Analiza Costurilor de Productie la Sc

COSTURILE ÎN TEORIA ȘI PRACTICA ECONOMICĂ

Concepte și noțiuni privind costurile

În literatura de specialitate se precizează că din punct de vedere etimologic, costul este de origine latină, derivând din verbul “a constata” care înseamnă a stabili, a fixa. Din aceasta a derivat termenul “costa”, ce exprimă cât s-a consumat pentru a obține un obiect. Ulterior s-a ajuns la noțiunea “cost”, folosită și în literatura de specialitate străina. Astfel, în literatura engleză, întâlnim noțiunea de “cost”, în literatura franceză “cout”, în literatura geramană “kosten”.

“Costul este considerat principalul instrument de punere în balanță a efortului perioadei sau produsului cu efectul determinat de acel efort”. Totodata el reprezintă “un raport, o corelație între forma bănească a cheltuielilor pe care le efectuează o întreprindere pentru obținerea de bunuri într-o perioada de timp determinată și cantitatea de bunuri materiale care formează această producție exprimată in unitați de măsură”.

Pe de altă parte, costul constituie “suma, exprimată în general în monedă, a cheltuielilor necesare pentru achiziționarea sau producerea unui bun sau a unui serviciu”.

În doctrina contabilă est-europeană, în special in Franța, costul se defineste ca fiind “suma algebrică a cheltuielilor corespunzatoare a unui element definit în cadrul unei rețele contabile”.

În cadrul procesului complex de producere a bunurilor si serviciilor, “firma are un scop bine definit cu privire la organizarea fluxului de intrari si a modalitaților de combinare a eforturilor de producție”.

Indiferent de modul de procurare, combinare a factorilor de producție in procesul de producție, acestia se consumă, se transformă în alte bunuri, iși schimbă forma fizică, cât și utilitatea lor initială.

Consumațiile reprezintă în principal premise in precizarea conținutului noțiunii de cost.

În opinia “unor autori, consumațiunile de valori sunt definite ca fiind: totalitatea valorilor aparținând unei structuri organizatorice a economiei nationale care se consuma sub durata unei perioade de timp”.

În funcție de obiectul ce determina apariția consumațiunilor de valori, se disting urmatoarele categorii:

a)consumațiuni de valori productive;

b)consumațiuni de valori accidentale;

c)consumațiuni de valori neutre;

d)consumațiuni de valori cu caracter special.

a)consumațiunile de valori productive se realizează în sfera producției si au un caracter necesar, întrucât sunt singurele care contribuie la crearea de noi produse, prestarea de noi servicii;prezintă un rol deosebit pentru calcularea costurilor.

b)consumațiunile de valori accidentale sunt determinate de prevenirea unor accidente sau calamitati. Ele nu se concretizeaza în produse sau servicii noi, fiind suportate din fonduri speciale.

c)consumațiunile de valori neutre sunt cauzate de defecțiunile de conducere , precum si cele organizatorice, apărute în desfășurarea proceselor de producție si de desfacere.

d)consumațiunile de valori cu caracter special sunt cele care se referă, pe de o parte la o serie de acțiuni speciale, iar pe de alta parte susțin un grup de activități educative, sportive, cu caracter sanitar.

“Când consumațiunile de valori afectează direct un produs finit, o anumită comandă, un lot sau o serie de produse, o fază de fabricație, ele poartă denumirea de cheltuieli de producție”.

Sunt o serie de plăți care fac parte din sfera cheltuielilor firmei, putând fi considerate costuri sau cheltuieli de producție. În relațiile firmei cu terții, există plăți explicite, dar care nu au nici o legatură cu consumurile productive ale firmei. Din punct de vedere teoretic, asemenea plăți nu pot fi incluse în nici una din componentele care formează conținutul științific al costurilor, acestea încadrându-se in noțiunea generală de cheltuială. Pe baza unor reglementări, în practica economică, unele din aceste cheltuieli,sunt incluse in structura costurilor , cum ar fi:contribuția la fondul de somaj, contribuția asigurărilor sociale, etc. Acest gen de cheltuieli, în literatura de specialitate, sunt numite “cheltuieli adiționale”.

Conform planului de conturi general francez din 1982, costul se defineste prin trei caracteristici, independente una de alta, și anume:

a)câmpul de aplicare;

b)momentul calculului;

c)conținutul.

Câmpul de aplicare poate fi variat, in sensul ca poate fi o activitate, un produs, o zonă de activitate; pe de altă parte, un mijloc de exploatare, o funcție economică a unității patrimoniale(aprovizionare, desfacere).

În ceea ce priveste momentul calculului, acesta relevă două categorii sau tipuri de costuri. Unul este costul istoric, denumit si costul real, fiind un cost calculat dup ace au avut loc faptele care l-au generat. Un al doilea tip de costuri, este cel prestabilit, care se calculează înainte de a avea loc faptele care îl vor genera.

Referitor la coțtinut, se disting doua categorii de costuri. Este vorba de costuri complete, ce cuprind toate cheltuielile relative la obiectul de calcul , si costuri partiale, ce se obțin prin includerea doar a unei parți din cheltuielile pertinente, in funcție de problema abordată.

Conform reglementărilor contabile romanești “costul de producție a unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum si cota cheltuielilor indirect de producție, determinată rațional, ca fiind legate de fabricația acestuia”.

Formarea costurilor în economie

Dacă sub aspect teoretic, delimitarea in conținut a costurilor, reflectă latura calitativă, în practică, dimensionarea lor ridică o serie de dificultăți aproape imposibile. Dificultățile in calculul unui cost real care stă la baza rentabilității produsului “decurg atât din complexitatea actuală a proceselor de producție, cât și din dinamica accentuată a transformărilor de mediu economic-social în care firma se dezvolta”.

Evaluarea costului unui bun sau serviciu nu reflectă o cunoaștere reală,ci o opțiune. Dificultățile legate de repartizarea cheltuielilor indirecte, precum si necesitatea unor decizii operative in gestiunea întreprinderii, au condus la apariția , in teoria economica, a conceptului de” cost parțial”.

Costurile parțiale constituie o concepție de calculație a costurilor ce renunță la calculele subiective de repartizare a cheltuielilor care nu pot fi efectuate direct produselor fabricate, lucrarilor executate.

În teoria și practica economică, sistemul costurilor parțiale cuprinde doua versiuni:

a) Versiunea costurilor variabile, fundamentată pe delimitarea costurilor variabile de costurile fixe sau de structură. Versiunea este cunoscută sub denumirea anglo-saxonă de “direct-costing”.

b) Versiunea costului direct, în care costul utilizat în gestiunea întreprinderii nu cuprinde decât costurile directe, adica acele cheltuieli variabile si fixe, ce pot fi regăsite in structura costurilor totale.

Un alt argument în sprijinul ideii că evaluarea unui cost este o opțiune, se referă la prețurile care pot fi folosite în evaluarea factorilor de producție dati în consum. Sub acest aspect, prețurile folosite pentru evaluarea consumurilor productive din structura costurilor pot determina abateri ale costului stabilit prin calculele contabilității față de ceea ce trebuie să reprezinte el din punct de vedere valoric. Aprovizionarea cu factori de producție stocabili in momente diferite, de la furnizori diferiți, cu o mare diversitate de prețuri pentru aceeasi unitate de factori, mai ales in condiții de inflație si existent unui decalaj între momentul aprovizionării și cel al consumului acestor factori, sunt realități intr-o economie concurențială care conduce la luarea unor decizii cu privire la metoda de evaluare a ieșirilor din stocuri si afectare a costurilor.

Pe de alta parte, complexitatea calculelor tehnico-economice pe baza cărora se determină mărimea valorică a unor componente structurale ale costului, pot contribui la anumite aproximații în măsura costurilor complete. Aceste aproximații pot fi puse în legatură cu modalitățile de evaluare a producției neterminate; caracterul mediu al unor cote de cheltuieli de repartizat; afectarea exercițiului current cu o serie de cheltuieli efectuate in avans. O problemă deosebită în determinarea unui cost real, o constituie modul de afectare a costurilor cu amortizarea activelor fixe, în situația în care, unitatea nu lucrează cu parametrii proiectati. În acțiunile de previzionare a costurilor, acestea se dimensionează în funcție de un anumit nivel de activitate considerat normal. Nivelul real al activității pentru anumite perioade poate fi diferit de cel normal. În aceste condiții, imputarea cheltuielilor cu amortizarea activelor fixe, calculate pe un nivel normal de activitate, și imputate unor cantități de produse diferite față de previziuni, conduce implicit la modificarea mărimii costurilor unitare.

Dintr-un alt unghi de vedere, abaterile valorice ale costurilor, calculate de la dimensiunea lor reală, pot fi provocate si de existenta unor disfuncționalități în realizarea performanțelor preconizate ale firmei. Astfel, întreruperea activității pentru o perioadă de timp, datorată unor greve, sau din alte motive neprevăzute, pot genera o creștere a costurilor specifice: de materiale, muncă, energie, si implicit “apariția” unor costuri suplimentare numite în literatura economică “costuri ascunse”.

În practica economică, calculul costurilor constituite pentru fiecare firmă, un caz concret, cu particularități conturate explicit, în funcție de caracterul procesului de producție, de tehnologia folosită, de mărimea unității patrimoniale, de tipul de producție, de structura organizatorică, de modul de organizare.

Clasificarea cheltuielilor de producție

Studiul cheltuielilor de producție cuprinde un cadru propriu de probleme. Soluționarea lor, conduce la stabilirea concretă a costurilor de producție.

În contabiliatea de gestiune adoptată managementului modern, clasificarea cheltuielilor de producție si a costurilor producției, se face potrivit unor criterii științifice, strict necesare și în același timp, convenabile pentru atingerea țelurilor sale, dintre care amintim:

Criteriul naturii economice a cheltuielilor;

Criteriul raportului în care se găsesc fată de volumul producției;

Criteriul cerințelor de postcalcul.

Separate de aceste criterii generale de clasificare a cheltuielilor de producție și a costurilor producției, în contabilitatea de gestiune operează, în funcție de specificul activității unității patrimoniale și a necesităților de informare a decidenților, și criterii specifice de clasificare, fie a cheltuielilor, fie a costurilor.

Dintre criteriile semnificative de clasificare a cheltuielilor, pot fi menționate urmatoarele:

Potrivit legii contabilității, se remarcă o serie de cheltuieli grupate după natura lor, astfel:

Cheltuieli de exploatare ce cuprind:

-cheltuieli cu materii prime, material, combustibil, piese de schimb;

-cheltuieli cu semințe, material de plantat, furaje;

-costul de achiziție al energiei, apei consumate;

-cheltuieli cu personalul (salarii si drepturi de personal, contribuții la asigurările sociale, ajutor de somaj);

-cheltuieli cu impozitele si taxele, vărsămintele asimilate suportate de unitatea patrimonială (impozit pe clădiri, terenuri, mijloace de transport);

-cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terți (întrețineri, reparații, locații de gestiune, chirii, comisioane).

Cheltuielile financiare care cuprind:

-pierderile din vânzarea titlurilor de plasament;

-diferențe nefavorabile de curs valutar din operațiuni curente;

-pierderi din creanțe legate de participații;

-dobânzile curente aferente împrumuturilor primite.

Cheltuielile cu amortizările și provizioanele ce cuprind:

-amortizarea imobilizărilor necorporale;

-amortizarea imobilizărilor corporale.

Cheltuieli excepționale, constituind acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a unității patrimoniale și se referă la operațiuni de gestiune (amenzi, despăgubiri, lipsuri de inventar, donații, subvenții), cât și la operațiunile de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor cedate și alte cheltuieli exceptionale).

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli; provizioane pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție, provizioane pentru deprecierea imobilizărilor, provizioane reglementate, provizioane privind deprecierea creanțelor.

Cheltuieli cu impozitul pe profit calculate conform legii.

După natura muncii, cheltuielile se împart în:

Cheltuieli cu munca vie. Cheltuielile cu munca vie sunt cheltuielile determinate de remunerarea personalului unității patrimoniale, în această categorie incluzându-se contribuția unității la asigurările sociale, fond de somaj, prime de asigurare;

Cheltuieli cu munca materializată. Acestea cuprind acele cheltuieli rezultate din consumurile de producție, cum ar fi: consumul de materii prime, material, apă, combustibil, energie, echipament de lucru.

După modul de repartizare în costul produselor, lucrărilor și serviciilor, cheltuielile de producție se grupează astfel:

Cheltuielile directe, care se pot repartiza direct din costul unui anumit produs. Ele se mai numesc și cheltuieli individuale specifice ( consumul de materii prime si material, apă, aburi).

Cheltuielile indirecte, care cuprind acele cheltuieli care nu se pot repartiza direct pe fiecare produs în parte. Acestea se mai numesc si cheltuieli comune și pot fi grupate în urmatoarele categorii:

-cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajului;

-cheltuieli generale ale administrației;

-cheltuieli de desfacere, în cazul în care, identificarea lor nu este posibilă pe produs;

-c heltuieli financiare ale unității patrimoniale cu ciclu lung de fabricatie.

1.3.4. Sub aspectul cerințelor normării și postcalculului costurilor, cheltuielile de producție se clasifică în:

-cheltuieli pe elemente primare;

-cheltuieli pe articole de calculație.

În cazul cheltuielilor pe elemente primare, nomenclatura utilizată în etapa actuală, la noi este urmatoarea:

Materii prime și materiale consumabile:

-din țară;

-din import;

-din recuperări.

Deșeuri recuperabile;

Amortizarea imobilizărilor;

Alte cheltuieli materiale.

TOTAL CHELTUIELI MATERIALE(a+b+c+d)

Remunerații datorate;

Contribuția unității la asigurările sociale;

Contribuția unitătii la fondul de somaj;

Alte cheltuieli cu munca vie.

TOTAL CHELTUIELI CU MUNCA VIE(e+f+g+h+)

e) impozite, taxe si alte cheltuieli prevăzute de lege.

TOTAL CHELTUIELI

Referitor la cheltuielile pe articole de calculație, nomenclatura utilizată actual, prezintă următoarele poziții:

Materii prime si materiale directe;

Materiale recuperabile (se scad) ;

Remunerații directe;

Contribuția unității la asigurările sociale si la fondul de somaj.

CHELTUIELI DIRECTE

Cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajului;

Cheltuieli generale ale secției;

CHELTUIELI COMUNE

COST DE PRODUCȚIE

Cheltuieli generale ale administrației;

Cheltuieli financiare;

Cheltuieli de desfacere.

COST COMPLET

1.3.5. În funcție de dependența lor fată de volumul producției, cheltuielile de producție se împart în:

Cheltuieli variabile sau operaționale;

Cheltuieli fixe sau de structură.

Cheltuielile variabile sunt cele a căror marime evoluează proporțional cu producția la care se referă. Ele cuprind consumuri de materii prime si materiale auxiliare directe, salarii directe, energie.

Cheltuielile fixe sau de structură se caracterizează prin aceea că au un nivel relativ contant, indifferent de oscilațiile volumului de producție. Sunt cuprinse: cheltuielile generale, cheltuielile de desfacere, o parte din cheltuielile comune ale secției.

În funcție de raportul lor fată de procesul de producție în întregul sau, se pot distinge:

Cheltuieli de bază;

Cheltuieli de regie.

a) Cheltuielile de bază, numite și tehnologice, sunt cele legate de efectuarea operțtiilor tehnologice, de fabricare a produselor finite. În această categorie intră: consumuri de materii prime, material, remunerațiile muncitorilor direct productive.

b) Cheltuielile de regie sunt determinate de organizarea, administrarea si servirea producției, nefiind legate direct de procesul tehnologic, însă servesc activității de producție a unității patrimoniale. Se cuprind în această categorie: cheltuielile generale ale secțiilor, cheltuieli generale ale administrației.

G. Dupa necesitățile lor economice, cheltuielile de producție se împart în:

Cheltuieli productive;

Cheltuieli neproductive.

a) Cheltuielile productive au în vedere procesul de producție organizat și desfășurat în cadrul unor limite raționale. Ele cuprind marea majoritate a cheltuielilor dintr-o unitate patrimonială.

b) Cheltuielile neproductive mai sunt denumite și cheltuieli ne-economicoase, ce depășesc limitele cadrului normativ al desfășurării procesului de producție.

1.3.7. . Dupa gradul de omogenitate, cheltuielile de producție se împart în:

Cheltuieli simple sau monoelementare;

Cheltuieli complexe sau polielementare.

a) Cheltuielile simple sunt formate dintr-un singur element de cheltuială, ce nu se mai poate descompune în alte componente, cum ar fi: materiile prime, remunerațiile, energia.

b) Cheltuielile complexe sunt formate din mai multe elemente de cheltuieli simple. Sunt considerate cheltuieli complexe sau polielementare cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajului, cheltuieli generale ale secției.

În funcție de momentul apariției lor, întâlnim:

Cheltuieli curente;

Cheltuieli preliminate;

Cheltuieli anticipate.

a) Cheltuielile curente sunt cele ce se produc în cursul unei perioade de gestiune, putând fi incluse: consumurile de materii prime și material, remunerații, amortizarea.

b) Cheltuielile preliminate, constituie cheltuielile care au la bază calculi, și nu consumuri efective. Ele mai sunt denumite cheltuieli “calculate” sau “contabile” și nu au avut loc încă (concedii de odihnă, premii).

c) Cheltuielile anticipate se referă la repartizarea în cursul lunilor viitoare asupra locurilor de cheltuieli care le-au ocazionat. În această categorie sunt cuprinse cheltuielile cu reparațiile capitale neprevizibile, reparațiile curente și reviziile tehnice, chiriile, abonamentele.

1.3.8. După raportul dintre cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară, după natura lor economică și cheltuielile încorporate în costul producției, care face obiectul contabilității de gestiune, se disting:

Cheltuieli încorporabile în costuri;

Cheltuieli neîncorporabile în costuri;

Cheltuieli supletive.

a) Cheltuielile încorporabile în costuri cuprind cheltuielile înregistrate în contabiliate după natura lor economică. Ele sunt incluse în costul producției, formând substanța acestuia.

b) Cheltuielile neîncorporabile în costuri constituie cheltuielile înregistrate în contabiliatatea financiară, dar care sunt excluse din determinarea costurilor în contabilitatea analitică, întrucât nu condiționeaza realizarea produselor, lucrărilor, serviciilor.

În literatura de specialitate, în special cea franceză, cheltuielile neîncorporabile sunt urmatoarele:

Cheltuieli cu impozitul pe profit;

Pierderi din litigii cu clienții;

Cheltuieli cu asigurarea pe viată;

Toate cheltuielile cu caracter exceptional.

Conform reglementărilor contabile românești, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară, dar care nu fac parte din costul de producție, sunt:

Cheltuieli generale de adminitrație;

Cheltuieli de desfacere;

Cheltuieli financiare, cu excepția dobânzilor aferente împrumuturilor la întreprinderile cu ciclu lung de fabricație, care pot fi repartizate asupra costurilor de producție ale produselor respective;

Cheltuieli exceptionale;

Costul sub-activității, în care sunt incluse și pierderile din rebuturi.

c) Cheltuielile supletive sunt cele de “ adăugat” și reprezintă cheltuielile “fictive” care nu sunt înregistrate în contabilitatea financiară din motive contabile sau fiscal, pentru a nu influența mărimea impozitului pe profit, dar care se exclud din cost.

1.3.9. După destinația lor, cheltuielile de producție mai pot fi grupate în:

Cheltuieli de aprovizionare;

Cheltuieli de fabricație;

Cheltuieli de distribuție;

Cheltuieli administrative.

a) Cheltuielile de aprovizionare conțin cheltuielile legate de cumpărarea și stocarea bunurilor patrimoniale;

b) Cheltuielile de fabricație cuprind cheltuielile generate de activitatea de exploatare a unității patrimoniale;

c) Cheltuielile de distribuție cuprind ansamblul cheltuielilor realizate pentru vânzarea produselor vândute;

d) Cheltuielile administrative se referă la cheltuielile ce sunt ocazionate de organizarea, admistrarea și servirea producției.

1.4. Clasificarea costurilor producției

Costul producției reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori economici ce caracterizează activitatea atât la nivel micro-economic, cât și la nivel macro-economic.

Referitor la clasificarea costurilor de producție, există o serie de criterii , cum ar fi:

După conținutul și natura economică a tipului de cost calculat, întâlnim:

Costurile complete (integrale);

Costurile parțiale (proporționale).

Costurile complete sunt denumite și costuri consumate, adică cele tradiționale, iar costurile complete economice sunt denumite “costuri contabile”. De multe ori se face “distincție între costul contabil și costul economic”.

Costul contabil desemnează cheltuielile măsurabile în bani, suportate de agentul economic, cu privire la plata materiilor prime, materialelor, combustibilului, transportului.

Teoreticienii economiști susțin idea prin care costul include pe lângă aceste elemente și acele cheltuieli care nu presupun plați către terți (dobânzi cuvenite capitalului propriu).

Costul economic este asadar mai mare decât costul contabil, incluzând în structura sa și ce se cheamă profit normal.

b)”Costurile parțiale, potrivit literaturii de specialitate franceză, cuprinde pe lânga costurile parțiale variabile și directe, costurile specifice”.

1.4.2. În funcție de momentul și scopul calculării lor, costurile se clasifică în:

a) Costuri reale (efective);

Costuri prestabilite(ante-calculate).

a) În ceea ce privește costurile reale, acestea sunt calculate la finele perioadei de gestiune, purtând denumirea de costuri efective sau istorice.

b) Costurile prestabilite, față de cele reale sunt calculate la începutul perioadei de gestiune pe bază de estimări, având în vedere importanța cheltuielilor.

1.4.3. Dacă se are în vedere ciclul de exploatare al unității patrimoniale, costurile pot fi:

Costurile de achiziție;

Costurile de preluare;

Costurile de distribuție.

a) Costurile de achiziție pot constitui:

-totalitatea cheltuielilor realizate pentru procurarea și stocarea de bunuri participative la produsele, lucrările executate (la unitățile productive);

-totalitatea cheltuielilor efectuate prin procurarea și stocarea de mărfuri în scopul revânzării (la unitățile patrimoniale).

b) Costurile de preluare se referă la cheltuielile de prelucrare și transformare a materiilor prime si materialelor în produse finite la unitatile productive.

c) Costurile de distribuție sau de comercializare, cuprind cheltuielile efectuate pentru desfacerea produselor obținute, cât și a mărfurilor cumpărate în scopul revânzării lor.

După producția la care se referă cheltuielile de producție sau în raport de nivelul la care se face analiza costului, se disting:

Cost unitar;

Cost global.

Costul unitar cuprinde cheltuielile directe și indirecte care revin pe unitate de produs fabricate.

Costul global sau total cuprinde ansamblul cheltuielilor de producție aferente întregii producții a unității, dintr-o perioadă de gestiune.

În funcție de dependentul lor, respectiv de evoluția în raport cu volumul de producție, întâlnim:

Costuri medii;

Costuri marginale.

Costurile medii sunt costurile pe unitate de produs, mărimea lor fiind diferită în timp și spatiu. În raport de elementele de cheltuieli conținute, acestea pot fi: fixe, variabile sau totale.

Costurile marginale sunt costurile ce au la bază cheltuieli de producție pentru obținerea unei unități suplimentare de produs finit. Ele pot evalua atât progresiv, cât si regresiv.

După stadiile de fabricație și comercializarea lor, costurile se împart în:

Costuri de producție;

Costuri în afara producției;

Costuri complete.

Costurile de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate pentru a produce un bun material. Daca se are în vedere procesul tehnologic pe faze de fabricație, costurile de producție pot fi:

Costuri de producție ale produselor intermediare (produse stocate sau semifabricate);

Costuri de producție ale produselor finite (produse destinate vânzării).

Costurile în afara producției reprezintă acele cheltuieli, altele decât cele de producție. Ele cuprind costurile de distribuție sau de desfacere a produselor fabricate, precum și alte costuri în afara producției.

Costurile complete reprezintă totalitatea cheltuielilor de producție efectuate pentru vânzarea și fabricarea producției.

În funcție de influența asupra procesului decisional, costurile se clasifică în:

Costuri pertinente;

Costuri indiferente.

Costurile pertinente au în vedere costurile viitoare asupra cărora se poate acționa.

Costurile indiferente sunt costuri trecute, istorice, asupra cărora nu se mai poate acționa în luarea unor decizii.

Preocupări în domeniul costurilor pertinente au existat . Literatura de specialitate denumește aceste costuri pertinente și costuri previzionale.

Costurile previzionale pot fi obținute din:

Costuri constatate în perioade de gestiune precedente;

Aceleași costuri actualizate;

Costurile calculate în urma unei analize tehnico-economice;

Aceleași costuri calculate în legatură directă cu un buget de exploatare și rezultând din acesta.

Dacă se are în vedere puterea de influență a managerului asupra costurilor, acestea pot fi împărțite în urmatoarele categorii:

Cost reversibil și cost ireversibil;

Cost controlabil și cost administrat;

Costuri determinate și costuri discreționare;

Costuri vizibile și costuri ascunse;

Costuri interne și costuri externe.

Un cost este ireversibil dacă nu se mai poate reveni asupra deciziei de angajare a lui. În caz contrar va fi reversibil.

Un cost este controlabil atunci când cel care decide are o putere totală asupra apariției acestui cost.

Costul administrat apare atunci când este impus decidentului din exteriorul unității (cheltuieli sociale, cheltuieli fiscale).

Costul determinat apare atunci când există o relație clară între el si efectul obținut. Un cost este discreționar atunci când relația sa cu rezultatul este mai “discretă”, adică va fi greu de găsit o corelație între consumul de furniture de birou si sarcinile administrative.

Un cost ascuns este acel cost provocat de un element cunoscut (de exemplu: timpii de așteptare între loturile de fabricație). Un cost este vizibil numai atunci când decidentul poate cunoaște volumul cheltuielilor reale ce au fost incluse în acesta.

Costurile externe sunt costurile transferate unor terți externi unității patrimoniale (de exemplu: o unitate care poluează mediul înconjurător, iar cheltuielile cu depoluarea sunt suportate de societate). Opuse acestora sunt costurile interne, care cuprind cheltuielile de producție aferente întregii activități a unității patrimoniale.

Pe baza relației cost-profit, în literatura si practica economică din țările cu economie de piață modernă sunt utilizate două tipuri de costuri:

Cost de oportunitate, care se analizează mai mult ca o pierdere probabilă de resurse decât ca un cost propriu-zis.

Costul sub –activitații, cauzat de utilizarea necorespunzatoare a capacitații de producție.

2. ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCȚIE ALE ENTITĂȚILOR ECONOMICE

Zona costurilor entitățilot economicecuprinde o arie largă de fenomene economice legate în esență de consumul și utilizarea factorilor producției: natura, munca și capitalul.

Aceasta trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern întrucât de utilizarea și consumul factorilor de producție depinde în mare măsură capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premize de bază ale performanței economico-financiare.

Problemele analizei cheltuielilor întreprinderii sunt:

2.1. Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale;

2.2. Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare;

2.3 . Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

2.4. Analiza cheltuielilor variabile (după caz, directe) la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri;

2.5. Analiza dinamică și structurală a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare sau/și cifră de afaceri;

2.6. Analiza eficienței cheltuielilor cu personalul;

2.7. Analiza cheltuielilor materiale;

2.8. Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe;

2.1. ANALIZA NIVELULUI CHELTUIELILOR LA 1000 LEI VENITURI TOTALE

Desfășurarea activității unui agent economic necesită consumuri de resurse umane, materiale și financiare. După natura lor, după care se realizează și gruparea în contul „Profit și pierderi”, cheltuielile și veniturile întreprinderii se grupează astfel: cheltuieli și venituri de exploatare, financiare și excepționale.

Cheltuielile de exploatare cuprind: consumuri de materii prime, materiale auxiliare, piese de schimb, obiecte de inventar consumate sau uzate, costul de achiziție al materialelor, costul mărfurilor vândute, cheltuieli de lucrări și servicii executate de terți, cheltuieli de impozite, taxe și vărsămintele asimilate (exclusiv TVA și impozit pe profit), cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu amortizările și provizioanele aferente ciclului de exploatare care cuprinde activitatea de producție și activitatea comercială, dacă întreprinderea cumpără și revinde mărfuri.

Cheltuielile financiare includ: dobânzile curente aferente împrumuturilor primite; pierderile din vânzarea valorilor mobiliare de plasament, diferențele nefavorabile de curs valutar din operațiunile curente și disponibilitățile în devize; sconturile acordate clienților etc.

Cheltuielile excepționale sunt formate din alte cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a întreprinderii. În această categorie de cheltuieli se reflectă operațiuni legate de capital (cedarea de active) și operațiuni de gestiune (amenzi, penalități, lipsuri de inventar, donații, subvenții acordate, pierderi de debitori insolvabili etc.).

Corespunzător acestor categorii de cheltuieli și venituri totale ale întreprinderii se grupează în venituri din exploatare, venituri financiare și venituri excepționale.

Veniturile de exploatare cuprind: veniturile din vânzarea produselor, lucrări executate, serviciilor prestate și mărfurilor; veniturile din producția stocată; veniturile din producția de imobilizări (active fixe); alte venituri de exploatare.

Veniturile financiare includ: dobânzile încasate, veniturile din titlurile de plasament, diferențele favorabile de curs valutar, veniturile din participații, veniturile din sconturi obținute etc.

Veniturile excepționale grupează acele venituri care nu sunt legate de activitățile curente întreprinderii. Aceste venituri se referă la operațiunile de capital (venituri din cedarea activelor etc.) și la operațiuni de gestiune (despăgubiri și penalități încasate, donații primite etc.) etc.

Dacă se face corelația între cheltuieli și venituri se constată că sunt cheltuieli care generează venituri și cheltuieli care nu generează venituri. Astfel, cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile din exploatare, în timp ce cheltuielile financiare nu au ca rezultat obținerea de venituri financiare. Unele cheltuieli financiare, cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite, pot fi corelate cu veniturile din exploatare. În ce privește cheltuielile excepționale, unele pot fi corelate cu venituri excepționale, ca de exemplu cele aferente cedării activelor, iar altele nu se corelează direct cu veniturile excepționale.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenția evoluția acestora, factorii care influențiază nivelul lor, precum și identificarea rezervelor care pot fi puse în valoare pentru reducerea lor sau menținerea în limitele de eficiență care concură la performanța economico-financiară a întreprinderii.

Pentru urmărirea evoluției cheltuielilor aferente veniturilor se utilizează indicatorul „rata de eficiență a cheltuielilor totale (cheltuieli la 1000 lei venituri)”.

Modelul de calcul și analiză a indicatorului menționat este următorul:

unde: chi = suma cheltuielilor pe cele trei grupări (exploatare, financiare, excepționale);

vi= suma veniturilor pe grupări similare cheltuielilor;

gi = structura veniturilor;

rata de eficiență a cheltuielilor pe grupări

Se menționează că, ținând seama de modul de calcul al ratei, respectiv raportul efort/efect, nivelul descrescând al ei relevă creșterea eficienței cheltuielilor.

Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul 1.1.

Tabelul 1.1

Modul de calcul al ratei, respectiv raportul efort/efect

Tabelul 1.2

Creșterea eficienței cheltuielilor.

Pentru a face mai ușor înțeleasă concordanța dintre rata de eficiență a cheltuielilor se poate recomanda ca model al ei raportul invers, respectiv sau

unde: gi = structura cheltuielilor pe categorii

ri = rata eficienței cheltuielilor pe categorii, adică

unde: Vi = veniturile pe categorii

Chi = cheltuieli pe categorii.

În aceste condiții modificarea ratei de eficiență a cheltuielilor s-ar explica prin:

influența structurii cheltuielilor totale:

influența ratelor de eficiență pe categorii de cheltuieli:

Aceasta ar însemna că eficiența cheltuielilor o evidențiază însăși creșterea ratei medii.

În procesul de analiză este necesară precizarea unor aspecte legate de acțiunea cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii ale acestora și anume:

– cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare exercită influența cea mai mare asupra indicatorului rata de eficiență a cheltuielilor totale, deoarece veniturile din exploatare dețin ponderea cea mai mare în totalul veniturilor, rezultând că orice modificare a nivelului lor se va reflecta în același sens și aproximativ cu aceiași intensitate în indicatorul analizat. Rata de eficiență acheltuielilor de exploatare este influențată de factori specifici, care sunt factori indirecți ai ratei de eficiență a cheltuielilor totale (ex.: structura veniturilor din exploatare, nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri pe componente ale lor etc.), ceea ce impune efectuarea unei analize distincte a acestui indicator.

Din analiza datelor rezultă că în perioada curentă 2007 s-a prevăzut o reducere a nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale cu 204,48 lei la 1000 lei venituri totale față de nivelul înregistrat în perioada precedentă 2006 printr-o creștere mai rapidă a veniturilor față de cea a cheltuielilor. Totodată, în perioada curentă nivelul efectiv al ratei de eficiență a cheltuielilor totale a fost mai mic cu 194,17 lei față de cel înregistrat în perioada precedentă situație determinată în cea mai mare parte de diminuarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare și a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri financiare.

Față de prevederi (buget), în perioada curentă, se înregistrează o depășire cu 10,31 lei, situație care se va reflecta negativ în profitul brut (rezultatul exercițiului înainte de impozitare), profitul net și alți indicatori ce relevă performanța economico-financiară a întreprinderii.

Pentru a explica modificarea nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale se impune efectuarea unei analize de tip factorial.

Pornind de la modelul de analiză:

unde: = cheltuieli la 1000 venituri pe categorii.

Micșorare față de 2006 cu 194,17 lei a ratei de eficiență a cheltuielilor se explică prin:

Influența modificării structurii veniturilor:

sau

Influența modificării cheltuielilor la 1.000 lei vânzări pe categorii:

Concluzii:

– cheltuieli la 1000 lei venituri financiare au înregistrat o evoluție diferită în cele două perioade analizate. În perioada precedentă se înregistrează un nivel mai mare decât 1000 întreprinderea înregistrând pierderi din operațiuni financiare. În perioada curentă nivelul este mai mic decât 1000, deci s-a obținut un profit financiar. Menționăm că se pot înregistra valori scăzute ale indicatorului cheltuieli la 1000 lei venituri financiare în cazul întreprinderilor cu o bună situație financiară, la care ponderea creditelor în finanțarea mijloacelor economice este mică, realizându-se venituri financiare din dobânzi încasate pentru disponibilitățile bănești. Un nivel ridicat al cheltuielilor la 1000 lei venituri financiare se poate înregistra în cazul întreprinderilor cu un grad mare de îndatorare, aflate în dificultate din punct de vedere financiar și care nu dispun de un portofoliu important de imobilizări financiare;

– cheltuielile la 1000 lei venituri excepționale au fost 0.

Efectul modificării nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale este redat cu ajutorul formulei:

Deci micșorarea cu 194,17 lei a nivelului din 2007al ratei de eficiență a cheltuielilor totale determină scăderea sumei rezultatului exercițiului înainte de impozitare (profitului brut) cu 351719,14 mii lei.

În general, reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale trebuie să aibă la bază măsuri privind;

– realizarea produselor, serviciilor prestate și lucrătorilor executate cu respectarea criteriului eficienței economice respectiv prețurile de vânzare și tarifele practicate să acopere costurile și să permită obținerea unui profit care să fie stimulativ pentru acționari;

– adoptarea acelei structuri de finanțare a mijloacelor economice care să permită realizarea obiectivelor

2.2. ANALIZA NIVELULUI CHELTUIELILOR LA 1000 LEI VENITURI DIN EXPLOATARE

În totalul cheltuielilor inteprinderii, cele de exploatare dețin ponderea cea mai mare, ceea ce impune o analiză aprofundată a lor. Cheltuielile de exploatare sunt aferente ciclului de exploatare care cuprinde ansamblul următoarelor operațiuni: cumpărarea de materii prime și materiale, stocarea lor, procesul de producție, stocarea semifabricatelor, prduselor finite și vânzarea lor, precum și achiziționarea de marfuri și vânzarea lor, dacâ este cazul.

Pentru dimensionarea și urmărirea evoluției cheltuielilor de exploatare se folosește indicatorul „rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare)”. Acest indicator are în vedere cheltuielile aferente activității de exploatare totale a exercițiului financiar inclusiv costul marfurilor

Modelul indicatorului rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare este următorul:

sau

unde: gi – reprezintă structura veniturilor din exploatare;

– reprezintă rata de eficiență a cheltuielilor de tipuri de venituri din exploatare;

chj = cheltuieli aferente activităților care compun ciclul „exploatare”;

vj = venituri pe feluri de activități componente ale ciclului „exploatare”;

gi = structura cheltuielilor pentru exploatare;

ri = rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare

Pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra ratei de eficiență a cheltuielilor de exploatare este necesară cercetarea evoluției ei față de perioada precedentă (sau mai multe perioade), precum și față de nivelul prevăzut în perioada curentă, atât pe total cât și pe elemente de cheltuieli reflectate în contul „Profit și pierderi”.

ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Ca principală parte componentă a cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare, cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri implică analiza următoarelor probleme:

2.3.1. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.

2.3.2. Analiza de tip factorial a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri și a reflectării lor în principalii indicatori ai performanței întreprinderii.

2.3.1. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Ca orice fenomen economic și cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri se apreciază mai întâi din punct de vedere al dinamicii care intră sub incidența ansamblului de factori a căror acțiune o sintetizează.

De exemplu, pot interveni factori care să conducă în perioada de gestiune la o anumită creștere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri și care să reflecte o stare normală. Așa de exemplu poate avea loc o schimbare sensibilă a structurii producției determinată însă de cerere. Într-o asemenea ipoteză, este vorba de creșterea ponderii unor produse cu niveluri ale cheltuielilor la 1000 lei în perioada de referință mai mari decât nivelul mediu al acesteia.

O evoluție concretizată într-o reducere relativ evidentă a cheltuielilor la 1000 lei poate fi rezultatul inflației.

De aceea, nivelul efectiv din 2007care intră în comparație cu cel de referință (de regulă 2006) ar trebui să fie stabilit pe baza relației:

unde: qvi = producția vândută pe produse;

pi = prețul mediu de vânzare pe produse;

ci = costul pe produse;

IP = indicele prețurilor.

Aprofundarea structurală are menirea de a remarca ponderea cheltuielilor componente, modificările structurale și contribuția fiecărtei cheltuieli la micșorarea sau creșterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.

Chiar și numai în temeiul principiului „excepție” se pun în planul aprofundării acele cheltuieli care se abat de la tendința generalizatoare prin nivelul mediu al cheltuielilor la 1000 lei

cifră de afaceri.

2.3.2. ANALIZA DE TIP FACTORIAL A CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRA DE AFACERI ȘI A REFLECTĂRII LOR ÎN PRINCIPALII INDICATORI AI PERFORMANȚEI ÎNTREPRINDERII

Analiza de tip factorial a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Factorii care influențiază nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri sunt:

a1 ) Modificarea structurii cifrei de afaceri (producției vândute).

a 2 ) Modificarea prețurilor de vânzare pe produse din care:

a 2.1. ) Modificarea inflației;

a2.2. ) Modificarea prețurilor de vânzare pe produse, exclusiv efectul inflației;

a3) Modificarea costurilor pe produse din care:

a3.1.) Modificarea consumurilor fizice de resurse pe produse;

a3.2.) Modificarea prețurilor de cumpărare-imputare (includere în costuri) pe unita-

tea de resursă consumată.

În vederea exemplificării metodologiei de analiză factorială se folosesc următoarele date (efectiv din 2007 comparativ cu2006).

Tabelul 1.3.

Metode de analiză factorială

Față de2006, s-a realizat o creștere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 10 lei, respectiv 950-926=24 lei

Această modificare a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se explică prin influențele:

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

Influența modificării prețurilor de vânzare pe produse (ca prețuri medii):

Influența inflației:

Influența prețurilor de vânzare exclusiv efectul inflației:

Influența modificării costurilor pe produse:

din care:

Influența consumurilor fizice de resurse consumate pe produse:

Influența prețurilor de cumpărare-imputare (includere în costuri) pe unitate de resursă consumată:

În exemplul dat se înregistrează o creștere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 10 lei față de nivelul anului precedent, fapt care se apreciază pozitiv, deoarece determină creșterea sumei profitului aferent cifrei de afaceri, a rezultatului exploatării și a indicatorilor de eficiență construiți pe baza lor. Cei trei factori direcți au avut influențe diferite ca sens și mărime și evident cauze proprii.

Structura cifrei de afaceri determină scăderea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 24,62 lei, ca urmare a creșterii ponderii produselor cu un nivel în 2006 mai mare al cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri decât cel mediu al aceleiași perioade. Influența modificării structurii cifrei de afaceri se apreciază ca justificată, indiferent de sensul acțiunii ei, dacă este determinată de cerere, iar obligațiile contractuale au fost onorate față de toți clienții întreprinderii (deci nu este rezultatul unor disfuncționalități în activitatea întreprinderii).

Prețurile de vânzare (exclusiv TVA) au determinat o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 402,24 lei, ca urmare a creșterii lor față de nivelul anului precedent. Modificarea prețurilor poate avea loc în condiții dependente sau independente de activitatea firmei, fapt ce determină atât semnificația inflației, cât și măsurile care se impun (ca de exemplu, îmbunătățirea calității produselor, raport cerere-ofertă, cursul de schimb,poziția pe piață a firmei etc.).

Evident, se are în vedere mai întâi, eliminarea efectului inflației care în cazul dat reprezintă circa 80 din influența prețurilor.

Costurile complete unitare, ca ultim factor de influență, au crescut la majoritatea produselor față de nivelul din2006, determinând o mărime a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 391,34 lei. Este importantă aprofundarea influențelor lor pentru a se stabili contribuția modificării consumului fizic de resurse (materiale și umane) și a prețurilor de aprovizionare, respectiv tarifului

pe unitatea fizică de resursă consumată. Ori, în situația analizată consumurile fizice de resurse au condus la o micșorare a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 6,61 lei, ceea ce se apreciază pozitiv cu condiția ca micșorarea lor să nu afecteze calitatea produselor.

Prețurile de cumpărare-imputare intră sub incidența inflației. Unele posibilități de reducere (într-o anumită măsură) privesc procesul de aprovizionare-stocare.

Analiza în detaliu a costurilor pe produse prezintă deosebită importanță în conducerea firmei, în special politicii de prețuri.

2.3.3. ANALIZA REFLECTĂRII MODIFICĂRII CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI ÎN PRINCIPALII INDICATORI AI PERFORMANȚEI ÎNTREPRINDERII

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă în următorii indicatori economico-financiari ai întreprinderii:

a) Suma profitului aferent cifrei de afaceri

din care datorită:

a1) Modificării structurii cifrei de afaceri:

a2) Modificării prețurilor de vânzare (exclusiv TVA):

a3) Modificării costurilor unitare:

b) Eficiența activelor de exploatare:

c) Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

unde: = valoarea medie a mijloacelor fixe

d) Eficiența activelor circulante de exploatare:

e) Eficiența utilizării capitalurilor:

unde: K reprezintă capitalul (care poate fi: propriu, permanent, social);

f) Eficiența muncii caracterizată pe baza profitului pe un salariat:

g) Capacitatea de autofinanțare și remunerare a capitalurilor prin premisa ei – profitul.

2.4. ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

În cazul în care se are în vedere utilizarea funcției costurilor pe termen scurt, ceea ce înseamnă că în condițiile date (relativ constante) ale structurii și echipamentului întreprinderii se realizează un volum al producției mai mare sau mai mic, costurile variabile au un comportament strict sau non strict proporțional.

Aceasta înseamnă în prima ipostază exprimarea sub forma funcției (Cv = aQ, iar cea de a doua Cv = f(Q).

Grafic, reprezentarea celor două funcții se prezintă astfel:

Costuri

Cv = aQ Q

Fig. 1.1.

unde: a = costuri variabile pe produs

Costuri

Cv = f(Q) Q

Fig. 1.2.

Printre motivările utilizării în analiza costurilor a funcției celor variabile se invocă:

elaborarea politicii producției (se are în vedere volumul optimal);

elaborarea de prteviziuni și bugete ale costurilor;

elaborarea politicii vânzărilor (condițiile vânzării, decizia renunțării la un anumit produs, determinarea produselor mai rentabile care contribuie mai mult la acoperirea cheltuielilor comune);

determinarea pragului rentabilității.

Ca rezerve se menționează:

dificultăți ale infrastructurii pe termen scurt și lung;

imprecizia variabilității;

impactul sistemului de salarizare asupra celor două grupuri ale cheltuielilor (variabile și fixe).

În analiza costurilor variabile (parțiale sau operaționale) se au în vedere problemele:

Analiza dinamicii și structurii costurilor variabile la 1000 lei cifra de afaceri;

Analiza de tip factorial a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

2.4.1. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII COSTURILOR VARIABILE LA 1000 LEI CIFRA DE AFACERI

În orice analiză al cheltuielilor, în cazul dat variabile, se pornește de la relevarea dinamicii nivelului pe total și mai multe momente.

Dinamica cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri pune în evidență fenomenul, tendința lui și prefigurează implicațiile economico-financiare. Numai analiza factorial-cauzală decodifică astfel tendințe reliefând mobilurile lor.

Așa cum rezultă definirea problemei și în cazul cheltuielilor variabile nivelul lor se examinează structural cu remarcarea contribuției fiecărei cheltuieli la abaterea generală (în felul acesta se facilitează operarea în analiza de aprofundare cu principiul excepției).

2.4.2. ANALIZA DE TIP FACTORIAL A NIVELULUI CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Analiza de tip factorial a costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri are la bază modelele:

a)

b)

unde: qvi = volumul vândut al produselor „i”;

cvi = costul variabil pe produsul „i”;

pi = prețul mediu de vânzare (exclusiv TVA) pe produsul „i”;

gi = ponderea produsului „i” în cifra de afaceri stabilită pe baza prețului de vânzare (exclusiv TVA).

Pentru operare cu sistemul factorial construit pe baza modelului „a” servesc datele:

Tabelul 1.3.

Situația costurilor variabile aferente cifrei de afaceri în 2007 comparativ cu 2006

Sistemul factorial al explicării abaterii cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri prezentat sub formă de schemă este:

Fig. 1.3.

Aplicat la baza de date de mai înainte înseamnă că modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri de 32 lei se explică factorial astfel:

Influența structurii producției vândute:

Influența prețurilor de vânzare pe produse (ca prețuri medii):

din care:

b1) Influența inflației:

b2 )Influența prețurilor de vânzare pe produse exclusiv efectul inflației:

Influența costurilor variabile pe produse:

din care:

c1) Influența consumurilor fizice de resurse pe produse:

c2)Influența prețurilor de cumpărare-imputare pe unitatea de resursă consumată:

Descompunerea pe factori a abaterii nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri (rata de eficiență a acestora) degajă ca elemente ale analizei următoarele:

Influența structurii cifrei de afaceri (producție vândută) în sensul creșterii nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei se explică prin creșterea ponderii unor produse cu nivele ale cheltuielilor la 1000 lei potrivit bazei de comparație (în cazul dat 2006) mai mari decât cel mediu al aceleiași baze.

Deci

Indiferent de sens fenomenul este normal în măsura în care schimbările de structură sunt determinate de cerere și nu de disfuncționalități în activitatea agentului economic (asigurarea cu factori necesari producției și distribuției și utlizarea eficientă a acestora).

Acțiunea prețurilor are sens de diminuare a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (micșorare) și se apreciază pozitiv dacă mobilul creșterii îl constituie calitatea produselor sau dacă în acest avantaj se reflectă eficiența funcției comerciale în general, acțiunii comerciale în special și nu eventual profit de monopol cu manifestarea de maker price (făcător de preț).

Așa cum se remarcă însă influența modificărilor prețurilor conduce la creșterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 281,25 lei, din care cca 20 reprezintă efectul inflației, iar 80 influența prețurilor pe produse determinată de cauze de natura celor menționate mai înainte.

Desigur, trebuie ținut seama că el nu operează în cazul tuturor produselor. Costurile pe produse au determinat o creștere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 454,07 lei.

În nivelul costurilor variabile pe produse se reflectă pe de o parte consumurile fizice de resurse, pe de altă parte prețurile de cumpărare pe unitare de resursă. Primul factor este rezultatul politicii firmei în special tehnologice, iar cel de-al doilea, deși intră sub incidența pieții, oglindește și acțiunea managerului, funcției comerciale (în cadrul acesteia studiul pieței resurselor).

2.5. ANALIZA DINAMICĂ ȘI STRUCTURALĂ A NIVELULUI CHELTUIELILOR FIXE LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Ca și în cazul cheltuielilor variabile, eficiența celor fixe se apreciază sintetic pe baza nivelului lor la 1000 lei venituri din exploatare și cifră de afaceri (în situația dată, producție vândută).

Modelul de calcul și analiză este:

corespunzător

Ca dinamică în limita unui prag al volumului activității, cerința eficienței este ca:

respectiv

unde: = indicele veniturilor din exploatare;

= indicele sumei cheltuielilor fixe;

= indicele cifrei de afaceri;

= indicele sumei cheltuielilor fixe aferente cifrei de afaceri.

Structural, nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare și respectiv cifră de afaceri poate fi analizat în două optici, și anume:

a structurii și contribuției cheltuielilor fixe specifice la formarea și, totodată, abaterea nivelului total al acestora;

a structurii și contribuției centrelor de responsabilitate ce angajează cheltuieli fixe (centre ce angajează cheltuieli fixe (cum ar fi cheltuieli privind cercetarea-dezvoltarea, activitățile comerciale, conducerea tehnică, administrația, conducerea personalului, informatica, amortismentele ș.a.).

ANALIZA DE TIP FACTORIAL CHELTUIELILOR FIXE (LA NIVELUL SINTETIC AL EFICIENȚEI ACESTORA) ȘI A REFLECTĂRII LOR ÎN PRINCIPALII INDICATORI AI PERFORMANȚEI ENTITĂȚII ECONOMICE

Pe baza modelelor de calcul și analiză prezentate mai îninte se procedează la analiza de tip factorial a abaterii cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri.

Tabelul 1.4.

În cazul dat se exemplifică analiza de tip factorial a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri în care scop se folosesc datele:

Un sistem factorial pentru explicarea abaterii cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri poate fi următorul:

– cu aprofundare pe cheltuieli și factori specifici acestora

Fig. 1.4.

Valorrificând datele din tabel, înseamnă că, după sistemul factorial prezentat, modificarea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri de 5,89 se explică astfel:

Influența valorii cifrei de afaceri:

din care:

a1)Influența timpului total de muncă (volumului de muncă):

a2) Influența cifrei de afaceri medii orare:

din care:

a2.1.) Influența structurii cifrei de afaceri (producție vândute):

a2.2.)Influența cifrei de afaceri pe unitatea de timp pe produse:

din care:

a2.2.1) Influența inflației:

a2.2.2)Influența cifrei de afaceri pe unitatea de timp pe produse exclusiv efectul inflației:

Influența sumei cheltuielilor fixe:

Suma cheltuielilor fixe se aprofundează pe cheltuieli și eventual centre de responsabilitate.

Esențial în tot mecanismul de explicitare a abaterii nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri este că creșterea cifrei de afaceri, ca urmare, în primul rând, a volumului fizic al bunurilor și serviciilor vândute datorită volumului de muncă, precum și productivității ei, constituie calea de bază a mărimii eficienței cheltuielilor fixe și implicit a contribuției lor la masa profitului și corespunzător la rata profitabilității.

Faptul că însăși suma cheltuielilor fixe a crescut în 2007 poate avea drept cauză:

– schimbări în sistemul de salarizare (creșterea ponderii salarizării în regie);

– creșterea acestor salarii determinată de creșterea inflației;

– schimbări în sistemul de amortizare (operarea în mai mare măsură cu amortizarea degresivă);

– creșterea consumului și prețurilor altor factori generatori de cheltuieli fixe (complexitatea factorilor de gestiune a activității).

2.6. ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

În accepțiunea de cheltuieli cu personalul se au în vedere toate cheltuielile firmei privind remunerarea muncii ca factor al producției și contribuția pentru asigurări și protecție socială.

ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR SALARIALE

În acest cadru se analizează cheltuielile cu personalul în sensul de salarii personal și asigurări și protecție socială.

O atenție aparte se va acorda salariilor de bază în care se reflectă calitatea factorului uman (calificarea) și diferitele forme de adaosuri.

Ca și în cazul altor cheltuieli examinate mai înainte, și eficiența cheltuielilor salariale totale sau parțiale se pune în evidență prin indicatori, cum ar fi:

cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri;

cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată.

Pentru toate cele trei situații în analiză se pot folosi atât modele de corelație, cât și modele multiplicative.

Pentru cheltuielile salariale la 1000 lei venituri din exploatare se pot folosi modelele:

respectiv

sau circumscrise la salarii personal:

unde: = cheltuielile salariale (cu personalul);

= numărul mediu al salariaților;

= fondul de salarii.

Pentru cheltuielile salariale la 1000 lei cifră de afaceri (producție vândută dacă nu intervin cumpărări-revânzări de mărfuri) se au în vedere modelele:

respectiv

sau

respectiv

unde: CA = cifra de afaceri.

Pentru cea de-a treia modalitate, respectiv cheltuielile salariale la 1000 lei valoare adăugată se folosesc modelele:

respectiv

sau

corespunzător

Ca bază de date în vederea exemplificării se admite:

Tabelul 1.5.

Pe baza minibateriei de indicatori ai eficienței cheltuielilor salariale în general, se confirmă eficiența acestora în sensul reducerii nivelului lor la 1000 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri și valoare adăugată în 2007 față de 2006.

Aceasta înseamnă în primul rând operarea corelațiilor:

a) ;

b) ;

c) ;

Cu excepția ultimei, la celelalte se pune problema ca în dinamica veniturilor și corespunzător cifrei de afaceri să se reflecte în principal volumul fizic al producției și serviciilor, precum și calitatea acestora. În cazul ultimei se pune și problema reflectării reducerii consumurilor fizice de resurse materiale cu restricția ca aceasta să nu afecteze calitatea produselor.

Ca modele de analiză a eficienței sintetice a cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri, valoare adăugată, pot servi următoarele:

a) Cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare:

sau

b) Cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri:

sau

c) Cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată:

sau

După primul model înseamnă că (în cazul dat egală cu 162,9 – 215,5 = -52,6 lei) se aplică factorial astfel:

Influența numărului de salariați la 1 leu, 1000 sau un milion lei venituri:

Influența salariului mediu orar:

Influența numărului mediu de ore pe un salariat (utilizării timpului de muncă):

Influența salariului mediu orar:

Concluzii:

a) Ca observație generală se relevă o creștere a eficienței cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare, cifra de afaceri și valoare adăugată. Asta înseamnă că dinamica productivității muncii caracterizată pe baza acestor indicatori a devansat dinamica cheltuielilor salariale medii pe un salariat.

b) În cazul examinat prin prisma factorială se remarcă faptul că dinamica productivității muncii evidențiată prin dinamica inversă a termenilor de calcul, respectiv a influențat nivelul cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare cu 2 lei.

c) Creșterea salariului mediu pe o persoană se consideră normală și denotă că respectiv 0,621 < 0,687.

Ca și în cazurile anterioare și în ceea ce privește cheltuielile cu salariile se pot face extrapolări pe termene scurte fie pe baza funcției y = a + bt, fie y = a + b/x, unde: t = perioada următoare, x = veniturile din exploatare sau cifra de afaceri.

2.7. ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE

În funcție de profilul întreprinderi, cheltuielile materiale dețin o pondere mai mare sau mai mică.

De regulă însă cheltuielile materiale dețin ponderea determinată în totalul cheltuielilor de exploatare.

Cheltuielile materiale sunt formate din: cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli privind energia și apa, precum și alte cheltuieli materiale.

În anliză, cheltuielile materiale se examinează atât pe total, cât și pe grupări (variabile și fixe) sau pe cheltuieli componente (materii prime, materiale, energie și apă, amortizări și provizioane).

Evident, analiza pe total materiale are ca scop relevarea tendinței, care, pentru o seamă de bunuri, ca urmare a creșterii competitivității presupune scăderea lor datorită introducerii progresului tehnic, a folosirii înlocuitorilor mai ieftini, dar fiabili.

Pentru exprimarea sintetică, generalizatoare, se are în vedere și în acest caz indicatorul „cheltuieli materiale la 1000 lei venituri din exploatare și respectiv 1000 lei cifră de afaceri”.

Ca model de calcul și analiză se folosește:

respectiv

sau

unde: = cheltuielile materiale la 1000 lei venituri din exploatare sau la 1000 lei cifră de afaceri;

Cmi = cheltuieli materiale aferente cifri de afaceri pe produse;

gi = ponderea valorică a produselor vândute.

Logic ar însemna că abaterea cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri și respectiv cifră de afaceri intră sub incidența;

structurii veniturilor din exploatare, corespunzător cifrei de afaceri;

nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii, corespunzător la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.

ANALIZA FACTORIALĂ A CHELTUIELILOR MATERIALE LA 1000 LEI VENITURI DIN EXPLOATARE ȘI CORESPUNZĂTOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Pentru analiza abaterii cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare se folosesc relațiile:

Influența structurii veniturilor din exploatare:

unde: gvi = ponderea diferitelor venituri din exploatare;

= cheltuielile materiale la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.

Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri pe categorii:

pentru care aprofundarea se face cu precădere la nivelul costurilor directe aferente producției vândute și stocate.

Pentru analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri se recomandă ca model de bază:

unde: = cheltuielile materiale directe la 1000 lei cifră de afaceri;

= cheltuielile indirecte la 1000 lei cifră de afaceri.

NOTĂ: Se poate folosi și modelul

unde: = cheltuieli variabile la 1000 lei cifrĂ de afaceri; cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

Uzând de primul model, înseamnă că se va explica factorial astfel:

Influența cheltuielilor directe la 1000 lei cifră de afaceri:

din care:

a1) Influența structurii cifrei de afaceri (producției vândute):

a2)Influența cheltuielilor materiale directe pe produse:

din care:

a2.1.) Influența prețurilor de vânzare pe produse:

din care:

a2.1.1.) Influența inflației:

a2.1.2.) Influența prețurilor de vânzare pe produse exclusiv efectul inflației:

a2.2.) Influența cheltuielilor materiale directe pe produse:

din care:

a2.2.1) Influența consumurilor fizice de resurse (directe) pe produse:

a2.2.2.) Influența prețurilor de cumpărare-imputare pe unitatea de resursă consumată:

Influența cheltuielilor indirecte la 1000 lei cifră de afaceri:

cu aprofundare pe centre de responsabilitate, cheltuieli componente și factori specifici.

unde:

gi = structura valorică a cifrei de afaceri (producției vândute);

= cheltuielile materiale directe la 1000 lei cifră de afaceri;

= cheltuielile materiale indirecte la 1000 lei cifră de afaceri;

Cmdi = cheltuielile directe pe produse;

pi = prețul de vânzare pe produse;

csj = consumurile fizice de resurse directe „j” pe unitatea de produse „i”;

pj = prețurile de cumpărare-imputare pe unitate de resursă consumată pe produs „i”.

Ca elemente cadru ale analizei cheltuielilor materiale se pot remarca:

b1) Influența structurii producției vândute într-un sens sau altul se explică prin creșterea ponderii unor produse cu cheltuieli materiale la 1000 lei mai mari decât nivelul mediu al perioadei de referință (2006 previzionat).

Se consideră situația normală atâta timp cât modificarea este rezultatul structurii cererii și nu al unor disfuncționalități legate de asigurarea cu resurse materiale, umane și financiare sau existența unor factori perturbatori în utilizarea lor.

b2) Influența prețurilor de vânzare exclusiv efectul inflației se apreciază pozitiv în măsura în care conduc la o micșorare a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri deoarece aceasta denotă în primul rând îmbunătățirea calității produselor.

b3)Se apreciază performantă activitatea atunci când și reducerea consumurilor fizice de resurse contribuie la micșorarea cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri.

Dacă este o reducere în limite compatibile cu calitatea produselor, aceasta denotă capacitatea tehnologică a firmei, politica în acest domeniu, menită să-i asigure și consolideze competivitatea.

b4) Referitor la cheltuielile indirecte, care preponderent sunt cheltuieli de structură, trebuie ținut seama de factorii proprii fiecăreia.

De exemplu, cheltuielile cu energia și apa care de la caz la caz pot deține o pondere importantă, pot evolua în limite ce nu pot fi riguros previzionate ca urmare a inflației. Totodată cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe intră sub incidența sistemului de amortizare practicat (liniară, accelerată, degresivă).

Ca și celelalte cheltuieli, ca parte componentă a celor totale la 1000 lei cifră de afaceri, cheltuielile materiale se reflectă în aceleași performanțe economico – financiare, respectiv: suma profitului, eficiența activelor de exploatare, eficiența mijloacelor fixe, a activelor circulante de exploatare, eficiența capitalurilor, a muncii caracterizată pe baza profitului pe un salariat și desigur, în capacitatea de autofinanțare și remunerare a capitalurilor, prin premisa lor – profitul.

2.8 ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale pot fi analizate în două moduri, și anume:

ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri;

ca sumă aferentă veniturilor din exploatare sau cifră de afaceri.

Pentru prima situație se poate opera cu două modele:

a1) respectiv

ca modele multiplicative.

a2) ca model de corelație.

3. PREZENTARE GENERALĂ A FIRMEI S.C. CUNADENA S.R.L

ELEMENTE DE IDENTIFICARE

Denumire: S.C. CUNADENA S.R.L.

Sediul social: Str. Fructelor nr. 1C, Timișoara, Timiș, România

Tel.: 056-154518; Fax: 056-154518

Nr. înregistrare RC: J35/540/1999

Cod fiscal: R11916420

Forma juridică: S.R.L.

Durata de funcționare: nelimitat

Capital social: În prezent societatea deține un capital social de 2000000 lei

OBIECT DE ACTIVITATE

Conform statutului societății, obiectul de activitate constă în producția și comercializarea produselor de încălțăminte.

Firma produce și comercializează încălțăminte de damă:

– șlapi

– saboți

– sandale

– pantofi

– ghete

PRINCIPALII INDICATORI

Tabel 2.1.

INDICATORII FIRMEI – mii lei –

EVOLUȚIA CAPITALULUI SOCIAL

S.C. CUNADENA S.R.L. a fost înființată în 1999, cu un capital social de 2.000.000 mii lei, acționariatul fiind compus inițial din:

Tabel 2.2.

ACȚIONARIATUL FIRMEI

ANALIZA CHELTUIELILOR DE PRODUCȚIE A FIRMEI

ANALIZA NIVELULUI CHELTUIELILOR LA 1000 LEI VENITURI TOTALE

Tabelul 3.1.

CHELTUIELILE ȘI VENITURILE PENTRU 2006 ȘI 2007

Pentru analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri totale folosim rata de eficiență a cheltuielilor care ne arată cu ce eficiență au fost efectuate cheltuielile pentru realizarea veniturilor.

Formula de calcul este următoarea:

unde: – rata de eficiență a cheltuielilor totale

– structura cheltuielilor pe categorii

– cheltuielile pe categorii

– veniturile pe categorii

– rata de eficiență a cheltuielilor pe grupări

– rata eficienței cheltuielilor pe categorii

i = 1,n – categoria de venituri (cheltuieli) astfel: de exploatare, financiare, excepționale

Pentru anul 2006, calculele arată astfel:

Rata de eficiență a cheltuielilor totale:

Calculele pentru anul 2007, cu datele prevăzute sunt:

Rata de eficiență a cheltuielilor totale:

Pe anul 2007 pe baza cheltuielilor și veniturilor efectiv realizate s-au calculat:

Rata de eficiență a cheltuielilor totale:

Tabelul 3.2.

Tabelul 3.3.

Față de anul precedent, în anul 2007 rata de eficiență a cheltuielilor totale a scăzut. Eficiența cheltuielilor de exploatare este în scădere, pe când rata de eficiență a cheltuielilor financiare prezintă o ușoară creștere. Pentru anul 2007 a fost prevăzută o cheltuială pentru exploatare de aproximativ 962 lei pentru realizarea a 1000 lei venituri din exploatare, nivel ce s-a stins. Pentru obținerea a 1000 lei venituri financiare s-a cheltuit cu aproximativ 144 de lei mai puțin, ceea ce a condus la modificarea în sens pozitiv a ratei de eficiență a cheltuielilor financiare.

În continuare vom proceda la analiza factorială a ratei de eficiență a cheltuielilor pentru a evidenția influența principalilor factori în modificarea acesteia.

Analiza de tip factorial a modificării nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale se poate face utilizând formula:

Pentru anul 2007 având în vedere datele efective:

Rezultă o scădere totală a ratei de eficiență a cheltuielilor de 194,17 lei.

Această reducere a ratei de eficiență a cheltuielilor totale cu 194,17 lei se poate explica prin:

a) influența modificării structurii veniturilor:

Din calculele efectuate rezultă că modificările produse în structura veniturilor totale pe categorii pe venituri influențiază negativ eficiența cheltuielilor. Ponderea veniturilor financiare în totalul veniturilor a scăzut, cheltuielile financiare având rata de eficiență cea mai ridicată. În totalul veniturilor cea mai mare pondere o au veniturile din exploatare, rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare scăzând pe perioada analizată.

b) influența ratelor de eficiență pe categorii de cheltuieli:

Rezultatul ne arată că modificarea a ratelor de eficiență a cheltuielilor pe categorii a generat o modificare în sens negativ în rata de eficiență a cheltuielilor totale, cea mai mare pondere în cadrul cheltuielilor totale.

Efectul modificării nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor

unde: – Venituri totale din perioada curentă

Scăderea cu 194,17 lei a ratei de eficiență a cheltuielilor totale a determinat o creștere importantă în nivelul veniturilor totale, acestea crescând cu aproximativ 351719 mii lei față de perioada precedentă.

Concluzii:

Din analiza datelor rezultă că:

În perioada curentă 2007 s-a prevăzut o reducere a nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale cu 196,19 lei la 1000 lei venituri totale față de nivelul înregistrat în perioada precedentă 2006, printr-o creștere mai rapidă a veniturilor față de cea a cheltuielilor, totodată, în perioada curentă nivelul efectiv al ratei de eficiență a cheltuielilor totale a fost mai mic cu 194,17 lei față de cel înregistrat în perioada precedentă, situație determinată în cea mai mare parte de diminuarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare și a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri financiare. Față de prevederi (buget), în perioada curentă 2007, se înregistrează o depășire cu 2,023 lei, situație care se va reflecta negativ în profitul brut, profitul net și alți indicatori ce relevă performanța întreprinderii.

Cheltuielile la 1000 lei venituri financiare au înregistrat o evoluție scadentă. În perioada precedentă se înregistrează un nivel mai mare decât în perioada curentă cu 23979 lei cheltuieli la 1000 lei venituri financiare. Acest nivel foarte scăzut al cheltuielilor la 1000 lei venituri financiare în perioada curentă ne indică că gradul de îndatorare a întreprinderii a crescut.

În același timp se observă că micșorarea cu 194,17 lei a nivelului din perioada 2007 al ratei de eficiență a cheltuielilor totale determină creșterea sumei rezultatului exercițiului înainte de impozitare, adică a profitului brut cu 351719 mii lei.

ANALIZA NIVELULUI CHELTUIELILOR LA 1000 LEI VENITURI DIN EXPLOATARE

Fiind dat faptul că în totalul cheltuielilor întreprinderii cea mai mare pondere o au cheltuielile de exploatare, este important analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare. Aceasta se poate realiza utilizând formula:

unde: Rce – rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare

Che – cheltuielile de exploatare

Ve – venituri din exploatare

Pentru anul 2006 s-a calculat:

Pentru anul 2007 prevăzut:

Pentru anul 2007 efectiv s-a realizat:

Concluzii:

Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare a crescut în anul curent față de 2006 cu 24 lei cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri de exploatare ceea ce înseamnă că întreprinderea a fost nevoită să cheltuiască cu 24 lei mai mult pentru a realiza 1000 lei venituri. Aceasta s-ar putea datora creșterii cheltuielilor din exploatare într-un ritm mai mare, decât ritmul de creștere a veniturilor din exploatare.

Totodată, nivelul veniturilor din exploatare aprevăzut în bugetul pe anul 2007 a fost depășit cu 165 mii lei și nivelul cheltuielilor de exploatare efectiv realizat a fost mai ridicat decât cel prevăzut. Aceasta explică faptul că rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare efectiv realizată este mai scăzută decât rata de eficiență a cheltuielilor din exploatare prevăzută.

ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

ANALIZĂ DE TIP FACTORIAL A CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Tabelul 3.4.

COSTURILE PRODUCTIEI

nde: qv – producția vândută

c – costuri unitare

p – preț mediu unitar

Tabelul 3.5.

INDICATORI

Față de 2006, s-a realizat o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu -24 lei.

Această modificare a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se explică prin influențele:

Influența modificării structurii cifrei de afaceri (producției vândute):

Modificarea structurii cifrei de afaceri a cauzat o scădere în nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri de 24,62 lei ceea ce reprezintă o influență de aproximativ 20 în modificarea totală a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.

ii) Influența modificării prețurilor de vânzare pe produse:

din care:

ii1)Influența inflației

ii2) Influența prețurilor de vânzare exclusiv efectul inflației

Scăderea cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri a fost cauzată în mare măsură și de modificarea prețului de vânzare unitar. Prețul de vânzare unitar a crescut în cea mai mare parte datorită inflației după cum reiese și din calculele făcute.

iii ) Influența modificării costurilor pe produse:

din care:

iii1)Influența consumurilor fizice de resurse pe produse

iii 2) Influența prețurilor de cumpărare-imputare (includere în costuri) pe unitate de resursă consumată

În modificarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri a avut o influență și modificarea costurilor pe produse. Consumurile fizice au rămas constante pe întreaga perioadă analizată neinfluențând sub nici o formă scăderea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri. Influența modificării costurilor pe produse a fost cauzată în exclusivitate de creșterea prețurilor de cumpărare a resurselor necesare producției.

Concluzii:

Se observă o creștere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 24 lei față de nivelul precedent, fapt care se apreciază negativ, deoarece determină scăderea sumei profitului aferent cifrei de afaceri, a rezultatului exploatării și a indicatorilor de eficiență construiți pe baza lor. Cei trei factori direcți au avut influențe diferite ca sens și mărime și evident cauze proprii.

Structura cifrei de afaceri determină scăderea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 24,62 lei, ca urmare a sporirii ponderii produselor în perioada 2006 cu un nivel mai mic al cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, decât mediu aceleiași perioade.

Prețurile de vânzare (exclusiv TVA) au determinat o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 402,24 lei, ca urmare a creșterii lor față de nivelul anului precedent, datorată mai ales influenței inflației.

Evident se are în vedere mai întâi, eliminarea efectului inflației care în cazul dat reprezintă cca 80% din influența prețurilor.

Costurile complete unitare, ca ultim factor de influență, au crescut la majoritatea produselor față de nivelul din 2006, determinând o mărire a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 397,95 lei. În situația analizată, consumurile fizice de resursenu au avut nici o influență asupra modificării nivelului cheltuielilor, rămânând constante în decursul perioadei analizate.

Prețurile de cumpărare-imputare intră sub incidența inflației. O posibilitate de reducere (într-o anumită măsură) privește procesul de aprovizionare-stocare.

ANALIZA REFLECTĂRII MODIFICĂRII CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CA ÎN PRINCIPALII INDICATORI AI PERFORMANȚEI ÎNTREPRINDERII

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă în următorii indicatori ai întreprinderii:

i) suma profitului aferent cifrei de afaceri

din care datorită:

– modificării structurii cifrei de afaceri

– modificării prețurilor de vânzare

– modificării costurilor unitare

ii) eficiența activelor de exploatare

unde: Ae – activele de exploatare

iii) eficiența utilizării imobilizărilor corporale

unde: Mf – imobilizări corporale

iv) eficiența activelor circulante de exploatare:

unde: Ace – activelor circulante de exploatare

v) eficiența utilizării capitalurilor

unde: K – capitalul proprii total

vi) eficiența muncii caracterizată pe baza profitului pe un salariat

unde: Ns – numărul mediu de salariați

concluzii:

Din analiza rezultatelor putem înțelege că creșterea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 24 lei are cel mai important rol în suma profitului aferent cifrei de afaceri, iar acesta din urmă fiind modificat, în cea mai mare parte, de creșterea costurilor pe unitatea de produs. În același timp creșterea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri are un rol secundar și în eficiența muncii caracterizată pe baza profitului pe un sala riat.

În ceea ce privește nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, el are o influență foarte mică chiar nesemnificativă asupra celorlalți indicatori ai performanței întreprinderii.

ANALIZA A CHELTUIELILOR VARIABILE (DUPĂ CAZ, DIRECTE) LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

ANALIZA DE TIP FACTORIAL A NIVELULUI CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRA DE AFACERI

unde: qv – volumul vândut din produsul „i”;

cv – costul variabil pe produsul „i”.

Perioada 2006:

Perioada 2007:

Tabelul 3.6.

INDICATORI

Cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de afaceri arată o tendință de scădere pe parcursul perioadei analizate, de la 812 lei la 844 lei.

Modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri de ……….. lei se explică factorial prin:

1. Influența structurii producției vândute:

2. Influența prețurilor de vânzare pe produse:

din care:

2.1. Influența inflației

2.2. Influența prețurilor de vânzare pe produse exclusiv efectul inflației:

3. Influența costurilor variabile pe produse:

din care:

3.1. Influența consumurilor fizice de resurse pe produse:

3.2. Influența prețurilor de cumpărare-imputare pe unitatea de resursă consumată:

Concluzii :

Descompunerea pe factori a abaterii nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri (rata de eficiență a acestora) degajă ca elemente ale analizei următoarele:

Influența structurii cifrei de afaceri (producție vândută) în sensul creșterii nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri se explică prin creșterea ponderii unor produse cu nivele ale cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (potrivit perioadei precedente 2006) mai mari, decât cel mediu al aceleiași baze.

În acest caz acest fenomen este normal deoarece nu este determinat de disfuncîionalități în activitatea agentului economic.

Acțiunea prețurilor are sens de diminuare a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (micșorare) și se apreciază pozitiv dacă mobilul creșterii îl constituie calitatea produselor sau dacă în acest avantaj se reflectă eficiența funcției comerciale în general, acțiunii comerciale în special și nu eventual profit de monopol cu manifestarea de price maker (făcător de preț).

Așa cum se remarcă însă influența modificărilor prețurilor conduce la micșorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 281,25 lei, din care cca 80% reprezintă efectul inflației, iar 20% influența prețurilor pe produse determinată de cauze de natura celor menționate mai înainte.

Trebuie menționat, că în modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri nu au avut nici o influență consumurile fizice pe unitatea de produs, acestea rămânând la același nivel pe parcursul perioadei analizate. Ca urmare creșterea cheltuielilor variabile pe produse a fost datorată în exclusivitate preîurilor de cumpărare pe unitate de resursă consumată mai mari în perioada curentă (anul 2007) decât în perioada precedentă.

ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR FIXE

ANALIZA DE TIP FACTORIAL A CHELTUIELILOR FIXE (LA NIVEL SINTETIC AL EFICIENȚEI ACESTORA)

Tabelul 3.7.

INDICATORI

Valorificând datele din tabel, înseamnă că modificarea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri de 5,89 lei se explică astfel:

1. Influența valorii cifrei de afaceri:

din care:

1.1. Influența timpului total de muncă (vol. de muncă):

1.2. Influența cifrei de afaceri medii orare:

din care:

1.2.1. Influența structurii cifrei de afaceri (prod. vând.):

1.2.2. Influența cifrei de afceri pe unitatea de timp pe produse:

din care:

1.2.2.1. Influența inflației:

1.2.2.2. Influența cifrei de afaceri pe unitatea de timp pe produse exclusiv efectul inflației:

2. Influența sumei cheltuielilor fixe:

Concluzii:

Eficiența cheltuielilor fixe depinde de doi factori direcți. Primul factor respectiv valoarea cifrei de afaceri prin creșterea ei a determinat o modificare în sensul scăderii a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri de 298 lei. La rândul său această schimbare a fost determinată atât de influența timpului total de muncă (de aproximativ 42% din influența cifrei de afaceri), cât și de schimbarea produsă la nivelul cifrei de afaceri medii orare.

Esențial în tot mecanismul de explicitare a abaterii nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri este că creșterea cifrei de afaceri, ca urmare, în primul rând, a volumului fizic al bunurilor și serviciilor vândute datorită volumului de muncă, precum și productivității ei, constituie calea de bază a măririi eficienței cheltuielilor fixe și implicit a contribuției lor la masa profitului și corespunzător la rata profitabilității.

Faptul că însîși suma cheltuielilor fixe a crescut în 2007 poate avea drept cauză:

– creșterea salariilor determinată de creșterea inflației;

– creșterea consumului și prețurilor altor factori generatori de cheltuielile fixe.

ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR SALARIALE

Tabel 3.8.

INDICATORI

Pe baza acestor indicatori ai eficienței cheltuielilor salariale în general, se confirmă eficiența acestora în sensul reducerii nivelului lor la 1000 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri și valoarea adăugată în perioada 2007 față de 2006.

În cazul dat, se observă că cifra de afaceri este egal cu veniturile din exploatare, adică firma a realizat venituri numai din prorducția vândută, fiindcă nu se ocupă cu comercializarea altor mărfuri și nu are producție stocată. Din această cauză nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri este egal cu nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatare.

Analiza a eficienței sintetice a cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare și valoarea adăugată:

După primul model:

Această creștere a cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare se explică factorial astfel:

i)Influența numărului de salariați la 1000 lei venituri din exploatare:

ii) Influența cheltuielilor salariale pe un salariat:

din care:

ii 1) Influența numărului mediu de ore pe un salariat:

ii2) Influența salariului mediu orar:

Concluzii :

Ca observație generală se relevă o creștere a eficienței cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare și valoare adăugată. Asta înseamnă că dinamica productivității muncii caracterizată pe baza acestor indicatori a devansat dinamica cheltuielilor salariale medii pe un salariat.

În cazul examinat prin prisma factorială se remarcă faptul că dinamica productivității muncii evidențiată prin dinamica inversă a termenilor de calcul, respectiv cu -80 lei a influențat nivelul cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare și cu 109,7 lei a influențat nivelul cheltuielilor salariale la 1000 lei valoare adăugată.

Numărul mediu de ore pe un salariat nu influențiază cheltuielile salariale la 100 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri și valoare adăugată. Datorită faptului că în cazul studiat numărul mediu de ore pe un salariat este egal.

Creșterea salariului mediu pe o persoană se consideră normală și este cauzată de creșterea salariilor nominale datorită inflației (efectul inflaționist).

ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE CA

NIVEL LA 1000 LEI VENITURI DIN EXPLOATARE

Tabelul 3.9.

Elemente de imobilizari

Concluzii :

Din anliza cheltuielilor la 1000 lei venituri totale putem deduce că în perioada analizată nivelul efectiv al ratei de eficiență a cheltuielilor totale a fost mai mic cu 194,17 lei față de cel înregistrat în perioada precedentă, situație determinată în cea mai mare parte de diminuarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare și a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri financiare. Iar nivelul foarte ridicat al cheltuielilor la 1000 lei venituri financiare în perioada curentă ne indică că gradul de îndatorare a întreprinderii a scăzut. În același timp se observă că micșorarea cu 194,17 lei a nivelului din perioada 2007 al ratei de eficiență a cheltuielilor totale determină creșterea sumei rezultatului exercițiului înainte de impozitare, adică a profitului brut cu 351719,14 lei.

Din analiza detaliată a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare putem deduce că scăderea acestora se datorează creșterii cheltuielilor din exploatare într-un ritm mai mare, decât ritmul de creștere a veniturilor din exploatare.

Prin analiya cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se observă o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, fapt care se apreciază pozitiv. În același timp putem observa o reducere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 402,24 lei datorită creșterii prețurilor de vânzare din cauza inflației. Dar din cauza inflației au crescut și costurile complete unitare determinând o mărire a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 397,95 lei.

Prețurile de cumpărare – imputare intră sub incidența inflației. O posibilitate de reducere (într-o anumită măsură) privește procesul de aprovizionare – stocare.

Din analiza rezultatelor putem înțelege că creșterea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 24 lei are cel mai important rol în suma profitului aferent cifrei de afaceri, și are un rol secundar în eficiența muncii caracterizată pe baza profitului pe un salariat.

Din analiza cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri se observă că influența modificărilor prețurilor conduce la micșorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 281,25 lei, din care cca 80% reprezintă efectul inflației, iar 20% influența prețurilor pe produse. Creșterea cheltuielilor variabile pe produse a fost datorată în exclusivitate prețurilor de cumpărare pe unitate de resursă consumată, care este mai mare în perioada curentă (anul 2007) decât perioada precedentă.

Pe baza valorilor indicatorilor obținute din calcule, putem deduce că modificarea nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri a influențat în mare parte rezultatul exploatării aferent cifrei de afaceri și eficiența muncii, caracterizată pe baza profitului mediu pe un salariat.

Din analiza eficienței cheltuielilor fixe rezultă că, prin creșterea valorii cifrei de afaceri, cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri au scăzut cu 298 lei. Această schimbare a fost determinată atât de influența timpului total de muncă (de aproximativ 42% din influența cifrei de afaceri), cât și de schimbarea produsă la nivelul cifrei de afaceri medii orare.

Faptul că însăși suma cheltuielilor fixe a crescut în 2007 poate avea drept cauză:

– creșterea salariilor determinată de creșterea inflației;

– creșterea consumului și preîurilor altor factori generatori de cheltuieli fixe.

Pe baza valorilor indicatorilor obținute din calcule, putem deduce că modificarea nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri a influențat în mare parte rezultatul exploatării aferent cifrei de afaceri și eficiența muncii caracterizată pe baza profitului mediu pe un salariat.

Din analiza eficienței cheltuielilor cu personalul se deduce o creștere a eficienței cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare și valoare adăugată. În același timp se observă că numărul mediu de ore pe un salariat nu influențiază cheltuielile salariale la 1000 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri și valoare adăugată. Creșterea salariului mediu pe o persoană se consideră normală și este cauzată de creșterea salariilor nominale datorită inflației (efectul inflaționist).

Din analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe observăm că micșorarea cu 7,89 lei a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare, poate fi datorată în mare parte eficienței mijloacelor fixe caracterizată pe baza raportului efort/efect.

BIBLIOGRAFIE

ALAZĂR C., SEPARI S.- Controle de gestion, 200 Edition Dunod, Paris, 1994

BĂICUȘ A., ISFĂNESCU A., STĂNESCU C. – Analiza economică – financiară, Editura Economică, București, 1996.

BUDUGAN D.- Contabilitate de gestiune, Ed. Projuvente, Focșani, 1998

CÂRSTEA GH.- Calculația costurilor, Ed. Didactică și Pedagogică, 1980

CAZAN E., IVONICIU P.,LALA POPA I.,MIHAI I.,ȘTEFAN P. – Analiza situției financiare a agenților economici, Editura Mirton, Timișoara, 1997

CHARREAUX G., Analyse financière, Ed. Litec, Paris, 1991.

COHEN E, Analyse financière, Les édition d’Organisation, Paris, 1990.

COJOCARU C.- Modele de analiză și prognoză a structurii costurilor, Ed. Dacia, Cluj, 1990

DIACONU I.- Costuri, prețuri, tarife în economia modernă, Ed. Tradiție, Buc., 1997

GHEORGHIU AL., (coordonator), Analiza activității economice a întreprinderilor, EDP, 1982.

GHEORGHIU AL., MĂRGULESCU D., IȘFĂNESCU A. (coordonator și redacție), Analiza activității economice a întreprinderii industriale, EDP, 1997.

IȘFĂNESCU A, ROBU V., ANGHEL I., TUȚU A., Evaluarea economică a întreprinderii, Edit. Economică, 1998.

LECAILLON J., Analyse micro – économique, Ed. Cujos, Paris, 1989.

MARGERIN J., MAILLARD J, Analyse financière, SEDIFOR, Paris, 1990.

MĂRGULESCU D. (coordonator), Analiza economico – financiară a întreprinderii, Ed. Tribuna economică, 1994.

MĂRGULESCU D., Analiza economico – financiară în comerț și turism, Ed. Oscar Print, 1998.

MĂRGULESCU D., NICULESCU M., ROBU V., DIAGNOSTIC ECONOMICO – FINANCIAR. Concepte, metode, tehnici, Ed. Romcart, București, 1994.

MIHAI I. EPURAN M. – Analiza activității economice a întreprinderii, Tipografia Universității din Timișoara, Timișoara, 1986

NEGOIESCU GH. – Risc și incertitudine în economia contemporană, Editura Alter – Ego Cristian, Galați, 1995

NICULESCU M, Diagnostic global strategic, Ed. Economică, București, 1997.

OLARIU C.-Studiul costurilor, Ed. Pedagogica Buc., 1997

PANTEA I.- Managmentul contabilității românești, Ed. Intelcredo, 1998

PENÈ D., Evaluation et prise de contrôle de l’entreprise, tome 2, Ed. Dunod, Paris, 1990.

PETRIȘ S.- Contabilitate generala, vol. II, Centrul de multiplicare „ universitatea AL. I. CUZA”, Iași, 1988

PEYRARD J., Analyse financière, Ed. Vuibert, Paris, 1991.

ROUX D., Analyse économique et gestion de l’entreprise, tome 2, Ed. Dunod, Paris, 1983.

RUSU D.- Bazele contabilității, Ed. Didactică și Pedagogică Buc., 1980

STANCIU I. – Gestiunea financiară a agenților economici, Editura Economică, București, 1994

STANCU I., Finanțe. Teoria piețelor financiare, finanțele întreprinderilor, analiza și gestiunea financiară, Ed. Economică, București, 1997.

STARR M., Conducerea producției. Sisteme și sinteze (traducere), Ed. Tehnică, 1970.

STĂNESCU C., IȘFĂNESCU A., BĂICUȘI A., Analiza economico – financiară, Ed. Economică, 1996.

THIBAULT J. P., Le diagnostic d’entreprise, Les éditions d’Organizator, Paris, 1989.

VERNIMMEN P., Finance d’entreprise. Analyse et gestion., Ed. Dalloz, Paris, 1988.

VIZZAVONA P., Gestion financière, Atol Edition, Paris, 1990.

Regulamentul de aplicare a legii contabilitații, 1991

CUPRINS:

CAPITOLUL 1. COSTURILE ÎN TEORIA ȘI PRACTICA ECONOMICĂ

Concepte și noțiuni privind costurile

Formarea costurilor în economie

Clasificarea cheltuielilor de producție

Cheltuieli grupate după natura lor

Cheltuieli grupate după natura muncii

Cheltuielile grupate după modul de repartizare în costul produselor, lucrărilor și serviciilor

Cheltuielile grupate sub aspectul cerințelor normării și postcalculului costurilor

Cheltuieli grupate în funcție de dependența de volumul de producție

Cheltuieli grupate în funcție de raportul lor fată de procesul de producție în întregul său

Cheltuieli grupate dupa gradul de omogenitate

Cheltuieli grupate după raportul dintre cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară, după natura lor economică și cheltuielile încorporate în costul producției

Cheltuieli grupa dupa după destinația lor

Clasificarea costurilor producției

Clasificarea costurilor de producție după conținutul și natura economică

Clasificarea costurilor de producție în funcție de momentul și scopul calculării lor

Clasificarea costurilor de producție dacă se are în vedere ciclul de exploatare al unității patrimoniale

Clasificarea costurilor de producție după producția la care se referă cheltuielile de producție sau în raport de nivelul la care se face analiza costului

Clasificarea costurilor de producție în funcție de dependentul lor, respectiv de evoluția în raport cu volumul de producție

Clasificarea costurilor de producție după stadiile de fabricație și comercializarea lor

Clasificarea costurilor de producție în funcție de influența asupra procesului decisional

Clasificarea costurilor de producție dacă se are în vedere puterea de influență a managerului asupra costurilor

CAPITOLUL 2. ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCȚIE ALE ENTITĂȚILOR ECONOMICE

2.1. Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale;

2.2. Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare;

2.3 . Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

2.3.1. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri

2.3.2. Analiza de tip factorial a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri și a reflectării lor în principalii indicatori ai performanței entității economice

2.3.3. Analiza reflectării cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri ai principalii indicatori ai

performanței entității economice

Analiza cheltuielilor variabile (după caz, directe) la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri;

2.4.1. Analiza dinamicii și structurii costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri

2.4.2 Analiza de tip factorial a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri

Analiza dinamică și structurală a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare sau/și cifră de afaceri;

2.6. Analiza eficienței cheltuielilor cu personalul;

2.7. Analiza cheltuielilor materiale;

2.8. Analiza cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor corporale

CAPITOLUL 3. PREZENTARE GENERALĂ A FIRMEI S.C. CUNADENA S.R.L

Elemente de identificare

Obiect de activitate

Principalii indicatori

Evoluția capitalului social

Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei din venituri totale

Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei din venituri de exploatare

Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri

Analiza cheltuielilor variabile la 1000 lei cifra de afaceri

Analiza eficienței cheltuielilor fixe

Analiza eficienței cheltuielilor cu personalul

Analiza cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor corporale