Analiza Bugetului Local al Comunei
INTRODUCERE
În România, fiecare comună, oraș, municipiu și sector al municipiului București întocmește buget propriu, în virtutea autonomiei de care dispun. Bugetele locale reflectă fluxurile de formare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor administrațiilor locale, modalitățile de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor. Acestea reprezintă o verigă a sistemului bugetar, alături de: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetul trezoreriei publice si reprezintă instrumente de planificare și de conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale.
Bugetul local reprezintă actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile colectivităților locale pe o perioadă de un an, este folosit ca metodă de a controla tranzacțiile financiare, dar și ca instrument de management și planificare. Ca principală componentă a finanțelor publice, bugetul local grupează procedeele și mijloacele de constituire și întrebuințare a fondurilor bănești de interes public iar ca parte integrantă a sistemului bugetar național îndeplinesc un rol complex de stabilire, coordonare și autorizare a veniturilor și cheltuielilor .
Cred că – cel puțin în ceea ce privește bugetele locale – experiența economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. În fiecare țară, raportul dintre finanțele publice centrale și cele locale este diferit. Gradul de centralizare financiară diferă în funcție de concentrarea administrației țării, de gradul în care organele locale sunt subordonate conducerii centrale. Problemele majore, de interes național, strategic, aparțin finanțării centrale (apărarea, ordinea publică statală, administrația de stat, relațiile externe, sănătatea, învățământul, știința etc.) , iar descentralizarea financiară începe să funcționeze dincolo de limita de la care aria utilizării bunurilor și serviciilor publice de interes național incepe să se restrângă, iar costul comparativ al luării deciziilor la nivel central devine prea ridicat (este cazul anumitor utilități cum sunt: construirea de drumuri, poliția, iluminatul public, gospodăria comunală, transporturile locale, școlile) .
În România, organizarea teritorială a finanțelor publice este asezată pe împărțirea țării în unități administrativ-teritoriale, fiind structurată pe niveluri ierarhice în limitele fiecărei unități administrative: județe, municipii, orașe, comune. Conform clasificațiilor economice și funcționale ONU, folosite în raportările statistice internaționale, structura veniturilor și a cheltuielilor bugetelor locale este comună cu cea a bugetului de stat și se prezintă astfel: veniturile și cheltuielile proprii ale bugetelor locale: sunt reglementate prin Legea privind finanțele publice și Legea privind finanțele publice locale.
Practica atestă că deși noua legislație este orientată spre stadardele internaționale, totuși unele aspecte ale acesteia nu sunt destul de clare, deseori generând diverse interpretări în rândul unitățiilor administrativ-teritoriale. În pofida faptului că legiuitorul tinde să stabilească un cadru normativ adecvat pentru operațiunile din România, se simte, totuși, lipsa unor analize, cercetări științifice temeinice, concluzii complexe și profunde, care ar contribui la perfecționarea reglementărilor actuale privind România. Politica bugetară în România are un grad de instabilitate care corespunde coordonatelor generale ale oricărei țări aflate în tranziție. Ultimele reglementări ale Comisiei Europene au adus modificări în definirea sferei de cuprindere a taxei pe valoare adaugată. Astfel, definițiile au fost revizuite in concordanță cu noile reglementări europene.
Astfel, actualitatea temei este dictată și de noile reglementări cu privire la bugetul local, de regimul juridico-fiscal favorabil și avantajos pentru toți participanții, și de numeroasele hotărâri guvernamentale.
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
Am ales această temă pentru lucrarea mea de licență din dorința de a-mi aprofunda cunoștințele referitoare la bugetele locale pe care le-am dobândit într-o oarecare măsură pe parcursul anilor de studiu și totodată din dorința de a înțelege legislația românească privitoare la acest domeniu.
Scopul și obiectivele de bază ale cercetărilor rezidă în analiza complexă a bugetelor , a naturii lor tehnico-economice, în explicarea tipurilor și categoriilor de bugete, precum și în determinarea locului bugetului în sistemul juridico-fiscal. Cercetările efectuate vor servi drept bază pentru elaborarea recomandărilor necesare, optimizarea interpretării și aplicării normelor ce reglementează nemijlocit relațiile din cadrul instituției .
Pentru atingerea scopului propus se trasează realizarea următoarelor obiective (sarcini) :
Stabilirea premiselor și temeiurilor apariției bugetului în sistemul reglementărilor economice și juridice al României;
Definirea noțiunii generale privind sistemul bugetar;
Clasificarea și analiza fiecărui tip și categorii de buget ;
Definirea bugetului local, identificarea caracterelor specifice ale acestuia,în relațiile economice;
Analiza reglementărilor legislative existentă în România;
Intocmirea si executia bugetelor locale, aprobarea bugetelor locale, precizarea etapelor și a documentelor specifice necesare, precum și modul de întocmire și circuitul acestora;
Analiza veniturilor bugetare si a cheltuielilor bugetare cu precizările particulare;
Aplicatie practica privind bugetul local al Comunei Suatu;
Elaborarea și formularea concluziilor.
Obiect al cercetării îl constituie sistemul bugetului local în România, în toată complexitatea
lui, cu particularizare privind bugetul local al Comunei Suatu, evidențiind analiza veniturilor și a cheltuielilor bugetare care stau la baza fundamentării bugetului local. Bazele metodologice ale cercetării se constituie dintr-o totalitate de mijloace și procedee teoretice și practice strict determinate de cunoaștere a domeniului cercetat, a realității juridice, economice și sociale, printre care un loc dominant îl ocupă procedeele general-științifice: observarea, înregistrarea, clasificarea, generalizarea, inducția și deducția, analiza și sinteza, analogia ș.a. Totodată, au fost aplicate procedee metodice specifice științelor economice, și anume: documentația, colectarea, evaluarea, calculația. Utilizarea metodelor indicate în cercetarea problemei vine să asigure o studiere complexă a acesteia, determinarea esenței și trasarea perspectivelor evoluției fenomenului analizat.
Bazele teoretice ale investigației sunt constituite din lucrările relevante ale unor economiști, profesori, având ca obiect de studiu bugetul, în general. Printre aceștia se regăsesc: Paul A. Samuelson (economist american, laureat al premiului Nobel in 1970 pentru contribuția lui in toate ramurile științei economice) , David Ricardo, Adam Smith, John Stuart Mill, Karl Marx, Alfred Marshall. În lucrare, au fost analizate numeroase surse cu caracter științific și practic.
Bazele normative ale cercetării le constituie cadrul legislativ și normativ în vigoare al României, cu privire la întocmirea si execuția bugetului local, precum și cel ce reflectă evoluția în timp a bugetului local în țară. Bazele practice ale cercetărilor efectuate includ practica juridică, economică și socială a Comunei Suatu. În vederea creării unei viziuni autentice și complexe asupra aspectelor practice cu privire la bugetul local în România, au fost studiate, de asemenea numeroase materiale publicate în reviste de specialitate, precum și în Monitorul Oficial al țării noastre.
Importanța practică a cercetărilor efectuate se exprimă în faptul că ideile înaintate, concluziile și propunerile formulate de autor pot fi utile în procesul de perfecționare a legislației privind bugetele locale în România, pot fi utilizate în practica contractuală a institutiilor publice fără activitate economică, precum și în activitatea știițifică și didactică. Structura și conținutul lucrării de licență sunt dictate de scopul, obiectivele și logica cercetării științifice efectuate. Lucrarea constă din: introducere, motivația, importanța și metodologia cercetării, trei capitole divizate în subcapitole și paragrafe, studiu de caz, concluzii și referințe bibliografice.
CAPITOLUL 1
SISTEMUL BUGETULUI ÎN ROMÂNIA
1.1.Conținutul tradițional și semnificația modernă a bugetului
Cuvântul „buget” provine din vechea limba latină, unde cuvantul „bulga” avea semnificația de sac sau pungă cu bani. Cu aceeași semnificație termenul apare și în limbile europene clasice (bouge, bougette în limba franceză, respectiv budget în limba engleză). În România termenul de buget apare pentru prima dată în Regulamentele Organice. Astfel, în capitolul III din Regulamentul Organic al Moldovei (art.117) care se ocupa de finanțele publice, se întâlnește termenul de „biudje” și expresia „închipuirea cheltuielilor anului viitor”.
Cadrul legal care reglementează funcționarea administrației locale pe tema bugetelor locale include urmatoarele legi:
Constituția României
Legea administrației publice locale (Legea 215 din 23 aprilie 2001, republicată)
Legea finanțelor publice (Legea 500 din 11 iulie 2002,cu modificările ulterioare)
Legea finanțelor publice locale (Legea nr.273 din 21 iunie 2006)
Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr.554 din 2 decembrie 2004)
Legea privind taxele și impozitele locale (Legea 571 din 22 decembrie 2003,republicată)
Legea anuala a bugetului de stat.
Alături de acestea se regăsesc și ordonanțe și hotărâri ale guvernului, ordine ale ministerelor si prefecturilor, hotărâri ale consiliilor județene, hotărâri ale consiliilor locale, dispoziții ale președintelui consiliului județean, dispoziții ale primarului.
Sarcinile finanțelor publice ca sector al activității economico-sociale sunt, în mare măsură, aduse la îndeplinire prin intermediul bugetului ca principal plan financiar. Autoritățile publice sunt obligate să întocmească un plan anual prin care să prevadă suma veniturilor și cheltuielilor publice. Se pretinde astfel, ca veniturile și cheltuielile să fie înscrise într-un document și înfățișate în fiecare an Parlamentului (puterii legislative) pentru analiză și aprobare. Acesta este și primul sens pe care bugetul îl dobândește, cel de document de prezentare și aprobare a veniturilor și cheltuielilor.
Principala motivație pentru întocmirea bugetului este una de natură financiară și constă în aceea că, prin structurarea și dimensionarea veniturilor ce urmează a se colecta și a cheltuielilor publice, se asigură o gestionare rațională a fondurilor publice si se vizează o cheltuire eficientă acestora.
În condițiile finanțelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o listă a cheltuielilor și a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu starea și perspectivele economiei naționale.
„În doctrina modernă este consacrată concepția că bugetul public reprezintă actul juridic necesar pentru stabilirea și autorizarea prealabilă a veniturilor și cheltuielilor publice”.
Doctrina financiară a completat imaginea despre buget și a legat existența acestuia de mersul si starea întregii economii naționale. Astfel, în toate țările dezvoltate noțiunea de buget se referă la două structuri diferite:
Bugetul economiei naționale;
Bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autorităților publice) .
Bugetul economiei naționale se poate definii astfel :
este un program ce se întocmește anual și cuprinde totalitatea veniturilor și cheltuielilor dintr-o economie națională, indiferent dacă acestea sunt publice sau private.
este un ansamblu de conturi ale națiunii, care reflctă pentru anul în curs și pentru anul următor previziunile asupra tuturor agenților economici din țara respectivă.
forma care se întocmește diferă de la o țară la alta.
este un instrument cu ajutorul caruia guvernul se informează asuprca privind bugetul local al Comunei Suatu;
Elaborarea și formularea concluziilor.
Obiect al cercetării îl constituie sistemul bugetului local în România, în toată complexitatea
lui, cu particularizare privind bugetul local al Comunei Suatu, evidențiind analiza veniturilor și a cheltuielilor bugetare care stau la baza fundamentării bugetului local. Bazele metodologice ale cercetării se constituie dintr-o totalitate de mijloace și procedee teoretice și practice strict determinate de cunoaștere a domeniului cercetat, a realității juridice, economice și sociale, printre care un loc dominant îl ocupă procedeele general-științifice: observarea, înregistrarea, clasificarea, generalizarea, inducția și deducția, analiza și sinteza, analogia ș.a. Totodată, au fost aplicate procedee metodice specifice științelor economice, și anume: documentația, colectarea, evaluarea, calculația. Utilizarea metodelor indicate în cercetarea problemei vine să asigure o studiere complexă a acesteia, determinarea esenței și trasarea perspectivelor evoluției fenomenului analizat.
Bazele teoretice ale investigației sunt constituite din lucrările relevante ale unor economiști, profesori, având ca obiect de studiu bugetul, în general. Printre aceștia se regăsesc: Paul A. Samuelson (economist american, laureat al premiului Nobel in 1970 pentru contribuția lui in toate ramurile științei economice) , David Ricardo, Adam Smith, John Stuart Mill, Karl Marx, Alfred Marshall. În lucrare, au fost analizate numeroase surse cu caracter științific și practic.
Bazele normative ale cercetării le constituie cadrul legislativ și normativ în vigoare al României, cu privire la întocmirea si execuția bugetului local, precum și cel ce reflectă evoluția în timp a bugetului local în țară. Bazele practice ale cercetărilor efectuate includ practica juridică, economică și socială a Comunei Suatu. În vederea creării unei viziuni autentice și complexe asupra aspectelor practice cu privire la bugetul local în România, au fost studiate, de asemenea numeroase materiale publicate în reviste de specialitate, precum și în Monitorul Oficial al țării noastre.
Importanța practică a cercetărilor efectuate se exprimă în faptul că ideile înaintate, concluziile și propunerile formulate de autor pot fi utile în procesul de perfecționare a legislației privind bugetele locale în România, pot fi utilizate în practica contractuală a institutiilor publice fără activitate economică, precum și în activitatea știițifică și didactică. Structura și conținutul lucrării de licență sunt dictate de scopul, obiectivele și logica cercetării științifice efectuate. Lucrarea constă din: introducere, motivația, importanța și metodologia cercetării, trei capitole divizate în subcapitole și paragrafe, studiu de caz, concluzii și referințe bibliografice.
CAPITOLUL 1
SISTEMUL BUGETULUI ÎN ROMÂNIA
1.1.Conținutul tradițional și semnificația modernă a bugetului
Cuvântul „buget” provine din vechea limba latină, unde cuvantul „bulga” avea semnificația de sac sau pungă cu bani. Cu aceeași semnificație termenul apare și în limbile europene clasice (bouge, bougette în limba franceză, respectiv budget în limba engleză). În România termenul de buget apare pentru prima dată în Regulamentele Organice. Astfel, în capitolul III din Regulamentul Organic al Moldovei (art.117) care se ocupa de finanțele publice, se întâlnește termenul de „biudje” și expresia „închipuirea cheltuielilor anului viitor”.
Cadrul legal care reglementează funcționarea administrației locale pe tema bugetelor locale include urmatoarele legi:
Constituția României
Legea administrației publice locale (Legea 215 din 23 aprilie 2001, republicată)
Legea finanțelor publice (Legea 500 din 11 iulie 2002,cu modificările ulterioare)
Legea finanțelor publice locale (Legea nr.273 din 21 iunie 2006)
Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr.554 din 2 decembrie 2004)
Legea privind taxele și impozitele locale (Legea 571 din 22 decembrie 2003,republicată)
Legea anuala a bugetului de stat.
Alături de acestea se regăsesc și ordonanțe și hotărâri ale guvernului, ordine ale ministerelor si prefecturilor, hotărâri ale consiliilor județene, hotărâri ale consiliilor locale, dispoziții ale președintelui consiliului județean, dispoziții ale primarului.
Sarcinile finanțelor publice ca sector al activității economico-sociale sunt, în mare măsură, aduse la îndeplinire prin intermediul bugetului ca principal plan financiar. Autoritățile publice sunt obligate să întocmească un plan anual prin care să prevadă suma veniturilor și cheltuielilor publice. Se pretinde astfel, ca veniturile și cheltuielile să fie înscrise într-un document și înfățișate în fiecare an Parlamentului (puterii legislative) pentru analiză și aprobare. Acesta este și primul sens pe care bugetul îl dobândește, cel de document de prezentare și aprobare a veniturilor și cheltuielilor.
Principala motivație pentru întocmirea bugetului este una de natură financiară și constă în aceea că, prin structurarea și dimensionarea veniturilor ce urmează a se colecta și a cheltuielilor publice, se asigură o gestionare rațională a fondurilor publice si se vizează o cheltuire eficientă acestora.
În condițiile finanțelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o listă a cheltuielilor și a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu starea și perspectivele economiei naționale.
„În doctrina modernă este consacrată concepția că bugetul public reprezintă actul juridic necesar pentru stabilirea și autorizarea prealabilă a veniturilor și cheltuielilor publice”.
Doctrina financiară a completat imaginea despre buget și a legat existența acestuia de mersul si starea întregii economii naționale. Astfel, în toate țările dezvoltate noțiunea de buget se referă la două structuri diferite:
Bugetul economiei naționale;
Bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autorităților publice) .
Bugetul economiei naționale se poate definii astfel :
este un program ce se întocmește anual și cuprinde totalitatea veniturilor și cheltuielilor dintr-o economie națională, indiferent dacă acestea sunt publice sau private.
este un ansamblu de conturi ale națiunii, care reflctă pentru anul în curs și pentru anul următor previziunile asupra tuturor agenților economici din țara respectivă.
forma care se întocmește diferă de la o țară la alta.
este un instrument cu ajutorul caruia guvernul se informează asupra situației economico financiare a țării, fiind un buget informativ, orientativ si nu executoriu ( nu are caracter de lege, el nu se substituie bugetului de stat) .
Bugetul public de stat poate fi abordat din punct de vedere juridic și economic.
Sub aspectul său juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede și autorizează în formă legislativă cheltuielile și resursele statului, având character obligatoriu fiind supus aprobării Parlamentului. Reprezintă un act de previziune a resurselor publice și a modului de utilizare a acestuia, elaborându-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este influențată de concepțiile politice, economice și sociale specifice fiecărei perioade. Ca document oficial, bugetul de stat evidențiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua în viitor și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului.
Abordarea economică se referă în special la legătura cu nivelul și evoluția produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB și măsura în care acesta este repartizat pentru formarea brută de capital și consum determină nivelul indicatorilor bugetari și constituie baza evoluției favorabile a resurselor în viitor.
Bugetul devine astfel o declarație de intenții, servind fundamentării politicii economice curente, iar documentul financiar îl întărește, contutând șansele de susținere a programului guvernării. În aceste condiții este evident sensul pragmatic al bugetului actual. Sub învelișul juridic și sensul pragmatic se ascunde și sensul economic al al bugetului-bugetul reflectă ample raporturi economice ce intervin între participanții la acest proces de formare și repartizare a fondului bugetar, participanți ce apar și în postura de contribuabili și de beneficiari. În tot acest proces rolul de redistribuitor îi revine statului.
1.2.Sfera și structura sistemului bugetar
Sistemul bugetar, ca noțiune este forma organizatorică prin care se încasează veniturile bugetului și are loc efectuarea cheltueililor acestuia. Sistemul bugetar este diferențiat în funcție de structura organizatorică a fiecărui stat: tip unitar (Franța, Anglia, Suedia,Romania, etc) și tip federal (SUA, Canada, Elveția etc) . În cazul statului unitar, sistemul bugetar se prezintă în două trepte: bugetul administrației centrale de stat (BACS) și bugetele administrațiilor locale (există la nivelul județelor , sectoarelor, municipiilor, orașelor, comunelor) . Într-un stat federal exista un sistem bugetar pe trei trepte și anume: bugetul federal, bugetul statelor membre ale federației sau ale cantoanelor, landurilor, provinciilor, iar în cadrul acestora bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.În România nevoile de resurse la nivelul societății și posibilitățile de acoperire a acestora sunt reflectate în bugetul general consolidat. Legea privind finanțele publice precizează faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde:
Bugetul de stat
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Bugetele locale
Bugetele fondurilor speciale
Bugetul trezoreriei statului
Bugetele altor instituții cu caracter autonom, în condițiile asigurării echilibrului financiar.
Resursele și cheltuielile reflectate în bugetele menționate anterior, cumulate la nivel național, alcătuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuielile publice totale care, după consolidare prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective, evidențiază dimensiunile efortului financiar public, pe anul respectiv, starea de echilibru sau de dezechilibru, după caz.
Bugetul public este un set de documente complexe cu ajutorul carora se stabilesc, se autorizează și se realizează veniturile și cheltuielile unei autorități publice, în cazul României: statul , județul, municipiul, orașul sau comuna. Prin el se identifică veniturile ce vor fi încasate și cheltuielile ce pot fi efectuate într-un an bugetar și financiar, care la noi corespunde cu anul calendaristic .
Potrivit art. 137 alin. (1) din Constituția României conceptul de buget public național este o noțiune sintetică a trei instituții juridice diferite :
bugetul de stat-și alte categorii de bugete
bugetul asigurărilor sociale de stat
bugetele locale–bugetele unităților administrativ-teritoriale(ale comunelor, orașelor și ale județelor) .
Bugetul reprezintă deci, un plan financiar, ceea ce sugerează ideea de echilibru între două componente: venituri și cheltuieli. Bugetul de stat este o listă a veniturilor și cheltuielilor probabile ale acestuia și comparate în ideea balansării lor și supuse autorizării Parlamentului.
Prin bugetul public se proiectează și se desfășoară activitatea financiară, putând aprecia că bugetul public reflectă activitatea privind finanțele publice ale unui stat.
Dintre trăsăturile subliniate în literatura economică de specialitate pentru bugetul public relevăm:
bugetul este un act previzional, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ și comparativ de venituri publice, indicând veniturile bănești ale statului și destinația acestora exprimată în cheltuieli bugetare;
este un act de autorizare prin care puterea legislativă împuternicește executivul să cheltuiască și să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
este un act anual, anul bugetar, de exercițiu financiar fiind cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea și se poate urmării execuția veniturilor și cheltuielilor;
bugetul public reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor bănești publice, gestionarea, utilizarea și controlul folosirii acestora;
bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalității. Pe baza opțiunilor politice, economice, sociale, bugetul public reflectă politica financiară propriu zisă a statului.
Subliniem faptul că bugetele care compun bugetul public național sunt autonome, având venituri și cheltuieli distincte, se elaborează și se aprobă separat, iar titularii acestora sunt în relații de autonomie. Din rațiuni de sistematizare vom clasifica componentele bugetului public național în trei categorii :
bugetele centrale – bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, împreună cu fondurile speciale constituite pe lângă acestea
bugetele locale: bugetele județene, municipale, orășenești și comunale
bugetele instituțiilor publice.
Fiecare buget cuprinde o parte de venituri și o parte de cheltuieli. La capitolul venituri sunt indicate sursele-impozitele, taxele, etc. și cuantumul acestora pentru un an de zile. La capitolul cheltuieli sunt indicate tipurile de cheltuieli –curente sau de capital și cuantumul acestora pentru un an de zile , precum si destinația cheltuielilor pe domenii.
Natura juridică a bugetului public a generat controverse și opinii diverse în literatura de specialitate. Astfel D..D. Șaguna relevă existența a cinci teorii, referitoare la natura juridică a bugetului de stat:
este un act administrativ
are natura juridică de lege
este un act administrativ și legislativ, în același timp
este un act de planificare
este un plan financiar.
Cu privire la prima teorie aceasta consideră bugetul de stat ca act administrativ, pentru că atât veniturile cât și cheltuielile bugetare sunt simple evaluări de ordin financiar, realizate de agenții administrative. Prin a doua teorie se susține că legea fiind orice decizie emanată de la puterea legislativă, iar bugetul statului constituind un adevărat program de administrație adoptat ca o decizie a legislativului, el este o lege propriu-zisă. A treia teorie presupune că bugetul statului are natura juridică atât de lege cât și de act administrative. A patra teorie susține că bugetul este un act de planificare financiară care, în urma adoptării de către Parlament, printr-o lege emisă în acest scop, dobândește natura juridică de lege. Ultima teorie presupune existența unui plan financiar în care veniturile au un caracter minimal și cheltuielile un caracter maximal, pe durata unui an bugetar, devizat pe cele patru trimestre.
Rolul bugetului este considerat un instrument prin care se realizează alocarea și redistribuirea resurselor și care prezintă utilitate în procesul reglării activității economice și sociale.Bugetul are un rol alocativ, redistributiv și de reglare a vieții economice :
Rolul alocativ reflectă modul de alocare a resurselor fiecărui an bugetar. Statul se poate manifesta ca agent economic, fie prin dezvoltarea unor activități industriale și comerciale proprii, fie participând la finanțarea unor activități în sectorul privat. Existența lor ca bugete anexe se justifică: prin caracterul industrial sau comercial al activității statului și prin scopul finanțării și natura beneficiarului resurselor, atunci când se acordă subvenții sau se finațează acțiuni sociale. Conturile speciale de trezorerie sunt operațiuni în afara bugetului general determinate de condiții specifice privind finanțarea și de caracterul lor provizoriu.
Rolul redistributiv al bugetului este pus în evidență de natura lui specifică, respectiv aceea de instrument ce reflectă relații de mobilizare a resurselor și de repartizare a acestora pentru finanțarea unor activități și acțiuni determinate expres.
Rolul de reglare a vieții economice decurge din importanța bugetului de stat ca instrument cu putere de lege, prin care se reflectă politica economică promovată de guvern.
Bugetul este important din punct de vedere economic deoarece reflectă situția economică a unui stat. Cu cât economia unui stat este mai puternică, cu atât sursele de venit bugetar sunt mai mari și obiectivele publice de realizat pot fi mai multe și mai importante.
Bugetul este important și din punct de vedere politic deoarece el exprima până la un punct concepția fiscală al unui stat, coerența legislației în domeniul și eficiența acesteia .
Importanța și rolul fundamental al bugetului public național în cadrul sistemului finanțelor publice și al relațiilor social-economice pot fi susținute de urmatoarele considerente :
Participă in mod direct la îndeplinirea funcțiilor și sarciniilor statului
Asigură autonomia reală a colectivitaților locale, constituie in cadrul unităților administrativ-teritoriale
Garantează realizarea efectivă a protecției sociale a unor categorii importante din rândul populației
Asigură echilibrul financiar, monetar și valutar al statului
Are un important rol stabilizator al economiei naționale.
O problemă esențială în cadrul procesului bugetar o reprezintă repartizarea veniturilor și cheltuielilor între diferitele nivele ale sistemului bugetar și astfel repartizarea se face în raport cu atribuțiile ce revin la fiecare nivel în realizarea acțiunilor publice. Ca regulă generală, toate impozitele indirecte sunt venituri ale administrației centrale de stat, iar impozitul pe avere se face venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizează între organele administrației centrale și locale, în funcție de sarcinile ce revin fiecărui nivel organizatoric al statului.
CAPITOLUL 2
BUGETELE LOCALE
2.1.Bugetul local în România.Prezentare generală
România promovează și aplică principiile și politicile de descentralizare, autonomie fiscală, democrație locală și regională privind dezvoltarea economică prin accelerarea reformelor economice și instituționale în vederea alinierii la criteriile de performanță economică și la standardele sociale europene. Un stat modern asigură căile, mijloacele și acțiunile prin care permite cetățeanului participarea la luarea deciziilor și gestionarea treburilor care privesc colectivitatea spațial-teritorială în care își desfășoară munca și viața. De asemenea, autonomia nu poate fi reală, efectivă, fără prezența autonomiei în planul mijloacelor umane, materiale, financiare, colectivitățile teritoriale locale având proprii funcționari publici, domeniu(public si privat) propriu, autonomie financiară (buget propriu) .
Structura sistemului bugetelor locale din țara noastră, corespunde orietării spre economia de piață în condițiile existenței unei relații încă strânse cu bugetul de stat, proprie perioadei de tranziție. Se remarcă gradul redus de autofinanțare a bugetelor, de unde rezultă că în România nu poate fi încă vorba de autonomie locală, reală, așa cum prevede Legea nr. 215/2001 ( republicată) privind administrația publică locală.
Conform Constituției României principiul autonomiei locale are în vedere organizarea și funcționarea administrației publice locale pornind de la "dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale, de a rezolva și gestiona în nume propriu și sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în folosul colectivităților locale pe care le reprezintă ", autoritățile administrației centrale, potrivit principiului subsidiarității, intervenind dacă și în masura în care obiectivele acțiunii nu pot fi realizate de autoritățile locale. În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să elaboreze și să aprobe bugetele locale ale comunei.
Gradul de autonomie al finanțelor locale este “ un instrument de măsură “ veritabil al descentralizării.Descentralizarea presupune transferul de atribuții din plan central în plan local pentru o mai bună gestionare a treburilor publice. Elaborarea unei legi a descentralizării reprezintă un punct de plecare pentru o reformă administrativă. Prin intermediul ei se vor clarifica problemele privind repartiția puterilor între aleși și funcționari. Transferul de competență trebuie însotit de transferul resurselor necesare exercitării competențelor. Descentralizarea puterii de la nivelul central către autoritățile locale impune și descentralizarea financiară a veniturilor prin încasarea directă de către autoritățile locale nu numai a impozitelor și taxelor locale, ci și a unor părți cuvenite statului. În plus, autonomia locală, pe lângă cele două resurse financiare principale menționate (încasări din prelevări obligatorii locale și sume cuvenite de la bugetul statului) , permite administrației publice locale să obțină împrumuturi publice de pe piața de capital sau direct de la Trezoreria statului prin subunitățile sate din teritoriu.
Bugetele locale reprezinta partea principală a finanțelor locale prin care se reflectă raporturile economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare realizării acțiunilor social – culturale, economice și de altă natură din competența autorităților administrației publice locale. Acestea reflectă relații economice bănești care apar în procesul repartiției venitului național cu prilejul constituirii și repartizării de fonduri centralizate cu adresare generală la și de la dispoziția unităților administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii unor interese ale colectivităților publice locale. Mai sunt cunoscute și sub alte denumiri ca: bugete ale consiliilor locale, bugete ale unităților administrativ-teritoriale, bugete ale localităților. Bugetul local constă în actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile colectivităților locale, pe o perioadă de un an. Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ-teritoriale care au o personalitate juridică. În România , fiecare comună, oraș, municipiu și sector al municipiului București întocmește buget propriu, în condiții de autonomie.
Structura bugetelor locale evidențiază: gradul de autonomie a administrăției locale față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale, fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale respectiv modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații si de acoperire a deficitelor.Alte definiții enunțate cu privire la bugetul local:
Bugetul local este programul ce cuprinde cheltuielile și veniturile anuale necesare funcționării instituțiilor administrativ-teritoriale și satisfacerii nevoilor publice de interes local și se adoptă printr-o hotărâre, printr-o concordanță cu prevederile cuprinse în bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.
Bugetul local este documentul în care sunt înscrise veniturile și cheltuielile colectivităților locale pe o perioadă de un an, instrumente de planificare și de conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale, a căror structură reflectă gradul de autonomie a administrației locale, față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale.
Organizarea distinctă a finanțelor locale pe baza autonomiei lor financiare este necesară deoarece: comunitățile locale cunosc, cel mai bine, posibilitățile proprii privind resursele bănesti de proveniența publică și în special nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite; permite degrevarea finanțelor centrale de o seamă de cheltuieli; reduce numărul și amploarea fluxurilor bănesti între cele două niveluri structurale ale finanțelor publice; permite o urmărire mai bună a modului cum sunt folosite fondurile financiare publice constituite; finanțele locale satisfac mai bine cerințele de utilități publice în teritoriu, cum ar fi: construirea de drumuri, poliția, iluminatul public, gospodaria comunală.
2.2. Principiile bugetelor locale
La baza elaborării, aprobării și execuției bugetelor locale stau următoarele principii bugetare: principiul unității, principiul universalității, principiul anualității, principiul realității, principiul echilibrului bugetar, principiul subsidiarității, principiul autonomiei financiare locale, principiul adiționalității, principiul proporționalității și principiul publicității bugetului.
2.2.1. Principiile generale ale bugetelor locale
a). Principiul realității –veniturile și cheltuielile bugetelor locale trebuie să fie evaluate astfel încât să reflecte realitatea, să reflecte nivelul efectiv al resurselor ce pot fi procurate pe plan local, precum și cel al nevoilor colectivității. Potrivit acestui principiu trebuie avute în vedere variantele cele mai prudente în realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare, pentru a se evita eventualele dezechilibre care ar putea apărea pe parcursul execuției bugetare. Respectarea acestui principiu depinde de temeinicia calculelor de fundamentare, de veridicitatea informației preluate, de acuratețea metodelor folosite.
b). Principiul echilibrului – în cazul bugetelor locale constă în acoperirea integrală a cheltuielilor pe care le reclamă acțiunile publice locale pe seama veniturilor bugetare, astfel veniturile publice la nivel local trebuie să fie egale cu cheltuielile publice locale în scopul asigurării echilibrului dintre nevoile și resursele colective.. În situația în care veniturile nu acoperă cheltuielile, bugetul aflat în dezechilibru urmează să fie acoperit din împrumuturi contractate de autoritățile publice locale și din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prevăzute prin legea bugetului de stat.
c). Principiul anualității – presupune ca în fiecare an colectivitățile locale să stabilească un buget,buget care trebuie sa conțină previziuni pe maximum un an (veniturile și cheltuielile bugetelor locale sunt aprobate pe o perioadă de un an) și acesta trebuie sa fie executat în anul pentru care a fost votat (operațiunile de încasări și plăți efectuate în contul unui buget local, aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv). Implică aprobarea bugetului local de către autoritățile publice locale competente în fiecare an, perioada de un an fiind cea pentru care acestea acordă „autorizația” de a se încasa veniturile și de a se efectua cheltuielile aprobate prin buget.
c). Principiul publicității – transparența, la nivelul bugetelor locale, este asigurată prin:
dezbaterea publică de către autoritățile publice locale a proiectelor de buget, a conturilor generale anuale de execuție a bugetelor, cu ocazia aprobării acestora;
publicarea în presa locală, precum și afișarea la sediul primăriei și a Consiliilor Județene bugetelor și a conturilor anuale de execuție a acestora.
Presupune aducerea la cunoștința opiniei publice a acestuia. Publicarea bugetelor locale se impune ca o necesitate de informare a cetățeanului privind modul în care se utilizează „banii publici”. Astfel, proiectul bugetului local se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei înainte cu 15 zile de a fi supus aprobării consiliului local. Dezbaterea sa se face în ședință publică, primarul putând cere consultarea cetățenilor prin referendum în problemele privind bugetul local. De asemenea, hotărârea prin care se aprobă bugetul trebuie adusă la cunoștință publică, în condițiile Legii administrației publice locale, ca orice altă hotărâre cu caracter normativ.
2.2.2 Principiile specifice bugetării locale
a). Principiul autonomiei locale – constă în dreptul autorităților publice locale de a elabora, aproba și executa propriile bugete deținând o autonomie financiară deplină. Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, activitățile publice. Acest drept se exercită de către consiliile locale și primari, precum și de către consiliile județene. Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului sau județului, după caz. În consecință, competențele și răspunderile ce revin autorităților administrației publice locale în domeniul finanțelor publice locale sunt depline și exclusive, excepțiile trebuind să fie expres prevăzute de lege. Tot ca o consecință a autonomiei financiare de care se bucură autoritățile publice locale, acestea au dreptul, în limitele legii, de a avea inițiative în acest domeniu. Având autonomie funcțională, unitățile administrativ-teritoriale nu mai sunt incluse cu toate veniturile și cheltuielile lor în bugetul de stat, ci numai cu sumele pe care le varsă, respectiv le primesc de la acest buget.
b). Principiul subsidiarității – se manifestă prin coborârea nivelului de luare a deciziilor, a competențelor și a responsabilităților cât mai aproape de autoritățile alese la nivel local și de cetățenii care le-au acordat încrederea prin alegeri.
c). Principiul adiționalității – constă în aceea că fondurile sau veniturile administrației (județene) superioare nu trebuie să înlocuiască fondurile care se pot constitui la nivelul autorităților administrativ-teritoriale locale. Asemenea fonduri trebuie să fie numai adiționale, adică adăugate, suplimentate veniturilor proprii ale administrației publice a diferitelor diviziuni teritorial-spațiale, cum sunt regiunile, județele, municipiile, orașele și comunele.
d). Principiul proporționalității – cere ca resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege.
e). Principiul unității bugetare – presupune necesitatea ca toate veniturile și cheltuielile bugetare să fie înscrise într-un singur document, și anume bugetul local, aceasta din punct de vedere formal iar din punct de vedere material presupune ca acest document sa conțină toate operațiunile fianciare realizate de colectivitățile publice.Acest principiu arată daca bugetul este în echilibru și oferă o cunoaștere exactă a volumului de responsabilități și de resurse a colectivității, dând mai multă claritate documentelor bugetare.
f). Principiul universalității bugetare – potrivit acestui principiu, veniturile și cheltuielile publice trebuie să figureze în bugetul local cu sumele lor totale, brute, nici un venit și nici o cheltuială neputându-se realiza în afara cadrului bugetar. Astfel se asigură o transparență totală a bugetului local. Deoarece obținerea veniturilor publice determină anumite cheltuieli, este necesar ca veniturile respective să se înscrie în buget cu produsul lor brut, iar cheltuielile cu cifra lor totală, iar nu direct diferența dintre acestea, pentru a se putea cunoaște și controla suma exactă a cheltuielilor publice.
2.3. Procesul bugetar local. Întocmirea și aprobarea bugetelor locale
Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de autoritatea statală competentă cu privire la etapele consecutive ale procedurii bugetare: elaborarea sau întocmirea proiectului de buget, aprobarea acestuia, executarea sa, precum și adoptarea proiectului de buget. Procedura elaborării, aprobării și executării bugetelor locale are la bază principiul autonomiei locale prevăzut atât de Legea finanțelor publice, cât și de Legea administrației publice locale nr. 69/1991. Metodologia elaborării și execuției bugetelor locale este stabilită de Ministerul Finanțelor, ca și în cazul bugetului de stat.
Întocmirea sau elaborarea precum și aprobarea bugetelor locale în condiții de autonomie financiară garantează individualizarea fiecărui buget local în ansamblul bugetelor tuturor comunelor, orașelor și județelor din statul nostru.
Sistemul bugetelor locale cuprinde:
bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și municipiului București;
bugetele locale ale instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz;
bugetele instituțiilor publice finanțate integral din veniturile proprii;
bugetul împrumuturilor externe și interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor spezelor și altor costuri se asigură din bugetele locale și care provin din: împrumuturi externe contractate de stat și subîmprumutate autorităților administrației externe, contractate de autoritățile administrației publice locale și garantate de stat; împrumuturi externe și interne contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale;
bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Fiind parte a bugetului public național, activitatea bugetară la nivel local se circumscrie activității bugetare la nivel național, cunoscând aceleași etape și desfășurându-se pe baza acelorași principii, dar privite prin prisma specificității activității administrației publice locale.
Întocmirea proiectului anual al bugetului și prezentarea lui se face odată cu o prognoză a acestuia, pe următorii trei ani, precum și programul de investiții publice, detaliat pe obiective și pe ani de execuție.Elaborarea acestui proiect de buget cuprinde activitatea de determinare a veniturilor și cheltuielilor la nivelul unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridică ( fiecare comună, oraș, județ, sector al capitalei și Municipiului București ).
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt Președinții Consiliilor Județene, Primarul general al Municipiului București și Primarii celorlalte unități administrativ teritoriale (municipii, orașe, comune). Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea consiliilor locale sau județene ale fiecărei unități administrativ-teritoriale sunt ordonatorii secundari sau terțiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele bugetelor locale, Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice (D.G.F.P.) teritoriale până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca acestea să trimită, Ministerului Finanțelor Publice, proiectele bugetelor locale, pe ansamblul județului, cel mai târziu până la data de 1 iunie a fiecărui an. Ministerul Finanțelor Publice examinează proiectele de buget, respectiv, împreună cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și cu transferurile cu destinație specială, și comunică până la data de 1 iunie a fiecărui an D.G.F.P., limitele acestor sume, precum și criteriile de repartizare pe unitățile administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor de bugete locale de către ordonatorii principali de credite. Proiectele de buget definitivate se depun la Ministerul Finanțelor Publice până la data de 1 august a fiecărui an. Dacă bugetele locale necesită echilibrare prin transferuri din bugetul administrației centrale de stat, definitivarea proiectului de buget se face după consultarea și aprobarea Ministerului Finanțelor.
Ordonatorii de credite răspund de elaborarea proiectului de buget propriu, urmărirea modului de încasare a veniturilor, necesitatea utilizării creditelor bugetare în limitele aprobate prin bugetul propriu, înregistrarea bunurilor aflate în administrare, organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a bilanțurilor contabile și a conturilor de execuție bugetară.
Aprobarea bugetelor locale. Conform dispozițiilor legale, aprobarea bugetelor locale este de competența consiliilor comunale, orașenești și județene și se realizează astfel :
bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile județene și consiliul general al Municipiului București, după caz.
bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral din venituri extrabugetare se aprobă de către consiliile de administrație ale acestora, împreună cu avizul ordonatorului principal de credite.
bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, de către consiliile locale, iar, în funcție de subordonarea acestora, este necesar avizul ordonatorilor superiori.
Proiectele bugetare locale se prezintă spre aprobare consiliilor locale și județene, respectiv Consiliului General al Municipiului București, în termen de maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat.
Proiectul bugetului local este supus dezbaterii consiliului local, județean și Consiliului General al Municipiului București, în termen de 15 zile de la data publicării bugetului de stat, însoțit fiind, de raportul primarului și președintelui consiliului județean sau al primarului general al municipiului București.
Consiliul local, județean și Consiliul General al Municipiului București trebuie să se pronunțe asupra contestațiilor, dacă se vor depune de locuitori în termen 15 zile de la data publicării și afișării proiectului. Se va adopta proiectul bugetului local numai după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, articole și anexe.
Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispozițiilor Legii administrației publice locale privind procedura bugetară locală, sunt necesare urmatoarele acte procedurale :
publicarea proiectelor de buget anuale, astfel încât locuitorii să aibă posibilitatea de a cunoaste prevederile de venituri și cheltuieli publice locale, de a le contesta (daca este cazul) în termen de 15 zile de la data publicării lor;
supunerea proiectelor de bugete spre deliberare consiliilor competente, în prima ședință a acestor consilii dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicării, însoțite de raportul primarului sau al președintelui consiliului județean, precum și de contestațiile depuse împotriva datelor cuprinse în respectivele proiecte de bugete;
deliberarea prevederilor de venituri și cheltuieli bugetare de către membrii comisiilor locale și, respectiv, județene cu obligația de pronunțare asupra contestațiilor depuse, urmată de votarea pe articole și adoptarea bugetului local.
2.4. Execuția bugetelor locale
Constituie toate operațiunile de realizare a veniturilor de la contribuabili, agenți economici și persoane fizice ce au obligația de a achita la termenele stabilite contravaloarea taxelor și impozitelor datorate administrațiilor locale, precum și efectuarea cheltuielilor prevăzute și autorizate prin bugetul local. Derularea acestor acțiuni se poate efectua, atât în numerar, cât și prin virament bancar. Activitatea stabilită prin derularea acestor operațiuni poartă numele de execuție de casă a bugetului. Ea se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei, evidențiată în conturi distincte.
În execuția bugetului de stat sunt implicați funcționari cu atribuții de conducere (ordonatori de credite), cât și funcționari cărora le revin atribuții executive (contabili).
Prin bugetele locale se cuprind și se aprobă, după caz, veniturile și creditele bugetare în structura clasificației bugetare. Execuția bugetelor locale presupune realizarea veniturilor bugetare și efectuarea cheltuielilor bugetare aprobate prin buget. Executia bugetelor locale cuprinde actele si operatiunile de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor prevazute si autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete. Execuția părții de venituri a bugetelor locale este urmarită de către perceptorii și casierii din comune, de către funcționarii serviciilor de impozite, taxe și alte venituri din organele financiare ale celorlalte unități administrative-teritoriale.
Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin trezoreriile locale sau prin unitățile bancare stabilite să încaseze veniturile bugetare locale prevăzute de normele juridice îin vigoare, să finanțeze cheltuielile acestor bugete în limita creditelor bugetare aprobate.
Execuția părții de cheltuieli a bugetelor locale se bazează, la fel ca și execuția părtii de cheltuieli a bugetului statului, pe procedeul „creditelor bugetare" intrebuințate cu aprobarea unor ordonatori de credite.
Veniturile și cheltuielile aprobate în bugetele locale, se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare se aprobă de către:
Ministerul Finanțelor Publice pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor de credite ai bugetelor locale, în termen de 20 zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele locale și ale instituțiilor publice în termen de 15 zile de la aprobarea repartizării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și a transferurilor de la acest buget.
Pe parcursul exercițiului bugetar consiliile locale pot aproba rectificarea bugetelor locale și a instituțiilor publice, în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate a ordonatorilor principali de credite.Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar, iar cheltuielile de personal nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare.Virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificației bugetare și de la un program la altul se aprobă de Consiliul Local, județean și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite, și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.Virările de credite bugetare în cadrul aceluiași capitol bugetar, inclusiv între programele aceluiași capitol, care nu contravin dispozițiilor prezentului articol, legii bugetului de stat sau legii de rectificare, sunt în competența fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate, și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.Propunerile de virări de credite bugetare sunt însoțite de justificări, detalieri și necesități privind execuția, până la finele anului bugetar, a capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare, precum și a programului, de la care se disponibilizează și, respectiv, a capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare și a programului, la care se suplimentează prevederile bugetare.Virările de credite mai sus amintite se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.
Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite efectuate de către ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit destinației stabilite și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Efectuarea acestor cheltuieli bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamente contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.
Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale și ale instituțiilor publice finanțate din aceste bugete este supusă condițiilor specifice procedurii de angajare, constatare a lichidității, ordonanțare și plată a tuturor cheltuielilor din bugetul statului.
Angajament – reprezintă asumarea obligației de a plăti o sumă de bani unui terț, obligație ce rezultă dintr-un act-contract, hotărâre judecătorească sau orice alt act legal.
Lichidarea – este operațiunea prin care se verifică realizarea serviciului în favoarea instituției publice și se stabilește cuantumul plății ce urmează a fi efectuată și are la bază acte justificative.
Ordonanțarea – este operațiunea de emitere a unui ordin de plată a sumei de bani din bugetul local, în favoarea celui îndreptățit de acesta.
Plata – este operațiunea prin care se stinge obligația instituției publice față de persoanele fizice sau juridice, față de care acesta este dator cu o anumită sumă de bani.
Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice iar plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil în limita fondurilor disponibile.Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative, care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor, conform angajamentelor legale încheiate.Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plăți în avans de până la 30% în condițiile dispozițiilor legale.Sumele efectuate,rprezentând plăți în avans, și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate, până la sfârșitul anului, în condițiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de instituțiile publice care au acordat avansurile și se vor restitui bugetului din care au fost avansate, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat și până s-au recuperat, făcând excepție situațiile expres reglementate prin dispoziții legale.
Salariile la instituțiile publice se plătesc o dată pe lună, în perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, iar la instituțiile și serviciile publice, la care salariile se plătesc de două ori pe lună, această prevedere se aplică cu începerea anului 2005.
Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, evidențiindu-se în conturi distincte: veniturile bugetare încasate pe structura clasificației bugetare; efectuarea plăților dispuse de persoanele autorizate al instituțiilor publice, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate potrivit dispozițiilor legale; efectuarea operațiunile de încasări și plăți privind datoria publică internă și externă rezultată din împrumuturi contractate sau garantate de stat; efectuarea altor operațiuni financiare în contul autorităților administrației publice locale; păstrarea disponibilităților reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloare în lei a acestora; alte operațiuni financiare prevăzute de lege.
În execuție, alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se efectuează lunar de către direcțiile generale ale finanțelor publice, pe baza fundamentărilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Veniturile neîncasate și cheltuielile angajate, lichidate și ordonanțate, în cadrul prevederilor bugetare, se va încasa sau plăti, după caz, în contul bugetului anului următor.
Creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept. Disponibilitățile din fondurile externe nerambursabile și cele din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene, rămase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor cu aceeași destinație, și se utilizează în condițiile legii finanțelor publice locale și potrivit acordurilor încheiate cu partenerii străini.Modul de efectuare a execuției bugetare se exprimă, din punct de vedere contabil, prin contul anual de execuție.
Ordonatorii principali de credite întocmesc și prezintă spre aprobare consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, după caz, până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a bugetelor locale, în structura următoare:
la venituri – prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive, încasări realizate.
la cheltuieli – credite bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive și plăți efectuate.
Trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare, care se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice; după verificare, acestea întocmesc și depun la Ministerul Finanțelor Publice situații financiare centralizate privind execuția bugetelor locale, la termenele și potrivit normelor stabilite de acesta.
Ordonatorii principali de credite au obligația să întocmească și să anexeze la situațiile financiare anuale rapoarte anuale de performanță, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate și cele obținute, indicatorii și costurile asociate, precum și situații privind angajamentele legale.
Situațiile financiare anuale, inclusiv anexele la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali de credite spre aprobare consiliilor locale, județene și consiliului General al Municipiului București, după caz.
Încheierea exercițiului bugetar presupune o dare de seamă completă asupra modului de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.Toate actele și operațiunile cu caracter tehnic și normativ, realizate de autoritățile publice competente în scopul elaborării, adoptării, executării și încheierii bugetului local constituie procedura bugetară la nivel local. Aceasta se desfășoară pe parcursul a trei ani calendaristici, deoarece elaborarea proiectului de buget local începe în anul premergător celui pentru care se întocmește, continuă cu executarea, în cursul anului respectiv și se definitivează prin contul de încheiere a exercițiului bugetar, în anul următor.
2.5. Adoptarea bugetelor locale
În construcția bugetelor locale avem două nivele și anume: unul dintre ele se referă la veniturile și cheltuielile realizate pe plan local, iar celălalt la ceea ce se primește de la nivel central. Întregul buget local (și venituri proprii și venituri primite de la nivel central) parcurge traseul proiectării și adoptării trecând prin autoritatea centrală, în speță Ministerul de Finanțe. Cotele și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cotele adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și transferurile cu destinație specială de la bugetul de stat formează venituri ale bugetelor locale și, în consecință, sunt cuprinse ca atare în bugetele unităților administrativ-teritoriale. În stabilirea, aprobarea și distribuirea acestora sunt implicate atât autoritățile administrației publice locale cât și cele ale administrației centrale, competențele lor în materie fiind stabilite prin lege. Procedura bugetară privitoare la aceste venituri se întinde pe parcursul a mai multe luni, debutând prin elaborarea proiectelor de bugete locale la nivelul unităților administrativ-teritoriale de către primarii comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului București, primarul general al Municipiului București și președinții consiliilor județene (ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale).
Până la data de 15 mai a fiecărui an, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale menționați au obligația de a prezenta proiectul de buget pentru unitatea administrativ-teritorială din subordine la direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului de care aparțin. În cazul în care se solicită majorări ale transferurilor, cotelor și sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru anul următor, față de anul în curs, consiliile locale și consiliile județene au obligația de a comunica Ministerului Finanțelor Publice propunerile în acest sens, cu precizarea cauzelor și fundamentărilor care le determină, până la data de 1 mai. Proiectele bugetelor sunt însoțite de note de fundamentare menite în principal să justifice pretențiile financiare ale autorităților locale.
În perioada 15 mai – 1 iunie, direcțiile generale ale finanțelor publice și de la nivel județean centralizează proiectele de bugete locale primite și care cuprind propunerile de cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și propunerile de transferuri cu destinație specială, și depun la Ministerul Finanțelor Publice situația acestora pe ansamblul județelor/Municipiului București, pentru corelarea cu proiectul bugetului de stat. Proiectele de buget pe ansamblul județelor/municipiului București se prezintă Ministerului Finanțelor Publice însoțite de situația unităților administrativ-teritoriale componente la care se propun cote, sume defalcateși transferuri precum și de note de fundamentare a necesității, oportunității, eficienței și eficacității acestora.
Ministerul Finanțelor Publice examinează propunerile de sume defalcate și de transferuri cu destinație specială cuprinse în proiectele de bugete locale pe ansamblul fiecărui județ/Municipiului București și, având situația generală a veniturilor și cheltuielilor previzionate pentru bugetul de stat, stabilește, cu acordul Guvernului, limitele acestor sume, precum și criteriile de repartizare a acestora pe unități administrativ-teritoriale. Ministerul Finanțelor Publice are obligația ca până la data de 1 iulie să comunice direcțiilor generale ale finanțelor publice și ale controlului financiar de stat limitele maxime pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile cu destinație specială, precum și criteriile de repartizare a acestora. În plus județele primesc o nota de fundamentare a deciziei luate de minister.
Direcțiile generale ale finanțelor publice și transmit limitele sumelor defalcate și transferurilor cu destinație specială consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București, urmând ca acestea să informeze ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale asupra limitelor în discuție.
Până la data de 20 iulie, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat noile propuneri pentru proiectele de bugete locale, întocmite cu luarea în considerare a limitelor maxime de sume defalcate și transferuri cu destinație specială stabilite de Ministerul Finanțelor Publice.Urmează o nouă centralizarea a proiectelor de bugete locale pe ansamblul județelor/Municipiului București, centralizare care se realizează de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat și se transmite de către acestea la Ministerul Finanțelor Publice până la data de 1 august a fiecărui an.
Ministerului Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale administrației publice centrale cu bugete proprii, a proiectelor bugetelor locale pe ansamblul județelor/Municipiului București și a bugetului propriu, întocmește proiectul bugetului de stat, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat și proiectele fondurilor speciale, pe care le depune la Guvern, până la data de 25 septembrie, însoțite de proiectele legilor bugetare. Guvernul își însușește proiectele de bugete menționate și le depune spre aprobare la Parlament, cel mai târziu până la data de 10 octombrie, însoțite de un raport privind situația economico-financiară a țării și proiecția acesteia pentru anul care urmează, precum și de proiectele legilor bugetare.
Parlamentul aprobă bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul fondurilor speciale. Cotele și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferurile cu destinație specială, evidențiate pe județe/municipiul București, se cuprind în anexe la bugetul de stat. Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, aprobate prin legea bugetului de stat, o cotă de până la 25% se alocă bugetului propriu al județelor (limta maximă a acestei cote se stabilește tot prin legea bugetului de stat), diferența până la suma totală aprobată pentru fiecare județ revenind comunelor, orașelor și muncipiilor din respectivul județ.
Repartizarea efectivă a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe comune, rașe și municipii se realizează de fiecare consiliul județean, prin hotărâre, cu prioritate acelor unități adminitrativ-teritoriale care înregistrează venituri proprii insuficiente, după consultarea primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a direcțiilor finanțelor publice, în funcție de criteriile de repartizare aprobate prin legea bugetului de stat.
În termen de maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat (care are loc la data publicării ei în Monitorul oficial al României, Partea I), ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele de bugete locale spre aprobare consiliilor locale, consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București. Proiectul de buget local se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei, după care, în termen de 15 zile, este supus aprobării consiliului local, județean și Consiliului General al Municipiul București. Proiectul bugetului local va fi însoțit de raportul primarului, al președintelui consiliului județean sau al primarului general al municipiului București, după caz, precum și de eventualele contestații depuse de locuitori, în termenul de 15 zile de la publicarea/afișarea proiectului. Consiliul local, județean și Consiliul General al Muncipiului București se pronunță asupra contestațiilor, după care adoptă proiectul bugetului local.
Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor, și se aprobă, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferuri de la acest buget, de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Aprobarea pentru aceste sume se face pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise la Ministerul Finanțelor Publice de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.
Pe baza bugetelor locale aprobate de consiliile locale, județene și de Consiliul General al Municipiului București, după caz, direcțiile generale ale finanțelor publice întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui județ/Municipiului București, cu repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor, grupate în cadrul fiecărui județ/Municipiului București pe comune, orașe, municipii/ sectoare ale Municipiului București.
CAPITOLUL 3
VENITURILE ȘI CHELTUIELILE BUGETELOR LOCALE
3.1. Veniturile bugetelor locale
Bugetul local este format din venituri și cheltuieli, grupate pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice. Veniturile și cheltuielile bugetelor, precum și celelalte venituri și cheltuieli evidențiate în afara bugetului local, cumulate la nivelul unității administrativ teritorială, alcătuiesc bugetul general al unității administrativ – teritoriale, care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului financiar public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.
Creditele bugetare aprobate, se utilizează pentru finanțarea funcțiilor administrației publice locale, programelor, proiectelor, activităților, acțiunilor, obiectivelor și a altor asemenea, potrivit scopurilor prevăzute în legi și alte reglementări, și vor fi angajate și folosite în strictă corelare cu gradul previzioanat de încasare a veniturilor bugetare. Potrivit principiului autonomiei locale prevăzut de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează, potrivit atribuțiilor ce le revin în condițiile legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile ce revin autorităților administrației publice locale.Veniturile bugetelor locale reprezintă resurse bănești care revin bugetelor locale, bugetelor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, bugetelor activităților finanțate integral din venituri extrabugetare, în baza unor prevederi legale, venituri formate, în principal, din impozite, taxe și alte vărsăminte.
În țara noastră în conformitate cu legislația în vigoare, veniturile bugetelor locale, se realizează, în majoritatea lor, prin intermediul veniturilor ordinare, veniturile extraordinare fiind acordate – potrivit caracterului lor, în mod excepțional – pentru completarea veniturilor unităților administrativ-teritoriale.La aceste surse se adaugă sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiționale, transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat și unele venituri cu destinație specială.
Veniturile proprii ale bugetelor locale, conform clasificației elaborată de Ministerul Finanțelor și Legii Finanțelor Publice Locale sunt:
venituri fiscale formate din impozite și taxe;
vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale și vărsăminte de la instituțiile publice;
diverse venituri formate din venituri din concesiuni, din amenzi, și imputații, despăgubiri și recuperarea cheltuielilor de judecată;
venituri din capital sunt acelea ce se obțin din valorificarea unor bunuri ale institutelor publice și din vânzarea locuințelor construite din fonduri bănești ale statului.
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciile prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.Veniturile bugetare locale nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.
Ordonanța de Urgență nr.45/2003 privind finanțele publice, prin anexa nr.1, repartizează veniturile în două mari categorii:
venituri proprii – venituri care se prevăd în bugetele proprii ale județelor
venituri proprii – care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor municipiilor, sectoarelor municipiului București și al Consiliului General al Municipiului București.
Veniturile în bugetele locale sunt structurate pe capitole și subcapitole și sunt reflectate în anexa nr. 1 din Ordonanța Guvernului nr.45/2003. Având în vedere principalele trăsături caracteristice ale veniturilor bugetare, acestea pot fi grupate după anumite criterii: regularitatea mobilizării lor la bugetul public, conținutul economic, proveniență.
În funcție de regularitatea mobilizării lor la bugetul public, veniturile bugetare se împart în ordinare și extraordinare :
Veniturile ordinare sunt cele considerate normale, firești pentru constituirea bugetului public, fiind instituite și mobilizate la buget în mod obișnuit. În acestea se includ veniturile fiscale și nefiscale.
Veniturile extraordinare sunt cele instituite și mobilizate în anumite situații deosebite, când veniturile ordinare sunt insuficiente în raport cu necesitățile de mijloace bănești ale autorităților publice. Astfel de venituri se mobilizează pentru înfăptuirea unor obiective considerate a fi excepționale.
Din punct de vedere al conținutului economic, veniturile bugetare sunt structurate în venituri curente, venituri din capital, sume defalcate și transferuri.Veniturile curente dețin ponderea covârșitoare în formarea bugetului, fiind încasate în baza unor prelevări legale care au o mare valabilitate în timp; ele se repetă de la un an bugetar la altul. În funcție de natura lor, veniturile curente se subdivid în: venituri fiscale și nefiscale.
Veniturile fiscale se concretizează în impozitele, taxele și contribuțiile percepute la buget, având caracter obligatoriu nerestituibil. În cadrul veniturilor fiscale sunt percepute:
impozite, taxe și contribuții directe, în cazul cărora suportatorul real este considerat a fi însuși subiectul lor;
impozite și taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor.
Veniturile nefiscale sunt acelea care revin statului în calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate în procesul reproducției economice, cele mobilizate de la regiile publice autonome și de la instituțiile publice, precum și diverse alte venituri.
Veniturile din capital dețin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare și provin din valorificarea prin vânzare a unei părți din avuția națională aflată în patrimoniul public.
Sumele defalcate și transferurile apar ca venituri ale bugetelor locale și au în vedere cedarea de la bugetul central a unei părți din impozitul pe salarii, având drept scop atenuarea dezechilibrelor bugetare ce se înregistrează la nivelul unităților administrativ-teritoriale. În ceea ce privește practica financiară în domeniul constituirii veniturilor bugetelor locale, pe lângă folosirea unor impozite de sine stătătoare, se întâlnește și procedeul de aplicare a unor cote adiționale sau cote defalcate. Adițiunea presupune ca la anumite impozite care constituie surse de venit pentru bugetele centrale se aplică o anumită cotă (procent pe baza căreia se determină suma din totalul impozitului respectiv care rămâne la dispoziția bugetelor locale. În situația practicării defalcării se pot folosii două variante:
din impozitele care sunt considerate surse de venit pentru bugetul central se defalcă o sumă calculată pe baza cotei stabilite care rămâne la bugetul local iar cealaltă trece la bugetul central;
din anumite impozite locale, se poate defalca o sumă care se prelevă la Bugetul central.
Din punct de vedere al provenienței lor, veniturile bugetare sunt interne și externe.
Veniturile de proveniență internă sunt alcătuite din: impozite, taxe, contribuții, venituri de la întreprinderile și proprietățile publice, donații interne, împrumuturi contractate pe piața internă.
Veniturile de proveniență externă îmbracă forma împrumuturilor externe și transferurile externe primite sub forma împrumuturilor nerambursabile.
3.2. Cheltuielile bugetelor locale
Având în vedere impactul pe care serviciile oferite de municipalitate creează sau nu un grad de satisfacție a cerințelor cetățenilor, autoritățile administrației publice locale trebuie să fie interesate să stabilească în mod cât mai realist, obiectiv și eficient acțiunile, obiectivele și serviciile ce pot fi finanțate într-un an bugetar.De altfel și Ordonanța 45/2003 prevede la art. 5 că fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice local, dar și cu prioritățile stabilite de acestea în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective .
Cheltuielile bugetelor locale sunt cheltuielile aprobate și efectuate din bugetele locale, din bugetele instituțiilor și serviciilor publice de interes local și din bugetele activităților finanțate din veniturile extrabugetare, în limita și cu destinația stabilită prin bugetele respective. Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.
Cheltuielile unui buget local se acoperă integral din veniturile bugetului local respectiv. Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Din motivul că, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată, numărul de salariați, permanenți sau temporari, și fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărei instituții publice, iar numărul de salariați aprobat nu poate fi depășit.
Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizare a investițiilor. Programele și fondurile externe nerambursabile și împrumuturile interne și externe se cuprind în anexe la bugetele locale și se aprobă odată cu acestea.
Creditele bugetare sunt sumele aprobate prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exercițiului bugetar sau din exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanța și efectua plăți din buget pentru celelalte acțiuni. Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar.
În clasificația funcțională a cheltuielilor bugetare sunt specificate următoarele părți de cheltuieli privind bugetele locale:
Partea I–a: Cheltuieli pentru servicii publice generale, această denumire fiind întrebuințată în prezent pentru „autoritățile executive” respectiv pentru organele locale ale puterii executive cu diviziunile privind cheltuielile personal, materiale și de servicii. Cu titlul de cheltuieli de personal, pe lângă salarii se prevăd sumele de bani ce se plătesc pentru ore suplimentare, alte drepturi de personal, cheltuieli pentru deplasări, detașări și transferări, precum și sumele de bani necesare plății contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat. Cu titlul de cheltuieli pentru materiale și servicii sunt admise cheltuieli pentru între și gospodărire, iluminat, încălzit, poștă, telefon, cărți și publicații, protocol, furnituri de birou, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată, reparații, protecția muncii și alte cheltuieli materiale și de servicii.
Partea a II-a: Cheltuieli social-culturale cu defalcare privind învățământul, sănătatea, cultura, religia și activitățile sportive și de tineret, precum și asistența socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații.
Cheltuielile privind învățământul sunt defalcate pe forme de învățământ, după cum urmează: cheltuieli cu învățământul preșcolar, cel primar și gimnazial, cel liceal, profesional, post-liceal și special, precum și case de copii, internate, cămine și cantine pentru elevi.
Cheltuielile pentru sănătate privesc dispensare medicale, spitale, sanatorii, și preventorii, centre de transfuzii sanguine, centre de sănătate, diagnostic și tratament precum și case, leagăne de copii, servicii de ambulanță și alte instituții și acțiuni sanitare.
Cheltuielile pentru cultură, activitate sportivă și de tineret privesc bibliotecile publice, muzee, teatre și instituții profesionale de spectacole și concerte, case de cultură, cămine culturale, scoli populare de artă, alte instituții și acțiuni privind cultura, religia și activitatea sportivă și de tineret.
Cheltuielile de asistență socială se referă la căminele de bătrâni și pensionari, cămine pentru copii, cămine spital pentru invalizi și bolnavi cronici, cantine de ajutor social, centre de primire a minorilor, ajutor social, plasament familiar, indemnizații de naștere precum și alocații, pensii, ajutoare și indemnizații de asistență socială.
Partea a III-a: cheltuieli pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape. Din această parte a cheltuielilor bugetelor locale se finanțează întreținerea și repararea străzilor, iluminatul public, salubritate, întreținerea grădinilor publice, a parcurilor și zonelor verzi, energie termică pentru populație, locuințe, alimentare cu apă, stații de epurare a apelor uzate, colectoare și de pompare, rețele, centrale și puncte termice, canalizare și alte acțiuni pentru dezvoltare publică și locuințe.
Partea a IV-a: cheltuieli pentru acțiuni economice cu subdiviziuni privind drumuri și poduri, transport în comun, comunicații de interes public, prevenirea și combaterea inundațiilor și alte cheltuieli pentru acțiuni economice.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Bugetului Local al Comunei (ID: 134684)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.