntul :

5311 Casa % 121.041,43

7071 54.670.24 Venituri din vînzări mărfuri G1

44271 10.387.32 TVA colectată G1

7072 17.430.30 Venituri din vînzări mărfuri G2

44272 3.311,78 TVA colectată G2

7073 29.614,95 Venituri din vînzări mărfuri G3

44273 5.626,84 TVA colectată G3

Înregistrarea contabilă în cazul vînzărilor en gros pe baza facturilor întocmite:

4111 Clienți % 72.957,68

7071 48.987,18

44271 9.308,21

888,61

44272 168,82

7073 11.432,49

44273 2.172,37

Înregistrarea contabilă a mărfurilor vîndute la un client pe baza Avizului de însoțire a mărfii, urmînd ca factura să fie intocmită ulterior :

418 Clienți % 4.556,70

Facturi de întocmit 7071 3.829,16 Venituri din vînzări mărfuri G1

44271 727,54 TVA colectată

Se întocmește factura fiscală și se transmite clientului. Se întocmește nota contabilă și se face urmatoarea înregistrare :

4111 Clienți = 418 4.556,70 Clienți facturi de întocmit

Pentru a determina TVA-ul colectat la vînzările de mărfuri en gros, se folosește procentul de TVA recalculat, astfel :

Cota de TVA 19 se înmulțește cu 100 și se împarte la 119

% = 19×100 = 15,96638

119

Pentru calculul TVA-ului colectat se ia în calcul procentul de 15,966 conform instrucțiunilor Ministerului Finantelor, dar pentru o mai mare exactitate se pot folosi și cinci zecimale.

Pentru determinarea veniturile impozabile, din valoarea mărfurilor vîndute la preț cu TVA inclus, se scade TVA-ul colectat calculat conform relației de mai sus, astfel:

Gestiunea 1 – 58.295,39 x 15,96638% = 9.308,21 TVA colectată

58.295,39 – 9.308, 21 = 48.987,18 Venit bază de calcul

Gestiunea 2 – 1.057,43 x 15,96638% = 168,82 TVA colectată

1.057,43 – 168,82 = 888,61 Venit bază de calcul

Gestiunea 3 – 13.604,86 x 15,96638% = 2.172,37 TVA colectată

13.604,86 – 2.172,37 = 11.432,49 Venit bază de calcul

Descărcarea gestiunii cu mărfurile vîndute presupune stabilirea unui coeficient de repartizare al adaosului comercial ,, K ’’. Coeficientul de repartizare se obține după formula :

K = Sold inițial creditor cont 3781 + Rulajul creditor din perioadă cont 3781

Sold inițial debitor cont 3711 + Rulajul debitor din perioadă cont 3711

De menționat că se ia în calcul contul de mărfuri 371 fară TVA-ul neexigibil.

K = 171.801,12 + 250.914,34 = 422.715,49 = 24,836

693.223,10 + 1.008.795.40 = 1.702.018,50

Pe baza acestui coeficient obținut se determină adaosul mediu al mărfurilor vîndute din patrimoniu :

Rulaj debitor cont 3781 = Rulaj creditor cont 3711 x K

163.023,77 x 24,836% = 40.488,58

Pentru a se evita un volum mare de muncă, ținînd cont că metoda anlitică a mărfurilor este cea global-valorică și faptul că aprovizionarea gestiunilor 2 si 3 se face prin transfer de la gestiunea 1, adaosul comercial cont 378 și cheltuielile privind mărfurile, cont 607 sunt cumulate pentru toate cele trei gestiuni. Numai conturile de mărfuri 371, venituri 707 și TVA colectată 4427 au analitice corespunzatoare gestiunilor.

Înregistrarea contabilă este urmatoarea :

Cheltuieli privind mărfurile 6071 = 3711 122.535,19 Mărfuri G1

Diferentă preț mărfuri 3781 = 3711 817,68 Mărfuri G1

Diferentă preț mărfuri 3781 = 3712 21.799,51 Mărfuri G2

Diferentă preț mărfuri 3781 = 3713 17.871,39 Mărfuri G3

TVA exigibil 4428 = 3713 30.975,26 Mărfuri G3

3.3 Reduceri de preț

Derularea tranzacțiilor de vânzare – cumpărare presupune, într-un mediu de piață concurențial, operarea cu reduceri de preț, destinate să ‘’plătească’’ fidelitatea unui client, respectarea întocmai a unei clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creșterea cifrei de afaceri.

În practică apar situații în care furnizorul acordă la valoarea rezultată din aplicarea prețului negociat anumite reduceri care influențează atât vânzările, cât și cumpărările, în funcție de poziția pe care o are unitatea de vânzător, respectiv cumpărător.

În literatura de specialitate și în practica afacerilor sunt întîlnite două categorii de reduceri de preț practicate de vânzător și anume:

-reduceri de natura comercială (sau reduceri comerciale),care au o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi;

-reduceri de natură financiară ( sau reduceri financiare), care poartă denumirea de sconturi (numite și sconturi de decontare sau sconturi de casă)

a)Rabaturile – reprezintă reduceri practicate, în mod excepțional, asupra prețului de vânzare convenit anterior, între furnizor și client, atunci când se constată diferențe de calitate sau abateri de la standardele pentru mărfurile ce fac obiectul tranzacției ;

b)Remizele – reprezintă reduceri practicate în mod obișnuit asupra prețului de vânzare, ținându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra prețului brut, procent prevăzut în oferta de prețuri a înteprinderii sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri comerciali.

c)Risturnurile – reprezintă reduceri de preț calculate asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadă determinată.

Reducerlie comerciale nu se înregistrează în contabilitate dacă sunt acordate în momentul facturării, deci nu se regăsesc în valoarea de intrare a mărfurilor. Dacă acestea se acordă dupa expedierea mărfurilor și întocmirea facturilor ele sunt înscrise în ,,facturi de reducere’’ situație în care se modifică și valoarea de intrare inițiala a mărfurilor respective.

Reducerile financiare apar sub forma ,,sconturilor de decontare’’ și constau în reduceri acordate clienților care își achită mărfurile achiziționate înaintea termenului de exigibilitate a datoriei.

Scontul de decontare se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii facturii la prețul curent sau asupra valorii comerciale nete, care efectuează o plată înaite de scadență.

Sub aspectul metodologiei de calcul și contabilizare trebuie reținute urmatoarele reguli :

– toate reducerile de preț sunt înscrise în factură ;

– reducerile comerciale premerg reducerile financiare ;

– reducerile sunt determinate în casacadă, ceea ce înseamna că procentele sau sumele absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra ‘’netului’’ anterior;

– în cadrul reducerilor comerciale mai întai se calculează rabaturile și apoi remizele și risturnurile ;

– scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică la netul comercial ;

– taxa pe valoarea adaugată se calculează la ultimul ‘’net’’ determinat (fie la prețul comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie la netul financiar, în caz contrar) și se adună pentrut a obține ,, totalul facturii ’’

– reducerile comerciale, acordate inițial, adică în momentul întocmirii facturii de vânzare-cumpărare, deși înscrise în factură, nu se contabilizează nici la furnizor, nici la client ;

– reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) și ca un venit financiar la cel care îl primește, (clientul).

Din punct de vedere fiscal :

Pentru ca aceste cheltuieli să fie deductibile, reducerile de preț trebuie să nu contravină prevederilor Legii concurenței nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Sînt nedeductibile la calculul profitului impozabil reducerile de natură financiară sau comercială, acordate clienților, care nu sînt evidențiate distinct în documentele justificative de vînzare.

Orice reduceri de natură financiară sau comercială pentru a fi deductibile la calculul profitului impozabil trebuie :

să fie efective și în sume exacte în beneficiul clientului ;

să nu constitue în fapt remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestație oarecare ;

să fie acordate în baza unei hotărîri a adunării acționarilor sau asociaților.

Reducerile comerciale presupun o reducere a bazei impozabile a TVA-ului și deci o TVA colectată mai mică, și o cheltuială deductibilă fiscal și implicit o bază de impozitare mai mică pentru impozitul pe profit, la furnizor.

La afel reducerile financiare presupun o bază mai mică de impozitare pentru impozitul pe profit fiind o cheltuială deductibilă la furnizor, dar o creștere a bazei de impozitare la client, și implicit un impozit pe profit mai mare.

În funcție de modul de acordare al reducerilor comerciale și financiare, distingem două moduri de contabilizare :

1. Se primește o factură de mărfuri de feronerie de la SC FERONERIA SA, Arad cu un total brut de 7.834.90 lei ; remiză pentru vînzări superioare sumei de 200.000,00 lei este de 19% ; remiză pentru importanța clientului 2% ; remiză negocaiată suplimentar 2% ; scont de decontare pentru plata anticipată a facturii 2%.

Factura simplificată se prezintă astfel :

Valoarea brută a mărfurilor vîndute 7.834.90

– remiza 1 7834,90×19% 1.488,63

6.346,27 – remiza 2 6346,27×2% 126,93

6.219,34

– remiza 3 6.219,34×2% 124,39

6.094,95

– scont de decontare 6.094,96×2% 121,90

5.973,05

– TVA deductibilă 1.134,88

Aceasta factură care comportă reduceri comerciale și financiare, se contabilizează

astfel:

% 401 Furnizori 7.107,93

Mărfuri 3711 5.973,05

TVA deductibilă 4426 1.134,88

2. Se primește o factură de reducere de preț de la SC ARABESQUE SRL Timișoara

în valoare de 323,19 lei cu TVA 61,41 lei, totalul facturii fiind de – 384,60 lei.

Această factură care comportă numai reduceri se contablizează astfel :

Furnizori 401 = 767 Venituri din sconturi 323,19

401 = 4427 TVA colectată 61,41

3.4 Inventarierea mărfurilor

Inventarierea este procedeul de constatare faptică la o anumită dată, a existenței elementelor patrimoniale ale unitaților economice și sociale din punct de vedere cantitativ, calitativ și valoric.

Importanța inventarierii constă în urmatoarele aspecte :

Determinarea reală a elementelor patrimoniale în scopul calculării corecte a indicatorilor economico-financiari.

Asigurarea integritații patrimoniului prin controlul periodic și sistematic al gestiunilor.

Repartizarea cheltuielilor și a veniturilor în timp (operațiuni de regularizare) în scopul determinării rezultatelor financiare ale unui exercițiu.

Aprecierea , în funcție de evoluția faptelor economice , a creșterilor sau deprecierilor valorilor contabile a elementelor patrimoniale.

Stabilirea și evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aport în natură la începutul activității unității.

Inventarierea se face în mai multe feluri, fapt pentru care este necesară clasificarea acesteia dupa mai multe criterii, astfel :

a)Dupa sfera de cuprindere poate fi generală și parțială.

Inventarierea generală – cuprinde întregul patrimoniu al unității.

Inventarierea parțială – cuprinde numai o parte a patrimoniului unității.

b)După intervalul de timp la care se efectuează, inventarierea poate fi : anuală, periodică, ocazională, inopinată.

Inventarierea anuală se efectuează la sfarșitul exercițiului financiar în vederea determinării reale ale elementelor patrimoniale, pentru întocmirea bilanțului anual.

Inventarierea periodică se efectuează în cursul anului sau la perioade mai mari de un an, în scopul verificării existenței unor anumite categorii de elemente patrimoniale.

Inventarierea ocazională se efectuează în timpul exercițiului financiar fiind dterminată de împrejurări speciale : predări și primiri de gestiune, în cursul modificării de prețuri ca urmare a hotararii organelor competente etc.

Inventarierea inopinată se efectuează la cererea organelor de control sau cînd există indicii că sunt lipsuri sau plusuri în gestiune, fără anunțarea prealabilă a gestionarului, dar în prezența sa.

Stabilirea și regularizarea rezultatelor inventarierii, este ultima etapă a inventarierii. În principiu, plusurile se inregistrează ca intrări în patrimoniul societății iar minusurile ca ieșiri din patrimoniul societății.

Pentru înregistrarea plusului și minusului de inventar este necesar să se determine adaosul comercial, cît și TVA-ul aferent acestora și, prin scăderea acestor elemnte se află valoarea la preț de cumpărare a mărfurilor constatate în plus sau minus cu care se vor diminua cheltuielile privind mărfurile, sau se vor înregistra venituri.

1. Să considerăm ca s-a stabilit în urma inventarierii un plus de 1.000 lei.

Tva-ul aferent : 1000 x 15,96638% = 159,66 lei.

Adaosul comercial: 840,34 x 24,836% = 208,71 lei.

Costul mărfurilor : 631,63 lei.

Înregistrarea contabilă este urmatoarea:

Mărfuri 3711 % 1.000,00

3781 208,71 Diferență de preț la mărfuri 44281 159,66 TVA neexigibilă

607 631,63 Cheltuieli privind mărfurile

2. Să considerăm că s-a stabilit în urma inventarierii un minus de 1.000 lei.

În cazul minusurilor de inventar, în funcție de cauza care le-a produs, minusurile pot fi sau nu pot fi imputabile.

a) Înregistrarea contabilă a minusurile de inventar imputable :

Debitori diverși 461 % 1.000,00

7588 208,71 ,,Alte venituri din exploatare’’

4427 159,66 ,, TVA colectată’’

Pentru descarcarea gestiunii de marfă se va întocmi și artricolul de la punctul b).

b) Înregistrarea contabilă a minusurilor de inventar neimputabile :

% 3711 1.000,00 Mărfuri

Diferențe de preț la mărfuri 3781 208,71

TVA neexigibilă 44281 159,66

Cheltuieli privind mărfurile 607 631,63

3.5 Operațiuni privind perisabilitățile

Perisabilitațile sunt scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării,

depozitării și desfacerii mărfurilor determinate de procese naturale cum sunt : spargere, scurgere, oxidare, evaporare, volatilizare etc., în procesul de comercializare în rețeaua de distribuție (depozite, magazine de desfacere cu amănuntul).

Din punct de vedere fiscal, perisabilitațile sunt cheltuieli deductibile fiscal în limitele stabilite de organele de specialitate.

Nu sunt considerate perisabilități :

pierderile produse din neglijență, sustrageri sau alte cauze imputabile persoanelor vinovate ;

pierderile incluse în normele de consum tehnologic ;

pierderile determinate de cauze de forță majoră.

Hotărîrea Guvernului nr. 1569/2003 pentru aprobarea Normelor privind limitele legale de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Deoarece Codul stabilește deductibilitatea acestor cheltuieli, noua hotărîre a Guvernului s-a aplicat cu data intrării în vigoare a Codului fiscal, respectiv cu data de 1 ianuarie 2004.

Actul normativ care stabilește limitele admisibile ale perisabilităților la mărfuri în procesul de comercializare, care sînt deductibile fiscal, este Hotărîrea Guvernului nr. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare.

Din punct de vedere contabil, perisabilitatea se înregistrează în cheltuieli de exploatare cu ocazia recepționării mărfurilor transportate sau a inventarierii sau a predării gestiunii, dupa caz. Se ia ca exemplu următorul caz :

Cu ocazia recepției mărfurilor, s-a constat că în timpul transportului s-au degradat

mărfuri în valoare de 100 lei datorită drumurilor impracticabile. Paguba nu poate fi imputată nefiind provocată de neglijență. Ca urmare s-a înregistrat ca perisabilitate.

Înregistrarea contabilă ce se efectuează este :

% 4011 3.520,02 Furnizori

Mărfuri 3711 2.858,00

Alte cheltuieli de exploatare 6588 100,00

TVA deductibilă 4426 562,02

Din punct de vedere fiscal, perisabilitățile sînt privite sub aspectul deductibilității :

Dacă perisabilitațile se încadrează în limitele legale, atunci cheltuiala este deductibila fiscal integral;

Dacă perisabilitațile depășesc limitele legale, atunci partea care depășește limita este privită ca o cheltuială nedeductibilă fiscal, cu urmatoarele implicații ;

în ceea ce privește impozitul pe profit, cheltuiala cu perisabilitățile care a depășit limita legală, se adaugă la profitul brut, și se impozitează ;

în ceea ce privește TVA-ul, pentru cheltuiala care depășește limita legală TVA-ul nu este deductibil, urmînd a fi inclus în decontul de TVA ca TVA colectată.

De menționat că aceste operațiuni se fac doar la încheierea exercițiului financiar, iar pentru TVA-ul nedeductibil se va face autofacturarea.

3.6 Operații privind ajustările

Pentru evidența ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se folosesc conturile din grupa 39 ,, Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție’’. Termenul de ,,Provizioane’’ a fost înlocuit începînd cu ianuarie 2007 cu termenul de ,,Ajustări’’.

Cu ocazia inventarierii s-au constatat mărfuri greu vandabile. Se impune astfel constituirea unei ajustări în suma de 10.000 lei.

Înregistrarea contabilă ce se efctuează este :

Cheltuieli de exploatare 6814 = 397 10.000,00 Ajustări pentru

privind ajustările pentru deprecierea mărfurilor

deprecierea activelor circulante

În cursul exercițiului financiar s-au vîndut mărfuri greu vandabile de 4.000 lei. Se reia la venituri ajustarea corespunzătoare, astfel :

Ajustări pentru deprecierea 397 = 781 4.000,00 Venitiri din

activelor circulante provizioane privind

activitatea de exploatare

Soldul contului reprezintă valoarea ajustărilor constituite la sfirșitul perioadei.

3.7 Sponsorizarea cu mărfuri

Sponsorizările sau actele de mecenat sînt cheltuieli nedeductibile conform Codului

fiscal. În situația în care societatea efectuează sponsorizări conform legii sponsorizării 32/1994, în baza unui contract de sponsorizare , atunci se scade din impozitul pe profit sumele efernte, dacă sînt îndeplinite cumulativ două condiții :

sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri ;

nu depaseșc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

Sposorizările sau actele de mecenat pot fi făcute în două moduri : în bani sau în

bunuri.

Societatea a făcut o sponsorizare de 1.000 lei in mărfuri.

Înregistrarea contabilă este următoarea:

% = 3711 1.000,00 Mărfuri

Celtuieli privind sponsorizările 6582 631,63

Diferențe de preț la mărfuri 3781 208,71

TVA neexigibilă 44281 159,66

Deoarece societatea a efectuat sponsorizarea în mărfuri pentru care a dedus TVA, ea este obligată să determine dacă este în situația de autofacturare a TVA aferente plafoanelor de sponsorizare.

În cazul în care a depășit plafoanele, ținînd cont că pentru mărfurile care au constituit obiectul sponsorizării s-a dedus TVA, societatea este obligată să calculeze TVA colectată și să se autofactureze pentru ceea ce depasește acest prag . TVA colectată se va include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care trebuie să depună situațiile financiare anuale.

În baza autofacturării, înregistrarea contabilă corespunzatoare este urmatoarea:

Cheltuieli privind alte 635 = 4427 TVA colectată

impozite si taxe

3.8 Contabilitatea Taxei pe valoarea adaugată

Taxa pe valoarea adaugată este o taxă ce se datorează bugetului general consolidat.

Pentru evidențierea distinctă a TVA se utilizează urmatoarele conturi sintetice de gradul II:

4426 ,, TVA deductibilă’’

4427 ,, TVA colectată’’

4428 ,, TVA neexigibilă’’

4423 ,, TVA de plată’’

4424 ,, TVA de recuperat’’

Toate societațile comerciale, înregistrate ca platitoare de TVA, atît la cumpărarea bunurilor și serviciilor cît și la vînzarea lor, se înregistrează cu TVA deductibil în primul caz, și cu TVA colectată în celălat caz.

Pentru inregistrarea TVA-ului in contabilitate trebuiesc folosite documente legale :

exemplarul original al facturii fiscale, sau după caz, alte documente specifice aprobate prin lege ;

bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale aparținînd unităților de desfacere a carburanților ;

declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale.

Totodată trebuie dovedit că bunurile achiziționate sunt proprietatea firmei și sunt destinate nevoilor societății pentru realizarea de operațiuni taxabile, și serviciile cumpărate sunt aferente activitații desfășurate.

Societatea achiziționează bunuri și servicii taxabile de la furnizori. Înregistrările contabile de efectuat sînt următoarele :

3.8.1. Cumpărări cu TVA

Recepția mijlocului fix :

% = 404 ,,Furnizori de imobilizări’’ 35.700,00

2133 ,, Mijloce fixe de transport 30.000,00 4426 ,,TVA deductibilă’’ 5.700,00

2. Recepția materialelor consumabile :

% = 4011 ,,Furnizori’’ 2.975,00

302 ,,Materiale consumabile’’ 2.500,00

4426 ,,TVA deductibilă’’ 475,00

3. Recepția mărfurilor :

% = 4011 ,,Furnizori’’ 148.750,00

3711 ,,Mărfuri’’ 125.000,00

4426 ,,TVA deductibilă’’ 23.750,00

3.8.2. Vînzări cu TVA

Facturi fiscale emise către clienți :

4111 ,,Clienți’’ = % 166.600,00

7071 ,,Venitui vînzări mărfuri’’ 140.000,00

44271 ,,TVA colectată’’ 26.600,00

Recuperarea contravalorii mărfurilor lipsă pe baza angajamentului de plată al gestionarilor :

461 ,,Debitori’’ = % 238,00

7588 ,,Alte venituri din exploatare’’ 200,00

4427 ,,TVA colectată’’ 38,00

La sfirșitul lunii conturile de TVA se închid și ramîne sold debitor la contul 4424 ,,TVA de recuperat’’ în suma de 3.287 lei.

Înregistrările contabile ce se efectuaează :

4427 ,,TVA colectată’’ = 4426 ,,TVA deductibilă’’ 26.638,00

4424 ,,TVA de recuperat’’ = 4426 ,,TVA deductibilă’’ 3.287,00

Pentru justificarea TVA-ului înregistrat în contabilitate, ca și pentru întocmirea Decontului de TVA, se folosesc ,,Jurnalele de TVA de cumpărări și vînzări’’.

Jurnale de TVA și decontul de TVA

Jurnalul pentru cumpărări servește ca :

jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii ;

document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adaugată deductibilă ;

document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.

Se intocmește într-un singur exemplar, având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic, fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

Se întocmește un jurnal separat pentru cumpărări de bunuri și servicii pentru nevoile firmei și, separat, pentru cumpărări de bunuri (mărfuri) care se vând ca atare.

Acest jurnal se completează la compartimentul financiar contaibl pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau de prestări servicii.

Circulă :

la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adaugată. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Jurnal pentru vânzări servește ca :

jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii ;

document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adaugată colectată ;

document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.

Se întocmește într-un singur exemplar având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic sau lunar, dupa caz fară ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a TVA colectată datorată.

Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate comune și specifice (facturi sau documente înlocuitoare) privind vânzările de valori materiale sau prestări de servicii, precum și pe baza Borderoului de vânzare (încasare) din ziua de …………

Circulă :

la compartimentul financiar contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Jurnalele de TVA pot fi întocmite manual pe carnete tip emise de Ministerul de Finanțe, sau pot fi întocmite cu ajutorul tehnicii de calcul. Formatul acestora este lăsat la latitudinea agentului economic, cu condiția ca acestea să ofere informațiile minime cerute de lege.

Nu se înscriu în decont :

taxa pe valoarea adăugată din facturile de executare silită ;

diferențele de taxă pe valoarea adăugată de plată constatate de organele de control ;

documentele neevidențiate în jurnalele de cumpărări sau vînzări ;

taxa pe valoare adăugată pentru care a fost aprobată înlesnire la plată.

Pe baza jurnalelor de TVA se întocmește ,,Decontul de taxă pe valaoarea adăugată’’ cod 300 care se completează astfel :

Perioada de raportare :

,, Perioada de raportare’’ poate fi luna calendaristică, trimestrul calendaristic sau o altă perioadă fiscală stabilită în condițiile art. 156.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Secțiunea ,,Date de identificare a persoanei impozabile’’

Se înscrie codul de înregistrare fiscală, denumirea persoanei juridice și adresa domiciliului fiscal.

În rubrica ,,Pro rata de deducere’’ se înscrie pro rata determinată potrivit art. 147 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Secțiunea ,,Taxa pe valoarea adăugată colectată’’

În rîndurile 1 și 2 se înscriu informațiile preluate din jurnalul de vînzări privind baza impozabilă pentru livrările de bunuri scutite, livrările ulterioare de bunuri efectuate în cadrul unei operațiuni triunghiulare, baza de impozitare pentru livrările de bunuri care nu sînt impozabile în Romania precum și pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite.

În rîndurile 3 și 4 se înscriu informațiile preluate din jurnalul de cumpărări privind baza de impozitare pentru achizițiile intracomunitare de bunuri, baza de impozitare si TVA pentru achizițiile de bunuri supuse măsurilor de simplificare.

În rîndul 5 se înscriu regularizările privind achizițiile intracomunitare.

În rîndul 6 se înscriu informațiile privind baza de impozitare și TVA aferente bunurilor supuse măsurilor de simplificare.

În rîndurile 7 și 8 se înscriu informațiile preluate din jurnalul de vînzări privind:

Baza de impozitare si TVA colectată pentru livrările de bunuri cu cota 19% precum și cele cu cota 9%.

În rîndul 9 se înscriu operațiunile pentru livrările de bunuri supuse taxării inverse.

În rîndul 10 se înscriu livrările de bunuri scutite cu drept de deducere

În rîndul 11 se înscriu livrările de bunuri fără drept de deducere.

În rîndul 12 se înscriu corecțiile din deconturile anterioare..

Secțiunea ,,Taxa pe valoarea adăugată deductibilă’’

În rîndul 14 se înscriu informațiile din jurnalul de cumpărări privind baza de impozitare și TVA deductibilă privind taxarea inversă.

În rîndul 15 se înscriu regularizările privind achizițiile intracomunitare.

În rîndul 16 se înscriu informațiile din jurnalul de cumpărări privind baza de impozitare și TVA deductibilă pentru achizițiile de bunuri pentru care se aplică taxarea inversă..

În rîndul 17 și 18 se înscriu informațiile din jurnalul de cumpărări privind baza de impozitare și TVA deductibilă aferentă achizițiilor din țară și din import taxabile cu cota de 19% și cota de 9%.

În rîndul 19 se înscriu informațiile din jurnalul de cumpărări privind achizițiile de bunuri scutite de taxă sau neimpozabile.

În rîndul 22 se înscrie TVA-ul efectiv restituit cumpărătorilor străini.

În rîndul 23 se însccriu corectarea erorilor din deconturile anterioare.

În rîndul 24 se înscriu ajustările la finele anului privind pro rata.

În rîndul 26 se înscrie TVA de restituit în perioada de raportare.

În rîndul 27 se înscrie TVA de plată în perioada de raportare.

În rîndul 28 se înscrie soldul TVA de plată din deconturile precedente neachitat pînă la data depunerii decontului.

În rîndul 30 se înscrie soldul sumei de rambursat din perioada precedentă nesolicitat la rambursare.

În rîndul 31 se înscrie soldul TVA de rambursat cumulat.

În rîndul 32 se înscrie soldul TVA de plată la sfîrșitul perioadei de raportare.

În rîndul 33 se înscrie soldul TVA de rambursat la sfîrșitul perioadei de raportare.

Decontul mai cuprinde opțiunea de rambursare în cazul în care se dorește acest lucru, și dacă suma de rambursat este de minim 5.000 lei. De asemenea se semnează și se ștampilează decontul.

Începînd cu anul 2007, Ministerul Economiei si Finantelor a intrdus o nouă declarație, ,,Declarația informativă privind livrarile/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național’’ cod 394.

În această declarație se inregistrează toti agenții economici plătitori de TVA, cu denumire și Cod Fiscal, atît furnizori cît și clienți, cu care societatea are relații comerciale. Astfel SC ELECTROCASNICA SRL ca furnizor, transmite aceleași date cu clientul SC ANEDAN CONSTRUC SRL, privind totalul vînzărilor și respectiv totalul cumpărărilor, și TVA-ul colectat respectiv TVA-ul deductibil. Declarația fiind foarte vastă, putînd cuprinde cîteva sute de furnizori și clienți, și necesitînd un mare volum de hîrtie pentru imprimare, se transmite listat doar un rezumat care cuprinde numărul total al persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, valoarea totală a bazei impozabile aferente livrărilor de bunuri și servicii efectuate, valoarea totală a TVA aferentă livrarilor de bunuri și servicii, valoarea totală a bazei impozabile aferentă achizițiilor de bunuri și servicii, valoarea totală a TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii. Informațiile detaliate sunt transmise pe suport magnetic fiind înregistrate în bazele de date ale Administrațiilor Financiare.

Această nouă declarație servește la verificarea încrucișată privind TVA-ul pe care organele fiscale o pot efectua accesînd doar bazele de date pe care agenții economici le transmit.

Declarația cod 394 se întocmește astfel :

Se înscrie perioada pentru care se întocmește declarația, respectiv semestrul I sau II și anul raportării.

Urmatoarea rubrică prevede codul de înregistrare fiscală, denumirea agentului economic și domiciliul fiscal al acestuia.

În cazul în care contribuabilul are desemnat un reprezentnt fiscal, se trece codul de identificare fiscală a acestuia și domiciliul fiscal.

Declarația prevede un rezumat al tuturor datelor privind achizițiile și livrările de bunuri și servicii cu TVA-ul aferent, de la toți furnizorii și clienții cu care contribuabilul are relații de afceri, astfel :

Numărul total al persoanelor înregistrate în scopuri de TVA incluse în declarație

Valoarea totală a bazei impozabile aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate

Valoarea totală a TVA aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efecuate

Valoarea totală a bazei impozabile aferentă achizițiilor de bunuri și servicii efectuate

Valoarea totală a TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii efectuate

Declarația mai prevede numele, prenumele, funcția, semnătura administratorului sau persoanei autorizate si stampila societatii.

CONCLUZII

Din analiza anumitor aspecte ale activității desfășurate de Electrocasnica S.R.L. și a modului de organizare a contabilității precum și a respectării prevederilor legale în domeniu se pot trage următoarele concluzii :

În primul rând , se constată caracterul neuniform al indicatorilor de eficiență economică, pe perioada anilor analizați în sensul că, atât volumul vânzărilor și ca urmare masa profitului cresc în semestrul II și scad în semestrul I al anului.

Dat fiind faptul că metoda costului mediu ponderat (CMP) și metoda FIFO nu aisgură întotdeauna cea mai bună reflectare a fluxurilor de mărfuri în perioadele de inflație, metodele LIFO și NIFO sunt considerate mai adecvate determinării rezultatului exercițiului decât metodele CMP si FIFO , deși în practica contabilă din țara noastră nu sunt admise decât aceste ultime două metode.

Metoda de organizare a contabilitații mărfurilor folosită la SC Electrocasnica S.R.L. este metoda inventarului permanent deși, pentru aceasta firmă , este recomandabil a se folosi metoda inventarului intermitent. În aceste condiții s-ar impune introducerea unor conturi de cheltuieli adecvate pentru a evidenția cumpărările exercițiului, respectiv stabilirea stocurilor finale la inventariere și stocurilor inițiale de mărfuri.

Metoda inventarului permanent este superioară metodei inventarului intermitent prin faptul că înregistrarea în conturile de mărfuri a fiecarei intrări sau ieșiri pe măsura producerii operațiilor , atât cantitativ cât și valoric, dă posibilitatea cunoașterii în orce moment a mărimii stocurilor de mărfuri.

Un alt aspect care este de subliniat, se referă la modul de organizare a contabilitații mărfurilor la magazinele cu amănuntul sau en gros ale societații studiate unde gestiunea mărfurilor nu se ține cantitativ-valoric, ci global-valoric.

Literatura de specialitate recomandă și chiar regulamentul de aplicare a Legii Contabilitații nr.82/24.12.1991 prevede repartizarea diferențelor de preț asupra mărfurilor vândute sau bunurilor ieșite din gestiune pe baza unui coeficient de repartizare ,,K’’ , calculat după formula arătată anterior în această lucrare. În practică însă , în cazul magazinelor cu amănuntul unde gestiunea mărfurilor se ține cantitativ-valoric, se întalnesc cazuri destul de frecvente, în care nu este recomandată folosirea în exclusivitate a acestei metode deoarece ar duce la denaturarea rezultatelor financiare, antrenarea constituirii de impozite exigibile într-o perioadă anterioară realizarii efective a elementelor ce constituie baza de calcul. Și aceasta se întamplă ori de câte ori procentul de adaos comercial diferă substanțial de la o categorie de mărfuri la alta determinând abateri mari, într-un singur sens față de media adaosului comercial pe unitate. În această situație se recomandă folosirea metodei combinate de calcul al diferențelor de preț și implicit a cheltuielilor privind mărfurile aferente vânzărilor de mărfuri din perioada respectivă.

Această metodă constă în identificarea mărfurilor cu abateri mari ale adaosului comercial fată de procentul mediu de adaos. Aceste mărfuri pot fi constituite dintr-un singur sortiment sau o grupă de sortimente, caz în care se recomandă organizarea unui raion distinct cu asemenea mărfuri. În această situație se va ține distinct evidența cantitativ-valorică a intrărilor de mărfuri cu abateri, volumul vânzărilor rezultând în urma unui inventar numai la aceste mărfuri la sfarșitul perioadei ( de obicei lunar ).De reținut este că nu este nevoie de o evidență separată și zilnică a încasărilor din vînzarea acestor mărfuri , volumul vînzărilor stabilindu-se la sfarșitul perioadei astfel : ( soldul inițial + intrări de la începutul anului până la sfarșitul perioadei ) – sold la sfarșitul perioadei.

Pentru grupa mărfurilor cu abateri mari ale adaosului comercial, diferențele de preț și cheltuielile privind mărfurile se determină pe baza cantităților vândute și a componentelor unitare ale prețului cu amănuntul ( cost achiziție, adaos comercial ) după deducerea TVA-ului neexigibil.

Pentru restul mărfurilor vândute la care evidența se ține numai la global-valoric , elementele necesare descărcării gestiunii de mărfuri se determină prin repartizarea diferențelor de preț cu ajutorul coeficientului de repartizare ,,K’’ după metodologia descrisă anterior.

Ca urmare a aplicării acestei metode combinate , elemtele necesare descărcării gestiunii de mărfuri vor rezulta astfel : 

TVA-ul neexigibil = ( total încasări în numerar :1,19) x 19% ;

Cheltuielile privind mărfurile și adaosul comercial se obțin prin însumarea elementelor determinate separat prin cele două metode.

Un alt aspect privind contabilitatea mărfurilor, tratat în literatura de specialitate și chiar în Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitații nr.82/1991 , îl constituie înregistrarea adaosului comercial în conturile de mărfuri în cazul vinderii en-gros cu factură a mărfurilor din depozit.

BIBLIOGRAFIE

Anescu Ruxandra, Anescu V., Acreditivul documentar Tribuna Economică, nr. 9/l martie 2000

Anescu Ruxandra, Anescu V., Modalități de urmărire a debitorilor, Tribuna Economică, nr. 5/2 februarie 2000

Darie V., Drehmuță E., Gorbănescu C., Pătruț C., Rotilă Aristița, Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, Ediția a II – a, Editura Agora, Bacău 1995

Dumbravă P., Contabilitatea de gestiune în comerț și turism, Ed. Intelcredo, Deva 1995

Dumitrana Mihaela, Contabilitatea în comerț și turism, Ed. Maxim, București, 1996

Epuran M., Băbăiță Valeria, Grosu Corina, Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol. I, Editura de Vest, Timișoara 1998

Feleagă N., lonașcu I., Tratat de contabilitate financiară, vol. II Editura Economică, București

Feleagă N., Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, vol. I, Contabilități anglo – saxone, Editura Economică, București

Ineovan F., Cotleț D., Mateș D., Hațegan C., Iosif A., Bobițan N., Negruț C., Contabilitate financiară, Ed. Mirton, Timișoara, 2003

Pântea I., Iacob P., Dumbravă P., Hurducaș L., Marian Doina, Temeș I., Popa I., Contabilitatea financiară a agenților economici din România, Ediția a II-a Editura Intel Credo, Deva, 1995

*

* *

*** Ministerul Finanțelor, Sistemul contabil al agenților economici, Editura Economică, 2006

*** Legea contabilității nr. 82/1991 publicată în Monitorul Oficial nr. 265/27.12.1991 cu modificări și republicari ulterioare

*** Ministerul Finanțelor Publice, Ordinul 1752/2005 privind aprodarea reglementărilor contabile în conformitate cu normele europene