Studierea Gradului DE Satisfactie AL Utilizatorilor DE Internet PE Piata Aradului

Economie

Studierea Gradului DE Satisfactie AL Utilizatorilor DE Internet PE Piata Aradului

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAPITOLUL I

MARKETINGUL ȘI STUDIUL DE PIAȚĂ

I.1. Marketingul – definire. Concepte fundamentale. Funcții

Marketingul, mai mult ca orice funcțiune din firmă, se ocupă de clienți. Crearea relațiilor cu clienții pe baza valorii și satisfacției pentru client reprezintă însăși esența gândirii și practicii moderne de marketing.

Cea mai simplă definiție a marketingului ar putea să fie următoarea: marketingul este managementul unor relații profitabile cu clienții.

Un marketing bine făcut este condiția decisivă a succesului pentru orice organizație – fie ea mai mare sau mai mică, comercială sau non-profit.

Ce înseamnă marketing? Mulți oameni cred despre marketing că se rezumă doar la vânzare și publicitate. Nici n-ar trebui să ne mire: în fiecare zi suntem bombardați cu reclame de televiziune, reclame în ziare, oferte directe prin poștă, apeluri telefonice de vânzare și oferte comerciale pe Internet. Dar vânzarea și publicitatea nu reprezintă decât „vârful aisbergului” în materie de marketing. Deși importante, ele nu constituie decât două dintre multele funcții ale marketingului și, de multe ori, nici măcar cele mai importante.

Marketingul trebuie înțeles nu doar în sensul clasic de „realizare a unei vânzări”, ci și în sensul nou, de satisfacere a nevoilor clientului. Dacă marketerul face o treabă bună din a înțelege nevoile consumatorului, realizează produse care furnizează o valoare superioară și apoi le stabilește un preț, le distribuie și le promovează cu eficacitate, aceste produse se vor vinde foarte ușor. Prin urmare vânzarea și publicitatea sunt doar o parte dintr-un „mix de marketing” mai amplu – un ansamblu de instrumente de marketing care funcționează împreună pentru a influența piața .

Marketingul este un proces social și managerial prin care indivizii și grupurile obțin lucrurile de care au nevoie și pe care le doresc, prin crearea și schimbul de produse și valoare cu alte grupuri și persoane.

Marketingul înseamnă depistarea cererilor nesatisfăcute și stimularea cererii, diversificarea ofertei pe segment de cumpărători, sprijinirea cumpărătorilor pentru a obține maxim de satisfacții în consum.

Conceptul elementar aflat la baza ideii de marketing este cel al nevoilor umane. Acestea sunt stări de conștientizare a unei senzații de lipsă. Aici intră nevoile fizice, nevoile sociale de apartenență și afecțiune, și nevoile individuale de cunoaștere și exprimare a sinelui.

Dorința este forma pe care o ia o nevoie umană modelată de cultură și personalitatea individului.

Cererea este dorința umană însoțită de puterea de cumpărare.

Oferta de marketing este o combinație sau alta de produse, servicii, informații sau experiențe oferite unei piețe pentru satisfacerea unei nevoi sau dorințe.

Valoarea pentru client este diferența dintre valorile pe care le câștigă clientul prin deținerea și utilizarea unui produs, pe de o parte, și costurile de obținere a produsului respectiv pe de altă parte.

Schimbul este acțiunea de a obține de la cineva un lucru dorit, oferind ceva în contrapartidă.

Tranzacția este o operațiune de schimb între două părți, care presupune cel puțin două lucruri de valoare, condiții convenite de comun acord, o dată a acordului între părți și un loc al acordului.

Piața este mulțimea cumpărătorilor efectivi și potențiali ai unui produs sau serviciu.

Fig. I.1. Concepte fundamentale de marketing

Marketingul presupune o activitate mai diversificată decât scoaterea de pe piață a concurentului și înlocuirea lui. Marketingul ca activitate teoretică și practică cuprinde:

o anumită viziune care determină o anumită aspirație prin formularea unor finalități;

o anumită atitudine față de mediul exterior concretizată în modul de acțiune pe piață;

un set de metode și tehnici specifice care permit realizarea implementării corecte pe piață și atingerea finalităților stabilite.

Trăsăturile marketingului se concretizează în sensibilitatea la schimbările mediului, explicarea și înțelegerea lor, adoptarea unui sistem de răspunsuri cu caracter economic, inițierea unor măsuri care să constituie mijloace pentru o mai bună poziționare pe piață, integrarea lor în sistemul unitar de conducere a întreprinderii și obținerea eficienței maxime din folosirea resurselor.

Gruparea funcțiilor marketingului este prezentată după cum urmează:

investigarea pieței, a necesităților de consum;

conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social;

satisfacerea în condiții superioare a nevoilor de consum;

maximizarea eficienței economice (a profitului).

I.1.1. Investigarea pieței, a necesităților de consum

Conceptul de marketing pornește de la primordialitatea cererii, și deci, toate acțiunile întreprinderii pornesc de la acest element al pieței. Cererea astfel interpretată se manifestă pentru un produs în două sensuri:

privind poziția produsului prin cererea sa față de alte cereri;

poziția cererii prin cantitatea cerută ca urmare a oscilaților nivelului prețurilor.

Deoarece întreprinderea se adresează unei părți a pieței de o importanță deosebită este clasificarea și segmentarea pieței, pentru a-și defini locul și posibilele evoluții.

Piața poate fi apreciată din mai multe puncte de vedere, astfel:

după natura obiectului schimbului (vânzării) acesta poate fi reprezentat de: bunuri omogene sau eterogene, de bunuri materiale sau servicii;

după numărul "actorilor" care acționează pe piață: mulți, puțini;

după dimensiunea economică a participanților;

după comportamentul solicitanților;

Segmentarea se face după criterii economice și practice, care pot fi:

piața factorilor de producție a terenurilor, a capitalului sau forței de muncă;

piața bunurilor pentru producție, materiale și servicii;

piața bunurilor de consumuri materiale și servicii.

I.1.2. Conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social

În micromediul apropiat și îndepărtat întreprinderea stabilește relații directe și indirecte. Natura relațiilor este determinată esențial de poziția întreprinderii în actul de vânzare cumpărare, adică în calitate de furnizor ofertant sau în calitate de beneficiar-cumpărător.

Pentru ca societatea din zilele noastre să fie conectată la mediul economico-social, trebuie să ținem cont de macromediul întreprinderii, care ne arată care sunt principalele componente care influențează activitatea. În formularea cea mai largă componentele macromediului sunt: mediul demografic, mediul politic, mediul social, mediul natural, mediul tehnologic și mediul economic.

I.1.3. Satisfacerea în condiții superioare a nevoilor de consum

Pentru a putea satisface în condiții superioare nevoile de consum este necesară o cunoaștere cât mai aprofundată a nevoilor populației și a produselor de care aceștia au nevoie.

Ansamblul elementelor care declanșează cererea pentru a se satisface o anumită trebuință conturează produsul. Conceptul marketing în privința produsului îmbracă aspecte multiple, care se leagă de capacitatea de a realiza mulțumirea consumatorilor. Elementele componente ale produsului se împart în elemente: corporale și acorporale.

Componentele corporale se referă la caracteristicile merceologice ale produsului și ambalajului său. Componentele acorporale se referă la elementele care îndreptă cererea pentru un anumit produs pornind de la forma lui materială, dar care se manifestă pe piață și prin aspecte imateriale cum ar fi: prețul, marca, licența de fabricație, comunicațiile despre produs.

I.1.4. Maximizarea profitului

Pentru orice societate, pe lângă satisfacerea consumatorului se urmărește maximizarea eficienței economice sau maximizarea profitului. Crucială pentru anticiparea câștigurilor, împreună cu alte planificări, este prevederea vânzărilor. Modul de stabilire a prețurilor este una dintre cele mai importante decizii. Prețul pe care l-ați fixat trebuie:

Să vă faciliteze acceptarea produsului sau a serviciului;

Să mențineți și să creșteți secțiunea de piață în fața concurenței;

Să produceți profit.

Relația dintre preț, segmentul de piață și profit trebuie corelat.

Dacă produsul, procesul sau serviciul propus de întreprindere necesită un proiect sau un plan de dezvoltare înainte de a fi lansat pe piață, natura și dimensiunea acestei lucrări va trebui discutată pe deplin. Comparând informațiile actuale de vânzări și profit, statutul operațional al întreprinderii poate fi determinat în legătură cu obiectivele stabilite în plan. Acest tip de analiză poate fi folosit de management pentru a indica factorii critici la care trebuie să ne uităm și care pot indica nevoia de reevaluare a estimărilor folosit la întocmirea planificării.

I.2. Chestionarul și analiza acestuia

I.2.1. Conținutul chestionarului

Chestionarul cuprinde un set de întrebări scrise sau de imagini grafice pentru a genera date și informații necesare privind obiectul specific de cercetare și realizarea obiectivelor cercetării.

Chestionarul are un rol și o poziție critică în procesul cercetărilor de marketing, aflându-se între obiectivele urmărite prin cercetare și informațiile necesare cercetătorului. El trebuie să traducă obiectivele cercetării în întrebări concrete, specifice pentru a obține informații de la subiecții investigați. Un chestionar “bun” trebuie să îndeplinească anumite condiții:

– să fie cât mai scurt cu putință, dar totodată, să cuprindă toate întrebările necesare pentru obținerea informațiilor relevante, semnificative;

– să fie adecvat subiecților investigați, respectiv:

– să fie construit explicit pentru a putea fi înțeles de subiecți;

– să folosească un limbaj corespunzător nivelului intelectual al subiecților;

– să fie ușor de completat, într-o manieră concisă, interesantă, fluentă și logică;

– să fie ușor de administrat, permițând înregistrarea rapidă a răspunsurilor;

– să permită tabelarea ușoară a informațiilor;

– să fie traductibil, asigurând transmiterea simțămintelor, opiniilor și gândurilor subiecților, a constatărilor și recomandărilor din răspunsurile acestora.

Proiectarea și elaborarea chestionarului se realizează în următoarele etape:

1. Definirea clară a informațiilor necesare și dorite a fi obținute;

2. Stabilirea tipurilor de întrebări (structura chestionarului).

Există trei tipuri de întrebări:

a) Întrebări deschise la care subiectul răspunde prin cuvintele sale. Întrebările deschise oferă subiectului libertatea exprimării personale a răspunsurilor. Se adresează procesului activ al memoriei subiectului, verifică și testează ceea ce este stabil, puternic consolidat în cunoștințele și comportamentul acestuia, reliefând astfel intensitatea, frecvența obișnuințelor de comportament.

Acest tip de întrebări prezintă anumite dezavantaje:

necesită timp și cheltuieli suplimentare pentru inventarierea, gruparea și codificarea răspunsurilor;

unele răspunsuri sunt greu de încadrat într-o anumită grupă;

unele răspunsuri sunt interpretabile, încadrarea acestora într-o grupă oarecare depinzând de “subiectivismul” operatorului de anchetă.

b) Întrebări închise (cu răspunsuri prestabilite, codificate)

Aceste întrebări conțin prin urmare, posibilitățile de răspuns, subiectul investigat alege o variantă din lista acestora. Răspunsurile la aceste întrebări dezvăluie opinii și cunoștințe bine cristalizate ale subiectului. Avantajele întrebărilor cu răspunsuri închise sunt:

permit codificarea răspunsurilor și prelucrarea automată a datelor;

elimină subiectivismul codificării;

nu apelează prea mult la memoria subiectului;

sporesc anonimatul și securitatea subiecților investigați;

servesc ca “filtru” pentru întrebările următoare;

Aceste întrebări sunt de două feluri:

b1) întrebări dihotomice (cu două posibilități de răspuns).

b2) întrebări multihotomice, cu peste două posibilități de răspunsuri. Numărul posibilităților de răspunsuri este important:

– în cazul unui număr prea mic, apare pericolul ca unii subiecți să nu se poată încaoată încadra în nici una dintre alternativele prezentate;

– dacă numărul posibilităților este prea mare, subiectul poate devenii dezinteresat, confuz.

c) Întrebări cu răspunsuri în scală

Acestea utilizează o scală a răspunsurilor, oferind posibilități de alegere în interiorul scalei.

Există mai multe tipuri de scale:

– scală cu diferențiere semantică (OSGOOD) – aceasta conține două cuvinte bipolare, subiectul urmând să aleagă o poziție între acestea, potrivit opiniei sale. De exemplu:

modern…………………învechit

– scală de importanță – cuprinde importanța unor caracteristici pe aria:

foarte important……deloc important;

– scală de evaluare – se folosește pentru evaluarea unor caracteristici între limitele:

excelent………………..foarte slab;

scală privind intenția de cumpărare :

sigur da…..probabil da;

probabil nu…. sigur nu;

Avantajele principale ale întrebărilor cu răspunsuri în scală sunt, în esență următoarele:

permit măsurarea intensității opiniilor, preferințelor;

răspunsurile se pot codifica și prelucra apoi prin metode statistice;

Folosirea acestui tip de întrebări creează însă și anumite probleme, cum ar fi:

unii subiecți nu înțeleg scala de răspunsuri, fiind necesare explicații suplimentare;

scala presupune frecvent folosirea memoriei.

Formularea întrebărilor

Prezintă o deosebită importanță, deoarece o modificare în formularea unei întrebări determină frecvent răspunsuri diferite.

În formularea întrebărilor se impune respectarea a patru principii de bază:

a) Formularea trebuie să fie clară și concisă, cât mai scurtă posibil. Claritatea și conciziunea pot furniza subiectului posibil, încă de la începutul chestionarului, scopul anchetei.

Respectarea acestor cerințe invită la răspunsuri care pot fi date repede și înregistrate ușor.

Selectează cuvintele, astfel încât să se evite predispoziția pentru un anumit răspuns al subiectului, conducând la răspunsuri nesincere. Luarea în considerare a capacității subiecților de a răspunde la întrebări. Se recomandă întrebări la care se așteaptă ca răspunsurile să fie date în baza propriei experiențe și cunoașteri a subiectului investigat.

Apreciază bunăvoința, voluntariatul subiectului de a răspunde la întrebări. Există întrebări nedorite la care subiectul nu este doritor să răspundă corect, sincer. În general, pentru diminuarea sau chiar eliminarea indispoziției subiecților de a răspunde la astfel de întrebări, se pot utiliza anumite tehnici:

– se formulează întrebarea la persoana a treia;

– pui și pe alții în situația respectivă;

O recomandare cu caracter general: nu se încep (prefațează) întrebările cu expresii ca :

– “aș dori să vă întreb (rog)….”, “dacă nu vă supărați….”,“ați vrea să….”

Stabilirea succesiunii întrebărilor

Succesiunea întrebărilor trebuie să declanșeze și să mențină interesul subiectului investigat pe toată durata anchetei. După o scurtă introducere, se prezintă scopul cercetării, în care se va urmări trezirea “reacției de orgoliu” a subiectului, prin sublinierea importanței deosebite acordate ideilor și opiniilor sale, în demersul investigației la care participă.

Întrebările trebuie să urmeze următoarea succesiune:

Întrebări introductive, de încălzire a atmosferei.

Întrebări privind comportamentul actual, prezent al subiectului. Sunt întrebări referitoare la produse, frecvența cumpărării, modalitățile de utilizare a produselor, intențiile de a repeta cumpărarea.

Întrebări complicate, cu răspunsuri “muncite”. Acestea se vor referi la atitudinile, motivațiile, opiniile, opțiunile subiectului investigat. Chestionarul trebuie să constituie pentru subiect un dialog și nu un interogatoriu.

Întrebări de date factuale, personale, de identificare. Acestea încheie chestionarul. Sunt întrebări cu caracter demografic, socio-cultural, economic privind persoana investigată.

I.2.2. Designul chestionarului

Chestionarul trebuie să facă dovada unui document “oficial” de maximă importanță. Aceasta creează de la început sentimentul celui care răspunde că participă la o cercetare importantă.

Pe prima pagină se recomandă să se imprime denumirea, sigla și adresa firmei care efectuează investigația, sau/și a celei pentru care se face cercetarea. Cuvintele de importanță deosebită se tipăresc cu majuscule; cele cu diferențieri semantice între diferite zone ale țării se pun între ghilimele. Paginile se numerotează și se recomandă încadrarea acestora în chenar. Dacă același chestionar se adresează unor grupuri diferite de subiecți, se pot folosi culori diferențiate între grupuri. Întrebările vor fi numerotate și codificate.

I.2.3. Pretestarea chestionarului

Pretestarea se va face într-un cerc format din cei mai buni operatori, sau într-un eșantion pilot de subiecți. Cu această ocazie se obțin informații deosebit de utile și valoroase, cum ar fi:

– necesitatea eliminării unor întrebări inutile și introducerii unor întrebări noi.

– necesitatea reformulării unor întrebări.

– necesitatea introducerii unor posibilități suplimentare de răspunsuri.

– înlocuirea unor cuvinte interpretabile, confuze.

– modificări în succesiunea întrebărilor pentru a realiza o succesiune logică a acestora.

– durata aproximativă necesară pentru a răspunde la întrebările din chestionar.

Revizuirea și redactarea finală.

Rezultatele prestării sunt analizate, se aduc modificările necesare, se verifică designul în urma acestor modificări și se aduc și acestuia corecturi, dacă se consideră a fi necesare. Chestionarul astfel revizuit este redactat în forma finală și este prezentat conducerii pentru aprobare.

I.2.4.Implementarea chestionarului

Finalmente, chestionarul trebuie lansat și administrat subiecților din populația supusă cercetării, în vederea culegerii răspunsurilor.

În raport cu modul de implementare (aplicare), distingem două tipuri de chestionare:

Chestionare administrate de către operatorii de anchetă

Reprezintă modalitatea cea mai frecvent utilizată în culegerea răspunsurilor care presupune prezența în același moment și loc a operatorului și a subiectului investigat.

O problemă importantă o constituie selectarea operatorilor – cunoștințele, calitățile și experiența acestora având un impact deseori hotărâtor asupra succesului. Pe lângă cunoștințele de specialitate și experiența profesională un rol important îl au calitățile personale, cum ar fi:

– temperament extravertit, sociabil, deschis, privirea vie, optimistă;

– inteligență, intuiție, fler;

– capacitate de a înțelege și trăi sentimentele semenilor;

– fizic plăcut, alură generală agreabilă, gesticulație rezonabilă, sănătate robustă;

– eleganță, decență, politețe, curtoazie;

– tăria de a păstra secretul profesional, etc.

Acestea favorizează sentimentul de colaborare între cei doi.

Este necesară o instruire prealabilă pentru a înțelege foarte bine scopul cercetării, logica succesiunii întrebărilor, caracteristicile principale ale subiecților ce urmează a fi abordați.

În conducerea dialogului și consemnarea răspunsurilor se cer respectate anumite reguli:

– se interzice modificarea răspunsului la o întrebare după ce s-a trecut la întrebările următoare. Prima reacție a subiectului este cea mai apropiată de adevăr.

– se va consemna cu fidelitate, chiar cu greșeli gramaticale, expresiile, comentariile subiectului referitoare la anumite întrebări. Ideal este ca discuția să fie filmată .

– operatorul va privi în ochii celui care răspunde, apreciindu-se că simpatia dintre două persoane A și B este influențată de frecvența și durata (uneori intensitatea) privirilor reciproce;

– operatorul va manifesta simpatie față de intervievat, dar neutralitate față de opiniile lui;

– se interzice dirijarea discuției, comentariilor din partea operatorului cu scopul de a obține răspunsuri “convenabile”, sau conforme cu părerile și opiniile proprii.

– va sprijini permanent subiectul în înțelegerea corectă a sensului unor întrebări dificile;

– nu va manifesta grabă, nerăbdare, nervozitate în primirea răspunsurilor.

Asupra calității comunicării dintre operator și subiect mai influențează alți factori, cum ar fi:

– sexul – este preferabil să fie de sex opus;

– vârsta – este recomandabil să fie de vârstă apropiată;

– locul – se vor evita încăperile “oficiale”;

– momentul – nu se recomandă orele de masă, zilele de week-end, zilele de concediu.

Chestionare autoadministrate

În principal, este vorba de chestionarele poștale. Expedierea lor trebuie însoțită de o scrisoare și un plic timbrat cu adresa la care trebuie returnat chestionarul după completare.

Scrisoarea conține următoarele elemente principale: cine face cercetarea și în ce scop; importanța problematicii abordate; deosebita importanță a opiniilor și părerilor subiectului solicitat a răspunde; instrucțiuni precise și clare privind tehnica de utilizare a chestionarului; adresa, telefonul la care se pot solicita eventual informații suplimentare; adresa și data până la care se dorește primirea răspunsurilor; mulțumirile pentru colaborare.

Acest tip de chestionar are avantajul unui cost mai redus, comparativ cu costul chestionarului administrat de către operatorii de anchetă. Dezavantajele sunt însă mai pronunțate: numărul mic de răspunsuri primite. Se constată că doar 5-10% din numărul adresanților răspund. Aceasta afectează grav reprezentativitatea eșantionului, implicit rezultatele, sosirea cu întârziere a răspunsurilor nu asigură anonimatul subiectului, mărind astfel procentul de răspunsuri nesincere.

Din această categorie fac parte și chestionarele care însoțesc produsul vândut. Se solicită în special informații privind modul de comportare a produsului în consum. Tot din categoria aceasta mai fac parte și chestionarele publicate în ziare sau reviste.

CAPITOLUL II

STUDIEREA GRADULUI DE SATISFACȚIE AL UTILIZATORILOR SERVICIILOR DE INTERNET DE PE PIAȚA ARADULUI

II.1. Internet-ul. Scurt istoric

Istoria Internet-ului începe odată cu ARPAnet, dar în mod real un predecesor al internetului este telegraful, care a fost anunțat ca invenție în 1837 de Sir Charles Wheatstone în Anglia și Samuel B. Morse în SUA și care a condus la dezvoltarea primelor rețele de comunicație (uitând desigur și descoperirea telefoniei multiple de către Augustin Maior, în 1906), precum și istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, în terminologia actuală, legături punct-la-punct, folosind banda de hârtie perforată pentru a transmite informația pe următoarea legătură spre destinație. Analog, prima “rețea” de calculatoare utiliza banda perforată ca și canal de comunicație (banda perforată de un calculator fiind manual introdusă în cititorul de bandă al celuilalt).

Din 1962, cam odată cu apariția calculatoarelor tranzistorizate, Paul Baran și colegii săi de la Rand Corporation atacă problema construirii unei rețele care să supraviețuiască unui război nuclear.

În 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock și Paul Baran inițiază comutarea de pachete (packet-switched network), iar în 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apărării) contractează cu Bolt, Beranek și Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicație. Proiectul inițial lega calculatoarele de la Univ.of California din Los Angeles (UCLA), Institutul Stanford (SRI) din Menlo Park și Universitatea Utah din Salt Lake City.

Independent de ARPAnet, în același timp, la Laboratoarele Bell în Murray Hills (New Jersey) apare sistemul de operare UNIX, creat de Brian W. Kernigham și Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat în paralel și pe baza limbajului de programare C.

În proiectul inițial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicație:

conectarea la distanță – telnet (Remote login);

transferul de fișiere;

tipărirea la distanță.

Abia în 1972, când se ajunsese la o rețea cu 37 de calculatoare, a fost introdus și serviciul de poștă electronică – e-mail. Tot în 1972, în Octombrie, la Conferința Internațională de la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat “în public” și se fac și demonstrații.

Anul 1975 înseamnă pe de o parte apariția calculatoarelor personale (ALTAIR anunțase microcalculatorul încă în August 1974) și pe de altă parte, ca urmare a restricțiilor în conectarea la ARPAnet impuse de Agenția militară de comunicații (botezată DARPA), apariția primelor rețele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este și anul apariției Microsoft, când Paul Allen și Bill Gates, pornind de la experiențele cu Altair dezvoltă BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai târziu, CCITT(Comitetul consultativ pentru telegrafia și telefonia internațională) anunță X.25 ca standard de comunicație (tot comutare de pachete).

Încă în 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este însă acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, când ARPAnet ajunsese să asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie și această dată este considerată (mai ales de participanții la proiect) nașterea Internet-ului; mai ales că tot în 1983 partea militară a ARPAnet a fost separată sub numele MILNET. În acel an existau deja rețelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network) și altele, iar centru de programare al Univ.of California de la Berkeley lansează BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP înglobat (ca rezultat al finațării DARPA). Firma Novell lansează produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon oferă primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .

Anul 1979 este un an reper în dezvoltarea Internetului. Este anul apariției rețelei de calculatoare pentru cercetare numită USENET. Usenet a fost la început o rețea cu acces telefonic în comutație (dial-up) bazată pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail și știri (Usenet News). Mai există și azi rețele – conexiuni UUCP, chiar dacă partea de știri (Usenet News) a trecut la NetNews. Tot în 1979 apare prima versiune comercială de UNIX pentru un microcalculator produsă de Onyx Systems.

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care înlocuiește mecanismul de preluare periodică a fișierului hosts (tabela de corespondență nume/domeniu – adresă IP) de la NIC (Network Information Center) unde se menținea evidența calculatoarelor conectate la ARPAnet. Această schimbare împreună cu lansarea stațiilor SUN bazate pe UNIX (în același an) a condus la dezvoltarea vertiginoasă a Internet din următorii 7 ani, mai ales că în 1987, Fundația pentru Știință (National Science Foundation) crează NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrală de viteză mare (56Kbps – la acea vreme). Ca organizație necomercială, NSFNET permite conectarea la Internet fără restricțiile cu caracter militar ale ARPAnet.

În 1990 ARPAnet dispare (după ce toate organizațiile care erau conectate au trecut la NSFNET, care la rândul său își încetează activitatea în 1995 când accesul la Internet ajunge să fie asigurat de firme comerciale pentru întreaga lume.

Până în 1990, aplicațiile de bază erau e-mail, listserv, telnet și FTP. În 1990, la Univ. McGill se introduce Archie, instrument de căutare în serverele FTP.

În 1991, la Univ. Minnesota se lansează Gopher. Structura arborescentă (ierarhică) a meniurilor ajuta utilizatorii în organizarea documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher au devenit așa de folosite încât până în 1993 au apărut mii de servere conținând peste un milion de documente. Pentru a găsi un astfel de document a apărut un instrument de căutare numit VERONICA (Very Easy Rodent-Oriented Netwide Index to Computerized Archives).

În 1990 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvoltă protocoalele de comunicație pentru World Wide Web, creând și limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Chiar dacă &@259 era inițial un proiect destinat cercetătorilor din fizica atomică și subatomică, descoperirile sale au făcut rapid epocă, pentru multă lume Internetul devenind sinonim cu World Wide Web-ul. Aceasta a fost și prima "participare" europeană la dezvoltarea Internetului – până atunci dezvoltat exclusiv de americani.

Primele pagini Web vizibile "în lume" sunt raportate în decembrie 1991, la laboratorul de fizică de la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC). Unii consideră ca moment al apariției Web-ului doar anul 1994, când a fost lansat pe piață primul navigator performant (MOSAIC). Dar istoria World Wide Web poate fi (și este) privită ca un capitol aparte, legat de dorința de reorganizare a accesului la informații, de ceea ce se cheamă acum managementul cunoștințelor (knowledge management).

Această istorie începe în 1945, odată cu proiectul MEMEX formulat de Vannevar Bush, consilierul științific al Președintelui Roosevelt pe timpul războiului. MEMEX propunea un sistem de memorare a informațiilor în care utilizatorii să aibă posibilitatea să creeze linii (trasee) informaționale, legături spre documente sau ilustrații corelate, care să poată fi stocate și utilizate ulterior. În terminologia actuală, a fost vorba de o mașină conceptuală, la acea dată existând în lume primele două calculatoare (ENIAC și COLOSSUS). Dar anul de referință în istoria Web este considerat unanim 1965, cel în care Ted Nelson introduce termenul hypertext. Doi ani mai târziu, în 1967, Andy van Dam și alți colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte, iar în 1968, Doug Engelbart prezintă sistemul numit NLS. la Carnegie-Mellon. În 1975, debutează primul sistem hypermedia distribuit, numit inițial ZOG și ulterior KMS. În 1978, echipa de la MIT's Architecture Machine Group prezintă primul videodisc hypermedia, și anume Aspen Movie Map, iar în 1981, Ted Nelson imaginează Xanadu, un sistem de tip bază de date gestionând documente hypertext și înglobând toate informațiile scrise. Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk în 1989, care îl va abandona însă în 1992. Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce în 1984 sistemul hypermedia numit Filevision. În 1985 apar Symbolic Document Examiner (produs de Janet Walker) și Intermedia, sistem hypermedia conceput de Norman Meyrowitz și alții la Brown University (SUA). Un an mai târziu, în 1986, apare GUIDE, un navigator prin hipertexte și imagini, produs de OWL, iar în 1987, firma Apple Computers lansează HyperCard, primul sistem hypermedia disponibil cu adevărat și larg răspândit. În același an are loc și Hypertext '87 Workshop în Carolina de Nord.

Tim Berners-Lee propune proiectul World Wide Web, nou sistem informațional destinat mai ales cercetătorilor din fizica energiilor înalte, sistem pe care-l dezvoltă în cadrul CERN până în 1992.

De la început a existat tendința de a se realiza un sistem “unificator” care să ușureze (să simplifice) accesul la informațiile dispersate în Internet, pentru ca să nu mai fie nevoie să se folosească programe și protocoale de acces diferite ci unul singur numit browser – navigator.

Primele demonstrații de soft de navigare au avut loc în preajma Crăciunului din 1990. La început era vorba doar de afișare în mod text, legăturile fiind marcate prin numere între paranteze drepte și selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator ceva mai evoluat, bazat pe metoda poziționare+click, rula pe calculatoare NeXT. Astfel World Wide Web a fost introdus pentru uz intern în CERN în primăvara lui 1991, permițând și accesul la articolele Usenet și chiar accesul la bazele de date de pe calculatoarele centrului. După succesul repurtat rapid în privința creării, distribuirii și regăsirii lucrărilor științifice și a rezultatelor experimentale, sistemul a fost anunțat-prezentat public în ianuarie 1992, programele fiind oferite public – gratuit. Mai întâi au beneficiat alte laboratoare de fizică nucleară din lume, dar rapid sistemul a depășit domeniul cercetărilor de fizică.

Momentul crucial în răspândirea Web a apărut în februarie 1993 când NCSA (National Center for Superconducting Applications) a anunțat prima versiune a programului Mosaic, un navigator pentru mașinile UNIX rulând în sistemul X-Windows și folosind întreg “arsenalul” mediului Windows (iconițe, menu-uri, cuvinte colorate marcând legăturile…). În plus, MOSAIC a putut îngloba imaginile color direct în paginile cu text, asigurând și posibilități de folosire a sunetului, mișcării – animației, etc. NCSA MOSAIC 1.0 for X Windows a fost lansat în iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, MOSAIC a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele folosind MS-Windows, precum și pe cele UNIX cu X Windows. Încă în octombrie, ca urmare a folosirii MOSAIC pentru X Windows, numărul serverelor Web înregistrate la CERN crescuse la 500. Un an mai târziu au fost estimate 4600 de servere. Deja în august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF a depășit traficul de poștă electronică, după ce în martie îl depășise pe cel Gopher, ajungând astfel în topul serviciilor. În 1995 se estimau 12 mii de servere, în 1997 – 800 de mii de servere, iar în iunie 1999, OCLC estima 2.2 milioane de servere accesibile public, dintr-un total de 3.6 milioane de servere Web, acestea punând la dispoziția publicului peste 300 milioane de pagini Web individuale.

Momentul major privind folosirea Internetului în învățământ poate fi considerat Prima Conferință Internațională privind World Wide Web la Geneva în Mai 1994, care a inclus WWW'94 Conference Workshop: Teaching and Learning with the Web.

În anul 1991, în România s-a inițiat proiectul de conectare la subrețeaua EARN (European Academic Research Network), cu primele noduri ICI, IFA și IPB, în timp ce la nivel mondial s-a constituit Asociația pentru Interschimbul Comercial de Date pe Internet – Commercial Internet eXchange (CIX) Association. Aceasta a apărut ca o reacție la restricțiile impuse de NSF (National Search Foundation – fondatoarea în 1984 a rețelei NSFNET) pentru utilizarea comercială a NET-ului.
Având în vedere dinamica cu care Internetul începe să se dezvolte, România decide în 1992 demararea proiectului de realizare a unei rețele naționale RNC (Rețeaua Națională de Cercetare). Totuși, în 1992 nu se reușește conectarea la Internet, România trebuind să mai aștepte încă un an. În data de 26 februarie 1993, nodul național RNC asigură conectivitate totală la Internet, România primind dreptul de utilizare a terminației .ro.

Primii furnizori de servicii de Internet din România au fost EuNET (azi KPNQWEST), PCNET și STARNETS (azi EUROWEB).

Din acest moment, țara noastră devine membru cu drepturi depline în lumea informației electronice.

II.2. Prezentarea principalilor provider-i de servicii Internet în Arad și oferta acestora

ROMTELECOM

În perioada 1881-1883 au fost instalate primele linii telefonice, întâi în Transilvania, apoi la București.

În 1930 a fost înființată SART (“Societatea Anonimă Română de Telefoane”), cu peste 90% capital străin de la ITT (USA).

În perioada anilor 1949-1989 Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor a înglobat compania de telefoane naționalizată, transformată în Direcție PTT. Această perioadă din istoria ROMTELECOM este caracterizată de extinderi limitate de rețea și un slab progres tehnologic.

În decembrie 1989 a avut loc înființarea ROM-POST-TELECOM ca operator de telecomunicații, poștă și radiocomunicații, separat de Minister. Au fost introduse serviciile cu valoare adăugată și terminalele liberalizate.

În iulie 1991 a avut loc reorganizarea ROM-POST-TELECOM și înființarea ROMTELECOM ca operator de servicii de telecomunicații, titularul monopolului pentru servicii de bază. Situația moștenită era următoarea: 9.5% grad de telefonizare, tehnologie analogică, comutație rurală prevalent manuală, peste 3.000 de localități neconectate, rețea de distribuție cu cabluri cu izolație de hârtie, puține circuite internaționale (intrare automat, ieșire manual), cadru de reglementare descurajator pentru trafic, lista de așteptare de decenii, mulți abonați cuplați, așteptare de ore pentru apeluri interurbane și chiar zile pentru internațional, rata defecțiunilor uriașă, timp de repunere în funcțiune îndelungat.

Perioada 1991-1998 este marcată de programe ambițioase de investiții și restructurare; extinderi și modernizări masive ale rețelei finanțate din surse proprii și credite, fără subvenții bugetare; digitalizarea rețelei, magistrala de fibră optică, nouă arhitectură ierarhizată a rețelei; creșterea spectaculoasă a bazei de clienți și îmbunătățirea sensibilă a calității serviciilor; politica de reechilibrare tarifară.

În noiembrie 1997 ROMTELECOM a devenit societate națională pe acțiuni, în pregătirea privatizării.

În decembrie 1998 Hellenic Telecommunications Organization OTE a cumpărat 35% din acțiunile ROMTELECOM plus uzufruct pentru încă 16%, plătind USD 675 mil., preluând managementul companiei printr-un Contract de management pe 2 ani cu GTE (acum Verizon) din SUA.

În ianuarie 2003 OTE a devenit acționar majoritar, cu 54,01% din acțiuni, contra USD 273 mil., statul român păstrând restul de 45,99%.

În prezent, ROMTELECOM oferă consumatorilor cea mai largă gamă de servicii avansate de comunicații:

transmisii de date & Internet (subsidiara 100% ARtelecom);

TV prin cablu (acționar majoritar la CableVision of Romania);

editare anuare telefonice – pagini albe/galbene (acționar majoritar Pagini Aurii);

telefonie mobilă (subsidiară 100% COSMOROM);

ISDN;

Servicii de rețea inteligentă (IN);

Pachete de servicii;

Echipamente terminale;

Cartele telefonice, cartele preplătite;

Call Center

Oferta de servicii Internet a ROMTELECOM

Accesul normal

Utilizatorul (persoana care vrea să acceseze Internetul) care are un PC cu modem, configurate corespunzător și are la dispoziție o linie telefonică obișnuită (linie de client, conectată în orice fel de centrală automată, analogică sau digitală) formează numărul de telefon pe care furnizorul său i l-a indicat. Rețeaua telefonică (rețeaua telefonică fixă operată de ROMTELECOM) îndrumă apelul astfel generat de la centrala telefonică în care este conectată linia respectivă de client la centrala telefonică în care sunt conectate una sau mai multe linii telefonice (linii de acces) terminate într-un echipament al furnizorului de servicii Internet, denumit în general server de acces.

După stabilirea comunicației (între modemul utilizatorului și modemul corespunzător din serverul de acces) și autentificarea utilizatorului (stabilirea identității acestuia și a dreptului de acces), conexiunea de date este stabilită și utilizatorul este conectat la Internet.

Pentru conexiunile realizate în acest mod, atât ROMTELECOM cât și furnizorul de servicii Internet, facturează serviciile prestate, astfel:

ROMTELECOM facturează titularului liniei telefonice folosite de utilizator fiecare apel de acest gen, aplicând tarifele specificate pentru convorbirile telefonice naționale, pe toată durata comunicației (din momentul în care serverul de acces a "răspuns" și până când utilizatorul "închide"). Tariful depinde de momentul zilei și ziua din săptămâna la care se desfășoară apelurile, similar convorbirilor telefonice obișnuite.

Furnizorul de servicii Internet aplică propriile politici de tarifare, de regulă asupra duratei de conectare.

Caracteristicile acestui mod (serviciu) de acces sunt următoarele:

utilizatorul poate folosi orice linie de abonat conectată la rețeaua telefonică ;

numerele de telefon alocate liniilor de acces sunt numere obișnuite ;

apelurile pot fi locale sau intrajudețene și interjudețene (utilizatorul poate apela numărul de telefon pentru liniile conectate la un server de acces din alt județ) ;

factura telefonică nu evidențiază separat acest mod de acces ;

factura detaliată nu evidențiază separat acest mod de acces.

Accesul special

Apelurile generate pentru accesul la Internet (discriminate după numărul de apel format de utilizator) sunt acumulate separat de cele corespunzătoare convorbirilor obișnuite.

În factura telefonică acest lucru este reflectat într-un articol separat "ACCES SPECIAL INTERNET" în care se specifică suma corespunzătoare acestor apeluri.

Caracteristicile acestui mod (serviciu) de acces sunt următoarele:

Utilizatorul poate folosi orice linie de client conectată într-o centrală digitală sau într-o centrală analogică echipată special (call collection);

Prin folosirea unei linii de client care nu este conectată într-o astfel de centrală se utilizează implicit accesul normal;

Numerele de telefon alocate liniilor de acces sunt numere obișnuite;

Apelurile pot fi numai locale;

Prin apelarea unui număr de telefon corespunzător liniilor conectate la un server de acces din alt județ se realizează implicit accesul normal.

Accesul "premium"

În 1996 a fost introdus un mod de acces apreciat de anumite categorii de utilizatori și într-o bună măsură mai facil pentru furnizorii de servicii Internet.

Din punct de vedere "tehnic", stabilirea conexiunii se realizează similar cu modurile prezentate anterior. Diferența majoră o constituie facturarea acestui serviciu.

Pentru accesul normal și special utilizatorul plătește furnizorului de servicii Internet pentru conexiunile realizate, iar abonatul titular al liniei telefonice utilizate pentru acces (în multe cazuri aceeași persoană cu utilizatorul) plătește la ROMTELECOM pentru traficul realizat în rețeaua telefonică. Pentru accesul "premium" plata se face numai către ROMTELECOM, pe baza duratei înregistrate a fiecărui apel destinat accesului la Internet.

Pentru diferențierea acestui serviciu se utilizează o numerotație specială pentru liniile de acces, de forma 89…

ROMTELECOM încheie cu fiecare furnizor de servicii Internet care dorește să ofere o astfel de modalitate de acces un contract în care se specifică:

numărul de acces ;

tarifele aplicate ;

rata (procentul) din sumele totale încasate de ROMTELECOM ce revine furnizorului de servicii Internet ;

alte condiții specifice (actualizarea tarifelor, aplicarea unor măsuri de tratare a duratei de stabilire a comunicației între modem-uri) .

Publicarea condițiilor de acces, precum și a tarifelor practicate este exclusiv în responsabilitatea furnizorului de servicii Internet.

Caracteristicile acestui mod (serviciu) de acces sunt următoarele:

utilizatorul poate folosi orice linie de client conectată într-o centrală digitală ;

numerele de telefon alocate liniilor de acces sunt numere speciale de forma 89… ;

apelurile pot fi locale sau intrajudețene și interjudețene (nu pentru toate serviciile de acest gen oferite) ;

clientul (titularul liniei folosite de utilizator) plătește suma corespunzătoare traficului realizat, calculată de ROMTELECOM prin aplicarea tarifelor specificate (în contract) pentru aceste servicii ;

factura telefonică evidențiază separat aceste servicii ;

factura detaliată evidențiază separat aceste servicii..

ADSL Express 1024

ADSL Express 1024 este un serviciu de acces de bandă largă la Internet care beneficiază de tehnologia ADSL. Tehnologia ADSL (Asymmetric Digital Subscriber Line) are avantajul de a utiliza linia telefonică obișnuită pentru transfer de date la viteze mari. Faptul ca ADSL este o conexiune asimetrică înseamnă că lărgimea de bandă oferită la download este diferită și mai mare față de lărgimea de bandă pentru upload.

Tarifele sunt următoarele:

Activare serviciu ADSL Express 1024 (inclusiv instalare modem ADSL) – 40 Euro

Abonament lunar ADSL Express 1024 – 79 Euro/lună

Chirie lunară modem tip Basic – 4 Euro/lună

Chirie lunară modem tip Advanced – 7Euro/lună

Spațiu e-mail suplimentar 100 MB – 9 Euro/lună

Spațiu web suplimentar 100 MB – 9 Euro/lună

ROMÂNIA DATA SYSTEMS S.A. (RDS)

Încă din 1994 ROMANIA CABLE SYSTEMS este unul dintre cei mai mari furnizori de televiziune prin cablu de pe piața est-europeană. De serviciile companiei beneficiază peste 800.000 de utilizatori din România, Slovacia și Ungaria.

Succesul companiei depinde de încrederea pe care fiecare client o acordă abilității RCS de a-i furniza serviciile de calitate pe care le merită.

În perioada 1992-1994 a fost înființată compania Romania Cable Systems

În 1995 a fost construită o rețea de cablu în Chișinău (Moldova), care ulterior a fost vândută, iar fondurile au fost folosite pentru achiziții de rețele în România;

În 1996 s-a realizat consolidarea Grupului RCS și a început extinderea prin achiziții;

Conform strategiei companiei de a realiza o extindere regională, în noiembrie 1998 a fost inițiată achiziția și reconstrucția primelor rețele de cablu din Budapesta, în prezent Grupul RCS fiind al treilea operator din Ungaria;

În decembrie 1999 – ianuarie 2000 au fost achiziționate primele rețele de cablu în Slovacia, unde Slovakia Cable Systems (SCS), deținută în proporție de 95% de către RCS, este al doilea operator;

În aprilie 1998 a fost înființată România Data Systems (RDS), compania grupului specializată în transmisii de date și Internet; în prezent este lider al pieței de profil din România.

În aprilie 2000 este inițiat proiectul de construire a unei rețele naționale de fibră optică (4.200 km) din care este funcțional un tronson de aproape 1.000 km (cu o capacitate instalată de 622 Mbps).

În 2001 au început lucrările de upgradare a rețelei de distribuție, ceea ce a permis introducerea pachetelor de programe diferențiate. Tot din acel moment a fost disponibil serviciul Cablelink (Internet prin cablu TV) la un tarif neprohibitiv pentru persoanele fizice.

În ianuarie 2003 în urma liberalizării pieței de telefonie fixă, unul dintre candidați a fost Romania Cable Systems.

Oferta de servicii Internet a RDS

Cable link

Pentru toți utilizatorii rezidențiali oferta CableLink presupune abonamente disponibile în trei variante noi:

pachetul de 9 USD/lună care la viteza de până la 256 kbps are trafic (4GB) ;

pachetul de 15 USD/lună are viteza și trafic duble: 512 kbps și 8 GB ;

pachetul de 19 USD/lună are viteza de 768 kbps și trafic 16 GB.;

Beneficiarii abonamentelor de 20 si 29 USD/luna trec la pachetul de 19 USD economisind astfel 1 respectiv 10 USD/lună, la viteze și trafic de 2 sau 3 ori mai mari. În plus, toate abonamentele CableLink au trafic nelimitat și abonamente de telefonie gratuite cu sute și mii de minute incluse.

RDS, prin serviciul CableLink, reprezintă acum cea mai extinsă rețea de mare viteză a utilizatorilor casnici din România, atingând în luna aprilie 2005 pragul de 100.000 de abonați. CableLink reprezintă acum soluția ideală pentru conexiunea la Internet: conectare permanentă, trafic nelimitat, viteză de până la 768 kbps și telefonie gratuită.

Dial-Up Link

Nu sună ocupat: Dial-Up Link este singurul serviciul de acces internet prin dial-up (linie telefonică) din România care nu sună niciodată ocupat.

Viteza este superioară pentru că Dial-Up Link este construit în centrul rețelei RDS, compania cu cea mai mare conexiune la Internet din România.

Numărul de acces unic: 0870.211121 permite conectarea din oricare din cele 28 de județe în care RDS Link este prezent și utilizatorii au acces instantaneu la Internet.

Acces special Internet: conexiunea beneficiază de acces special Internet adică o reducere a tarifelor telefonice la navigarea pe Internet de luni până duminică.

Mai exact:

0,95 eurocenți/min. luni-vineri între 08 – 20

0,45 eurocenți/min. luni-vineri între 20 – 08 și sâmbătă, duminică, sărbători legale

Bonusuri și gratuități: Clienții RDS primesc o serie de bonusuri în ore sau zile gratuite și facilități cu fiecare card sau abonament Dial-Up Link prin programul "I Love Link!".

Cardurile și abonamentele Dial-Up Link sunt disponibile în 5 variante :

10 ore trafic inclus

25 ore trafic inclus

50 ore trafic inclus

trafic noaptea (19:00-07:00)

trafic nelimitat (24/24)

ASTRAL TELECOM S.A.

Astral Telecom S.A. este unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii integrate de comunicații electronice din România.

Compania a luat ființă în anul 1993 în Cluj Napoca, având în structura acționariatului 26% antreprenori români și 74% investitori financiari, din care 25% AIG New Europe Fund.

Istoria Astral Telecom S.A. este rezultatul unui lung șir de succese care au contribuit la poziționarea companiei ca una dintre cele mai de succes afaceri din domeniul serviciilor integrate de comunicații electronice.

Aceste realizări au fost posibile pentru că dincolo de dorințele și ambițiile sale compania a folosit mereu știința lucrului bine făcut și a transformat-o în capital. În anul 2004 Capitalul social al companiei era de 53.058.39.000 ROL.

Pentru Astral Telecom S.A. viitorul s-a scris întotdeauna în prezent, succesul de azi fiind rezultatul străduinței de ieri.

Începând din 1993, anul care marchează înființarea primei companii din Grupul Astral, TV Cablu, compania a implementat o strategie de extindere și investiții bazată pe atragerea în Grup a celor mai puternici furnizori locali de servicii de televiziune prin cablu, Internet și transmisii de date: Agapia, Kappa, Dacoluci, Metwoplast, Delta Soft, DNT, Canad System, Nextra Telecom, FX Communication, Tudor Sat Cable, Sat Line Co.

În anul 1993 a fost înființată compania de servicii de televiziune prin cablu Storm TV în urma unui parteneriat încheiat cu compania TV Cablu. Noua companie își concentra operațiunile în localitățile Ploiești, Buzău, Brăila, Sebeș, Aiud, Cugir, Câmpina. A fost înființată compania de servicii de televiziune prin cablu Astral TV care opera în București, Alba Iulia, Jibou, Zalău.

În 1997 Astral și-a extins operațiunile în Iași, Bistrița, Dej, Petroșani și Gherla, prin achiziționarea companiilor Delta Star, Arexim Line, COAX, Dags, CDR.

În 1999 a avut loc fuziunea/integrarea companiilor Delta Star, COAX, Dags, Arexim Line, CDR.

În 2000 Astral TV a achiziționat companiile Gameland în Galați, Alcor din Curtea de Argeș, Agapia din Suceava și Metwoplast Odorhei. Astral TV a achiziționat la nivel local companiile de televiziune prin cablu: Kaho, Digital 3, TopLine, Metwoplast, Sotrimex, Elho.

În același an, AIG New Europe Fund. a investit 20 mil USD în Compania Astral TV.

Fondurile nou obținute au fost folosite pentru achiziții, Astral TV achiziționând furnizorul de servicii de transmisii de date și Internet Kappa din București.

Fuziunea cu aceste companii s-a realizat în mai 2001, când a avut loc și fuziunea Astral TV cu Gameland.

În 2001, Astral TV a fuzionat cu Storm TV, Gameland si TV Cablu; noua companie formată în urma acestor fuziuni primind denumirea de Astral Telecom S.A.

În anul 2002 a avut loc o nouă achiziție, Astral telecom S.A. achiziționând DNT, unul din furnizorii importanți de servicii de Internet din România, iar în 2003 a avut loc achiziționarea Canad System din București.

Veniturile companiei Astral Telecom S.A. au crescut de la 19,9 mil.USD în 2000, pâna la 78, 2 mil.USD în 2004.

Serviciile oferite de Astral Telecom S.A.

În 1993 a avut loc lansarea serviciului de televiziune prin cablu în Cluj Napoca. În același an, Kappa, unul dintre cei mai importanți furnizori de Internet a intrat sub “umbrela” Astral Telecom S.A. și au fost implementate primele teste de transmisii de date pe cablu coaxial din România.

În 1998, DNT, pionierul Internetului în România și compania care va intra ceva mai târziu sub ”umbrela” Astral Telecom S.A a realizat primele conexiuni dial-up la viteze apropiate de

56 kbps.

În 1999, Kappa a lansat serviciul K Free Email: www.k.ro. și a dezvoltat un Local Internet Exchange, printre primele de acest gen din România.

În 2002, a fost lansat unul dintre cele mai apreciate servicii ale companiei: Internet pentru acasă, serviciul de Internet destinat persoanelor fizice. În același an, Astral Telecom S.A. a lansat Astral Card un mijloc de plată ce va integra, un an mai târziu, toate serviciile preplătite ale companiei.

În 2003, Astral Telecom S.A. a lansat serviciile de Internet wireless Astral Wi-FI pe Aeroportul Internațional din Iași; serviciile de convorbiri internaționale preplătite și postplătite (martie); serviciul de telefonie fixă IP în cadrul CERF 2003 (aprilie). În același an, Astral Telecom S.A. era singurul operator de servicii de comunicații electronice care a încheiat acordul de interconectare cu RomTelecom (iunie) și cu cei doi operatori de telefonie mobilă GSM 900. La 3 decembrie 2003, Astral Telecom S.A. a lansat Astral Telefix, primul serviciu alternativ național de telefonie fixă.

Odată cu integrarea celor mai importante achiziții din industrie Astral Telecom S.A. a implementat în Grup cea mai bună tehnologie și a atras cei mai buni profesioniști cu misiunea fermă de a evolua și de a construi servicii tot mai bune.

În prezent, compania numără peste 2000 de angajați care reușesc să se remarce prin prudență, curaj, inovație, rigurozitate și străduință. Performanța de azi a companiei este considerată începutul zilei de mâine, iar viziunea Astral Telecom S.A. este aceea de a furniza servicii integrate de comunicare capabile să servească tot mai bine nevoile și așteptările clienților săi.

Oferta de servicii internet a Companiei Astral Telecom S.A.

Astral Telecom S.A este o companie care oferă soluții de comunicare. De aceea, a ține pasul cu tehnologia momentului este vital pentru companie.

Tehnologia actuală a dezvoltat medii de transmisie permanent îmbunătățite, iar Astral Telecom S.A. a transformat performanțele din domeniu în instrumente adecvate, proprii nevoilor clienților de a comunica, de a privi sau de a fi văzuți, de a învăța sau de a se distra, într-un cuvânt, de a comunica și deci, de a evolua.

Au fost create pachete de servicii care să răspundă cât mai concret și complet nevoilor de comunicare.

Pachetele de servicii sunt astfel gândite încât să pună la dispoziția consumatorilor cea mai bună soluție de comunicare care să permită accesul necondiționat la informație, dar la prețuri rezonabile.

Prin serviciul Internet și transmisii de date, Astral Telecom S.A. propune soluții de comunicare la îndemână, în casa tuturor: Astral OnLine, Astral DialUp, Astral Card.

Astral DialUp este disponibil în diferite variante ce corespund diverselor nevoi de utilizare. Serviciul DialUp este accesibil fie cu abonament, cu plata făcută lunar, fie în regim preplătit prin intermediul cartelelor valorice Astral Card :

POSTMAN 2 $

LIGHT 4$

SLEEPWALKER 6$

FULL 12$

Astral OnLine oferă posibilitatea unei conectări la Internet permanente, fără a fi costisitor din perspectiva timpului de conectare. Conexiunea se face la o viteza de până la 256Kbps, reprezentând un nivel superior de acces, calitate care este percepută din plin atunci când sunt descărcate fișiere mari, foarte importante, al căror conținut se dorește integral.

Prin Astral Card conectarea la Internet se poate face fie prin modalitatea dial-up, fie în varianta Wireless, la costuri minime. Utilizatorii de Internet prin dial-up, beneficiază de găzduirea unei pagini de web de minim 2 MB și de căsuța de e-mail, de forma [anonimizat]. Pentru conectare este nevoie de un modem dial-up, o linie telefonică și un calculator.

În situația conectării la Internet folosind soluția wireless, accesul este rapid la Internet sau la rețele private la viteza unei conexiuni broadband, în locuri publice: aeroporturi, hoteluri, săli de conferință, spații expoziționale. Echipamentele mobile necesare utilizării acestui serviciu sunt un laptop sau PDA, care trebuie să dispună de un card radio compatibil cu tehnologia Wi-Fi.

Pentru a avea acces la Astral OnLine există un sistem flexibil de abonament, foarte avantajos:

START 12$

TRAFIC 14$

HOBBY 24$

NELIMITAT 29$

II.3. Chestionarul și obiectivele acestuia

Am efectuat o cercetare pe piață pe un eșantion reprezentativ de 40 de persoane.

Această cercetare a avut ca obiectiv principal studierea gradului de satisfacție al utilizatorilor serviciilor de Internet de pe piața Aradului.

S-a urmărit obținerea de informații de la consumatori cu privire la:

Frecvența utilizării serviciului de Internet;

Timpul alocat utilizării serviciului de Internet;

Locurile de unde este accesat Internetul;

Scopul accesării serviciului de Internet;

Provider-ul de internet;

Sursa din care au aflat despre existența providerului de serviciu Internet;

Tipul de conexiune Internet de care beneficiază;

Browser-ul de Internet folosit;

Cheltuielile lunare efectuate pentru serviciul de Internet;

Importanța acordată caracteristicilor serviciului Internet de care beneficiază;

Configurația medie a calculatoarelor utilizatorilor

Acest chestionar s-a realizat cu scopul de-a determina nivelul de satisfacție al consumatorilor de servicii de internet de pe piața Aradului. Vă rugăm să aveți amabilitatea de a răspunde la următoarele întrebări și vă asigurăm că răspunsurile dumneavoastră vor rămâne confidențiale. Vă mulțumim.

CHESTIONAR

1. Sunteți utilizator de servicii de internet?

a) Da 

b) Nu 

2. Cât de frecvent folosiți serviciile de internet?

a) Zilnic 

b) Săptămânal 

c) Ocazional 

d) Niciodată 

3. Cât timp alocați săptămânal utilizării serviciilor de internet?

a) Sub 7 ore 

b) Între 7-14 ore 

c) Între 14-28 ore 

d) Peste 28 ore 

4. De unde accesați internetul?

a) De acasă 

b) De la locul de muncă 

c) De la școală /liceu/facultate 

d) Dintr-un internet-café 

e) Din altă locație (precizați)_______________________________

5. Cu ce scop utilizați serviciile de internet?

6. Care este provider-ul dumneavoastră de internet?

a) RDS 

b) Astral 

c) Rom-Telecom 

d) Altul (precizați)_______________________________________

7. De unde ați aflat despre existența provider-ului dumneavoastră de internet?

a) Din reclame la TV /Radio/Diverse publicații 

b) De la prieteni /colegi/cunoștințe 

c) Alte surse (precizați)___________________________________

8. Ați recomandat și altor persoane provider-ul dumneavoastră de internet?

a) Da 

b) Nu 

9. Cât vă costă lunar serviciile de internet?

a) Sub 50 lei 

b) Între 50 lei-100 lei 

c) Peste 100 lei 

d) Beneficiez de servicii de internet gratuite 

10. Ce tip de conexiune aveți la internet?

a) Dial-up (56Kb) 

b) Cable-Link (128-256Kb) 

c) Satelit sau Radio (peste 512Kb) 

d) Alt tip (precizați)________________________________

11. Ordonați următoarele caracteristici ale serviciului de internet de care beneficiați, în ordinea importanței acordate acestora:

12. Precizați gradul de satisfacție, privitor la caracteristicile serviciului de internet de care beneficiați.

13.Browserul de internet folosit este:

a) Internet Explorer 

b) Mozilla Firefox 

c) Netscape 

d) Opera 

e) Altul(precizați)________________________________________

14. Configurația calculatorului de pe care accesați internetul este:

a) Memorie RAM :_______(Mb)

b) Capacitate HDD:______(Gb)

c) Procesor: Tip______

d) Viteza procesor______(GHz)

15. Statutul dumneavoastră profesional:

a) Elev 

b) Student neangajat 

c) Student angajat 

d) Șomer 

e) Angajat cu 1/2 de normă 

f) Angajat cu normă întreagă 

g) Patron 

h) Altele (precizați)_______________

16. Sexul:

a) Masculin 

b) Feminin 

17. Vârsta:

a) 14-18 ani 

b) 18-30 ani 

d) 30-40 ani 

e) peste 40 ani 

18. Ultima formă de învățământ absolvită:

a) Școala generală 

b) Liceu 

c) Școala profesională 

d) Colegiu 

e) Facultate 

f) Studii postuniversitare 

19. Venitul lunar:

a) Sub 1.000 lei 

b) Între 1.001-1.500 lei 

c) Între 1501-2.000 lei 

d) Între 2.001-2.500 lei 

e) Peste 2.500 lei 

II.4. Interpretarea rezultatelor chestionarului

În urma cercetării efectuate s-a constatat că toate cele 40 de persoane chestionate folosesc zilnic serviciile de Internet.

Un procent de 52,5% din persoanele chestionate alocă mai mult de 28 de ore săptămânal utilizării serviciilor Internet, 17,5% dintre subiecți alocă între 14 și 28 de ore săptămânal, 20% între 7 și 14 ore și 10% sub 7 ore.

Marea majoritate a utilizatorilor (30%) accesează Internetul de acasă. Alte locații sunt, în ordinea descrescătoare a folosirii lor: acasă și locul de muncă (19%), acasă și școală (18%) și alte variante (internet-café, combinații între primele variante care sunt prea mici pentru a fi semnificative).

Majoritatea firmelor unde sunt angajați subiecții acestui chestionar au computere și Internet, la fel ca și unitățile de învățământ.

În urma cercetării efectuate s-a observat că Internetul e folosit pe scară largă atât în interes personal cât și în interes de serviciu, astfel: 30% din eșantion folosesc serviciile de internet pentru a căuta informații, atât în interes personal cât și în interes de serviciu, 65% din eșantion caută informații în interes personal și 5% în interes de serviciu ; 35% folosesc e-mail-ul atât în interes de serviciu cât și personal și 65% doar pentru serviciu; 87,5% nu folosesc internetul în scopul tranzacțiilor comerciale, 7,5% folosesc în interes de serviciu iar 5% în interes personal.

Serviciile de forum, chat, hub și jocuri online sunt folosite în mică proporție și doar în interes personal.

Așadar s-a constatat că serviciile de Internet sunt folosite cu precădere pentru: e-mail și căutare de informații.

Din numărul total al persoanelor chestionate 62,5% sunt abonați RDS, 22,5% Astral și 15% RomTelecom. Din aceste date rezultă ca RDS deține cea mai mare cotă de piață pentru județul Arad.

Cea mai bună reclamă au făcut-o chiar clienții, 70% din cei chestionați au aflat despre provider-ul de Internet de la prieteni și cunoștințe. La rândul lor, 55% au recomandat și altor persoane provider-ul de Internet.

Din cei chestionați 45% plătesc sub 50 lei/lună și 25% plătesc între 50 și 100 lei în timp ce 15% alocă cheltuielilor pentru serviciul de Internet peste 100 lei și tot atâția (15%) beneficiază de Internet gratuit.

Din subiecți, 67,5% beneficiază de o conexiune bună – cablu. Prea puțini sunt cei care accesează Internetul de pe Dial-Up (7,5%) precum și cei care au viteze mari de transfer (25%).

Caracteristicile importante pentru chestionați sunt, în ordinea preferințelor, viteza de transfer, stabilitatea și prețul. Bonusurile și gratuitățile precum și intervenția promptă a serviciului tehnic interesează prea puțin.

Dintre persoanele chestionate, 52,5% sunt mulțumiți de stabilitatea Internetului și 47,5% sunt mulțumiți de viteza de transfer. În legătură cu promptitudinea serviciului tehnic părerile sunt împărțite și nu se poate trage o concluzie clară dar 25% sunt foarte nemulțumiți, 57,5% sunt foarte mulțumiți de prețul plătit.

Internet Explorer este browser-ul folosit de 47,5% din utilizatori.

Configurațiile medii sunt :

40% au 512 Mb de RAM, 35% au 256 de RAM

25% au capacitatea Hard Disk-ului de 40Gb și 25% au peste 120Gb, restul se regăsesc între aceste valori

72,5% au procesor AMD și 27,5% Pentium

Doar 5% au viteza procesorului sub 1,5 GHz, 52% între 1,5 Ghz și 2 Ghz și 43% au peste 2 GHz.

Observăm că subiecții posedă computere performante pentru că, probabil, pe lângă folosirea Internetului, le utilizează și în alte scopuri (aplicații, jocuri, filme și muzică).

În rândurile persoanelor chestionate putem deosebi următoarele categorii socio-profesionale: elevi (22,5%), studenți – fie angajați, fie nu (35%) și angajați cu normă întreagă (25%).

60% dintre chestionați sunt bărbați, 40% femei.

Ultima formă de învățământ absolvită este: școală generală (22,5%), liceul (50%), facultatea (17,5%) și studii postuniversitare (7,5%).

Venitul lunar al unui procent de 37,5% din subiecți este de sub 1.000 lei , pentru ca mulți sunt elevi sau studenți. Cu un venit de peste 2.500 lei se situează doar 7,5% dintre cei chestionați.

CAPITOLUL III

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Prin prezenta lucrare am realizat un studiu de piață pe bază de chestionar, cu scopul de-a determina nivelul de satisfacție al consumatorilor de servicii de internet de pe piața Aradului.

În urma centralizării chestionarelor am constatat următoarele: un procent de 52,5% din persoanele chestionate alocă mai mult de 28 de ore săptămânal utilizării serviciilor Internet, 17,5% dintre subiecți alocă între 14 și 28 de ore săptămânal, 20% între 7 și 14 ore și 10% sub 7 ore.

Marea majoritate a utilizatorilor (30%) accesează Internetul de acasă. Alte locații sunt, în ordinea descrescătoare a folosirii lor: acasă și locul de muncă (19%), acasă și școală (18%) și alte variante (internet-café, combinații între primele variante care sunt prea mici pentru a fi semnificative).

Majoritatea firmelor unde sunt angajați subiecții acestui chestionar au computere și Internet, la fel ca și unitățile de învățământ.

Serviciile de forum, chat, hub și jocuri online sunt folosite în mică proporție și doar în interes personal.

Așadar s-a constatat că serviciile de Internet sunt folosite cu precădere pentru: e-mail și căutare de informații.

Cea mai bună reclamă au făcut-o chiar clienții, 70% din cei chestionați au aflat despre provider-ul de Internet de la prieteni și cunoștințe. La rândul lor, 55% au recomandat și altor persoane provider-ul de Internet.

În urma cercetării efectuate pe un eșantion reprezentativ de 40 de persoane, pentru determinarea gradului de satisfacție al consumatorilor de servicii Internet de pe piața Aradului, se pot trage următoarele concluzii:

majoritatea utilizatorilor sunt foarte mulțumiți de stabilitatea conexiunii serviciului de Internet;

majoritatea utilizatorilor sunt mulțumiți și foarte mulțumiți de viteza de transfer;

majoritatea nu apreciază în mod deosebit bonusurile, gratuitățile și premiile de fidelitate;

cei mai mulți dintre cei chestionați sunt într-o proporție covârșitoare nemulțumiți sau indiferenți față de promptitudinea serviciului tehnic;

marea majoritate sunt mulțumiți de prețul plătit pentru serviciile oferite de provider-i Internet.

Pentru acapararea pieței de Internet din Arad, societățile trebuie să acorde mai multe facilități clienților, precum și să-și îmbunătățească service-ul tehnic .

BIBLIOGRAFIE

A. Kotler – Principiile marketingului, ediția III, Editura Teora, București 2005;

A.Vorzsak – Marketing – vol. 2, Litografia Universității Babeș-Bolyai 1992;

Al. Zamfir, D. Florii – Elemente de Marketing internațional, Editura Academiei, București 1974;

C. D. Schewe – Marketing. Concepts and Strategies ed. VII, Boston 1992;

C. Florescu, V. Blaure, Șt. Boboc – Marketing, Ed. Marketer, București 1992;

C. Florescu, Al. Zamfir, D. Patriche – Marketing, Editura Didactica și Pedagogică, București 1981;

G.Păcurariu – Bazele marketingului, Editura Universității "Vasile Goldiș" Arad, 1996;

G.Păcurariu – Bazele marketingului, Editura Mirton, Timișoara,2000;

M.C. Demetrescu – Marketing intern și internațional, Editura Politică, București 1976;

Ph. Kotler – Marketing management, Editura Tehnică, Budapesta 1991;

Ph. Kotler, B. Dubois – Marketing management, ediția V, Editura Publi Union, 1986;

Ph. Kotler, B. Dubois -Bazele Marketingului, ediția V, Editura Publi Union, 1989;

Ph. R. Kotler – Internațional Marketing, 1987;

R. Lile – Economia întreprinderii, Ed Univ. Aurel Vlaicu, 2005;

S. Szentesi – Marketingul în Societățile comerciale, Arad, Editura Sophia,1993.

=== PRACTICA ===

CAPITOLUL II

STUDIEREA GRADULUI DE SATISFACȚIE AL UTILIZATORILOR SERVICIILOR DE INTERNET DE PE PIAȚA ARADULUI.

II.1. Internet-ul. Scurt istoric

Istoria Internet-ului începe odată cu ARPAnet, dar în mod real un predecesor al internetului este telegraful, care a fost anunțat ca invenție în 1837 de Sir Charles Wheatstone în Anglia și Samuel B. Morse în SUA și care a condus la dezvoltarea primelor rețele de comunicație (uitând desigur și descoperirea telefoniei multiple de către Augustin Maior, în 1906), precum și istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, în terminologia actuală, legături punct-la-punct, folosind banda de hârtie perforată pentru a transmite informația pe următoarea legătură spre destinație. Analog, prima “rețea” de calculatoare utiliza banda perforată ca și canal de comunicație (banda perforată de un calculator fiind manual introdusă în cititorul de bandă al celuilalt).

Din 1962, cam odată cu apariția calculatoarelor tranzistorizate, Paul Baran și colegii săi de la Rand Corporation atacă problema construirii unei rețele care să supraviețuiască unui război nuclear.

În 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock și Paul Baran inițiază comutarea de pachete (packet-switched network), iar în 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apărării) contractează cu Bolt, Beranek și Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicație. Proiectul inițial lega calculatoarele de la Univ.of California din Los Angeles (UCLA), Institutul Stanford (SRI) din Menlo Park și Universitatea Utah din Salt Lake City.

Independent de ARPAnet, în același timp, la Laboratoarele Bell în Murray Hills (New Jersey) apare sistemul de operare UNIX, creat de Brian W. Kernigham și Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat în paralel și pe baza limbajului de programare C.

În proiectul inițial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicație:

conectarea la distanță – telnet (Remote login);

transferul de fișiere;

tipărirea la distanță.

Abia în 1972, când se ajunsese la o rețea cu 37 de calculatoare, a fost introdus și serviciul de poștă electronică – e-mail . Tot în 1972, în Octombrie, la Conferința Internațională de la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat “în public” și se fac și demonstrații.

Anul 1975 înseamnă pe de o parte apariția calculatoarelor personale (ALTAIR anunțase microcalculatorul încă în August 1974) și pe de altă parte, ca urmare a restricțiilor în conectarea la ARPAnet impuse de Agenția militară de comunicații (botezată DARPA), apariția primelor rețele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este și anul apariției Microsoft, când Paul Allen și Bill Gates, pornind de la experiențele cu Altair dezvoltă BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai târziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia și telefonia internațională) anunță X.25 ca standard de comunicație (tot comutare de pachete).

Încă în 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este însă acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, când ARPAnet ajunsese să asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie și această dată este considerată (mai ales de participanții la proiect) nașterea Internet-ului; mai ales că tot în 1983 partea militară a ARPAnet a fost separată sub numele MILNET. In acel an existau deja rețelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network) și altele, iar centru de programare al Univ.of California de la Berkeley lansează BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP înglobat (ca rezultat al finațării DARPA). Firma Novell lansează produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon oferă primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .

Anul 1979 este un an reper în dezvoltarea Internetului. Este anul apariției rețelei de calculatoare pentru cercetare numită USENET. Usenet a fost la început o rețea cu acces telefonic în comutație (dial-up) bazată pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail și știri (Usenet News). Mai există și azi rețele – conexiuni UUCP, chiar dacă partea de știri (Usenet News) a trecut la NetNews. Tot în 1979 apare prima versiune comercială de UNIX pentru un microcalculator produsă de Onyx Systems.

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care înlocuiește mecanismul de preluare periodică a fișierului hosts (tabela de corespondență nume/domeniu – adresă IP) de la NIC (Network Information Center) unde se menținea evidența calculatoarelor conectate la ARPAnet. Această schimbare împreună cu lansarea stațiilor SUN bazate pe UNIX (în același an) a condus la dezvoltarea vertiginoasă a Internet din următorii 7 ani, mai ales că în 1987, Fundația pentru Știință (National Science Foundation) crează NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrală de viteză mare (56Kbps – la acea vreme). Ca organizație necomercială, NSFNET permite conectarea la Internet fără restricțiile cu caracter militar ale ARPAnet.

În 1990 ARPAnet dispare (după ce toate organizațiile care erau conectate au trecut la NSFNET, care la rândul său își încetează activitatea în 1995 când accesul la Internet ajunge să fie

asigurat de firme comerciale pentru întreaga lume.

Până în 1990, aplicațiile de bază erau e-mail, listserv, telnet și FTP. In 1990, la Univ. McGill se introduce Archie, instrument de căutare în serverele FTP.

În 1991, la Uni. Minnesota se lansează Gopher. Structura arborescentă (ierarhică) a meniurilor ajuta utilizatorii în organizarea documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher au devenit așa de folosite încât până în 1993 au apărut mii de servere conținând peste un milion de documente. Pentru a găsi un astfel de document a apărut un instrument de căutare numit VERONICA (Very Easy Rodent-Oriented Netwide Index to Computerized Archives).

În 1990 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvoltă protocoalele de comunicație pentru World Wide Web, creând și limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Chiar dacă &@259 era inițial un proiect destinat cercetătorilor din fizica atomică și subatomică, descoperirile sale au făcut rapid epocă, pentru multă lume Internetul devenind sinonim cu World Wide Web-ul. Aceasta a fost și prima "participare" europeană la dezvoltarea Internetului – până atunci dezvoltat exclusiv de americani.

Primele pagini Web vizibile "în lume" sunt raportate în decembrie 1991, la laboratorul de fizică de la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC). Unii consideră ca moment al apariției Web-ului doar anul 1994, când a fost lansat pe piață primul navigator performant (MOSAIC). Dar istoria World Wide Web poate fi (și este) privită ca un capitol aparte, legat de dorința de reorganizare a accesului la informații, de ceea ce se cheamă acum managementul cunoștințelor (knowledge management).

Această istorie începe în 1945, odată cu proiectul MEMEX formulat de Vannevar Bush, consilierul științific al Președintelui Roosevelt pe timpul războiului. MEMEX propunea un sistem de memorare a informațiilor în care utilizatorii să aibă posibilitatea să creeze linii (trasee) informaționale, legături spre documente sau ilustrații corelate, care să poată fi stocate și utilizate ulterior. În terminologia actuală, a fost vorba de o mașină conceptuală, la acea dată existând în lume primele două calculatoare (ENIAC și ?). Dar anul de referință în istoria Web este considerat unanim 1965, cel în care Ted Nelson introduce termenul hypertext. Doi ani mai târziu, în 1967, Andy van Dam și alți colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte, iar în 1968, Doug Engelbart prezintă sistemul numit NLS. La Carnegie-Mellon. În 1975, debutează primul sistem hypermedia distribuit, numit inițial ZOG și ulterior KMS. În 1978, echipa de la MIT's Architecture Machine Group prezintă primul videodisc hypermedia, și anume Aspen Movie Map, iar în 1981, Ted Nelson imaginează Xanadu, un sistem de tip bază de date gestionând documente hypertext și

înglobând toate informațiile scrise. Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk în 1989, care îl va abandona însă în 1992. Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce în 1984 sistemul hypermedia numit Filevision. În 1985 apar Symbolic Document Examiner (produs de Janet Walker) și Intermedia, sistem hypermedia conceput de Norman Meyrowitz și alții la Brown University (SUA). Un an mai târziu, în 1986, apare GUIDE, un navigator prin hipertexte și imagini, produs de OWL, iar în 1987, firma Apple Computers lansează HyperCard, primul sistem hypermedia disponibil cu adevărat și larg răspândit. În același an are loc și Hypertext '87 Workshop în Carolina de Nord.

Tim Berners-Lee propune proiectul World-Wide Web, nou sistem informațional destinat mai ales cercetătorilor din fizica energiilor înalte, sistem pe care-l dezvoltă în cadrul CERN până în 1992.

De la început a existat tendința de a se realiza un sistem “unificator” care să ușureze (să simplifice) accesul la informațiile dispersate în Internet, pentru ca să nu mai fie nevoie să se folosească programe și protocoale de acces diferite ci unul singur numit browser – navigator.

Primele demonstrații de soft de navigare au avut loc în preajma Crăciunului din 1990. La început era vorba doar de afișare în mod text, legăturile fiind marcate prin numere între paranteze drepte și selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator ceva mai evoluat, bazat pe metoda poziționare+click, rula pe calculatoare NeXT. Astfel World Wide Web a fost introdus pentru uz intern în CERN în primăvara lui 1991, permițând și accesul la articolele Usenet și chiar accesul la bazele de date de pe calculatoarele centrului. După succesul repurtat rapid în privința creării, distribuirii și regăsirii lucrărilor științifice și a rezultatelor experimentale, sistemul a fost anunțat-prezentat public în ianuarie 1992, programele fiind oferite public – gratuit. Mai întâi au beneficiat alte laboratoare de fizică nucleară din lume, dar rapid sistemul a depășit domeniul cercetărilor de fizică.

Momentul crucial în răspândirea Web a apărut în februarie 1993 când NCSA (National Center for Superconducting Applications) a anunțat prima versiune a programului Mosaic, un navigator pentru mașinile UNIX rulând în sistemul X-Windows și folosind întreg “arsenalul” mediului Windows (iconițe, menu-uri, cuvinte colorate marcând legăturile…). În plus, MOSAIC a putut îngloba imaginile color direct în paginile cu text, asigurând și posibilități de folosire a sunetului, mișcării – animației, etc. NCSA MOSAIC 1.0 for X Windows a fost lansat în iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, MOSAIC a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele folosind MS-Windows, precum și pe cele UNIX cu X Windows. Încă în octombrie, ca

urmare a folosirii MOSAIC pentru X Windows, numărul serverelor Web înregistrate la CERN crescuse la 500. Un an mai târziu au fost estimate 4600 de servere. Deja în august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF a depășit traficul de poștă electronică, după ce în martie îl depășise pe cel Gopher, ajungând astfel în topul serviciilor. În 1995 se estimau 12 mii de servere, în 1997 – 800 de mii de servere, iar în iunie 1999, OCLC estima 2.2 milioane de servere accesibile public, dintr-un total de 3.6 milioane de servere Web, acestea punând la dispoziția publicului peste 300 milioane de pagini Web individuale.

Momentul major privind folosirea Internetului în învățământ poate fi considerat Prima Conferință Internațională privind World Wide Web la Geneva în Mai 1994, care a inclus WWW'94 Conference Workshop: Teaching and Learning with the Web.

În anul 1991, în România s-a inițiat proiectul de conectare la subrețeaua EARN (European Academic Research Network), cu primele noduri ICI, IFA și IPB, în timp ce la nivel mondial s-a constituit Asociația pentru Interschimbul Comercial de Date pe Internet – Commercial Internet eXchange (CIX) Association. Aceasta a apărut ca o reacție la restricțiile impuse de NSF (National Search Foundation – fondatoarea în 1984 a rețelei NSFNET) pentru utilizarea comercială a NET-ului.
Având în vedere dinamica cu care Internetul începe să se dezvolte, România decide în 1992 demararea proiectului de realizare a unei rețele naționale RNC (Rețeaua Națională de Cercetare). Totuși, în 1992 nu se reușește conectarea la Internet, România trebuind să mai aștepte încă un an.
În data de 26 februarie 1993, nodul național RNC asigură conectivitate totală la Internet, România primind dreptul de utilizare a terminației .ro.

Primii furnizori de servicii de Internet din România au fost EuNET (azi KPNQWEST), PCNET și STARNETS (azi EUROWEB). Din acest moment, țara noastră devine membru cu drepturi depline în lumea informației electronice.

II.2. Prezentarea principalilor provideri de servicii Internet în Arad și oferta acestora