. Implicatii Manageriale In Gestionarea Activelor Circulante
INTRODUCERE……………………………………………………………pag. 3
Cap. 1 ACTIVE CIRCULANTE
Locul si importanta activelor circulante in cadrul bilantului………..pag. 6
Analiza orizontala a bilantului……………………………………………………..pag. 11
Analiza verticala a bilantului …………………………………………pag. 14
Analiza prin indicatori combinati…………………………………….pag. 14
Prezentarea componentelor……………………………………………pag. 17
Evaluarea activelor circulante………………………………………….pag. 24
Metoda costului mediu ponderat ( CMP ) ……………………………pag. 26
Metoda LIFO …………………………………………………………pag. 28
Metoda FIFO …………………………………………………………pag. 28
Metode de contabilitate a stocurilor……………………………………pag. 29
Inventarul permanent …………………………………………………pag. 29
Inventarul intermitent …………………………………………………pag. 30
Determinarea marimii financiare a stocurilor …………………………pag. 31
Ratele de rotatie a stocurilor ……………………………………………pag. 37
Fenomene negative in gestiunea stocurilor…………………………….pag. 39
Managementul creantelor ………………………………………………pag. 43
Managementul disponibilitatilor si al titlurilor de plasament………..pag. 45
Strategii pentru managementul activelor circulante………………….pag. 47
Cap. 2. PREZENTAREA GENERALA A ~S.C. Aurora S.A
2.1. Istoricul societatii………………………………………………………..pag. 49
2.2. Obiectivele S.C. AURORA S.A. …………………………………… pag. 51
2.3. Prezentarea produselor si a tegnologiei de obtinere a acestora …. pag. 55
2.4. Marketing , promovarea si distribuirea produselor ……………… pag. 60
2.5. Organizarea structurala …………………………………………… pag. 62
2.6. Structura personalului ……………………………………………… pag. 64
2.7. Piata berii din Romania . Principalii competitori …………………. pag. 65
2.8. Managementul gestionarii stocurilor de materii prime , materiale
si produse intermediare …………………………………………………. pag. 69
2.8.1. Aprovizionarea . Situatia principalilor furnizori ……………….. pag. 69
2.8.2. Situatia principalilor clienti ………………………………………. pag. 70
Cap. 3. ANALIZA ECONOMICO FINANCIARA IN PERIOADA 2003 – 2005
3.1. Evidentierea constituirii stocurilor ……………………………….. pag. 86
3.2. Produsele secundare obtinute si destinatia lor …………………… pag. 88
3.3. Optimizarea stocurilor de materii prime …………………………. pag. 91
3.4. Stocurile de produse finite si desfacerea lor ……………………… pag. 92
3.5. Formarea stocurilor de produse finite inainte de desfacere …….. pag. 93
3.6. Situatia creantelor …………………………………………………. pag. 93
Cap. 4. STABILIREA UNEI STRATEGII DE MANAGEMENT AL ACTIVELOR
CIRCULANTE ………………………………………………… pag.100
CONCLUZII SI RECOMANDARI …………………………………… pag. 112
INTRODUCERE
Gestiunea ciclului de exploatare este o sectiune importanta a gestunii financiare a inteprinderii. Relevanta gestiunii ciclului de exploatare este determinate in primul rand de ponderea ridicata a activelor ( si pasivelor ) circulante, in totalul bilantului inteprinderilor. In al doilea rand, operatiile ciclului de exploatare sunt cotidiene, cu un mare grad de repetabilitate si cu o reflectare imediata asupra situatiei financiare, asupra rentabilitatii inteprinderii.
Obiectivul urmarit in gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricarei investitii de capital : cea mai eficianta alocare a capitalului in conditii de diminuare a riscului. Armonizarea relatiei rentabilitate-risc se realizeaza in cea mai mare parte in cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante si surse mobilizate pentru finantarea acestuia. Pentru a raspunde nevoii de rentabilitate, managementul activelor circulante urmareste realizarea de exploatare cu un nivel minim de active circulante. Pentru a raspunde nevoii de diminuare a riscului, managementul activelor circulante urmareste diminuarea riscului rupturii de stoc, a lipsei de lichiditati, situatie care este de obicei insotita de cresterea costurilor de exploatare si de diminuare a rentabilitatii.
Avand in vedere aceste cerinte ale optimizarii relatiei rentabilitate-risc, in mod concret, managementul ciclului de exploatarein ceea ce priveste activele circulante cuprinde determinarea necesarului de active circulante ( de stocuri, de creante si de lichiditati ).
Principala caracteristica a activelor circulante este lichiditatea ridicata a acestora si, deci, posibilitatea acoperirii operative din incasari a datoriilor, a efectuarii unor plasamente de trezorerie si a pastrarii unor rezerve lichide in cont si in casa. Exista un raport specific fiecarei inteprinderi intre cifra de afaceri si nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora.
Notiunea de afacere pune in evidenta urmatoarele componente :
reprezinta un tip de activitati economice proprii si definitorii sistemului de piata;
consta in incheierea si delurarea de tranzactii cu scopul obtinerii, de catre participantii la acestea, a anumitor avantaje;
are un obiect bine determinat, recunoscut de managerii implicate in desfasurarea ei si reflectat in conditiile si modalitatile ei specifice de realizare;
prin afacere managerul-om de afaceri isi exercita in mod direct si efectiv interesele si functiile ce-i revin in cadrul firmei;
conceptia generala si componentele afacerii sunt adoptate in virtutea autonomiei manageriale si a raporturilor tranzactionale, concurentiale sau de cooperare stabilite;
in afaceri, managerul isi asuma anumite riscuri, opereaza cu criterii de rationalitate in materii de optiuni, decizii si evaluare a performantelor;
managerul-om de afaceri elaboreaza obiective, strategii si planuri de actiune pe care trebuie sa le revada in mod sistematic, in functie de context;
prin afaceri se produc si se livreaza bunuri/servicii pe care oamenii le doresc, se creeaza si se pastreaza clientele;
in urma afacerilor se realizeaza beneficii, pentru a atrage potentialii investitori si a-i pastra pe cei existenti;
implicat in afaceri, managerul este dator sa ofere un system stimulativ de recompense materiale si morale care sa mobilizeze resursele umane;
afacerea este un produs ,, nou” care nu exista in momentul contractarii si cumpararii sale de catre client;
afacerea se elaboreaza impreuna cu clientul, in raport cu nevoile si doleantele exprimate de acestea;
in general, vanzarea unei afaceri se face de catre o persoana juridical;
afacerea se deruleaza, de regula, pe termene medii si lungi, iar pe parcursul ei pot apare factori perturbatori si aleatori;
managerul antrenat in afaceri trebuie sa posede perseverenta, calm, stapanire de sine, incredere in fortele proprii, dorinta de a reusi si convingerea ca intotdeauna mai exista cel putin o sansa de a reusi;
in urma derularii unei afaceri nu trebuie sa existe un ,, invingator” si un ,,invins” , ambele parti fiind necesar a iesi in avantaj financiar fata de momentul premergator respectivei actiuni intreprinse. 1
Pornind de la acest raport se pot identifica trei tipuri de management a ciclului de exploatare cu efecte diferite asupra rentabilitatii si a riscului:
un management agresiv,care isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Rentabilitatea ridicata intentionata prin aceasta politica este insotita de riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichiditati si de insolvabilitatea intreprinderii .
(2) un management defensiv care isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati ridicate. Rentabilitatea va fi, in acest caz, afectata de costurile suplimentare ale prudentei in asigurarea cu stocuri a continuitatii activitatii de exploatare.
(3) un management echilibrat (politica) este cel care armonizeaza relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc.
Fig 1. Relatia dintre activele circulante si cifra de afaceri (rentabilitate)
Deoarece exista anumite domenii de activitate, in care in totalul activelor circulante o pondere insemnata o detin stocurile, apare problema unui management cat mai riguros a acestora.
Prin gestiunea stocurilor se cauta raspuns la urmatoarele doua intrebari fundamentale: CAND sa se comande un nou lot de marfa, pentru a satisface cererea in perioada urmatoare si CAT de mare trebuie sa fie acest lot?
_______________________
1. C. Dragomir- Contextul managerial si de marketing al afacerilor economice internationale – Ed. Lux Libris 2001; ( pag 14)
Alegerea criteriului de optimizare a stocurilor este un process de decizie, cu importanta strategica, iar deosebirile in politica de stocuri, de la o intreprindere la alta pot reflecta atat o optica diferita la alegerea criteriilor de optimizare cat si la conditiile diferite de desfasurare a activitatii.
Existenta unei multitudini de criterii implica din partea managerilor firmei o alegere; problema stocurilor ramanand, deci, o problema de optiune.
In primul rand, criteriile de optimizare depend de natura activitatii: de productie sau de intermediere ( comert ). Intreprinderilor comerciale le sunt specifice stocuri a caror structura este unitara, respectiv marfuri ce sunt in curs de realizare catre consumatorii carora le-au fost destinate. Spre deosebire de acestea, intreprinderile producatoare sunt obligate, prin natura activitatii, sa detina in acelasi timp mai multe categorii de stocuri: materii prime, semifabricate, produse finite etc. , intre aceste categorii trebuie sa existe o permanenta corelatie (reducerea dimensiunilor unei categorii este insotita de cresterea alteia si invers).
In al doilea rand, obiectul activitatii firmei isi pune amprenta asupra criteriilor de optimizare a stocurilor, datorita atat caracteristicilor fizice ale produselor comercializate, cat si particularitatilor lor economice.
Ca si particularitati fizice ale produselor, volumul marfurilor aflate in stoc trebuie sa fie corelat cu capacitatea de manipulare si stocaj a punctului de depozitare avut in vedere. In ce priveste perisabilitatea fizica sau chimica a marfurilor, tot ca particularitate fizica, acesta influenteaza hotarator politica de aprovizionare si stocare. Produsele perisabile, nesuportand timp indelungat stocarea, intervalul maxim admis de depozitare devine criteriul primordial de optimizare a dimensiunilor stocurilor, ca o consecinta a managementului aprovizionarii.
Cap. 1. ACTIVE CIRCULANTE
Locul si importanta activelor circulante in cadrul bilantului.
Bilantul contabil este un instrument de reflectare a echilibrului financiar la incheierea exerciciului ca si reflectare materiala ( prin active ) a modului de folosire a capitalurilor proprii si imprumutate. La cel mai general mod, fiecare element de active reprezinta o alocare de fonduri banesti necesara pentru constituirea unei structuri de protectie, conform intentiilor intreprinzatorului. In bilantul contabil, elementele de active se structureaza dupa gradul lor de lichiditate, inscriindu-se intai elementele cel mai putin lichide si anume imobilizarile:
necorporale
corporale
financiare
Acestea reprezinta alocarile permanente (stabile)
Urmatoarele elemente de active sunt cele care au un grad tot mai crescut de lichiditate si anume
stocurile
creantele
lichiditatile
Acestea din urma formeaza asa-numitele alocari ciclice (temporale), din cauza ca recuperarea capitalurilor investite in ele se face, de regula, dupa incheierea unui ciclu de exploatare.
Pasivele din bilantul contabil se inscriu in ordinea exigibilitatii lor si reflecta sursele de provenienta ale capitalurilor. Exista o structurare dupa scadenta a capitalurilor astfel:
capitaluri proprii
– provenite de la asociati
– provenite de la acumularile anterioare (rezerve)
– provenite din surse publice (subventii etc. )
datoriile pe termen lung provenite din:
imprumuturi obligatare
imprumuturi bancare pe termen lung
leasing .
Acestea formeaza impreuna sursele permanente (stabile), care fie nu au o scadenta propriu-zisa (decat in situatii de faliment-cazul capitalurilor proprii), fie nu au o scadenta suficient de indepartata astfel incat intreprinzatorul sa se poata baza pe aceste surse pentru constituirea planurilor sale de perspective.
In bilant sunt trecute apoi elementele cu un grad tot mai sporit de exigibilitatot mai sporit de exigibilitate:
imprumuturi pe termen scurt
furnizori
decontari
care imperuna formeaza sursele ciclice (temporare).
Esenta muncii practice se regaseste in concluziile ce se desprind din bilantul contabil al societatii comerciale, contul de profit si pierderi si datele sintetice pe care le ofera contabilitatea comerciala.
Fiecare societate comerciala este obligata prin lege sa intocmeasca periodic bilantul. Acesta reprezinta un inventar complet a ceea ce are (active) si a ceea ce datoreaza (pasive).
Ca instrument al managementului financiar bilantul reprezinta corelatia dintre mijloacele economice si sursele de formare ale acestora, intr-o relatie de echilibru dintre activ si pasiv asigurata prin rezultatele financiare obtinute in perioada la care se refera situatia patrimoniului. Pentru realizarea acestui scop, bilantul cuprinde doua parti: pareta I ,,Activ” si partea a-II-a ,,Pasiv”.
In activul bilantului se inscriu mijloacele economice dupa componenta lor matriala si destinatia lor in cadrul proceselor economice, iar in pasiv sursele de formare ale acestora.
Bilantul, ca procedeu propriu al metodei contabilitatii, prezinta periodic in mod generalizat si cu acordul etalonului valoric, dubla reprezentare a elementelor patrimoniale, precum si rezultatele obtinute din procesul reproductiei capitalului.
Bilantul contabil se intocmeste obligatoriu anual, precum si situatiile in care unitatile fuzioneaza sau intra in lichidare. Pot fi stabilite si alte perioade de catre Ministerul Finantelor.
Lunar si trimestrial, societatile comerciale, toti agentii economici intocmesc si raporteaza activitatea economico-financiara utilizand urmatoarele formulare:
rezultatele financiare si obligatiile fiscale (lunar si trimestrial) ;
situatia patrimoniului (trimestrial) ;
incasari si plati in valuta (trimestrial).
Bilantul contabil se compune din:
bilant;
contul ,, Profit si pierderi”;
anexe;
raportul explicativ.
Elementele patrimoniale sunt reflectate in posturile de bilant cu doua marimi:
la inceputul exercitiului financiar (anului) ;
la sfarsitul perioadei de gestiune (exercitiului raportat) ;
Bilantul indeplineste doua functii principale:
functia de generalizare periodica a datelor contabile curente, care presupune gruparea acestota dupa insusiri comune in vederea obtinerii unui nr redus de indicatori care sa permita caracterizarea activitatii desfasurate de titularul patrimoniului;
functia de informare , bilantul fiind un instrument prin care se poate caracteriza situatia economico-financiara a societatii comerciale;
In vederea intocmirii bilantului contabil se parcurg urmatoarele lucrari:
inregistrarea tuturor operatiilor ecnomico-financiare in conturi pe baza documentelor justificative ;
verificarea corectitudinii inregistrarilor efectuate in conturi prin intocmirea balantei de verificare ;
verificarea existentului faptic de elemente patrimoniale prin inventariere;
reguralizarea diferentelor intre inventar si datele contabile ;
prelucrarea soldurilor finale din balanta de verificare si trecerea lor in bilant.
Anexele la bilant se prezinta sub forma unor situatii cu privire la aspectele de baza ale activitatii prin care se poate completa analiza si caracterizarea situatiei economico-financiare a societatii comerciale , cum ar fi :
veniturile, cheltuelile si rezultatele firmei ;
profitul si destinatiile acestuia ;
mijloacele circulante ;
fondurile pentru investitii ;
pagubele materiale .
Raportul explicativ prezinta rezultatele analizei effectuate asupra activitatii desfasurate de firma in domeniul economico-financiar .In raport sunt cuprinse date cu privire la :
activitatea productiva ;
acticvitatea de desfacere a productiei si realizarea veniturilor ;
analiza activelor circulante si a surselor de finantare ;
analiza cheltuelilor administrative ;
situatia rebuturilor .
Impreuna cu toate componentele sale , bilantul contabil reprezinta principala sursa de informare , analiza si control asupra activitatii economico-financiare a firmei .
Incelegerea bilantului este deosebit de importanta pentru managerul general si pentru echipa sa , pentru intreg personalul de conducere al firmei .2
Bilantul contabil poate fi regandit din perspectiva celor expuse mai sus astfel incat el sa fie baza constituirii unui bilant financiar intocmit cu scopul simplificarii muncii manageriale . Un astfel de bilant financiar este intocmit respectand strict criteriile lichiditatii si exigibilitatii si poate fi prezentat de exemplu sub urmatoarea forma :
ACTIV PASIV
Fig. 1.1. Structura bilantului financiar.
______________________________
2. I. Petrescu Ghe. Seghete – Fundamentele Practici Manageriale – Ed. Miko (pag. 701)
In expresie algebrica relatiile de calcul devin:
ACTIV= IMOB+ACR+DISP (1.1.)
PASIV= CPR+CRE+CRT (1.2.)
Asa cum am precizat mai sus aceasta regandire a bilantului este facuta doar cu scopul de a evidentia alocarele si sursele lor de acoperire. Acest bilant financiar este, de fapt, un raport pentru uzul managerului financiar. Datele astfel structurate permit, de exemplu, managerului sa vada in ce masura alocarile permanente sunt acoperite din surse permanente si in ce masura din surse temporare si in functie de raportul dintre aceste cifre sa stabileasca o anumita politica in ceea ce priveste activele circulante.
Utilizarea bilantului contabil in analiza financiara poate fi schematizata astfel:
Fig. 1.2. Legatura dintre bilantul contabil, bilantul financiar si analiza financiara.
Deoarece managerul financiar este interesat in permanenta de obtinerea unui echilibru financiar al firmei el poate folosi in acest scop un sistem de indicatori ai echilibrului financiar, intocmit pe baza datelor din bilantul contabil si din cel financiar. Acest sistem de indicatori se poate intocmi facandu-se urmatoarele analize:
analiza orizontala a bilantului
analiza verticala a bilantului
analiza prin indicatori combinati.
Analiza orizontala a bilantului
In cadrul acestei analize se folosesc trei indicatori importanti si anume:
Fondul de rulment ( FR) – care reprezinta arbitrajul intre finantarea pe
termen lung si cea pe termen scurt a firmei. Orice firma se confrunta cu necesitatea acoperirii nevoilor temporare si a celor permanente din anumite surse de finantare. In starea de echilibru financiar trebuie sa avem:
( 1. 3. )
Sau cu alte cuvinte:
( 1. 4. )
Daca tinem cont de relatiile ( 2. 1. ) si ( 2. 2. ) si de egalitatea obligatorie dintre ele atunci obtinem:
=> FR = ( ACR –CRE ) + ( DISP –CRT )
Fondul de rulment poate fi analizat in detaliu in functie de structura capitalurilor permanente ( respective capitaluri proprii CPP si capitaluri imprumutate CIMP ) si anume:
fond de rulment:
-propriu
( 1. 6. )
-imprumutat
( 1. 7. )
Aceasta analiza de detaliu permite relevarea gradului de autonomie institutionala (prin FRP) ca si relevarea gradului de indatorare pe termen lung pentru nevoi de finantare pe termen scurt sau, altfel spus, gradul de dependenta al activitatii de exploatare de piata de capital ( prin FRI ).
Nevoia de fond de rulment ( NFR ) – este cel de-al doilea indicator al analizei orizontale a bilantului si evidentiaza nevoile temporale care au ramas neacoperite in cadrul aceluiasi ciclu de exploatare. Partea ramasa neacoperita ar trebui sa fie cel mult egala cu fondul de rulment, pentru ca in caz contrar exista pericolul unui dezechilibru financiar ce va afecta exercitiile viitoare sau chiar integritatea capitalurilor proprii.
( 1. 8. )
Sau cu alte cuvinte:
( 1. 9. )
Trezoreria neta ( TN ) – este partea din fondul de rulment care depaseste nevoia de fond de rulment si este constituita din activele circulante lichide, care stationeaza intre doua rotatii.
( 1. 10. )
Daca TN > = 0, atunci situatia financiara a firmei este buna, cu conditia ca
excendentul de disponibilitati sa nu ramana neutilizat;
Daca TN < = 0, atunci este posibila aparitia unui dezechilibru financiar in
activitatea firmei. 3
_______________________________
3 Marin Tole, Nicoleta Cristina Tole – Analiza economico-financiara – Ed. Fundatiei Romania de Maine 2003 ( pag. 177 )
1.1.2. Analiza verticala a bilantului
Analiza verticala a bilantului se poate realize cu ajutorul asa-numitilor indicatori de structura, care au drept scop studiul utilizarilor efectiv realizate si a resurselor ce au finantat aceste utilizari. Analiza se realizeaza separate pentru elementele de active si pentru cele de pasiv
In contextul prezentei lucrarii , ne intereseaza indicatorii structurii activului (utilizari) , dar mai exact raportul dintre activele circulante si activele totale ( AC/AT) : analiza factoriala a acestui indicator (adica descompunerea AC pe componente si raportarea lor al AT ) poate releva cresterea stocurilor , crestere ce trebuie corelata cu cresterea volumului productiei sau a disponibilitatilor , ca sa reflecte posibilitatile de plata ale firmei .
1.1.3. Analiza prin indicatori combinati
Aaliza prin indicatori combinati foloseste indicatorii de rentabilitate , de echilibru financiar, de solvabilitate si lichiditate si indicatorii de gestiune cu scopul de a evidentia mai in amanunt situatia financiara a firmei .
In continuare vom prezenta indicatorii ce fac obiectul acestei analize , oprindu-ne inasa asupra acelora care sunt in context cu tema lucrarii noastre :
Indicatorii de rentabilitate
Rentabilitatea capitalurilor proprii:
( 1. 11. )
Rata rentabilitatii dupa activele patrimoniale ( PBR / AT )
( 1. 12. )
unde : CAF – cifra de afaceri
CPP – capitaluri proprii
PBR – profit brut
AT – active totale
Indicatorii echilibrului financiar
Gradul de acoperire a capitalurilor investite ( Resurse stabile / Capitaluri investite )
( 1. 13. )
Gradul de acoperire interna a capitalurilor investite ( CAF / Capital investitie )
( 1. 14. )
Finantarea curenta a nevoii de fond de rulment ( Credite pe termen scurt / NFR )
( 1. 15. )
unde : NFR – nevoia de fond de rulment
Indicatorii lichiditatii si solvabilitatii
Lichidarea generala – reflecta capacitatea firmei de a face fata datoriilor sale din activele circulante pe care le are. Se calculeaza cu ajutorul relatiei :
( 1. 16. )
unde : AC – active circulante
DAT – datorii totale
Recomandabil este ca acest raport sa fie supraunitar, adica datoriile se fie acoperite integral de valoarea activelor circulante.
Lichiditatea relativa – se calculeaza cu relatia :
( 1. 17. )
unde : DTS – datorii pe termen scurt
Marimea acestui indicator este optima cand este cuprinsa in intervalul [ 1,8 ; 2 ].
Test acid – calculat cu ajutorul relatiei :
( 1. 18. )
Marimea optima este situate in intervalul [ 0,8 ; 1 ].
Lichiditatea imediata – se calculeaza cu ajutorul formulei :
( 1. 19. )
unde: DISP – disponibilitati banesti
TP – titluri de plasament
Solvabilitatea generala
( 1. 20. )
Indicatorii de gestiune – care se construiesc raportand un stoc la un flux de aceeasi natura in ceea ce priveste evaluarea contabila, obtinadu-se astfel un indicator al numarului de zile de rotate.
Rotatia stocurilor – care masoara intervalul mediu de stocare pe categorii de stocuri astfel :
# Marfuri : ( Stoc med. de mf. / Cost de achizitie marfa ) x 360 ( 1. 21. )
# Materii prime : ( Stoc med. de mp. / Cost achiz. mp. ) x 360 ( 1. 22. )
# Produse finite : ( Stoc med. prod. finite / Cost complet ) x 360 ( 1. 23. )
unde : mf. – marfa
mp. – materii prime
Rotatia creditului clienti – masoara numarul de zile pe care firma acorda credit commercial clientilor. Indicatorul se calculeaza cu ajutorul relatiei:
( 1. 24. )
unde : CAF – cifra de afaceri ( inclusive TVA ).
Rotatia creditului furnizori – evidentiaza numarul de zile pentru care firma beneficiaza de credit din partea furnizarilor.
( 1. 25. )
unde : Dat. la fz – datorii la furnizori
Cump. de la fz. – cumparaturi de la furnizori ( cu TVA )
Serv. ext – servicii externe ( cu TVA )
Indicatorul global al nevoii de fond de rulment ( NFR/ CAF ).
( 1. 26. )
2. Prezentarea componentelor.
Activele circulante reprezinta ansamblul elementelor patrimoniale care, luate individual, datorita destinatiei si naturii lor, nu au vocatia sa ramana durabil in intreprindere, cu exceptia acelora legate de particularitatile ei ( ciclu lung de fabricatie ). Totusi, starea de fungibilitate a activului circulant este compensate de reinnoirea continua a operatiilor legate de ciclu de aprovizionare, de productie si de comercializare a bunurilor si serviciilor. Aceasta reinnoire antreneaza o cvasipermanenta a unor componente ale activului circulant ( stocuri, avansuri acordate furnizorilor, creante ).
Cunoasterea informatiilor privind activele circulante ale intreprinderii este utila din mai multe puncte de vedere. In primul rand, nevoia de a le pune in relatie cu indatorarea pe termen scurt ( scadenta mai mica de 1 an ), la fel cum indatorarea pe termen lung si capitalurile proprii sunt contrapuse activului imobilizat, pentru aprecierea structurii si a echilibrului financiar al intreprinderii. Exista si nevoia de a proceda la unele rationamente financiare : calculul duratei de rotatie a stocurilor, termanele de incasare a creantelor-clienti etc.
Activele circulante cuprind:
Fig. 1. 3. Componenta activelor circulante.
STOCURI:
stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, bracamente;
stocuri aflate la terti;
produse in curs de executie;
semifabricate, produse finite, produse reziduale;
animale;
marfuri;
ambalaje.
CREANTE:
avansuri acordate furnizorilor ( furnizori- debitori );
clienti si conturi assimilate;
alte creante;
decontari cu asociatii privind capitalul;
TITLURI DE PLASAMENT:
DISPONIBILITATI:
conturi la banci, in lei
conturi la banci, in devize, in tara;
conturi la banci, in devize, in strainatate;
casa in lei;
casa in devize;
acreditive in lei;
acreditive in devize;
alte valori.
Din punct de vedere al naturii lor, stocurile se clasifica in urmatoarele categorii:
Stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar si baricamente.
Materiile prime participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata.
Materialele consumabile ( materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile ) participa sau ajuta la desfasurarea procesului de productie sau, in general, de exploatare, fara a se regasi, de regula, in produsul finit,
Obiectele de inventar reprezinta bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege, pentru a fi considerate mijloace fize, indifferent de durata lor de serviciu, sau dupa o durata mai mica de un an, indifferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora ( echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele, verificatorele, aparatele de masura si control, matritele folosite la executarea anumitor produse si alte obiecte similare).
Baracamentele si amenajarile provizorii sunt bunurile achizitionate sau construite de unitatile patrimoniale pentru executarea lucrarilor si prestatiilor de constructii. Nu se include in aceasta categorie lucrarile de organizare din care, prin demontare sau demolare, nu se recupereaza materiale ( platforme betoniere, drumuri si cai de acces, gropi de var etc. ).
Stocuri aflate la terti.
Acestea reprezinta diferite valori materiale, de natura stocurilor, aflate in curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare la terti, aflate in custodie sau consignatie la terti. In fapt ele sunt stocuri de materii si materiale, de obiecte de inventar, de produse, de animale, de marfuri si de ambalaje, care patrimonial apartin intreprinderii, dar fizic se gasesc la terti sau sunt in curs de aprovizionare.
Productia in curs de executie.
Reprezinta productia care nu a parcurs toate fazele ( stadiile de prelucrare ), prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. De asemenea, productia in curs de executie include si lucrarile, serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate.
d. Semifabricate, produse finite, produse reziduale.
Semifabricatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat pentru o faza de fabricatie ( intr-o sectie ) si care vor continua procesul de fabricatie in alta (e) sectie (i) pentru parcurgerea celorlalte faze sau vor fi vandute tertilor.
Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricatie si au fost depozitate, in vederea vanzarii sau au fost livrate direct clientilor.
Produsele reziduale sunt elemente secundare rezultate din procesul de fabricatie: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri.
e. Animale
Acest pot se refera la animalele nascute sau cele tinere de orice fel ( vitei, miei, purcei, manji, etc. ), cele crescute si folosite pentru reproductie, cele puse la ingrasat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru productia de lana, lapte si blana, precum si coloniile de albine. Animalele de munca reprezinta imobilizari de natura mijloacelor fixe.
f. Marfuri
Sunt acele bunuri care au fost achizitionate pentru a fi revandute in aceeasi stare sau dupa ce au suportat o foarte usoara transformare.
g. Ambalaje.
Acestea sunt bunurile necesare pentru protectia materialelor si marfurilor pe timpul transportului si depozitarii sau pentru o cat mai buna prezentare comerciala a acestora. Este vorba de ambalajele refolosibile achizitionate goale sau o data cu materialele si marfurile aprovizionate, ambalajele confectionate de unitate si cele restituite de clienti in conformitate cu contractile incheiate de acestia. In schimb, ambalajele si materialele de ambalat fabricate si vandute ca atare, fac parte din categoria stocurilor de produse finite. Materialele de ambalat care nu pot fi gestionate ca ambalaje, sunt incluse in categoria materialelor consumabile.
Daca valoarea de inventar a stocurilor si productiei in curs de executie este mai mica decat valoarea de intrare, intreprinderea trebuie sa constituie, pentru minusul de valoare constant, provizioane pentru deprecierea acestor elemente, astfel incat in bilant sa fie prezentate la valoarea lor actuala.
Din punct de vedere al provenientei , creantele pot fi :
Avansuri acordate furnizorilor ( furnizori debitori ).
Aceatea reprezinta , in esenta , creannte generate de acordarea unor sume de bani furnizorilor , inaintea executie comenzilor si contractelor . Avansurile sunt , deci , finantari acordate de catre intreprindere furnizorilor inainte ca datoria sa existe definitiv.
Clienti si conturi asimilate .
Acest post cuprinde creantele cu forma de clienti , efecte de primit , clienti incerti sau in litigiu si clienti-facturi de intocmit .
Creantele-clienti corespund facturilor de vanzarea de bunuri , executare de lucrari si prestare de servicii , care nu au fost inca incasate pana la data inchiderii exercitiului .
Efectele de primit sunt creante generate in momentul in care clientii au acceptat o cambia sau au primit un bilet de ordine . Atat cambia , cat si biletul la ordin sunt efecte comerciale , adica titluri negociabile , care reprezinta creante decontabile , le vedere sau pe termen scurt , in beneficial persoanelor care le poseda . Cambia (numita si scrisoare de schimb sau trata ) este un inscris pe care creditorul numit ,,tragator” da ordin unei alte persoane , numita ,, tras” , sa palteasca o suma determinate , la vedere sau la o anumita data unuei terte persoane numita ,,beneficiar” .Ordinul tragatorului poate sa prevada si varianta platii unei sume de catre tras , la ordinal beneficiarului . Cambia indeplineste trei functii : de instrument de incasare , de instrument de credit si de instrument de plata . Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana , numita ,,subscriptor” , se angajeaza sa verse la o anumita data , o suma determinata unei alte persoane , numita ,,beneficiar” ; plata sumei se poate face si la ordinul beneficiarului . Spre deosebire de cambie , care este create la initiativa creditorului , biletul la ordin este creat le initiative debitorului . Subscriptorul (debitorul) este in acelasi timp ,,tragator” si ,,tras” .
Clienti incerti sau in litigiu reprezinta creantele fata de clientii incerti , rau platnici , dubiosi sau aflati in litigiu . Numitorul comun al acestor spete de clinti este reprezentat de dificultatile cu care acestia se confrunta pe linie de solvabilitate . inregistrarea lor in contabilitate este generata de neincasarea la termen a creantelor aferente , dar aceasta constatare nu este imediata . Alte fenomene trebuie sa contribuie la separarea acestor spete : avizele care au fost adresate clientilor nu au condus la nici un rezultat ; intreprinderea clienta este in dificultate sau , eventual , a intrat in faza de lichidare ; ramura de activitate , regiunea sau tara in care exista si lucreaza clientul traverseaza o perioada de recesiune .
Clienti-factori de intocmit se refera la creantele generate de livrarile de catre terti , pentru care nu s-au intocmit facturi .Creantele in cauza au insa o valoare bine determinata , iar corespondentul lor contabil se regaseste in venituri certe .
Alte creante .
Acest post se refera la creantele salariale , sociale si fiscale determinate ca sold al operatiilor de decontare cu personalul , organismele sociale si bugetul statului . Sunt incadabrile in acest post : avansurile acordate personalului si alte creante in legatura cu acesta ; sumele de incasat de la organismele de asigurari sociale ; creantele reprezentate de sumele varsate in plus fata de cele datorate efectiv bugetului pentru impozitul pe profit
si T V A ; subventiile datorate de bugetul statului ; alte creante generate de sumele virate in plus bugetului statului , referitoare le alte impozite si taxe ; creantele generate de relatiile intreprinderii cu celelalte unitati ale grupului ; creantele fata de debitorii din reclamatii ; pagube materiale si alte creante generate de existenta unor titluri executorii , precum si creante nascute din vanzarea pe credit a unor imobilizari corporale , imobilizari financiare sau titluri de plasament.
d. Decontari cu asociatii privind capitalul.
Reprezinta creanta neta ( soldul ) a relatiilor intreprinderii cu actionarii sai, referitoare la gestiunea capiatlului social.
Titluri de plasament
Acestea sunt titluri achizitionate de intreprindere, in vederea realizarii unui castig de capital sau de venit, intr-un termen scurt. In structura titlurilor de plasament sunt cuprinse : actiuni ( cotate sau necotate ); obligatiuni ( cotate sau necotate ); bonuri de tezaur si bonuri de casa pe termen scurt; actiuni si obligatiuni emise si rascumparate de intreprindere; titluri de creanta negociabile. Spre deosebire de titlurile de participare, titlurile de plasament reprezinta cel mult 10 % din capitalul societatii emitente, atunci cand imbraca forma actiunilor.
Chiar daca, in bilantul contabil, ele sunt reprezentate de un singur post, contabilitatea curenta trebuie sa faca distinctie intre plasamentele care confera un drept de proprietate ( actiunile ) si cele care confera pur si simplu un drept de creanta ( de exemplu, obligatiunile ).
Titlurile de plasament trebuie distinse de efecte comerciale. Desi, ca si efecte comerciale, ele sunt titluri negociabile, totusi, emisiunea lor se face pe categorii de titluri, care ofera titularilor drepturi identice; in plus, ele au, de obicei, o scadenta lunga.
Intreprinderea cumparatoare de titluri de plasament cauta fie utilizarea temporara a unei parti din disponibilitatile sale, in vederea conservarii valorii trezoreriei, fie rentabilitatea plasamentelor sale, prin cresterea veniturilor percepute ( dividente, dobanzi ) si/sau prin realizarea unui plus de valoare, cu ocazia revanzarii.
Plasamentele nu au obiectiv asigurarea unei influente particulare asupra societatii emitente. Ele pot fi tranzitorii sau permanente, pot avea sau nu un caracter speculativ. De exemplu, se poate viza cumpararea de actiuni destinate revanzarii, in momentul in care se va produce cresterea scontata a cursului lor sau cumpararea de obligatiuni atunci cand rata de randament este interesata.
Disponibilitatile
Acestea sunt reprezentate in bilantul intreprinderilor romanesti printr-o serie de posturi : conturi la banci, in lei; conturi la banci, in devize, in tara; conturi la banci, in devize, in strainatate; casa in lei; casa in devize; acreditive in lei; acreditive in devize; valori de incasat; alte valori.
Conturile la banci, casa si acreditivele sunt elemente cu grad inalt de lichiditate; de altfel, ele exprima forma lichida a valorii.
Conturile la banci se refera la lichiditati sub forma de cecuri de incasat si efecte de incasat, efecte remise spre scontare, disponibilitatile din conturile curente deschise la banci, sumele in curs de decontare, dobanzile de incasat generate de disponibilitatile aflate in conturile curente.
Cecurile de incasat sunt inscrisuri primite de intreprindere de la tertele persoane, fata de care are creante, urmand ca astfel de documente sa fie incasate. Cecul este, deci, inscrisul prin care un tragator da ordin unui tras ( banca sa ) de a plati la vederea unui beneficiar o suma determinata.. Pentru realizarea operatiei, tragatorul trebuie sa posede un depozit bancar; altfel spus, contul sau current trebuie sa fie debitor ( pozitiv ) zis a acopere valoarea cecului. Cecurile de incasat nu se confrunta cu lichiditatile. Conservarea cecurilor de catre intreprindere se face in cazuri rare. Din motive legate de rationalizarea muncii administrative, aceasta este tentata sa stranga un numar mai mare de cecuri, inainte de trimiterea la banca spre incasare.
Casa reprezinta totalul lichiditatilor monetare curente ( piese monetare, bilete de banca nationale si straine ) si a altor valori sub forma de timbre fiscale si postale, bilete de tratament si odihna, tichete si bilete de calatorie etc. Lichiditatile din casierie se vor micsora in viitor apropiat, o data cu introducerea si proliferarea, in tara noastra a cecurilor si a cartilor de plata.
Acreditivele, folosite pentru actiuni cu parteneri din strainatate, cuprind acreditivele propriu-zise si avansurile de trezorerie. Acreditivele sunt deschise de unitatile patrimoniale la banci, in vederea achitarii unor obligatii fata de furnizorii de bunuri si servicii pe masura indeplinirii conditiilor aferente acreditivelor ( livrarea de bunuri si prestarea de servicii ). Avansurile de trezorerie reprezinta sumele virate la banci sau sume in numerar, puse la dispozitia personalului sau a tertilor, persoane juridice sau fizice, in vederea efectuarii unor plati in numele unitatii patrimoniale.
Desfasurarea activitatii oricarui agent economic presupune interventia unei mari diversitati de active circulante materiale. Intrucat activele circulante materiale intervin in activitatea economica prin crearea unor stocuri de valori materiale destinate a asigura, dupa caz, continuitatea proceselor de productie, de desfacere si a altor procese economice, ele se mai numesc si stocuri de productie in curs de executie.
1.3. Evaluarea activelor circulante.
Evaluarea activelor circulante materiale intervine in trei momente diferite: la intrarea in patrimoniu ( evaluarea curenta sau contabila ), la inchiderea exerciciului ( evaluare bilantiera ) si la iesirea din patrimoniu sau la darea in consum. Aici ne intereseaza evaluarea curenta la intrarea in patrimoniu si evaluarea la iesirea sin patrimoniu ( sau la darea in consum ).
La intrarea in patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la costul de achizitie – cele procurate de la furnizori; la costul de productie – cele obtinute din activitatea proprie de exploatare; la valoarea de utilitate – cele aduse ca aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit ( donatii, plusuri de inventar ).
Costul de achizitie este format din doua componente structurale: pretul de cumparare si chieltuielile aditionale de achizitionare ( transport, taxe nerecuperabile, comisioane etc.)
Problema care se ridica este modalitatea practica de evaluare in contabilitate a valorilor materiale la costul de achizitie:
o solutie ar fi inregistrarea costului de achizitie al bunurilor cu toate componentele sale ( prêt de cumparare, taxe vamale, cheltuieli de transport, manipulare, comisioane etc. ) direct in conturile de stocuri.
Dezavantaj : unele cheltuieli aditionale nu sunt cuprinse in actul de cumparare al bunurilor, alaturi de pretul de cumparare, ci in documente distincte, care se vor inregistra in contul de diferente si astfel costul de achizitie determinat numai pe baza datelor din contul de stocuri va fi incomplete;
alta solutie este aceea a folosirii a doua serii de conturi: conturile de stocuri in care sa se inregistreze cheltuielile aditionale de aprovizionare indifferent daca acestea figureaza in aceleasi documente cu preturi de cumparare sau in documente distincte.
Costul de productie al unui bun cuprinde: contul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate , celelalte cheltueli directe de productie precum si cheltuelile indirecte de productie determinate ratianal ca fiind legate de fabricatia acestuia .
Valoarea de utilitate este stabilita in functie de pretul pietei , utilitatea , starea si amplasarea bunurilor eventuale .
La iesirea din patrimoniu , bunurile se evaluaeaza prin aplicarea uneia din urmatoarele metode : metoda CMP ( cost mediu ponderat ); metoda FIFO (,,prima intrare – prima iesire” ) , metoda LIFO ( ,, ultima intrare – prima iesire” ) .
Folosirea acestor metode este determinate de faptul ca in conditiile economiei de piata cantitati diferite din acelasi , figureaza in contabilitate la preturi diferite in raport cu sursa de aprovizionare si momentul aprovizionarii cu implicatii in ceea ce priveste evaluarea la iesire a acestor stocuri .
1.3.1. Metoda costului mediu ponderat ( CMP )
Costul unitar mediu ponderat se calculeaza fie dupa fiecare intrare, fie lunar , fie ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile de intrare .
Exemplu : Se presupun uramatoarele miscari de bunuri intr-o gestiune:
Pretul mediu ( P ) se calculeaza cu relatia:
( 1. 27. )
In care:
Vi – valoarea bunurilor din stoc;
V1 – valoarea bunurilor intrate la alt pret;
Ci – cantitatea din stoc;
C1 – cantitatea bunurilor intrate la alt pret.
Varianta 1. Calculul pretului mediu dupa fiecare intrare:
Ve – reprezinta valoarea iesirilor: 853.36 + 533.35 + 223.20 = 1610
In conditiile acestei variante, pentru fiecare fel de material se va realize o singura fisa analitica cantitativ valorica, indifferent de numarul preturilor de cumparare ( costurile de achizitie ) la care respectivul material se procura. Fisa va fi astfel conceputa incat sa permita inscrierea in coloane distincte a preturilor de cumparare ( costurilor de achizitie ) la care se evalueaza intrarile si a costurilor medii ponderate calculate dupa fiecare noua intrare, costuri folosind la evaluarea iesirilor.
Varianta 2. Calculul pretului mediu periodic ( de exemplu lunar ):
P = ( 1000 + 3400 ) / ( 10 + 30 ) = 4400 / 40 = 110 lei
Sf = 110 x 25 = 2750 lei
+ = 4400 lei
Ve = 110 x ( 8 + 5 + 2 ) = 110 x 15 = 1650 lei
Si in cazul acestei variante se va folosi pentru fiecare fel de material, indifferent de numarul preturilor de intrare, o singura fisa analitica, doar ca nu cursul perioadei, iesirile se vor inregistra numai cantitativ, urmand ca inregistrarea valorii iesirilor si stabilirea soldului fisei sa se efectueze numai la sfarsitul perioadei ( linii ) dupa ce in prealabil se determina costul minim ponderat cu relatia aratata.
1.3.2. Metoda LIFO
Aceasta metoda presupune ca bunurile iesite din gestiune sa se evalueze la costul de achizitie ( sau de productie ) al ultimei intrari. Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite se evalueaza la costul de achizitie ( sau de productie ) a lotului anterior, in ordine cronologica.
1.3.3. Metoda FIFO
Potrivit acestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie ( sau de productie ) al primei intrari ( lot ). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie ( sau de productie ) al lotului urmator, in ordice cronologica.
Se folosesc date din exemplu precedent:
In cazul metodelor ,, FIFO” si ,,LIFO” se vor intocmi pentru fiecare fel de material, mai multe fise analitice dupa cum preturile de cumparare ( costurile de achizitie) sunt variate.
Folosirea uneia sau a alteia din cele trei metode de evaluare a iesirilor de bunuri apare ca necesara daca evaluarea acestor bunuri la intrarea in patrimoniu ( gestiune ) se face la costul de achizitie sau de productie.
1.4. Metode de contabilitate a stocurilor.
In conformitate cu regulamentul de aplicare a legii contabilitatii, contabilitatea valorilor materiale se poate organiza dupa doua metode: ,, inventarul permanent” si ,, inventarul intermittent”.
1.4.1. Inventarul permanent
In cazul ,, inventarului permanent” la conturile de stocuri se inregistreaza, pe baza de docmente justificative, toate operatiile de intrare si iesire, astfel incat aceste conturi, prin soldurile lor fac posibila cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric, permitand controlului gestionar, daca in acest scop se efectueaza si inventarierea faptica a stocurilor.
Relatia de calcul specifica conturilor de stocuri in aceasta situatie este urmatoarea:
( 1. 28. )
Si – valoarea stocului existent la inceputul perioadei;
I – valoarea intrarilor in cursul perioadei;
E – valoarea iesirilor in cursul perioadei;
Sf – valoarea stocului existent la sfarsitul perioadei.
Utilizarea ,,inventarului permanent” presupune pentru contabilitatea stocurilor si organizarea evidentei analitice a acestora prin una din urmatoarele metode: metoda cantitativ-valorica, metoda operativ-contabila ( pe solduri), metoda global-valorica, aceasta din urma aplicabila pentru gestiunile de marfuri in unitatile comerciale en-detail.
a. Metoda cantitativ-valorica ( pe fise de cont analtic) presupune tinerea pentru fiecare fel de bun material a cate o fisa de cont analytic pentru valori materiale, in care pe baza documentelor justificative, se inregistreaza atat in etalon cantitativ cat si in etalon banesc, operatiile de intrari si iesiri, stabilindu-se dupa fiecare inregistrare stocul si soldul. Pe de alta parte, la locul de depozitare, se tine in mod similar, de asta data numai in etalon cantitativ (de
regula), cate o fisa de magazine. Periodic, prin confruntarea stocurilor din cele doua categorii de fise, se asigura controlul exacitatii inregistrarii din cele doua evidente. Metoda prezinta o serie de aventaje, printer care asigurarea concordantei datelor dintre evidenta operative si contabilitatea analitica, cunoasterea unor informatiidetaliate cu privire la cantitatile existente din fiecare fel de valori materiale. Dejavantajul acestei metode, constand in volumul mare de munca, poate fi eliminate prin introducerea tehnicii de prelucrare automata a datelor, care sa inlocuiasca numeroase fise cantitativ-valorice tinute.
b. Metoda operativ-contabila (pe solduri) consta in tinerea, la locul de depozitare a evidentei cantitative (fise de magazine) a bunurilor materiale pe categorii (feluri), iar la contabilitate, a evidentei valorice la nivel de gestiuni, iar in cadrul acestora, pe grupe sau subgrupe, dupa caz. In acest mod se elimina multitudinea fiselor analitice cantitativ-valorice care reprezentau un dezavantaj al metodei anterior prezentate. Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta operative tinuta la depozite (pe feluri de bunuri si numai in etalon cantitativ) cu cele, doar valorice, din contabilitatea analitica, se asigura lunar, prin evaluarea stocurilor din fisele de magazine transcrise in ,,Registrul stocurilor”.
c. Metoda global-valorica consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelul gestiunii (cu ajutorul ,, Raportului zilnic sau periodic de gestiune” , intocmit de gestionar) cat si in contabilitatea analitica unde fiecarei gestiuni i se tine evidenta cu ajutorul ,,fisei de cont pentru operatii diverse”. Concordanta dintre cele doua evidente se controleaza periodic prin confruntarea soldurilor, iar in lipsa concordantei, prin asa numitul ,,punctaj”. Aceasta metoda se aplica in principal, pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul, unde numarul operatiunilor zilnice fiind foarte mare, aplicarea altei metode, in conditiile lipsei dotarii tehnice corespunzatoare, este incoperanta.
Indiferent de metoda de contabilitate analitica a stocurilor, pe langa verificarea concordantei dintre datele evidentei operative si ale contabilitatii analitice este necesar si controlul concordantei dintre contabilitatea analitica sic ea sintetica prin intocmirea periodica a balantelor de verificare.
1.4.2. Inventarul intermittent
In cazul ,,inventarului intermitent” , in contul de stocuri se inregistreaza pe baza de documente justificative intrarile, in timp ce iesirile se stabilesc si se inregistreaza in contabilitate numai la sfarsit de perioada, dup ace in prealabil, in acest scop s-a efectuat inventarierea stocurilor. Iesirile, in acest caz, se determina ca diferenta intre stocurile initiale, plus valoarea intrarilor pe de o parte si valoarea stocurilor determinate prin inventariere, pe de alta parte.
Relatia de calcul specifica conturilor de stocuri in acest caz va fi urmatoarea:
( 1. 29. )
In aceste conditii, controlul gestionar prin inventariere nu este posibil, intrucat soldul faptic stabilit cu aceasta ocazie, in lipsa determinarii soldului scriptic, nu are cu ce se compara, considerandu-se correct. In consecinta, si iesirile determinate pe baza relatiei de calcul de mai sus se considera a fi corecte fara a se putea stabili eventualele furturi.
Inventarul intermittent in conformitate cu prevederile de aplicare a legii contabilitatii, poate fi aplicat in unitatile patrimoniale din categoria celor mici si mijlocii.
1.4.3. Determinarea marimii financiare a stocurilor
Trebuie intotdeauna facuta distinctie intre marimea fizica sic ea financiara a stocurilor. Stocurile in marimea fizica exprima cantitatea de materiale si de produse necesara desfasurarii continue si ritmice (fara intrerupere) a activitatii de exploatare, avand in vedere faptul ca aprovizionarea este discontinua. Marimea financiara a stocurilor exprima nevoia de capitaluri pentru a finanta procurarea si pastrarea stocurilor in merime fizica. Nu intotdeauna marimea financiara a stocurilor este egala cu valoarea stocurilor in marime fizica (stoc x pret de achizitie si depozitare) deoarece in perioada de gestiune stocurile isi modifica volumul prin trecerea lor permanenta in consum (de la marimea maxima in momentul constituirii pana la epuizare in momentul unei noi reconstituiri).
Privind din punct din vedere al gestiunii de stocuri , intregul circuit economic al activelor circulante se prezinta ca o succesiune de stocuri in toate fazele ciclului de exploatare ( aprovizionare , productie , desfacere ) de marimi fizice diferite si valori crescatoare pe unitatea de masura . Valoarea unei unitati de stoc este crescatoare pe masura inaintarii in circuitul economic , la valoarea initiala (cheltuieli cu materia prima ) adaugandu-se cheltuielile de prelucrare din fazele de productie si desfacere parcurse ( cheltuielile cu salariile , cheltuieli sociale , amortizarea etc. ), precum si cheltuielile de stocare ale acesteia ( dobanzi , amortizarea depozitului , pierderi etc. ) .
Marimea financiara a acestei succesiuni de stocuri pe toata durata ciclului de exploatare este suma cheltuielilor cu constituirea si pastrarea ( pana la darea lor in consum ) a stocurilor curente , a stocurilor de siguranta si a altor tipuri de stocuri necesare activitatii de exploatare .
Spre exemplu , marimea financiara (Mf) a stocului current in faza de aprovizionare se calculeaza astfel :
30. )
Unde: c – valoarea stocului in momentul constituirii
i – inventarul dintre doua constituiri successive ale acestui stoc
Daca se considera ca are loc constituirea instantanee a stocului current la intreaga sa marime ( sin u treptat ), iar trecerea in consum a materialelor are loc treptat si continuu pana la epuizarea stocului ( in momentul unei noi reconstituiri ), atunci curba de variatie a nivelului cheltuielilor ocazionate de stocul curent este o dreapta ( ct 1 ) care uneste punctele reprezentand costul maxim in momentul constituirii – t 0 – cu costul minim in momentul epuizarii – t 1. Ecuatia dreptei este de forma y = ax + b. Cand x = 0, atunci y = b si reprezinta punctual de intersectie al dreptei cu axa verticala, iar pentru y = 0, dreapta intersecteaza axa orizontala in care x = -b/a sau a = -b/x.
Cheltuieli Mf
Timp
t 0 i t 1
Fig. 2.4. Marimea financiara a stocului current.
Inlocuind termenii ecuatiei generale a dreptei cu valorile ce caractetizeaza stocul curent , obtinem :
( 1. 31. )
Reprezentand ecuatia variatiei cheltuielilor ocazionate de stocul current, in care, daca x = 0, atunci y = 0, atunci x = i.
Cheltuielile ocazionate de stocul current ( Nec crt ) vor fi date de suprafata marginita de curba de variatie a acestora ( dreapta y ) si asimptotele orizontale ce trec prin punctele de nivel maxim si minim ale stocului. Calculul suprafetei este dat de integrala functiei:
( 1. 32. )
Pe intervalul de la t 0 la t 1:
( 1.33. )
Pentru to = 0 si tl = i, calculul suprafetei devine:
( 1. 34. )
deci:
( 1. 35 )
Din ultima relatie se observa foarte usor ca rezultatul exprima bine-cunoscuta arie a triunghiului si ca marimea financiara a stocului curent ( Mfcrt ) este egala cu costul mediu al stocului inmultit cu intervalul intre doua aprovizionari.
Daca se cunoaste costul tuturor stocurilor curente constituite in toate fazele ciclului de exploatare, atunci marimea financiara a tuturor stocurilor curente ( Mfcrt ) va fi egala cu suma cheltuielilor ocazionate de stocurile curente de materiale si de produse aflate in toate fazele ciclului de exploatare.
Deoarece in fiecare firma exista diferite categorii de stocuri in diverse cantitati si cu diverse valori, apar doua probleme importante in ce priveste gestiunea acestora, probleme pe care un management eficient al stocurilor trebuie sa le rezolve. Aceste probleme se refera la:
a ) nivelul optim al stocurilor din punct de vedere al costurilor;
b ) structura stocurilor dupa ponderea valorica in totalul activelor circulare.
a ) Nivelul optim al stocurilor poate fi abordat din mai multe puncte de vedere:
Stoc nul daca firma foloseste modelul de aprovizionare ,,just in time “ ( adica se aprovizioneaza atunci cand are nevoie si este capabila sa transfere cheltuielile de transport pe seama furnizorilor );
Stoc optim in functie de cheltuielile totale ocazionate cu stocurile.
In acest caz trebuie sa impartim aceste cheltuieli in doua grupe:
cheltuieli de aprovizionare ( Ca ), in care includem cheltuielile cu studiul pietei, cele cu salarizarea persoanelor ce fac aprovizionarea, cheltuieli cu intocmirea documentelor de aprovizionare ca si cheltuielile cu controlul marfurilor.
Cheltuielile totale de pregatire a comenzilor, intr-un exerciciu financiar, vor fi cu atat mai mici cu cat marimea comenzilor va fi mai mare.
cheltuieli de depozitare ( Cd ), in care se include cheltuielile cu transportul, manipularea, depozitarea, degradarea stocurilor, ca si cheltuielile pentru achizitionarea stocurilor.
Cum stocurile sunt epuizabile , prin darea lor in consum sau prin vanzare , cheltuielile de depozitare sunt o medie a cheltuielilor din prima zi a constituirii stocului si cele din ultima zi de existenta ( practic , costul de unitate de stoc –Cd – se corecteaza cu coeficientul ½ , cum se arata in figura 2.5.).
Marimea stocului
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Timp
Fig. 2. 5. Relatia dintre caracterul variabil al stocului
si marimea cheltuielilor de depozitare
Modelul Wilson – Whitin care optimizeaza marimea stocului porneste de la relatia costului total:
( 1. 36. )
Minimul costului total se obtine in punctul in care derivata intaia a costului total in raport cu marimea stocului este egala cu zero:
( 1. 37 )
In care: S – marimea optima a stocului
N – necesarul anual de aprovizionat
Ca – costul fix unitar pentru pregatirea unei noi aprovizionari
Pa – pret unitar de aprovizionare
Cd – costul de depozitare pe unitatea de stoc
Marimea optima a stocurlor este cea care armonizeaza relatia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare ( Ca ) care variaza in funcie de numarul de aprovizionari si cele de depozitare ( Cd ) variabile in raport cu marimea stocurilor. Se demonstreaza usor ca acesta marime optima a stocurilor este cea care minimizeaza cheltuielile totale ( CT ) cu formarea stocurilor si maximizeaza rentabilitatea activitatii de exploatare ( fig. 2.6. ).
Fig. 2. 6. Evolutia cheltuielilor cu formarea stocurilor
in raport cu numarul de aprovizionari.
b) Structura valorica a stocurilor: managerii trebuie sa optimizeze stocurile si in functie de ponderea lor valorica pentru a fi mai bine gestionate. Pentru aceasta cerinta se poate folosi metoda ABC in care stocurile se impart in trei grupe:
– grupa A (,,putine, dar valoroase” ): articole de active circulante de valoare mare pe unitatea de masura, dar cu pondere mai mica in numarul total de articole; pentru acestea se recomanda reaprovizionarea la intervale mici;
grupa B: articole de active circulante de valoare medie si cu pondere medie in numarul total de articole;
grupa C: ( ,,multe, dar marunte” ): articole de valoare mica pe unitatea de masura, dar cu pondere ridicata in numarul total de articole.
Ponderea din nr. total de articole
Ponderea totala
Fig. 2.7. Modelul ABC de gestiune a stocurilor
Metoda ABC permite:
o urmarire detaliata a stocurilor din grupele A, B si o determinare a marimii matematice optime a acestora, astfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea si pastrarea lor sa fie minim;
o urmarire globala a stocurilor din grupa C ( materiale si produse diverse ) care se vor aproviziona in loturi mari pentru perioade mari de timp pentru a reduce , in acest fel , cheltuielile de transport-aprovizionare.
Mai este cunoscuta si sub denumirea de sistem de optimizare selective , a carui esenta consta in tratarea diferentiata a sortimentelor ce fac obiectul gestiunii stocurilor.4
Efectele economice generate de aplicarea sistemului de gestiune ABC sunt multiple; ele se transmit asupra principalilor indicatori folositi in aprecierea activitatii economico-productive si financiare . De regula , obietivul principal al conducerii proceselor de stocare consta in formarea unor stocuri de materiale cat mai mici , dar care sa asigure alimentarea ritmica a consumului. Indeplinirea unui asemenea obiectiv este conditionata de mai multi factori , intre care o importanta deosebita prezinta politica frecventiala adoptata ; pe aceasta linie , sistemul ABC prevede ca la materialele din zona A , care prin valoare mare in consum influenteaza hotarator capitalul circulant si , deci , viteza de rotatie a acestuia se accelereze frecventa livrarilor in raport cu celelalte zone si in special cu zona C .
1.5. Ratele de rotatie a stocurilor.
Stocurile sunt supuse unei constante reinoiri, datorita efectului conjugat al operatiunilor de aprovizionare, productie si vanzare.
Pentru o intreprindere din comert, de exemplu, aprovizionarea permite obtinerea de marfuri care alimenteaza stocurile, in timp ce vanzarile exprima o consumare a stocurilor constituite. Este, deci, o legatura intre cele doua fluxuri, de aprovizionare si de vanzare care asigura rotatia stocurilor.
___________________________________________________________
4 C. Posea – Teorie si aplicatii in managementul aprovizionarii – Ed. Fundatiei Romane de Maine 2001 ( pag. 69 ).
Aprovizionare Vanzari
Pentru o intreprindere de productie, ciclul de activitate este mai complex. O unitate de acest fel achizitioneaza materii prime, materiale, combustibili, semifabricate si altele si le transforma in produse finite.
Aprovizionare Productie Vanzari
Ritmul de reinoire sau de rotatie a stocurilor poate fi determinat prin raportul intre valoarea stocului mediu existent in intreprindere si valoarea aprovizionarilor care au alimentat stocul in decursul perioadei date.
Intr-un mod mai general, putem enunta ratele care permit sa se calculeze viteza de rotatie a stocurilor ( R1 ) si durata lor de rotatie ( R2 ).
( 1. 39. )
Acesta rata stabileste viteza de rotatie a stocului, adica numarul de cicluri in medie, in cursul unei perioade, tinand cont de ritmul operatiilor de aprovizionare, de productie si de vanzare.
Rata inversa permite sa se determine durata medie necesara pentru o rotatie ( daca intr-o perioada se realizeaza 4 rotatii, fiecare rotatie se realizeaza intr-un sfert de perioada).
( 1. 40.)
Aplicarea acestor doua rate ridica uneori probleme tehnice, care vizeaza omogenitatea celor doi termini de calcul. In calculul ratelor R1 si R2, stocul mediu si aprovizionarile trebuie sa fie exprimate prin costul lor ( fara TVA ) pentru a fi asigurata compatibilitatea lor.
1. 6. Fenomene negative in gestiunea stocurilor.
Pe parcursul derularii aprovizionarii, fie in contextul contractelor economice anterior incheiate, fie in raport cu alte conditii si modalitati de desfasurare prestabilite, evolutia stocurilor inregistreaza variatii diferite ca marime; oscilatiile sunt determinate de ritmul intrarilor si iesirilor de materiale in si din stoc, de marimea si structura in care actiunile respective se realizeaza. Acesta face ca, in unele momente sau perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, stocurile efective sa se situeze la nivele mai mari decat cele econiomice predeterminate, sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune in mod nejustificat. Toate aceste stari de fapt se apreciaza, in general, ca negative, daunatoare pentru situatia financiara a unitatii sau pentru desfasurarea normala a activitatii specifice. Fiecare situatie de acest fel necesita analize concrete care sa ateste natura fenomenului, cauza care il determina, implicatiile economice pe care le genereaza ( si care nu intotdeauna sunt negative ).
Un prim fenomen negative care se poate inregistra se refera la ,,epuizarea stocului curent” in cazul anumitor resurse materiale si ,, intarzierea reintregirii acestuia”. Situatia implica, dupa caz, stabilirea unor decizii de genul:
– impulsionarea furnizorilor, parteneri initiali de relatii vanzare-cumparare, pentru livrarea la termenul prestabilit sau cu anticipatie a loturilor de resurse materiale comandate, contractate sau solicitate la momentul calendaristic dat;
– reconstituirea urgenta a stocului indifferent de efortul necesar si sursa de provenienta;
– apelarea unor resurse inlocuitoare corespunzatore .
– acceptarea lipsei de stoc prin renuntarea sau reprogramarea fabricatiei produselor aflate sub incidenta actiunii;
aprobarea consumului din stocul de siguranta, daca este format etc.
In general, lipsa de resurse in stoc determina efecte neeconomice negative importante, uneori greu de suportat, si ca urmare, de regula, se evita.
Al doilea fenomen consta in ,, suprastocare”, adica formarea de stocuri mai mari decat nivelul prestabilit. Nivelul stabilit anticipat poate sa nu fie precizat pe criterii economice; situatia este in functie de exgenta impusa dimensionarii stocurilor, de strategia adoptata in formarea stocurilor, aflata in stricta corelatie cu natura si caracterul resursei materiale, cu sursa de provenienta a acesteia. De exemplu, la unele resurse limitate, cu character deficitar, care se asigura prin import si se afla sub incidenta frecventelor fluctuatii ale preturilor de vanzare-cumparare, cu tendinte de crestere, provin din zone in care se manifesta instabilitate politico-economica, se poate opta pentru strategia formarii unor stocuri mai mari decat cele care ar rezulta pe baza criteriilor economice de la momentul determinarilor si care sunt consumabile intr-o perioada chiar mai lunga de un an; asemenea stocuri apar ca justificabile. La resursele care nu intra intr-o asemenea situatie si pot fi asigurate ritmic, in cantitatile dorite, stocurile se vor forma la nivelul limitelor economice predeterminate.
Asadar, pentru ultimul caz cantitatile de resurse materiale acumulate peste limita admisa sunt neeconomice, reprezentand imobilizari suplimentare de materiale si implicit de fonduri financiare si valutare antrenate la cumparare si pentru stocare; aceste imobilizari se pot inregistra pe o perioada de timp scurta sau mai lunga in functie de volumul si ritmul elibararilor de resurse din stoc pentru consumul propriu al unitatii sau pentru vanzare-valorificare la terti cumparatori-utilizatori. Pe parcursul perioadei de gestiune in depozitele unitatii economice se pot identifica stocuri la unele resurse materiale care nu mai sunt necesare consumului propriu; aceste stocuri se definesc obisnuit stocuri fara miscare. Asemenea stocuri reprezinta, ca si suprastocarile peste limitele admise, imobilizari suplimentare de resurse materiale si financiar-valutare total fara justificare economica, reprezentand un adevarat balast pentru situatia financiara a unitatii. De asemenea, sunt si stocuri care, desi sunt formate si se mentin la niviele prevazute, consumul din cadrul acestora se inregistreaza in cadrul peroadei de gestiune prevazute, dar intr-un ritm lent, in cantitati mici si la intervale relative mari; asemenea stocuri se apreciaza ca fiind cu miscare lenta. Pentru acest ultim caz, trebuie determinate situatia resurselor materiale destinate efectuarii interventiilor tehnice accidentale asupra masinilor, utilajelor si instalatiilor in general, pentru care formarea si detinerea stocurilor pe intreaga perioada de gestiune luata in calcul se justifica economic. Ne referim, cu deosebire, numai la resursele care sunt necesare in anumite momente, in anumite cantitati, dar se aduc in depozitele unitatii mult mai devreme (neasigurandu-se corelatia dintre ritmul, termenele si momentele de aprovizionare-stocare cu cele de consum ).
Toate cele trei categorii de stocuri – peste limita prestabilita, cu miscare lenta sau fara miscare – se apreciaza ca fiind nerationale, neeconomice pentru ca antreneaza nejustificat un efort material si financiar-valutar suplimentar, diminuand astfel posibilitatile unitatii de a folosi cu eficienta economica sporita resursele banesti si de alt ordin de care dispune. Efectul negativ al formarii unor asemenea stocuri se amplifica daca avem in vedere ca detinerea lor necesita spatii si dotari suplimentare pentru depozitare-pastrare, plata de dobanzi pentru credite folosite la cumpararea resurselor imobilizate astfel, taxe de asigurare sporite, uzura morala accentuate s.a. . La acestea se adauga firesc ,, efectul imobilizarii” ca atare a resurselor care, disponibilizate fiind, ar contribui la: extinderea si modernizarea capacitatilor de productie existente, realizarea unor obiective productive noi, disponibilizarea unor spatii de depozitare si folosirea lor in scopuri productive s. a. .
Cauzele care determina formarea unor asemenea stocuri sunt in cea mai mare parte de ordin subiectiv, depenente sau nu de unitatea la care se constituie. Intre acestea amintim pe cele cu frecventa mare de aparitie, respectiv:
– supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a folosirii in calcule de fundamentare a unor consumuri specifice si indice de consum mai mari, care au fost stabiliti pe baze statistice sau in neconcordanta cu factorii si conditiile concrete care influenteaza consumul de materiale;
– specificarea si comandarea materialelor in formate, dimensiuni, compozitii, calitati, diferite de cele necesare in mod real in procesul de productie;
– livrarea de catre furnizori a unor materiale in sortimente, dimensiuni, formate, cantitati diferite de cele prevazute in comenzile beneficiarilor, in contractile incheiate cu acestia;
– cumpararea ( achizitionarea ) de catre agentul de aprovizionare a unor materiale care nu concorda cantitativ si structural cu cerintele de consum ale unitatii pe care o reprezinta;
– modificarea pe parcursul perioadei de gestiune a planului si programelor de productie din punct de vedere cantitativ, structural, si ca termene calendaristice de executie fara adaptarea corespunzatoare, in timp util, a documentatiei de aprovizionare;
– depozitarea si conservarea in conditii necorespunzatoare a resurselor materiale, situatie care detemina degradarea, pierderea unor proprietati fizico-chimice indispensabile pentru fabricarea cantitativa a produselor pentru care au fost aprovizionate.
Fenomenul ne bloca asemenea resurse in stocuri fara miscare sau cu miscare lenta, consumul fiind in contunuare posibil, dar pe alte destinatii si in cantitati mai mici;
– incetarea fabricatiei unor produse pomandate pentru care s-au facut renuntari sau rezilieri de contracte din partea anumitor beneficiari sau ignorarii unor comenzi, initial uate in calcul de catre producator;
– necorelarea ritmurilor si momentelor de aducere a resurselor materiale in deopzitele unitatii economice cu cele la care acestea sunt programate pentru trecere in consum;
– schimbarea profilului de activitate, restrangerea structurii de fabricatie pe parcursul anului fara corelarea actiunii, in timp util cu sectorul de aprovizionare etc.
Pentru perioada in care s-au format si sunt detinute stocurile peste limitele stabilite, cele cu miscare lenta sau fara miscare se considera nejustificate economic si ca urmare aceste valori trebuie valorificate operativ si pe mai multe cai, si anume:
– folosirea resurselor materiale devenite disponibile chiar in cadrul unitatii detinatoare, dar si pe alte destinatii de consum decat cele initiale daca se justifica economic in raport cu alte posibilitati de valorificare;
– desfasurarea unei ample actiuni de informare a potentialior clienti de pe piata interna si internationala asupra resurselor materiale si produselor disponibile pentru vanzare, folosind in acest sens toate mijloacele posibile care se justifica economic;
– apelarea unor unitati specializate in comercializarea de produse, din tara sau din afara;
– apelarea unor institutii specializate in studiul pietei interne si internationale, a unor agenti comerciali cu experienta si sfera de actiune mare;
– participarea la ,, bursele de resurse materiale si produse” , la targuri si expozitii interne si internationale etc.
Cand resursa materiala sau produsul, prin natura lor, nu-si mai gasesc utilizare in forma in care se prezinta, atunci se apeleaza la valorificarea prin recuperarea substantei materiale in sine si reciclarea acesteia, sins in care vor fi apelate si eventualele unitati specializate in comercializarea de materiale si produse refolosibile.
In concluzie, orice actiune care se initiaza in legatura cu stocurile disponibile ( cele peste limita admisa, cele cu miscare lenta si fara miscare ) trebuie sa fie precedata de analize care sa-i fundamenteze scopul economic; pe aceasta baza se va alege varianta de actiune cea mai eficienta.
1. 7. Managementul creantelor.
Trebuie facuta distinctia intre creantele financiare ( creante legate de participantii, imprumuturi acordate pe termen lung, depozite si garantii platite etc. ), care sunt active imobilizate, si creante din expoatare ( comerciale ), generate de ciclul de expoatare al intreprinderii ( cum sunt creante-clienti, efecte comerciale de primit si alte creante assimilate ), care sunt un element structural al activelor circulante.
Creantele de expoatare ( in cadrul carora, de regula, ponderea cea mai importanta revine creantelor-clienti ) pot fi categorisite ca fiind:
creante ordinare – sunt creantele care nu prezinta riscuri privind incasarea lor;
creante incerte ( denumite si creante dubioase ) – sunt creantele ale caror recuperare este incerta, deoarece situatia financiara a debitorului este compromisa ( situatie de faliment, incapacitate temporara de plata etc.);
creante litigioase – sunt creantele contestate ca valoare catre debitori;
creantele irecuperabile – reprezinta creantele definitiv pierdute de intreprindere ( din cauza disparitiei debitorului, procedurile de recuperare au esuat, renuntarea la o creanta datorita modificarii sumei etc. )
O firma isi poate vinde produsele/serviciile sale fie contra numerar, fie pe credit. Intrebarea care se pune se refera la tipul de vanzare posibil practicant de firma: pe credit sau contrar numerar si legat de acesta caror clienti le poate vinde pe credit si carora contra numerar? Raspunsul tine de specificul activitatii prestate de firma pentru client:
Cand produsele realizate de firma sunt realizate la specificatia expresa a clientului, atunci firma poate sa solicite un avans in numerar si chiar plata integrala inainte de livrare;
Daca livrarile sunt neregulate si/sau presupun un anumit termen, atunci firma poate solicita numerar la livrare;
Daca exista siguranta afacerii, in cazul bunurilor produse de firma regulat pentru clienti vechi si de incredere, atunci se poate opta pentru a oferi credit commercial clientilor facilitand plata la anumit interval ( 30, 60 sau 90 de zile )si un eventual discount daca platesc mai devreme
Ramane sa mai raspundem la a doua intrebare si anume: ,, Carui client poate firma sa-i vanda marfa pe credit?”.
Din punct de vedere legal firma nu poate face discriminari intre clienti decat pe baze economice. Firma poate allege clientii carora sa li se ofere credite comerciale pe baza unei analize de credit. Pentru efectuarea acestei analize firma trebuie sa colecteze informatii despre client. Posibilele surse de informare sunt:
– documente financiare ale clientului de unde se poate afla potentialul financiar al acestora, stabilitatea financiara si capacitatea firmei client de a produce fluxul numerar.
– agentiile de rating – daca este vorba despre o firma care este colata la o astfel de agentie.
– bancile cu care clientul are relatii de afaceri.
– partenerii de afaceri
– Camera de Comert – de unde se pot obtine informatii cu privire la bilant, actionari/asociati ai firmei etc.
– propria experienta a firmei, in cazul in care a mai avut relatii comerciale cu respectivul client.
O data colectate informatiile, firma isi poate construe un model de scor al creditului incadrand clientii in diferite clase de risc in functie de anumite criterii. In functie de scorul calculate si de incadrarea clientilor intr-o clasa de risc, managerul firmei decide daca acorda sau nu credit commercial sip e ce perioada.
Acordarea de credite sub forma de marfa este o practica seculara , care isi are originea in procesul diviziunii primare a muncii , atunci cand , din masa producatorilor , s-au desprins comercianti specializati in desfacerea marfurilor . Aceasta practica este utilizata si de S.C Aurora S.A. si inca de foarte mult timp . Se urmareste prin aceasta atat interesul firmei Aurora de a-si sigura desfacerea produselor sale , cat si interesul comerciantilor lipsiti de capital , care se invoiesc de fapt sa plateasca marfa dupa vanzarea ei.
Proportiile creditului comercial au crescut odata cu productia, s-au diversificat si retelele de distributie , s-au amplificat .Marfurile acordate pe credit comercial reperezinta pentru Aurora o creanta comerciala si implica o amanare a incasarii contravalorii marfurilor , care fac obiectul contractului de credit comercial .
Motivele pentru care o societate acorda credite comerciale se divizeaza pe trei componente:
componenta traditionala: societatea uramareste fluidizarea schimburilor si diminuarea costurilor de organizare; se reduce cheltuielile de depozitare; se faciliteaza circulatia marfurilor.
componenta comerciala: creditul commercial este considerat o arma comerciala de promovare a vanzarilor.
componenta financiara: creditul commercial reprezinta un transfer de resurse.
Societatea devine uneori intermediar al creditului bancar; obtine credite
bancare pe care, in parte, le distribuie clientilor, prin intermediul creditului sub forma de marfuri. De aici, se poate jongla cu rata dobanzii bancare, respesctiv cu dobanda creditului commercial acordat, in favoarea societatii.
1.8. Managementul disponibilitatilor si al titlurilor de plasament.
In viata unei societati, de la infiinarea si pana la lichidarea sa, pentru atingerea obiectivului de activitate strans corelat cu echipa de manageri, societatea comerciala este intr-o continua transformare, cautare si adaptare. Direct, prin relatii de colaborare sau asociere sau indirect pe baza pe baza intereselor latente sau concurentiale intreprinderea intra in relatii si alte societati. In functie de bonitatea sa, de politica sau financiara sau de decizia de dezvoltare societatea poate avea un disponibil de capital si atunci penetreaza in capitalul altor societati ( titluri de participatie sau titluri de plasament ) sau o nevoie de capital atunci cand apeleaza la surse atrase sau imprumuturi.
In contabilitatea romaneasca, trezoreria este reflectata in clasa de conturi 5 care include pe langa disponibilitatile clasice ( numerar si conturi la banci ) si titluri de plasament, iar alaturi de pasivele pe termen scurt clasice mai include obligatiile cautionate, efecte scontate neajunse la scadenta si creantele cesionate.
Vedem astfel ca trezoreria neta este data de diferenta dintre fondul de rulment
( FR ) si nevoia de fond de rulment ( NFR ), adica:
( vezi 2. 8. )
Iar in dinamica fluxul de numerar se determina ca diferenta pozitiva/negative ce se inregistreaza pe parcursul unui exercitiu financiar.
( 1. 41. )
In ceea ce priveste disponibilitatile de care dispune firma la un moment dat se poate ivi una din urmatoarele doua situatii :
Fie TN < 0, ceea ce presupune un dezechilibru financiar, deoarece nevoia de fond de rulment este mai mare decat fondul de rulment si atunci firma ar trebui sa se orienteze catre surse de finantare mai ieftine ( tocmai cu scopul de a reduce nevoia de fondul de rulment ).
Fie TN > 0, si atunci exista echilibru financiar si exista un surplus momentan pe care firma il poate folosi pentru a face plasamente pe piata monetara si/sau financiara.
Pe piata monetara exista: titluri de plasament ( bonuri de tezaur, certificate de
depozit, eurodolari, optiunu PUT/CALL ) si titluri de credit ( cambia, bilete la ordin ), iar pe piata financiara exista actiuni si obligatiuni pe termen lung.
Titlurile de plasament sunt definite ca fiind titlurile achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt. Intreprinderea cumparatoare a titlurilor cauta in acest caz sa fie utilizarea temporara a trezoreriei sale in vederea conservarii valorii acesteia ( mai ales in conditii de inflatie ) fie rentabilizarea plasamentului sau prin perceptia unui venit ( dividente, dobanzi ) si/sau realizarea unei plusvalori cu ocazia revanzarii.
Managerul firmei care are temporar disponibilitati poate opta pentru a achizitiona acele titluri care avantajeaza firma pe care o conduce. Achizitionarea titlurilor de plasament se judeca dupa mai multe criterii, de exemplu:
distinctia ce trebuie facuta intre titlurile de plasament care se achizitionaeaza cu scopul pastrarii pe termen lung ( actiuni de la o firma unde dorim sa detinem controlul) si titlurile de participare care sunt achizitionate cu scop speculativ ( adica pentru a putea dispune de lichiditati pe termen scurt la nevoie )
riscul asociat titlurilor de valoare:
riscul economic general: asa cum situatia economica poate evolua de la bom la recesiune si rata dobanzii la depozitele bancare fluctueaza. Daca ea creste atunci pretul titlurilor de plasament are tendinta sa scada si reciproc;
riscul inflatiei/deflatiei: modificari asteptate ale inflatiei produc modificari previzibile ale dobanzii, insa modificarea neasteptata a inflatiei poate conduce la surprise pe piata bancara;
riscul de firma si riscul specific atasat acestor titluri: bonurile de tezaur emise de Ministerul de Finante poarta un risc redus. Certificatele de tezaur emise de banci si efectele de comert emise de diferite firme au o valoare pe piata influentata de riscul de firma si cel specific;
riscul international: acesta trebuie luat in considerare daca firma se foloseste fie de eurodolari,fie de optiuni valutare PUT/CALL.
1.9. Strategii pentru managementul activelor circulante.
In domeniul activelor circulante exista trei tipuri de management si anume:
a ) Managementul agresiv – activele circulante sunt mentinute la nivel cat se poate de redus, ciclul bani-marfa-bani este redus, de unde rezulta o mai mare viteza de rotatie a activelor circulante; deoarece, in general, o mare pondere din activele circulante nu o au stocurile rezulta o scadere a cheltuielielor de stocare, reducerea cheltuielilor pe ansamblu si totodata o crestere a veniturilor. In acest tip de management riscurile cresc: riscul rupturii de stoc este mai mare tocmai pentru ca stocurile sunt mentinute la nivel redus; poate sa creasca profitul ( tinta acestui tip de management ) pe seama reducerii cheltuielilor de stocare.
Fig. 2.8. Schema managementului ageresiv al activelor circulante.
b ) Managementul conservarilor – activele circulante sunt mentinute la un nivel ridicat, ciclul bani-marfa-bani este lung, cheltuielile de stocare sunt mari si de aici rezulta venituri mai reduse, insa si riscul este redus.
Fig. 2. 9. Schema managementului conservator al activelor circulante.
c ) Managementul neutru – presupune un nivel mediu al activelor circulante in total active.
Fig. 2. 10. Schema managementului neutru al activelor circulante.
Daca managerul firmei este inclinat spre risc si castiguri mari, va practica un management agresiv al activelor circulante, iar daca profitul managerului este de tip precaut, acesta va practica un management conservator al activelor circulante.
De obicei pentru stocurile din clasa A ( a se vedea metoda ABC de gestiune a stocurilor prezentata anterior ) se practica de obicei un management agresiv, deoarece investitiile in asemenea stocuri sunt foarte costisitoare. Pentru stocurile din clasa C se va practica de cele mai multe ori un management conservator pentru a face cat mai putine aprovizionari, cheltuieli cu transportul si aprovizionarea fiind foarte mari in raport cu valoarea acestor stocuri. Managementul de tip neutru se va practica mai ales in cazul stocurilor din grupa B.
Cap. 2. PREZENTAREA GENERALA A – S.C. Aurora S.A.
S.C. Aurora S.A. este unul dintre cei mai cunoscuti producatori de bere din Romania, avand o traditie ce depaseste un secol in domeniu. Inainte de patrunderea investitiilor straini, societatea se afla in fruntea producatorilor de bere din tara noastra, insa o data cu sosirea producatorilor multinationali pe piata romaneasca de bere, cota detinuta de Aurora a scazut simtitor, in prexent aceasta cota fiind de 5,5 %.
Berea produsa de aceasta societate concureaza cu usurinta cu celelalte marci consecrate pe piata berii romanesti, atat sub aspect calitativ, cat si ca prezentare. Este un produs special pe piata romaneasca, realizat prin imbinarea intre traditia germana ( concernul Czell Brau ) si traditia romaneasca in fabricarea berii, experienta si profisionalism.
S.C. Aurora S.A. este si unul dintre cei mai apreciati producatori de bauturi spirtoase din tara. Acestea sunt pregatite numai din alcool din cereale distilat, sucuri naturale de fructe si plante medicinale, printr-o tehnologie speciala si macerate in budane de stejar, care confera o calitate exceptionala comparativ cu produsele similare pe piata.
2.1. Istoricul societatii.
Fabrica ,,Aurora” este fondata in 1892 de Frederich Czell si fii, avand o capacitate de 14.000 hl/an. In vremea aceea era unul dintre cei mai importanti producatori de bere din Romania. Initial fabrica avea un personal de numai 40 de lucratori. Afacerea s-a dezvoltat bine, Alexandru Petit nota in monografia Brasovului in 1922 cresterea numarului de lucratori la 130 si a productiei de bere si malt la 40.000 hl, respective 80-90 vagoane anual.
In timpul primului razboi mondial fabrica de bere este distrusa; este insa reconstruita in anii 1917-1918. Fabrica de malt, din incinta fabricii de bere, este construita in 1911-1912, avand o capacitate zilnica de prelucrare de 8 tone de orz.
Productia de bere s-a dezvoltat neintrerupt la Darste, chiar si in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cifrele anuale obtinute au variat intre 17.331 hl in 1931 pana la 108.745 hl in 1941. In 1939 fabrica avea 45.000 m.p. de teren in 180 de functionari, tehnicieni si lucratori.
La inceput berea se livra in butoaie de lemn de stejar ( 50, 100 si 200 l ) prin depozitul fabricii sau prin depozitul commercial situate pe strada Lunga din Brasov. Pentru clientii indepartati livrarea se facea prin CFR care avea o linie de garaj la Darste. Manevrarea vagoanelor in interiorul fabricii se facea cu animalele din proprietatea firmei. Berea imbuteliata in sticle se livra in lazi de lemn necompartimentate in care 15 sticle se asezau normal si 9 cu gura in jos. In perioada de inceput era interesant modul de inchidere al sticlelor cu bere, prin folosirea dopurilor de ceramica care se aplicau la gatul buteliilor cu dispozitiv metallic ( sarma ).
Din 1948, de la nationalizare , fabrica de bere si lichior Darste a luat denumirea de ,,Aurora”. De atunci ea a fost supusa unui process continuu de sistematizare, modernizare si extindere care au condos la capacitati de productie incomparabil mai mari, la procese tehnologice mecanizate si automatizate. Prin aplicarea planului de sistematizare au fost mecanizate operatiunile de productie in proportie de 95%.
Prima dezvoltare a fost impusa de asigurarea cu malt atat a fabricii ,,Aurora” cat si a celeorlalte fabrici din tara de a se renunta la importul de malt. Astfel in perioada 1954-1950 s-a extins capacitatea de productie de malt, prin construirea unei fabrici de malt cu o capacitate de prelucrare de 10.500 tone orz/an, totalizand cu vechia capacitate o productie de 11.000 tone/an, devenind cea mai mare fabrica de malt din tara.
O noua etapa de dezvoltare este in perioada anilor 197 71-1974, cand au fost dezvoltate sectiile de fierbere si fermentatie. Astfel, langa sectia veche de fierbere s-a amplasat o noua linie, la acea data dintre cele mai moderne, de productie germana (RDG) si s-a construit o sectie de fermentatie primara si secundara cu capacitate sporita.
Dupa 1980 a fost necesara o reutilare a sectiei vechi de fierbere, care s-a inlocuit cu o instalatie automatizata construita in tara. De asemenea s-a rationalizat fluxul tehnologic la imbuteliere prin dotarea cu doua linii de imbuteliere.
Fabrica de bauturi spirtoase a fost instalata prin transformarea unei vechi fabrici de spirt in anii 1955-1956. Vechea fabrica de lichioruri Veritas a fost comasata fabricii de bere in 1951 cu o capacitate de productie de 500 mgd/an. A fost modernizat fluxul tehnologic prin inlocuirea utilajelor vechi cu utilaje moderne, de la fabricatie pana la imbuteliere si depozitare lichior.
In 1991 ,,Intreprinderea de Bere Aurora Brasov” s-a transformat in societate comerciala conform HG 1353/1990, avand un capital la acea data de 252.590.000 lei. Ca urmare a reevaluarii, in baza HG 26/1992 capitalul social este majorat la 256.997.000 lei
( 30 % FPP, 70% FPS ). Dupa o a doua reevaluare conform HG 500/1992 capitalul social creste la 10.004.700.000 lei, avand aceeasi structura.
In anul 1995, Asociatia Aurora PAS cumpara actiunile detinute de FPS si FPP astfel:
– conform contractului de vanzare-cumparare 47/20.02.1995 cumpara 63% din capitalul social de la FPS;
– prin contractul de preschimbare de actiuni nr. CM 20/17.01.1995 obtine 30% de la FPP.
In prezent, societatea are capital integral privat, actionarii sai fiind proprii salariati. Ca urmare a acestor contracte, conform instructiunilor MF nr. 95535/1994, Adunarea Generala a Actionarilor a hotarat majorarea capitalului social la 14.006.580.000 lei.
Aceste schimbari de proprietary nu vin neaparat in avantajul societatii. Dupa 1990 concurenta se intensifica continuu, concurentii firmei fiind acum concerne straine care fac investitii deosebite in noile lor achizitii din Romania.
2.2. Obiectivele S.C. Aurora S.A.
Ca obiective esentiale pentru S.C. Aurora S.A., se remarca:
Consolidarea pozitiei pe care societatea o detine in cadrul pietei.
Extinderea pietei de desfacere, diversificarea sortimentala si atragerea unui mai mare procent din clientela cu venituri ridicate ( in special in cresterea statutului produsului bere AURORA ).
Marirea elasticitatii firmei, organizarea si adaptarea ofertei la cerintele constante ale pietei, dar mai ales la cerintele ce se prefigureaza in activitatile de marketing in cadrul pietei.
Practic, se urmareste o investitie in goodwill, pentru a avea oricand marfa in stoc, precum si crearea unor puncte de desfacere noi, in afara zonei Brasovului, pentru a usura distributia. Daca acest obiectiv s-ar realize, ar creste substantial stocurile de produse finite; ar exista asemenea stocuri atat in afara fabricii, cat si in punctele de distributie nou create ( deocamdata sub forma de proiect ). Aceste puncte de distributie se doresc a fi create in judetele din imprejurimile Brasovului, unde deja exista o piata sigura de desfacere sin u ar aparea riscul sa se construiasca aceste magazii, fara sa existe potentiali cumparatori.
Sortimentele de tip bere se vor inmulti; vor aparea produse care sa se alinieze standardelor internationale si de la o bere populara ( Ciucas ) si una de calitate medie ( Aurora ), se doreste trecerea spre o bere de lux, care sa satisfaca cele mai fine gusturi. Pretul acestei beri, inca in faza de proiect, va creste proportial cu calitatea insa se va adresa oamenilor cu venituri ridicate, care frecventeaza localurile luxoase din centrul marilor orase unde se va distribui aceasta bere.
Un pas inainte spre realizarea acestui obiectiv s-a facut o data cu lansarea pe piata a berii Aurora Premium, care este, de fapt, aceeasi bere Aurora, dar ambalata in sticle cu un desing atragator, acceptat spre vanzare in baruri si restaurante de categoria superioara.
Actualizarea previziunilor consta in reevaluarea si rectificarea datelor prin utilizarea analizei de sensibilitate, in care diferite variabile de intrare isi modifica valoarea in functie de noile informatii obtinute sau noi variabile sunt luate in considereare, in functie de variatia mediului.
Realitatea din economie este influentata de factori complexi care se caracterizeaza prin variabilitate si care conduc la necesitatea previziunilor flexibile. Dintre acesti factori mentionam:
modificari ale cererii si ofertei de piata;
modificari ale structurii firmei;
modificari ale structurii industriei si a dinamicii unor sectoare ale economiei;
descoperirea si utilizarea pe plan national sau mondial a noi resurse materiale sau energetice;
restrictii privind protectia mediului inconjurator;
descoperiri stiintifice si introducerea de noi tehnologi, know-how echipamente;
modificari in structura fortei de munca si in dinamica populatiei ocupate;
dinamica cursului de schimb valutar si a ratei dobanzilor bancare etc.
Reevaluarea previziunilor utilizeaza tehnica recalcularii in functie de rata inflatiei
sau de evolutia preturilor pe piata. 5
Pe baza unor analize ce au ca obiectiv realizarea unor previziuni ( la nivel national ), se estimeaza urmatoarea situatie in ce priveste productia de bere si pozitionarea marcii Aurora pe piata:
__________________________________________________________
5 Elena Doval – Previziunea economica in managementul firmei – Ed. Fundatiei Romania de Maine 2003 ( pag 166)
In acest tabel este vorba de procentele detinute de piata in total piata a berii, sau care se previzioneaza ca vor fi detinute. Pentru o analiza completa trebuie urmarita evolutia fiecarui produs in parte si doar pe piata vizata de producator pentru acesta.
Cel mai important produs la ora acutala este berea Ciucas. Distribuita in 24 de judete: Dambovita , Brasov , Bacau , Bucursti, asa cum apare in tabelul de mai jos. Firma inregistreaza in plus vanzari intr-o multitudine de alta judete: Bistrita, Vaslui, Maramures, Salaj, Neamt, Calaras, Constanta, Teleorman, Sibiu, Covasna, etc. ,acestea sunt insa vanzari in cantitati mici.
Situatia:
marca populara, bine cunoscuta / vanduta in 3-4 judete;
distributia este buna in mediul urban, in special datorita cererii;
are un segment de consumatori fideli si un raport calitate / pret bun;
profilul consumatorului: ,,cautatorul de ieftin”;
sortimente: sticla 0.5 l, sticla 0.33 l si dozator.
Implicatii:
pastrarea pozitionarii si a pietelor;
largirea distributiei in mediul rural si imbunatatirea celei in mediul urban;
nu are nevoie de reclama sau promotii, simpla prezenta este suficienta;
volumul la dozator poate adduce o crestere considerabila si cucerirea de noi piete.
Se vede ca piata se reduce in final la trei judete.
Din pacate nu exista date asupra vanzarii concurentilor din aceste zone, dar daca pornim de la premiza ca la nivel national produsul Ciucas detine 4,2% din piata si tinand cont ca este o bere populara a carei caracteristica este ca se vinde la nivel local inseamna ca pe acesta piata, Ciucas este lider cu peste 70% din piata ( altfel nu ar atinge o cota atat der mare la nivel national ). Mai mult decat atat, concurentii directi pe segmental bere populara isi vand vand produsele tot zonal; ori la nivel local nu mai sunt in aceasta zona alte fabrici in afara de Grivita Bucuresti care se produce marca Gambrinus, marca inclusa si ea in categoria berilor populare. Restul concurentilor produc si vand in alte zone din tara. Profilul consumatorului pentru aceasta marca este ,,cautatorul de ieftin”.
In cazul berii AURORA situatia este din punct de vedere al zonei geografice in care se realizeaza vanzarile, dar cu totul alta din perspectiva concurentei:
Situatia:
marca relative noua, pozitionata ambiguu intre popular si premium, ,,un fel de Ciucas mai scump”;
distributie aproape inexistenta, motivate de cererea mica la consummator;
nu a fost promovata marca decat prin introducerea sticlei 0.33 l, care insa a fost pozitionata diferit;
profilul consumatorului potential: familisti si impulsive.
Implicatii:
schimbarea pozitionarii in principal prin pret si ambalaj;
cresterea semnificativa a distributiei atat in mediul urban cat si in cel rural;
promovarea sticlei de 0.5 l si o campanie de reclama pentru consummator;
consumatorul are nevoie sa fie convins (reclama, promotii ) si trebuie un effort continuu pentru a fi pastrat.
2.3. Prezentarea produselor si a tehnologiei de obtinere a acestora.
a) Berea Aurora
Berea blonda Aurora este o bautura alcoolica slaba, pasteurizata de 12 grade Bllg si o concentratie alcoolica de minim 4.2%. Este produsul reprezentativ al societatii, obtinut din materii prime din cea mai buna calitate.
Procentul de fermentatie este classic si dureaza o perioada de 72 de zile, timp in care produsul isi defineste calitatile organologice specifice: limpezime, gust, culoar, aroma, continut de CO2. Este un produs cu o stabilitate de peste 180 de zile, conferita de pasteurizarea fara adaosuri de stabilizatori chimici.
Din punct de vedere al calitatii produsului, berea Aurora este inclusa, intr-o clasificare facuta de Roland Berger&Partners, in randul berilor de calitate medie. In ce priveste numele de marca, acest produs preia numele firmei.
Ambalajul este reprezentat de sticla de 500 ml (NRW – sticla cu gatul lung ). In jurul capsei este infasurata o folie de aluminiu, inscriptionata cu sigla si denumirea fabricii. Sticlele sunt ambulate in navete din plastic de 24 de sticle. Sticla cu gatul lung a devenit in ultimul timp un ambalaj foarte cunoscut si folosit pe piata berii din Romania, distingand produsul bere de alte produse.
b) Berea Ciucas
Berea Ciucas este o bere blonda, o bautura alcoolica slaba, pasteurizata de 11 grade BLLg si o concentratie alcoolica de minim 4%. Este un produs de larg consum, conceput ca o bere usoara cu un grad de fermentatie mare, avand o concentratie alcoolica mai scazuta decat berea Aurora.
Procedeul de fermentatie este classic si dureaza o perioada de 35 de zile ( fata de 72 de zile pentru berea Aurora ). Este un produs natural, fabricat dupa un procedeu traditional de brasaj, folosindu-se malt, hamei si apa din izvoare captate in muntele Ciucas, fara alte adaosuri de ingredienti chimici. Termenul de garantie pentru acest produs este de 90 de zile.
Si pentru acest produs exista o reteta similara pentru berea Aurora, diferenta facandu-se prin timpul de fermentatie al celor doua produse.
Din punct de vedere al calitatii, berea Ciucas este inclusa in randul berilor de calitate scazuta ( beri populare ), iar numele de marca preia numele muntelui Ciucas de unde provine si apa folosita la fabricarea acestei beri.
Ambalajul este acelasi ca al berii Aurora. Alaturi de sticla, pentru ambalare este folosit si butoiul tip KEG de 50 l, pentru berea varsata vanduta la dozator .
c) Berea Aurora Premium
Este un produs mai nou, aparut pe piata in martie 1999 din dorinta firmei de a intra pe piata produselor de calitate superioara, pe piata localurilor de lux, a discotecilor si a cluburilor de buna calitate. Caracteristicile organoleptice ale acestui produs sunt aceleasi cu cele ale produsului bere Aurora, reteta si tehnologia de fabricatie fiind identice. Singura diferentiere consta in ambalaj. Aurora Premium fiind ambalata in sticle de 330 ml, cu un desing atragator. Ambalarea sticlelor se face in acest caz in cutii de carton.
d) Bauturile spirtoase ( lichiorurile )
Acestea au o deosebita varietate, incluzand peste 17 marci. Au la baza, ca materii prime, diferite arome, esente, uleiuri, sucuri naturale de fructe, alaturi de care se utilizeaza alcool etilic dublu rafinat, acid citric, zahar si apa. Macerarea se face in vase de stejar, ceea ce confera o calitate exceptionala comparative cu alte produse de pe piata. Produsele rezultate sunt produse naturale, realizate dupa retete originale. Ambalarea se face in sticle de 500 si 700 ml.
Berea este o bautura gustoasa, hranitoare si reconfortanta. Producerea ei, mai intai empiric, acasa, este cunoscuta inca din cele mai vechi timpuri. Mai tarziu s-a trecut la fabricarea industriala, folosindu-se ca principale materii prime orzul, hameiul, drojdia de bere si apa.
Procesul tehnologic de obtinere a berii folosit de S.C. Aurora S.A.
Principalele materii prime folosite de <<Aurora>> la fabricarea berii sunt: Maltul, concentratul de hamei, si apa cu adaosurile de nemaltificare la sortimentul de bere CIUCAS (orz, porumb, brizura de orz).
La procesul de fabricare se folosesc si enzyme. Principalele enzyme folosite pentru orz sunt GPG – L si CEREMIX, iar pentru porumb TERMAMYL. Pentru imbunatatirea pachetului enzymatic al maltului se poate folosi CEREFLO sau FILTRASE BR. Pentru limpezirea berii se poate adauga la brasaj enzima BREAKBRIGHT. Cantitatile sunt stabilite prin norme de consum conform instructiunilor din fisele tehnice ale produsului adaugat.
Maltul folosit la fabricarea berii se obtine din orz si din orzoaica in 3 calitati, cu principalii indici de calitate conform Standardului Profesional SP 2 / 1998.
Hameiul confera berii amareala si aroma. El se adauga in bere conform retetei de hameiere, avand si o valoare antiseptica si contribuie la limpezirea berii.
La fabricarea berii se mai foloseste si apa potabila, lipsita de germeni patogeni.
ETAPELE OBTINERII BERII:
Obtinerea mustului se face in urmatoarele faze principale:
macinarea ( umeda si uscata ) a maltului si a cerealelor nemaltificate;
plamadirea;
fierberea mustului cu hamei;
racirea mustului fiert.
Macinarea maltului.
Se face in scopul de a facilita procesul de solubilizare al enzimelor asupra substantelor continute in boabele de malt si nemaltificate. Macinisul trebuie sa contina cca. 30% coji, 50% grisuri si 20% faina; la macinare coajanu trebuie sfaramata, deoarece formeaza stratul filtrant in cazanul de filtrare.
Societatea are doua sectii de filtrare.
– sectia noua cu utilaje romanesti;
– sectia veche cu utilaje R.D.G.
La sectia veche macinarea este mixta: umeda si uscata. Exista doua mori de macinare umeda prevazute cu cate o pereche de valturi, o moara de macinare uscata si o moara Seeger.
La sectia noua de fierbere, macinarea se face numai uscat atat la malt cat si la nemaltificat. Exista o moara de malt CSR cu doua perechi de valturi si doua mori cu cate doua perechi de valturi pentru macinarea nemaltificatului.
Plamadirea.
Prin procesul de plamadire se urmareste solubilizarea componentelor din materia
prima, amestecata cu apa, sub actiunea enzimelor din must si a celor adaugate. Se obtine mustul din bere, iar suma constituentilor solubili constituie extractul.
In practica plamadarii se urmareste realizarea procesului de gelificare, lichefiere si zaharificare in functie de compozitia materiei prime si a tipului de bere.
Filtrarea plamezii.
Filtrarea are drept scop separarea partii solubilizate a plamezii de partea insolubila ( borhort ). Procesul are loc in doua faze si anume: scurgerea libera a mustului si spalarea cu apa fierbinte a brohotului pentru recuperarea extractului retinut de brohot. Procesul de filtrare este influentat de calitatea maltului si a macinisului, de procedeul de plamadire, temperature si durata de filtrare precum si de modul de spalare a brohotului.
Procesul de filtrare este influentat de calitatea maltului si a macinisului, de procesul de plamadire, temperature si durata de filtrare precum si de modul de spalare a brohotului.
Fierberea mustului de bere.
Scopul principal al acestei operatiuni este solubilizarea uleiurilor aromatice si a
rasinilor amare din hamei sau produse de hamei prin fierberea impreuna cu mustul, precum a conferi gustul si aroma speciala a berii.
Prin procesul de fierbere se inactiveaza enzimele care, altfel, ar reactiona in
continuare. Ca efecte secundare la fierberea mustului de bere se constata o
inchidere la culoare a acestuia.
Hameierea mustului.
Adaugarea hameiului se face in etape, pentru a imprima o aroma cat mai fina, mai ales la sfarsitul fierberii. Doza si momentul administrarii hameiului depend de calitatea acestuia si de tipul de bere.
Separatorul de hamei.
Separarea hameiului din mustul de bere se face cu ajutorul separatorului de hamei de la ambele selectii de fierbere. Separatorul de hamei este un vas de forma cilindrica cu partea inferioara conica. In interior este prevazut cu site montate atat pe partea conica cat sip e cea cilindrica. Separatorul este prevazut cu un electroventil, care face legatura cu cazanul de fiert, un agitator si o teava de sprituire pentru spalarea hameiului. Evacuarea hameiului se face pe la partea inferioara.
Limpezirea mustului si racirea lui.
Mustul fierbinte, fiert cu hamei, este supus inainte de a fi trecut la fermentatie,
racirii pla temperature de 5-7 grade C si limpezirii care se realizeaza prin separarea trubului la cald si a trubului la rece. La racier mustul se concentreaza si se oxigeneaza.
Fermentarea berii.
Fermentatia berii este, de fapt, procesul biochimic de transformare a zaharului fermentescibil in alcool si CO2, sub actiunea enzimelor sin drojdie; ca produsi secundari apar aldechide, acizi organici si esteri.
Procesul de fermentare cuprinde doua etape: Fermentatia primara si fermentatia secundara.
In fermentatia primara , drojdia se recolteaza din statia de culture pure ca prima generatie , care prin fermentare se multiplica, rezultand alte generatii, care se folosesc atata timp cat prezinta o putere de fermentatie corespunzatoare.
In fermentatia secundara are loc continuarea procesului de fermentatie intr-un ritm si la temperature scazute, in vase inchise. Aici se continua descompunerea extractului fermentescibil ramas dupa fermentarea primara, berea se limpezeste prin sedimentarea drojdiei si a altor substante care produc tulburarea, se satureaza in CO2 isi imbunatateste si definitiveaza gustul si aroma, berea se matureaza.
Fermentarea berii se mai poate face in system unicat, in tancuri de fermentare cilindroconice verticale ( 12 tancuri cu o capacitate de 2000 hl fiecare ), in care procesul de fermentatie primara si secundara se realizeaza in acelasi tanc dupa o diagram ace permite obtinerea de ber finite dupa 18-20 zile. Diagrama se bazeaza pe o fermentatie rapida la temperature de pana la 18 grade C, urmata de recoltarea de drojdie si subracire la -1 grad.
Filtrarea berii.
In urama fermentatiei secundare berea nu ajunge niciodata la limpiditatea necesara in vederea comercializarii. Ea este mai mult sau mai putin tulbute datorita particolelor in suspensie: cellule de drojdie, proteine, rasini de hamei precipitate.
Din aceasta cauza, berea trebuie limpezita artificial prin filtrare, process prin care se inlatura atat microorganismele continute, cat si particulele care formeaza tulburarea de natura coloidala. In acest fel, prin filtrare se imbunatateste atat stabilitatea coloidala cat sic ea biologica a berii.
Procesul de imbuteliere
Imbutelierea la sticla, ( Linia Krones )
Se poate face imbutelierea berii CIUCAS si AURORA in sticle de 0.500 l si
0.330 l. Culoarea sticlelor este bruna sau verde. Sticlele, dupa control, intra in aparatul de imbuteliere cu o capacitate de 32000 sticle/h.
Umplerea sticlelor se face la aparatul de imbuteliere pe principiul izobarometric, adica presiunea de imbuteliere trebuie sa fie aproximativ egala cu presiunea de alimentare cu bere.
Imbutelierea la butoi.
Se folosesc butoaie tip KEG, confectionate din otel inoxidabil cu o capacitate de 50 l. Pentru etansare sunt prevazute cu un sistem propriu de etansare la orificiul de umplere si golire. Pentru precizarea sortimentului se aplica etichete stantate cu data umplerii.
Berea filtrate se supune, inainte de imbuteliere, operatiei de pasteurizare. Pasteurizarea se face in flux, intr-un pasteurizator cu placi, dupa care berea este depozitata intr-un tanc tampon de unde este imbuteliata in butoaie.
2.4. Marketing, promovarea si distribuirea produselor.
Societatea are un compartiment de marketing care se ocupa de prospectarea pietei, fiind intr-o permanenta legatura cu cerintele acesteia.
Pentru promovare, annual se aloca un procent de aproximativ 5% din cifra de afaceti.
Metodele de promovare folosite sunt:
Reclame mass-media ( ziare locale si mationale );
Spoturi TV pe posturi locale;
Afisaje stradale ( bannere, panouri publicitare, afise pe spatial exterior al autobuzelor, ceasuri publice );
Realizarea de pliante, brosuri, cataloage, prospecte si alte materiale de informare;
Participari la targuri si expozitii;
Distribuirea gratuita de efecte publicitare ( pixuri, brelocuri, autocolante, afise, brichete, sepci, tricouri inscriptionate cu sigla fabricii, umbrele, pahare, firme luminoase, etichete de raft etc );
Activitati de sponsorizare bine mediatizate ale unor evenimente culturale si sportive:Festivalul de Jazz de la Sibiu, Festivalul Berii de la Brasov ( organizat in fiecare an ).
Nerealizand o distributie la nivel national, spoturile pe posturile nationale nu ating o eficienta maxima. De aceea spoturile TV se limiteaza la posturile locale de televiziune, cu impact mai slab, deoarece sunt slab urmarite.
Principalele sale obiective sunt:
identificarea caracteristicilor noilor piete, luand in considerare varianta de extindere a piatei firmei;
elaborarea unor campanii publicitare eficiente pentru noile piete de desfacere, avand in vedere atat consolidarea produselor societatii pe piata, cat si informarea consumatorilor despre acestea;
evidentierea in parallel atat a produselor cat si a firmei ca intreg;
alegerea cu atentie a mediilor de comunicare si a mesajelor, avand in vedere caracteristicile specifice ale fiecarui segment de propulsie caruia I se administreaza;
pentru acceptarea ofertei firmei pe noile piete se impune folosirea tuturor tehnicilor de publicitate mai sus mentionate.
Distribuirea produselor se asigura in functie de tipul de produse, astfel:
1. Berea la butoi- se distribuie direct la unitatile de desfacere cu amanuntul, in doua sisteme:
a. Direct – cu auto fabrica la unitatile de desfacere ( 54% din totalul vanzarilor );
b. Indirect – cu auto client ( 46% din totalul vanzarilor ).
2. Berea la sticle- se distribuie catre unitati cu vanzare en-detail si en-gross, utilizandu-se sistemele mentionate.
Ca obiective de baza pentru imbunatatirea distributiei sunt:
Imbunatatirea sistemelor de distributie prin crearea de puncte de distributie in afara pietei locale;
La nivelul judetului Brasov si a localitatilor limitrofe – realizarea distributiei cu mijloace auto proprii;
Organizarea unui system de discount selective;
Imbunatatirea si diversificarea pachetului de servicii oferite de societate.
2.5. Organizarea structurala.
Cunoasterea principiilor si criteriilor de structurare organizatorica, studierea strategiei organizatiei, rationala delimitare a variabilelor organizationale, stabilirea judicioasa a corectiilor dintre acestea si structura organizatorica, precum si selectionarea unor metode si tehnici adegvate de examinare a lor constituie premisele pentru trecerea la proiectarea subsistemului organizatoric.
Firma ,,Aurora” inglobeaza un system de activitati de dimensiuni diferite, din a caror interactiuni rezulta performantele sale.
Practica manageriala, in special din ultimele 2 decenii a relevant tendinta selectionarii si executiei in cadrul organizatiei a acestor activitati care genereaza rezultate economice superioare.
In conditiile informatizarii crescande a activitatilor, accelerarii trecerii la economia bazata pe cunostinte, recompensarea posturilor si functiilor se amplifica, cu efecte benefice in planul functionalitatii si performantelor firmei.
2.6. Structura personalului.
Numarul total de salariati ( 376 ), arata ,, stocul” fortei de munca corespunzator perioadei, respective sfarsitul lunii decembrie a fiecarui an luat in considerare.
Structura dupa rolul detinut ajuta la determinarea numarului de salariati implicate in activitatile de baza ale firmei ( personal direct productive, personal ethnic-operativ, ingineri, personal financiar-contabil etc ) astfel incat managerii sa poata actiona in consecinta in cazul implementarii unor decizii strategice.
Structura pe sexe permite o analiza a profilului activitatii firmei, a raportului dintre solicitarea fizica si cea intelectuala.
Structura dupa vechimea in munca, ajuta la stabilirea gradului de fidelitate si mobilitate a personalului fata de intreprindere, determinarea nivelului de pregatire a capacitatii de promovare sa a experientei accumulate.
Asigurarea calitativa a resurselor umane presupune ca structura pe meserii sa corespunda specificul ramurii de activitate si cerintelor proceselor tehnologice.
Structura pe nivele de calitate trebuie sa corespunda cu nivelul de incadrare a lucrarilor de executie, iar nivelul de calificare a fie corelat cu nivelul ethnic si tehnologic si cu complexitatea proceselor de exploatare.
personalul cu studii superioare tehnice;
economisti;
jusist;
personal cu studii medii;
5. personal auxiliar si necalificati.
Dupa 1989 compania de bere Aurora SA Brasov se afla intr-o etapa de reevoluare patrimoniala, infuzie de capital fix si circulant, reconsiderarea proprietarului.
Acestea sunt premisile unei revigorari economice asteptate de principalii stakeholders-clienti, furnizori, actionari, salariati, manageri s.a. in urma finalizarii privatizarii.
2.7. Piata berii in Romania. Principalii competitori. Concurenta si pozitia societatii pe piata.
Marii producatori de bere din Romania si portofoliul lor:
BBAG: Arbema, Malbera, Craiova, Golden Brau, Silva, Keiser, Schlossgold;
Brewery Holdings: Harghita, Hategana, Gambrinus, Ciuc ( Premium, Black );
Interbrew: Hopfen Konig, Bergenbier, Stela Artois, Noroc, Leffe;
SAB ( South African Breweries ) : Ursus, ( Pils, Premium Pils, Black ), Pilsner, Urquell, Keller Lager;
URB: Skool, Tuborg, Calsberg.
Marii producatori regionali:
Aurora, Timisoreana Fulger, Margineni, Martens, Bremas, Zimbru si Azuga.
Brewery Martens NV, al patrulea producator de bere din Belgia a achizitionat in 1998 pachetul majoritar de actiuni de la fabrica de bere din Galati. Fabrica are o capacitate de 450.000 hl. Dupa o investitie de aproximativ 5 milioane de dolari, Matens a lansat pe piata romaneasca primele produse sub licenta: berea Damburger Premium Plus si berea Damburger Royal. In categoria bere populara Martens produce berea blonda pasteurizata Premium, cu pret relative scazut.
Fabrica de bere Efes din Ploiesti are o capacitate de productie de 75 milioane litri annual. Compania produce urmatoarele marci in categoria premium: Efes Premium, Efes Light, Efes Dark si Caraiman pe segmental de bere populara. Dupa asocierea cu Interbrew de anul trecut, la fabrica din Ploiesti se mai produc si marcile companiei belgiene: Bergenbier, Hopfen Konig si Stela Artois.
Cel mai mare producator de bere cu capital integral romanesc este Aurora SA din Brasov. Dpa investitii si modernizari successive a ajuns la o capacitate de productie de 672.000 hl/an. In 2001, Aurora a produs 620.000 hl de bere. Pe langa productia de bere Aurora mai dispune de o fabrica de malt de 9.000 t/an, producand de asemenea sic apse pentru bere. Marcile comercializate de acest producator sunt Aurora si Ciucas.
Cea mai veche fabrica de bere din Romania este cea de la Timisoareana, atestata documentar printr-un act petitioner al magistratului orasului, din 1 ianuarie 1718. In ultimii trei ani, conducerea Bere Timisoareana SA a investit in cresterea capacitatii de imbuteliere, schimbarea imaginii produselor, modificarea sistemului de filtrare si cresterea calitatii berii. Fabrica produce berea blonda Timisoara Pils in variantele: Timisoareana Pils nepesteurizata, Timisoareana Premium Pils CLASSIC, Timisoareana Pils SPECIALA pasteurizata, Timisoareana Premium Pils EXTRA BITTER si Timisoareana Premium PIls LUX. Ultimele doua sortimente sunt exportate in Anglia. Compania mai produce o bere neagra, Timisoareana Black Caprice, cu o concentratie de alcool mai mare. In premiera in Romania, Timisoareana produce berea hipoglucida Club XXI Diet, cu continut redus de glucide. In 2001 fabrica de bere Timisoreana a fost achizitionata de catre S.C. Ursus Romania S.A. si la ora actuala acest concern detine locul II pe tara in ce priveste vanzarile, dupa S.C. Brau Union Romania S.A.
Producatorii regionali mari au inteles ca dezvoltarea si imbunatatirea calitatii reprezinta singurele mijloace de a se mentine pe piata. Activitatea acestora se concentreza, totusi, asupra marcilor de bere cu pret scazut, pe care le pot sustine mai usor. Concurenta se intensifica insa sip e segmental marcilor ieftine in conditiile in care si marii producatori internationali ataca in forta aceasta piata cu produsele de calitate la preturi accesibile: Keller Lager ( SAB ), Noroc ( Interbrew ).
Avand in vedere pe de o parte profiturile mari care pot fi obtinute, iar pe de alta parte sensibilitatea pietei la orice factor de influenta, concurenta este foarte mare atat ca volum ( numar mare de firme) cat si ca intensitate a actiunilor de marketing ale acestora.
Prin politica manageriala, societatea si-a consolidate pana in prezent pozitia pe piata de desfacere a orasului Brasov si a localitatilor limitrofe, in scopul contractarii actiunilor concurentei din zona.
Spre exemplificare, cotele de piata ale principalilor producatori de bere ( indicandu-se fabricile in care produc si marcile comercializate ) sunt:
– Brau Union AG (Arbema Arad, Bere Craiova, Malbera Constanta, Silva Reghin) – 33% din totalul pietei. Marcile de bere: Arbema, Keiser, Steff, Golden Brau, Malbera, Silva.
– Ursus + Timisoreana ( achizitie ) ( Ursus Cluj, Pitber Pitesti, Vultur Buzau, Timisoreana Timisoara ) – 15 % din totalul pietei. Marci de bere: Ursus Pils, Ursus Premium, Timisoreana Lux, Timisoreana Premium, Timisoreana Pils, Timisoreana Bruna
– Interbrew ( Bianca Blaj, Proberco Baia Mare ) – 12% din totalul pietei. Marci de bere: Bergenbier, Hopfen Konig, Stela Artois
– Tuborg – 8% din piata
– BHR ( Grivita Bucuresti, Haber Hateg, Bere Ciuc ) – 6% din totalul pietei. Marci de bere: Gambrinus, Haber, Ciuc.
– Aurora ( Bere Aurora ) – 5% din totalul pietei. Marci de bere: Aurora, Ciucas
– Fulger, Zimbru, Margineni, Azuga – fiecare cate 4% din piata
– Altii – 5%
2.8. Managementul gestionarii stocurilor de materii prime, materiale si produse intermediare
2.8.1. Aprovizionarea. Situatia principalilor furnizori.
Societatea Aurora SA detine si o fabrica de malt, insa cantitatea produsa este insuficienta in raport cu cantitatea necesara in fabricarea berii. De aceea maltul folosit este atat din productia proprie, cat si din import ( achizitionat de la furnizorii din Austria).
Stocurile de materii prime detinute de societate sunt formate din doua categorii:
-materii prime pentru fabricarea maltului ( orz, orzoaica );
– materii prime pentru fabricarea berii ( malt, hamei, porumb etc ).
In procesul de fabricare al berii, maltul poate fi considerat materie prima, cand este achizitionat din import ( Austria ), sau produs intermediary, cand este produs de fabrica si este depozitat in silozurile proprii sub forma de stoc de productie intermediara.
Principalele materii prime utilizate in procesul de fabricatie al maltului si apoi al berii de catre SC Aurora SA Brasov si principalii furnizori ale acestora sunt:
Materia prima este contractuata cu furnizorii ( Romcereal ) anual pe baza unui contract cu plata in avans pentru recoltele viitoare. Transportul materiei prime se face prin CFR, societatea detinand o linie de cale ferata in incinta.
Principalele materii auxiliare si furnizorii acestora:
2.8.2. Situatia principalilor clienti
Piata de desfacere a berii AURORA si CIUCAS inbuteliata la sticle, in functie de zona geografica se prezinta astfel:
O clasificare a principalilor clienti, in functie de ponderea acestora in totalul contractelor pentru zonele respective, este prezentata in tabelul urmator:
Majoritatea clientilor sunt societati private (restaurante, magazine ) care, desi luate individual nu au o pondere semnificativa in volumul vanzarilor, totusi prin numarul lor asigura desfacerea produselor ( bere la sticla si la butoi ).
Preturile de livrare la sortimentele de bere practicate de S.C. Aurora S.A. sunt prezentate in uramatorul tabel:
Preturile nu includ TVA.
Prezenta oferita este valabila incapand cu data: 01/04/2004
Cap.3 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
IN PERIOADA: 2003-2005
Evolutia situatiei financiare a societatii este prezentata pe baza situatiei patrimoniului si a contului de profit si pierdere, aferenta anilor 2003, 2004, 2005.
Evolutia contului de profit si pierdere sintetizat se prezinta astfel:
mii. lei –
________________________________________________________________________
2003 2004 2005
________________________________________________________________________
Venituri din exploatare 364.937.882 472.960.911 581.650.434
-cifra de afaceri 357.192.337 453.331.424 562.555.130
Venituri financiare 4.932.468 4.443.562 1.835.700
Venituri exceptionale 1.638.463 20.062.045 598.874
________________________________________________________________________
TOTAL VENITURI 371.508.813 497.456.518 584.084.981
________________________________________________________________________
Cheltuieli de exploatare 265.639.916 361.433.740 494.738.475
– din care amortizare 9.054.045 12.337.564 43.098.743
Cheltuieli financiare 5.671.659 7.540.375 11.516.032
Cheltuieli exceptionale 3.597.561 5.480.295 5.624.120
_______________________________________________________________________
TOLAL CHELTUIELI 274.909.136 374.454.410 511.878.627
_______________________________________________________________________
PROFIT BRUT 96.599.677 123.002.108 72.206.351
Impozit pe profit 35.823.866 24.979.267 13.715.926
________________________________________________________________________
PROFIT NET 60.775.811 98.022.841 58.490.428
________________________________________________________________________
Din care:
– dividente 15.193.952 25.969.750 14.109.213
– profit reinvestit 45.581.859 72.053.091 44.381.215
Evolutia elementelor patrimoniale, in perioada analizata se prezinta astfel:
-mii lei –
________________________________________________________________________
2003 2004 2005
________________________________________________________________________
TOTAL ACTIVE 227.230.007 449.328.372 490.407.689
________________________________________________________________________
Active imobilizate, din care: 132.439.400 315.591.978 339.590.256
– imobilizari corporale 127.136.515 312.814.255 337.405.173
Active curente din care: 79.615.281 111.079.121 147.030.705
– stocuri 41.503.616 70.870.827 109.032.637
-creante 35.616.668 38.695.591 33.875.014
– disponibilitati 2.494.997 1.512.703 2.634.544
Alte active 15.175.326 22.656.273 3.786.728
________________________________________________________________________
TOTAL PASIVE 227.230.007 449.328.372 490.407.689
________________________________________________________________________
Capitaluri proprii din care: 168.539.789. 368.496.610 413.877.824
– capital social 110.964.929 110.964.929 110.964.929
– fonduri si rezerve 49.943.560 115.845.035 152.085.831
– profit 60.775.811 98.022.841 58.490.428
– repartizare profit 60.775.811 98.022.841 58.490.428
Datorii, din care: 57.915.768 79.831.762 76.529.865
-imprumuturi 22.732.723 31.483.875 39.173.293
– furnizori 12.636.610 15.803.094 15.612.663
– alte datorii 22.546.435 32.544.793 21.743.909
Alte pasive 774.450 0 0
________________________________________________________________________
Avand in vedere inflatia ridicata inregistrata in perioada analizata, indicii si indicatorii calculate pe baza datelor din bilantul contabil si din contul de rezultate vor fi irelevanti daca nu vom actualize datele din 2003 si 2004 la valoarea din 2005. Pentru aceasta actualizare vom folosi Buletinul Statistic de Preturi.
Actualizarea contului de profit si pierdere la anul 2005, in functie de rata inflatiei:
– mii lei –
________________________________________________________________________
2003 2004 2005
________________________________________________________________________
Venituri din expoatare 669.048.283 616.268.067 581.650.434
– cifra de afaceri 654.848.212 590.690.845 562.555.130
Venituri financiare 9.042.797 5.789.961 1.835.700
Venituri exceptionale 3.003.829 26.140.845 598.847
________________________________________________________________________
TOTAL VENITURI 681.094.909 648.198.873 584.084.981
________________________________________________________________________
Cheltuieli de exploatare 487.003.236 470.948.163 494.738.475
– din care amortizare 16.598.974 16.075.846 43.098.743
Cheltuieli financiare 10.379.971 9.825.109 11.516.032
Cheltuieli exceptionale 6.595.484 7.140.824 5.624.120
________________________________________________________________________
TOTAL CHELTUIELI 503.996.691 487.914.906 511.878.627
________________________________________________________________________
PROFIT BRUT 177.098.216 160.271.747 72.206.351
Impozit pe profit 65.676.646 32.547.985 13.715.926
________________________________________________________________________
PROFIT NET 111.421.570 127.723.762 58.490.428
________________________________________________________________________
Din care
– dividende 27.855.391 33.838.584 14.109.213
– profit reinvestit 83.566.179 93.885.178 44.381.215
________________________________________________________________________
Actualizarea bilantului contabil la anul 2005, in functie de rata inflatiei:
– mii lei –
________________________________________________________________________
2003 2004 2005
________________________________________________________________________
TOTAL ACTIVE 416.585.543 585.474.469 490.407.689
________________________________________________________________________
Active imobilizate, din care: 242.803.933 411.217.650 339.590.256
– imobilizari corpolare 233.082.043 407.596.974 337.405.173
Active curente, din care: 145.960.366 144.736.095 147.030.705
– stocuri 76.089.451 92.344.688 190.032.637
– creante 65.296.785 50.420.355 33.875.014
– disponibilitati 4.574.130 1.971.052 2.634.544
Alte active 27.821.244 29.521.124 3.786.728
________________________________________________________________________
TOTAL PASIVE 416.585.543 585.474.869 490.407.689
________________________________________________________________________
Capitaluri proprii, din care: 308.987.535 481.454.084 431.877.824
– capital social 203.434.335 144.587.302 110.964.929
– fonduri si rezerve 91.562.577 150.946.081 152.085.831
– profit 111.421.571 127.723.762 58.490.428
– repartizare profit 111.421.571 127.723.762 58.490.428
Datorii, din care: 106.178.193 104.020.785 76.529.865
– imprumuturi 41.676.378 41.023.489 39.173.293
– furnizori 23.166.962 20.591.431 15.612.663
– alte datorii 41.334.853 42.450.865 21.743.909
Alte pasive 1.419.815 0 0
________________________________________________________________________
Analiza economico-financiara pe baza contului de profit si pierdere:
– mii lei –
________________________________________________________________________
2003 2004 2005
________________________________________________________________________
Indicatori de profitabilitate
Rentabilitatea capitalului
( financiara )
Profit net ( A ) 111.422 127.724 58.490
Capital propriu ( B ) 308.987 481.454 431.878
A / B x 100 36,06% 26,53% 14,13%
________________________________________________________________________
Rentabilitatea activelor
( economica )
Profit net ( A ) 111.422 127.724 58.490
Total active ( B ) 416.585 585.475 490.408
A / B x 100 26,75% 21,82% 11,93%
________________________________________________________________________
Marja profitului net
Profit net ( A ) 111.422 127.724 58.490
Cifra de afaceri ( B ) 654.848 590.691 562.555
A / B x 100 17,01% 21,62% 10,40%
________________________________________________________________________
Marja bruta a profitului
Profit brut ( A ) 177.098 160.272 72.206
Cifra de afaceri ( B ) 654.848 590.691 562.555
A / B x 100 27,04% 27,13% 12,83%
________________________________________________________________________
Indicator de
echilibru financiar
Securitate financiara
Capital propriu ( A ) 308.987 481.454 413.878
Datorii totale ( B ) 106.178 104.021 76.530
A / B 2,91 4,62 5,41
________________________________________________________________________
Analiza economico-financiara pe baza de bilant contabil:
– mii lei –
_______________________________________________________________________
2003 2004 2005
________________________________________________________________________
Rate de structura
ale activului
Rata activelor imobilizate
Active imobilizate ( A ) 242.804 411.218 339.590
Total active ( B ) 416.585 585.475 490.407
Rai = A/B x 100 58,28% 70,24% 69,25%
________________________________________________________________________
– rata imobilizarilor
corporale ( ric )
imobilizari corporale ( A ) 233.082 407.597 337.405
active imobilizate ( B ) 242.804 411.218 339.590
total active ( C ) 416.585 585.475 490.407
ric1 = A / B x 100 96,00% 99,12% 99,36%
ric2= A / C x 100 55,95% 69,62% 68,80%
________________________________________________________________________
– rata imobilizarilor
financiare ( rif )
imobilizari financiare ( A ) 6.228 1.627 1.045
active imobilizate ( B ) 242.804 411.218 339.590
total activ ( C ) 416.585 585.475 490.407
rif 1 = A / B x 100 3,56% 0,40% 0,31%
rif 2 = A / C x 100 1,49% 0,28% 0,21%
________________________________________________________________________
Rata activelor
circulante
Active circulante ( A ) 145.960 144.736 147.030
Total active ( B ) 416.585 585.475 339.590
Rac = A / B x 100 35,04% 35,20% 43,30%
________________________________________________________________________
– rata stocurilor ( rs )
stocuri ( A ) 76.089 92.345 109.033
active circulante ( B ) 145.960 144.736 147.030
total activ ( C ) 416.585 585.475 490.408
rs 1 = A / B x 100 52, 13% 63,80% 74,16%
rs 2 = A / C x 100 18,26% 15,77% 22,23%
________________________________________________________________________
– rata creantelor ( rc )
creante ( A ) 65.297 50.420 33.875
active circulante ( B ) 145.960 144.736 147.030
total activ ( C ) 416.585 585.475 490.408
rc 1 = A / B x 100 44,74% 34,84% 23,04%
rc 2 = A / C x 100 15,67% 8,61% 6,90%
________________________________________________________________________
– rata disponibilitatilor ( rd )
disponibilitati ( A ) 4.574 1.971 2.634
active circulante ( B) 145.960 144.736 147.030
total activ ( C ) 416.585 585.475 490.408
rd 1 = A / B x 100 3,13% 1,36% 1,79%
rd 2 = A / C x 100 1,10% 0,34% 0,54%
________________________________________________________________________
Rate de structura
ale pasivului
Rata stabilitatii
financiare
Capital permanent ( A ) 350.663 522.477 453.051
Total pasiv ( B ) 416.585 585.475 490.408
Rsf = A / B x 100 84,17% 89,24% 92,38%
________________________________________________________________________
Rata autonomiei
financiare globabe
Capital propriu ( A ) 308.987 481.454 413.878
Total pasiv ( B ) 416.585 585.475 490.408
Rafg = A / B x 100 74,17% 82,23% 84,39%
________________________________________________________________________
Rata de indatorare
globala
Total datorii ( A ) 106.178 104.021 74.530
Total pasiv ( B ) 416.585 585.475 490.408
Rig = A / B x 100 25,49% 17,78% 15,60%
________________________________________________________________________
Aceasta analiza a ratelor de structura pentru activul si pasivul circulant urmareste stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale. Ratele de structura se stabilesc ca raport intre un post de active sau de pasiv si totalul bilantului, precum si ca raport intre diferite componente de active, respective de pasiv. Aceasta metoda a ratelor se foloseste in special in cazul analizelor comparative in timp.
Datorita faptului ca datele nu sunt actualizate la anul 2005, vom putea face comparatii si intre valorile in marime absoluta.
Ratele de structura ale activului.
Rata activelor imobilizate ( Rai ) – reprezinta ponderea elementelor patrimoniale, ce servesc intreprinderea in mod permanent, in totalul activului, masurand gradul de investire a capitalului in interpretarea respectiva. Indicii calculate au o tendinta de crestere, ceea ce inseamna ca intreprinderea este preocupata de investitii si imobilizari.
In cadrul activelor imobilizate mai sunt utilizate: rata imobilizarilor corporale ( ric) si rata imobilizarilor financiare ( rif ).
Marimea ric este determinate de natura activitatii, dar si de optiunile stratedice si de politica de dezvoltare a firmei. Valorile acestei rate sunt de asemenea in crestere, deci S.C. Aurora S.A. este preocupata de investitii si imobilizari corporale, mai mult decat in imobilizari financiare ( rif fiind o rata in scadere ). Marimea rif reprezinta intensitatea relatiilor financiare ale inteprinderilor realizate cu alte unitati.
Rata activelor circulare ( Rac ) se calculeaza ca un raport intre totalul activelor circulare ai activul total al inteprinderii, ponderat cu 100. In cadrul activelor circulare mai pot fi intalnite si ratele: rata stocurilor ( rs ), rata creantelor ( rc ), rata disponibilitatilor ( rd ).
Interpretarea evolutiei indicatorilor
Rentabilitatea capitalurilor : comparative cu anul de baza 2003 este in scadere cu 9,47% in 2004 datorita cresterii capitalurilor proprii ( fonduri si rezerve ). In 2005 fata de 2004 rentabilitatea capitalurilor se reduce datorita scaderii profitului net.
Rentabilitatea activelor a scazut in 2004 cu 40% fata de 2003 datorita cresterii activelor ( au crescut imobilizarile corporale prin achizitionarea unei noi linii de fabricatie din import ). In 2005 scaderea profitului net a determinat reducerea rentabilitatii activelor comparative cu 2004.
Marja profitului net inregistreaza o crestere in 2004 fata de 2003 datorita cresterii profitului net cu 15% si scaderi cifrei de afaceri cu 11%. Ambele oscilatii au contribuit la cresterea profitului net. In ’05 fata de ’04 se inregistreaza o scadere a profitului net cu 118%.
Marja bruta a profitului: In anii 2003-2004 are valoare aproape identical dar in 2005 s-a inregistrat o scadere a acesteia datorita scaderii profitului brut.
Securitatea finamciara: se observa o crestere in 2004 comparativ cu 2003 datorita marimii capitalului propriu prin cresterea fondurilor si rezervelor. In 2005 un nivel scazut al datoriilor totale determina o usoara crestere a acestui indicator.
Rata de structura a activului Prin cresterea activelor imobiliare s-a marit rata de structura in 2004 fata de anul de baza 2003. In 2005 scaderea activelor imobiliare contribuie la deprecierea acestui indicator fata de 2004.
2005
2004
2003
Anii
Analiza evolutiei stocurilor trebuie realizata cu cea a volumului activitatii, corelatie apreciata ca normala in cazul in care dinamica indicelui cifrei de afaceri este mai mare decat dinamica indicelui stocurilor, adica este respectata relatia : ICA > IS.
Vom face o analiza a indicelui cifrei de afaceri pe perioada 2003-2005:
ICA 2003-2004 = 0,90 ( CA scade in 2004 cu 10% fata de 2003 )
ICA 2004-2005 = 0,95 ( CA scade in 2005 cu 5% fata de 2004 )
Constatam ca evolutia cifrei de afaceri cunoaste un trend descendent. Ratele stocurilor sunt insa in crestere.
IS 2003-2004 = 1,21 ( stocurile cresc in 2004 cu 21% fata de 2003 )
IS 2004-2005 = 1,18 ( stocurile cresc in 2005 cu 18% fata de 2004 )
Comparand indicii de evolutie ai cifrei de afacerei, respective ai ratelor stocurilor, se observa ca nu se respecta relatia ICA > IS. De fapt, cifra de afaceri prezinta un trend descendent, atat in anul 2004 fata de 2003, cat si in 2005 fata de 2004, iar stocurile au evolutie crescatoare. Daca cifra de afaceri este in scadere, normal ar fi ca vaolarea stocurilor sa scada, chiar mai mult decat precedenta, astfel incat sa fie respectata relatia de mai sus, insa stocurile cunosc o evolutie ascendenta. Deci, solutia ar fi ca trebuie sa se reduca valoarea procentuala a stocurilor in totalul activelor circulare, astfel incat sa se incadreze in limitele normale.
Rata creantelor ( re ) va inregistra valori foarte scazute sau nule ca in cazul intreprinderilor cu vanzari cu amanuntul si a celor cu prestari servicii si valori mai ridicate in cazul altor intreprinderi. La societatea Aurora rata creantelor este foarte scazuta.
Rata disponibilitatilor ( rd ) reflecta ponderea disponibilitatilor in patrimoniul intreprinderii. Disponibilitatile reprezinta postul din cadrul activelor circulante cu cel mai ridicat grad de lichiditate si de aceea se urmareste ca acesta sa creasca, ca si procent in total active, respective active circulant. Acest lucru nu se intampla intocmai in cazul S.C. Aurora S.A., cea mai mare valoare a acestei rate inregistrandu-se in 2003 ( 3,13% ), apoi scazand puternic in 2004 ( 1,36% ), ca ulterior, in 2005, sa cunoasca din nou o usoara crestere ( 1,79% ).
Rate de structura ale pasivului.
Aceste rate permit caracterizarea politicii financiare a intreprinderii prin evidentierea unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara a acesteia.
Rata stabilitatii financiare ( Rsf ) reprezinta raportul dintre capitalul permanent si pasivul total inmultit cu 100, daca exprimarea se face procentual ( rata se mai poate exprima si sub forma de coeficient, insa mai rar ). Capitalul permanent este capitalul rezultat din insumarea capitalului propriu cu datoriiile pe termen mediu si lung. S.C. Aurora S.A. prezinta rate ridicate ale stabilitatii financiare si de asemenea in crestere, ceea ce este in avantajul societatii.
Rata autonomiei financiare globale ( Rafg ) se calculeaza ca un raport intre capitalul propriu si pasivul total sub forma procentuala sau sub forma de coeficient ( mai rar ). Valorile acestei rate sunt mai mari si in crestere, deci in corelatie cu obiectivele firmei.
Rata de indatorare globala ( Rig ) se calculeaza ca raport intre total datorii si pasivul total sub forma procentuala sau, mai rar, sub forma de coeficient. Acesta rata cunoaste o tendinta de scadere in ceea ce priveste situatia Aurora S.A.
Evaloarea sintetica a riscului de faliment ( modelul Altman ) – anul 2004
Se calculeaza valoarea: z = 1,2 r1 + 1,4 r2 + 3,3 r3 + 0,6 r4 + r5
r1 = Active circulante / Total activ = 147.030.750.000 / 490.407.689.000 = 0.300
r2 = Profit investit / Total activ = 58.490.428.000 / 490.407.689.000 = 0.120
r3 = Profit brut / Total activ = 72.206.354.000 / 490.407.689.000 = 0.147
r4 = Capital social / Datorii pe termen lung = 110.964.929.000 / 39.173.293.000 = 2.833
r5 = Cifra de afaceri / Total activ = 562.555.130.000 / 490.407.689.000 = 1.147
Daca:
z < 1,8 – stare de faliment;
z € [ 1,8 ; 3 ] – situatie financiara dificila;
z > 3 – situatie financiara buna.
z = 4,547 > 3
Societatea detine in general o situatie financiara buna ( chiar foarte buna ) sin u este amenitata de faliment.
3.1. Evidentierea constituirii stocurilor pe baza schemei de fabricatie
Pentru a evidential mai bine constituirea de stocuri pe parcursul fabricatiei, vom prezenta o schema a fluxului de fabricatie ( fig. 3.3. )
S.C. Aurora S.A. dispune si de o fabrica proprie pentru producerea maltului. Maltul produs se foloseste doar pentru consumul propriu si se constituie ca stoc de produs intermediar pana la intrarea lui in fluxul de fabricatie al berii. Cantitatea medie zilnica de malt produsa de firma este de 26 t / zi , adica maxim 8.600 t / an , ceea ce este insuficient in raport cu necesarul anual de 9.500 t malt. Restul maltului se achizitioneaza din import la pretul de 10.000 lei/kg cu cat il produce fabrica . Pretul a fost stabilit de fabrica deoarece in situatii foarte rare, aceasta a vandut cantitati mici de malt , din diferite motive (pentru cercetari, pentru situatii extreme ale unor firme colaboratoare etc.). Din acest motiv, un obiectiv principal al S.C. Aurora S.A. este cresterea capacitatii de productie a fabricii de malt.
Maltul se obtine prin trecerea materiei prime – orzoaica – prin mai multe operatii: inmuiere, germinare, uscare, sortare. daca fabrica nu dispune de cantitatile necesare de orzoaica, material prima special folosita in fabricarea berii, restul de cantitate se va completa cu orz.
Materiile prime necesare fabricarii maltului ( orzoaica, respective orzul in caz de lipsa a resursei anterioare ) se contracteaza annual cu furnizorii, plata facandu-se in avans pentru productia viitoare. Acestea se depoziteaza atat in incinta fabricii, cat si in custodie la terti, care le depoziteaza in silozuri special amenajate contra unei taxe anuale de depozitare. De la acestia se aduc continuu cantitatile necesare atunci cand stocurile din fabrica s-au epuizat, pentru ca fluxul de fabricatie san u fie interrupt.
Capacitatea de depozitare a fabricii este de 16 silozuri, insuficienta pentru cantitatile de materii prime ( atat pentru malt, cat si pentru bere ) cu care opereaza fabrica de-a lungul unui an. Aceste 16 silozuri pot sa fie ocupate fie numai cu malt ( deoarece acesta se depoziteaza numai in incinta fabricii ), fie si cu malt si cu orzoaica, in functie de faza in care se afla procesul de fabricatie sic el de aprovizionare cu malt din import. Cantitatea de orzoaica ( + orz, daca este necesar ) care se aprovizioneaza anual este de 13.000 t; cantitatea de malt necesara este de 9.500 t; iar cantitatea de bere produsa anual ( capacitatea anuala de productie ) este de 500.000 hl bere. Pretul materiei prime – orzoaica – este de 3.500 lei/kg ( fara TVA ); pretul maltului produs de fabrica este de 6.000 lei/kg ( fara TVA ), iar al celui din import este de 10.000 lei/kg ( fara TVA).
3.2. Produsele secundare obtinute si destinatia lor
In urma procesului de fabricatie rezulta si produse secundare, cum ar fi borhotul, plutitorul, germenii, pleava, spartura si restul de drojdie ce ramane dupa fermentatie.
Spre exemplu, filtrarea plamezii ( inainte de operatia de fierbere ) are drept scop separarea fractiunii solubilizate a plamezii de partea insolubila ( borhot ). Procesul are loc in doua faze si anume : scurgerea libera a mustului si spalarea cu apa fierbinte a borhotului pentru recuperarea extractului retinut de borhot. borhotul de cereale se evacueaza cu ajutorul aerului in doua buncare aflate in curtea fabricii. In urma acestui process, borhotul ramas se revalorifica prin vanzare pentru hrana animala.
In urma procesului de preparare a maltului, rezulta foarte multe produse secundare, cum ar fi:
– plutitorul – obtinut in urma procesului de inmuiere a orzoaicei si strangerea materiei ce se ridica deasupra apei;
– germenii – obtinuti prin operatia de degerminare, adica dupa ce orzoaica a trecut prin procesul de germinare, se vor extrage germenii rezultati cu ajutorulunor metode speciale;
– pleava – obtinuta in urma operatiei de uscare a maltului;
– spartura – obtinuta in urma extragerii boabelor de malt sparte care nu se vor folosi mai departe de fabricarea berii.
Toate aceste produse secundare obtinute se revalorifica prin vanzare pentru furaje la porci sau la oi.
De asemenea, in urma macinarii maltului rezulta o cantitate de coji care va deveni strat filtrant in faza de filtrare, dupa care se vor vinde si acestea.
In faza de hameiere se adauga in etape hameiul in timp ce mustul de bere fierbe, iar apoi are loc separarea acestui hamei de restul extractului, inainte de faza de racier, cu ajutorul separatoruluio de hamei. Acest hamei se va arunca deoarece are un gust amar ( ofera amarala berii ) sin u este agreat de animale.
In fermentatia primara, drojdia se recolteaza din statia de culturi pure ca prima generatie, care prin fermentare se multiplica, rezultand alte generatii, care se folosesc atata timp cat prezinta o putere de fermentare corespunzatoare. Drojdia recoltata dupa fermentare, nu mai are aceeasi putere de fermentare ca cea din prima generatie, insa ea se va folosi pana la de 20 de ori, cand isi pierde aproape definitive puterea de fermentare.
Dupa ce a fost scoasa din uzul pentru fabricarea berii, aceasta, de asemenea se vinde ca furaj animal.
3.2.1. Evolutia stocurilor si a productiei in curs de executie 2003-2005.
– mii lei –
________________________________________________________________________
Elemente de stocuri 2003 2004 2005
________________________________________________________________________
Materii prime 11.748.038 9.800.863 10.533.119
Materiale consumabile 8.251.012 7.571.015 4.970.018
Obiecte de inventar 610 2.625.852 1.803.628
Productie in curs de exec. 12.788.065 21.739.645 21.222.212
Semifabricate, prod finite 15.196.692 18.569.985 25.025.894
Stocuri aflate la terti 12.352.198 11.119.399 14.595.540
Marfuri si ambalaje 15.752.836 20.917.929 30.882.220
________________________________________________________________________
TOTAL STOCURI 76.089.451 92.344.688 109.032.637
________________________________________________________________________
TOTAL ACTIVE 416.585.543 585.474.869 490.407.689
________________________________________________________________________
Se observa, din tabelul de mai sus, ca cea mai importanta crestere in cadrul elementelor de stocuri au cunoscut-o stocurile de productie finite si cele de marfuri si ambalaje. Pentru a se adduce valoarea stocurilor in limite normale ( indicele de crestere a stocurilor san u depaseasca indicele de crestere a cifrei de afaceri ), este necesar sa se reduca valoarea acestor doua categorii de stocuri. Solutia ar fi studierea atenta a cererii pe piata, astfel incat firma sa produca cantitati de produse finite apropiate de valoarea cererii, reducandu-se astfel stocurile de productii finite.
3.3 Optimizarea stocurilor de materii prime
Fabrica Aurora dispune de 18 silozuri pentru depozitarea materiei prime-orzoaica-sau depozitarea maltului, in functie de situatia existenta. Fiecare siloz are o capacitate de 250 t, adica in total 4.500 t, fata de 13.000 t cat ar fi necesar. Restul se depoziteaza in custodie, in silozuri de la Codlea, Rupea, Sf. Gheorghe.
Cantitatea anuala necesara de malt este de 9.500 t, insa fabrica produce doar 8.500 t, restul fiind importat din Austria, intr-o singura transa anuala de 1.000t, depozitat in 4 in cele 18 silozuri proprii. Rezulta, deci, ca pentru orzoaica (orz sau porumba) mai ramane o capacitate de depozitare de 3.500 t. Reaprovizionarea cu materie prima pentru malt de la terti se face lunar cu cate 1.000 t, pentru ca silozurile proprii sa fie mereu pline, reducandu-se astfel costurile cu depozitarea .
Nu este cazul sa se faca un model de optimizare a stocurilor de materii prime, deoarece acestea se achizitioneaza o data pe an (intr-o singura transa) si se depoziteaza fie in silozuri proprii, fie in custodie. Nici in cazul reaprovizionarii de la terti nu este relevant un model de optimizare a stocurilor, deoarece se observa diferenta foarte mare intre costul de depozitare la terti (100 lei / kg) si costul de depozitare in incinta fabricii (15 lei / kg, solutia optima fiind reaprovizionarea continua de la terti pe masura ce stocurile din fabrica se epuizeaza.
Observand aceasta diferenta intre cele doua costuri se concluzioneaza ca ar trebui realizata o investitie in depozite proprii, rezultatul fiind o scadere semnificativa a costului total de depozitare. Pana atunci insa, obiectivul principal pentru asigurarea unor stocuri optime este acela de a realiza in permanenta transferul de stocuri de al terti in proriile depozite, pe masura ce acestea se elibereaza prin darea in consum a materiilor prime.
Comanda de reaprovizionare se realizeaza telephonic, iar transportul materiilor prime se face pe calea ferata (vagonabil), cand cantitatea de aprovizionat depaseste 45.000 kg sau cu mijloace auto (ale tertilor), cand cantittea de aprovizionare nu depaseste 45.000 kg. Silozurile in care materiile prime se tin in custodie se afla in localitatea Rupea, Codlea, Sf. Gherghe, deci transportul se realizeza in aceeasi zi in care a fost lansata comanda de reaprovizionare sau cel tarziu zi, daca intervin probleme.
3.4. Stocurile de produse finite si desfacerea lor
La sectia veche de fabricatie se proceseaza o data ( pentru o sarja ) 5.000 kg de materie prima ( malt ) si rezulta 300 hl must si, mai departe, 279 hl bere in sticle si butoi.
La sectia noua o sarja presupune procesarea a 7.000 kg de materie prima, rezultand 370 hl de must si apoi 334 hl bere la sticla si butoi.
Hameiul folosit este din import, de cea mai buna calitate – hamei PELLETZ – si se foloseste 0,04 kg / hl bere. Deci pentru cantitatea totala de bere ( sectia veche si sectia noua ), ce reprezinta o sarja, se foloseste aproximativ 25 kg hamei.
Rezulta, in total, cheltuielile cu materie prima :
– MALT 12.000 kg x 7.500 lei / kg = 90.000.000 lei
– HAMEI 25 kg x 65.000 lei / kg = 1.625.000 lei
_________________________________________________
TOTAL: 91.625.000 lei / sarja ( 623 hl bere )
Vom calcula cat timp este necesar pentru fabricarea unei sarje de bere:
Obtinerea mustului ( cu toate cele 5 operatii ale sale ): 5h
Fermentarea berii : – CIUCAS ( fermentare clasica ): 35 zile
– AURORA Premium : 70 zile
– AURORA Bruna : 80 zile
Deci, cantitatea totala de bere obtinuta dup ace s-a parcurs intreg procesul de fabricatie este de 623 hl bere, adica 62.300 l. Aceasta cantitate se obtine dupa cel putin 35, 36 de zile ( berea CIUCAS ). Deoarece timpul necesar pentru producerea unei sarje de bere este foarte mare, s-au facut investitii si instalatii de fermentare noi – tancuri cilindro-conice verticale – cu ajutorul carora, timpul de fermentare este de numai 15 zile pentru berea CIUCAS.
Berea obtinuta nu se vat rage in sticle pana cand nu se incheie contractile cu distribuitorii, ci se va tine in tancuri, din cauza spatiului mic de depozitare.
Preturile de vanzare pentru berea Ciucas.:
Berea CIUCAS prezinta cel mai scurt process de fermentare ( 35 zile, respective 15 zile in tancurile cilindro-conice verticale ), fata de berea AURORA Premium ( 70 zile ) si AURORA Bruna ( 80 zile ), dar cunoaste sic ea mai ridicata cerere.
Din valoarea incasata (753.830.000 lei / sarja de bere CIUCAS la sticla, respectiv 566.930.000 lei / sarja de bere CIUCAS la butoi, precum si celelalte sortimente pe care nu le-am luat in calcul ) sunt acoperite in primul rand cheltuielile cu materiile prime ( 91.625.000 lei / sarja de bere ), apoi cheltuielile salariale, cheltuielile cu amortizarile etc. , iar profitul obtinut este reprezentat sub forma de dividende si alte investitii planificate de firma.
3.5. Formarea stocurilor de produse finite inainte de desfacere
Dupa faza de ambalare ( respective imbuteliere ) produsele finite obtinute se depoziteaza in incinta fabricii, pana la preluarea acestora de catre distribuitori. Stocurile sunt insa mici, deoarece intreaga productie se face pe baza de comanda din partea clientului. Produsele nu se pot depozita timp indelungat din cauza perisabilitatii si nici in cantitati foarte mari, din cauza lipsei de spatiu de depozitare in incinta fabricii, dar si din cauza costurilor generate de procesul de stocare. Chiar daca s-a produs o cantitate mai mare decat comanda lasata de clianti, berea nu se trage in sticle pana cand nu exista o cerere sigura. Aceasta este politica firmei in ce priveste formarea de stocuri de produse finite.
Fabrica dispune de depozite pentu produsele finite, ce au o capacitate maxima de 700.000 de sticle, respective 5.000 de butoaie.
3.6. Situatia creantelor .
3.6.1. Creantele comerciale .
S.C. Aurora S.A. nu acorda clientilor sai creante comerciale . Singura forma de a facilita platile din partea acestora este acordarea de discount-uri , acestea , acordate clientilor de catre Aurora , sunt de mai multe feluri :
Discount en-gross ( cand clientul cumpara o cantitate de bere anuala peste o limita stabilita de S.C. Aurora S.A. ) ;
Discount volum ( cand vanzarile lunare realizate de client , depasesc o anumita cantitate in functie de sezon ) ;
Discount de parteneriat ( se acorda pe baza realizarii obiectivelor urmarite de firma si indeplinite de clienti ) ;
Discount financiar ( cand plata se face pe loc sau cel mult pana la jumatatea termenului de plata ) ;
Discount de dezvoltare si distributie ( se acorda in conditiile in care clientul a investit in dezvoltare si distributie in favoarea sa cat si a firmei Aurora ) ;
Discount de transport ( cand clientul ridica marfa cu mijloace auto proprii ) ;
Situatia detaliata a acestor discount-uri , este prezentata in tabelele de mai jos :
Procent din valoarea totala
1. Discount en – gross 5,0%
2. Discount volum
Sezon rece ( 01 octombrie – 31 martie )
400 hl / luna 1,0%
470 hl / luna 1,1%
540 hl / luna 1,2%
………….. …………
3.200 hl / luna 5,0%
Sezon intermediar ( aprilie , septembrie )
600 hl / luna 1,0%
705 hl / luna 1,1%
810 hl / luna 1,2%
……………. …………..
8.400 hl / luna 5,0%
Sezon cald ( 01 mai – 31 august )
800 hl / luna 1,0%
940 hl / luna 1,1%
1.080 hl / luna 1,2%
……………… …………..
6.400 hl / luna 5,0%
Discount de parteneriat
discount pentru raport valoric bauturi spirtoase / total bere sticla
0,5% pondere 0,1%
5,0% pondere 1,0%
7,5% pondere 1,5%
discount pentru volum Aurora achizitionat
10 hl 0,1%
100 hl 1,0%
150 hl 1,5%
discount pentru pondere Aurora in total bere sticla
0,7% pondere 0,1%
7,0% pondere 1,0%
10,5% pondere 1,5%
Discount financiar
– pentru plata cu fila CEC 2,0%
– plata pana la jumatatea termenului de plata 1,0%
Discount de dezvoltare si distributie
( se acorda trimestrial in baza facturilor de achizitie sau
a facturilor de leasing pentru mijloace auto de distributie ,
cu conditia respectarii termenului de plata ) 1,0%
6. Discount de transport 1,0%
DISCOUNT BERE BUTOI
1. Discount en-gross 5,0%
2. Discount volum
Sezon rece ( 01 octombrie – 31 martie )
200 hl / luna 1,0%
220 hl / luna 1,1%
………………. ……………
400 hl / luna 2,1%
……………….. ……………
600 hl / luna 3,0%
………………… …………….
800 hl / luna 4,0%
1.000 hl / luna 5,0%
………………….. ………………
1.400 hl / luna 7%
Sezon intermediar ( aprilie , septembrie )
300 hl / luna 1,0%
330 hl / luna 1,1%
………………. ……………
600 hl / luna 2,0%
……………….. ……………
900 hl / luna 3,0%
………………… …………….
1.200 hl / luna 4,0%
…………………… ……………
1.500 hl / luna 5,0%
………………….. ………………
2.100 hl / luna 7%
Sezon cald (01 mai – 31 august )
400 hl / luna 1,0%
440 hl / luna 1,1%
………………. ……………
800 hl / luna 2,0%
……………….. ……………
1.200 hl / luna 3,0%
………………… …………….
1.600 hl / luna 4,0%
…………………. …………….
2.000 hl / luna 5,0%
………………….. ………………
2.800 hl / luna 7,0%
3. Discount de parteneriat
( se acorda pe baza realizarii obiectivelor privind
vanzarea medie pe dozator si rulajul mediu lunar
al butoaielor , stabilite si communicate in scris trimestrial ) 1,0%
4. Discount financiar
– plata pe loc cu fila CEC 2,0%
– plata pana la jumatatea termenului stabilit 1,0%
5. Discount de transport 1,0%
3.6.2. Incheierea contractelor cu clientii
Firma isi realizeaza vanzarile prin intermediul distribuitorilor en-gross-isti , nu direct . Contractul incheiat se numeste “ Contract de distributie” si se incheie intre S.C. Aurora S.A. si distribuitor .
Obiectul contractului il reprezinta vanzarea – cumpararea si distribuirea de bauturi alcoolice ( bere la sticla si butoi si bauturi alcoolice apirtoase ) pe toata aria geografica a judetului in care se afla distribuitorul .
Producatorul ( S.C. Aurora S.A. ) se obliga sa vanda produsele in cantitatea si termenele stabilite in comun acord cu clientul distribuitor , iar acesta din urma se obliga sa ridice , sa primeasca , sa distribuie si sa plateasca produsele ce fac obiectul contractului incheiat Distribuitorul va lua masuri pentru respectarea legislatiei , reglementarilor si cerintelor obligatorii cu privire la comercializarea produselor achizitionate .
Pretul si valoarea contractului se va modifica in mod corespunzator pe baza modificarilor de preturi la materiile prime , materiale , indexare salarii si toate cazurile intervenite in urma adoptarii de noi acte normative in materie . Preluarea produsului inseamna acceptarea ultimului nivel de pret propus de vanzator .
Produsele se livreaza pe baza de receptie cantitativa si calitativa la sediul << Aurora >> in prezenta delegatului distribuitorului .
Mijlocul de plata se face cu fila de CEC , ordin de plata , numerar sau bilet la ordin . In situatia livrarii prin desfacere directa , plata se va face de distribuitor cu fila de CEC , numerar , bilet la ordin la sediul distribuitorului , in ziua primirii produsului .
Daca distribuitorul , din orice motiv ce nu inculpa societatea vanzatoare – Aurora S.A. – are intarzieri de plata plata , aceasta din urma este intreptatita sa amane indeplinirea propriilor obligatii , pana la efectuarea platii scadente sau sa rezilieze contractul si sa perceapa despagubiri in limita pierderilor sale . Pentru fiecare zi de intarziere in efectuarea platii , distribuitorul datoreaza penalitati de 0,4% pe zi intarziere .
Pentru garantarea platilor , distribuitorul se obliga sa gajeze sau sa ipotecheze bunuri mobile sau imobile proprietate sau sa prezinte o scrisoare de garantie bancara , in favoarea S.C. Aurora S.A. , cuantumul garantiilor acoperind atat valoarea produselor cumparate in intervalul termenului de plata , cat si a penalitatilor de intarziere . Livrarea produselor incepe la data prezentarii de catre distribuitor a actelor de garantie , prevazute mai sus .
Producatorul va raspunde in perioada de garantie de calitatea produselor livrate ; raspunderea nu opereaza in cazul deficientelor aparute ca urmare a activitatii culpabile a distribuitorului .
Modificarea contractului se face numai cu acordul partilor , prin acte aditionale .
In cazul acordarii discount-urilor , daca se constata ca filele de CEC nu se deconteaza la termenele pentru care s-au acordat discount-urile financiare , valoarea acestora se anuleaza .
Discounturile se acorda din data de 5 ale lunii curente , pe baza realizarilor din luna anterioara si in functie de respectarea termenelor de plata . Clientul este obligat sa intocmeasca un raport lunar de vanzare , care va cuprinde livrari pe fiecare client la : dozator , stoc butoaie / client si interventii pentru spalare , sevisare , precum si vanzarile de bere la sticla .
Neantocmirea acestui raport va conduce la reducerea discount-ului de en-gross cu 2% .
Cap. 4.STABILIREA UNEI STRATEGII DE MANAGEMENT
AL ACTIVELOR CIRCULANTE
In vederea stabilirii unei strategii de management al activelor circulante , trebuie mai intai studiata corelatia dintre activele circulante si resursele financiare utilizate pentru constituirea acestora . Aceasta analiza vizeaza urmatoarele resurse posibile : fondul de rulment existent , provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si datoriile curente .
In vederea stabilirii unui diagnostic care sa ia in considerare si anumite corelatii legate de specificul situatiei constatate , analiza se bazeaza si pe urmatorul sistem de indicatori :
fondul de rulment ;
nevoia de fond de rulment , care reprezinta activele circulante care trebuie sa fie finantate din fondul de rulment ;
trezoreria neta care reprezinta acea parte din fondul de rulment care depaseste nevoia de fond de rulment , respectiv activele circulante lichide care stationeaza intre doua rotatii .
Pentru stabilirea modului in care fondul de rulment existent , provizioanele pentru riscuri si cheltuieli , precum si datoriile pe termen scurt au contribuit la finantarea constituirii activelor circulante , este necesara mai intai calcularea acestor indicatori pe baza formulelor cunoscute ( prezentate in Cap. 2. ,, Active circulante “ ) si a datelor din bilanturile societatii , in perioada analizata ( Anexa nr. 3 ) .
Astfel , fondul de rulment existent , rezulta din calculul prezentat in tabelul de mai jos :
Evolutia fondului de rulment :
mil. Ron –
Fondului de rulment ii revine un rol important deoarece trebuie sa asigure finantarea permanenta a activelor circulante , astfel incat acestea sa poata avea un volum mai mare decat datoriile curente . Fondul de rulment reprezinta partea din capitalul permanent destinata si utilizata pentru finantarea activitatii curente de exploatare .
In interpretarea fondului de rulment trebuie sa se tina cont de rata lichiditatii globale si rata lichiditatii imediate , rata de finantare a stocurilor , necesarul de fond de rulment .
Un fond de rulment pozitiv nu inseamna intotdeauna un aspect favorabil daca el nu acopera necesarul de fond de rulment .
Necesarul de fond de rulment , reprezinta nevoia de finantare ce se naste din operatiile curente ale unitatii . Daca fondul de rulment ( FR ) la inchiderea exercitiului financiar – contabil este superior nevoii de fond de rulment ( NFR ) , atunci excedentul se va regasi sub forma trezoreriei nete ( TN ) , concretizata in disponibilitati banesti , in conturi bancare si in casa .6
Trezoreria neta este expresia desfasurarii unei activitati eficiente in cadrul societatii si se poate determina pe baza datelor din tabelul urmator :
Nivelul si dinamica NFR si TN
mil. Ron –
6 Marin Tole – Analiza economica financiara
In perioada analizata , fondul de rulment are valori pozitive , ceea ce ne arata ca exista un echilibru financiar care asigura o marja de lichiditate pentru a face fata riscurilor pe termen scurt .
In schimb , in cazul S.C. Aurora S.A. , necesarul de fond de rulment are valori de asemenea pozitive ( crescatoare de la an la an ) , ceea ce inseamna ca nevoile existente sunt mai mari decat resursele disponibile, insa acoperite din fondul de rulment pozitiv existent .
Trezoreria neta pe perioada studiata are valori pozitive , ceea ce reprezinta un aspect favorabil , pentru ca intreprinderea nu este obligata sa apeleze la credite pe termen mediu si lung pentru acoperirea nevoilor de exploatare .
Din analiza evolutiei trezoreriei la un moment dat ( de la un exercitiu financiar la altul ) se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteza , denumit ,, cash-flow”- ul perioadei ( CF ) , determinat ca diferenta intre trezorerie neta a anului curent si trezoreria neta a anului de baza . Pentru S.C. Aurora S.A. situatia arata astfel :
CF2003 = TN2004 – TN2003 = 3,02 – 4,05 = – 1,03 mil ron
CF2004 = TN2005 – TN2004 = 1,46 – 3,02 = – 1,56 mil. ron
Se constata din calculele precedente ca fluxul de numerar brut al exercitiului financiar cunoaste o scadere brusca , atat in 2003 fata de 2002 , cat si in 2004 fata de 2003 , insa ramane la valori pozitive , ceea ce reprezinta o situatie favorabila .
Pentru stabilirea unei strategii de management al activelor circulante , trebuie studiata si
evolutia indicatorilor de solvabilitate si lichiditate a firmei din ultimii trei ani ( cel putin ), in functie de care se iau decizii financiare in aceasta directie .
Consideram insa sugestiva evolutia indicatorilor de bonitare ce se pot calcula pe baza bilantului in perioada analizata .
mii. ron –
2003 2004 2005
Solvabilitate patrimoniala
Capitaluri proprii ( A ) 308.987 481.454 413.878
Volumul total al creditelor ( B ) 41.676 41.023 39.173
A / ( A+ B )x 100 88,1% 92,1% 91,3%
Gradul de indatorare
Datorii totale ( A ) 106.178 104.021 76.530
Total activ ( B ) 416.585 585.475 490.409
A / B x 100 25,5% 17,8% 15,6%
Lichiditate totala
Active curente ( A ) 145.960 144.736 147.030
Pasive curente ( B ) 64.502 62.997 37.356
A / B x 100 226,2% 229,7% 393,6%
Lichiditate generala
Active curente ( A ) 145.960 144.736 147.030
Datorii pe termen scurt ( B ) 74.011 61.754 45.553
A / B x 100 172,2% 234,4% 322,8%
Lichiditate imediata
Active curente ( A ) 145.960 144.736 147.030
Stocuri ( B ) 76.089 92.345 37.356
A – B / C x 100 108% 81,5% 107,7%
Rentabilitatea capitalurilor
Profit net ( A ) 111.422 127.724 58.490
Capitaluri proprii ( B ) 308.987 481.454 413.878
A / B x 100 36,15% 26,5% 14,1%
Rentabilitatea cifrei de afaceri
Profit net ( A ) 111.422 127.724 58.490
Capitaluri proprii ( B ) 654.848 590.691 562.555
A / B x 100 17,0% 21,6% 10,4%
Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri
Venituri totale ( A ) 681.095 648.199 584.085
Cheltuieli totale ( B ) 503.997 487.914 511.879
A / B x 100 135,1% 132,8% 114,1%
In perioada analizata , observam o crestere a lichiditatii generale in anul 2003 fata de 2002 si in anul 2004 fata de 2003 , datorata scaderii datoriilor pe termen scurt de 1,21 ori , respectiv de 1,34 ori , in timp ce activele circulante totale prezinta o evolutie nesemnificativa . Tot in aceasta perioada , lichiditatea imediata a scazut , explicatia fiind aceea ca in cresterea activelor circulante , cea mai mare pondere a avut-o cresterea stocurilor , situatie nefavorabila pentru S.C. Aurora S.A. In anul 2004 , vom regasi o usoara crestere a lichiditatii immediate , alaturi de cresterea lichiditatii generale , insa stocurile nu sunt mentinute inca in limitele optime .
Ceilalti indicatori calculati au valori ce se mentin in limitele considerate normale intr-o economie de piata , chiar daca se cunoaste o usoara scadere de la un an la altul .
Solvabilitatea patrimoniala este in crestere , apropiindu-se de valoarea de 100% , adica in totalul capitalurilor detinute de firma , capitalurile proprii detin o pondere insemnata . Astfel spus , solvabilitatea patrimoniala arata capacitatea economico – financiara a societatii de a-si achita obligatiile de plata intr-un interval de timp . Rata de indatorare exista insa , dar are valori mici si este in scadere; ea exprima ce procent din capitalurileproprii este grevat de datorii .
Rentabilitatea capitalurilor , care reprezinta capacitatea capitalurilor actionarilor de a se transforma in profit , este in scadere de la 36% in 2002 , la 26,53% in 2003 si la 14,13% in 2004 , insa se mentine in limitele considerate normale , si anule in procent de 10% – 20 % .
Se recomanda practicarea unui management agresiv al activelor circulante , in primul rand in scopul reducerii stocurilor ( si mentinerea lor in limite normale ) cat si pentru a creste profitul , care a inregistrat o scadere brusca , mai ales in anul 2004 .
Studiile de fezabilitate , de marketing si de diagnosticare efectuate in ultimii trei ani , au evidentiat urmatoarele aspecte :
a) Aspecte pozitive :
previziunile optimiste in ceea ce priveste productia ;
demararea actiunii de construire a depozitelor proprii de stocare ;
existenta unei piete relativ stabile in zona ;
situatia economico financiara pozitiva ;
climat social stabil , lipsa conflictelor de munca ;
cresteri semnificative ale castigurilor salariale ;
asigurarea unor raporturi corespunzatoare intre dinamica activitatilor economice justificata de respectarea unor corelatii fundamentale intre principalii indicatori economici ;
implicarea activa a conducerii firmei in modernizarea de ansamblu a managementului organizatiei si a fiecarei componente a acestuia ;
preocuparea managementului la nivel superior in asigurarea unei dotari cu personal competent a posturilor de conducere si executie ;
folosirea unor metode si tehnici manageriale clasice ( diagnosticarea , delegarea , sedinta ) ;
apelarea la serviciile calculatorului electronic in derularea procesului de productie si management ;
intensitatea decizionala este ridicata , in special de esalonul superior al managementului ;
initierea si derularea unor ample actiuni cu caracter strategic ( incluse in studiul de restructurare , retehnologizare si restructurarea managementului ) ;
investitii in capacitati proprii de depozitare – stocare ;
Aspecte negative :
dimensionarea si delimitarea insuficienta a unor componente procesuale ( activitati , atributii , sarcini ) sau structurale ( posturi , functii , compartimente , relatii organizatorice ) cu impact nefavorabil asupra eficientei ;
absenta unui sistem categorial de obiective care sa cuprinda obiective derivate . specifice si individuale , in a caror indeplinire sa fie implicate toate componentele procesuale si structurale ale firmei ;
insuficienta dimensionare a unor activitati foarte importante in economia intreprinderii : bugetare , previzionare , organizare manageriala , marketing , etc ;
structura deficitara a competentelor pe niveluri erarhice ;
insuficienta delimitare si dimensionare a fluxurilor si circuitelor informationale ;
neapelarea la sistemele evoluate de management , precum managementul prin obiective , managementul prin bugete , managementul prin prin proiecte , cu mare impact asupra eficientei firmei ;
lipsa unor elemente metodologice de baza in ceea ce priveste utilizarea unor instrumente manageriale si intretinerea functionarii componentelor manageriale ;
cresterea relativa a cheltuielilor in venituri ;
mentinerea unui numar relativ ridicat al angajatilor raportat la volumul si dinamica productiei si a productivitatii muncii ;
grad redus al capacitatii de productie ;
in unele momente , stocurile efective se situeaza la nivele mai mari decat cele economice predeterminate , alteori se epuizeaza in mod nejustificat sau intarzie reantregirea lor ;
reconstituirea urgenta a stocurilor ;
apelarea la produse de substitutie ;
reprogramarea fabricatiei produselor ;
existenta unor credite importante pe termen scurt si mediu ;
lipsa lichiditatilor pentru plata datoriilor ;
existenta unei structuri organizatorice ierarhic functionale , mai putin flexibila si adapatat cerintelor si exigentelor economiei de piata , situatie ce ingreuneaza operationalizarea unor proiecte de investitii de anvergura ;
lipsa unor proiectii strategice judicios funadamentale , axate pe studii de prognoza , de diagnostigare si piata ;
In realizarea obiectivelor strategice si a celorlalte categorii derivate din acestea este necesara implicarea enei game variate de activitati :
previzionarea / elaborarea unor politici si strategii globale ;
investitii eficiente ;
relatii publice ;
vanzari ;
transport ;
contabilitate ;
informatica ;
intretinerea si repararea instalatiilor si utilajelor din dotare ;
productii auxiliare ;
design ;
asigurarea calitatii ;
organizarea manageriala ;
selectia , incadrarea , motivarea , perfectionarea , promovarea angajatilor ;
marketingul ;
aprovizionarea ;
financiare / analize economice , utilizarea parghiilor economice ;
bugetare ;
programarea , lansarea si urmarirea productiei ;
fabricatia ;
proiectarea constructiva si tehnologica ;
controlul tehnic si de calitate ;
import – export
Evident , fiecare dintre aceste activitati trebuie derulata cu un personal de specialitate competent , in cadrul unor subdiviziuni organizatorice corespunzatoare .
Cultura manageriala prin componentele sale principale – cultura organizatorica , cultura economica , cultura relationala , cultura juridica , cultura psihologica si cultura sociologica – va influienta procesul de modelare al intregului mecanism economico- social al organizatiei si se va asigura succes pe traiectoria unei dezvoltari reale accelerate , dinamice , moderne si competitive ale firmei si a personalului sau .7
Tinand seama de elementele mediului inconjurator prezentate in capitolul ,, Piata berii in Romania “ si ale mediului intern prezentate in capitolul anterior , vom folosi o analiza SOWT pentru a formula strategiile viitoare in cazul activelor circulante .
Analiza SOWT este unul dintre cele mai cunoscute instrumente ale managementului strategic . Denumirea este data de initialele cuvintelor din limba engleza Strengths , Weaknesses , Opportunities si Threts . Continutul conceptelor si traducerea adecvata acestui continut al cuvintelor-eticheta este urmatoarea :
Strengths se traduce prin – forte , putere – si reprezinta acele competente care ii ofera organizatiei avantaje concurentiale in fata unor organizatii similare .
Weaknesses se traduce prin – slabiciuni – si reprezinta acele caracteristici ce genereaza dezavantaje competitionale .
Opportunities se traduce prin – ocazii , situatii favorabile sau oportunitati – si reprezinta o combinatie a elementelor externe , care produce avantaje semnificative organizatiei , in conditiile unui anumit curs al actiunii acesteia .
Threats se traduce prin – amenintari – si reprezinta o combinatie a elementelor externe , care provoaca organizatiei o apguba semnificativa , in conditiile pastrarii cursului actiunii acesteia , curs existent la aparitia respectivelor evenimente
Analiza SWOT , caracterizeaza un domeniu de activitate , o organizatie , o industrie , prin evaluarea calitativa a principalelor caracteristici care confera avantaj competitiv .
Intrucat orice firma isi desfasoara activitatea intr-un anumit mediu , care influienteaza
organizatia prin modificarile inerente si continue care au loc , analiza mediului ( atat la nivel
__________________
7Ion Petrescu – Esential in managementul personalului
micro, cat si la nivel macro ) ofera informatii privind oportunitatile si amenintarile factorilor de mediu .8
Acest model de analiza presupune ca organizatia va aborda o strategie prin care sa se ,, alinieze “ mediului inconjurator , sau sa ,, potriveasca “ elementele esentiale ale mediului intern cu cele ale mediului inconjurator .
Puncte tari
fondul de rulment are valori pozitive => echilibru financiar ;
trezoreria neta pozitiva ;
solvabilitate patrimoniala cu valori mari ( cu mult peste limita minima de 30% );
rata de indatorare are valori mici si in scadere ;
lichiditatea totala in crestere ;
situatie financiara buna , cu profitabilitate pozitiva ;
politici active de marketing si promovare a produselor ;
fidelitatea furnizorilor fata de firma , in ciuda concurentei acerbe , datorata traditiei relatiilor .
Puncte slabe
lichiditate imediata in scadere , datorita nerespectarii relatiei ICA > Is , adica stocurile au crescut cu un ritm superior cresterii cifrei de afaceri ;
o gestiune neeconomica a stocurilor , datorata inexistentei spatiilor de depozitare proprii suficiente ;
proces de productie dependent de asigurarea cu materii prime ce prezinta un risc mare in viitor ;
distributie difuza ;
valoare mare a accizelor ( 55% );
– presiuni asupra deciziilor luate de manageri din partea salariatilor care sunt actionari .
__________________
8 Ion Petrescu – Esential in managementul personalului
Oportunitati
cresterea pietei ;
achizitii avantajoase ;
dezvoltarea sistemului de vanzare en-detail ;
cresterea numarului populatiei cu varsta peste 18 ani ;
pozitia geografica a firmei intr-o zona preponderent turistica ;
directionarea profilului majoritatii consumatorilor spre ,, consumatorul cautator de ieftin “ ;
mentinerea si consolidarea pozitiei pe piata ;
fidelizarea furnizorilor ;
atragerea producatorilor directi de materii prime ca furnizori ;
atragerea consumatorilor cu venituri ridicate prin alinierea produselor la standarde internationale ;
fidelizarea agentilor financiari , profitand de situatia financiara buna a firmei ;
investitii in capacitati proprii de depozitare – stocare ( se reduc costurile stocarii ) ;
emiterea de obligatiuni pentru asigurarea fondurilor necesare acestor investitii ;
achizitionarea pe viitor de titluri de plasament cu scop speculativ , de asemenea pentru obtinerea de fonduri suplimentare si pentru protectia fondurilor temporar disponibile impotriva inflatiei .
Amenintari
inflatia puternica ( cresterea preturilor la materii prime ) ;
scaderea puterii de cumparare ;
concurenta intensa pe piata ( aparitia unor firme internationale ce detin capitaluri financiare importante ;
vremea rece din regiune ;
obtinerea de credite comerciale din partea furnizorilor ;
diversificarea productiei – fabricarea sortimentelor de bere acceptate de localurile de lux , frecventate de consumatori cu venituri ridicate ;
practicarea de preturi sub cele ale concurentei ;
achizitionarea de materii prime prin intermediul burselor de marfuri ;
lichidarea datoriilor catre creditori ;
diversificarea concentrica pe verticala – marirea portofoliului de afaceri prin achizitionarea de unitati de desfacere en-detail .
Principalele strategii ce tin de activele circulante si care ar trebui dezvoltate in cadrul societatii , intr-un interval de timp cat mai scurt , sunt :
investitii in capacitati proprii de depozitare – stocare , deoarece diferenta dintre costul depozitarii in custodie la terti si cel al depozitarii in depozitele proprii este foarte mare, s-ar putea reduce considerabil costurile de stocare ;
atragerea producatorilor directi , ca principali furnizori ai firmei , in scopul reducerii cheltuielilor cu materiile prime ;
investitii in activitatea de marketing , in primul rand in studii cat mai aprofundate ale pietei pentru cunoasterea cererii potentiale , astfel incat productia realizata sa se apropie de aceasta valoare , reducanndu-se in acest mod stocurile de produse finite ;
achizitionarea de titluri de plasament cu scop speculativ pentru obtinerea de resurse financiare suplimentare si pentru a proteja fondurile banesti , temporar disponibile de efectul inflatiei .
CONCLUZII SI RECOMANDARI
Pentru perioada urmatorilor trei ani , compania de bere AURORA S.A. Brasov si-a propus ca obiective strategice urmatoarele :
cresterea cu 25% a profitului brut in fiecare din anii intervalului previzionat ;
Amplificarea anuala a veniturilor cu 22% ;
Reproiectarea in anul urmator a sistemului de management ;
Asigurarea comercializarii berii pe piata externa a cel putin 10% din productia realizata ;
Crearea a cel putin cincizeci de locuri de munca ;
Asigurarea respectarii , pe termen lung a corelatiilor dintre principalii indicatori economici ( cifra de afaceri – fond de salarii – numar de salariati , pe de o parte si productivitatea muncii – salariul mediu , pe de lata parte ;
Imbunatatirea nivelului de profitabilitate a actiunilor de la 23% in anul precedent la 40% in anul curent ;
Cresterea profitabilitatii capitalului social de la 35% in anul precedent la 52% in anul care urmeaza ;
Realizarea unui diagnostic al subsistemului organizatoric ;
Investitii in capacitati proprii de depozitare / stocare ;
Atragerea producatorilor directi ;
Achizitionarea de titluri de plasament ;
Investitii in activitatea de marketing .
Din cand in cand , firmele trebuie sa realizeze o analiza critica globala a obiectivelor si eficacitatii managementului si marketingului , de aceea si S.C. Aurora S.A. , trebuie sa-si evalueze periodic abordarea strategica a pietei , avand pentru aceasta la dispozitie doua instrumente : analiza eficacitatii marketingului si auditul ( revizia ) de marketing . De asemenea , se poate face si o analiza a excelentei de marketing , precum , analize ale responsabilitatii etice si sociale .
Departamentele de merketing moderne , sunt organizate pe specializare functionala , sau pe delimitarea geografica si regionala ca si in cazul firmei Aurora S.A. , unde se pune accentul pe managementul produsului si al marcii .
In marketingul modern si eficace , trebuie sa existe si o cooperare stransa intre departamentele componente ( marketing , cercetere – dezvoltare , proiectare tehnica , aprovizionare , productie , operatiuni , finante , contabilitate creditare ) si concentrare asupra clientului .
Oricat de stralucit ar fi un plan strategic de marketing , nu foloseste la nimic daca nu este implementat corespunzator . Implementarea planurilor strategice , necesita abilitati in materie de depistare si diagnostic al problemelor , de identificare a nivelului organizatoric unde apar probleme , abilitati de implementare si abilitati de evaluare .
Scopul principal al controlului prin planul annual este acela de a asigura realizarea obiectivelor de plan in materie de vanzare , profit , etc.
Principalele instrumente de control prin planul anual , sunt :
analiza vanzarilor ;
analiza cotei de piata ;
analiza raportului dintre cheltuielile de marketing si vanzari ;
analiza financiara ;
analiza de palmares pe piata .
Controlul profitabilitatii trebuie sa evalueze si sa controleze profitabilitatea diverselor produse , teritorii , grupuri de clienti , canale de distributie si marimi ale comenzilor . O parte importanta a controlului profitabilitatii , conotain repartizarea costurilor si intocmirea situatiilor de profit si pierdere .
C ontrolul eficientei , se concentreaza pe gasirea unor modalitati de crestere a eficientei fortei de vanzare , publicitatii , promovarii vanzarilor si distributiei .
Controlul strategic presupune o reevaluare periodica si a strategiei sale de abordare a pietei , utilizand ca instrumente ca instrumente , analiza eficacitatii managementului si auditul de marketing . De asemenea , firma trebuie sa intreprinda analize ale responsabilitatii etice si sociale .9
__________________
9 Philip Kotler – Managementul marketingului ( pag. 1051 – 1052 )
Pe masura ce ne apropiem de anul 2010 , firmelor li se deschid tot mai multe posibilitati in progresul tehnologic in domeniul energiei solare , retelele de calculatoare on-line , televiziunea prin cablu si prin satelit , ingineria genetica si telecomunicatiile , ceea ce permite o schimbare a lumii . In acelasi timp , fortele care se manifesta in mediul socio-economic , cultural si natural , vor impune noi limite in practicile de afaceri .Firmele capabile sa gaseasca solutii si valori noi , de o maniera responsabila social , au cele mai mari sanse de succes .
Anexa 1
Livrari de bere in luna mai 2005
( UM = hl )
Anexa nr. 2
OFERTA
Privind preturile de livrare la sortimentele
de bere produse de S.C. Aurora S.A.
Preturile nu includ T.V.A.
Prezenta oferta este valabila incepand cu data de 01.04.2004 .
Director General Contabil Sef
Ec. Horea Mihaila Ec. Carmen Nita
Anexa nr. 3
Bilantul contabil pe anii 2002 – 2004
– S.C. Aurora S.A. Brasov
mii ron –
Anexa nr. 4
Contul de profit si pierdere pe anii 2002 – 2004
– S.C. Aurora S.A. Brasov
– mii ron –
Bibliografie :
Bacanu Bogdan – “ Management strategic “ Ed. Teora ; “ Strategia organizatiei in abordari practice “ Ed. Infomarket – 1999 ;
Basanu Gheorghe , Pricop Mihai – “ Managementul aprovizionarii si desfacerii “ – Ed. Economica – 2004 ;
Boulescu Mircea , Ghita Marcel – “ Auditul performantei “ – Ed. Tribuna Economica – Bucuresti 2002 ;
CODECS ( Centre for Open Distance Education Romania ) –“Management financiar “ – “ Utilizarea Instrumentelor Financiare “;
Darie Vasile , Patrut Vasile – “ Manualul expertului contabil si al contabilului autorizat “ – Ed. Agora – Bacau 1995 ;
Doval Elena – “ Analiza strategica a mediului concurential “ , “ Previziunea economica in managementul firmei “ – Ed. Fundatiei Romania de Maine – 2003 ;
Dragomir Camelia – “ Contextul managerial si de marketing al afacerilor economice internationale “ , “ Metode si tehnici in elaborarea lucrarii de licenta “ Ed. Lux Libris – 2001 ;
Iosif Gheorghe – “ Probleme si solutii de analiza economico financiara “ – Ed. Tribuna Economica Bucuresti – 2001 ;
Nicolescu Ovidiu – “ Managementul intreprinderilor mici si mijlocii “ – Ed. Economica – 2001 , “ Metodoligii Manageriale “ – Ed. Economica – 2001 ;
Petrescu Ion – “ Fundamentele practicii manageriale “ – Ed. Maiko – 1994 , “ Esential in managementul personalului “ – Ed. Fundatiei Romania de Maine – 2003 ;
Posea Constantin – “ Teorie si aplicatii in managementul aprovizionarii “ – Ed. Fundatiei Romania de Maine – 2001 ;
Tole Marin , Tole Nicoleta Cristina – “ Ed. Fundatiei Romania de Maine – 2003;
Philip Kotler – “ Managementul marketingului “ – Ed. Teora – 2002 .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Implicatii Manageriale In Gestionarea Activelor Circulante (ID: 134643)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.