Fiscalitatea Produselor Accizabile Si Antrepozitele Fiscale Studiu DE Caz Snp Petrom
FISCALITATEA PRODUSELOR ACCIZABILE ȘI ANTREPOZITELE FISCALE-Studiu de caz
C U P R I N S
INTRODUCERE…………………………………………………………..1
CAPITOLUL I
CARACTERISTICI PRINCIPALE ȘI FORME DE MANIFESTARE 3 ALE IMPOZITELOR INDIRECTE.
Caracterizarea generală a impozitelor indirecte…………………………3
Structura impozitelor indirecte…………………………………………..5
Contribuția impozitelor indirecte la constituirea veniturilor bugetare…..10
Utilizarea impozitelor indirecte ca pârghii de influențare în economie.. 14
Caracterizarea generală a accizelor……………………………………. 16
CAPITOLUL II
CADRUL GENERAL DE MANIFESTARE ȘI REGLEMENTAREA ACCIZELOR ÎN ROMÂNIA……………………………………………19
2.1. Cadrul general privind legislația comunitară în domeniul accizelor…19
2.2. Accizele armonizate…………………………………………………..20
2.2.1. Aspecte generale privind accizele armonizate…………………….20
2.2.2. Cuantumul unitar și determinarea accizelor……………………….22
2.2.3. Regimul de antrepozitare fiscală…………..………………………27
2.2.4. Reguli de funcționare a antrepozitului fiscal…… .…………….…29
2.2.5. Operatorul înregistrat și operatorul neânregistrat……………….…32
2.2.6. Vânzarea la distanță a produselor accizabile………………………33
2.2.7. Faptul general și exigibilitatea accizelor……………………….…34
2.2.8. Plata accizelor la bugetul de stat……………………………….…35
2.2.9. Obligațiile plătitorilor de accize………………………………..…36
2.2.10. Scutiri de la plata accizelor ………………………………………38
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ LA S.C. PETROM SA Zona PECO ARGEȘ…….39
3.1. SC Petrom SA- cea mai mare companie de petrol și gaze naturale românească………………………………………………………………….39
3.2. Domeniul de activitate- rezultatele economico-financiare ale SC Petrom SA…………………………………………………………………….…….41
3.3. Modul de accizare al produselor petroliere……………………………48
3.4.Circuitul documentelor în cadrul antrepozitului fiscal….…………….48
CONCLUZII………………………………………………………………51
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….53
ANEXE
INTRODUCERE
Ca o categorie a impozitelor de consumație, impozitele speciale de consumație au un rol și forme diferite de la o țara la alta, în contrast cu impozitele generale de consumație – cum este TVA-ul care au multiple trăsături și reglementări comune în statele în care se aplică. În general, taxele speciale de consumație se aplică în asociere cu cele generale de consumație. O reglementare mai complexă și o frecvență mai mare dețin impozitele generale de consumație, cum este cazul taxei pe valoare adaugata. În țara noastră, categoria impozitelor speciale de consumație a premers categoriei impozitelor generale de consumație. Astfel, impozitele speciale de consumație au fost introduse în noiembrie 1991 (prin HG nr. 779/1991), pe când impozitele generale de consumație, reprezentate prin TVA se aplica de la 1 iulie 1993. O reglementare mai complexă și distinctă a impozitelor speciale de consumație s-a introdus prin Legea nr. 42/1993, care a abrogat dispozițiile legale anterioare. Această lege reglementează doua forme ale impozitelor speciale de consumație și anume: accizele la unele produse din import și din țara și impozitul la țițeiul din producția internă și gazele naturale. În mod succint și pentru scopuri practice, se utilizează noțiunea de "accize" pentru ambele forme de impozite speciale de consumație.
Specific ambelor forme de impozite speciale de consumație este faptul ca ele se datorează într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de către producători, importatori sau achizitori, iar cotele sau sumele fixe, după caz sunt unice atât pentru produsele realizate la intern, cât și pentru cele din import. Observăm o deosebire esențială față de TVA, care se aplică la fiecare stadiu al circuitului economic. Accizele se introduc în baza de impozitare a TVA.
Accizele constituie (în țările în care se aplică) o sursă de venit apreciabilă, facil de obținut, la un cost puțin ridicat. Cotele cele mai mari de accize afectează, în general, băuturile, țigările, automobilele și carburanții și furnizează majoritatea veniturilor procurate de aceste taxe speciale asupra consumului, respectiv ¾.
Accizele, în general, sunt sensibile la inflație, ajungându-se în perioade de inflație puternică la o scadere a randamentului accizelor (de altfel această problemă este actuală mai mult sau mai puțin pentru toate categoriile de impozite). Faptul că se aplică asupra valorii în vamă, la care se adaugă taxele vamale, în cazul produselor importate, sau în sumă fixă asupra cantităților de petrol sau gaze livrate, face ca aceste taxe să-și diminueze randamentul în condiții de inflație puternică.
Apare necesară, astfel, o modificare a acestor taxe pentru a compensa efectele inflației. Partea accizelor în totalul prelevărilor obligatorii variază de la o țară la alta: moderată în Belgia, Germania, SUA și foarte ridicată în Portugalia, Grecia, Irlanda. Structura lor diferă în egală măsură: țările nordice impozitează puternic băuturile alcoolice, țările de sud le taxează foarte puțin, iar Franța, Germania și Belgia aplică taxe medii. Accizele, constituind o sursă importantă de venituri bugetare, ușor de procurat, prin ele se urmăresc obiective bugetare dar și eficiență administrativă.
Capitolul I.
CARACTERISTICI PRINCIPALE SI FORME DE MANIFESTARE ALE IMPOZITELOR INDIRECTE.
. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte.
Noțiunea de impozit provine din limba latină, de la cuvântul “impositus” și din limba franceză de la cuvântul “impôt”. Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie cu titlu nerambursabil datorată potrivit legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă. Impozitul are caracter universal ca o consecință a suveranității statului și el este o instituție de drept publică fără de care nu se poate concepe existența statului, făcând parte organică din el. Din punct de vedere al instituirii, în epoca antică impozitele și taxele erau hotărâte de forurile legislative cât și de conducătorii acestor state, iar dreptul de a institui impozite și taxe reprezintă prerogativ de conducere statală. Evoluția impozitelor în evul mediu este evidențiată în sporirea treptată a numărului și felului impozitelor, atât a celor ce se percepeau în natură, cât mai ales a celor percepute în bani. În evoluția modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimțământul contribuabililor a fost subordonată competenței parlamentare, ca organ legislativ cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele și celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice. În mod excepțional, în împrejurări de necesități financiare deosebite, competența legislativă în materie fiscală a fost delegată puterii executive. Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere. Dreptul de a institui impozite îl are statul, care îl exercită prin organele puterii centrale (Parlamentul) și ale administrației de stat. Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și nerambursabil, în schimbul acestora plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată. Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic și social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor publice. În țările dezvoltate din punct de vedere economic prin intermediul impozitelor și taxelor se procură între 80–90% din totalul resurselor financiare publice. Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a interveni în activitățile economice; impozitele pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activități economice, de creștere sau reducere a producției sau a consumului unui anumit produs , de stimulare sau îngrădire a comerțului exterior etc. Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcții, dintre care se poate menționa rolul de instrument de redistribuire a unei părți din PIB între clase și pături sociale, între persoane fizice și juridice etc. Pentru a sesiza efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social și politic, este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii științifice: a) după trăsăturile de fond și de formă , pot fi grupate în impozite directe și indirecte. Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice în funcție de veniturile și/sau averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct și de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. Caracteristic acestor impozite este faptul că în intenția legiuitorului, subiectul și suportatorul sunt una și aceeași persoană însă uneori acestea nu coincid. În funcție de criteriile care stau la baza așezării la impozitele directe se pot grupa în impozite reale și personale. Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământ, clădiri, fabrici, magazine etc), făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil. Ele mai sunt numite și impozite obiective și pe produs, deoarece se așează asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil.
.Structura impozitelor indirecte.
Impozitele indirecte cunosc următoarele forme de manifestare: taxe de consumație, venituri de la monopolurile fiscale, taxe vamale, taxe de timbru și de înregistrare.
Taxele de consumație.
Au apărut în epoca așa-numitei acumulări de prețuri de vânzare a mărfurilor produse și realizate în interiorul țării și în epoca așa-numitei acumulări primitive a capitalului, fiind percepute prin intermediul concesionarilor.
Taxele de consumație sunt impozite indirecte cuprinse în prețul de vânzare și realizate în interiorul aceleiași țări. La plata acestor impozite indirecte sunt supuse, de regulă, bunurile de larg consum. Taxele de consumație se întâlnesc sub diferite forme: când se stabilesc asupra anumitor produse se numesc taxe de consumație pe produs (accize), iar atunci când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă sunt bunuri de consum sau mijloace de producție, se numesc taxe speciale.
Accizele sunt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărător cu altele, pentru ca impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat. El se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în cote procentuale aplicate asupra prețului de vânzare. De regulă, produsele destinate exportului sunt scutite de impozit, iar cele provenind din import trebuie impuse cu aceleași taxe ca și produsele indigene.
Nivelul cotelor utilizate pentru calculul accizelor diferă de la țară la țară, de la un produs la altul și de la o etapă la alta în cadrul aceleași țări. În general, nivelul accizelor pentru produsele din tutun depășește frecvent 50-60%. În unele țări există preocupări în vederea utilizării accizelor ca instrumente pentru înfăptuirea unor obiective. S-a constatat, că, în țările în care nivelul impozitelor care se percep asupra alcoolului sunt reduse, există și cel mai mare consum de alcool, având în vedere ponderea sporită a efectelor acestora asupra absenteismului, accidentelor rutiere, infracțiunilor de tot genul.
Taxele generale pe vânzări se întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri, care a fost introdus în majoritatea țărilor după primul război mondial, fiind așezate asupra totalului vânzărilor sau a cifrei a afacerii a întreprinderilor industriale și comerciale. Acest impozit este mai comod pentru stat pentru că are un randament mai ridicat și reclamă cheltuieli mai mi de vânzare și realizate în interiorul aceleiași țări. La plata acestor impozite indirecte sunt supuse, de regulă, bunurile de larg consum. Taxele de consumație se întâlnesc sub diferite forme: când se stabilesc asupra anumitor produse se numesc taxe de consumație pe produs (accize), iar atunci când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă sunt bunuri de consum sau mijloace de producție, se numesc taxe speciale.
Accizele sunt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărător cu altele, pentru ca impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat. El se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în cote procentuale aplicate asupra prețului de vânzare. De regulă, produsele destinate exportului sunt scutite de impozit, iar cele provenind din import trebuie impuse cu aceleași taxe ca și produsele indigene.
Nivelul cotelor utilizate pentru calculul accizelor diferă de la țară la țară, de la un produs la altul și de la o etapă la alta în cadrul aceleași țări. În general, nivelul accizelor pentru produsele din tutun depășește frecvent 50-60%. În unele țări există preocupări în vederea utilizării accizelor ca instrumente pentru înfăptuirea unor obiective. S-a constatat, că, în țările în care nivelul impozitelor care se percep asupra alcoolului sunt reduse, există și cel mai mare consum de alcool, având în vedere ponderea sporită a efectelor acestora asupra absenteismului, accidentelor rutiere, infracțiunilor de tot genul.
Taxele generale pe vânzări se întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri, care a fost introdus în majoritatea țărilor după primul război mondial, fiind așezate asupra totalului vânzărilor sau a cifrei a afacerii a întreprinderilor industriale și comerciale. Acest impozit este mai comod pentru stat pentru că are un randament mai ridicat și reclamă cheltuieli mai mici la percepere.
În practica internațională se cunosc două forme de așezare a impozitului pe cifra de afaceri, în funcție de veriga la care se încasează (unitatea producătoare, comerțul cu ridicata sau cu amănuntul) astfel : impozitul cumulativ (multifazic) și impozitul unic (monofazic).
În condițiile practicării impozitului cumulativ, mărfurile sunt impuse la toate verigile prin care trec din momentul ieșirii din procesul de fabricație și până când ajung la consumator. Impozitarea se mai numește "în cascadă", "bulgăre de zăpadă", "în piramidă" deoarece la fiecare verigă nouă se așează asupra prețului la care achiziționează marfa în care este inclus și impozitul plătit cu prilejul fiecărei tranzacții până în momentul respectiv. Impozitul cumulativ prezintă avantajul că asigură randament fiscal mai ridicat chiar în condițiile practicării unei cote mai mici de impozit și a fost utilizat în Olanda, Germania.
Impozitul unic se încasează o singură dată, indiferent de numărul verigilor prin care trece marfa supusă impunerii. Când impozitul se încasează în momentul vânzării mărfii de către producător, se numește taxă de producție, dar în cazul în care se încasează în stadiul comerțului cu ridicata sau cu amănuntul se numește taxă asupra vânzării sau impozit pe circulație.
În funcție de baza de calcul, impozitul pe C.A. îmbracă forma impozitului pe cifra de afaceri brută și a impozitului pe cifra de afaceri netă.
a) impozitul pe cifra de afaceri brută se stabilește prin aplicarea cotei de impozit asupra întregii valori a mărfurilor vândute, care include și impozitul plătit la verigile anterioare. Acest impozit prezintă un randament fiscal ridicat deoarece se percepe la toate verigile prin care trece marfa. Dezavantajul este că duce la calcularea și perceperea de impozit, la o aplicare cumulată a acesteia. Acest impozit stimulează concentrarea producției deoarece întreprinderile integrate, care ocolesc comerțul cu ridicata sunt avantajate față de cele neintegrate care livrează produsele la întreprinderile comerciale.
Un alt inconvenient al impozitului pe cifra de afaceri brută rezultă din faptul că determinarea compensației de export cuvenită exportului de mărfuri este dificilă, deoarece nu se cunoaște cât s-a plătit de la producător la consumatorul final, pentru a solicita rambursarea impozitului aferent exportului. Calcularea acestei compensații este necesară deoarece bunurile care fac obiectul comerțului exterior se impun în țara de destinație și nu în cea de origine și de aceea este necesară restituirea parțială sau integrală a impozitelor indirecte.
b) impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică asupra diferenței dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de către fiecare participant la procesul de producție și circulație a mărfii respective. Modul de așezare și percepere a impozitului pe C.A. netă face ca suma datorată statului să fie aceeași și permite calcularea cu ușurință a compensației de export.
Pornind de la avantajele pe care le oferă impozitul pe cifra netă, în țările membru ale C.E.E. s-au depus eforturi pe linia înlocuirii impozitului pe cifra de afaceri brută cu cel pe cifra de afaceri netă, cunoscut sub numele de taxă pe valoare adăugată practicată în numeroase țări.
Monopolurile fiscale.
Sunt activități economice în care statul își poate rezerva rolul în mod exclusiv cu titlu de monopoluri de stat.
Veniturile realizate de stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate, pe de o parte, din profitul creat în procesul de producție al acestor mărfuri, iar pe de altă parte, din profitul indirect cuprins în preț care se încasează de la consumatorii marfurilor respective.
Monopolurile fiscale, în funcție de sfera de cuprindere, pot fi depline sau parțiale.
Monopolurile fiscale depline se instituie de către stat atât asupra producției, cât și asupra comerțului cu ridicata și amănuntul a anumitor mărfuri.
Monopolurile fiscale parțiale se instituie numai asupra producției și comerțului cu ridicata, fie numai asupra comerțului cu amănuntul.
Taxele vamale.
Se percep de către stat asupra importului, exportului sau asupra tranzitului de mărfuri.
Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate când trec granițele vamale ale țării importatoare, fiind achitate de firmele importatoare și sunt incluse în prețurile de desfacere pe piața internă importatoare.
Taxele vamale de export se percep asupra mărfurilor indigene la exportul acestora și au răspundere limitată, fiind percepute pentru un număr redus de mărfuri și pe timp limitat în scopul obținerii unor venituri bugetare suplimentare sau pentru limitarea exportului unor produse de bază în vederea prelucrării la intern.
Taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor străine în trecere pe teritoriul vamal al țării respective și sunt de importanță foarte mică întru-cât tranzitul aduce alte avantaje pentru țara de tranzit.
După modul de percepere se disting :
taxe vamale specifice – se calculează pe unitatea de măsură fizică (masă, volum) a mărfurilor, iar aplicarea acestor taxe presupune existența unui tarif vamal foarte detaliat care presupune o descriere amănunțită.
b) taxe vamale ad valorem – se prelevă sub forma unui procent determinant asupra mărfii importate și prezintă avantajul ca aceste taxe nu cer un tarif vamal prea detaliat, iar din punct de vedere al veniturilor bugetare acestea se aliniază prețurilor fiind calculate sub formă de procent.
Dacă taxarea se face conform declarației importatorului, acesta are interesul să declare un preț cât mai redus pentru a plăti o taxă cât mai mică.
c) taxe vamale mixte – se percep în special ca adaos la cele specificate.
Dupa modul de fixare, se împart în:
a) taxele vamale autonome – sunt stabilite de stat în mod independent, fără nici o înțelegere prealabilă cu alte state și se percep asupra mărfurilor care provin din țările cu care statul importator nu are încheiate convenții și nu se aplică clauza națiunii celei mai favorizate.
b) taxe vamale convenționale – nivelul este convenit de stat prin înțelegere cu alte state conform celor stite în acordurile comerciale încheiate. Pe întreaga valabilitate a acordului comercial, statul stabilește pentru anumite mărfuri taxe vamale mai reduse în comparație cu cele autonome. Se percep asupra mărfurilor care vin din țările care beneficiază de clauza națiunii celei mai favorizate.
c) taxe vamale preferențiale – sunt aplicate de un stat în cazul importurilor în state care se bucură de un regim comercial preferențial mai favorabil decât cel aplicat țărilor care beneficiază de clauza națiunii celei mai favorizate. Taxele vamale preferențiale pot fi unilaterale sau reciproce.
După criteriul în care statele implicate beneficiază de taxe vamale se disting:
taxe vamale bilaterale – între două țări în mod reciproc sau unilateral
taxe vamale multilaterale – vizează mai multe țări într-un cadru regional sau în cadrul unei instituții internaționale, indiferent de principiul reciprocității.
În funcție de plătitorii taxelor vamale pot exista: taxe vamale percepute de la persoană fizică sau juridică.
După scopul impunerii:
a) taxe vamale fiscale – sunt taxe vamale, de obicei, mai scăzute care se percep cu scopul de a aduce un anumit venit statului în momentul aplicării.
b) taxe vamale protecționiste – sunt acele taxe care au ca scop principal crearea unei bariere pentru mărfurile străine, barieră care urmărește eliminarea concurenței străine pe piața țării respective și înfăptuirea expansiuni pe piețele externe.
1.3. Contribuția impozitelor indirecte la constituirea veniturilor bugetare.
Impozitele indirecte se încasează prin adăugarea la prețul mărfurilor și serviciilor a unor cote de impozit.
Accizele
Accizele sunt o formă specială de taxă de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import, fiind incluse în prețul de vânzare al acestora si se percep asupra produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de consumatori cu altele de același tip.
Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize:
Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere
Produse din tutun
Produse energetice (benzină, motorină, GPL, păcură, energia electrică)
Alte produse și grupe de produse (cafea, articole de cristal, bijuterii, produse de parfumerie, autoturisme, arme, iahturi și alte nave/ambarcațiuni)
Taxa pe valoare adăugată
Taxa pe valoare adăugată reprezintă principalul impozit indirect din țara noastră din punct de vedere al volumului în încasărilor la bugetul statului precum și din punctul de vedere al sferei de aplicare.
Sfera de aplicare:
Livrarea de bunuri (comercializarea mărfurilor)
Prestări de servicii efectuate pe teritoriul țării
Importul de bunuri și servicii
Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și persoane fizice
Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul în străinătate pentru care locul prestării se consideră a fi România.
Scutiri de TVA:
Spitalizarea, îngrijiirile medicale, și operațiunile strâns legate de acestea.
Prestări de servicii de către stomatologi și tehnicieni dentari precum și livrarea de proteze dentare
Prestările de îngrijire și supraveghere efectuată de personalul medical și paramedical
Transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate de către entități autorizate
Livrări de organe și sânge de proveniență umană
Activitatea de învățământ
Meditațiile acordate în particular de către cadrele didactice
Prestările de servicii legate de practicarea sportului sau a educației fizice
Serviciile publice poștale, activitățile specifice posturilor publice de radio si televiziune, altele decât activitățile de natură comercială
Cota standard de impozitare este de 19%. Cota redusă de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii:
Servicii constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, etc.
Livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste.
Livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare.
Livrarea de produse ortopedice.
Livrarea de medicamente de uz uman și veterinar.
Taxele vamale
Taxele vamale sunt acele prelevări bănești, percepute de către stat în momentul în care bunurile trec granițele țării (import, export, tranzit).
Scutiri de taxe vamale:
ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, sportiv, didactic, etc.
bunuri provenite din țările Uniunii Europene.
bunuri străine care devin proprietatea statului.
mostre fără valoare comercială, materiale publicitare, de documentare, etc.
bunuri de origine română.
bunuri reparate în străinătate sau înlocuite.
Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor. Cotele de impunere sunt prevăzute în tariful vamal.
Taxele de timbru
Taxele de timbru reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor efectuate de diverse organe sau instituții publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează diferite servicii și soluționează anumite interese legitime ale subiecților.
Taxele de timbru se percep asupra următoarelor categorii de acte și servicii:
deschiderea de acțiuni și introducerea de cereri la instanțele judecătorești
exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești
cereri pentru eliberarea de copii după anumite acte
pentru soluționarea litigiilor în fața organelor judecătorești
prestarea de servicii de către notarii publici
autentificarea anumitor acte, înregistrarea, rectificarea, și reconstituirea la cerere a actelor de stare civilă
eliberarea unor acte de identificare și cetățenie
anumitor autorizații și a pașapoartelor, a permiselor de conducere, vânătoare, pescuit, etc.
1.4. Utilizarea impozitelor indirecte ca pîrghii de influențare în economie.
In vederea procurării resurselor financiare necesare statului, se instituie pe lângă impozitele indirecte la formarea veniturilor fiscale este mai mic decât cel al impozitelor directe și al contribuțiilor pentru asigurările sociale luate împreună, iar ponderea acestor impozite indirecte în totalul încasărilor fiscale se diferențiază de la o țară la alta.
Impozitele indirecte se realizează în principal sub forma impozitelor pe consum, percepându-se la vânzarea anumitor mărfuri sau la efectuarea anumitor servicii. Ele se realizează de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse de veniturile, averea sau situația personală a acestora. Cota impozitului indirect la vânzarea unei anumite mărfi este unică indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor sau patron.
Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat de industriași, comercianți, antreprenori, însă sunt suportate de consumatori deoarece se includ în prețul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micșorând puterea de cumpărare.
În concepția unor economiști contemporani, "impozitul devine un instrument al politicii economice a statului, precum și al politicii sale sociale. Acest instrument servește la echilibrarea puterii întreprinzătorilor particulari, care păstrează conducerea firmelor lor în economia capitalistă. Impozitul conferă o putere de acțiune asupra întreprinzătorilor particulari, care le limitează propriile lor prerogative.
Modul concret de funcționare a diferitelor mecanisme fiscale (ex. Impozitele pe veniturile întreprinzătorilor, impozitele de consum, taxele vamale, etc.) diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta.
Referindu-se la rolul de pârghie a impozitelor indirecte, economistul Gabriel Ardont scrie că de la începutul celui de-al doilea război mondial ne dăm seama că rolul impozitului nu mai este acela de a procura bani guvernului, ci de a limita consumul în perioada de criză , de a-i stimula creșterea atunci când capacitățile de producție pot să se orienteze spre satisfacerea nevoilor în timp de pace, de a-l frâna atunci când economia cunoaște elemente inflaționiste.
Cu ajutorul impozitelor indirecte, statul influențează o fază sau alta a procesului reproducției sociale, în funcție de interesul pe care-l are la un moment dat.
Statul folosește ca pârghii economice de influențare asupra activității agenților economici toate impozitele indirecte ce-i stau la dispoziție. Pentru frânarea sau creșterea consumului și deci a averii, statul folosește taxele de consumație, taxele vamale și alte taxe. Prin utilizarea taxelor de consumație și în special al accizelor, statul acționează asupra cererii solvabile. Aceasta are un dublu rol economic și unul social.
În plan economic prin perceperea unor accize statul poate influența cererea anumitor produse punând accize mari la produse din import în comparație cu cele autohtone, protejând agenții economici interni. Acest lucru poate stimula consumul de produse interne.
Au rol social pentru că accizele sunt percepute în special asupra unor produse dăunătoare sănătății cum ar fi tutunul și băuturile alcoolice.
Accizele sunt folosite și ca mijloc de atragere de resurse spre bugetul statului. De aceea unor produse de lux (blănuri, bijuterii) se percep accize deosebit de mari, mergând până la 50% din valoarea lor.
Țările cu economie de piață dezvoltată folosesc pârghia impozitelor și taxele pentru a influența schimburile cu străinătatea în funcție de natura, gradul de prelucrare, proveniența și respectiv destinația produselor.
Astfel, taxele vamale de import și taxele de consum stabilite asupra produselor aduse din străinătate și care se fabrică în țară sunt folosite încât să aducă venituri bugetare importante, fără să urmărească prohibirea importului.
În schimb asupra produselor ce au dublă sursă de aprovizionare din străinătate și din producția internă, taxele și impozitele sunt sensibil ridicate pentru a proteja agenții economici din țara respectivă.
De asemenea țările dezvoltate folosesc taxele vamale de import pentru protejarea industriei proprii prin impunerea unor prețuri limită la materii prime, cereale, petrol, etc.
Pe lângă taxele vamale de import, țările capitaliste mai folosesc și diverse instrumente pentru protejarea agenților economici interni.
Exportul este de asemenea încurajat, prin scutirea de taxe vamale, taxa pe valoarea adăugată și alte taxe, aceasta fiind o practică adoptată.
1.5. Caracterizarea generală a accizelor.
Ca o categorie a impozitelor de consumație, impozitele speciale de consumație au un rol și forme diferite de la o țară la alta, în contrast cu impozitele generale de consumație – cum este TVA-ul care au multiple trăsături și reglementări comune în statele în care se aplică. In general, taxele speciale de consumație se aplică în asociere cu cele generale de consumație. O reglementare mai complexă și o frecvență mai mare dețin impozitele generale de consumație, cum este cazul taxei pe valoare adaugată. In țara noastră, categoria impozitelor speciale de consumație a premers categoriei impozitelor generale de consumație. Astfel, impozitele speciale de consumație au fost introduse in noiembrie 1991 (prin HG nr. 779/1991), pe cand impozitele generale de consumație, reprezentate prin TVA se aplică de la 1 iulie 1993. O reglementare mai complexă și distinctă a impozitelor speciale de consumație s-a introdus prin Legea nr. 42/1993, care a abrogat dispozițiile legale anterioare. Aceasta lege reglementează două forme ale impozitelor speciale de consumație și anume: accizele la unele produse din import și din țară și impozitul la țițeiul din producția internă și gazele naturale. In mod succint și pentru scopuri practice, se utilizează noțiunea de "accize" pentru ambele forme de impozite speciale de consumație. Specific ambelor forme de impozite speciale de consumație este faptul ca ele se datorează într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de către producători, importatori sau achizitori, iar cotele sau sumele fixe, după caz sunt unice atât pentru produsele realizate la intern, cât și pentru cele din import. Observăm o deosebire esențială față de TVA, care se aplică la fiecare stadiu al circuitului economic. Accizele se introduc în baza de impozitare a TVA.
Accizele constituie (în țările în care se aplică) o sursă de venit apreciabilă, facil de obținut, la un cost puțin ridicat. Cotele cele mai mari de accize afectează, în general, băuturile, țigarile, automobilele și carburanții și furnizează majoritatea veniturilor procurate de aceste taxe speciale asupra consumului, respectiv ¾.
Accizele, in general, sunt sensibile la inflație, ajungându-se în perioade de inflație puternică la o scădere a randamentului accizelor (de altfel această problemă este actuală mai mult sau mai puțin pentru toate categoriile de impozite). Faptul ca se aplică asupra valorii în vamă, la care se adaugă taxele vamale, în cazul produselor importate, sau în sumă fixă asupra cantitaților de petrol sau gaze livrate, face ca aceste taxe sa-și diminueze randamentul în condiții de inflație puternică.
Apare necesară, astfel, o modificare a acestor taxe pentru a compensa efectele inflației. Partea accizelor în totalul prelevărilor obligatorii variază de la o țara la alta: moderat în Belgia, Germania, SUA și foarte ridicată în Portugalia, Grecia, Irlanda. Structura lor diferă în egală măsură:țările nordice impozitează puternic băuturile alcoolice,țările de sud le taxează foarte puțin, iar Franța, Germania si Belgia aplică taxe medii. Accizele, constituind o sursă importantă de venituri bugetare, ușor de procurat, prin ele se urmăresc obiective bugetare dar și eficiență administrativă.
Regula de eficiență este următoarea: taxarea unui bun trebuie să fie invers proporțională cu elasticitatea cererii în raport cu prețul. Ori, produsele precum băuturile, țigările, aparatura electronică, carburanții etc. nu comportă substituiri puternice, deci cererea lor este considerată, în general, inelastică în raport cu prețul. In realitate, inelasticitatea cererii în raport cu prețul nu este întotdeauna verificată. Astfel, populația este foarte sensibilă la costul carburantului. Transportul personal poate fi înlocuit cu transportul în comun și astfel o modificare a costului carburantului provoacă substituiri între cele două modalități de transport. Anumite băuturi de calitate superioară au o puternică elasticitate în sensul că impozitul specific asupra acestor bunuri generează substituiri între categorii de calitate diferită.
Atunci când produsele supuse accizelor nu ajung la destinație și nu este posibilă stabilirea locului în care s-a comis abaterea sau neregula, aceasta se va considera a fi fost comisă în statul membru de livrare a produselor, care va colecta acciza cu cota în vigoare la data la care produsele au fost livrate, în afara de situația în care, într-o perioadă de 4 luni de la data livrării produselor, se prezintă dovezi care să asigure autoritățile fiscale competente de corectitudinea tranzacției ori sa aducă lămuriri asupra locului unde s-a produs efectiv abaterea sau neregula.
CAPITOLUL II.
CADRUL GENERAL DE MANIFESTARE SI REGLEMENTAREA ACCIZELOR IN ROMANIA.
2.1.Cadrul general privind legislația comunitară în domeniul accizelor.
Prevederile din prezentul titlu se aplică pe teritoriul Comunității, așa cum este definit pentru fiecare stat membru de Tratatul de înființare a Comunității Economice Europene, cu excepția următoarelor teritorii naționale:
a) pentru Republica Federala Germania: Insula Heligoland și teritoriul Busingen;
b) pentru Republica Italiana: Livigno, Campione d’Italia și apele italiene ;
c) pentru Regatul Spaniei: Ceuta, Melilla și Insulele Canare;
d) pentru Republica Franceza: teritoriile de peste mari.
Operațiunile efectuate provenind din sau având ca destinație:
a) Principatul Monaco, vor fi tratate ca operațiuni efectuate provenind din sau
având ca destinație Republica Franceză.
b) Jungholz și Mittelberg (Kleines Walsertal), vor fi tratate ca operațiuni efectuate provenind din sau având ca destinație Republica Federala Germania;
c) Insula Man, vor fi tratate ca operațiuni efectuate provenind din sau având ca destinație Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord;
d) San Marino, vor fi tratate ca operațiuni efectuate provenind din sau având ca destinație Republica Italiana.
În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru, sunt deținute în scopuri comerciale în România, acciza va fi percepută în România.
2.2. Accizele armonizate.
Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) tutun prelucrat;
g) produse energetice;
h) energie electrică.
2.2.1. Aspecte generale privind accizele armonizate.
In întelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definiții:
a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute mai sus.
b) producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;
c) antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme;
d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală potrivit legislației vamale în vigoare;
e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un
antrepozit fiscal.
f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor;
g) documentul administrativ de însoțire a mărfii – DAI este documentul care trebuie folosit la mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h) documentul de însoțire simplificat – DIS este documentul care trebuie folosit la mișcarea intracomunitară a produselor accizabile cu accize plătite;
i) codul NC reprezintă poziția tarifară, subpoziția tarifară sau codul tarifar, așa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară și statistică și la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondența dintre codurile NC prevăzute în prezentul titlu cu noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din norme;
j) operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activitații economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deține sau expediază produse în regim suspensiv.
k) operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească cu titlu ocazional, în exercitarea profesiei sale, produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii.
În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România și care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea accizelor platite în România.
2.2.2. Cuantumul unitar si determinarea accizelor.
Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import.Nivelul accizelor armonizate in perioada 2007-2010 este cel prevăzut în lista care face parte integrantă din prezentul titlu.
Nivelul accizelor prevăzut în lista cuprinde si contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la titlul XI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătații.
Sumele aferente acestei contribuții se virează în contul Ministerului Sanatații Publice.
Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul va fi măsurat la o temperatură de 15øC. Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se aplică o acciză redusă.
Nivelul și condițiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru țigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem, dar nu mai putin de 91% din acciza aferentă țigaretelor din categoria de preț cea mai vândută, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă, se plătește acciza minimă. Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul Finanțelor Publice va stabili nivelul accizei minime în funcție de evoluția accizei aferente țigaretelor din categoria de preț cea mai vândută. Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de țigarete. Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra prețului maxim de vânzare cu amanuntul.
LISTA
*)Nivelul accizelor va fi menținut în condițiile menținerii actualelor nivele minime prevăzute în directivele comunitare în domeniu. Pentru produsele din grupa tutunului prelucrat acciza intră în vigoare la data de 1 iulie a fiecărui an, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană a Capitolului 10 «Impozitarea».
**) Structura accizei totale exprimată în echivalent euro/1000 țigarete va fi stabilită prin Hotarâre de Guvern.
*1) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conținută în 1OO g de soluție măsurată la origine la temperatura de 20°/4°C.
*2) Hl alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentrația de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, conținut într-o cantitate dată .
*3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înțelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz. Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o de până la maximum 12,5 kg.
*4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează.
2.2.3. Regimul de antrepozitare fiscală.
Antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde agentul economic numit antrepozitar autorizat propus poate sa producă, să transforme (să prelucreze), să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de plata accizelor către un alt antrepozit fiscal.
Nu intră sub incidența antrepozitului fiscal de depozitare produsele accizabile marcate. Un antrepozit fiscal poate funcționa doar pe baza autorizației emisă de comisia instituită în acest scop la Ministerul Finanțelor Publice.
Despre modalitatea de obținere a unei autorizații de antrepozit fiscal, domnul Neculae Plăiașu, Secretar de Stat în Ministerul Finanțelor Publice și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a declarat că “agentul economic – persoană juridică ori persoană fizică autorizată sau asociație familială – denumit antrepozitar autorizat propus, trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală teritorială (direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale), după modelul prevăzut în normele de aplicare a codului fiscal însoțită de documentele prevăzute în cerere. Autoritatea fiscală teritorială va verifica realitatea și exactitatea informațiilor și a documentelor depuse, precum și respectarea condițiilor impuse de lege, după care va înainta documentația respectivă, însoțită de un referat care să cuprindă punctul lor de vedere, la Ministerul Finanțelor Publice”.
Cerințele și condițiile impuse de lege pentru autorizarea unui antrepozit fiscal conform normelor metodologice impuse de Codul fiscal sunt:
ˇ locul – antrepozitul fiscal – urmează a fi folosit numai în scopul în care a fost declarat în cererea de autorizare ( producție, prelucrare, depozitare);
ˇ locul este amplasat, construit și echipat astfel încat să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest spațiu fără plata accizelor;
ˇ locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;
ˇ administratorii antrepozitarilor autorizați propuși să nu fi fost condamnați definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în ultimii 5 ani;
ˇ să depună la autoritatea fiscală competentă (Comisia instituită la nivelul Ministerului Finanțelor Publice) o garanție financiară care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru produsele accizabile care părăsesc antrepozitul fiscal. Garanția financiară poate îmbraca următoarele forme: numerar, prin constituirea unui depozit special la Trezoreria Statului, ipotecă sau garanție bancară;
Modul de calcul a garanției financiare este prevăzut în normele de aplicare a codului fiscal. Antrepozitarul autorizat este obligat să-și calculeze garanția și să propună forma garanției, valoarea finală a acesteia fiind stabilită de Comisie;
ˇ să instaleze și să mențină încuietori, sigilii, instrumente de masură sau alte instrumente similare, necesare asigurării securității produselor accizabile ;
ˇ să țină un sistem corespunzător (computerizat) de evidență a produselor aflate în antrepozite fiscale, a celor care au intrat sau ieșite.
Importatorii de produse accizabile nu intră sub incidența antrepozitelor fiscale, dar cei care importă produse accizabile supuse marcării au obligația de a se autoriza ca importator. Această autorizație înlocuiește în fapt licența:
– pentru tutun – de către Ministerul Finanțelor Publice – Direcția generală de politică și legislație privind veniturile bugetului general consolidat;
– pentru băuturi alcoolice – de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene.
Documentația necesară autorizării ca importator de produse accizabile este cea prevazută în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal și se depune la Ministerul Finanțelor Publice, în copie, vizată pentru conformitate de organul fiscal teritorial.
2.2.4. Reguli de funcționare a antrepozitului fiscal.
Producția și/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost platită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(1) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și/sau
depozitarea de produse accizabile.
(3) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a
produselor accizabile.
(4) Deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plații accizelor, atrage plata acestora.
(5) Fac excepție de la prevederile alin. (3) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane și nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty free, în condițiile prevăzute în norme.
(6) Fac excepție de la prevederile alin. (1) micii producători de vinuri liniștite care produc în medie mai puțin de 200 hl de vin pe an.
Deplasarea produselor accizabile puse în libera circulație de către un importator care deține autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim suspensiv, dacă sunt îndeplinite următoarele:
a) importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul sau pentru efectuarea de operațiuni cu produse accizabile în regim suspensiv;
b) importatorul deține cod de accize în statul membru de autorizare;
c) deplasarea produselor accizabile au loc între următoarele :
* un birou vamal de intrare din România și un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neânregistrat din România;
* un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate și un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neânregistrat din România, mișcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
* un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate și un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neânregistrat din România, mișcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
d) produsele accizabile sunt însoțite de minimum 3 exemplare ale documentului administrativ de însoțire pentru situația prevăzută la lit. c) pct. 1 sau ale documentului administrativ unic pentru situațiile prevăzute la lit. c) pct. 2 si 3.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul importatorului înregistrat în România care deține autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate.
(3) Destinațiile celor 3 exemplare ale documentului administrativ de însoțire și ale documentului administrativ unic sunt cele prevăzute în normele aferente art. 187 si 191 din Hotarârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În înțelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definiții:
a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;
b) producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;
c) antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme;
d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală potrivit legislației vamale în vigoare;
e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal;
f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor;
g) documentul administrativ de însoțire a mărfii – DAI este documentul care trebuie folosit la mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h) documentul de însoțire simplificat – DIS este documentul care trebuie folosit la mișcarea intracomunitară a produselor accizabile cu accize plătite;
i) codul NC reprezintă poziția tarifară, subpoziția tarifară sau codul tarifar, așa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară și statistică și la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondența dintre codurile NC prevăzute în prezentul titlu cu noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor j) operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activității economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deține sau expedia produse în regim suspensiv în cadrul antrepozitului;
k) operatorul neânregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească cu titlu ocazional, în exercitarea profesiei sale, produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deține sau expedia produse în regim suspensiv.
2.2.5. Operatorul înregistrat și operatorul neânregistrat.
1) Operatorul înregistrat înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistrat la autoritatea fiscală competența, în condițiile prevăzute în norme.
(2) Operatorul înregistrat trebuie să respecte următoarele condiții:
a) să garanteze plata accizelor în condițiile fixate de autoritatea fiscală competența;
b) să țină contabilitatea livrărilor de produse în cadrul antrepozitului ;
c) să prezinte produsele oricând i se cere aceasta de către organele de control;
d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului de produse.
(3) pentru operatorii inregistrați, acciza va deveni exigibilă la momentul recepționării produselor.
Operatorul neânregistrat are următoarele obligații și anume :
a) sa dea o declarație la autoritatea fiscală competența, înainte de expedierea produselor de către antrepozitarul autorizat, și să garanteze plata accizelor, în condițiile prevăzute în norme.
Antrepozitarii autorizati de catre autoritatile fiscale competente ale unui stat membru sunt recunoscuti ca fiind autorizati atat pentru circulatia nationala, cat si pentru circulatia intracomunitara a produselor accizabile.
2.2.6.Vânzarea la distanță a produselor accizabile.
Produsele supuse accizelor, cumpărate de către persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neânregistrat și care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzator sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinație. În înțelesul prezentului articol, statul membru de destinație este statul membru în care sosește trimiterea sau transportul de produse accizabile.
Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru și care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de catre vânzator sau în numele acestuia către o persoană prevăzută la alin. (1), stabilită într-un alt stat membru, face ca acciza să fie datorată pentru respectivele produse în statul membru de destinație. În această situație, accizele plătite în statul membru de proveniență a bunurilor vor fi rambursate
la cererea vânzatorului, în condițiile stabilite prin norme.
Acciza statului membru de destinație va fi datorată de vânzator în momentul
efectuării livrării.
Statul membru în care vânzatorul este stabilit trebuie să se asigure că acesta este în măsură să îndeplinească următoarele cerințe impuse de Codul fiscal:
a) să garanteze plata accizelor în condițiile fixate de statul membru de destinație înaintea expedierii produselor și să asigure plata accizelor la sosirea produselor;
b) să țină contabilitatea livrărilor de produse accizabile.
b) să plătească acciza în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate produsele accizabile intrate în cadrul antrepozitului ;
c) să accepte orice control ce permite autorității fiscale competente să se asigure de primirea produselor și de plata accizelor aferente.
2.2.7. Faptul generator și exigibilitatea accizelor.
Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
Produsele prevăzute la art. 162 din Codul Fiscal sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu.
Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.
Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condițiile prevăzute la art. 166.
În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.
Plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv și sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții:
Produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundațiilor sau altor cazuri de fortă majoră, dar numai în situația în care autorității fiscale competente i se prezintă dovezi satisfacatoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informația privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită ,
produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului, dar numai în situația în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depășește limitele prevăzute în norme.
În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă și care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizația, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizației pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.
Accizele se calculează în cota și rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.
Orice persoană aflate în situațiile menționate mai sus are obligația de a depune o declarație de accize la autoritatea fiscală competentă și de a plăti acciza în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.
2.2.8.Plata accizelor la bugetul de stat.
Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
Prin excepție de la prevederile de mai sus, termenul de plată a accizelor este:
a) în cazul operatorilor înregistrați – ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate produsele accizabile în cadrul antrepozitului;
b) în cazul furnizorilor autorizați de energie electrică sau de gaz natural – data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.
c) în cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (a), momentul plății accizelor este momentul înregistrării declarației vamale de import.
2.2.9. Obligațiile plătitorilor de accize.
Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligația de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declarație de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
Fac excepție de la asta, operatorul neânregistrat are obligația de a depune declarația de accize pentru fiecare operațiune în parte.
Declarațiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declarația.
Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deținute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 5 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau deținute de către alte persoane decât comercianții.
Toate transporturile de produse accizabile sunt însoțite de un document, astfel:
a) mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoțită de DAI .
b) mișcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoțită de factura ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost platită, este însoțit de factura sau aviz de însoțire, precum și de documentul de însoțire simplificat, după caz.
Orice plătitor de accize are obligația de a ține registre contabile precise, conform legislației în vigoare, care să conțină suficiente informații pentru ca autoritățile fiscale să poată verifica respectarea prevederilor din prezentul titlu.
Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a declarațiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor prezentului titlu și celor ale legislației vamale în vigoare.
Lunar, pâna la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizați pentru producție sunt obligați să depună la autoritatea fiscală competentă o situație, care să conțină informații cu privire la stocul de materii prime și produse finite la începutul lunii, achizițiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite și materii prime la sfârșitul lunii de raportare și cantitatea de produse livrate, conform modelului prezentat în norme.
Antrepozitarul autorizat – după acceptarea condițiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -, operatorul înregistrat, operatorul neânregistrat și reprezentantul fiscal au obligația depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei garanții, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor.
2.2.10. Scutiri de la plata accizelor.
Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt destinate pentru:
a) livrarea în contextul relațiilor consulare sau diplomatice;
b) organizațiile internaționale, recunoscute ca atare de catre autoritățile publice ale României, și membrii acestor organizații, în limitele și în condițiile stabilite prin convențiile internaționale, care pun bazele acestor organizații, ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c) forțele armate aparținând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), cu excepția Forțelor Armate ale României, precum și pentru personalul civil care le însoțește sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;
d) consumul aflat sub incidența unui acord încheiat cu tari nemembre sau organizații internaționale, cu condiția ca un astfel de acord să fie permis ori autorizat cu privire la scutirea de taxa pe valoarea adaugată.
(e) modalitatea și condițiile de acordare a scutirilor prevăzute vor fi reglementate prin aplicarea normelor metodologice din Codul fiscal.
(f) accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor și al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele și în conformitate cu cerințele prevăzute de norme.
Capitolul III.
STUDIU DE CAZ LA S.C. PETROM SA Zona PECO Arges.
3.1. S.C. Petrom S.A. – cea mai mare companie de petrol și gaze naturale românească.
Petrom SA membru OMV Grup este cea mai mare companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Produse Petrochimice, Gaze Naturale, precum și Comercializare.
Petrom exploatează rezerve de petrol și gaze estimate la 1 miliard barili echivalent petrol, are o capacitate maximă anuală de rafinare de 8 milioane tone și 593 de stații de distribuție carburanți în România.
Compania deține, de asemenea, o rețea internațională de 211 benzinării, localizate în Republica Moldova, Bulgaria și Serbia. În anul 2008 cifra de afaceri a Petrom a fost de 3.709 milioane Euro, EBITDA (Venituri Înainte de Dobânzi, Taxe, Deprecieri și Amortizări) a fost de 1.020 milioane Euro.
În urma majorării capitalului social, OMV, grupul lider în industria de petrol și gaze din Europa centrală deține 51,011% din acțiunile Petrom.
OMV activează în 13 țări din Europa Centrală în domeniile de Rafinare și Marketing și în 19 țări pe cinci continente în domeniul de Explorare și Producție, Distribuție gaze precum și Produse Chimice în 27 de țări pe cinci continente. Statul Român deține 30,862% din acțiunile Petrom, Fondul Proprietatea S.A. deține 9,887%, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare 2,026% iar 6,214% aparțin acționarilor minoritari.(vezi fig. (1.1))
Fig. 1.1. Achiziționatul la S.C. PETROM S.A.
Sursa: evidențe contabile S.C.PETROM S.A.
După privatizarea sa în 2004, compania a înregistrat rezultate pozitive. Procesul de modernizare inițiat în 2005 continuă, conform strategiei de dezvoltare a societății Petrom pâna în 2010.
Un program de investiții de peste 3 miliarde de euro susține obiectivele ambițioase ale companiei care includ creșterea semnificativă a performanțelor și reducerea costurilor în toate segmentele de activitate, pentru a asigura profitabilitatea durabilă a companiei și a conferi Petrom poziția de lider pe piața de țiței și gaze din Sud – Estul Europei.
Volumul investițional crescut, continuarea proiectelor de modernizare și inițierea de proiecte noi, experiența locală și internațională în domeniu, preocuparea permanentă față de salariați, clienți și comunitate, profesionalismul și determinarea au făcut ca primele rezultate să fie deja vizibile.
Petrom are cea mai mare valoare de piață din România;
Programul de investiții este cel mai mare din sectorul energetic românesc, și anume mai mult de 3 miliarde de euro, până în 2010. Numai în 2007-2008, a fost investită o sumă în valoare de aproximativ 2 miliarde de euro;
Petrom este compania care contribuie cel mai mult la bugetul statului; aproximativ 45% din EBITDA este distribuit instituțiilor statului sub formă de taxe, contribuții și dividende.
Petrom este o companie în plină ascensiune, cu un potențial evident de succes, care deja aduce beneficii pentru acționari, comunitate și mediu și pentru economia României, în general. Unul dintre obiectivele principale ale Petrom este de a deveni nu doar cea mai mare dar și cea mai de succes companie din România, un adevărat model pentru societatea noastră.
3.2. Domeniul de activitate -rezultatele economico-financiare ale S.C. Petrom S.A.
Obiectul de activitate al societății, așa cum este stipulat în statut, complet prin certificare înscrierii de mențiuni la Registrul Comerțului nr. J40/8302/1997,având cod unic de înregistrare R 1590082, cuprinde următoarele domenii:
comercializarea produselor petroliere proprii la intrare, prin depozite, prin tranzit și prin stațiile "PECO", transportul produselor petroliere prin mijloace auto, realizarea prin condiționare a unor produse petroliere comerciabile;
îmbutelierea gazului petrolier lichefiat, aragaz, precum și aprovizionarea cu încărcături de aragaz a altor societăți comerciale "PECO";
colectarea uleiurilor minerale uzate și a altor produse petroliere refolosibile;
încărcarea și aprovizionarea cu motorină și benzină a altor societăți comerciale "PECO";
comercializarea prin rețeaua proprie a unor mărfuri și produse de fabricație românească, provenite din import sau preluate în consignație, de la firme din țară și străinătate;
efectuarea unor prestări de servicii (schimbul de ulei, spălare auto);
activități de producție și comercializare la intern și extern a produselor realizate;
operațiuni de import – export cu piese și accesorii auto, cosmetice auto și umane, produse petroliere pentru utilizare auto, utilaje, stații și depozite carburanții, piese de schimb și subansamble pentru echipare stații și depozite carburanți, instalații, utilaje și dotări spații comerciale și servicii;
vânzări en-gross și en-detaile sau în regim de consignație de mărfuri de uz general, materii prime și materiale nealimentare, bunuri de consum, bunuri de larg consum;
alimentație publică;
recuperarea materialelor refolosibile și valorificarea acestora;
organizarea de operațiuni de reclamă și publicitate comercială prin amenajări de vitrine interioare și exterioare;
organizarea sistemului informațional privind circulația mărfurilor și ambalajelor cu agenții economici.
Activitatea de bază a societății constă în comercializarea produselor petroliere și îmbutelierea gazului lichefiat.
Produsele petroliere comercializate de societate sunt: benzine, motorine, uleiuri minerale, combustibil calorifer, butelii aragaz, uleiuri consistente, alte produse.
Prin unitățile proprii existente, societatea asigură comercializarea și a altor produse decât cele petroliere, cum ar fi: apa distilată, antigel, lichid de frână, accesorii auto.
Activitatea de bază a depozitelor din rețeaua societății se referă la recepția (calitativă și calitativă), depozitarea în rezervoare de stoc, din care produsele se transvazează în rezervoare de serviciu.
Desfacerea produselor petroliere și a lubrifianților se face ponderat prin stații "PECO" din rețeaua societății.
Programul de modernizare a sondelor a continuat cu succes în trimestrul 4 / 2008 și a fost finalizat pană la sfârșitul anului. Ca rezultat, au fost finalizate 5.049 sonde la sfârșitul anului 2008 (802 sonde în trimestrul 4 / 2008), cu impact pozitiv asupra costului de producție, volumelor de producție si siguranței operațiunilor.
Programul de Optimizare a Forajului în 2008 a avut rezultate pozitive, cu un număr total de 275 sonde cu forajul finalizat (cu 48 % mai mult comparativ cu 2007).
La sfârșitul anului 2008, majoritatea lucrărilor de construcții civile și metalice la noua instalație de procesare a gazelor Midia și C3+ au fost finalizate. Noua sondă este setată să sporească capacitatea curentă de procesare a gazului și astfel încât să permită ca gazul produs din platforma maritimă să fie tratat în noua unitate. Realizarea și începerea noii unități este programată pentru mijlocul anului 2009.
Așa cum susțin specialiștii, în condițiile economiei de piață, activitatea economico-financiară permite studierea complexă a evoluției fenomenelor economice la nivel micro și macroeconomic, ceea ce permite adaptarea unor decizii de reglare și îmbunătățire a rezultatelor de către fiecare agent economic. În acest scop este necesară studierea fenomenelor economice în timp și în spațiu atât sub aspect calitativ, cât și sub aspect cantitativ.
Prin studierea evoluției activității economico-financiare se permite cunoașterea disfuncționalităților sau a punctelor de dezechilibru ale activității întreprinderii și luarea unor măsuri și decizii de reglare și funcționare eficiență a acestei unități. Astfel reiese faptul că studierea acestei evoluții deține un rol important în mecanismele manageriale ale întreprinderii, respectiv în procesul de conducere, diagnoză și reglare a activității societății în domeniul de activitate.
Conform datelor din bilanțul contabil și contul de profit și pierderi al întreprinderii am determinat următorii indicatori economico-financiari ,privind activitatea societății:
2008 a fost un an cu rezultate contradictorii: cifra de afaceri netă a crescut cu 36% față de anul trecut, datorită prețului în general favorabil al țițeiului; profitul operațional (EBIT) s-a redus cu 33% față de 2007, ca urmare a unor efecte excepționale precum provizioanele pentru litigii și restructurare precum și pentru deprecierea valorii unor active.
T4/08 a fost afectat de scăderea abruptă a prețului țițeiului și de constituirea unor provizioane suplimentare: pentru prima oară de la privatizare, EBIT- ul a fost negativ – 1.200 milioane lei, comparativ cu 332 milioane lei în T4/07 .
O parte din obiectivele prevăzute pentru 2010 au fost realizate în avans: rata de înlocuire a rezervelor a atins 71%; nivelul anual al vânzărilor medii pe stație a atins 4,3 milioane litri.
Procesul de restructurare și modernizare a companiei a continuat pe parcursul anului 2008, cu investiții totale record de 6.404 milioane lei, mai mari cu 68% față de 2007.
Perspective: continuă monitorizare și prioritare a proiectelor de investiții și acheltuielilor operaționale cu scopul de a asigura atât menținerea poziției financiare solide, cât și realizarea obiectivelor PETROM strategice.
Mariana Gheorghe, Director General Executiv al PETROM: „Performanța noastră financiară în 2008 a fost afectată în mare măsură de mai multe efecte excepționale precum provizioanele pentru litigii și restructurare, cât și de deprecierea valorii contabile nete a rafinăriei de la ARPECHIM. În afara acestor efecte, PETROM a înregistrat atât o creștere semnificativă a cifrei de afaceri nete datorită prețului favorabil al țițeiului în primele trei trimestre din 2008, cât și o îmbunătățire a eficienței operaționale în toate segmentele de activitate. Beneficiile eforturilor de modernizare devin din ce în ce mai vizibile – am stabilizat producția de țiței din România și am integrat cu succes activitățile de servicii de la PETROMSERVICE, achiziționate la începutul anului 2008, și am terminat în linii mari programul de reorganizare din Marketing.
Ca rezultat al programului de restructurare și modernizare, susținut de investiții semnificative încă din 2005 după privatizare și datorita gradului redus de îndatorare al companiei, suntem bine poziționați pentru a face față provocărilor ce însoțesc deteriorarea mediului de piața. Cu un continuu accent pe îmbunătățirea eficienței și a monitorizării costurilor, împreuna cu o strategie financiară conservativă aliniată la cea a Grupului OMV, ne vom concentra pe atingerea obiectivelor noastre strategice și pe dezvoltarea în continuare a poziției noastre competitive în industria de țiței și gaze.” ( vezi tab 1.1.)
Tab 1.1
Sursa: evidențe contabile S.C.PETROM S.A.
* Investițiile includ creșterile participațiilor PETROM nota: Cifrele financiare sunt auditate si întocmite în conformitate cu sistemul românesc decontabilitate; toți indicatorii se referă la PETROM SA, cu excepția situațiilor în care se menționează altfel.
Cifra de afaceri netă a companiei a crescut cu 36% față de anul 2007, însumând 16.751 milioane lei, datorită nivelului mai ridicat al prețurilor la țiței, precum și creșterii vânzărilor de combustibil atât intern cât și extern.
Cheltuielile de operare au crescut cu 53% față de 2007, însumând 16.090 milioane lei, în principal ca urmare a creșterii costurilor cu materiile prime, efect al prețurilor mai mari la țițeiul de import și la materiale (în principal biocombustibil) și a costurilor ridicate cu personalul. Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli au crescut comparativ cu 2007, deoarece PETROM a înregistrat provizioane semnificative pentru litigii. Creșterea cheltuielilor de operare a fost determinată și de o depreciere mai mare ca urmare a investițiilor mai mari și a reducerii valorii contabile nete a rafinăriei ARPECHIM.
EBIT- ul a însumat 1.309 milioane lei, cu 33% sub nivelul de 1.965 milioane lei în 2007.
Deși profitul brut a înregistrat o scădere de 544 milioane lei în 2008, ajungând la 1.605 milioane lei, impozitul pe profit a crescut ca urmare a cheltuielilor nedeductibile legate de deprecieri și provizioane.
Ca urmare a activităților desfășurate de PETROM, contribuția fiscală la bugetul statului a fost de 6.476 milioane lei, cu 14% mai mare față de anul 2007. Impozitul pe profit a însumat 583 milioane lei, redevențele 725 milioane lei și contribuțiile sociale au atins valoarea de 509 milioane lei. Contribuția PETROM la bugetul statului prin intermediul impozitelor indirecte a fost reprezentată în principal de accize, în valoare de 3.325 milioane lei, și TVA, în valoare de 691 milioane lei.
Profitul net a scăzut în 2008 comparativ cu 2007 cu 43% din cauza cheltuielilor speciale, precum și a provizioanelor pentru litigii și a reducerii valorii contabile a rafinăriei Arpechim.( vezi tab 1.2)
Tab 1.2
Investițiile
* Începând cu 1 ianuarie 2008, produsele chimice sunt incluse în activitatea de Gaze și Energie.
Investițiile aferente produselor chimice din perioadele precedente acestei date nu sunt ilustrate în indicatorii financiari Gaze și Energie, dar sunt incluse în total.
Investițiile PETROM SA în 2008 însumează 6.404 milioane lei, cu 68% mai mult față de anul 2007.
Investițiile planificate ale PETROM sunt monitorizate și prioritizate în vederea reducerii lor la un nivel adecvat posibilităților financiare actuale și mediului economic problematic. Pentru a asigura fondurile necesare pentru finanțarea bugetului de investiții deja redus față de anul anterior, propunerea managementului este de a nu distribui dividende în 2008.
3.3. Modul de accizare al produselor petroliere.
Completarea anexei 14 in cadrul antrepozitului fiscal Oarja cuprinde urmatoarele:
col.”Document” – tipul documentului care a stat la baza operațiunii(DAI,DAS,Fact.,Aviz) și seria, numărul acelui document.
DAI – numai în cazul achizițiilor, livrărilor în regim suspensiv, adică între două antrepozite fiscale.
Aviz de însoțire a mărfii – pentru livrările către stații Petrom.
Factura – pentru livrări către clienți, care nu sunt antrepozite fiscale.
Col.”Achiziție sau Livrare-se va completa tipul operațiunii, și anume A- intrări, L- toate ieșirile din antrepozitul fiscal.
col.”Densitate la 15 grade C- densitatea produsului la 15 grade C.
col.”Cantitate”- se va înscrie cantitatea atît în kg cât și în litri.
col.”Acciza datorată”- se va înscrie acciza datorată.
în partea a doua a situației se vor regasi centralizate, toate cantitățile achiziționate, livrate în luna de raportare, care sunt evidențiate una câte una în partea de sus a anexei.
stoc la începutul lunii de raportare va fi egal cu cel de la sfârșitul lunii precedente.
Vezi anexa 1.
3.4. Circuitul documentelor in cadrul antrepozitului fiscal.
Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când este însoțită de documentul administrativ de însoțire.
Modelul documentului administrativ de însoțire va fi prevăzut în norme. În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, acest document se intocmește în cinci exemplare, utilizate după cum urmează:
a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 si 4 ale documentului însoțesc produsele accizabile pe parcursul mișcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neânregistrat. La sosirea produselor la locul de destinație, acestea trebuie să fie completate de către primitor și să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă în raza căreia își desfașoară activitatea primitorul, cu excepțiile prevăzute în norme. După certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoțire se păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite și rămâne la autoritatea fiscală;
c) exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii produselor, autorității fiscale competente în raza căreia acesta iși desfășoară activitatea.
Antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neânregistrat are obligația de a transmite antrepozitului fiscal expeditor exemplarul 3 al documentului administrativ de însoțire, în conformitate cu legislația statului membru al expeditorului.
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului, dacă sunt satisfacute următoarele cerințe:
a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal, potrivit cerințelor prevăzute.
b) antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de însoțire tipul și cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum și orice discrepanță între produsul accizabil primit și produsul accizabil înscris în documentele administrative de însoțire, semnând și înscriind data pe fiecare exemplar al documentului care însoțește produsele accizate;
c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obțină de la autoritatea fiscală competentă certificarea documentului administrativ de însoțire a produselor accizabile primite, cu excepțiile prevăzute în norme;
d) în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către antrepozitul fiscal primitor, acesta returnează exemplarul 3 al documentului administrativ de însoțire antrepozitului fiscal expeditor.
Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primește documentul administrativ de însoțire certificat, în termen de 45 de zile de la data expedierii produsului, are obligația ca în următoarele 5 zile să depună declarația de accize la autoritatea fiscală competentă și să plătească accizele pentru produsul respectiv în termen de 7 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.
În cazul oricărei abateri de la cerințele prevăzute acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil conform normelor.
Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligația de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primește de la destinatarul produsului, respectiv antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat sau operatorul neânregistrat, primitor, exemplarul 3 al documentului administrativ de însoțire, certificat în mod corespunzător.
Desfașurarea activității de comercializare de către operatorii economici prevăzuti, care nu îndeplinesc procedura și condițiile stabilite potrivit normelor, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei și confiscarea sumelor rezultate din această vânzare.
Desfășurarea activității de către operatorii economici prevazuți , care nu îndeplinesc procedura și condițiile stabilite potrivit normelor, după termenul stabilit , constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare și oprirea activității de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni.
CONCLUZII
Accizele constituie (în țările în care se aplică) o sursă de venit apreciabilă, facil de obținut, la un cost puțin ridicat. Cotele cele mai mari de accize afectează, în general, băuturile, țigările, automobilele și carburanții și furnizează majoritatea veniturilor procurate de aceste taxe speciale asupra consumului, respectiv ¾.
Accizele, în general, sunt sensibile la inflație, ajungându-se în perioade de inflație puternică la o scadere a randamentului accizelor (de altfel această problemă este actuală mai mult sau mai puțin pentru toate categoriile de impozite). Faptul că se aplică asupra valorii în vamă, la care se adaugă taxele vamale, în cazul produselor importate, sau în sumă fixă asupra cantităților de petrol sau gaze livrate, face ca aceste taxe să-și diminueze randamentul în condiții de inflație puternică.
Regula de eficiență este urmatoarea: taxarea unui bun trebuie să fie invers proporțională cu elasticitatea cererii în raport cu prețul. Ori, produsele precum băuturile, țigările, aparatura electronică, carburanții etc. nu comportă substituiri puternice, deci cererea lor este considerată, în general, inelastică în raport cu prețul. În realitate, inelasticitatea cererii în raport cu prețul nu este intotdeauna verificată. Astfel, populația este foarte sensibilă la costul carburantului. Transportul personal poate fi înlocuit cu transportul în comun și astfel o modificare a costului carburantului provoacă substituiri între cele două modalități de transport. Dar pentru ca acest impozit să-și atingă scopul – respectiv frânarea consumului – trebuie ca cererea să fie relativ elastică în raport cu prețurile, ipoteză care se dovedește defavorabilă realizării celuilalt obiectiv – asigurarea veniturilor bugetare.
Având în vedere importanța stabiliri unor principii etice uniforme și coerente la nivelul întregului grup, Petrom s-a aliniat la standerdele superioare de integritate și de performanță a Grupului OMV.
Astfel, angajații Petrom se ghidează după aceleași valori ca toți angajații Grupului OMV, deciziile și acțiunile acestora fiind menite să le demonstreze. Petrom crede cu tărie că punerea în practică a acestor valori creează avantaje pe termen lung pentru acționari, clienți, angajați, furnizori și pentru comunitățile pe care le servește.
Corectitudinea, responsabilitatea și respectul stau la baza relațiilor noastre cu toate părțile interesate : clienții, angajații, acționarii și societatea în general. Dorim să stabilim relații de lucru și să câștigăm încredere prin comunicare deschisă, seriozitate și bună colaborare interculturală. Ne propunem să creăm un mediu de avantaj reciproc prin parteneriate sociale și economice ce iau în considerare problemele ecologice contemporane.
Responsabilitate Socială Corprativă. Petrom consideră Responsabilitatea Socială Corporativă ( Corporate Social Responsability – CSR) ca pe un ansamblu de măsuri cu rol protector ce se constituie din comportamente, procede și activități care cuprind atât aspectele de mediu, cât și cele sociale ale funcționării societății .Abordarea CSR trece în accepțiunea noastră dincolo de simpla conformare legală, ea făcând parte integrantă din managementul Petrom și bazându-se pe cei trei piloni – mediu înconjurator, economic și social, Această abordare de management are – pe lângă toate celelalte rezultate durabilității – și efectul de a proteja reputația societății.
BIBLIOGRAFIE:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fiscalitatea Produselor Accizabile Si Antrepozitele Fiscale Studiu DE Caz Snp Petrom (ID: 134721)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.