Prezentarea Conceptului de Eticheta Ecologica

CAP I.PREZENTAREA CONCEPTULUI DE ETICHETĂ ECOLOGICĂ. ETICHETA

ECOLOGICĂ EUROPEANĂ

Ecoetichetarea este o activitate care are ca scop stabilirea unui sistem voluntar de acordare a etichetei ecologice pentru produse cu impact minim asupra sănătății umane și a mediului, pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului.

Eticheta ecologică este un simbol grafic, și /sau un text descriptiv aplicat pe produs sau ambalaj, într-o broșură sau alt document informativ care însoțește produsul și care oferă informațiile necesare cu privire la criteriile ecologice ale produselor oferite pe piață.

Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, etichetarea ecologică fiind o acțiune voluntară.

Apărută în 1992, eticheta ecologică a Uniunii Europene reprezintă o schema de certificare menită să ajute consumatorii europeni să identifice produsele și serviciile care nu afectează mediul înconjurător în nici un moment al existenței lor.

Schema este deschisă tuturor produselor / serviciilor cu excepția:

a) substanțelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice, toxice, dăunătoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau mutagene, precum și bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru om sau pentru mediu și care pot dăuna consumatorului în condiții normale de utilizare;

b) produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice;

c) aparaturii medicale destinate utilizării în scopuri profesionale sau care este prescrisă ori utilizată de către personal medical calificat, în conformitate cu legislația în vigoare.

În România, pentru implementarea schemei de etichetare ecologică, a fost înființată Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice, organ consultativ cu rol în luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice.

Pentru obținerea etichetei ecologice agenții economici (fabricanți, importatori, prestatori de servicii, comercianți) trebuie, în primul rând, să solicite această etichetă ecologică de la Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor. Solicitarea împreună cu o serie de buletine de analiză sau de încercare eliberate de institutele de specialitate care realizează evaluarea

performanțelor produsului (sau declarații de conformitate cu cerințele legislației specifice – după caz) alcătuiesc un dosar care este analizat de Secretariatul Tehnic al Comisiei Naționale de Acordare a Etichetei Ecologice.

Referatul de evaluare și dosarul sunt apoi prezentate Comisiei care se întrunește de regula trimestrial și care decide dacă produsului i se acordă eticheta ecologică. Eticheta este valabilă atâta vreme cât criteriile pe baza cărora s-a acordat eticheta sunt valabile. La nivelul Uniunii Europene, aceste criterii se revizuiesc la un interval cuprins între trei și cinci ani, după care agenții economici trebuie să-și reînnoiască cererea. Dacă agentul economic nu își reînnoiește solicitarea după ce valabilitatea criteriilor a expirat, acesta pierde dreptul de utilizare a simbolului grafic.

În Uniunea Europeană pot fi eco-etichetate 25 de produse și servicii. Până în februarie 2007, peste 386 de companii au depus cereri de obținere a etichetei ecologice, pentru produse și servicii ale căror vânzari anuale ajung la un total de aproape 700 milioane de euro.

„Analiza ciclului de viață” reprezintă y< un instrument deosebit de util pentru compararea diverselor produse din perspectiva impactului lor asupra mediului.Utilizarea unui astfel de instrument de analiză permite lansarea pe piață a produselor cerute de un număr tot mai mare de consumatori, produse care respectă cerințele de protecție a mediului. Pentru ca produsele să fie acceptate de către consumatorii din ce în ce mai exigenți în legătură cu protecția sănătății lor dar și a mediului, ele trebuie să transmită un mesaj corespunzător. Mesajul destinat consumatorilor poate îmbrăca diverse forme.

De exemplu, consumatorul poate fi informat în legătură cu utilizarea rațională a resurselor în procesul de producție, cu utilizarea unor ambalaje economice, de dimensiuni rezonabile etc. De asemenea, mesajul poate fi transmis cu ajutorul unor mărci sau sloganuri inscripționate pe eticheta produsului, prin informații referitoare la atestarea calității produsului vizat etc. Ecoetichetarea este destinată să ajute consumatorul în identificarea și alegerea produselor și serviciilor care sunt cele mai prietenoase cu mediul (comparativ cu produsele similare existente pe piață). Eticheta ecologică reprezintă pentru consumatorul european o garanție a faptului că produsul sau serviciul respectiv asigură păstrarea unui mediu înconjurător curat, protejează sanatatea și îndeplinește criteriile de calitate aplicabile.

Pentru achizitorii publici – autorități, dar și firme private – care au datoria de a investi în dezvoltarea durabilă, eticheta ecologică garantează îndeplinirea condițiilor de protecție a mediului.

Acest regulament a apărut în Europa în 1992. În Uniunea Europeană, sistemul funcționează mult mai bine acum, dar la început au întampinat și ei destule probleme. De exemplu, în Italia a durat trei, patru ani până când producătorii au început să-și aplice etichete ecologice pe produsele lor. Este vorba despre un proces destul de lent, dar care va intra, mai târziu, în conștiința publică. În Italia au fost acordate foarte multe etichete ecologice serviciilor de cazare turistică.

În Europa există mai multe simboluri grafice care desemnează produsele cu impact redus asupra mediului. "Floarea europeană" este simbolul etichetei ecologice comunitare. A fost creată de Comisia Europeană în 1993, fiind o schemă unică de certificare ce ajută consumatorii să distingă produsele și serviciile verzi de cele care afectează mediul .

Etichetarea este obligatorie în cazul vânzării de produse în Europa, precum și în cazul exportului de produse către Europa. Un alt simbol grafic ecologic este "Îngerul albastru".Acesta a fost lansat în Germania în urmă cumai bine de 25 de ani.

Eticheta ecologică promovează produsele la nivel internațional. În plus, agenților economici le crește profitul și, nu în ultimul rând, consumatorii sunt satisfăcuți pentru că produsele sunt de o calitate mai bună și nu le afectează sănătatea în niciun fel. Promovarea produselor marcate astfel contribuie la utilizarea eficientă a resurselor și la protejarea mediului înconjurător, prin furnizarea către consumatori de informații corecte și stabilite pe bază științifică despre produsele respective.

CAP 1.1Cele mai cunoscute etichete ecologice

Îngerul albastru

Îngerul Albastru a fost lansat in Germania prin Agenția Federală de Mediu, Juriul de atribuire a etichetei ecologice și Institutul de Asigurare a Calității si Etichetare ecologică. Povestea de succes continuă de aproape 25 de ani.Sistemul de etichetare ecologică include 80 de categorii de produse. Peste 4000 de produse și serviciide la aproximativ 710 utilizatori de etichete din Germania și străinătate sunt îndreptățite să poarte Îngerul Albastru.

Produsul etichetat ecologic este reevaluat la fiecare 2-3 ani. Îngerul Albastru apare mai des pe produsele de hârtie, lacuri și vopsele, dar și pe produse care consumă benzină sau gaz.

Beneficii pentru industrie, comerț și firme dmeșteșuguri

Îngerul Albastru oferă industriei, comerțului și firmelor de meșteșuguri posibilitatea să–și documenteze competența de mediu într-un mod simplu și ieftin pentru toți. Utilizând eticheta ecologică, ei pot crește considerabil potențialul pieței competitive pentru produsele și serviciile lor. Îngerul Albastru este diferit. Poți folosi Îngerul Albastru ca instrument de marketing modern în comunicare .

Benefici pentru consumatori

Beneficiile Îngerului Albastru pentru consumatori sunt evidente: ele acordă îndrumare practică pentru a-i ajuta considerabil în selectarea și decizia a ceea ce să cumpere. Îngerul Albastru furnizează În mare măsură ceea ce consumatorii doresc. De exemplu, Îngerul Albastru ajută consumatorii să economiseasă bani pentru că hotărăsc să cumpere bunuri de calitate excepțională și cu durată lungă de viață- sau prin simpla economie de energie.

Lebada nordică

Lebada Nordică este eticheta ecologică nordică oficială. In 1989,

Consiliul Nordic al Miniștrilor Consumației a introdus acest sistem de

etichetare ecologică a produselor, comun pentru Suedia, Finlanda,

Norvegia si Islanda.

Ca și Îngerul Albastru, Lebada Nordică atestă ca un produs respectă

mediul, fiind la fel de performant ca și celelalte produse destinate aceleiași folosințe. Logo-ul demonstrează că un produs este o bună alegere din punct de vedere ecologic produse, reprezentant peste 1100 de produse pentru care se consideră că eticheta ecologică este necesară si va fi benefică. Această etichetă se regășeste cel mai des pe produsele de hârtie, produsele de întreținere a automobilelor și produsele de curățire a textilelor.Eticheta este de obicei valabilă trei ani,.

Un produs care poartǎ Lebada Nordicǎ indeplinește standarde de mediu ridicate.

Lebada ia în considerare impactul produsului asupra mediului de la stadiul de materie primă până la deseu – deci pe parcursul întregului ciclu de viața a produsului.

De asemenea Lebada stabilește criteriile referitoare la calitate si performanță. Produsul trebuie să prezinte caracteristici cel puțin la fel de bune ca și alte produse similare.

Pentru a se asigura ca un produs etichetat cu Lebada este mereu în vârf din punct de vedere ecologic, criteriile sunt revizuire în mod repetat.Firmele care solicită o licență pentru a folosi eticheta Lebada trebuie să furnizeze rezultate de la teste independente pentru a dovedi că aceste criterii au fost îndeplinite.

Nf environnement

Marca NF-Environnement reprezintă eticheta ecologică franceză. Creată în 1991, această marcă este proprietatea AFNOR. AFNOR asigură gestionarea si promovarea acestei etichete. Criteriile de utilizare și de calitate ecologică a produselor sunt înscrise în cadrul unui Regulament Tehnic, specific fiecărei categorie de produse.Marca NF-Environnement certifică produse care prezintă impacturi reduse asupra mediului și poate fi aplicată, de asemenea, la produse care, prin caracteristicile lor, reduc impacturile asupra mediului. Obiectivul acestei mărci este de a ghida consumatorii în alegerile lor si de a încuraja producătorii să îmbunătățească calitatea ecologică a produselor lor.

Marca este atribuită pe o durată determinată, astfel ca exigentele sale să poată fi reactualizate.

ALTE ECOETICHETE EXISTENTE ÎN LUME

Tabel 1

Tabel 2

Cap 1.2Caracteristicile Etichetei Ecologice Europeană sunt:

a.Credibilă: eticheta ecologică europeană este bazată pe studii stiințifice. Criteriile de atribuire se realizează pe baza unei analize științifice a impactului produsului pe tot parcursul ciclului său de viață.

b.Fiabilă: eticheta ecologică europeană este acordată de MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE. Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice este un organ consultativ cu rol în evaluarea dosarului.

c.Vizibilă: eticheta ecologică europeană acoperă o gama larga de produse, contribuind la alegerea cumpărătorului prin simbolul sau aplicat pe acestea.

Eticheta ecologică europeană – instrument al dezvoltării durabile. Schema de etichetare ecologică este parte a unei strategii europene care promovează producția și consumul durabil. Promovarea produselor etichetate ecologic contribuie la utilizarea eficientă a resurselor și la un nivel ridicat de protecție a mediului.

Eticheta ecologică europeană:

promovează conceperea, comercializarea și utilizarea produselor/serviciilor care au un impact redus asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viață ;

are un caracter selectiv ;

ateristicile Etichetei Ecologice Europeană sunt:

a.Credibilă: eticheta ecologică europeană este bazată pe studii stiințifice. Criteriile de atribuire se realizează pe baza unei analize științifice a impactului produsului pe tot parcursul ciclului său de viață.

b.Fiabilă: eticheta ecologică europeană este acordată de MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE. Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice este un organ consultativ cu rol în evaluarea dosarului.

c.Vizibilă: eticheta ecologică europeană acoperă o gama larga de produse, contribuind la alegerea cumpărătorului prin simbolul sau aplicat pe acestea.

Eticheta ecologică europeană – instrument al dezvoltării durabile. Schema de etichetare ecologică este parte a unei strategii europene care promovează producția și consumul durabil. Promovarea produselor etichetate ecologic contribuie la utilizarea eficientă a resurselor și la un nivel ridicat de protecție a mediului.

Eticheta ecologică europeană:

promovează conceperea, comercializarea și utilizarea produselor/serviciilor care au un impact redus asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viață ;

are un caracter selectiv ;

atestă calitatea utilizării unui produs/serviciu și calitatea sa ecologică;

garantează o selectivitate a produselor/serviciilor prin nivelul de exigență a criteriilor care stau la baza acordării ei ;

are un caracter dinamic și evolutiv;

este atribuită pentru o anumită perioadă de timp echivalentă cu valabilitatea criteriilor (3-5 ani), urmând ca solicitarea acesteia să fie reînnoită. ;

are un caracter voluntar ;

CAP II PIAȚA PRODUSELOR ECOLOGICE

În conformitate cu Regulamentul Nr. 1980/2000 al Parlamentului și Consiliului European din 17 iulie 2000 privind stabilirea schemei de acordare a etichetei ecologice comunitare, transpus în legislația românească prin HG nr. 189/28.02.2002 (abrogat prin) HG nr. 236/07.03.2007 , privind sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice comunitare, categoriile de produse vizate pentru etichetare ecologică sunt:

Aparate frigorifice

 2. Mașini se spălat rufe, de uz casnic

3. Mașini se spălat vase, de uz casnic

4. Calculatoare portabile

5. Amelioratori de sol și substraturi de cultură

6. Detergenți pentru mașini de spălat vase

7. Încălțăminte

 8. Textile

9. Vopsele și lacuri utilizate pentru interioare

10. Saltele de pat

11. Lămpi electrice

12. Detergenți universali și detergenți pentru grupuri sanitare

13. Detergenți de vase pentru spălare manuală

14. Hârtie copiativă și hârtie grafică

15. Hârtie absorbantă

16. Materiale pentru pardoseli rigide

17. Televizoare

18. Servicii de cazare pentru turiști

19. Aspiratoare

20. Lubrifianți

21. Servicii de camping

22. Săpunuri și șampoane

Figura 1

Figura 2

CAP III. Modalități de acordare a etichetei ecologice

Obținerea etichetei ecologice

Pentru obținerea etichetei ecologice agenții economici (fabricanți, importatori, prestatori de servicii comercianți ) trebuie parcurgă următoarele etape:

• solicitarea etichetei ecologice la Ministerul Mediului și GospodăririApelor care reprezintă autoritatea competentă

• realizarea încercărilor pe produse de către institutele specializate recomandate de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și/sau de către alte institute care dețin laboratoare acreditate

• evaluarea performanțelor produsului de către autoritatea competentă ( Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor ) care colaborează cu Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice în luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice și cu Autoritatea Natională pentru Protecția Consumatorilor în vederea evaluării gradului de eficiență cu care eticheta ecologică răspunde nevoilor de informare a consumatorilor.

• acordarea etichetei ecologice. După acordarea dreptului de utilizare a etichetei ecologice, autoritatea competentă încheie cu solicitantul un contract prin care se stabilesc condițiile de utilizare a acesteia. Acest contract este prevăzut în an nr. 4 la H.G. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice.

3.2.Obiective și principii

1.Obiectivul sistemului comunitar de acordare a etichetei ecologice ( denumit în continuare„sistemul”) este de a promova produsele care pot determina reducerea impactului negativ asupra mediului, în comparație cu alte produse din același grup de produse,

contribuind astfel la utilizarea eficientă a resurselor și la un nivel ridicat de protecție a mediului. Acest obiectiv se realizează oferindu-se consumatorilor îndrumare și informații corecte, exacte și stabilite pe bază științifică înscrise pe produsele respective.

În sensul prezentului regulament :

– termenul „produs” reprezintă atât bunuri, cât și servicii;

– termenul „consumator” reprezintă cumpărătorii profesionali.

2. Impactul asupra mediului se identifică pe baza examinării interacțiunii produselor cu mediul, inclusiv utilizarea energiei și a resurselor naturale, pe parcursul duratei de viață a produsului.

3. La aplicarea sistemului trebuie să se respecte prevederile din Tratate, inclusiv principiul de prevenire, cu instrumentele adoptate în conformitate cu acestea și cu politica de mediu a Comunității, așa cum se precizează în programul comunitar de politici și acțiune în domeniul mediului și al dezvoltării durabile (al cincilea program de acțiune) stabilit prin Rezoluția din 1 februarie 1993 și să fie coordonată cu alte modalități de etichetare sau certificare a calității, precum și cu alte sisteme, cum ar fi, în special, Sistemul comunitar de etichetare energetică, stabilit prin Directiva 92/75/CEE și Sistemul pentru agricultura organică stabilit prin Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

3.3. Domeniul de aplicare

1. Eticheta ecologică comunitară poate fi acordată produselor disponibile în Comunitate care respectă cerințele esențiale de mediu menționate la art. 3 și criteriile pentru eticheta ecologică menționate la art. 4. Criteriile pentru eticheta ecologică se stabilesc pe grup de produse. Grupul de produse este reprezentat de bunurile sau serviciile care se folosesc în scopuri similare și care sunt echivalente în ceea ce privește utilizarea și perceperea lor de către consumatori.

2. Pentru a putea fi inclus în sistem, un grup de produse trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) trebuie să reprezinte un volum de vânzări și de schimburi comerciale semnificativ pe piața internă;

b) trebuie să aibă, în una sau în mai multe faze ale duratei de viață, un impact important asupra mediului la scară globală sau regională și/sau un impact de ordin general;

(c) trebuie să reprezinte un potențial semnificativ de îmbunătățire a mediului prin alegerea efectuată de cumpărător, precum și un stimulent pentru producători sau prestatorii de servicii, care vor beneficia de avantaje în ceea ce privește concurența prin oferta de produse care să

respecte condițiile de acordare a etichetei ecologice; și

d) o parte importantă din volumul de vânzări trebuie să fie orientată spre consumul sau utilizarea finală.

3. Un grup de produse poate fi subîmpărțit în subgrupe, prezentând adaptarea corespunzătoare a criteriilor de acordare a etichetei ecologice, atunci când caracteristicile produselor necesită acest lucru, precum și în vederea asigurării potențialului optim al etichetei ecologice de îmbunătățire a mediului.

De asemenea, se aplică și criteriile de acordare a etichetei ecologice privind diferite subgrupe ale unui singur grup de produse, figurând în același document de criterii, publicat în conformitate cu art. 6 alin. (5).

4. Eticheta ecologică nu poate fi acordată substanțelor sau preparatelor clasate drept foarte toxice, toxice, dăunătoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau mutagene în conformitate cu Directiva Consiliului 67/548/CEE (1) sau cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului 1999/45/CE (2) sau bunurilor fabricate prin procedee care pot fi foarte dăunătoare pentru om sau pentru mediu, sau care pot dăuna consumatorului în condiții normale de utilizare.

5. Prezentul regulament nu se aplică produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice sau aparaturii medicale, conform definiției acestora din Directiva Consiliului

93/42/CEE (3), aparatură care se folosește numai în scopuri profesionale sau este prescrisă

sau controlată de către personal medical calificat.

3.4 Cerințe de mediu

1. Eticheta ecologică poate fi acordată numai produselor cu caracteristici care le permit să contribuie semnificativ la îmbunătățirea aspectelor importante de mediu, aspecte legate de obiectivele și principiile stabilite la art. 1. Aceste aspecte de mediu se identifică în funcție de grila orientativă de evaluare din anexa I și trebuie să îndeplinească cerințele metodologice prevăzute în anexa II.

2. Se aplică următoarele prevederi:

a) pentru a evalua îmbunătățirile comparative se ia în considerare balanța ecologică netă a beneficiilor și obstacolelor de mediu, inclusiv aspectele de sănătate și securitate, asociate cu adaptările efectuate în diferitele faze ale duratei de viață a produselor respective. De asemenea, la evaluare trebuie să se țină cont de posibilele avantaje privind mediul determinate de utilizarea produselor respective;

b) aspectele importante de mediu se determină prin identificarea categoriilor de impact asupra mediului la care produsul examinat are o contribuție semnificativă pe parcursul întregii durate de viață și, dintre aceste aspecte, se determină cele pentru care există un potențial de îmbunătățire semnificativ;

c) faza de pre-producție din durata de viață a bunurilor include extracția sau producția și prelucrarea materiilor prime și producția de energie. Aceste aspecte trebuie luate în considerare în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic.

3.5 Acordarea etichetei ecologice

1. Cererile pentru eticheta ecologică pot fi înaintate de către producători, importatori, prestatori de servicii, comercianți și detailiști. Ultimele două categorii pot înainta cererile

numai pentru produsele comercializate sub numele propriei mărci.

2. Cererea poate avea ca obiect un produs comercializat sub unul sau mai multe nume de marcă. Nu este necesară o cerere nouă în cazul modificării unor caracteristici ale produsului care nu afectează respectarea criteriilor. Totuși, autoritățile competente sunt informate cu privire la modificările importante.

3. Cererea este prezentată unei autorități competente în conformitate cu următoarele dispoziții:

a) dacă produsul provine dintr-un singur stat membru, cererea este prezentată autorității competente din statul membru respectiv;

b) dacă un produs provine, sub aceeași formă, din mai multe state membre, cererea poate fi prezentată autorității competente din unul dintre statele membre respective. În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă consultă autoritățile competente din celelalte state membre la evaluarea cererii;

c) dacă un produs provine din afara Comunității, cererea poate fi prezentată autorității competente din oricare stat membru în care produsul a fost sau urmează să fie comercializat.

4. Autoritatea competentă care primește cererea decide acordarea etichetei după ce:

a) verifică dacă produsul respectă criteriile publicate la art. 6 alin. (5);

b) verifică dacă cererea este în conformitate cu normele de evaluare și de verificare;

c) consultă autoritățile competente, dacă este cazul, în temeiul alin. (3).

5. Dacă criteriile de acordare a etichetei ecologice impun anumite condiții instalațiilor de producție, aceste condiții trebuie să fie îndeplinite de către toate instalațiile în care este fabricat produsul.

6. Autoritățile competente recunosc testele și verificările efectuate de către organismele agreate pe baza standardelor seriei EN 45000 sau a standardelor internaționale echivalente. Autoritățile competente colaborează pentru a asigura o punere în aplicare eficientă și coerentă a procedurilor de evaluare și verificare.

CAP IV Legislația națională –europeană în domeniu

În România, pentru implementarea schemei de etichetare ecologică, a fost înființată Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice, organ consultativ cu rol în luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice.

Pentru obținerea etichetei ecologice agenții economici ( fabricanți, importatori, prestatori de servicii, comercianți ) trebuie, în primul rând, să solicite această etichetă ecologică de la Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor. Solicitarea împreună cu o serie de buletine de analiză sau de încercare eliberate de institutele de specialitate care realizează evaluarea performanțelor produsului ( sau declarații de conformitate cu cerințele legislației specifice după caz ) alcătuiesc un dosar care este analizat de Secretariatul Tehnic al Comisiei Naționale de Acordare a Etichetei Ecologice. Referatul de evaluare și dosarul sunt apoi prezentate Comisiei care se întrunește de regula trimestrial și care decide dacă produsului i se acordă eticheta ecologică.

În conformitate cu Regulamentul Nr. 1980/2000 al Parlamentului și Consiliului European din 17 iulie 2000 privind stabilirea unei scheme de acordare a etichetei ecologice comunitare, transpus în legislația românească prin HG nr. 189/28.02.2002 (abrogat prin) HG nr. 236/07.03.2007 (publicat în Monitorul Oficial nr. 184 din 16/03/2007), privind sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice, criteriile de acordare a etichetei ecologice au fost stabilite, prin transpunerea Deciziilor Comisiei Comunității Europene, pe categorii de produse, prin Hotărâri de Guvern după cum urmează :

Decizia nr. 40/2000/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru aparate frigorifice

HG nr. 827/2002 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse aparate frigorifice – publicat în Monitorul Oficial nr. 638/29.08.2002

Decizia nr. 45/2000/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru mașini de spălat rufe de uz casnic

HG nr. 40/2003 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru mașinile de spălat rufe, de uz casnic – publicat în Monitorul Oficial nr. 82/10.02.2003

Decizia nr. 689/2001/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru mașini de spălat vase

HG nr. 325/2003 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru mașinile de spălat vase de uz casnic – publicat în Monitorul Oficial nr. 223/03.04.2003

Decizia nr. 687/2001/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru calculatoare portabile

HG nr. 175/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse calculatoare portabile publicat în Monitorul Oficial nr. 170/26.02.2004

Decizia nr. 688/2001/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru amelioratori pentru sol si substraturi de cultura

HG nr. 176/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse amelioratori de sol și substraturi de cultură – publicat în Monitorul Oficial nr. 169/26.02.2004

Decizia nr. 31/2003/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru detergenți pentru mașini de spălat vase

HG nr. 253/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru detergenții pentru mașini de spălat vase – publicat iîn Monitorul Oficial nr. 185/03.03.2004

Decizia nr. 231/2002/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru încălțăminte

HG nr. 254/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru articolele de încălțăminte – publicat în Monitorul Oficial nr. 185/03.03.2004

Decizia nr. 371/2002/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru textile.

HG nr. 177/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse textile  – publicat în Monitorul Oficial nr. 198/05.03.2004

Decizia nr. 739/2002/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru lacuri și vopsele

HG nr. 259/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse vopsele și lacuri utilizate pentru interioare – publicat în Monitorul Oficial nr. 219/12.03.2004

Decizia nr. 740/2002/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru saltele de pat

HG nr. 284/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse saltele de pat – publicat în Monitorul Oficial nr. 225/15.03.2004

Decizia nr. 747/2002/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru lămpi electrice  

HG nr. 542/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lămpi electrice – publicat în Monitorul Oficial nr. 368/27.04.2004

Decizia nr. 523/2001/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru detergenți universali si detergenți pentru grupuri sanitare

HG nr. 1058/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse detergenți universali și detergenți pentru grupuri sanitare – publicat în Monitorul Oficial nr. 755/19.08.2004

Decizia nr. 607/2001/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru detergenți de vase pentru spălare manuala

HG nr. 1530/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse detergenți de vase pentru spălare manuală – publicat în Monitorul Oficial nr. 908/06.10.2004

Decizia nr. 741/2002/EC referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru hârtie copiativă si hârtie grafică

HG nr. 1894/2004 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse hârtie copiativă și hârtie grafică – publicat în Monitorul Oficial nr. 1111/27.11.2004

Decizia nr. 255/2002/EC privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea eco-etichetei pentru televizoare.

HG nr. 815/2005  CE privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse „ televizoare “ – publicat în Monitorul Oficial nr. 728/11.08.2005.

Decizia nr. 272/2002/EC privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea eco-etichetei pentru materiale rigide de pardoseală

HG nr. 804/2005  CE privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse materiale pentru pardoseli rigide – publicat în Monitorul Oficial nr. 731/11.08.2005.           

Decizia nr. 405/2001/EC privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare pentru produsele de hârtie absorbantă.

HG nr. 522/2005 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse din hârtie absorbantă – publicat în Monitorul Oficial nr. 533/23.06.2005 .

Decizia nr. 287/2003/EC privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice serviciilor de cazare pentru turiști.

HG nr. 1855/2005 CE privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști – publicat în Monitorul Oficial nr.43/18.01.2006.

Decizia nr. 121/2003/EC privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice pentru aspiratoare

HG nr. 1716/2005 CE privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse aspiratoare – publicat în Monitorul Oficial nr. 28/12. 01.2006

Decizia nr. 360/2005/EC privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice pentru lubrifianți

HG nr. 1272/2006  privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice pentru lubrifianți – publicat în Monitorul Oficial nr. 818/octombrie 2006.

Decizia nr. 338/2005/EC privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice pentru serviciile de camping

HG nr. 1587/2006 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de camping – publicat în Monitorul Oficial nr. 972 /5.12.2006

Finanțare pentru eticheta ecologică

Producătorii care au confirmarea Ministerului Mediului că își pot aplica marca ecologică europeană vor avea undă verde și pe Piața Unică. Procesul este lung și costisitor, dar există programe de finanțare care susțin companiile în acest scop. Nici o companie din România nu deține eco-eticheta pânî în prezent. Aceasta din mai multe motive: nu este obligatorie, nici la noi, nici în Uniunea Europeană, costă mulți bani și este dificil de obținut. Potrivit studiilor de specialitate, companiilor europene care au produse "verzi" le-au crescut semnificativ notorietatea și vânzările, ce-i drept, în câțiva ani buni. "Toate produsele care poartă eticheta ecologică prezintă o serie de avantaje suplimentare.Acestea se referă fie la un consum redus de energie, fie la lipsa unor reacții alergice la utilizarea produsului, fie la folosirea materialelor reciclabile pentru realizarea produsului", se arată în ghidul informativ "Eco-etichetarea în România", realizat de către Institutul Român pentru Calitate și Educație Europeană (IRECE). Ĩn același studiu, sunt explicate etapele ce trebuie parcurse: în general, este necesar ca firma să-și modifice aproape întregul proces tehnologic de fabricație pentru a corespunde standardelor impuse de organismele autorizate, adică laboratoarele de testare. "Lista acestor laboratoare se găsește pe site-ul Ministerului Mediului. Laboratoarele efectuează diferite teste pentru produs, apoi companiile fac un dosar cu rezultatele și îl depun la minister împreună cu alte documente", spune Dana Toma, reprezentant al Ministerului Mediului. Soluția ideală pentru a asigura conformitatea întregului proces tehnologic cu standardele și succesul testelor efectuate este implementarea Sistemului de

management de mediu european ISO 14001. O dată obținut, acest sistem garantează în proporție de 90% succesul obținerii eco-etichetei.

Pentru implementarea lui, este necesar ajutorul unei firme specializate. "Costurile pot ajunge la 16.000 de euro pentru firmele mari și la 5.000 de euro pentru IMM" (Liviu Minciuna, consultant specialist în sisteme de certificare a calității și a managementului de mediu). La aceste costuri se adaugă cele cu investiții în echipamente, dacă este nevoie și cu taxele propriu-zise de obținere a certificării. Ĩn total, implementarea ISO 14001 poate costa peste 20.000 de euro companiile mari și foarte mari și aproape 10.000 de euro, pe cele mici și mijlocii. Ĩn fine, taxele de procesare a cererilor finale, pentru obținerea eco-etichetei, mai adaugă câteva milioane de lei pe lista cheltuielilor. Ĩncepând cu anul 2005, există un program de finanțare pentru acoperirea acestor costuri.

Este vorba despre programul de "Creștere a competitivității produselor industriale", derulat de către Ministerul Economiei și Comerțului (MEC). "Finanțarea se acordă pentru trei ani, iar în prezent mai avem 130 de miliarde de lei nealocați, care așteaptă solicitanții de fonduri", spune Aurica Sereny, director general adjunct al Direcției de Politică Industrială a MEC. Finanțarea se realizează în sistem de rambursare, adică beneficiarul cheltuie partea sa de contribuție, după care primește jumătate din suma de la Minister. Pentru IMM, finanțarea publică este de 65%. De exemplu, daca o firmă mică dorește o finanțare de 50.000 de euro, trebuie să aducă "de acasă" 27.000 de euro. Ĩn total, valoarea proiectului este de 77.000 de euro. Firma trebuie să cheltuie această sumă, într-o singură tranșă sau în tranșe trimestriale, iar după efectuarea cheltuielilor, Ministerul îi va rambursa 50.000 de euro. Detalii despre condițiile programului pot fi obținute direct de la MEC.

CAP V. Industria hârtiei-ABB

5.1 Principii tehnologice și constructive generale

Hârtia a fost inventată în secolul al II e.n. de către chinezi, care s-au inspirat de la viespi, cum acestea amestecă lemnul cu apă pentru a-și confecționa cuibul. Progresul tehnico-științific de astăzi ar fi de neînchipuit fără hârtie. Însă mulți consumatori de hârtie sau carton nu-și dau seama de tehnologia complicată și de consumul mare de energie electrică și termică, necesare pentru producerea ei. De exemplu, pentru a produce 1 t de carton sunt necesare :

Maculatură – 1,1 t ;

Abur – 2 t ;

Energie electrică – 600-800 kW ;

Apă curată – 15-20 m3 ;

Materia primă principală pentru producerea hârtiei și a cartonului o constituie celuloza, care se produce, la rândul ei, din lemn de pădure tare sau moale. La exterior celuloza se aseamănă cu cartonul, având o culoare cafeniu deschisă, însă spre deosebire de acesta are o duritate mult mai mare, întrucât peste 60 % din conținutul ei îl constituie fibrele lemnoase. Celuloza utilizată pentru producerea cartonului alb sau a hârtiei de calitate înaltă se înălbește prin adăugarea unor substanțe înălbitoare, cum ar fi de exemplu creta sau unele substanțe chimice.

Celuloza se produce la combinatele de celuloză și hârtie, care includ, de regulă, mai multe unități de producție alăturate : fabrica de celuloză, fabrica de hârtie și fabrica de carton.

Există, de asemenea, și fabrici de hârtie și carton separate. În acest caz fabrica de celuloză pune la dispoziția lor celuloza sa uscată, la care se mai adaugă o cantitate anumită de maculatură, deșeuri de hârtie și unele componente speciale.

La fabricile de celuloză buștenii de pădure se taie mai întâi în bucăți mai mici, care apoi se fărâmițează (polizează) până la o mărime de câțiva centimetri cu ajutorul unor polizoare de putere mare (), numite și defibratoare. Necătând la mai multe variante constructive posibile ale acestor polizoare, (cu lanț, în inel, cu presă), fiecare din ele conține o

piatră cilindrică mare și dințată, care se rotește cu viteză constantă cu ajutorul unor motoare asincrone sau sincrone de tensiune înaltă și putere mare. Defibratoarele prevăd, de asemenea, o acționare reglabilă a buștenilor (de avans), care asigură o presiune optimă de apăsare a lor pe suprafața de contact a pietrei rotitoare în scopul polizării și obținerii piliturii de lemn de anumite dimensiuni. Valoare acestei presiuni determină, de asemenea, consumul de energie al pietrei defibratorului.

Pilitura de lemn obținută este apoi amestecată cu apă și supusă fierberii cu abur în niște rezervoare mari, în care sunt adăugate niște agenți chimici pentru a despărți fibrele de lemn (de celuloză). După aceasta fibrele sunt spălate, filtrate, curățate de impurități și murdăriri, obținându-se astfel pasta de celuloză. Ea servește ca materie primă principală pentru fabricile locale de hârtie și carton, iar pentru fabricile îndepărtate se usucă într-o mașină specială. Celuloza uscată la ieșirea acestei mașini are forma unor plăci dreptunghiulare, care apoi se împachetează în baloturi ușor transportabile.

Principiile și procesele tehnologice de producere a hârtiei și cartonului sunt practic identice. Diferă puțin doar numărul și proporția materialelor componente, precum și utilajele (mașinile) de realizare a acestor procese. În particular, la fabricarea cartonului numărul de componente este mai mic și mașinile sunt mai simple, deoarece cerințele față de carton sunt mai joase decât cerințele față de hârtie. Însă pentru obținerea unor productivități mari și pentru realizarea unui proces continuu atât hârtia, cât și cartonul se produc în formă de bandă cu o lățime relativ mare – 4-4,5 m de carton și 8-9 m de hârtie, care se înfășoară pe niște rulouri sau suluri mari (fig.3 ).

Fig 3 Carton fabricat de mașină și înfășurat în suluri mari pentru a fi tăiate

Fig 4 Partea de înfășurare a mașinii de fabricat hârtie și de tăiere a sulurilor

Apoi aceste suluri se rebobinează pe rând într-un strung special, aflat în apropiere de mașină și reprezentat în figura 4, care le taie concomitent după dimensiunile dorite (fig.5 ).

Benzile fabricate la ieșirea mașinilor se formează mai întâi la începutul lor în stare umedă pe o sită sau o pânză, pe care este împroșcată pasta curățită de celuloză și maculatură, puternic diluată în apă, asemănătoare cu smântâna, din care apoi se extrage apa, se usucă și în final se înfășoară. Evident, că aceste procese de extragere a apei și uscare decurg în mai multe etape, ceea ce mărește lungimea totală a mașinilor, care le efectuează continuu. Fig.5 Rulou de hârtie după tăiere

Ca urmare, lungimea totală a tuturor secțiilor acestor mașini variază în jurul la 100 m.

În figura 6 este prezentată o vedere generală a unei mașini rusești de fabricare a cartonului de o productivitate relativ mică, în care se vede mai mul partea ei finală Această parte are practic o construcție deschisă.

Fig.6 Vedere generală asupra unei mașini rusești de fabricare a cartonului în partea ei finală

Partea de mijloc a acestei mașini este reprezentată în figura 7, în care sunt evidențiate 2 nivele, deasupra cărora este montat un capac de colectare și aspirare a aburului, degajat în procesul de uscare a benzii umede.

Fig.7 Partea de mijloc a mașinii rusești de fabricare a cartonului

În figura 7 este prezentată o mașină germană modernă de fabricare a hârtiei cu o productivitate mare, care are o construcție închisă și compactă. Această mașină este înzestrată în partea ei finală cu un sistem computerizat de scanare, analiză și control on-line a calității hârtiei și a parametrilor principali ai mașinii . În această figură este arătat panoul de comandă și control, în fața căruia stă operatorul.

Fig.7 Vedere generală a unei mașini germane moderne de fabricare a hârtiei

5.2 Utilaje tehnologice de fabricare a cartonului și hârtiei

Fabricile de hârtie și carton sunt constituite din 2 secții principale – de pregătire și fabricare, la care se mai adaugă, de obicei, o secție de prelucrare. Pentru fabrica de carton, de exemplu, secția de prelucrare este de fapt secția de gofrare și fabricare a ambalajelor din carton gofrat – un carton alcătuit din 3 straturi, cel din mijloc fiind ondulat, iar cele de pe margini sunt netede.

5.2.1 Secția de pregătire a materialelor componente

Secția de pregătire are ca scop principal mărunțirea în apă a maculaturii și celulozei, curățirea lor de impurități și amestecarea cu apă și alte soluții pentru înălbire sau obținere a altor proprietăți necesare hârtiei sau cartonului. În final, după 3-4 trepte de mărunțire și curățire, se obține o pastă puternic diluată, care conține aproximativ de apă și de fibre lemnoase, obținute din celuloză și din maculatură.

La fabricarea cartonului în această pastă se mai adaugă într-o cantitate relativ mică :

Clei, într-o proporție de 4,5 kg/m3 , care mărește rezistența la apă ;

Crohmal, într-o proporție de 4 kg/m3 , în scopul înălbirii și a altor proprietăți ;

Caolin sau Glinoziom (sulfat de aluminiu), în proporție de 1,2 kg/m3 .

La fabricarea hârtiei în pasta curățită de celuloză și maculatură, pe lângă substanțele menționate, în funcție de destinația hârtiei, se mai folosesc și alte adaosuri naturale sau artificiale, de exemplu creta – pentru albire, caolinul (un amestec de oxid de aluminiu și sulfat de calciu) – pentru albire, luciu și opacitate. Pentru a obține o hârtie colorată se adaugă substanțe de colorare, vopsele, ca de exemplu, praf de lut. Toate aceste substanțe se adaugă și se amestecă într-un rezervor special, numit malaxor. Însă înainte de toate acestea maculatura, utilizată pentru producerea hârtiei de calitate superioară, trebuie decolorată de cerneală sau de vopseaua de tipar. Decolorarea ei se efectuează în niște rezervoare (bazine) circulare mari, în care se adaugă săpun.

Ca urmare, vopseaua se lipește de săpun și se ridică la suprafață în forma unei spume, care apoi se aspiră cu aer și se îndepărtează. Maculatura destinată pentru fabricarea cartonului sau a hârtiei de toaletă, nu este supusă unei astfel de curățiri minuțioase.

În figura 8 este reprezentată schema tehnologică de fabricare a cartonului la SA „Moldcarton” din Chișinău. Deoarece cartonul este mult mai gros decât hârtia, el se produce prin presarea a 3 straturi umede unul peste altul, de aceea secția de pregătire este constituită din 3 linii paralele și identice de fărâmițare, mărunțire, măcinare, curățire și amestecare a materialelor componente : o linie din celuloză pentru stratul superior, altă linie din maculatură curată pentru stratul de mijloc și a treia linie din celuloză și maculatură pentru stratul inferior, Însă datorită prețului relativ ridicat al celulozei, în timpul de față chiar și stratul superior se formează dintr-o anumită proporție de celuloză și maculatură. La început ele se sfărâmă în apă în proporție de 10-15% , deoarece în acest caz este necesară o putere mai mică a concasorului sau sfărâmătorului hidraulic ГРГ-40. După prima treaptă de sfărâmare, masa de maculatură și celuloză se pompează într-un rezervor intermediar, unde concentrația se micșorează până la 3-5 %, iar apoi se curăță de impuritățile cele mai mari în niște curățitoare centrifugale conice OM-02 (fig.9a ). Apoi urmează treapta a doua de sfărâmare în concasorul hidraulic ГРС-200 și de curățire sub presiune a impurităților mijlocii în sita mașinilor de separare CMC-0,5.

Fig.8 Schema tehnologică de fabricare a cartonului la S.A. „MOLDCARTON”

După aceasta masa se pompează într-un rezervor, în care se amestecă cu clei și crohmal în concentrația necesară. A treia și ultima treaptă de mărunțire fină sau măcinare se efectuează în 2 mori cu discuri МДС-24, conectate în serie

a) b)

Fig.9 Variante constructive ale curățitoarelor centrifugale conice

Ultima treaptă de curățire se efectuează în 2 faze : mai întâi printr-o sită cu orificii mici și într-o concentrație mai mare – 10 %, după care masa se pompează în rezervorul principal al mașinii. În faza a doua masa este curățită de impuritățile cele mai mici cu ajutorul curățitoarelor conice centrifugale (fig.9b), fiind pompată de 2 pompe de amestecare , conectate în serie .

Prima pompă diluează pasta de la 10 % până la o concentrație de 0,8-1,0 % și o amestecă cu glinoziom, de aceea se numește pompă de amestecare. Ea are o construcție specială, reprezentată în figura (fig.10 ).

Fig.10Aspectul constructiv al pompei de amestecare

A doua treaptă a pompelor de amestecare 13 pompează pasta direct în dispozitivul de alimentare 7 a mașinii de fabricare a cartonului, de aceea are o acționare electrică reglabilă în buclă închisă cu debitmetrul 12 și regulator de stabilizare a debitului (fig.11 ). Pasta puternic diluată este împroșcată pe cilindrul perforat 8, însă o parte din ea se scurge liber în jos. Această parte este măsurată de debitmetrul 11 pentru a asigura o reglare exactă a productivității, aplicând la intrarea regulatorului de debit diferența dintre semnalele debitmetrelor 12 și 11.

5.2.2 Mașini de fabricare a cartonului și hârtiei

A doua secție principală a fabricilor de hârtie sau carton o constituie mașina de fabricat hârtie (MFH) sau mașina de fabricat carton (MFC). După cum a fost menționat în paragraful precedent, aceste mașini conțin un număr foarte mare de mecanisme și utilaje diferite, divizate în secții și integrate într-un proces tehnologic unic și continuu. Unele din ele sunt înzestrate cu acționări electrice reglabile, iar altele – nereglabile. Primele pot fi individuale și în grup (multiacționări). Acestea din urmă sunt legate de formarea benzii umede și uscarea ei, de aceea asigură aceeași viteză liniară a benzii la toate mecanismele, precum și o pornire, reglare și oprire sincronă a lor.

Din punct de vedere funcțional MFH și MFC por fi divizate în 5 secții principale (fig.8 )::

secția sitei, care asigură formarea benzii umede;

secția de presare și de extragere parțială a apei;

secția de uscare definitivă a benzii;

secția de netezire și formare calitativă a suprafeței exterioare a benzii;

secția de înfășurare a benzii în suluri mari.

Primele două secții reprezintă partea umedă a mașinii, iar celelalte – partea uscată a ei, deoarece în prima secție se îndepărtează din apă, în secția de presare – , iar secția de uscare – rămășița apei. Cele mai esențiale deosebiri constructive între MFH și MFC se observă în partea de formare a benzii umede.

Banda umedă de hârtie se formează pe o sită mobilă plată, prin găurile căreia se scurge 10-15 % din apă. O altă parte din apă este absorbită în niște camere de sub sită, în care se formează o subpresiune cu ajutorul unor pompe de vacuum (vid). Din aceste camere apa se scurge într-un rezervor special, de unde ea este apoi pompată în secția de pregătire pentru reutilizare. De pe sită banda umedă este preluată și transportată mai departe de o bandă mobilă de pâslă sau dintr-un material sintetic. În secțiile de presare și uscare se folosesc 2 pânze de transportare – una superioară și alta inferioară,

Construcția plată a sitei însă nu poate fi aplicată pentru MFC, deoarece ea nu permite formarea cartonului din mai multe straturi – principalul mijloc de a obține o grosime relativ mare a cartonului și o greutate relativă . În afară de aceasta, sita plată are o construcție mai complicată și ocupă o suprafață mai mare. De aceea MFC conține în partea umedă 7-8 cilindri perforați de 1 metru în diametru, fiecare având motorul său de acționare (fig.8). Pasta de carton în acest caz este transpusă în partea superioară a fiecărui cilindru rotitor sub banda de pânză, care se deplasează în direcție orizontală deasupra tuturor cilindrilor. Sub presiunea rolei de cauciuc de deasupra fiecărui cilindru pasta de carton se lipește de banda de pânză sau de stratul de pastă format anterior de alt cilindru și este transportată mai departe către cilindrul următor. În așa mod din cei 7 cilindri 2 din ei formează stratul superior, 2 cilindri – stratul inferior numai din maculatură, 2 cilindri – stratul inferior dintr-un amestec de celuloză și maculatură, iar un cilindru este ținut rezervă. Absorbția primară a apei se face prin găurile cilindrilor, nimerind în 4 camere interioare ale lor, legate cu pompele de vacuum, care formează o supresiune în camerele respective (fig. 11 ).

Benzile de hârtie sau carton sunt trecute și stoarse apoi prin mai multe perechi de role (cilindri) de presare, acoperite cu cauciuc în secția de presare, unde se extrage până la 30-40 % de apă (fig.8 ). Amplasarea verticală a cilindrilor de presare este prezentată în fig.12

Fig.12 Amplasarea verticală a cilindrilor de presare a benzii umede

Secția de uscare este alcătuită din 7-8 subsecții, constituite fiecare din 11-12 cilindri metalici de un diametru de , în total 96-98 cilindri, încălziți cu abur în interior (fig.13).

Fig 13 Cilindri metalici de uscare a benzii umede

Fiecare secție de cilindri este antrenată de un singur motor printr-un reductor special ondulatoriu, în două nivele și de lungime mare (fig.14 ).

Fig. 14 Reductor special ondulatoriu în două nivele de antrenare a unei secții

Asamblarea reală a cilindrilor de uscare și a reductoarelor este reprezentată în figura 7. Înfășurând consecutiv acești cilindri fierbinți, plasați în două nivele, banda se usucă definitiv. Temperatura în acești cilindri crește treptat până la maximum, apoi scade treptat. Ultima secție de cilindri este destinată pentru răcirea benzii, de aceea nu se încălzește.

După uscare banda este trecută printr-un sistem de cilindri polizați de oțel, numit calandru sau supercalandru. Presiunea mare dintre acești cilindri () asigură hârtiei netezimea necesară. Însă în mașinile modernizate calandrul este înlocuit cu un sistem de scanare și verificare computerizată on-line a benzii fabricate.

La capătul mașinii banda uscată se înfășoară în suluri mari de un diametru , care sunt deplasate apoi spre un strung special, unde sunt tăiate în suluri mai mici în rezultatul reînfășurării. Viteza de lucru a acestui strung este mai mare decât viteza mașinii.

Partea nereglabilă a MFH și MFC conține un număr mult mai mare de mecanisme diferite, o bună parte dintre care o constituie pompele centrifugale de apă, de ungere și de vacuum, ventilatoarele și altele.

Necătând la identitatea mare și deosebirile menționate dintre mașinile de fabricat hârtie și carton, între ele există și alte deosebiri constructive și tehnologice. În primul rând, datele tehnice principale ale MFH sunt mai ridicate :

viteza mare de deplasare a benzii – până la ;

productivitate înaltă – până la 300000 – 400000 t / pe an;

lățimea mare a benzii – până la 8-10 m;

greutatea relativă a hârtiei – ;

MFC au o lățime, productivitate și viteză de 2-3 ori mai mică, datorate, în primul rând, grosimii și greutății mai mari ai cartonului (). Acești parametri sunt însă invers proporționali cu viteza benzii.

5.3 Calculul puterii și alegerea motoarelor mașinilor de fabricat hârtie sau carton

Sarcina statică a motoarelor MFH sau MFC depinde nu numai de forța de întindere a benzii, ci și de alți factori: de frecările din lagăre, de frecările cu diferite role sau cu pânzele de transportare . Toți acești factori depind, la rândul lor, de un șir de parametri tehnologici și constructivi ai mașinii: de lățimea și viteza ei, de diametrul arborilor sau rolelor, de tipul pânzelor de transportare. Calculul tuturor cestor factori și aprecierea lor este dificilă, de aceea în practică se recurge la metode empirice (experimentale). Acestea din urmă se bazează pe determinarea forțelor sau puterilor relative de întindere, egale cu forțele (puterile), raportate la lățime și la

al vitezei mașinii. Acești parametri relativi sunt determinați însă pentru 2 variante de sarcină: nominală ( și ) și maximală ( și ).

Ca urmare, puterea statică nominală și maximală a unei secții pot fi calculate simplu:

sau

unde – lățimea benzii, ; – viteza maximă a mașinii, ; – numărul de arbori (cilindri) în secție; – pentru cilindrii de uscare; – pentru cilindrii perforați (de sită).

Alegerea prealabilă a motorului de acționare a unei secții se efectuează reieșind din sarcina statică maximală : .

După aceasta se alege reductorul, apoi motorul ales în prealabil se verifică după regimurile de pornire și de suprasarcină. Pentru aceasta se calculează cuplul de pornire și cuplul maximal :

unde – momentul sumar de inerție, ; – viteza unghiulară nominală, ; – timpul prestabilit de pornire, ; – pierderi de rotație; – puterea nominală, ; – randamentul nominal al motorului și al reductorului.

Pentru verificarea motorului la pornire se calculează:

unde

5.4 Cerințele mașinilor de fabricat hârtie și carton către acționările lor electrice

Dintre aceste cerințe pot fi menționate următoarele:

Acționările electrice (AE) reglabile trebuie să fie în grup (cu multe motoare), care să aibă o comandă comună, o pornire și oprire sincronă și o viteză unică.

Pentru a asigura o productivitate maximă, diferite tipuri de hârtii și cartoane, precum și viteze mici de revizie sau reparare, diapazonul de reglare al vitezei trebuie să fie nu mai mic de .

Reglarea vitezei trebuie să decurgă foarte lin, cu accelerări-decelerări care nu depășesc , pentru a exclude ruperea benzii în regimuri dinamice.

Eroarea de stabilizare a vitezei trebuie să nu depășească , pentru a amortiza variațiile tensiunii de alimentare, rezistențelor motoarelor la încălzire și pentru a exclude influența unui mecanism asupra celuilalt prin banda comună, care îi leagă.

Pentru asigurarea unei întinderi optimale a benzii toate acționările trebuie să aibă un semnal comun de prescriere și un semnal de corecție individuală pentru fiecare acționare în limite de în partea umedă și în partea uscată a mașinii, având totodată o apreciere directă sau indirectă a întinderii benzii.

Din considerente tehnologice și economice AE trebuie să fie nereversibile și cu o singură zonă de reglare.

Pentru a exclude influența unui mecanism asupra altuia prin banda comună, trebuie de asigurat o diferență constantă între vitezele acționărilor la reglarea acestora, ceea ce constituie o problemă dificilă.

Pentru a exclude supraîncălzirea motoarelor la viteze mici, ele trebuie să aibă o ventilare exterioară forțată și nu o autoventilare.

Pentru a proteja motoarele și traductoarele de influența negativă a factorilor mediului înconjurător, construcția lor trebuie să aibă o execuție protejată ().

Pentru a proteja sistemul de comandă de semnale parazite și pentru a ridica fiabilitatea izolației lui, precum și pentru a proteja personalul de exploatare de electrocutări,

alimentarea schemelor de forță și a sistemelor de comandă trebuie separată galvanic prin alimentarea de la 2 transformatoare diferite.

Pentru asigurarea unor regimuri optimale și pentru simplificarea operațiilor de pornire și acordare, comanda mașinii trebuie automatizată de la un panou central, folosind, de asemenea, în calitate de rezervă pentru fiecare mecanism câte un panou local de comandă manuală.

Sistemul de automatizare trebuie să coordoneze funcționarea nu numai a mecanismelor reglabile, ci și a celor nereglabile, prevăzând pentru vizualizare niște mnemo-scheme de semnalizare a stării fiecărui mecanism principal.

Sistemul de automatizare trebuie să sigure, de asemenea, măsurarea și controlul parametrilor principali ai mașinii și ai acționărilor electrice individuale, precum și o computerizare a proceselor tehnologice și tehnice.

Sistemul de automatizare trebuie să asigure o protecție fiabilă a tuturor mecanismelor și acționărilor lor față de regimurile de avarie, o oprire automată a mașinii la o defecțiune a oricărui mecanism principal, precum și o semnalizare luminiscentă și sonoră a acestor regimuri.

5.5 Acționări electrice clasice de curent continuu ale mașinilor de fabricat hârtie și carton

Realizarea tuturor cerințelor MFH și MFC, menționate mai sus, precum și puterea ridicată a utilajelor instalate, condiționează elaborarea unui sistem unical de acționare electrică reglabilă în grup al acestor mașini. Până nu demult un astfel de sistem era realizat cu motoare de curent continuu cu excitație separată, alimentate de la redresoare comandate nereversibile cu sistem analogic de reglare automată.

Mașina de fabricat carton a societății „Moldcarton”, proiectată încă în anii 1980, include 27 de acționări individuale nereversibile de curent continuu, dintre care: 7 – pentru cilindrii perforați de formare a benzii umede; 2 – pentru arborele de antrenare a pânzei și a presei de întoarcere; 6 – pentru 4 secții de presare a părții umede; 6 – pentru primele 6 secții de uscare; 2 – pentru presa de acoperire a benzii cu clei; 2 – pentru ultimele 2 secții de uscare; 1 – pentru calandrul de netezire și 1– pentru mecanismul de înfășurare. Fiecare secție de uscare conține 12 cilindri de un diametru de , plasați în 2 nivele și antrenați de un singur motor prin intermediul unui reductor spațial special

Schema cinematică și funcțională electrică a părții umede a acestei mașini cu notații în limba rusă este reprezentată în figura 9.14. Motoarele de acționare a cilindrilor de formare a benzii umede și de presare a ei prin intermediul unor reductoare cu roți dințate, care au coeficienți de reducție diferiți. În această schemă este arătat, de asemenea, diametrul tuturor cilindrilor și rolelor – de apăsare a pânzei pe cilindrii perforați și de direcționare a pânzelor, care asigură transportarea și protecția benzii umede de carton și care se rotesc în inel. Pentru transportare sunt folosite, de regulă, 2 pânze: una inferioară benzii, iar alta – superioară.

Înfășurările de excitație LM1-LM27 ale tuturor motoarelor de acționare M1-M27și tuturor tahogeneratoarelor de curent alternativ BR1-BR27sunt alimentate de la un convertor de excitație comun ПТВ, sistemul de reglare automată al căruia asigură o stabilizare a tensiunii lui de ieșire,

indiferent de variațiile tensiunii rețelei de alimentare de curent alternativ. Sistemul de excitație are transformatorul său de adaptare și separare galvanică T1.

În scopul ridicării siguranței electrice și protecției la semnale parazite, precum și pentru comoditate, schemele de forță ale redresoarelor și sistemele de comandă impuls-fază (СИФУ) ale lor sunt alimentate de la transformatoare diferite – T2-T3 și T4-T5. Sistemul de reglare automată al fiecărui convertor este realizat în variantă clasică : cu regulator interior de curent (PT) și regulator exterior de viteză (PC).

Viteza unică a tuturor motoarelor mașinii este obținută cu ajutorul unui semnal comun de prescriere, aplicat la intrarea sistemelor de reglare automată și generat de un bloc comun de prescriere БВН. Tensiunea de ieșire a acestui bloc este stabilizată și reglată cu ajutorul unui selsin și al unui redresor sensibil la fază, adică fără elemente de contact, care ar putea micșora fiabilitatea sistemului de comandă.

La intrarea fiecărui sistem de reglare se aplică, de asemenea, un semnal de corecție individuală a vitezei motorului în limite de , determinat de un bloc de coordonare a vitezelor motoarelor și de întindere a benzii. Acest bloc este realizat cu amplificatoare operaționale în regim de sumator și inversor, asigurând o întindere optimală a benzii și excluzând influența unui mecanism asupra altuia (prin banda comună), Această influență poate chiar transfera unul sau mai multe motoare în regim de generator, ceea ce impune redresoare reversibile mult mai scumpe. Pentru a evita acest lucru, blocul de coordonare corectează automat toate semnalele de corecție ale acționărilor următoare la variația unei acționări de bază (inițiale).

5.6 Acționări electrice moderne de curent alternativ ale mașinilor de fabricat hârtie și carton

Una din tendințele actuale de ridicare a fiabilității sistemelor reglabile de acționare constă în excluderea traductoarelor din interiorul sau de la arborele motoarelor, precum și de utilizare a celor mai simple și mai fiabile motoare, care sunt cele asincrone cu rotorul în scurtcircuit. Însă caracteristica mecanică naturală a acestor motoare nu este absolut rigidă, viteza și alunecarea lor fiind variabile în funcție de sarcina de la arbore. De aceea sistemele de reglare automată ale convertoarelor de frecvență fără traductor și regulator de viteză nu pot să asigure o precizie necesară de stabilizare a vitezei și o sincronizare a motoarelor asincrone ale mașinilor de fabricat hârtie și carton. Aceste concluzii se referă și la motoarele de curent continuu, deoarece ele au aproximativ aceeași rigiditate a caracteristicii mecanice naturale, ca și motoarele asincrone.

Nu este tot așa însă cu motoarele sincrone. Aceste motoare au o caracteristică mecanică absolut rigidă și independentă de sarcina de la arbore, ceea ce simplifică problema preciziei de stabilizare a vitezei și de sincronizare.

În plus la aceasta, motoarele sincrone au un randament mai mare față de motoarele asincrone, deoarece nu au pierderi de alunecare, iar alimentarea lor de la convertoare de frecvență necesită un sistem de reglare automată mai simplu.

Necătând la acestea, utilizarea largă a acestor motoare a fost stopată, până nu de mult, de 2 dezavantaje ale lor : necesitatea alimentării înfășurării rotorice de excitație cu tensiune de curent continuu prin 2 inele de contact alunecător și a măsurării unghiului de poziție a rotorului cu un traductor (encoder fotoelectronic sau transformator rotativ) corespunzător, care să impună convertoarelor o frecvență unică cu cea a rotorului și un defazaj, egal cu unghiul intern (de sarcină) al motoarelor.

Însă în timpul de față aceste dezavantaje au fost excluse prin excitarea motoarelor prin magneți permanenți și prin obținerea informației despre parametrii principali ai acestor motoare pe baza modelului matematic, măsurând doar parametrii ușor accesibili ai convertoarelor – tensiunea și curentul fazelor lor de ieșire.

În trecut excitarea motoarelor sincrone cu magneți permanenți se putea realiza doar pentru puteri până la 30 kW. În prezent s-a reușit să se ridice această limitare până la 700 kW, ba chiar și mai sus, ceea ce a permis obținerea unor acționări reglabile mai performante decât cele asincrone. Într-adevăr, motoarele sincrone cu magneți permanenți posedă următoarele avantaje :

au un randament mai mare decât cele asincrone nu numai din cauza excluderii alunecării, ci și a pierderilor de excitație (magnetizare);

sunt mai compacte, deoarece nu necesită o răcire a rotorului;

sunt mai fiabile atât din punct de vedere electric – cuplul sincron este proporțional cu tensiunea statorului și nu cu pătratul acestei tensiuni, cât și din punct de vedere mecanic – permit un întrefier mai mare, fără a se micșora factorul de putere ;

necesită un sistem simplificat de comandă și reglare a unui singur parametru – a curentului statoric sau a cuplului , deoarece alunecarea lipsește, iar frecvența statorică este impusă de frecvența de rotație a rotorului;

permit un diapazon de reglare a vitezei mai mare, din aceleași considerente;

asigură o precizie statică absolută de stabilizare a vitezei fără sistem închis de reglare, doar datorită caracteristicii mecanice naturale absolut rigide;

au un moment de inerție mai mic, deoarece raza rotorului este mai mică, ceea ce permite o creștere a rapidității sistemului de acționare în regimuri dinamice.

Figura 16 Schema funcțională a sistemului de reglare automată frecvențială a motorului asincron după principiul DTC

În sistemul de comandă și reglare al invertorului modelul matematic al motorului include 2 convertoare de coordonate trifazate – bifazate fixe ale curenților de fază și a tensiunii redresate în locul tensiunilor alternative afectate de ieșire; un identificator adaptiv al fluxului magnetic, care prevede măsurarea directă a rezistențelor și inductivităților statorice pentru calcularea modulului acestui flux; un bloc de calcul a cuplului și a vitezei motorului. Semnalele calculate de viteză, cuplu și flux servesc ca mărimi de reacție negativă pentru regulatorul proporțional – integral de viteză (PC), regulatorule tripozițional discrete de cuplu (PM) și regulatorul bipozițional de flux (PП). În funcție de semnalele de ieșire ale ultimelor 2 regulatoare (-1,0,1 sau 0,1) sistemul de comandă asigură apoi a astfel de comutare a tranzistoarelor invertorului, ca mărimile reale ale cuplului și modulului fluxului să fie cât mai aproape de cele prescrise. Elementul de prescriere

(ЗИ) asigură o accelerare și frânare dorită a sistemului de acționare, iar blocul de limitare (БО) – o limitare necesară a cuplului și curentului motorului asincron.

Compania ABB a modificat puțin principiul DTC pentru a putea fi aplicat și pentru reglarea automată a motoarelor sincrone cu magneți permanenți. Sistemul de reglare automată în acest caz devine chiar mai simplu. Însă utilizarea în masă a motoarelor sincrone cu magneți permanenți este împiedicată de costul ridicat al acestor magneți, deoarece ei sunt constituiți din pământuri rare și scumpe. În legătura cu aceasta corporația ABB a propus să se înzestreze cu motoare sincrone cu magneți permanenți numai mecanismele principale ale mașinilor de fabricat hârtie sau carton, destinate pentru formarea și uscarea benzii respective, care trebuie să aibă o viteză unică și sincronizată. Toate celelalte mecanisme de deservire a mașinilor, precum și cele din secția de pregătire a pastei, care sunt legate într-un proces tehnologic unic cu secția de fabricare , pot fi înzestrate cu motoare asincrone obișnuite și convertoare de frecvență ACS 800.

O astfel de combinare a sistemelor sincrone și asincrone a fost luată ca bază de către majoritatea companiilor de fabricare a hârtiei și cartonului în procesul de modernizare a mașinilor vechi și de producere a mașinilor noi. Dintre aceste companii cele mai renumite sunt cele finlandeze – Stora Enso, Kotka. M-real și cele germane – Adolf Joss Papierfabric.

Pentru modernizarea unei mașini de fabricat carton compania M-real, de exemplu, a utilizat 29 de acționări sincrone cu magneți permanenți și 72 de acționări asincrone. Toate convertoarele de frecvență ACS 800 ale acestei mașini au o construcție modulară și standardizată, fiind montate într-o sală separată din spatele mașinii și aranjate în 4 rânduri paralele – 2 rânduri în centru și altele 2 la pereți (fig 17).

Necătând la amplasarea lor compactă, fiecare bloc este accesibil, deoarece blocurile de forță sunt montate pe roți, iar cele de comandă – pe rame rotative. Aceste convertoare au un sistem comun de alimentare de la rețea și un sistem comun de răcire. Ca urmare, această mașină produce până la 160000 tone de carton pe an, cu o greutate relativă 170-335 g/m2 și o lățime de 4150 mm, având o viteză maximă de 1500 m/min

Fig. 17 Aspectul general al sălii separate de convertoare de frecvență ACS 800

Fig 18.Variante de cuplare directă a motoarelor ABB la diferite mecanisme

5.7 Sisteme moderne de automatizare ale mașinilor de fabricat hârtie și carton

Întrucât mașinile de fabricat hârtie și carton sunt niște instalații cu foarte multe mecanisme, acționări, organe de lucru, elemente de comandă, reglare, măsurare, protecție, execuție și semnalizare , legate într-un proces tehnologic unic, exploatarea lor fără un sistem unic de automatizare ar fi de neînchipuit.Evident, că această automatizare poate fi parțială sau complexă, în funcție de elementele de automatizare utilizate.

După cum a fost menționat mai sus, în timpul de față această automatizare poate fi realizată cu ajutorul controlerelor programabile industriale de tipul Simatic S7 și al dispozitivelor lor componente, utilizate în diferite ramuri industriale.

Însă corporația internațională ABB – producătorul mondial principal al utilajului electrotehnic și electronic din industria hârtiei și cartonului, din industria metalurgică și din alte ramuri industriale, n-a lăsat neacoperită nici partea de automatizare. Acoperind această parte, compania ABB a elaborat controlerele sale programabile AC800M și panourile lor grafice de comandă și control G2000 și G2010, care sunt dedicate special pentru industria de hârtie și carton și care iau în considerație toate cerințele din această ramură.

Evident, că a fost elaborat, de asemenea, și pachetul de programe (softul) acestor dispozitive. Aceste controlere și panouri asigură comanda, reglarea, controlul și sincronizarea convertoarelor de frecvență ACS 800 ale motoarelor fiecărei secții a mașinilor de fabricare , a motoarelor mecanismelor secției de mărunțire, curățire și pregătire a pastei de hârtie sau carton și a tuturor supapelor de reglare a parametrilor tehnologici : debitului, presiunii, nivelului și temperaturii (OCS).Sistemul de integrare și automatizare a tuturor acestor componente a fost numit PMC800xA (fig..19 ).

Fig.19 Componentele principale ale sistemului integrat de automatizare PMC800xA

Toate aceste elemente și componente, aflate la o anumită distanță unele de altele, sunt legate între ele printr-o rețea industrială de tipul PROFIBUS (fig.20 )

.

Fig.20 Schema generală de automatizare a sistemului integrat PMC800xA

Controlerele programabile AC800 au o componență tipică : blocul de alimentare, procesorul central CPU, modulele de comunicare cu alte controlere, dispozitive și de funcționare în rețea, modulele S800 de multiplicare a numărului de intrări-ieșiri (până la 6000). Ele prevăd 3 limbaje tipice de programare, la fel ca și Simatic S7 : LAD, FBD și STL. În figura 21 sunt arătate panourile grafice de comandă OPC ale controlerelor sistemelor de acționare G2000 și mașinii de fabricare cu schema ei tehnologică G2010.

Fig.21 Panourile de comandă a convertoarelor G2000 și a mașinii G2010

Aceste panouri sunt relativ simple, fiind înzestrate cu 17 butoane și un display grafic convenabil, precum și cu un program de configurare GopTool. Însă particularitatea lor principală constă în simbolurile grafice speciale ale sistemelor de acționare electrică sau ale schemei tehnologice a mașinilor de fabricat hârtie sau carton (fig.22 ).

Fig.22 Schema tehnologică simplificată a mașinii de fabricare de pe panoul G2010

Panourile operatorului G2000 și G2010 se montează nu în sala de convertoare sau de controlere, ci lângă mașină. Pentru aceasta compania ABB a elaborat, de asemenea, niște stații speciale de operare și de computerizare pentru sectoarele principale ale mașinilor de fabricat hârtie și carton. Aceste stații sunt înzestrate cu unul sau câteva computere industriale cu monitor tipic, denumit Proces Portal, cu program special pentru vizualizarea schemelor și proceselor tehnologice ale mașinilor, precum și cu programe tipice – Windows XP, Word, Adobe Acrobat și altele. Două astfel de stații locale ale operatorului sunt reprezentate în figura 9.6, iar alta – în figura 23

.

Fig 23 Stație locală de operare și computerizare

În sistemul integrat PMC800xA intră, de asemenea, și subsistemul de alimentare cu energie electrică și de distribuție a ei către toate mașinile și motoarele de tensiune înaltă 6000 V. Aparatele electrice de comutare, protecție rezervare și distribuție sunt montate într-o sală specială (fig.24 ). Canale speciale sunt prevăzute, de asemenea, și pentru mulțimea de cabluri din sala de alimentare cu energie electrică și până la panourile locale de distribuție.

Fig 24 Sala de alimentare cu energie electrică și de distribuție a ei

=== Fig 10 completata ===

36

=== Fig 14 completata ===

Fig. 14 scrisă

=== SISTEMUL UNITAR DE ACORDARE A ETICHETEI ECOLOGICE IN ROMANIA ===

SISTEMUL UNITAR DE ACORDARE A ETICHETEI ECOLOGICE ÎN ROMÂNIA

AGENȚI ECONOMICI(fabricanți,importatori,prestatori de

servicii,comercianți)

SOLICITARE

(încercări,teste)

(produse,masurători)

Autoritatea Competentă institute specializate de

Comisia Națională Ministerul Mediului și MGA

pentru acordarea Gospodăririi Apelor

etichetei ecologice alte institutecare dețin

laboratoare acreditate

consultare

evaluarea performanțelor produsului

Autoritatea Natională

pentru protecția

consumatorilor

Acordare

Eticheta ecologică

19