. Impozitarea Veniturilor Realizate DE Persoanele Fizice In Romania
Cuprins
=== Bibliografie finaizata ===
Bibliografie
=== Cap I+II+III ===
Cap. I Reglementări privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice
În România
Scurt istoric
În România, impozitul pe venitul global a fost legiferat in 1921, la propunerea ministrului de finanțe Nicolae Titulescu, dar a fost pus în aplicare abia in 1923, printr-o altă lege inițiată de succesorul acestuia la finanțe, Vintilă Brătianu. Globalul se percepea în cote progresive, în completarea celor șapte impozite de tip real, elementare și proporționale. Propunerea lui Brătianu era motivată de necesitatea reparării nedreptăților pe care le producea un regim de impozite învechit, in favoarea celor mai mulți și mai puțini avuți. In concepția legii Brătianu, sistemul impozitelor directe era alcătuit din mai multe impozite elementare pe venit și un impozit pe venitul global.
Existența mai multor impozite elementare pe venit avea la bază principiul discriminării, impunerea diferențiată a veniturilor in funcție de natura acestora.
Contribuabilul care realiza venituri din surse diferite era impus la elementar pentru fiecare venit in parte, in funcție de natura acestuia ( din proprietăți agricole, proprietăți clădite, valori imobiliare, comerț și industrie, profesii și ocupații neimpuse la alte impozite) cu cota aferentă categoriei (cedului) în care se încadra. Impozitele elementare afectau venitul fără să țină seama de părerea contribuabilului (puterea economică, starea civilă, vârsta, sexul);la venituri nete egale provenind dintr-o anumită sursă impozitul elementar aferent aceleiași surse era egal pentru toți.
Impozitul pe venitul global era complementar, deoarece se percepea pe lângă impozitele elementare și personale, ținând seama de capacitatea de plată a contribuabilului. Acest impozit se percepea la domiciliul contribuabilului, indiferent unde se aflau sursele de venit, fiind stabilit in sarcina capului de familie, fiind impuse toate veniturile realizate de familia (gospodăria) acestuia, ale sale proprii, ale soției și ale celorlalți membrii.
Din venitul total al unui contribuabil erau deduse anumite cheltuieli, impozitele directe și taxele asimilate plătite, minimum de existență și sarcinile de familie.
Impozitele elementare și impozitul pe venitul global s-au păstrat, cu unele modificări, până in anul 1934, impozitul global a fost înlocuit cu impozitul supracotă. Noul impozit se percepea în cote progresive, dar el se suprapunea impozitelor elementare proporționale, rămase in vigoare. Spre deosebire de impozitul global, care cumula toate veniturile familiei in vederea impunerii, supracotă se aplică asupra fiecărui venit în parte, impus deja elementar.
Acest sistem de impoz.it pe venit – elementar plus supracotă – a ființat până la reforma fiscală pusă în aplicare în anul 1945, când s-a adoptat soluția impunerii veniturilor persoanelor fizice in mod separat , în cote progresive diferențiate in funcție de criterii socio-profesionale sau de altă natură.
După 1989, impozitele pe veniturile persoanelor fizice au suferit o serie de modificări, dar ele continuă să se sprijine pe principiul nediscriminării. în țările dezvoltate,cu economie de piață și ,cu deosebire, în cele care au aderat la U.E., se practică impunerea globală a veniturilor persoanelor fizice, în cote progresive, pe tranșe.
O dată cu desființarea impozitelor elementare proporționale s-a renunțat la principiul discriminării impunerii veniturilor, în favoarea nediscriminării. La venituri nete egale și la condiții sociale identice, contribuabilii din aceste țări suportă același efort fiscal, cu titlul de impozit pe venitul global, diferențierea fâcându-se numai pe verticală (în funcție de volumul materiei impozabile ), nu și pe orizontală ( în funcție de natura venitului ) .
In România, cel mai important impozit perceput de la persoanele fizice, până in prezent este impozitul pe salarii. Până in 1991, s-a practicat sistemul de impunere a fondului lunar de salarii realizat de fiecare agent economic, cu cote diferențiate pe ramuri de activitate, cuprinse între 14,5% și 17,5%. După această dată, sistemul a fost reformat, întroducându-se impozitul pe salariile individuale, calculat în cote progresive compuse.
Treptat, procedeele de discriminare a persoanelor și veniturilor au fost abandonate, deoarece s-a constatat că finalitățile vizate erau rareori atinse, iar sistemul de impunere nu stimula decizia de a munci. începând cu 1998, s-a hotărât reducerea numărului tranșelor de venit impozabil ( de la 14 la 4 ) și scăderea presiunii fiscale prin reducerea cotei maxime de la 60% la 45%. Se practică in continuare, minimul neimpozabil, care se actualizează semestrial de Guvern ( ca și tranșele de venit lunar impozabil) în raport cu indicele de creștere a câștigului salarial mediu brut pe economie, înregistrat in semestrul anterior.
Schimbările intervenite in societatea noastră după 1989 au determinat, între altele, și diversificarea surselor de venit, ceea ce a necesitat introducerea, începând din 1998, a unui nou sistem de impozitare a veniturilor realizate pe teritoriul României de persoanele fizice române și străine, precum și asociații familiale, care desfășoară activitate pe bază de liberă inițiativă, altele decât cele supuse impozitului pe salariu și impozitului pe venitul agricol.
Acest sistem constituie un prim pas spre introducerea impozitului pe venitul global1. Avem de-a face cu un impozit de tip cedular care vizează mai multe categorii de venituri: venituri realizate din activități desfășurate pe bază de liberă inițiativă de către meseriași, liber-profesioniști, asociații familiale, venituri din drepturi de autor, venituri din închirieri și subînchirieri de imobile, venituri din lucrări executate și servicii prestate pe bază de convenție civilă.
Impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca diferență între veniturile totale încasate și cheltuielile efectuate pentru desfășurarea activității, cotele de impunere oscilând între 15% și 35%, în raport de mărimea venitului impozabil.
Alteori, impozitul se determină pe baza unor norme anuale de venit stabilite de consiliile județene (cazul meseriașilor ) sau este stabilit ca un impozit forfetar trimestrial (cazul taximetriștilor). în cazul veniturilor din drepturi de autor, venitul impozabil se determină prin scăderea din venitul brut a unor cote forfetare de cheltuieli, diferențiate în raport de natura activității desfășurate.
Pentru veniturile din închirieri, subînchirieri și constituirea dreptului de uzufruct, cota de impunere este de 15%, iar veniturile impozabile se determină prin scăderea din veniturile încasate în cursul unui an a impozitului pe clădiri , a primelor de asigurare plătite și a impozitului pe teren aferent spațiului închiriat. Când se închiriază sau se subînchiriază spații mobilate mai este admisă deducerea și a unei cote forfetare de cheltuieli de 20% din venitul rămas după deducerile anterior menționate.
În țara noastră, la 1 ianuarie 2000,s-a trecut la aplicarea impozitului pe venitul anual global realizat de persoanele fizice, sistem care s-a practicat până in anul 2005. Era de fapt
___________________
1 Brezeanu P. – Impozitul pe venitul global – Ghid practic, Editura Economică, București – 2002, Pg. 198
vorba de un sistem mixt de impunere dacă avem in vedere faptul că, din ansamblul veniturilor realizate de persoanele fizice, unele erau incluse în procesul de globalizare (veniturile din salarii, din activități independente și cele din cedarea folosinței bunurilor) în timp ce alte venituri (veniturile din dividende, veniturile din dobânzi etc.) erau impuse separat iar impozitul era final.
Din anul 2005 sistemul de impunere a veniturilor realizate de persoanele fizice a suferit noi și radicale modificări prin renunțarea la sistemul progresiv de impunere și introducerea
cotei unice de impozitare de 16%. Reglemntările actuale permit o mai bună armonizare a legislției din țară cu sistemele de impozitare în vigoare în rândul țărilor care fac parte din Uniunea Europeană.
1.2. Aspecte teoretice privind impozitarea veniturilor realizate de persoanele
fizice în România
1.2.1. Noțiunea de impozit pe venit și termeni utilizați.
În baza Legii 343/2006, putem spune că, impozitul pe venitul anual reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal, sumă determinată prin aplicarea cotei unice de impunere asupra venitului anual impozabil.
Dintre termenii utilizați distingem:
Venitul brut aferent fiecărei categorii de venituri – formate din sumele încasate și echivalentul în natură;
Venitul net/pierderea pentru fiecare categorie de venit – determinat ca diferență între venitul brut (Vbai) și cheltuielile aferente deductibile (Cd);
Cheltuielile aferente deductibile – sunt cheltuielile efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, conform prevederilor legislative;
Deducerile personale – reprezentată de suma neimpozabilă acordată contribuabilului, cuprinzând deducerea personală de bază (Dpb) și deducerile personale suplimentare (Dps) în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere;
Creditul fiscal extern – suma plătită în străinătate cu titlu de impozit și recunoscută în România (Ivp), care se deduce din impozitul pe venit datorat în România (Ivd);
Impozitul final – reprezintă impozitul stabilit asupra categoriilor de venituri impuse separat și care nu se includ în venitul anual impozabil;
Bază fixă – locul prin intermediul căruia activitatea unei persoane fizice române care nu are domiciliul în România sau a unei persoane fizice străine pe teritoriul României se desfășoară, în totalitate sau parțial, în scopul obținerii de venit.
1.2.2. Contribuabili2
Subiectul impunerii este persoana fizică rezidentă, denumită contribuabil.
Conform legislației în vigoare, contribuabili pot fi:
persoana fizică română cu domiciliul în România – pentru veniturile obținute atât în România cât și în străinătate;
___________________
2 Codul Fiscal/2007 – Legea Nr. 343/17 iulie 2006, M.Of. nr. 662/01.08.2006
persoana fizică română fără domiciliu în România
– pentru veniturile obțiunte din România:
prin intermediul unei baze fixe situată pe teritorilu româniei;
într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizazat.
persoana fizică străină pentru veniturile obținute din România
prin intermediul unei baze fixe situaă pe teritoriul României;
într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat.
persoana fizică română fără domiciliu în România, precum și persoanele fizice străine care realizează venituri din România în condiții precum: veniturile sunt obținute din activități care nu se realizează prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României; veniturile sunt obținute într-o perioadă ce nu depășește în total 183 de zile, începând sau sfârșind cu anul calendaristic vizat.
1.2.3.Sfera de aplicare
Veniturile care se supun impozitării includ atât veniturile în bani , cât și echivalentul în lei al veniturilor în natură obținute de persoanele fizice , precum și avantajele în bani sau în natură primite gratuit sau cu plata parțială .
Impozitul prevazut in prezentul titlu, denumit in continuare impozit pe venit, se aplica urmatoarelor venituri3:
a) in cazul persoanelor fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania, veniturilor obtinute din orice sursa, atat din Romania, cat si din afara Romaniei;
b) in cazul persoanelor fizice rezidente, numai veniturilor obtinute din Romania, care sunt impuse la nivelul fiecarei surse din categoriile de venituri ;
c) in cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania, venitului net atribuibil sediului permanent;
d) in cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate dependenta in Romania, venitului salarial net din aceasta activitate dependenta;
e) in cazul persoanelor fizice nerezidente, venitului determinat conform regulilor prevazute in prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.
Persoanele fizice care indeplinesc conditiile de rezidenta, timp de 3 ani consecutiv vor fi supuse impozitului pe venit veniturile obtinute din orice sursa, atat din Romania, cat si din afara Romaniei, incepand cu al patrulea an fiscal.
În ceea ce privește veniturile în natură , acestea reprezintă contravaloarea prestației , plata muncii efectuate (muncile agricole plătite în produse , plățile salariilor în produsele fabricate de societatea respectivă) .
Legat de avantajele în bani și în natură 4, acestea, reprezintă orice fel de foloase primite de contribuabil , ca urmare a unei relații contractuale între părți sau de la terți și care nu reprezintă contravaloarea muncii prestate . Avantajele acordate includ folosința în scop personal a
vehiculelor de orice tip , hrana , cazarea , personalul pentru munci casnice , diferența dintre dobânda
practicată de aceeași bancă la împrumuturi și cea preferențială , reduceri de prețuri sau tarife în cazul
___________________
3 Codul Fiscal/2007 – Legea Nr. 343/17 iulie 2006, M.Of. nr. 662/01.08.2006
4 Dușcă A. I. – Dreptul Afacerilor, Editura Themis, Craiova – 2001, Pg. 209
cumpărării unor bunuri sau prestării unor servicii , inclusiv sume acordate pentru distracții sau recreare , precum și altele asemenea .
Totodata , avantajele în bani și echivalentul în lei a avantajelor în natură sunt impozabile numai dacă au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activității desfășurate de persoana sau entitatea care le-a acordat.
Vveniturile ce se supun impozitului pe venit sunt:
– veniturile din activități independente ; veniturile din salarii; veniturile din cedarea folosinței bunurilor; veniturile din activități agricole ; veniturile din pensii pentru sume ce depășesc 900lei ron/lună ; veniturile din investiții; veniturile din premii și jocuri de noroc ; veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal .
Următoarele categorii de venituri sunt neimpozabile
ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, precum si cele de aceeasi natura primite de la alte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca. Nu sunt venituri impozabile indemnizatiile pentru: risc maternal, maternitate, cresterea copilului si ingrijirea copilului bolnav, potrivit legii;
sumele incasate din asigurari de orice fel reprezentand despagubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia castigurilor primite de la societatile de asigurari ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daunele morale;
sumele primite drept despagubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitatilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
pensiile pentru invalizii de razboi, orfanii, vaduvele/vaduvii de razboi, sumele fixe pentru ingrijirea pensionarilor care au fost incadrati in gradul I de invaliditate, precum si pensiile, altele decat pensiile platite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurari sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative si cele finantate de la bugetul de stat;
contravaloarea cupoanelor ce reprezinta bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozitiilor legale in vigoare;
sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat;
veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile din patrimoniul personal, altele decat castigurile din transferul titlurilor de valoare, precum si altele decat cele definite la cap. VIII1;
drepturile in bani si in natura primite de militarii in termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii unitatilor de invatamant din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala si persoanele civile, precum si cele ale gradatilor si soldatilor concentrati sau mobilizati;
bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau perfectionare in cadru institutionalizat;
sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire ori donatie. Pentru proprietatile imobiliare, in cazul mostenirilor si donatiilor se aplica reglementarile prevazute;
veniturile din agricultura si silvicultura, cu exceptia celor prevazute;
veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare pentru activitatile desfasurate in Romania in calitatea lor oficiala, in conditii de reciprocitate, in virtutea regulilor generale ale dreptului international sau a prevederilor unor acorduri speciale la care Romania este parte;
veniturile nete in valuta primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si institutelor culturale ale Romaniei amplasate in strainatate, in conformitate cu legislatia in vigoare;
veniturile primite de oficialii organismelor si organizatiilor internationale din activitatile desfasurate in Romania in calitatea lor oficiala, cu conditia ca pozitia acestora, de oficial, sa fie confirmata de Ministerul Afacerilor Externe;
veniturile primite de cetateni straini pentru activitatea de consultanta desfasurata in Romania, in conformitate cu acordurile de finantare nerambursabila incheiate de Romania cu alte state, cu organisme internationale si organizatii neguvernamentale;
veniturile primite de cetateni straini pentru activitati desfasurate in Romania, in calitate de corespondenti de presa, cu conditia reciprocitatii acordate cetatenilor romani pentru venituri din astfel de activitati si cu conditia ca pozitia acestor persoane sa fie confirmata de Ministerul Afacerilor Externe;
sumele reprezentand diferenta de dobanda subventionata pentru creditele primite in conformitate cu legislatia in vigoare;
subventiile primite pentru achizitionarea de bunuri, daca subventiile sunt acordate in conformitate cu legislatia in vigoare;
veniturile reprezentand avantaje in bani si/sau in natura primite de persoanele cu handicap, veteranii de razboi, invalizii si vaduvele de razboi, accidentatii de razboi in afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, cele deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, urmasii eroilor-martiri, ranitilor, luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, precum si persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945;
premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene si la jocurile olimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile, primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevazuti in legislatia in materie, in vederea realizarii obiectivelor de inalta performanta: clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale si jocurile olimpice, precum si calificarea si participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale si europene, prima grupa valorica, precum si la jocurile olimpice, in cazul jocurilor sportive. Nu sunt venituri impozabile primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevazuti de legislatia in materie, in vederea pregatirii si participarii la competitiile internationale oficiale ale loturilor reprezentative ale Romaniei;
premiile si alte drepturi sub forma de cazare, masa, transport si altele asemenea, obtinute de elevi si studenti in cadrul competitiilor interne si internationale, inclusiv elevi si studenti nerezidenti in cadrul competitiilor desfasurate in Romania;
prima de stat acordata in conformitate cu prevederile Legii nr. 541/2002 privind economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificarile si completarile ulterioare;
alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
Din categoria veniturilor scutite de impozit menționăm:
sumele reprezentând plățile compensatorii , calculate pe baza soldelor lunare nete ,
acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și
restructurare , precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă , acordate la
trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc
condițiile de pensie ;
sumele reprezentând plățile compensatorii , calculate pe baza salariilor medii pe unitate ,
primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca
urmare a concedierilor colective , acordate potrivit legii;
veniturile obținute de corespondenții de presă străini, cu condiția reciprocității;
veniturile persoanelor fizice străine ce desfășoară în România activitate de consultanță în
cadrul unor acorduri , de finanțare gratuită , încheiate de Guvernul României cu alte
guverne sau organizații internaționale , guvernamentale sau neguvernamentale ;
veniturile oficialilor organismelor internaționale realizate în cadrul acestor organisme ca
urmare a activității desfășurate în România , calitatea de oficial este confirmată de Ministerul Afacerilor Externe ;
premiile și orice avantaje în bani și/sau în natură obținute de elevi și studenți la concursuri interne și internaționale;
premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale , europene și jocurile olimpice:
1. premiile , primele și indemnizațiile sportive acordate sportivilor , antrenorilor și altor specialiști prevăzuți la Art.62/Legea Educației Fizice și Sportului nr.69/2000 , cu modificările și completările ulterioare , în vederea realizării obiectivelor de înaltă performanță, precum :
clasarea pe podiumul de premiere la campionatele mondiale și jocurile
olimpice ;
calificarea la campionatele europene, mondiale și jocurile olimpice,
în cazul jocurilor sportive.
2. primele și indemnizațiile sportive acordate sportivilor , antrenorilor , tehnicienilor și altor specialiști prevăzuți la Art.62/Legea Educației Fizice și Sportului nr.69/2000 , cu modificările și completările ulterioare , în vederea pregătirii și participării la competițiile internaționale oficiale ale loturilor reprezentative ale României ;
veniturile membrilor misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare , cu condiția
reciprocității , în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional și a prevederilor
unor acorduri speciale la care România este parte , precum și veniturile nete în valută
acordate personalului trimis în misiune diplomatică permanentă în străinătate , conform
legii;
sumele reprezentând diferențe de dobândă subvenționată la creditele acordate , subvențiile
primite pentru achiziționarea de bunuri și uniformele obligatorii precum și drepturile de
echipament;
veniturile reprezentând avantajele în bani și/sau în natură acordate persoanelor cu
handicap , veteranilor de război , invalizilor și văduvelor de război , accidentaților de
război în afara serviciului ordonat, persoanelor persecutate pe motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6.martie.l945 , precum și celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri , urmașilor eroilor martiri , răniților , luptătorilor pentru victoria
Revoluției din decembrie 1989 , precum și persoanelor persecutate din motive etnice de
către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.septembrie.l940 până la
6.martie.l945 ;
alte venituri prevăzute , de exemplu : dobânzile aferente titlurilor de stat , dobânzile
aferente depozitelor la vedere la care sunt asimilate dobânzile aferente depunerilor la casa
de ajutor reciproc , dobânzile aferente obligațiunilor municipale emise de Agenția
Națională pentru Locuințe și de alte entități emițătoare de obligațiuni care vizează
construcția de locuințe , veniturile obținute la jocurile de norocși,din premii , în bani
și/sau în natură , sub valoarea sumei neimpozabile de 600 ron pentru fiecare câștig
realizat, de la același organizator sau plătitor, într-o singură zi;
veniturile din salarii ca urmare a activității de creare a programelor de calculator ,
încadrarea în activitatea de creație de programe pentru calculator și stabilirea condițiilor
de aplicare se face prin ordin comun al Ministrului Muncii și Solidarității Sociale, al
Ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și al Ministrului Economiei și Finanțelor;
prima de stat acordată în conformitate cu prevederile Legii 541/2002 privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările și completările ulterioare;
alte venituri care nu sunt impozabile, așa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
1.2.4. Cota de impunere și perioada impozabilă
Cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din activități independente, salarii, cedarea folosinței bunurilor, pensii, activități agricole, premii, alte surse este de 16% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din categoria respectivă. Fac excepție de la prevederile de mai sus cotele de impozit prevăzute în categoriile de venituri din investiții, din jocuri de noroc și din transferul proprietăților imobiliare.
Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Prin excepție, perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
Stabilirea deducerilor personale si a sumelor fixe
Deducerea personala, precum si celelalte sume fixe, exprimate in lei, se stabilesc prin ordin al ministrului economiei și finantelor .
Sumele sunt calculate prin rotunjire la zece lei, in sensul ca fractiunile sub 10 lei ron se majoreaza la 10 lei ron.
1.2.5. Categoriile de venituri supuse impozitării
1.2.5.1. Venituri din activități independente
Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele din profesii libere, precum și din practicarea unei meserii.
Ca principale activități care constituie fapte de comerț5 putem enumera:
activități de producție;
activități de cumpărare efectuate în scopul revâzării;
organizarea de spectacole (culturale, sportive, distractive și altele asemenea);
activități al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacții comerciale printr-un
intermediar (contract de comision, consignație);
activități de editare, imprimerie, multiplicare, (indiferent de tehnica folosită), și alte
asemenea;
transport de bunuri și persoane;
alte activități definite de Codul Comercial.
___________________
5 Dușcă A. I. – Dreptul Afacerilor, Editura Themis, Craiova, 2001, Pg. 191
Potrivit legii în viguare, constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.
De asemenea, veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea.
De menționat, că nu sunt venituri impozabile:
a) veniturile obținute prin aplicarea efectivă în țară de către titular sau, după caz, de către licențiații acestuia a unei invenții brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, după caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculați de la data începerii aplicării și cuprinși în perioada de valabilitate a brevetului;
b) venitul obținut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
De aceste prevederi beneficiază persoanele fizice care exploatează invenția, respectiv titularul brevetului aplicat.
Reguli de stabilire a venitului net din activități independente
Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Venitul brut cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității, veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate în legătură cu o activitate independentă, câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității, veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană și veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.
Trebuie precizat că, prin lege, nu sunt considerate venituri brute: aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activități sau în cursul desfășurării acesteia, sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice, sumele primite ca despăgubiri și sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donații.
Pentru a fi deduse, cheltuielile aferente veniturilor trebuie să îndeplinească anumite condiții, astfel:
să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului,
justificate prin documente;
să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost
plătite;
să respecte regulile privind amortizarea;
cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
activele ce servesc ca garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea
activității pentru care este autorizat contribuabilul;
prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
persoane care obțin venituri din salarii, cu condiția impozitării sumei reprezentând
prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plății de către suportator.
În afara cheltuielilor aferente veniturilor, sunt considerate deductibile, dar limitat, următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuielile de sponsorizare și mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de
5% din baza de calcul;
cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul;
suma cheltuielilor cu indemnizația plătită pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;
cheltuielile sociale, în limita sumei obținute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;
pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative specifice;
cheltuielile reprezentând ticheteîe de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
contribuțiile efectuate în numele angajaților la scheme facultative de pensii
ocupaționale, în conformitate cu legislația în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;
prima de asigurare pentru asigurările private de sănătate, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;
cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât și în scopul personal al contribuabilului sau sociaților sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activității independente;
cheltuielile reprezentând contribuții sociale obligatorii pentru salariați și contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii;
dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice și juridice, utilizate în desfășurarea activității, pe baza contractului încheiat între părți, în limita nivelului dobânzii de referință a Băncii Naționale a României;
cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria – rata de leasing – în cazul contractelor de leasing operațional, respectiv cheltuielile cu amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operațiunile de leasing și societățile de leasing;
cotizații plătite la asociațiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul;
cheltuielile reprezentând contribuțiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizațiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.
Baza de calcul se determină ea diferență dintre venitul brut și cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, cheltuielile de protocol și cotizațiile plătite la asociațiile profesionale.
Nu sunt considerate cheltuieli deductibile 6 următoarele:
sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe
teritoriul României sau în străinătate;
impozitul pe venit datorat, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;
donațiile, amenzile, dobânziile, penalitățile de întârziere;
___________________
6 Drăcea M. și colaboratorii – Finanțe Publice, Ediția I, Editura Universitaria Craiova – 1999.
ratele aferente creditelor angajate;
dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziționarea de imobilizări corporale de
natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a
imobilizării corporale, potrivit prevederilor legale;
alte categorii de cheltuieli.
Pentru persoanele fizice autorizate care realizează venituri din activități independente și își desfășoară activitatea pe cont propriu singuri, fără salariați sau colaboratori, într-un punct fix sau ambulant, având un singur obiect de activitate înscris pe autorizația de funcționare, venitul net se poate determina pe bază de norme anuale de venit.
Normele de venit vor avea în considerare următoarele criterii:
vadul comercial și clientela;
vârsta contribuabilului;
timpul afectat desfășurării activității;
starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
activitatea se desfășoară în spațiu propriu sau închiriat;
realizarea de lucrări, prestarea de servicii și obținerea de produse cu material propriu
sau al clientului;
folosirea de mașini, dispozitive, scule, acționate manual sau de forță motrice.
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează normele care conțin nomenclatorul activităților pentru care venitul net se stabilește pe bază de norme de venit și precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor norme de venit. In plus, direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale au obligația de a stabili și publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective.
Organul fiscal competent va comunica contribuabilului până la data de 15 aprilie a anului fiscal suma reprezentând venitul net și nivelul plăților anticipate în contul impozitului anual.
În cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate independentă pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activități se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfășurată activitatea respectivă. Există și situații când un contribuabil desfășoară două sau mai multe activități, venitul net din aceste activități se stabilește pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activități.
Dacă un contribuabil desfășoară activitate de transport de persoane și de bunuri în regim de taxi și desfășoară și o altă activitate independentă, atunci venitul net din activitățile independente desfășurate de contribuabil se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. În acest caz, venitul net din aceste activități nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice și de bunuri în regim de taxi.
În concluzie, contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligația să organizeze și să conducă contabilitate în
partidă simplă pentru activitatea respectivă.
c) Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectuală
Drepturile de proprietate intelectuală constituie un ansamblu de norme juridice prin care se asigură protecția și se reglementează raporturile ce se nasc din utilizarea și exploatarea operelor de creație intelectuală.
Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă totalitatea încasărilor în bani
și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură realizate din drepturi de proprietate intelectuală.
Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabilește prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:
o cheltuială deductibilă egală cu 40% din venitul brut;
contribuțiile sociale obligatorii plătite
În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se stabilește prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:
o cheltuială deductibilă egală cu 50% din venitul brut;
contribuțiile sociale obligatorii plătite.
În sfera de cuprindere a drepturilor de proprietate intelectuală sunt incluse atât drepturile de autor și drepturile conexe dreptului de autor, cât și drepturile de proprietate industrială.
In cazul exploatării de către moștenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum și în cazul remunerației reprezentând dreptul de suită și al remunerației compensatorii pentru copia privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli.
Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasări și plăți referitoare la încasări. Această reglementare este opțională pentru cei care consideră că își pot îndeplini obligațiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit. Acești contribuabili au obligația să arhiveze și să păstreze documentele justificative cel puțin în limita termenului de prescripție prevăzut de lege.
d)Opțiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partidă simplă
Contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de norme de venit, precum și cei care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.
Totuși, trebuie precizar că opțiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi și se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă nu se depune o cerere de renunțare de către contribuabil.
Cererea de opțiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfășurat activitate și în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activității, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.
Plata impozitului pe venit
Contribuabilii care realizează venituri din activități independente sunt obligați să efectueze plăți anticipate cu titlu de impozit în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, în baza deciziei de impunere emisă de organul fiscal competent, exceptând cazul reținerilor la sursă.
Plătitorii următoarelor venituri au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite:
venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;
venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat
comercial;
d) venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate
potrivit Codului civil;
venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară;
venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil,
care nu generează o persoană juridică.
Impozitul ce trebuie reținut se stabilește după cum urmează:
în cazul veniturilor prevăzute la lit. a)-e), se aplică o cotă de impunere de 16% la
venitul brut;
în cazul veniturilor obținute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică
contribuabil, care nu generează o persoană juridică, se aplică cota de impunere prevăzută
pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la veniturile ce revin persoanei fizice din
asociere.
Impozitul ce trebuie reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu excepția impozitului aferent veniturilor rezultate din asocierea cu o persoană juridică.
Plățile anticipate, cu excepția celor reținute la sursă (aferenteveniturilor menționate mai sus), se stabilesc de organul fiscal luând ca bază de calcul venitul anual estimat, sau venitul din decizia de impunere pentru anul fiscal precedent.
Organul fiscal are dreptul de a stabili plăți anticipate din oficiu în următoarele cazuri:
când contribuabilul nu a depus declarația de venit pentru anul fiscal încheiat;
când contribuabilul nu conduce o evidență contabilă, sau datele din contabilitatea
condusă nu sunt certe;
când contribuabilul nu a furnizat date referitoare la venitul estimat.
Organul fiscal are dreptul de a modifica o decizie de plată anticipată emisă și de a stabili alte plăți anticipate, fie în baza unui control ulterior, fie în baza unor date deținute, referitoare la activitatea contribuabilului.
În cazul în care din decizia de impunere rezultă diferențe de impozit de restituit de la bugetul de stat, sumele plătite în plus se compenseză cu obligații neachitate în temen, din anul fiscal curent, iar suma rămasă necompensată se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
1.2.5.2. Venituri din salarii
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
In vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică,
stabilite potrivit legii;
indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul
persoanelor juridice fără scop lucrativ;
drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi
ale personalului militar, acordate potrivit legii;
indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor
la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a
administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;
sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin
subscripție publică;
sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de
administrație, în comitetul de direcție și în comisia de cenzori;
sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;
h) indemnizația lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declarația de asigurări sociale;
i) sumele acordate de organizații nonprofit și de alte entități neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizația primită pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariații din instituțiile publice;
j)indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de AGA;
k)orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.
Nu sunt incluse în veniturile salariate și nu sunt impozabile următoarele categorii de venituri:
ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele
pentru naștere, cadourile oferite copiilor minori ai salariaților, cadourile oferite salariatelor,
contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariului etc;
tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în
conformitate cu legislația în vigoare;
– contravaloarea folosinței locuinței de serviciu;
cazarea și contravaloarea chiriei pentru locuințele puse la dispoziția oficialităților
publice, a angajaților consulari și diplomatici care lucrează în afara țării, în conformitate cu
legislația în vigoare;
contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de
lucru, a alimentației de protecție etc;
contravaloa rea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care
angajații își au domiciliul și localitatea unde se află locul de muncă al acestora;
sumele primite de angajați pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare a
indemnizației primite pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în
străinătate, în interesul serviciului;
sumele primite, potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în
interesul serviciului;
indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate
situată într-o altă localitate;
sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe
unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca
urmare a concedierilor colective;
veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav și accentuat,
încadrate cu contract individual de muncă;
veniturile din salarii, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator;
sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activități dependente desfășurate
într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepție veniturile
salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are
sediul permanent în România, care sunt impozabile indiferent de perioada de desfășurare a
activității în străinătate;
– cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională și perfecționarea
angajatului legată de activitatea desfășurată de acesta pentru angajator;
– costul abonamentelor telefonice și al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul.angajării și implicit la
momentul acordării;
diferența favorabilă dintre dobânda preferențială stabilită prin negociere și dobânda
practicată pe piață, pentru credite și depozite;
alte categorii de venituri.
Deducerea personală
Persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România și persoanele fizice care îndeplinesc condițiile de rezidență, au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru flecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1000 lei RON inclusiv, astfel 7:
pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei RON;
pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 350 lei RON;
pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 450 lei RON;
pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei RON;
pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei RON.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1000 lei RON și 3000 lei RON, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice. Pentru cei care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3000 lei RON nu se acordă deducerea personală.
Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copiii sau alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc 250 lei RON lunar. în cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înțelegerii între părți. De asemenea, copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniți, ai contribuabilului sunt considerați întreținuți.
Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere:
persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață de peste 10.000 m2
în zonele colinare și de șes și de peste 20.000 m2 în zonele montane;
persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și din valorificarea florilor,
legumelor și zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat, din cultivarea și din valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor, precum și din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole, indiferent de suprafață.
Deducerea personală determinată potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis
___________________
7 Codul Fiscal/2007 – Legea Nr. 343/17 iulie 2006, M.Of. nr. 662/01.08.2006
în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.
Determinarea impozitului pe venitul din salarii și plata acestuia
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni, și următoarele:
deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
cotizația sindicală plătită în luna respectivă;
contribuțiile la schemele facultative de pensii ocupaționale, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei a 200 euro;
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;
Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din
salarii, pentru fiecare contribuabil.
Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit pentru sponsorizarea entităților nonprofit care se înființează și funcționează potrivit legii. Obligația calculării, reținerii și virării acestei sume revine organului fiscal competent.
Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-1 vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
Informațiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fișele fiscale. Plătitorul de venituri are obligația să completeze fișele fiscale pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor.
Plătitorul este obligat să păstreze fișele fiscale pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat.
Modelul și conținutul formularelor se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
1.2.5.3. Venituri din cedarea folosinței bunurilor
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente.
În această categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri și subînchirieri de bunuri mobile și imobile, precum și venituri din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
Veniturile obținute din închirieri și subînchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinței locuinței, caselor de vacanță, garajelor, terenurilor etc, a căror folosință este cedată în baza unor contracte de închiriere, inclusiv a unor părți din acestea utilizate în scop de reclamă, afișaj și publicitate.
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor se stabilesc pe baza chiriei sau arendei prevăzute în contractul încheiat între părți, în formă scrisă, și înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
Cedarea folosinței bunurilor obligă la încheierea între părți a unui contract în formă scrisă și la înregistrarea acestuia la organul fiscal în raza căruia este situat bunul generator de venit, în cazul bunurilor imobile sau în raza căruia își are domiciliul contribuabilul, în cazul bunurilor mobile.
Obligația de a înregistra la organul fiscal contractul de cedarea folosinței în formă scrisă revine proprietarului, uzufructarului sau alt deținător legal, după caz.
Stabilirea venitului net din cedarea folosinței bunurilor
Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură și se stabilește pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei sau arendei. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deținător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.
Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.
De menționat că, prin excepție de la cele precizate, contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Opțiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabili pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi și se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă, dacă nu se depune o cerere de renunțare de către contribuabil.
În conformitate cu legislația in materie, sunt prevăzute obligațiile ce-i revin proprietarului, printre care și cele referitoare la întreținerea și repararea locuinței închiriate, ca de exemplu:
întreținerea în bune condiții a elementelor structurii de rezistență a clădirii, elementelor
de construcții exterioare a clădirii (acoperiș, fațadă), curțile și grădinile, precum și spații
comune din interiorul clădirii (casa scării, casa ascensorului, etc);
întreținerea în bune condiții a instalațiilor comune proprii clădirii (ascensor, hidrofor,
instalații de alimentare cu apă, de canalizare, instalații de încălzire centrală și de preparare a
apei calde, instalații electrice și de gaze);
respectarea și menținerea în stare de siguranță în exploatare și de funcționare a clădirii
pe toată durata închirierii locuinței.
În cazul neîndeplinirii de către proprietar a acestor obligații ce-i revin cu privire la întreținerea și repararea locuinței închiriate, lucrările pot fi executate de către chiriași în contul proprietarului, reținând contravaloarea acestora din chirie. în aceste condiții, venitul brut din chirii se stabilește prin majorarea sumei încasate (reprezentând chiria) cu contravaloarea cheltuielilor de întreținere și reparare efectuate de chiriași în contul proprietarului8. Sumele plătite de chiriași reprezentând cheltuieli cu întreținerea către administrația blocului, respectiv consumul de utilități nu majorează venitul brut.
Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor pe parcursul unui an, ___________________
8 Legea Locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
cu excepția veniturilor din arendare, datorează plăți anticipate în contul impozitului pe venit.
1.2.5.4. Venituri din investiții
Veniturile din investiții cuprind:
dividende;
venituri impozabile din dobânzi;
câștiguri din transferul titlurilor de valoare;
venituri din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract,
precum și orice alte operațiuni similare;
venituri din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice.
Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiții sau alt instrument financiar calificat astfel de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și părțile sociale.
Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formă de dobânzi, altele decât:
venituri din dobânzi la depozitele la vedere și la depuneri la casele de ajutor reciproc ;
venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum și obligațiunilor municipale, ale
Agenției Naționale pentru Locuințe și ale altor entități emitente de obligațiuni, care vizează
construcția de locuințe ; venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienților constituite în baza Legii nr. 541/2002 privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin noțiunea de dividend se înțelege orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani și/sau natură, în favoarea acționarilor sau asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi precum și sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții.
Stabilirea venitului din investiții
Câștigul sau pierderea rezultat/rezultată din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiții și părțile sociale, reprezintă diferența pozitivă sau negativă dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu costurile aferente; în cazul tranzacțiilor cu acțiuni primite de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, prețul de cumpărare la prima tranzacționare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora.
In cazul tranzacțiilor cu acțiuni cumpărate la preț preferențial, în cadrul sistemului stock options plan, câștigul se determină ca diferență între prețul de vânzare și prețul de cumpărare preferențial, diminuat cu costurile aferente.
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiții, câștigul se determină ca diferență pozitivă între prețul de răscumpărare și prețul de cumpărare/subscriere. Prețul de răscumpărare este prețul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Prețul de cumpărare/subscriere este prețul plătit de investitorul persoană fizică pentru achiziționarea titlului de participare.
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, câștigul din înstrăinarea părților sociale se determină ca diferență pozitivă între prețul de vânzare și valoarea nominală/prețul de cumpărare. începând cu a doua tranzacție, valoarea nominală va fi înlocuită cu prețul de cumpărare, care include și cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacției și alte cheltuieli similare justificate cu documente.
Determinarea câștigului sau a pierderii se efectuează la data încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părți, iar câștigul net se determină la sfârșitul anului fiscal asupra întregului portofoliu de astfel de titluri tranzacționate de un contribuabil în anul respectiv, ca diferență pozitivă între câștigurile și pierderile înregistrate în cursul anului, ca urmare a transferului titlurilor de valoare, cu excepția celor dobândite cu titlu gratuit în cadrul Programului de privatizare în masă.
Veniturile obținute sub forma câștigurilor din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și din orice alte operațiuni de acest gen reprezintă diferențele de curs favorabile rezultate din aceste operațiuni în momentul închiderii operațiuni și evidențierii în contul clientului.
Venitul impozabil realizat din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice reprezintă excedentul distribuțiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare.
Impunerea veniturilor din investiții
Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice din investiții, cota de impozit este de 16%, cu excepția câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii, pentru care se menține cota de 1%.
Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.
Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați.
Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. în cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate.
Pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, a căror scadență este ulterioară datei de 1 iunie 2005, în scop fiscal, data scadenței se asimilează cu data constituirii.
Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează și se reține de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, în cazul dobânzilor capitalizate, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire.
În situația sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate în baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectuează la momentul plății dobânzii.
Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plății dobânzii, pentru venituri de această natură pe baza contractelor civile.
Calculul, reținerea și virarea impozitului pe veniturile din investiții, altele decât cele amintite anterior, se efectuează astfel:
în cazul câștigului din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare și
câștigului din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz;
în cazul câștigului din răscumpărarea titlurilor de participare la un fond deschis de
investiții, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine societății de administrare a investițiilor;
în cazul câștigului din transferul dreptului de proprietate asupra părților sociale și
valorilor mobiliare în cazul societăților închise, obligația calculării și reținerii impozitului revine dobânditorului de părți sociale sau de valori mobiliare, în momentul încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între păți. Termenul de virare a impozitului pentru plătitorii de astfel de venituri este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părților sociale sau valorilor mobiliare la registrul comerțului sau în registrul acționarilor. în situația în care părțile contractante convin ca plata părților sociale sau a valorilor mobiliare să se facă eșalonat, termenul de virare a impozitului pentru plătitorii de astfel de venituri este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
în cazul venitului impozabil obținut din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei
persoane juridice de către acționari/asociați persoane fizice, obligația calculării și reținerii impozitului revine persoanei juridice. Termenul de virare a impozitului este până la data depunerii situației financiare finale la oficiul registrului comerțului, întocmite de lichidatori;
impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra câștigului net realizat
din transferul titlurilor de valoare dobândite începând cu data de 1 iunie 2005 și înstrăinate începând cu data de 1 ianuarie 2006 într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii, respectiv prin aplicarea unei cote de 1% asupra câștigului net din transferul titlurilor de valoare dobândite începând cu data de 1 iunie 2005 și înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile inclusiv de la data dobândirii;
În cazul venitului impozabil din investiții, impozitul se calculează prin aplicarea unei
cote de 16%; impozitul calculat și reținut la sursă, se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut, cu excepția prevederilor; cursul de schimb necesar pentru transformarea în lei a sumelor exprimate în valută, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, este cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, pentru ziua anterioară efectuării plății venitului.
In situația în care părțile contractante convin ca plata să se facă eșalonat, în rate, cursul de schimb utilizat este cel al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, pentru ziua anterioară efectuării fiecărei plăți.
1.2.5.5. Venituri din pensii, pentru suma ce depășește 900 ron/luna
Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaționale, și cele finanțate de la bugetul de stat.
Stabilirea și impunerea veniturilor din pensii
Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin scăderea unei sume neimpozabile lunare de 900 9 lei RON din venitul din pensii.
Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-1 reține și de a-1 vira la bugetul de stat.
Prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii se determina cuantumul impozitului.
Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. în cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reținut se stabilește prin împărțirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.în ceea ce privește drepturile de pensie restante, acestea se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reținerii și virării acestuia.
Veniturile din pensiile de urmaș vor fi individualizate în funcție de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaș.
Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
1.2.5.6. Venituri din activițăți agricole
Veniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități:
cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și solarii special
destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat;
cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor;
exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea;
d) valorificarea produselor agricole obtinute dupa recoltare, in stare naturala, de pe terenurile agricole proprietate privata sau luate in arenda, catre unitati specializate pentru colectare, unitati de procesare industriala sau catre alte unitati, pentru utilizare ca atare, incepand cu data de 1 ianuarie 2008.
Stabilirea și impunerea veniturilor din activități agricole
Venitul net dintr-o activitate agricolă se stabilește pe bază de norme de venit. Normele de venit se stabilesc de către direcțiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și se aprobă de către direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor. Normele de venit se stabilesc, se avizează și se publică până cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.
Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafață, iar dacă o ctivitate agricolă este
desfășurată de un contribuabil pe perioade mai mici – începere, încetare și alte fracții de an -decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activități se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic pe parcursul căreia se desfășoară activitatea.
În situația când o activitate agricolă a unui contribuabil înregistrează o pierdere datorată calamităților naturale, norma de venit aferentă activității se reduce, astfel încât să reflecte această pierdere.
Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligația să organizeze și să conducă contabilitate în partidă simplă, pentru activitatea respectivă.
___________________
9 Conform Legii nr. 343/2006 privind Codul Fiscal valabil pe anul 2007, vor fi supuse impozitării veniturile din pensii ce depășesc suma
de 900 lei ron.
Un contribuabil care desfășoară o activitate agricolă, poate opta însă pentru determinarea venitului net din acea activitate, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
În ceea ce privește impozitul pe venitul net din activități agricole se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net, determinat pe bază de norme de venit, cât și în sistem real.
Orice contribuabil care desfășoară o activitate agricolă, pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit, are obligația de a depune anual o declarație de venit la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs.
Îîn cazul unei activități pe care contribuabilul începe să o desfășoare după data de 30 iunie, declarația de venit se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe să desfășoare activitatea.
Pe de altă parte, în cazul unui contribuabil care determină venitul net din activități agricole, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, acesta este obligat să efectueze plăți anticipate aferente acestor venituri la bugetul de stat, la termenele legale, urmând ca până la data de 31 mai a anului următor, plățile anticipate să fie regularizate de organul fiscal competent.
1.2.5.7. Venituri din premii și jocuri de noroc
Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri și din jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participării la jocuri de tip cazinou, mașini electronice cu câștiguri și altele decât premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale, europene și la jocurile olimpice.
Stabilirea și impunerea veniturilor din premii și jocuri de noroc
Venitul net este diferența dintre venitul din premii sau din jocuri de noroc și suma reprezentând venit neimpozabil. De meționat că, pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal și ca urmare, nu se compensează, ele reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.
Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs se impune, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net.
Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net care nu depășește cuantumul de 10.000 lei RON și cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net care depășește cuantumul de 10.000 lei RON.
Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine plătitorilor de venituri.
Nu sunt impozabile, potrivit prevederilor legale, veniturile obținute din premii și din jocuri de noroc, în bani și/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilite în sumă de 60010 lei RON pentru fiecare concurs sau joc de noroc, realizate de același organizator sau plătitor într-o singură zi.
Impozitul calculat și reținut în momentul plății este impozit final și se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
___________________
10 Conform Legii nr. 343/2006 privind Codul Fiscal valabil pe anul 2007, vor fi supuse impozitării veniturile obținute din premii și
din jocuri de noroc, în bani și/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilite în sumă de 600 lei RON
pentru fiecare concurs sau joc de noroc, realizate de același organizator sau plătitor într-o singură zi.
1.2.5.8. Venituri din transferal proprietăților imobiliare din patrimonial personal
Definirea venitului din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal
La transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit care se calculeaza astfel:
pentru constructiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum si pentru terenurile de orice fel fara constructii, dobandite intr-un termen de pana la 3 ani inclusiv:
– 3% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
– peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depaseste 200.000 lei inclusiv;
pentru imobilele descrise la lit. a), dobandite la o data mai mare de 3 ani:
– 2% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
– peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depaseste 200.000 lei inclusiv.
Impozitul prevazut nu se datoreaza in urmatoarele cazuri:
la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor speciale;
la dobandirea dreptului de proprietate cu titlul de donatie intre rude si afini pana la gradul al III-lea inclusiv, precum si intre soti.
Pentru transmisiunea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia cu titlul de mostenire nu se datoreaza impozitul prevazut la alin. (1), daca succesiunea este dezbatuta si finalizata in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. In cazul nefinalizarii procedurii succesorale in termenul prevazut mai sus, mostenitorii datoreaza un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Impozitul se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele sale. In cazul in care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la aceasta valoare.
Camerele notarilor publici vor actualiza, o data pe an, expertizele privind valoarea de circulatie a bunurilor imobile care vor fi comunicate la directiile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.
Impozitul se va calcula si se va incasa de notarul public inainte de autentificarea actului sau, dupa caz, intocmirea incheierii de finalizare a succesiunii. In cazul in care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia se va realiza printr-o hotarare judecatoreasca, impozitul se va calcula si se va incasa de catre instantele judecatoresti la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii. Impozitul calculat si incasat se vireaza pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut.
Pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
Impozitul stabilit, in conditiile prevăzute anterior, se distribuie astfel:
a) cota de 40% se face venit la bugetul consolidat;
b) cota de 50% se face venit la bugetul unitatilor administrativ-teritoriale pe teritoriul carora se afla bunurile imobile ce au facut obiectul instrainarii;
c) cota de 10% se face venit la bugetul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara pentru indeplinirea activitatii de publicitate imobiliara.
(8) Procedura de calculare, incasare si virare a impozitului perceput in conditiile alin. (1) si (3), precum si obligatiile declarative se vor stabili prin norme metodologice emise prin ordin comun al ministrului finantelor publice si ministrului justitiei, cu consultarea Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania.
Rectificarea impozitului
In cazul in care, dupa autentificarea actului sau intocmirea incheierii de finalizare in procedura succesorala de catre notarul public, se constata erori sau omisiuni in calcularea si incasarea impozitului prevazut, notarul public va comunica organului fiscal competent aceasta situatie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea.
Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnati in vederea incasarii impozitului. Raspunderea notarului public pentru neincasarea sau calcularea eronata a impozitului este angajata numai in cazul in care se dovedeste ca neincasarea integrala sau partiala este imputabila notarului public care, cu intentie, nu si-a indeplinit aceasta obligatie.
Obligatiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietatilor imobiliare
Notarii publici au obligatia sa depuna semestrial la organul fiscal teritorial o declaratie informativa privind transferurile de proprietati imobiliare, cuprinzand urmatoarele elemente pentru fiecare tranzactie:
a) partile contractante;
b) valoarea inscrisa in documentul de transfer;
c) impozitul pe venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal;
d) taxele notariale aferente transferului.
1.2.5.9. Alte venituri
În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:
prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă
entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii;
câștiguri primite de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare
încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare;
venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferențelor de preț pentru
anumite bunuri, servicii și alte drepturi, foști salariați, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;
venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj
comercial.
Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor, altele decât veniturile care sunt neimpozabile.
Calculul impozitului și termenul de plată
Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final.
Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
1.2.6. Stabilirea venitului net anual impozabil, determinarea și plata
impozitului pe venit
Venitul net anual impozabil se stabilește pe fiecare sursă pentru veniturile din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor și din activități agricole prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate. Veniturile din aceste categorii ce se realizează într-o fracțiune de an sau în perioade diferite ce reprezintă fracțiuni ale aceluiași an, se consideră venit anual.
Pierderea fiscală anuală înregistrată pe fiecare sursă din activități independente, cedarea folosinței bunurilor și din activități agricole se reportează și se completează cu venituri obținute din aceeași sursă de venit din următorii 5 ani fiscali. Pierderile provenind din străinătate ale persoanelor fizice rezidente se reportează și se compensează cu veniturile de aceeași natură și sursă, realizate în străinătate, pe fiecare țară, înregistrate în următorii 5 ani fiscali.
Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:
reportul se efectuează cronologic, în funcție de vechimea pierderii, în următorii 5 ani
consecutivi;
dreptul la report este personal și netransmisibil;
pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute, reprezintă
pierdere definitivă a contribuabilului.
Declarații de venit estimat – Contribuabilii, precum și asociațiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepție de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin reținere la sursă.
Contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal au obligația să depună o declarație privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între părți. Declarația privind venitul estimat se depune o dată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între părți.
Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi și cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum și cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puțin 20% față de anul fiscal anterior depun, o dată cu declarația specială, și declarația estimativă de venit.
Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme de venit, precum și cei pentru care cheltuielile se determină în sistem forfetar și au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o dată cu cererea de opțiuni, și declarația de venit estimat.
Stabilirea plăților anticipate de impozit
Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.
Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată contribuabilii au obligația efectuării plăților anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent.
Diferența dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent și suma reprezentând plăți anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declarațiile de venit estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plăți anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declarației de venit.
Plățile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între părți;
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă,
potrivit opțiunii.
În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinței bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea. Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepția impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declarației de venit.
Contribuabilii care determină venitul net din activități agricole, datorează plăți anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit, până la data de 1 septembrie inclusiv, și 50% din impozit, până la data de 15 noiembrie inclusiv. Pentru stabilirea plăților anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situațiile în care a fost depusă o declarație privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul net din declarația specială pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăților anticipate se utilizează cota de impozit de 16%.
Întocmirea și depunerea declarațiilor de venit și a declarațiilor speciale
În cadrul sistemelor fiscale moderne bazate, în principal, pe autoimpunere, componenta de bază o constituie întocmirea și depunerea declarațiilor de venit, precum și a declarațiilor speciale, care reprezintă una din obligațiile principale ce revin plătitorilor în procesul aplicării și administrării legilor fiscale. Astfel, persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România, realizatoare de venituri din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, au obligația de a depune o declarație de venit la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal11. Declarația de venit se depune o dată cu declarațiile speciale pentru anul fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declarațiile speciale se completează pentru fiecare sursă de realizare a venitului.
Declarații speciale se completează și pentru câștigul net/pierderea generată de tranzacții cu titluri de valoare, altele decât acțiunile primite cu titlu gratuit în cadrul Programului de privatizare în masă.
___________________
11Persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România, realizatoare de venituri din orice sursă, atât
din România, cât și din afara României, au obligația de a depune o declarație de venit la organul fiscal competent,
pentru fiecare an fiscal, conform O.G. nr 32/2003.
Nu se depun declarații speciale pentru următoarele categorii de venituri:
venituri sub formă de salarii și venituri asimilate salariilor, pentru care informațiile sunt cuprinse în fișele fiscale, care au regim de declarații de impozite și taxe sau declarații lunare, depuse de contribuabilii prevăzuți la art. 60;
venituri din investiții, precum și venituri din premii și din jocuri de noroc, a căror
impunere este finală;
venituri din pensii;
venituri nete determinate pe bază de norme de venit;
venituri din alte surse.
Stabilirea și plata impozitului pe venitul net anual impozabil
Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declarației de venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil din anul fiscal respectiv.
Conform legislției în viguare, contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat pentru sponsorizarea entităților nonprofit care se înființează și funcționează potrivit legii. Obligația calculării, reținerii și virării sumei reprezentând până la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat revine organului fiscal competent. Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat și emite o decizie de impunere, în intervalul și în forma stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice. Diferențele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanțelor bugetare.
1.2.7. Aspecte fiscale internaționale
Impunerea veniturilor persoanelor fizice nerezidente
a) Impunerea veniturile persoanelor fizice nerezidente obținute din activități independente
Persoanele fizice nerezidente, care desfășoară o activitate independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net anual impozabil din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent, venit net care se determină ca diferență între venitul brut cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, în următoarele condiții:
în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului
permanent;
în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor
venituri.
b) Impunerea veniturilor persoanelor fizice nerezidente din activități dependente
Persoanele fizice nerezidente, care desfășoară activități dependente în România, sunt impozitate numai dacă se îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:
persoana nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depășesc 183 de zile din oricare perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauză;
veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident;
veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în
România.
c) Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente
Persoanele fizice nerezidente, care obțin alte venituri decât cele meționate anterior datorează, la rândul lor, impozit pe venit potrivit reglementărilor în viguare.
Veniturile supuse impunerii se determină pe fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final.
d) Venituri obținute din străinătate a căror impunere în România este finală
Persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România, realizatoare de venituri din orice sursă, datoreză impozit pentru veniturile obținute din străinătate de natura celor a căror impunere în România este finală. Contribuabilii care obțin venituri din străinătate au obligația să le declare, potrivit declarației specifice, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului. Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat și emite o decizie de impunere, în intervalul și în forma stabilite prin ordin al ministrului economiei și finanțelor. Diferențele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanțelor bugetare.
Creditul fiscal extern Așa cum am văzut, contribuabilii sunt supuși impozitului pe venit atât pentru veniturile din România, cât și pentru veniturile din străinătate. Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice române cu domiciliul în România, pentru care s-a plătit în străinătate impozit pe venit, se declară în România, în cadrul declarației de venit global a anului de realizare a venitului. În situația în care pentru venitul din străinătate statul respectiv și-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului pe venit pltătit în străinătate pentru acel venit.
Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
a) impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obținut în străinătate, a fost efectiv plătit
în mod direct de persoana fizică sau de reprezentantul său legal ori prin reținere la sursă de
către plătitorul venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedește printr-un document
justificativ, eliberat de:
autoritatea fiscală a statului străin respectiv;
angajator, în cazul veniturilor din salarii;
alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b) venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de
venituri supuse impozitului pe venit.
Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului impozabil din străinătate. în situația în care contribuabilul în cauză obține venituri din străinătate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare țară și pe fiecare natură de venit. Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România a căror impunere în România este finală.
Cap. II Studii de caz privind impozitarea veniturilor realizate de persoanele
fizice în România
2.1. Impozitarea veniturilor de natură salarială
Impozitul lunar se determină astfel:
La locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni, și următoarele:
deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
cotizația sindicală plătită în luna respectivă;
contribuțiile la schemele facultative de pensii ocupaționale, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei a 200 euro.
În cazul celorlalte categorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;
Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din
salarii, pentru fiecare contribuabil.
Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit pentru sponsorizarea entităților nonprofit care se înființează și funcționează potrivit legii. Obligația calculării, reținerii și virării acestei sume revine organului fiscal competent.
Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-1 vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
Cât privește informațiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fișele fiscale. Plătitorul de venituri are obligația să completeze fișele fiscale pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor.
De asemenea, plătitorul este obligat să păstreze fișele fiscale pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat.
Modelul și conținutul formularelor se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România și persoanele fizice care îndeplinesc condițiile de rezidență, au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru flecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1000 lei RON inclusiv, astfel:
pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei RON;
pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 350 lei RON;
pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 450 lei RON;
pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei RON;
pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei RON.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1000 lei RON și 3000 lei RON, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice. Pentru cei care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3000 lei RON nu se acordă deducerea personală.
Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copiii sau alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc 250 lei RON lunar. în cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înțelegerii între părți. De asemenea, copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniți, ai contribuabilului sunt considerați întreținuți.
Pentru determinarea impozitului asupra veniturilor de natură salarială trebuie să fie făcute următoarele precizări:
Contribuțiile obligatorii ale angajatului pentru anul 2006 si 2007 sunt1:
Asigurări sociale de stat 9,5%
Fondul de șomaj 1%
Asigurări sociale de șomaj 6,5%
Deducerea personală acordată pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de
până la 1.000 lei RON inclusiv, în anul 2006, este:
pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 ron;
pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 350 ron;
pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 450 ron;
pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 ron;
pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 ron.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între
1.001 ron și 3.000 ron inclusiv, deducerile personale sunt degresive (prezentate în Anexa 1) față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului economiei si finanțelor.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei RON nu se acordă deducerea personală.
Studii de caz:
I. a)Domnul Constantinescu Daniel figurează ca angajat de la data de 1 ianuarie 2005, contract de muncă, la S.C. Grup Onix S.R.L., se cunosc următoarele:
Salariul lunar este de 1000 lei RON;
Salariatul are în întreținere soția și un copil.
Procedura de calcul a impozitului lunar pentru venitul din salarii și a sumei lunare de plată aferente fiecărei luni a anului 2006 este, următoarea:
___________________
1 Contribuțiile obligatorii ale angajatului conform Legii nr. 163/2005 privind completarea și modificarea Codului
Fiscal.
– lei RON-
Pentru impozitul anual S.C. Grup Onix S.R.L. are obligația de a completa fișa fiscală FF1 prezentată în Anexa 2, salariul lunar fiind același pentru întreg anul fiscal.
b) Domnul Constantinescu Daniel figurează ca angajat de la data de 1 ianuarie 2006, cu convenție civilă la S.C. Condor S.R.L., se cunosc datele: • Salariul lunar este de 710 lei RON.
In cazul convențiilor civile există o singură categorie de deducere din suma brută (contribuția la asigurările sociale de sănătate), astfel, parcurgându-se următoarele etape2:
– lei RON-
Societatea S.C. Condor S.R.L., în calitate de angajator, are obligația de a completa fișa fiscală FF2 prezentată în Anexa 3.
II. Domnul Iordache Paul figurează ca angajat al S.C. Mondo S.R.L. pe bază de contract de muncă, de la data de 1 ianuarie 2006, se cunosc următoarele:
Salariul lunar este 1.930 lei RON
Angajatul are o persoană în întreținere
Procedura de calcul a impozitului lunar pentru venitul din salarii și a sumei lunare de plată aferente fiecărei luni a anului 2006 se face utilizând deducerile personale degresive3, astfel:
– lei RON-
___________________
2 Finanțe Aplicate – Roman D. L.,Editura Economică, București – 2001, Pg. 263 – 265
3Contribuțiile obligatorii ale angajatului conform Legii nr.163/2005 privind completarea și modificarea Codului Fiscal
///. Domnul Raducu Ion, angajat al S.C. Matias S.R.L., hotărește să se transfere la o altă firmă, și anume S.C. Grony S.R.L. pe data de 7 iunie 2006, la S.C. Matias S.R.L. domnul Raducu Ion a avut un salariu brut de 750 lei RON, iar la noua firmă de 910 lei RON.
Calculul impozitului se face pe fiecare loc de realizare a venitului avându-se în vedere numărul de zile lucrătoare din luna iunie care este de 22 de zile lucrătoare.
În aceste condiții, S.C. Matias S.R.L. va plăti un salariu (pentru cele 7 zile ale lunii iunie) de [(750 / 22) * 7] 238,64 RON, iar S.C. Grony S.R.L. va plăti un salariu (pentru următoarele 15 zile ale lunii iunie) de [(910 / 22) * 15] 620,46 lei RON.
Calculul impozitului lunar pentru venitul din salarii și a sumei lunare de plată, aferente fiecărei luni a anului 2006 se face astfel:
La S.C. Matias S.R.L.
• Calculul impozitului și a salariului net, primit în intervalul Ianuarie 2006 – Mai 2006, se face astfel:
– lei RON –
e Calculul impozitului și a salariului net primit în luna iunie se face astfel:
– lei RON-
La S.C. Grony S.R.L.
• Calculul impozitului și a salariului net primit în luna iunie se face astfel:
– lei RON –
• Calculul impozitului și a salariului net, primit în intervalul Mai 2006 – Decembrie 2006, se face astfel:
– lei RON –
Suma totală pe care Domnul Raducu Ion o va primi de la S.C Matias S.R.L. pentru luna iunie 2006 va fi :
118,52 lei RON/iunie
Impozit oprit anticipat/iunie = 18,96
Suma totală pe care Domnul Raducu Ion o va primi de la S.C. Grony S.R.L. pentru luna iunie 2006 va fi de :
344,54 lei RON/iunie
Impozit oprit anticipat/iunie = 55,13
2.2. Impozitarea veniturilor din activități independente
Reguli de stabilire a venitului net din activități independente
Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Venitul brut cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității, veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate în legătură cu o activitate independentă, câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității, veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană și veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.
Totodată, trebuie precizat faptul că, prin lege, nu sunt considerate venituri brute: aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activități sau în cursul desfășurării acesteia, sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice, sumele primite ca despăgubiri și sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donații.
Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă respectând normele contabile în viguare, cu excepția contribuabililor care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit. Veniturile din activități independente, care sunt supuse impozitării sunt prevăzute în nomenclatorul activităților independente.
De asemenea, contribuabilii care obțin venituri din valorificarea sub orice formă a dreptului de proprietate intelectuală, la care venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote forfetare de cheltuieli, au obligația să completeze Registrul – Jurnal de încasări și plăți pentru activitatea respectivă.
2.2.1. Impozitarea veniturilor comerciale
Domnul Alexe Mihai prestează servicii de instalare și montare sisteme de încălzire. Se cunoaște faptul că acest domn nu are persoane în întreținere.
Potrivit Registrului de încasări și plăți și a datelor din contabilitate, contribuabilul a realizat pe anul 2006, următoarele:
– lei RON –
Baza de calcul = Venituri totale – Cheltuieli totale(exclusiv cele de protocol) = 71.000 – (16.320 – 920) = 55.600 lei RON
Cheltuieli de protocol deductibile = Baza de calcul * 20% = 55.600 * 0.2 % = 111,2 lei RON
Cheltuieli de protocol nedeductibile = 920 – 111,2 = 808,8 lei RON
Impozitul datorat este de 8.410,78 lei RON și se rotunjește la 8.411 lei RON.
2.2.2. Impozitarea veniturilor din profesii liberale
Domnul Constantinesc Daniel, în anul 2006, a obținut venituri din profesii libere, acesta fiind autorizat să efectueze expertize contabile, ca urmare a colaborării cu S.C. Imation S.R.L., primind lunar suma de 830 lei RON.
Lunar, S.C. Imation S.R.L. are obligația de a reține și a vira un impozit anticipat din venitul brut cuvenit Domnului Constantinescu Daniel, impozitul astfel reținut reprezentând 16% din venitul brut aferent, respectiv 132,8 lei RON (830*16%).
Cheltuielile deductibile reprezentând cheltuielile poștale și cele cu energia, fiind în sumă de 113 lei RON. Venitul net fiind de (830 – 113) 717 lei RON, iar suma pe care o va primi lunar experta contabilă va fi de (830 – 132,8) 697,2 lei RON. Venitul net și plățile în avans pot fi observate în "Declarația specială privind veniturile realizate" din Anexa 7.
2.2.3. Impozitarea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală
Domnul Constantinescu Daniel mai obține în anul 2006 venituri din drepturi de autor ca urmare a publicării unor articole de specialitate în următoarele reviste:
Expertul, unde este remunerat cu suma de 800 lei RON;
Ziarul Financiar, unde este remunerat cu suma de 310 lei RON;
Revista Bursa , unde este remunerat cu suma de 920 lei RON.
Impozitul este reținut la sursă și reprezintă 16% din venitul brut realizat de autor, rezultând următoarea situație a veniturilor încasate:
– lei RON-
– lei RON –
Venitul net și plățile efectuate în avans pot fi observate în "Declarație Specială privind Veniturile din Activități Independente" drepturi de proprietate intelectuală din Anexa 5 și "Declarația specială privind veniturile realizate" din Anexa 7.
2.3. Impozitarea veniturilor din cedarea folosinței bunurilor
Domnul Constantinescu Daniel deține un apartament cu 3 camere pe care l-a închinat în anul 2006 pe o perioadă de 6 luni, din data de 1 februarie 2006 până la data de 1 august 2006. Potrivit contractului încheiat pe data de 1 februarie cu Radu Alexei, acesta fiind chiriașul, chiria care s-a perceaput era în sumă de 300 EURO pe fiecare lună, cheltuielile cu întreținerea care au fost estimate la suma de 180 lei RON pe lună urmând a fi achitate de chiriaș. Cursul de schimb publicat de BNR în luna februarie 2006 a fost de 3,61 leiRON/EURO. Contractul încheiat între părți va fi înregistrat la organul fiscal în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
Calculul impozitului și a sumelor încasate de domnul Constantinescu Daniel este următorul:
– lei RON –
2.4. Impozitarea altor categorii de venituri
A. Impozitarea veniturilor din dividende
Veniturile din dividende distribuite se impun cu o rată de 16% din suma acestora, impozitul reținut fiind impozit final.
La S.C. Lory S.A. s-au repartizat dividende acționarilor la sfârșitul anului 2006, în funcție de participarea fiecăruia la capitalul social, în sumă de 100.000 lei RON, fiind achitate doar o parte, respectiv suma de 45.000 lei RON, astfel:
– lei RON –
Pentru dividendele brute neridicate la 31.12.2006 în sumă de 55.000 lei RON, impozitul reținut la sursă (8.800), se virează la bugetul statului până la data de 31.12.2007.
Venitul obținut de cei doi acționari se completează în declarația informativă depusă la organul fiscal de către societatea comercială care distribuie dividendele.
B. Impozitarea veniturilor din dobânzi
Domnul Raetzki Andre a constituit un depozit la termen de 6 luni, la ProCredit Bank, în valoare de 27.000 lei RON cu o dobândă de 6% care se capitalizează, începând cu ianuarie 2006.
D = S*t*rd / 365(12)*100
D – dobânda; S – suma; t – perioada de timp(zile sau luni; rd – rata dobânzii anuale.
Impozitul datorat pentru aceste venituri este de 1 % și se virează lunar, până la data de 25 inclusiv ale lunii următoare celei în care se face calculul dobânzii. începând de la data de 1 mai 2006 impozitul pe dobânzi s-a modificat, devenind 16%. Având în vedere toate acestea, calculul impozitului și scadența virării acestuia sunt reflectate în tabelul următor:
– lei RON-
Venitul obținut de domnul Raetzki Andre din dobânzi nu se cuprinde în declarația anuală de venit global dar se poate evidenția într-o declarație informativă depusă la organul fiscal de către ProCredit Bank.
C. Impozitarea veniturilor din pensii pentru ceea ce depaseste suma de 900 lei ron
Domnul Raetzki a avut un venit lunar din pensii în sumă de 1.863 lei RON în anul 2006 RON.
Pentru determinarea impozitului aferent veniturilor din pensii trebuie să se țină seama de: nivelul neimpozabil, respectiv 900 lei RON pentru anul 2006 precum și cota aferentă contribuției la asigurările sociale de sănătate de 6,5%, pentru anul 2006.
Pentru anul 2006 vom avea următoarea situație:
– lei RON –
D. Impozitarea veniturilor din activități agricole
Venitul net din activități agricole se determină pe bază de norme de venit, de la această regulă existând o excepție, cea a contribuabililor care obțin venituri din activități agricole care au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.
Domnul Costea Nicolae se ocupă de cultivarea și comercializarea legumelor în urma vânzării legumelor obținute, în anul 2006, obține venituri brute în sumă de 63.000 lei RON.
În ceea ce privește cheltuielile realizate, acestea se referă la: achiziția legumelor ce trebuie plantate, tratamentul efectuat asupra culturilor agricole respective, irigații, desfacerea produsului, fiind în sumă de 30.000 lei RON.
Considerăm ca agricultorul va recurge la sistemul real de determinare a impozitului datorat.
Calculul impozitului pe venit, care este un impozit final, și a câștigului realizat din această activitate este prezentat în continuare:
– lei RON –
E. Impozitarea veniturilor din premii și jocuri de noroc
Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cota de impozitare pentru veniturile obținute din premii și din jocuri de noroc s-a stabilit la 20%, suma neimpozabilă fiind de 6004 lei RON.
Domnul Eugen Andrei a câștigat în luna februarie 2006, suma de 7.000 lei RON. Impozitul datorat va fi reținut de către Loteria Națională până la data de 25 martie 2006.
– lei RON –
___________________
4 O.U.G. nr. 24/2005 privind impozitarea veniturilor din premii și jocuri de noroc.
Venitul câștigat de către domnul Eugen Andrei la jocurile de noroc nu se cuprind în declarația anuală de venit global dar se poate evidenția într-o declarație informativă depusă la organul fiscal de către Loteria Națională.
Cap. III Posibilități de îmbunătățire a sistemului de impunere din România
Ținând cont de faptul că impozitul este o categorie financiară a cărui apariție și evoluție se îmbină cu cea a statului și a relațiilor bănești, de-a lungul timpului, făcând obiectul a numeroase controverse și dezbateri (sociale , politice , etc.) în legătură cu esența și rolul său în economie .
Putem grupa impozitele în impozite directe și indirecte . Cele directe se stabilesc nominal în sarcina persoanelor fizice sau juridice în funcție de venitul sau averea acestora , în cotele și termenele prevăzute de lege , cunoscând două forme de manifestare și anume :reale și personale .
Începutul secolului precedent era reprezentat de impozitele reale așezate asupra obiectelor materiale sau activități , însă în primele decenii ale acestui secol se folosesc din ce în ce mai mult impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, dobânda, renta) sau pe avere (impozite de tip personal).
De asemenea, impozitul pe venit a apărut în momentul când veniturile diferitelor clase sociale au fost suficient diferențiate având ca forme : salariu , profit, rentă funciară , introducerea acestui tip de impozit mărind substanțial numărul contribuabililor , ulterior s-a renunțat la acest tip de impozit , însă pentru scurt timp , astfel că la mijlocul secolului XIX fiind reintrodus , celelalte state dezvoltate adoptând acest tip de impozit în perioada interbelică .
Cât privește impozitul pe veniturile persoanelor fizice , se cunosc două sisteme de impunere și anume :
Impunerea separată a fiecărui venit obținut dintr-o anumită sursă ;
Impunerea globală a veniturilor , indiferent de sursa de proveniență a acestora .
Realizarea impunerii separate se poate înfăptui fie prin instituirea mai multor impozite (pe surse de proveniență), fie prin instituirea unui impozit unic care , însă, asigură un tratament diferit pentru fiecare sursă de venit numit cedulă .
Impunerea globală presupune așezarea unui singur impozit asupra tuturor veniturilor obținute de o persoană fizică , indiferent de sursele de proveniență ale acestora , acest tip de impozit fiind adoptat în multe țări precum:Germania , Grecia, Marea Britanie , Franța etc..
În baza unei comparații a celor două sisteme de impunere putem observa avantajele și dezavantajele pe care le implică fiecare sistem în parte :
Impunerea separată , permite tratarea diferențiată a veniturilor , ca mod de așezare și
nivel al cotelor de impunere , în funcție de sursa de proveniență , de asemenea
avantajează contribuabilii ce realizează venituri din mai multe surse , însă , nu permite
cunoașterea situației de ansamblu a fiecărui plătitor , necesită o activitate mai laborioasă
și costisitoare pentru așezare și percepere ;
Impunerea globală , permite progresivitatea impunerii asigurând astfel perceperea de
impozite egale la venituri totale egale , indiferent că ele se realizează din una sau mai
multe surse , de asemenea oferă o imagine de ansamblu asupra puterii contributive a
fiecărei persoane dar nu permite tratarea diferențiată a veniturilor , în raport de natura lor .
La nivel mondial se manifestă o tendință de trecere de la impunerea separată la impunerea
globală , cu mențiunea că , unele state , pentru a evita neajunsurile fiecărei metode , au recurs la
metode mixte de impunere .
Reforma sistemului fiscal, în România, care cuprinde și perioada actuală, urmează și ea această tendință de impunere globală a veniturilor persoanelor fizice , reprezentând totodată o premisă în respectarea cerințelor principiului echității, în stabilirea sarcinilor fiscale .
Instituirea acestui sistem de impunere globală a veniturilor este și o cerință , impusă , în vederea integrării în structurile europene însă trebuie avut în vedere faptul că , deși , toate țările , membre ale Uniunii Europene , au instituit impozitul pe venitul global care este stabilit ca un impozit progresiv , baza de impozitare depinde de reglementările din fiecare țară , fapt ce face să existe unele particularități în așezarea acestui impozit.
În România , O.G. 73/1999 privind impozitul pe venit abrogată prin O.G. nr.7/2001 , a reprezentat un pas semnificativ al reformei fiscale , permițând creștere raționalizării sistemului de impozite . Adoptarea O.G. nr.7/2001 , conducând la perfecționarea impozitului pe venitul global, urmărind de fapt:
Majorarea pragului de venit neimpozabil pentru veniturile din pensii;
Includerea în baza de impozitare a veniturilor agricole ;
Raționalizarea deducerilor;
Declararea termenului de depunere a declarațiilor de venit global pentru contribuabilii care realizează venituri din mai multe surse de venit;
Revizuirea tranșelor și a cotelor de impozitare , în sensul majorării tranșei de venit
impusă cu o cotă minimă, concomitent cu diminuarea cotelor marginale .
Legislația actuală privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice prezintă o serie de avantaje , atât pentru contribuabil cât și pentru organul fiscal , astfel , că prin unificarea prevederilor , impozitarea veniturilor realizate de persoanele fizice devine mult mai ușoară totodată asigurându-se transparența legislației în acest domeniu .
Se poate menționa faptul că , un avantaj important îl constituie , pentru contribuabili , deducerile personale de bază și cele suplimentare care conduc la reducerea bazei impozabile , implicit a impozitului datorat de contribuabil .
Un alt avantaj , tot pentru contribuabil , îl reprezintă globalizarea care la sfârșitul anului conduce la restituirea diferenței dintre impozitul datorat și plățile anticipate efectuate în cursul anului. Pentru organele fiscale un avantaj , îl constituie , facilitarea ținerii evidenței asupra veniturilor persoanelor fizice ceea ce le ușurează considerabil munca .
Impunerea globală a veniturilor presupune și unele dezavantaje precum :
Instabilitatea legislativă , actele normative fiind permanent modificate , având un impact
puternic, nefavorabil, asupra contribuabililor generându-le acestora confuzii în
interpretare , ajungându-se la „domnia bunului" plac în stabilirea și încasarea impozitelor
, Adam Smith susținea că „un mic grad de nesiguranță este un defect mai mare decât un
considerabil grad de nedreptate";
Greutatea cu care se realizează rambursarea impozitului de restituit, astfel că plătitorii
de venit devin creditorii statului iar puterea de cumpărare a banilor (bani ce reprezintă
impozitul de restituit) este diminuată de inflație .
O alta problemă estea aceea că organele fiscale se confruntă cu o serie de probleme generate de faptul că contribuabilii sunt insuficient instruiți în această privință , apărând permanent divergențe între contribuabili și organele fiscale .
Totodată, o altă problemă , cu care se confruntă organele fiscale , o reprezintă lipsa unei dotări adecvate desfășurării în condiții optime a activităților specifice ajungându-se chiar la o creștere nejustificată a consumului de materiale cât și o creștere a ineficientei utilizării factorului timp .
Ca o măsură de diminuare a problemelor cu care se confruntă organele fiscale o reprezintă punerea la dispoziția contribuabililor (cu titlu gratuit) a unui program care realizează calculul și tipărirea fișelor fiscale , în format electronic , program ce poate fi obținut de orice angajator , fie de la unitatea fiscală la care este arondat fie prin preluarea de pe internet (de pe site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor).
Gradul scăzut de colectare a impozitelor și sărăcirea bugetului de stat , se constată
multiple deficiențe în obținerea eficienței impozitelor , pentru stat fiind important nu doar
volumul impozitelor încasate , ci și cheltuielile aferente încasării acestora , eficiență ce
este influențată și de calitatea profesională și de stabilitatea personalului (la noi instituțiile
statului sunt puternic influențate de putere politică , ceea ce conduce la angajarea ,
promovarea , stimularea personalului după un algoritm politic , putem spune ca aceasta ar
putea fi o explicație a ineficientei personalului din cadrul organelor fiscale și nu numai).
Realizarea impunerii , în condiții mai bune , venitului global obținut de un contribuabil , presupune adoptarea unor măsuri precum:
dotarea organelor fiscale cu aparatură tehnică capabilă să înregistreze și să prelucreze
informațiile referitoare la fiecare contribuabil în parte ;
pregătirea contribuabililor pentru completarea corectă și la timp a declarațiilor de
impunere ;
personal de specialitate bine pregătit și de o corectitudine ireproșabilă atât pentru munca
de birou cât și pentru cea de teren ;
încadrarea agenților economici și sociali și a instituțiilor și persoanelor plătitoare de
venituri cu personal de specialitate necesar efectuării reținerii la sursă a impozitelor
cuvenite bugetului statului și transmiterea informațiilor de rigoare organului fiscal.
De asemenea, legislația fiscală trebuie să realizeze o stabilire echitabilă a sarcinii fiscale asupra tuturor contribuabililor în funcție de puterea lor contributivă , fiind supuși unei impozitări unitare , se observă totodată că conceperea și organizarea sistemelor fiscale moderne încorporează tot mai multe concepte de corectitudine ăi echitate fiscală (dreptate socială) .Echitatea este un principiu fundamental care se aplică de către orice stat de drept și mai ales de către statele care urmăresc realizarea „statului modern al bunăstării" .
Echitatea fiscală presupune :
Stabilirea minimului neimpozabil;
Impunerea diferențiată a veniturilor și averii ,în funcție de mărimea acestora , de puterea
contributivă a obiectului impozabil.
Venitul minim neimpozabil:
Este reglementat prin O.G. nr.2001 cu modificările și completările ulterioare și reprezintă acea parte din venitul obținut de persoanele fizice și juridice scutit prin lege de la plata impozitului, însă , trebuie să nu confundăm această scutire cu facilitățile , acordate prin lege la plata , impozitului.
Minimul neimpozabil trebuie acordat numai persoanelor al căror venit , pe membru de
familie , rudă până la gradul II de familie , inclusiv , aflată în întreținere , este până la nivelul
salariului mediu pe economie , fiind inechitabil ca aceste măsuri de protecție socială să fie
acordate și celor care obțin venituri mari. Acest minim neimpozabil este asigurat prin : acordarea
de deduceri personale de bază (250 lei ron) cât și deduceri suplimentare pentru soțul/soția
sau alți membrii de familie aflați în întreținere (250 lei ron *0,5) , pentru pensionari minimul
neimpozabil fiind stabilit pentru anul fiscal 2006 la nivelul de 900 lei ron
Însă, acordarea acestor drepturi și celor care obțin venituri mari nu se mai încadrează conținutul echității fiscale , ar trebui ca aceste drepturi să nu se acorde în mod egal pentru toți contribuabilii , indiferent de mărimea veniturilor realizate , acest lucru se întâmplă în România și în aceste condiții nu cred că mai putem vorbi de echitate fiscală .
Impunerea diferențiată:
Vizează faptul că, sarcina fiscală să fie stabilită în mod diferit, în funcție de mai multe criterii, încercându-se tot mai mult încorporarea conceptelor de corectitudine și echitate fiscală , apreciindu-se că „un sistem fiscal corect și echitabil trebuie să se bazeze pe două principii fundamentale: principiul avantajelor și principiul capacității de plată'' .
În baza principiului capacității de plată , fiecare persoană trebuie să plătească un impozit diferențiat în funcție de veniturile sale , de capacitatea sa de plată sau de capacitatea de plată a familiei, astfel cu cât venitul este mai mare crește și impozitul, deci o impunere diferențiată .
În România, prin legea privind impozitul pe venitul global, s-a prevăzut o cotă marginală minimă de impozitare de 18% iar cota marginală maximă fiind de 40% , la mai puțin de jumătate din cotele practicate în țările cele mai dezvoltate atunci când acestea se aflau în perioade dificile pe plan economic și social, cum este și cazul țării noastre în prezent. Dacă s-ar folosi un barem de impozitare la care impunerea începe de la cota de 18% , baremul conține mai multe tranșe iar ultima cotă se majorează la 80% (dorință exprimată public de unii economiști), efectele vor fi cu totul altele , în sensul că „povara" impozitului va fi transferată către cei cu venituri foarte mari, o soluție în acest sens ar fi utilizarea unui barem de impozitare cu cote extremale diferite de cele actuale(cota minimă de 18% este mult prea mare iar cota maximă de 40% este mult prea mică) astfel : o cotă minimă de 10% , baremul să conțină 8-10 tranșe , iar cota maximă să fie de 80% , această măsură se impune a se aplica în special salariaților de stat și nu numai, din considerente ca:
agenții economici privați nu acordă asemenea salarii nici pentru ne-muncă și nici unor
persoane a căror activitate se dovedește incompetentă ;
în unitățile cu capital de stat s-au acordat și încă se acordă asemenea venituri de natură
salarială unor persoane care ulterior au dat dovadă de incompetență .
Caracterul general și nediscriminatoriu al impunerii:
– Impunerea generală – presupune cuprinderea în sfera impozitării a tuturor persoanelor care realizează venituri sau care posedă avere. Universalitatea impozitului presupune ca întreaga materie impozabilă , parținând unei persoane fizice sau juridice , să fie supusă impunerii;
– Impunerea nediscriminatorie – presupune ca tuturor contribuabililor să li se aplice același tratament fără nici un fel de deosebire .
În vederea perfecționării sistemului de impunere globală a veniturilor persoanelor fizice s-au adus unele îmbunătățiri O.G.nr.7/2001 prin modificări aduse ulterior în favoarea contribuabililor :
Baza de impozitare a veniturilor din pensii este reprezentată numai de suma ce depășește
un nivel minim neimpozabil ,nivel ce se modifică anual ,în prezent fiind de 900 lei ron;
Acordarea deducerilor personale , de bază și suplimentare pentru persoanele aflate în
întreținere;
Cuprinderea în categoria veniturilor neimpozabile a :
venituri sub forma darurilor acordate copiilor minori ai angajaților cu ocazia zilei de 1.iunie și a sărbătorilor de sfârșit de an , precum și angajatelor cu ocazia zilei de 8.martie , în limita sumei de 150 lei ron, pentru fiecare persoană și eveniment;
ajutoarele pentru : înmormântare , pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale , boli grave sau incurabile ale angajaților ;
sumele primite , conform dispozițiilor legale , pentru acoperirea cheltuielilor de transfer
în interes de serviciu , la alt loc de muncă ;
indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată , la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu , în primul an de activitate după absolvirea studiilor , în limita unui salariu de bază la angajare .
Datorită faptului că s-au adus aceste îmbunătățiri legislației privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice s-a demonstrat că fiscalitatea poate fi folosită ca pârghie pentru stimularea anumitor categorii de contribuabili.
O altă măsură de îmbunătățire a sistemului de impozitare a veniturilor persoanelor fizice a reprezentat-o definirea mai complexă a veniturilor din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare , aceste aspecte fiind clarificate prin menționarea modului de calcul și reținere a impozitului datorat pe veniturile din tranzacții de valori mobiliare , în funcție de specificitatea domeniului.
Ca urmare a faptului că M.E.F. aprobă normele metodologice de aplicare a impozitului pe venitul global , putem remarca tendința statului de a contabiliza și impozita tot ce mișcă .
Totodată normele metodologice definesc faptul că plătitorii impozitului pe venit global sunt toți cetățenii români indiferent de domiciliul lor din țară sau străinătate care beneficiază de drepturi salariale și/sau în natură în România precum și cetățenii străini care sunt recompensați de o entitate comercială românească într-o perioadă ce depășește 183 de zile dintr-un an fiscal.
Tot ca propunere în vederea îmbunătățirii sistemului de impozitare , o reprezintă , considerarea familiei drept unitate impozabilă , acest sistem fiind practicat cu succes în țări precum Franța , Germania , S.U.A. .
De asemenea , trebuie să existe o mai mare varietate a creditelor fiscale , respectiv a acelor sume de bani pe care statul le acordă contribuabililor pentru a plăti impozitele , în prezent fiind utilizat doar creditul fiscal extern , pot fi practicate și alte tipuri de credite cum ar fi cel pentru îngrijirea copilului, creditul pentru cei vârstnici sau creditul în cazul veniturilor din activități curente .
În prezent putem spune ca se utilizează un sistem unitar de impozitare, bazat pe o cotă unică, cotă care de specialiști nu este privita cu ochi tocmai buni, nu mai ține cont de puterea contribuitivă a contribuabilului însă această schimbare poate fi privită ca un pas înainte prin faptul că se urmarește oarecum reducerea sarcinii fiscale a contribuabililor, sarcini fiscale care vizează veniturile persoanelor fizice.
Concluzii
Procesul de tranziție de la un sistem economic centralizat la sistemul concurențial specific economiei de piață a declanșat în România după anul 1989 importante schimbări în viața economică și socială. Putem spune că am avut de-a face cu un puternic proces de reformă care a atins toate domeniile.
Debutul reformei s-a realizat prin deblocarea structurilor economice, reorganizarea și restructurarea activității economice, reformă în domeniul prețurilor și tarifelor, reforma în domeniul proprietății, reforma bugetară și cea socială și nu în ultimul rând reforma sistemului financiar-fiscal.
Sistemul nostru financiar-fiscal a suferit, în perioada postrevoluționară, modificări radicale în încercarea unei adaptări permanente la noile realități economice și sociale, modificări care s-au produs atât în plan instituțional cât și în planul instrumentelor, tehnicilor și metodelor de impunere precum și a normelor juridice cu caracter financiar-fiscal.
Reforma sistemului financiar-fiscal reprezintă o parte integrantă a reformei economice necesară statului român care se confruntă cu probleme deosebite generate de caracterul politic al opțiunilor, de complexitatea vieții economico-sociale, de cerințele politicii fiscale pe termen mediu și lung.
Unul din efectele reformei a fost acela ca ea a cuprins practic întreaga gamă a instrumentelor de prelevare la dispoziția statului a unei părți mai mari sau mai mici din veniturile și averea contribuabililor, fie ei persoane fizice sau juridice. Sistemul vărsămintelor din beneficiu specific sistemului socialist a fost înlocuit cu prelevările din profit pe calea impozitului pe profit, impozitul pe fondul total de salarii a fost înlocuit cu noul sistem personal de impunere a veniturilor realizate de persoanele fizice, impozitul pe circulația mărfurilor a fost înlocuit de instrumentele moderne de impozitare a consumului precum taxa pe valoarea adăugată și accizele.
Un loc aparte în cadrul reformei fiscale, îl ocupă, fără îndoială, modalitățile de impunere a veniturilor realizate de persoanele fizice. Ele au cunoscut succesive modificări în perioada de tranziție începând cu introducerea noului siatem de impozitare a veniturilor realizate de persoanele fizice ce desfășoară activitate pe bază de liberă inițiativă, continuând apoi cu introducerea impozitului pe venitul anual global și, în fine, introducerea cotei unice de impozitare începând cu 01 ianuarie 2005, însoțită de o reducere considerabilă a sarcinii fiscale.
Acest tip de impozit – impozitul pe venitul persoanelor fizice – este datorat de persoanele fizice care au . domiciliul sau rezidența într-un stat, precum și de persoanele nerezidente care realizează venituri din surse situate pe teritoriul statului respectiv, cu unele excepții prevăzute de lege. Nu se supun la plata impozitului pe venit: suveranii și familiile regale, diplomații străini acreditați, cu condiția reciprocității, uneori militarii și persoanele fizice care realizează venituri până la un anumit plafon.
Cât privește obiectul impozitului îl constituie veniturile realizate din industrie, comerț, agricultură, bănci, asigurări, profesii libere, de către muncitori și funcționari, întreprinzători, mici meșteșugari și liber profesioniști. Venitul impozabil este cel care rămâne din venitul brut, după ce se fac anumite deduceri: cheltuieli de producție , dobânzi plătite pentru credite primite, amortizările, cotizațiile la asigurările sociale, pierderile, etc
De asemenea, trebuie menționat faptul că impozitul pe venit se așează pe fiecare persoană care realizează venituri, find o impunere individuală. Impunerea fiscală se realizează fie cu luarea în considerare a unor factori sociali (starea civilă a contribuabilului, vârsta, numărul persoanelor aflate în întreținere), fie fără să se țină cont de acestea.
Legat de impozitarea veniturilor realizate de perosanele fizice în teoria și practica fiscală s-au puratat de-a lungul timpului ample dezbateri care au vizat în principal două aspecte: modul în care să fie abordate diversele categorii de venituri realizate de contribuabili (prin impunere separată sau prin impunere globală) și sistemul cotelor de impunere care să fie utizat (cote progresive sau cote proporționale).
În practica fiscală sunt cunoscute două metode de impunere a veniturilor persoanelor fizice: una constă în impunerea separată a veniturilor provenind din fiecare sursă, iar alta în impunerea globală a veniturilor, indiferent de sursa de proveniență.
Metoda de impunere care are la bază impunerea separată, se realizează prin instituirea de impozite pe fiecare sursă sau instituirea unui impozit unic, dar care asigură un tratament diferențiat fiecărei categorii de venit, în funcție de natura veniturilor în cazul din urmă, impunerea se efectuează pentru fiecare cedulă cu cotele specifice fiecărui venit.
In sistemele fiscale moderne, impozitele cedulare proprii diferitelor venituri au dispărut, dar modurile de evaluare rămân încă o specificitate valabilă, conform categoriilor de venituri care formează venitul global. Numărul, ordinea și definiția acestor categorii variază în mod sensibil de la o țară la alta.
Impunerea globală presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de proveniență și supunerea venitului cumulat la un singur impozit. Sistemul impunerii globale este întâlnit în SUA, Franța, Germania, Italia. Dincolo de avantajele pe care le prezintă (procură venituri suplimentare pentru buget datorită progresivității impunerii și ia în calcul puterea contributivă a fiecărei persoane) acest sistem prezintă dezavantajul că nu ține seama de natura veniturilor, de sursele lor de proveniență.
În vederea evitării neajunsurilor pe care le prezintă fiecare din aceste două metode, în multe țări au fost instituite sisteme de impunere mixte, care îmbină impunerea separată cu cea globală. în prezent, tendința care se manifestă pe plan mondial este de a se trece la impunerea globală, chiar și în țările cu tradiții în impunerea separată.
Indiferent de tehnica de impunere utilizată, cotele de impunere folosite sunt, fie cote proporționale, fie progresive sau combinate (se practică, mai întâi cotele proporționale, iar apoi cele progresive). Cea mai frecvent utilizată este, însă impunerea în cote progresive pe tranșe de venit. Numărul tranșelor și nivelul cotelor diferă de la țară la țară.
Procesul inflaționist cu care se confruntă numeroase state contemporane a făcut necesară adaptarea mecanismului de impunere, așa încât creșterea nominală a veniturilor să nu conducă la o diminuare a veniturilor nete, impozabile, ca urmare a progresivității impunerii. În acest sens, numeroase țări "între care și România" procedează la calcularea periodică a tranșelor de venit în raport de evoluția indicelui salariilor medii sau adaptarea tarifului de bază la mișcarea indicelui prețurilor cu amănuntul al bunurilor de larg consum.
În România, sistemul de impozitare a veniturilor realizate de persoanele fizice, a cunoscut, și probabil va mai cunoaște, modificări importante, încercându-se adaptarea sa la cerințele economiei reale și transformarea acestuia într-o pârghie de stimulare a activităților lucrative.
Faptul că în perioada 2000-2004 forțele de guvernământ au optat pentru un sistem progresiv de impunere a veniturilor realizate de persoanele fizice și de globalizare a veniturilor realizate din diferite surse, a determinat noua structură a puterii conturată în urma alegerilor din toamna anului 2004 să promoveze o nouă filozofie în această privință, introducând impunerea în cotă unică, acompaniată de o reducere considerabilă a nivelului fiscalității.
Inițial, reforma fiscală a fost prezentată ca relaxare fiscală ce are în vedere susținerea întreprinzătorilor privați, atragerea investițiilor străine și stimularea liberei inițiative, ceea ce ar trebui să conducă la consolidarea și dezvoltarea economiei de piață în România, una dintre principalele cerințe impuse României în procesul de aderare la Uniunea Europeană.
Specialiștii care au criticat introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor și profiturilor au considerat că este vorba de o măsură pripită, nefundamentată pe o analiză de impact, care pune în pericol echilibrul bugetar. Ea va trebui însoțită de majorări ale altor impozite și taxe, introducerea unor taxe noi, creșteri ale prețurilor utilităților și reduceri ale cheltuielilor bugetare.
În vederea acoperirii golurile bugetare create de relaxarea fiscală, Ministerul Economiei și Finanțelor, în urma negocierilor cu FMI, a trebuit să propună măsuri fiscale nepopulare: dublarea impozitului pe cifra de afaceri a microîntreprinderilor, blocarea reducerii contribuțiilor de asigurări sociale, amânarea majorării salariilor bugetarilor și a unei etape de recalculare a pensiilor, dublarea impozitului pe dividende la persoanele fizice, creșterea de 10 ori a impozitării dobânzilor bancare și a câștigurilor de pe piața de capital, impozitarea mai drastică a câștigurilor din tranzacțiile imobiliare și chirii etc.
Așadar, ne putem întreba că dacă reforma fiscală este concretizarea unei politici de relaxare fiscală ce v-a stimula relansarea și competitivitatea economică sau doar o regândire (reașezare) a sistemului de impozite și taxe în favoarea unor grupuri de interese (persoanele cu venituri peste medie) atunci de ce afectează această reformă principiile de echitate fiscală și justiție socială, o întrebare la care nu ușor vom găsi un raspuns palpabil.
Există argumente pro și contra reformei fiscale promovate de actuala guvernare, există anumite așteptări ale analiștilor economici și politicienilor care ar urma să fie confirmate sau infirmate de evoluțiile în economia reală.
Dintre argumentele în favoarea reformei și efectele pozitive așteptate sunt de remarcat:
cota unică nu contravine acquis-ului comunitar. Capitolul 10 Impozitare din
acquis se referă la impozitele indirecte (TVA, accize) și nu la impozitele directe (din
care categorie face parte și impozitul pe venit). Nu este necesară o armonizare
transfrontalieră a taxelor statelor membre UE;
reducerea cheltuielilor de administrare a impozitului prin reducerea numărului
declarațiilor de impozit depuse, a costurilor de tipărire și de transmitere, a
cheltuielilor cu personalul implicat în această activitate;
simplificarea procedurilor în, sarcina angajatorilor pentru salariații proprii și
implicit reducerea cheltuielilor acestora;
creșterea eficacității impunerii, prin., reducerea posibilității de eroare în
aplicarea legislației fiscale;
încurajarea muncii, reducerea evaziunii fiscale și creșterea gradului de
conformare a contribuabilului;
direcționarea aparatului de control fiscal privind impunerea persoanelor fizice
către alte situații complexe care se multiplică odată cu aderarea la Uniunea
Europeană;
cota unică este în concordanță cu evoluțiile din regiune privind politica
fiscală existând numeroase țări foste socialiste care au introdus-o (Estonia, Letonia,
Rusia, Ucraina, Slovacia) sau urmeză să o introducă.
În realitate însă, alianța afalată în prezent la guvernare a creditat-o cu virtuți închipuite, pe care această cotă nu le poate avea. Fără îndoială, cota unică este favorabilă celor cu câștiguri mari, care nu s-ar mai vedea împovărați de impozite progresive ce ajung acum la 40%. Dar, evident, acest lucru nu ar fi în defavoarea celor cu câștiguri mici, care nu vor pierde.. De fapt, cota unică îi ajuta pe cei care doresc să muncească, întrucât nu-i penalizează pe cei ce câștigă mai mult doar pentru că obțin câștiguri mai mari! Cât despre echitatea socială, aceasta este strict asigurată: la câștiguri mai mari, se plătesc impozite mai mari, prin insăși impunerea procentuală unică! însă invocarea, în legătură cu defectele cotei unice, a echității sociale cu trimitere directă la sistemul de salarizare este total alături de drum, cel puțin în cazul României. Pentru că nu sistemul de salarizare este responsabil de actuala polarizare deranjantă a societății românești, de imensele și realmente incriminabilele discrepanțe sociale postdecembriste, ci furturile și devalizările din banii publici, care nu înseamnă altceva decât cea mai notorie îmbogățire a unora pe seama sărăcirii celor mulți.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Impozitarea Veniturilor Realizate DE Persoanele Fizice In Romania (ID: 134755)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.