Principalele Fluxuri Financiare ALE Bugetelor Locale Si Evidentierea Prin Contabilitatea Trezoreriei Statului

CUPRINS

Capitolul 1 – Conceptul și importanța bugetului…………………………… 6

1.1. Concepte și noțiuni de bază privind bugetul, evoluția în timp………. 6

1.2. Structura bugetelor locale……………………………………………………….. 10

1.3. Particularități ale bugetelor locale……………………………………………. 18

Capitolul 2 – Elaborarea și aprobarea bugetelor locale…………………………. 22

2.1. Reguli și principii care stau la baza funcționării bugetelor………….. 22

2.2. Procesul bugetar în cazul bugetelor locale………………………………… 29

Capitolul 3 – Execuția bugetelor locale………………………………………………… 35

3.1. Constituirea veniturilor care se mobilizează prin bugetele locale…. 35

3.2. Utilizarea resurselor prin intermediul bugetelor locale……………….. 37

3.3. Rolul Trezoreriei Statului în execuția bugetelor locale……………….. 40

Capitolul 4 – Raportarea modului de execuție a bugetelor locale…………… 46

4.1. Închierea exercițiului bugetar, întocmirea contului de execuție bugetară și aprobarea lui……………………………………………………………….. 46

4.2. Controlul organelor abilitate privind execuția bugetară………………..49

4.3. Controlul efectuat prin intermediul Trezoreriei Statului……………….54

Capitolul 5 – Funcțiunea conturilor de venituri și cheltuieli ale bugetului local prin contabilitatea Trezoreriei Statului…………………………………………. 58

5.1. Veniturile bugetului local………………………………………………………… 58

5.2. Cheltuielile bugetului local……………………………………………………… 63

Capitolul 6 – Monografie privind înregistrarea prin Trezoreria Statului a principalelor fluxuri financiare ale bugetelor locale………………………………. 69

6.1. Fluxuri financiare derulate prin conturile din clasa I „Mijloace bănești și alte valori”……………………………………………………………………………….. 69

6.2. Fluxuri financiare determinate de constituirea fondurilor publice prin operațiuni fără numerar și cu numerar…………………………………………….. 71

6.3. Înregistrări contabile determinate de operațiuni financiare privitoare la închiderea conturilor…………………………………………………………………. 75

Concluzii și propuneri…………………………………………………………………………. 77

Bibliografie…………………………………………………………………………………………. 80

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL ȘI IMPORTANȚA BUGETULUI

1.1. Concepte și noțiuni de bază privind bugetul,

evoluția în timp

Comuna primitivă nu a cunoscut statul, după cum se știe. În această orânduire, diferitele funcții publice – organizarea muncii în comun, aplanarea conflictelor dintre triburi, supravegherea respectării obiceiurilor, a ritualurilor religioase – erau îndeplinite de oameni aleși de către întreaga populație. Organele autorității publice nu dispuneau de mijloace de constrângere speciale. Cu timpul însă, diviziunea socială a muncii a condus la creșterea productivității muncii, la sporirea producției și la dezvoltarea schimbului; și-a făcut apariția proprietatea privată, a crescut inegalitatea de avere, iar societatea s-a scindat în clase. O dată cu împărțirea societății în clase, a apărut necesitatea unei instituții care să protejeze proprietatea privată, să apere privilegiile celor avuți împotiva celor neavuți, să ocotească interesele stăpânilor de sclavi împotiva sclavilor. Această instituție care era statul și-a făcut apariția.

Instituirea forței publice constă nu numai din oameni înarmați, ci și din accesorii materiale cum sunt închisoriile și din tot felul de instituții de constrângere. Din momentul în care anumiți oameni sunt însărcinați cu conducerea treburilor obștești și rezolvarea litigiilor ivite în societatea scindată în clase, aceștia încetează de a mai participa la procesul de producție.

Separarea statului de societate în sfera relațiilor economice își găsește expresia în accea că statul își are veniturile, cheltuielile și datoriile sale proprii, el își procură resursele necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor sale cu ajutorul constrângerii pe care o exercită asupra membrilor societății.

În primele stadii de dezvoltare a orânduirii sclavagiste, când predomina economia naturală închisă unele funcții publice erau onorifice, construirea de corăbii pentru scopuri militare, fortificații, poduri, băi publice, temple și alte obiective de uz public, întreținerea armatelor și a curților, organizarea de spectacole de masă, răscumpărarea prizonerilor erau asigurate pe calea prestațiilor în muncă și a dărilor în natură, la care erau obligați supușii statului, sau pe seama tributurilor, a bunurilor jefuite și a trofeelor de război de la popoarele învinse. Mai târziu când a început să se dezvolte economia de schimb, statul folosește și resurse bănești pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din acest moment se poate vorbi de apariția primelor elemente de finanțe: impozite, împrumuturi.

În orânduirea feudală relațiile marfă – bani n-au devenit încă predominante. Pentru paza granițelor țării, întreținerea curții domnești, construirea de drumuri și fortificații, ca și pentru alte scopuri, statul a continuat să folosească prestațiile în muncă și dările în natură, veniturile domeniale și drepturile regaliene. Visteria statului se confunda, de regulă, cu „cămara” personală a domnitorului și era alimentată din impozite în bani, daruri, împrumuturi, triburi. Veniturile în bani aveau însă o importanță relativ redusă în acoperirea cheltuielilor statului feudal.

Abia în orânduirea capitalistă, când producția de mărfuri devine dominantă, relațiile bănești capătă o largă dezvoltare, iar întreținerea aparatului de stat și acoperirea celorlalte cheltuieli publice se bazează aproape exclusiv pe folosirea resurselor bănești.

În capitalism, două funcții fundamentale caracterizează activitatea statului: funcția internă de menținere a ordinii interne și de asigurare a funcționării instituțiilor specifice noii orânduiri, și funcția externă, de apărare a țării, a independenței și suveranității naționale, sau de extindere a teritoriului prin acțiuni militare agresive.

Spre sfârșitul secolului al XIX –lea și începutul secolului al XX- lea, au loc ascuțirea contradicțiile interne și externe ale modului de producție capitalist, împletirea forței politice a statului cu puterea economică a monopolurilor, intensificarea rolului intervenționist al statului.

Toate acestea conduc la creșterea vertiginoasă a necesităților de resurse bănești ale statului pentru menținerea ordinii interne, stimularea dezvoltării anumitor sectoare de activitate, redistribuirea de către stat a unei părți tot mai mari a venitului național; resursele financiare publice se mai folosesc pentru cucerirea de noi piețe ori menținerea celor existente, asigurarea materiilor prime și a resurselor de energie necesare economiei naționale în condiții avantajoase, perfecționarea tehnicii militare, acumularea de arme cu o forță tot mai mare de distrugere, folosirea forței sau amenințării cu forța pentru rezolvarea conflictelor, subjugarea altor popoare sau amenințării cu forța pentru rezolvarea conflictelor, subjugarea altor popoare sau menținerea lor în stare de dependență politică și economică.

În orânduirea socialistă, statul continuă să mobilizeze la dispoziția sa o importantă parte din venitul național și să o utilizeze în scopul îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor sale. Întrucât în socialism se mențin producția de mărfuri și schimbul mijlocit de bani, prelevarea unei părți din venitul național la fondurile ce se constituie în economie și repartizarea acestora se fac tot prin intermediul banilor.

Așadar, în procesul procurării și repartizării resurselor de care are nevoie statul pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale se nasc anumite relații sociale. Aceste relații sunt de natură economică și exprimă repartizarea unei părți din produsul intern brut prin intermediul statului între diferitele categorii sociale. Relațiile acestea, apărute în procesul de mobilizare și repartizare a resurselor necesare statului în formă bănească sunt relații financiare.

În prezent, nu numai că se mențin cele două condiții care au stat la baza apariției finanțelor (apariția statului, apariția și dezvoltarea relațiilor marfă – bani), dar, pe de o parte, asistăm la o amploare deosebită a producției de mărfuri, a schimbului și a relațiilor marfă – bani, iar, pe de altă parte, la lărgirea și intensificarea activității statului, atât pe plan intern cât și extern ceea ce a determinat ca veniturile și cheltuielile sale să îmbrace în exclusivitate formă bănească, iar aria de manifestare să fie cu mult mai extinsă decât în orânduirile precedente.

Cuvântul buget își are originea în expresiile „bouge” și „bougette” care în limba franceză înseamnă punguță sau săculeț. În limba engleză prin cuvântul „budget” se înțelegea punga în care erau aduse la parlament documentele referitoare la situația veniturilor și cheltuielilor statului. Anglia a fost primul stat care a întocmit în anul 1215 un buget deoarece regele a fost constrâns să-și limiteze veniturile din impozite și taxe la nomenclatorul stabilit de parlament.

Pe continentul european cuvântul buget a fost utilizat oficial la începutul secolului al XIX – lea, în Franța, în legea bugetului de stat pe anul 1806.

În țările române cuvântul buget apare în Regulamentele Organice care definesc sensul termenului „biudje” prin extimarea cheltuilelilor anului viitor. Deși Principatele Române nu întocmeau prevederi bugetare, execuția bugetară se ținea prin condici și se întocmeau dări de seamă privind veniturile și cheltuielile vistieriei, chiar din secolul al XVII – lea. Mai târziu se reușeste legiferarea unor măsuri care să pună ordine în finanțele publice. Prin lege s-a proclamat printre altele că:

nici un impozit nu poate fi instituit fără consimtământul parlamentului

fondurile bănești de stat provenite din impozite sau din alte surse nu pot fi utilizate decât în scopurile încuvințate de corpul legiuitor

autorizația parlamentară pentru perceperea veniturilor și efectuarea cheltuielilor se acordă pentru o perioadă de timp scurtă fiind valabilă doar în această perioadă.

Prin aplicarea acestor principii s-a ajuns în fiecare an să se elaboreze un act normativ care prevede, pe de o parte veniturile de încasat, iar pe de altă parte, cheltuielile de efectuat.

Legea contabilității publice din 1903, precum și cea din 1929 dădea o definiție mai clară și anume:”Bugetul este un act prin care sunt prevăzute și în prealabil aprobate, veniturile și cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice.”

În perioada contemporană, bugetul nu mai constituie un simplu act în care se înscriu veniturile și cheltuielile previzionate, ci reprezintă un adevărat plan financiar la nivel macroeconomic.

1.2 Structura bugetelor locale

Bugetele locale reprezintă principalele instrumente financiare, prin intermediul cărora organele administrativ-teritoriale își constituie fondurile publice necesare finanțării nevoilor social-economice ale colectivitățiilor locale pe care le reprezintă. Ele exprimă în fapt relații sociale de natură economică care se formează în cadrul procesului de constituire și utilizare a resurselor financiare publice de interes local, între colectivitățiile locale (persoane fizice și juridice), pe de o parte și puterea locală (consiliile locale), pe de altă parte.

Structura bugetelor locale este consecința modului în care sunt organizate, din punct de vedere adinistrativ-teritorial localitățile țării în: comune, orașe, municipii, inclusiv a împărțirii Municipiului București, pe sectoare.

Bugetele locale sunt structurate astfel:

Bugetele proprii ale județelor și Municipiului București

Bugetele municipiilor, orașelor, comunelor și sectoarelor Municipiului București

Bugetele județelor și Municipiului București

Bugetele instituțiilor și serviciilor publice locale, care sunt finanțate:

integral din bugetul local, în funcție de subordonare, prin bugetul propriu al județului, municipiului, al orașului sau al comunei.

din venituri extrabugetare și, în completare, prin subvenții acordate de la bugetul local, în funcție de subordonare.

integral, din mijloace extrabugetare

Întrucât acordarea mijloacelor de echilibrare de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează prin intermediul bugetelor județene și cel al Municipiului București, este important ca la îndemâna consiliilor județene și a Consiliului General al Municipiului București să stea criterii și tehnici clare, adecvate, în funcție de care să se procedeze la repartizarea echitabilă a resurselor pe bugetele unităților administrativ-teritoriale, ale comunelor, ale orașelor, ale municipiilor și ale sectoarelor Municipiului București.

Datorită acestei structuri, veniturile bugetelor locale se constituie din: 1.Venituri proprii, care sunt formate din:

a) Venituri din impozite și taxe. Principalele impozite atribuite bugetelor locale sunt:impozitul pe profit de la regiile autonome, impozitul pe clădiri de la persoane juridice și fizice, impozitul pe terenuri de la persoane juridice și fizice, impozitul agricol, impozitul pe spectacole, impozitul pe venitul din concesionarea bunurilor societăților comerciale sau ale companiilor naționale la care statul este acționar majoritar, precum și regiile autonome.

Venituri proprii de natura taxelor sunt constituite, în principal din: taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele juridice și fizice, taxe judiciare, extrajudiciare, notariale, pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare, taxe din activități cadastrale și agricultură.

În cadrul veniturilor bugetelor locale, la categoria „alte venituri” se includ un număr însemnat de resurse, dar de mai mică importanță dintre amintim: venituri din privatizare, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului, venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului, venituri din concesiuni și închirieri, venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, încasări din valorificarea bunurilor confiscate, restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți, venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor și bolilor din sectorul vegetal, veniturile circumscripțiilor sanitar-veterinare.

b)Venituri cu destinație specială. Au ca scop acoperirea unor cheltuieli pentru activități și sectoarele de unde provin aceste venituri, dintre care menționăm: taxe speciale, venituri din fondul de intervenție, venituri din amortizarea mijloacelor fixe, venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat, venituri din fondul pentru locuințe, venituri pentru finanțarea programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor, venituri din donații și sponsorizări, venituri din închirierea, vânzarea și concesionarea unor bunuri aflate în administrarea spitalelor publice, venituri pentru finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuință.

2. Mijloace de echilibrare de la bugetul de stat.

Mijloacele de echilibrare pentru bugetele locale sunt constituite din:

a) Cote și sume defalcate din impozitul pe venit.

Cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit pe anul 2006 au însumat 56.582,8 miliarde lei. Cotele defalcate din impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare la 1 ianuarie 2006, sunt următoarele:

36% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipilor

10% la județul propriu al județelor

17% la dispoziția consiliilor județene, pentru echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și bugetului propriu al județului.

Pentru Municipiul București, cotele defalcate din impozitul pe venit sunt stabilite astfel:

18% pentru bugetele sectoarelor Municipiului București

36% pentru bugetul propriu al Primăriei Municipiului București

9% la dispoziția Consiliului General al Municipiului București, pentru echilibrarea bugetelor sectoarelor și al Primăriei Municipiului București.

Sumele corespunzătoare acestor cote se alocă în bugetele unităților administrativ-teritoriale de către unitățile operative ale Trezoreriilor Statului, în termen de 5 zile lucrătoare de la sfârșitul luni în cursul căreia s-au încasat aceste impozite.

Sumele defalcate din impozitul pe venit sunt direcționate unor acțiuni și obiective expres stabilite cum sunt:

protecție socială privind asigurarea ajutorului social și a ajutorului pentru încălzirea locuințelor

susținerea sistemului de protecție a copilului

finanțarea instituților de cultură și pentru plata contribuților personalului neclerical angajat în unitățile de cult

subvenționarea energiei termice livrate populației, asigurarea ajutoarelor pentru încălzirea locuinței sau pentru retehnologizarea instalațiilor pentru producerea și distribuția energiei termice.

pentru ehilibrarea bugetelor unităților administrativ-teritoriale și celor proprii ale județelor.

b) Sume defalcate din TVA

Sumele defalcate din TVA în anul 2005 au însumat 34.350,9 miliarde lei. Fiind o a doua sursă importantă pentru echilibrarea bugetelor locale trebuie menționat că aceste sume sunt direcționate spre acțiuni precis stabilite. Prin bugetul anului 2006 sumele defalcate din TVA au fost destinate finanțării cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, ale creșelor, ale centrelor județene și locale de consulțanță agricolă.

Pentru a fi repartizate potrivit destinațiilor, sumele defalcate din impozitul pe venituri și din TVA se alocă localități și pe bugetul propriu al județului, printr-o hotărâre luată după consultarea primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a direcților genereale ale finanțelor publice.

De asemenea, întrucât pot exista influențe bazate pe criterii politice (în repartizarea pe bugete ale unităților administrativ-teritoriale a sumelor provenite din cotele defalcate 17% și 9% precum și a sumelor defalcate din impozitul de pe venit), autoritățiile statului au încercat să limiteze aceste influențe, stabilind ca 50% din aceste mijloace de echilibrare să fie repartizate pe unități administrativ-teritoriale, pe baza formulei următoare:

în care:

SDu – sume defalcate din impozitul pe venit pe unitate administrativ-teritorială

SDj – suma defalcată din impozitul pe venit, repartizată pe total județ

VPj – venituri proprii la nivelul județului

Ij – impozitul pe venit cuvenit, potrivit legii, la nivelul județului

Pj – populația județului

VPu – veniturile proprii ale unităților administrativ-teritoriale

Iu – impozitul pe venit cuvenit, potrivit legii, la nivelul unității administrativ-teritoriale

Pu – populația unității administrativ-teritoriale

Și în aceste condiții, când la dispoziția consiliilor județene și a Consiliului General al Municipiului București rămân doar 50% din aceste mijloace de echilibrare, pentru a fi repartizate pe bugetele unităților administrativ-teritoriale, cu toată asistența de specialitate a direcțiilor generale ale finanțelor publice există riscul ca ele să nu fie repartizate în mod echitabil.

La nivelul anului 2006, fondurile publice care se pun la dispoziția bugetelor locale pentru echilibrare, sub forma cotelor și a sumelor defalcate din impozitul pe venit și TVA, se ridică la 90.933,6 miliarde lei, respectiv 27,4% din totalul resurselor publice ale bugetului de stat.

Datorită sistemului de alocare a acestor resurse pe bugetele locale, ele nu mai figurează în totalul veniturilor bugetului de stat pe acel an. În virtutea principiului funcționării bugetului general consolidat, aceste sume sunt evidențiate ca venituri numai în bugetele locale, deși ele sunt realizate prin intermediul bugetului de stat.

3. Transferuri cu destinație specială

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale precum și transferurile de la alte bugete către bugetele locale sunt evidențiate, în execuție, în bugetul de stat și în celelalte bugete, ca o cheltuială denumită “transferuri consolidate”, iar în bugetele locale ca venituri sub forma subvențiilor.

Veniturile bugetelor locale sub forma subvențiilor apar ca:

subvenții dela bugetul de stat, evidențiate pe destinații (centrale termice și electrice de termoficare, investiții, dezvoltarea sistemului energetic, drumuri județene, comunale, străzi, planuri urbanistice, aeroporturi de interes local)

subvenții de la alte bugete, pentru ocuparea temporară a forței de muncă, susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului.

Pentru determinarea echilibrului dintre resursele financiare publice totale, pe de-o parte, și cheltuielile publice totale, pe de altă parte, și deci a soldului bugetar total, reflectat prin bugetul general consolidat, transferurile consolidate pentru bugetele locale se vor elimina, la fel ca și subvențiile care apar ca venituri prin bugetele locale. Aceste sume rămân înregistrate o singură dată ca venituri, în bugetul de stat, și o singură dată ca și cheltuială, prin bugetele locale.

4. Împrumuturi din contul curent general al Trezoreriei Statului Împumuturile din contul curent general al Trezoreriei Statului pentru acoperirea golurilor temporare de casă nu pot depăși 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului fiscal respectiv, în care se face împrumutul.

5. Împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituții de credit

Împrumuturile pe care le pot contracta consiliile locale, județene și Consililul General al Municipiului București de la bănci sau alte instituții de credit pot fi aprobate numai cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor ce le compun, fără a depăși limita de 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, inclusiv cotele defalcate din impozitul pe venit.

Angajarea de împrumuturi interne se poate efectua numai după informarea Ministerului Finanțelor Publice, iar a celor externe numai cu aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi. Comisia este constituită din reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, ai Guvernului și ai Băncii Naționale a României, componența ei fiind aprobată prin hotărâre de Guvern.

Cheltuielile care se finanțează prin bugetele locale sunt diferențiate în funcție de structura bugetelor la care se referă, respectiv: unele sunt cheltuielile care se efectuează prin bugetul propriu al județului, și altele sunt cele care se finanțează prin bugetele comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului București și cel al Consilului General al Municipiului București.

Prin bugetele proprii ale județelor sunt finanțate cheltuieli specifice sarcinilor și atribuțiilor acestor organe, cum sunt: cheltuieli pentru autoritățile executive, învățământul special, primar și gimnazial, unele cheltuieli pentru sănătate, cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret, asistență socială, alocațiile, pensiile, ajutoarele și indemnizațiile, serviciile publice, dezvoltarea publică și locuințe, agricultură și silvicultură, transporturile și comunicațiile, alte acțiuni economice, dobânziile aferente datoriei publice, dacă este cazul, și alte cheltuieli, cum sunt rambursările de împrumuturi sau cheltuielile cu destinație specială.

Prin bugetele comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului București și cel al Municipiului București sunt finanțate cheltuieli specifice unităților administrativ-teritoriale cum sunt: cheltuieli pentru întreținerea și repararea străzilor, iluminatul public, salubritate, întreținerea de zone verzi, parcuri, locuințe, alimentări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate, colectoare, stații de pompare, rețele centrale și puncte termice, canalizare, introducerea de gaze naturale în localități, electrificări rurale și alte acțiuni privind serviciile de dezvoltare publică și locuințe. Prin bugetele acestor unități mai sunt finanțate activități și cheltuieli apropriate ca denumire cu cele finanțate prin bugetele proprii ale județelor, ele vizând însă unități și acțiuni din cadrul acestor localități, cum sunt: învățământul preuniversitar, sănătatea (creșe, drepturile donatorilor onorifici de sânge), cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret, asistență socială, agricultură și silvicultură, transporturi și comunicații, cheltuieli privind datoria publică locală, dacă este cazul , precum și cheltuielile cu destinație specială.

1.3 Particularități ale bugetelor locale

Bugetele locale sunt incluse în structura sistemului bugetar, dar se elaborează, se adoptă și se execută de către fiecare entitate administrativ-teritorială. Ele au venituri proprii și utilizări proprii.

Impozitele și taxele directe mobilizate la bugetele locale din România sunt cu mult mai multe, în comparație cu cele ce se mobilizează la bugetul de stat. De asemenea, în formarea veniturilor bugetelor locale ponderea acestora este cu mult mai mare față de cea deținută de impozitele indirecte, comparativ cu aceleași ponderi înregistrate în cazul bugetului de stat.

O altă trăsătură caracteristică a acestei categorii de venituri bugetare se referă la faptul că ele provin în proporție covârșitoare de la populație. În legătură cu această trăsătură, este de menționat că la bugetele locale sunt percepute mai multe taxe care presupun și o relație de contraserviciu.

În situația actuală din România impozitele și taxele directe percepute la bugetele locale se află cu mult sub nivelul necesităților de resuse ale acestor bugete, ca urmare, pentru realizarea echilibrului acestora, se alocă de la bugetul de stat transferuri și sume defalcate din impozitul pe venit.

La elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale trebuiesc avute în vedere anumite particularități ale bugetului respectiv. În acest subcapitol enumerăm particularitățile de care se țin seama pentru mai buna funcționare a bugetelor locale.

Bugetele locale nu pot funcționa decât echilibrat, cu venituri mai mari decât cheltuielile, sau în cel mai rău caz egale. Ele nu se pot solda cu deficite, iar dacă se înregistrează totuși acesta se acoperă din disponibilitățile fondului de rulment.

În cadrul bugetelor locale, atât cele ale consiliilor județene, cât și cele ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului București și cel al Municipiului București, există așa cum a fost prezentat la subcapitolul precedent al prezentei lucrări, un capitol de „venituri cu destinații speciale” care are o legătură directă și strictă cu capitolul „cheltuieli cu destinație specială”. Această situație determină o excepție de la regula depersonalizării veniturilor sau a neafectării veniturilor, deoarece în cazul bugetelor locale, veniturile de o anume natură se vor folosi numai pentru acoperirea unor cheltuieli referitoare la activități și sectoare din care ele provin.

În bugetele locale se prevede un „fond de rezervă bugetară”, în limita a 5% din totalul cheltuielilor, acesta putând fi folosit pentru finanțarea unor acțiuni sau sarcini noi, survenite în cursul anului, precum și pentru înlăturarea efectelor unor calamități naturale.

Acest fond poate fi majorat în cursul anului din disponibilitățile de credite bancare care nu mai sunt necesare până la sfârșitul anului.

Consiliile locale, județene și Consililul General al Municipiului București, pot aproba și utiliza în întregime sumele încasate din venituri proprii, peste cele aprobate din bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuielilor prevăzute în aceste bugete, cu condiția ca aceste depășiri să fie menținute până la sfârșitului anului, iar unitatea administrativ-teritorială respectivă să nu aibă împrumuturi restante sau dobânzi și comisioane neachitate.

Pentru cheltuielile privind investițiile este necesar ca, la nivelul prevederilor cu această destinație, să existe documentații și programe care să se aprobe odată cu ele. Programele de investiții trebuie să aibă la baza documentații tehnico-economice și note de fundamentare privind necesitatea și oportunitatea efectuării acestor lucrări sau dotări.

Aprobarea repartizării pe trimestre a mijloacelor de echilibrare pentru bugetele locale, precum și a transferurilor consolidate de la bugetul de stat se aprobă de către Ministerul Finanțelor Publice, apoi de către consiliile locale, județene sau de către Consiliul General al Municipiului București, în ceea ce privește repartizarea pe trimestre și a celorlalți indicatori din cadrul bugetelor locale.

Pentru lucrări de interes interjudețean sau de interes local, la nivelul unităților administrativ-teritoriale din cadrul unui județ, se pot efectua colaborări sau asocieri pentru realizarea unor asemenea proiecte. La baza acestor asocieri și colaborări trebuie să stea convențiile sau contractele de asociere, în care sunt stipulate resursele financiare totale alocate acelor obiective, precum și contribuția fiecărei unități administrativ-teritoriale la acestea.

Finanțarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură prin deschiderea de credite, în limita creditelor bugetare anuale, acțiune ce reprezintă o primă condiție, o a doua și cea mai importantă cerință o reprezintă constituirea propriu-zisă a resurselor financiare din veniturile proprii, completate cu mijloace de echlibrare de la bugetul statului.

Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București pot participa cu capital social sau cu bunuri la înființarea unor societăți comerciale pentru realizarea de lucrări și servicii de interes public local sau județean.

După efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat excedentele bugetare anuale se utilizează pentru: rambursarea eventualelor împrumuturi, plata dobânzilor și a comisioanelor aferente acestora și pentru constituirea fondului de rulment.

Fondul de rulment poate fi folosit pentru finanțarea unor investiții sau pentru dezvoltarea unor servicii publice locale, în interesul colectivității, inclusiv pentru finanțarea unor deficite, cu aprobarea consiliului local respectiv.

Seviciile publice de interes local care desfășoară activități de natură economică, au obligația calculării, înregistrării și recalculării uzurii fizice și morale a mijloacelor fixe utilizate de ele prin tarif sau preț. Activitățile din această situație se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Excedentele bugetelor instutuțiilor și serviciilor publice de interes local se regularizează cu bugetele locale în limita sumelor primite de la acestea, dacă legea nu prevede altfel, iar mijloacele extrabugetare rămân la dispoziția acestora și se raportează pentru anul viitor sau sunt preluate la bugetele locale de care aparțin, pe baza hotărârii consiliului respectiv.

Ordonatorii de credite principali, primarii, Primarul General al Capitalei și președinții consiliilor județene, întocmesc și supun aprobării consiliilor locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, până la 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a bugetelor locale în următoarea structură:

1. la venituri

prevederile bugetare aprobate inițial

prevederile bugetare aprobate definitiv

încasări realizate

2. la cheltuieli

credite aprobate inițial

credite definitive

plăți efectuate

Regula de bază a funcționării bugetelor locale o reprezintă constituirea efectivă de resurse financiare în contul bugetului.

CAPITOLUL 2

ELABORAREA ȘI APROBAREA BUGETELOR LOCALE

2.1 Reguli și principii care stau la baza funcționării bugetelor

La baza elaborării, aprobării și execuției bugetelor locale stau, în general, aceleași principii și reguli care funcționează și în cadrul bugetului de stat. De respectarea lor depinde în mare măsură buna administrare și gestionare a fondurilor publice.

Ultimele reglementări românești stipulează următoarele reguli de bază și principii cu privire la elaborarea, aprobarea, executarea și raportarea bugetelor:

Reguli

cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și legile bugetare anuale

în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative ale căror prevederi atrag micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii au obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de resurse sau a plusului de cheltuieli.

Principii

principiul unversalității

principiul publicității

principiul unității

principiul anualității

principiul specializării bugetare

principiul unității monetare

principiul neafectării veniturilor

principiul realității

principiul echilibrului

Trebuie menționat că unele dintre principiile enunțate și-au pierdut în mare măsură semnificația pe care o aveau la un moment dat, în perioada în care ele s-au impus, iar altele au fost adaptate noilor concepții privind rolul finanțelor publice în epoca contemporană. Modul în care se aplică ele în practică diferă însă de multe ori de la o țară la alta.

Principiul universalității bugetare.

Potrivit reglementărilor românești, acesta constă în aceea că: „veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute, veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donaților și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte”.

Conform acestui principiu toate veniturile trebuie să figureze în buget, fără omisiune, disimulare sau compensare și contractare.

Este vorba despre un principiu de bugetizare integrală, de o regulă severă și precisă, care drept scop facilitarea controlului financiar asupra serviciilor publice ale statului, principiu care nu se poate aplica în mod corespunzător în cazul bugetelor anexe și aproape deloc în cazul bugetelor finanțate prin mijloace extrabugetare.

Principiul neafectării veniturilor

Acest principiu presupune ca ansamblul veniturilor publice să acopere ansamblul cheltuielilor publice, deci nu este admis, ca un anume venit să fie destinat unei anumite cheltuieli, cum se întâmplă în cazul bugetelor anexe și al bugetelor din mijloace extrabugetare. Este inadmisibil ca un anumit grup de contribuabili să poată dispune ca impozitele plătite de către ei să fie dirijate la finanțarea unor servicii ale căror beneficiari sunt. În plus, nerespectarea acestei reguli poate duce la risipă, asigurându-se venituri pentru finanțarea unor cheltuieli, chiar dacă acestea nu sunt strict necesare.

Principiul publicității

Principiul publicității stabilește că „sistemul bugetar este deschis și transparent”, acest lucru realizându-se prin:

dezbatrea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;

publicarea actelor normative prin care au fost aprobate bugetele,precum și a conturilor anuale de execuție a acestora;

mijloacele de informare în masă au acces la difuzarea tuturor informațiilor cu privire la conținutul bugetului de stat, exceptând informațiile și documentele nepublicabile, prevăzute de lege.

Principiul unității

Acest principiul obligă ca „ veniturile și cheltuielile bugetare să se înscrie într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice cheltuite”. Toate veniturile și toate cheltuielile de stat trebuie să figureze într-un singur document „bugetar”, pentru garantarea sincerității și pentru asigurarea clarității bugetizării.

Dacă bugetele anexe la Legea bugetului de stat încalcă unele principii ale dreptului bugetar, cele constituite din fondurile mijloacelor extrabugetare încalcă și regula controlului Parlamentului, întrucât resursele publice constituite prin acest sistem de bugete se aprobă de către ordonatorii de credite ierarhic superiori, context în care ele constituie o excepție reală de la regula unității bugetare.

Principiul anualității

Presupune ca „veniturile și cheltuielile bugetare să fie aprobate pe o perioadă de un an, perioadă care corespunde și exercițiului bugetar”. În România s-a adoptat regula ca exercițiul bugetar să coincidă cu anul calendaristic.

Acest principiu a fost adoptat în majoritatea țărilor lumii din necesității care țin mai degrabă de posibilitatea exercitării controlului parlamentar asupra activității executivului, referitor la bugetul public, prin aprobările și rectificările de buget care se impun în cursul anului, deci pe perioade relativ scurte, care permit un control mai eficient din partea forului legislativ.

Nu se întâmplă însă ca anul bugetar să coincidă cu cel calendaristic în toate țările lumii, aceasta atât din cauze de tradiție, cât și din cauze care țin de situația economico-financiară a statului respectiv.

Anualitatea bugetară în execuția bugetului public îmbracă de obicei două forme. „Cea de gestiune”, presupune următorul fapt: creditele bugetare care nu au fost folosite până la încheierea exercițiului își pierd valabilitatea, iar veniturile prognozate neîncasate până la finele acelui exercițiu se vor contabiliza în anul în care se încasează efectiv, deci în perioadele viitoare.

„Sistemul de execițiu” presupune existența unei perioade de închidere de câteva lunii, timp în care creditele bugetare nefolosite până la sfârșitul anului se pot folosi în aceea perioadă, iar veniturile anului de plan și încasate după 31decembrie se vor contabiliza pentru exercițiul căruia le aparțin.

Fiecare sistem prezintă inconveniente în felul său,astfel: „sistemul de gestiune” nu permite efectuarea și evidențierea în contabilitate a tuturor veniturilor și cheltuielilor aprobate pe acel exercițiu dacă se înregistrează rămâneri în urmă, iar ”sistemul de execuție” determină o perioadă de închidere care obligă la o contabilitate dublă, una care să evidențieze închiderea operațiunilor financiare pentru exercițiul precedent și una care să înregistreze veniturile și cheltuielile exercițiului care a început.

În unele țări exercițiul bugetar începe la 01.01 și se încheie la 31.12, iar în altele acesta este stabilit, de obicei, prin suprapunerea a doi ani, respectiv: 1iunie -30 iunie sau, 1aprilie – 31 martie sau, 1octombrie – 30 septembrie.

Stabilirea exercițiului bugetar într-un anume fel depinde de multe ori de caracterul acelei economii, preponderent agricolă sau industrială, și chiar de regimul de lucru al parlamentului acelei țări, precum și de mulți alți factori, printre care tradiția poate juca un rol important.

Principiul specializării bugetare

Acest principiu presupune ca „ veniturile și cheltuielile bugetare să se înscrie și să se aprobe în buget pe surse de proveniență, respectiv pe categorii de cheltuieli grupate după natura economică și destinația lor potrivit clasificaței bugetare”.

În consecință, principiul specializării se întemeiază pe o detaliere și o individualizare a veniturilor și a cheltuielilor, care servește întăririi puterii decizionale a Parlamentului și îngrădirii puterii executive. În acest scop, ca instrument tehnic al aplicării practice a principiului, se utilizează clasificația bugetară. În practica bugetară au fost luate în considerare criterii de ordin administrativ, economic și funcțional.

Potrivit criteriului administrativ, veniturile și cheltuielile bugetului public sunt grupate după instituțiile care le încasează sau le efectuează.

Criteriile economice au în vedere natura și felul veniturilor, pe de o parte, precum și natura și destinația cheltuielilor, pe de altă parte. Cu ajutorul acestor criterii se face distincția între operațiunile curente și operațiunile de capital.

Criteriul funcțional pornește de la concepția că veniturile și cheltuielile bugetare sunt instrumente de realizare a politicii economico-financiare și sociale a guvernului. Clasificația bugetară funcțională cuprinde părți, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe și articole. Acestă clasificație este obligatorie pentru toate organismele și instituțiile publice (ministere și alte organe centrale ale administrației publice, instituții publice centrale și locale).

Clasificația bugetară ar trebui să fie simplă, concisă și clară astfel încât să poată fi înteleasă cu ușurință de către toți cei chemați să examineze bugetul, chiar fără să aibă o pregătire de specialitate.

În același timp, clasificația bugetară ar trebui să facă posibilă analiza economică a veniturilor, alocațiilor și cheltuielilor înscrise în buget, a modului în care acestea influențează repartiția produsului intern net și procesul reproducției economice.

Principiul specializării bugetare este consacrat și în legislația română, în sensul că prin legea bugetară anuală este aprobată „lista impozitelor, taxelor și a cotelor acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă”, iar creditele bugetare sunt aprobate tot prin legea bugetară anuală care stabilește și „destinația cheltuielilor publice respective”

Principiul unității monetare

Principiul unității monetare obiligă ca toate operațiunile bugetare să fie exprimate în monedă națională.

Principiul echilibrului bugetar

Acest principiu reprezintă odată o cerință de bază în teoria finanțelor publice clasice. El funcționa în majoritatea țărilor lumii, aceasta până aproximativ în perioada crizei economice din 1929 – 1933. Pentru a ieși din criza economică și pentru a preîntâmpina poate altele, majoritatea țărilor a încercat practica „bugetelor ciclice”, elaborate pe un număr mai mare de ani în variante cum ar fi:

crearea unui fond de rezervă bugetară

crearea fondului de egalizare

tehnica amortizării alternative

Ele nu dat însă rezultatele scontate referitor la echilibrarea bugetară.

În perioada anilor 1960 – 1980, potrivit doctrinei bugetare neoclasice, s-a încercat conceptul bugetului regulator, prin intermediul unor fonduri de acțiune conjuncturală, create pe baza unor credite aprobate anual de Parlament. Aceste fonduri puse la dispoziția Guvernului se pot folosi pentru finanțarea unor cheltuieli publice suplimentare, față de cele aprobate inițial prin bugetul public. În prezent, majoritatea țărilor lumii își construiesc bugetele cu deficit, care variază ca pondere în produsul intern brut, în funcție de politicile bugetare pe care le aplică partidele politice aflate la guvernare în acea perioadă.

Teoria potivit căreia un deficit bugetar menținut în limite controlabile, care să nu depășească 3% din produsul intern brut, să nu fie acoperit prin emisiune suplimentară de monedă și să fie folosit cu predilecție pentru finanțarea unor cheltuieli publice care duc la crearea unor potențiali factori productivi în societate, a fost acceptată de tot mai multe state, printre care și România, care și-a construit bugetele de stat în acest fel începând cu anul 1990.

Întocmirea bugetelor țării noastre cu deficite nu a fost însă de bun augur pentru finanțele țării, deoarece de la o cheltuială publică cu plata dobânzilor de 6% din totalul chetuielilor publice în anul 1995 s-a ajuns la 28,5% pe exercițiul financiar 2002.

Deficitul bugetar poate avea efecte negative și asupra creșterii ratei dobânzii pe piață, fenomen care determină reducerea investițiilor în sectorul privat, care s-ar fi realizat astfel pe calea creditelor bancare, cu toate consecințele negative care decurg de aici cum ar fi reducerea activității economice, a productivității muncii, a salariilor, a consumului, inclusiv a cererii pentru bunuri de folosință îndelungată, a cumpărării de locuințe etc.

Principiul realității

Potrivit acestui principiu veniturile și cheltuielile înscrise în buget trebuie stabilite pe baze reale astfel încât statul să nu aibă dificultăți financiare în cursul anului după aprobarea bugetului. Aplicarea acestui principiu este limitată fie de imposibilitatea de a formula previziuni în legătură cu evoluția viitoare a economiei, fie de modul ăn care se efectuează evaluări bugetare.

Principiile prezentate stau la baza funcționării bugetelor locale cu unele excepții precizate de legea care le reglementează. Aceste excepții se referă la autonomia locală ( între comune, orașe, municipii și consiliul județean nu există relații de subordonare), la principiul echilibrului și cel al realității.

Dacă principiile anualității, publicității, echilibrului și cel al realității pot funcționa în mod firesc, cu unele mici abateri, de multe ori interne, principiul autonomiei locale este mai dificil de asigurat. Acest principiu, foarte corect abordat în intenția legiuitorului, se realizează în majoritatea cazurilor numai la nivel declarativ, deoarece, până când nu se va găsi o formulă matematică corectă pentru repartizarea mijloacelor de echilibrare pe localități, alocarea acestora va fi afectată de mai mulți factori de natură subiectivă care vor împiedica dezvoltarea normală și echilibrată a tuturor localităților țării.

2.2 Procesul bugetar în cazul bugetelor locale

Prin bugetele locale se înțelege bugetele unităților administrativ-teritoriale care au personalitate juridică.

Fiecare comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, județ, respectiv municipiul București întocmește bugetul propriu, în condiții de autonomie. Între bugetele consiliilor locale și bugetele consiliilor județene nu există relații de subordonare.

În condițiile promovării principiului autonomiei locale, organele de decizie ale fiecărei unități administrativ-teritoriale – comună, oraș, municipiu, județ – elaborează proiectul de buget propriu cu ajutorul organelor financiare din structura administrației publice locale.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale trebuie să se încadreze în calendarul general valabil pentru bugetul de stat. Primarii și președinții consiliilor județene în calitate de ordonatori principali de credite împreună cu organele lor executive joacă un rol important în elaborarea și fundamentarea acestor bugete.

Calendarul elaborării proiectului bugetului de stat, în care trebuie să se încadreze și elaborarea bugetelor locale, potrivit reglementărilor românești este următorul:

lucrarea potrivit indicatorilor macroeconomici și sociali pentru exercițiul bugetar pentru care se întocmește proiectul de buget și pentru următorii 3 ani va fi efectuată de organele abilitate până la data de 31 martie a anului curent;

Ministerul Finanțelor Publice va prezenta Guvernului până la data de 1 mai obiectivele politicii fiscale și bugetare pentru anul bugetar pentru care se întocmește proiectul bugetului;

până la 1iunie, Ministerul Finanțelor Publice va tansmite ordonatorilor de credite o scrisoare prin care se prezintă contextul macroeconomic pe baza căruia se va întocmi proiectul de buget, metodologia de lucru, precum și limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;

până la data de 15 iunie, Ministerul Finanțelor Publice comunică ordonatorilor de credite eventualele modificări ale limitelor de cheltuieli, în baza schimbării cadrului macroeconomic din martie până la această dată;

până la data de 15 iulie, ordonatorii principali de credite transmit Ministerului Finanțelor Publice proiectul de buget și anexele respective, cu încadrarea în limitele de cheltuieli estimate pentru următorii 3 ani;

Camera Deputaților și Senatului, cu consultarea Guvernului, își aprobă bugetele proprii și le înaintează Guvernului pentru a fi incluse în proiectul bugetului de stat;

în aceeași perioadă, organele administrației publice locale efectuează propunerile lor către Ministerul Finanțelor Publice privind mijloacele de echilibrare din cote sau sume defalcate din veniturile bugetului de stat, precum și eventualele propuneri de transferuri bugetare din bugetul de stat către bugetele locale, pentru eventualele lucrări de investiții la care pot fi atrase și finanțări externe;

Ministerul Finanțelor Publice poartă permanent discuții cu ordonatorii principali de credite privind propunerilor acestora, iar în caz de divergență hotărăște Guvernul. În acest context, proiectele bugetelor și anexele acestora se depun la Ministerul Finanțelor Publice până la data de 1 august;

până la data de 30 septembrie, Ministerul Finanțelor Publice pe baza proiectelor ordonatorilor principali și a variantei proprii, întocmește proiectul legilor bugetare și bugetul propriu-zis al bugetului de stat și al anexelor la acesta, pe care le depune Guvernului. Proiectul va fi însoțit de un raport privind situația macroeconomică pentru exercițiul bugetar respectiv și proiecția acesteia pe următorii 3 ani. Rapotul va cuprinde politica fiscal-bugetar avută în vedere la elaborarea legii bugetare și a proiectelor bugetare;

Guvernul își însușește documentele cu privire la legea și proiectele bugetelor prezentate de Ministerul Finanțelor Publice sau introduce unele modificări, după care îl depune Parlamentului, până la data de 15 octombrie, pentru adoptare.

În același cadru, elaborarea proiectelor bugetelor locale se face pe baza proiectelor bugetelor proprii ale administrațiilor publice locale și ale instituțiilor și serviciilor publice din subordinea lor.

În conformitate cu calendarul procesului bugetar pentru bugetul de stat, organele publice ale administrației publice locale (consiliile locale, municipale, orășenești, comunale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București) prezintă proiectele bugetelor locale Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a Municipiului București până la data de 15 mai. În aceste proiecte sunt evidențiate propunerile pentru echilibrarea lor pe seama sumelor și cotelor defalcate din veniturile bugetului de stat și din eventualele transferuri de la bugetul de stat.

Cel târziu până la data de 1 iunie, Direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Municipiului București sunt obligate să prezinte Ministerul Finanțelor Publice proiectele bugetelor locale, pe ansamblul județului și al Municipiului București.

La rândul său, până la data de 1 iulie, Ministerul Finanțelor Publice analizează propunerile bugetelor locale privind mijloacele de echilibrare solicitate de acestea (sume și cote defalcate din veniturile bugetului de stat) și eventualele transferuri și, cu acordul Guvernului, transmite Direcțiilor generale ale finanțelor publice nivelul acestora pentru fiecare unitate administrativ-teritorială (județene și Municipiul București) în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale.

Pe baza nivelurilor mijloacelor de echilibrare și a nivelurilor transferurilor primite de la Direcțiile generale ale finanțelor publice, organele locale ale administrațiilor publice definitivează până la data de 20 iulie proiectele bugetelor locale, apoi le depun la Direcțiile respective, care, la rândul lor, întocmesc proiectul bugetului local la nivelul întregului județ și al Municipiului București.

Proiectele bugetelor locale se dezbat și se aprobă în consiliile locale alese care au competența de a stabili și modifica impozitele și taxele locale în limitele prevăzute de lege.

Proiectele bugetelor unităților administrativ-teritoriale se prezintă spre aprobare consiliilor locale sau județene, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la aprobarea legii bugetare anuale. În același termen se aprobă bugetele locale modificate în cursul exercițiului bugetar, prin legi rectificative.

Fiecare buget se aprobă pe ansamblu, pe ordonatori de credite, capitole și articole.

După ce Ministerul Finanțelor Publice a transmis județelor, prin Direcțiile generale ale finanțelor publice, nivelul mijloacelor de echilibrare și cel al transferurilor bugetare aprobate de către Parlament (alocate din bugetul de stat), consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București definitivează proiectele de buget proprii și repartizarea lor pe localități (comune, orașe, municipii) a mijloacelor de echilibrare din cote și sume defalcate din impozitul pe venit și TVA, precum și a transferurilor, pe care le supun apoi aprobării consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București.

După aprobarea bugetelor proprii și a lucrărilor privind repartizarea mijloacelor de echilibrare și a transferurilor bugetare pe localități, începe procesul de elaborare a proiectelor de buget la nivelul tuturor unităților administrativ-teritoriale în vederea definitivării procesului de aprobare a lor.

Competența de aprobare a bugetelor, la nivel local, este următoarea:

Bugetele locale se aprobă de către consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz.

Bugetele instituțiilor publice și serviciilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale, se aprobă de către consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, în funcție de subordonarea acestora.

Bugetele instituțiilor și serviciilor publice finanțate intregal din venituri extrabugetare de către organul de conducere a acestora, cu avizul ordonatorului principal de credite (primari, primarul general al Municipiului București și președinții consiliilor județene).

În termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat, proiectele bugetelor locale trebuie supuse aprobării consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, urmând apoi a fi publicate în presa locală și afișate la sediul primăriilor.

Bugetele locale municipale, orășenești și comunale se aprobă de către consiliile locale. Bugetul propriu al județului sau al Municipiului București se aprobă de către consiliile județene, respectiv, de către cel al Municipiului București.

În vederea aprobării bugetelor locale, proiectele acestora sunt însoțite de un raport al primarului, al președintelui consiliului județean sau al primarului general al Municipiului București, după caz. Cu ocazia aprobării bugetelor locale, trebuie să se aibă în vedere și contestațiile depuse de locuitori cu privire la acestea, în sensul analizării acestora și, în funcție de temenicie, să se țină cont de ele la aprobarea bugetelor.

În procesul de elaborare și aprobare a bugetelor locale trebuie să se aibă în vedere ca structurarea acestora la venituri să se facă pe capitole și subcapitole, iar la cheltuieli, pe părți, capitole, subcapitole, titluri și articole.

CAPITOLUL 3

EXECUȚIA BUGETELOR LOCALE

3.1 Constituirea veniturilor care se mobilizează

prin bugetele locale

Bugetele locale sunt alimentate cu venituri proprii care sunt destinate finanțării acțiunilor specifice administrației locale. Dacă resursele proprii nu sunt suficiente, bugetele locale pot contracta împrumuturi pe termen scurt la bugetul de stat.

În perioada contemporană s-a observat o tendință de creștere a volumului cheltuielilor bugetelor locale. Printre factori care au determinat această tendință menționăm:

necesitatea extinderii și îmbunătățirii rețelei de drumuri și șosele, dotarea localitățiilor cu apă, canalizare, lumină eletrică și construirea de locuințe; realizarea acestor obiective necesită cheltuieli imense care sunt suportate, în general, din bugetele locale.

sporirea cheltuielilor cu caracter social-cultural (pentru învățământ, sănătate, asigurări sociale, etc.) finanțate din bugetele locale.

redistribuirea cheltuielilor între verigile sistemului bugetar în sensul că anumite categorii de cheltuieli trec, în unele țări, din compentența organelor centrale în acea a organelor locale.

inflația constituie un alt factor care determină creșterea nominală a cheltuielilor publice locale.

Pentru acoperirea cheltuielilor publice locale se folosesc veniturile proprii ale bugetelor locale, subvențiile primite de la bugetul de stat și împrumuturile contractate de administrațiile locale.

În categoria veniturilor proprii ale bugetelor locale se cuprind: impozitele locale, veniturile provenite din exploatarea bunurilor aparținând administrației locale și cotele adiționale la impozitele care alimentează bugetul de stat.

Impozitele locale ocupă pondrea cea mai însemnată în cadrul veniturilor proprii ale bugetelor locale. Ele variază de la o țară la alta și în ceea ce privește numărul, structura și modul lor de așezare.Pe lângă impozitele directe, bugetele locale sunt alimentate și cu venituri provenind din impozite indirecte cum sunt: taxele de consumație, asupra tutunului, alcoolului, cărnii, laptelui, energiei electrice, taxele de înregistrare, taxele asupra permiselor de vânătoare taxele de publicitate etc.

Veniturile provenind din exploatarea bunurilor aparținând administrației locale au caracter nefiscal și cuprind:

veniturile de la intreprinderile locale cum sunt: intreprinderile pentru distribuirea energiei electrice, apei, gazelor, transport în comun, abatoare etc.

încasări din exploatarea pădurilor, parcurilor, lacurilor.

venituri din chirii.

amenzi și penalizări.

Dacă veniturile proprii ale bugetelor locale nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor acestora, administrațiile locale pot primi subvenții pentru echilibrare din partea bugetului de stat.

Subvențiile acordate administrațiilor locale pot fi folosite pentru finanțarea oricăror acțiuni sau obiective sau sunt acordate pentru scopuri bine determinate (de regulă pentru finanțarea unor obiective la care este obligatorie, într-o anumită proporție și contibuția organelor locale). Utilizarea subvențiilor pentru acoperire deficitelor bugetare locale conduce la o dependență a organelor locale față de organele centrale ale administrației de stat, ceea ce diminuează autonomia locală.

În condițiile în care bugetele locale nu se echilibrează nici cu ajutorul subvențiilor, se apelează la împrumuturi. Împrumuturile se obțin prin contractarea lor la diferite organisme financiare specializate sau prin plasarea unor obligațiuni pe piață.

Uneori, organele locale contractează împrumuturi pentru finanțarea unor investiții. Pentru împrumuturile contractate în scopul echilibrării bugetelor locale dobânda se suportă din resurse bugetare.

Din bugetele locale se finanțează, în general, următoarele categorii de cheltuieli:

cheltuieli pentru finanțarea învățământului, care în unele țări ocupă ponderea cea mai însemnată în cadrul cheltuielilor bugetelor locale

cheltuieli privind ocrotirea sănătății, asigurările sociale și asistența socială

cheltuieli privind construcția și întreținerea drumurilor, construcția de locuințe, transportul în comun, gospodăria comunală

cheltuieli privind întreținere aparatului putrii și administrației locale

cheltuieli privind serviciul datoriei publice locale în măsura în care bugetele locale apelează la împrumuturi în vederea completării resurselor lor.

3.2 Utilizarea resurselor prin intermediul

bugetelor locale

Execuția bugetului cu momentele sale finale, care presupune încasarea propriu-zisă a veniturilor, efectuarea de plăți din buget, mobilizarea resurselor financiare pentru finanțarea deficitului bugetar, necesită un sistem organizat pentru derularea fluxurilor bugetare atât în numerar cât și fără numerar. Această activitate, în care intervin milioane de operațiuni bănești efectuate prin casierii și prin viramente între conturi este cunoscută sub denumirea de execuția de casă a bugetului.

Organizarea execuției de casă a bugetului diferă de la țară la țară, dar se pot contura două mari sisteme: prin sistemul bancar și prin sistemul de trezorerie.

Execuția de casă prin sistemul bancar – practicată în țări ca SUA și Maria Britanie – presupune ca o bancă , de regulă, banca centrală, să efectueze operațiunile bugetare de încasări, plăți și finanțare a deficitului în contul bugetului.

În cazul bugetelor locale execuția bugetului are loc doar prin sistemul de trezorerie.

Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, evidențiindu-se în conturi distincte:

veniturile bugetare pe structura clasificației bugetare;

cheltuielile în limita creditelor bugetare aprobate și a destinației stabilite;

alte operațiuni financiare ale ordonatorilor de credite bugetare dispuse de aceștia;

veniturile extrabugetare și cheltuielile dispuse din acestea, pe instituții publice locale și categorii de resurse.

Execuția de casă prin sistemul de trezorerie

Trezoreria reprezintă activitatea prin care se asigură concentrarea tuturor fluxurilor finanțelor publice într-un anumit sistem de organizare aflat în structura Ministerului Finanțelor. Trezoreria este concepută ca o bancă, prin care sectorul public își efectuează operațiunile financiare de încasări și plăți și prin intermediul căreia statul exercită contolul asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului.

Trezoreria îndeplinește două funcții de bază: de casier public și de bancher.

Prin funcția sa de casier public, trezoreia efectuează:

toate operațiunile propriu-zise de încasare a veniturilor bugetare și plăți de la buget, în numerar sau prin virament;

contolul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget și asigurarea informației necesare privind execuția de casă a bugetului pentru întocmirea contului de execuție a bugetului și a elaborării rapoartelor periodice asupra acestuia;

gestionează mijloacele bugetare și asigură lichiditățile necesare prin cunoașterea fluxurilor de încasări și plăți, elaborează prognoze cu privere la cerințele de plăți, sincronizarea plăților și încasărilor, inclusiv a ceror care privesc finanțarea deficitului și seriviciului datoriei publice.

În calitate de bancher, trezoreria asigură următoarele servicii:

este banca la care își au deschise conturile instituțiile publice, gestionând diponibilitățile bănești ale sectorului public și încadrarea acestora în politica de lichidități a bugetului:

gestionează datoria publică, urmărind menținerea împrumuturilor în limitele autorizației parlamentare și minimizarea costului datoriei publice;

efectuează operațiuni în care statul apare în calitatea de garant sau coparticipant la acordarea de împrumuturi unor agenții guvernamentale sau pentru realizarea unor infrastructurii industriale care apoi vor fi închiriate firmelor particulare.

Trezoreria cuprinde, de regulă, în structura sa următoarele:

o unitate centrală de trezorerie în cadrul Ministerului Finanțelor care asigură realizarea politicii de trezoreie și conduce întregul sistem al trezoreriei dein țară;

unități de trezorerie teritoriale, în funcție de structura administrativ-teritorială a țării, care acoperă întregul teritoriu al țării.

Unitățiile teritoriale de trezorerie au personal specializat în operațiuni de casierie, de control de trezorerie, de evidență a execuției veniturilor și cheltuielilor, de pregătire a rapoartelor periodice privind execuția bugetului.

3.3 Rolul Trezoreriei Statului în execuția

bugetelor locale

Trezoreria publică din România, denumită de autoritățile românești la începutul anului 1993 „Trezoreria Finanțelor Publice”, și mai apoi „Trezoreria Statului”, ca instituție financiară, de la înființarea sa și până în prezent, funcțiile ei ar putea fi sintetizate astfel:

casier al sectorului public, prin care asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea disponibilităților bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului local, fondurilor speciale și cele în regim extrabugetar. Prin această funcție, Trezoreria Statului asigură îndeplinirea prevederilor componentelor întregului sistem bugetar sintetizate prin bugetul general consolidat și reflectă modul și gradul de încasare a drepturilor bugetare de la contribuabili, precum și efectuarea de plăți dispuse de ordonatorii de credite. În calitatea sa de casier al sectorului public, Trezoreria Statului asigură deci execuția de casă a operațiunilor de încasări ale fondurilor publice, plățile dispuse de instituțiile publice beneficiare, precum și ale resurselor financiare suplimentare;

exercită un control fiscal asupra încasărilor veniturilor bugetare și unul financiar preventiv asupra efectuării plăților privind respectarea limitelor și destinație creditelor bugetare așa cum acestea au fost aprobate, deschise și repartizate;

efectuează operațiuni de încasări și plăți în contul instituțiilor publice, cu prilejul constituirii și utilizării mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;

atrage disponibilități din economie pe calea împrumuturilor de stat, certificatelor de trezorerie, de depozit de la persoane juridice și fizice în vederea acoperirii golurilor temporare de casă ale componentelor bugetului general consolidat și a deficitului bugetului de stat;

pe seama disponibilităților existente în contul curent general și din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe păstrate în contul curent general al Trezoreriei Statului, aceasta:

acoperă temporar deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale din anii precedenți și curent, precum și a golurilor de casă înregistrate de către bugetul local;

efectuează plasamente financiare, pe termen scurt, la băncile comerciale sau alte instituții financiare prin Banca Națională a României, care acționează ca agent al statului.

pentru acoperirea temporară a decalajului dintre încasările și plățile din contul curent general al Trezoreriei Statului, contractează de la Banca Națională a României împrumuturi pe termen scurt;

gestionează datoria publică internă și externă, asigurând evidența și plata serviciului datoriei publice interne și externe;

efectuează operațiuni privind drepturile de încasat și obligațiile de plată ale statului, la baza cărora stau acorduri și convenții guvernamentale;

asigură contabilitatea privind execușia de casă pentru operațiunile de încasări și plăți privind veniturile și cheltuielile sectorului public;

asigură funcționarea corespunzătoare a sistemului informațional contabil privind raportarea modului de constituire și utilizare a fondurilor publice.

Așa cum rezultă și din funcțiile sale Trezoreria Statului are un rol imortant în execuția de casă a componentelor bugetului general consolidat, asigurând desfășurarea încasărilor și plăților și acoperirind, când este nevoie, golurile temporare de casă. Fără existența acestei instituții aceste operațiuni ar fi mult mai greu de realizat.

Competența și răspunderea execuței bugetare referitoare la bugetele locale revine birourilor executive ale consiliilor locale, primarilor, președinților consiliilor județene, primarului general al Municipiului București, precum și conducătorilor instituților publice care sunt finanțate prin intermediul acestora.

Execuția bugetară propriu-zisă este demarată prin propunerile ordonatorilor principali de credite de repartizare pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, de către Ministerul Finanțelor Publice care, la aprobare, are în vedere termenele de plată a impozitelor și taxelor, combinate cu periodicitatea încasărilor din anii precedenți, iar la cheltuieli ține cont de scadențele salarilor, ale cheltuielilor de întreținere și funcționare a instituțiilor în cauză sau de acțiunile și obiectivele care sunt preconizate să fie finanțate prin intermediul acestora, în fiecare perioadă din an. Cum ritmiticitatea efectuării cheltuielilor este mult mai constantă decât periodicitatea de încasare a veniturilor, această caracteristică trebuie luată în considerare la acțiunea de repartizare pe timestru a prevederilor bugetare. În acest proces, Ministerul Finanțelor Publice, ca organ de specialitate al guvernului are un rol foarte important. El aprobă defalcarea pe trimestre a mijloacelor de echilibrare care se acordă din bugetul de stat către bugetele locale.

În cadrul procesului de constituire a resurselor financiare publice prin încasarea impozitelor și taxelor, mobilizarea acestora în conturile Trezoreiei Statului se realizează din inițiativa contibuabililor, persoane juridice și instituții publice, care răspund în fața legii de corecta calculare și achitare la termen a obligaților pe care le au către stat, iar în cazul persoanelor fizice și al asociațiilor familiale, această acțiune se realizează în baza comunicării debitelor pe care le au de plată de către organele fiscale.

Pentru încasarea propriu-zisă a veniturilor bugetare trebuie îndeplinite o serie de procedee și tehnici precum: identificarea subiecților impozabili, determinarea materiei impozabile, stabilirea debitelor propriu-zise, precum și încasarea acestora.

De asemenea operațiuni însemnate se necesită și în cea ce privește evidențirea, gestiunea și administrarea veniturilor bugetare (care se realizează prin Trezoreria Statului).

Efectuarea de cheltuieli potivit prevederilor bugetare presupune un număr important de procedee și operațiuni printre care:

definitivarea bugetelor de venituri și cheltuieli, cu repartizarea acestora pe fiecare instituție publică care are calitatea de ordonator de credite și cu aprobările de rigoare când este vorba de o instituție publică ierarhic inferioară;

deschiderea de credite bugetare (autorizarea bugetară);

realizarea veniturilor proprii în cuantumul prevăzut, atunci când instituția publică în cauză are dreptul prin lege să acopere o parte din cheltuielile sale din aceste venituri. Aceeași prevedere este valabilă și în cazul consiliilor locale, județene și al Municipiului București pentru caee realizarea veniturilor proprii reprezintă condiția de bază și limita în cadrul căreia se pot efectua cheltuieli publice

Alte etape necesare în vederea efectuării de plăți din contul Trezoreriei Statului (pentru cheltuielile publice prevăzute prin bugete) sunt:

angajamentul bugetar, care reprezintă orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice;

lichidarea, fază în care se verifică existența angajamentelor și realitatea sumelor datorate;

ordonanțarea cheltuielilor, prin care se confirmă faptul că bunurile și serviciile au fost efectuate sau creanțele au fost verificate, iar plata lor poate fi făcută;

plata cheltuielilor (denumită și plată de casă) actul final prin care se achită prin virament sau prin numerar, obligațiile față de terți.

În cadrul derulării execuței bugetare, pot apărea situații în care la anumite subdiviziuni a clasificației bugetare să existe disponibilități de credite bugetare, iar la altele insuficiențe, pentru soluționarea acestui neajuns se poate apela la viramente de credite bugetare. Operațiunea de virare de credite bugetare se poate efectua numai într-o anumită perioadă a exercițiului bugetar – de regulă, începând cu semestrul II al anului.

În efectuarea cheltuielilor bugetare un rol important îl au unitățile Trezoreiei Statului, unde își au deschise conturile instituțiile publice consumatoare de fonduri publice și prin intermediul cărora se efectuează plăți de casă. În cadrul Trezoreriei Statului, pe baza unui sistem contabil propriu sunt evidențiate plățiile de casă pe toate componentele bugetului general consolidat și, în cadul acestora, pe acțiuni și domenii, apoi pe fiecare instituție publică în parte. Instituțiile publice sunt și ele obligate ca, în contabilitatea proprie, să defalce execuția de casă a bugetului în funcție de natura plăților, după criteriul economic.

În concluzie, efectuarea de cheltuieli din fondurile publice, prin intermediul componentelor bugetului general consolidat, se pot efectua numai după ce:

Parlamentul sau organul legislativ abilitat aprobă bugetul în cauză, prin stabilirea unor limite, în cifre anuale.

Repartizarea acestora pe trimestre, inclusiv a veniturilor bugetului respectiv, ocazie cu care se stabilește și modul de finanțare a deficitului bugetar; în această operațiune, rolul principal îl are Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice, pentru bugetele locale.

Deschiderea de credite bugetare, care se face lunar, pe baza aprobării Ministerul Finanțelor Publice, și care reprezintă condiția de bază pentru a se putea efectua plăți de casă.

CAPITOLUL 4

RAPORTAREA MODULUI DE EXECUȚIE

A BUGETELOR LOCALE

4.1 Încheierea exercițiului bugetar, întocmirea contului de execuție bugetară și aprobarea lui

Încheierea execuției bugetare este etapa următoare încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor pentru anul bugetar respectiv. Aceasta privește întocmirea documentelor de încheiere a exercițiului bugetar. Operațiunea se reflectă în contul de execuție bugetară care exprimă excedentul sau deficitul bugetului la finele anului bugetar. Fiecare stat adoptă unul dintre sisteme:

sistemul de execițiu

sistemul de gestiune

În sistemul de execițiu, contul de execuție reflectă toate operațiunile care se referă la bugetul local, chiar dacă ele se înfăptuiesc în perioada următoare datei încheierii bugetului. Prin urmare, pe o perioadă de timp, funcționează conturi duble: unul referitor la anul bugetar precedent și altul privind anul în curs. Acest sistem are atât avantaje cât și dezavantaje. Printre avantaje se menționează faptul că sunt evidențiate rezultatele efective ale bugetului pentru anul la care se referă. Dintre dezavantaje se specifică faptul funcționării a două conturi de evidențe ( unul pentru anul care a expirat, și altul pentru cel în curs).

În cadrul sistemului de gestiune, contul general anual de execuție bugetară cuprinde numai operațiunile care s-au realizat efectiv până la finele anului bugetar. În consecință, veniturile neîncasate și cheltuielile neefectuate, deși au fost autorizate de Parlament pe anul respectiv, vor fi evidențiate în contul de încheiere a execuției bugetare din anul următor.

Sistemul de gestiune este mai simplu, dar nu oferă o situație clară pentru analiza execuției bugetului fiecărui an, ca urmare a reportării în anul următor a operațiunilor neefectuate în anul expirat. De aici rezultă și anumite dificultăți în execrcitarea efectivă a controlului bugetar, care trebuie să urmărească anumite operațiuni în două conturi succesive.

Contul de încheiere a exercițiului bugetar este actul care prezintă veniturile și cheltuielile bugetului pentru anul expirat ca și rezultatul definitiv (excedent sau deficit) pentru aceea perioadă. Acest act se supune dezbaterii și aprobării Parlamentului, odată cu proiectul de buget pentru anul următor celui în curs.

Potrivit regelementărilor românești, execuția bugetară se încheie la 31 decembrie, aplicându-se „sistemul de gestiune” care presupune:

orice venit încasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonatată în cadrul prevederilor bugetare, dar neplătită până la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor. În acest context, creditele bugetare neutilizate pentru exercițiul curent își pierd valabilitatea;

disponibilitățile din mijloacele extrabugetare existente la 31 decembrie se vor repartiza pentru anul următor, dacă legea specială care le reglementeză nu prevede altfel;

eventualele excedente ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor fondurilor speciale, care au fost echilibrate în cursul anului prin transferuri consolidate de la bugetul de stat se vor regulariza cu bugetul statului în limita transferurilor acordate;

de asemenea, disponibilitățile fondurilor externe nerambursabile, sosite prin anumite programe precum și disponibilitățile din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene se repartizeză pentru anul următor.

Prin Trezoreria Statului are loc execuția de casă sistemului bugetar. Aceasta întocmește documentele de închidere a execițiului bugetar pentru componetele bugetului general consolidat. Deci întocmește contul de execuție anual pentru fiecare componentă a bugetului general consolidat. Aceste conturi se însușesc de către Guvern și se supun adoptării Parlamentului.

Înainte ca parlamentul să își exprime opinia în legătură cu aceste conturi, proiectele lor sunt înaintate Curții de Conturi, care procedează la analizarea datelor evidențiate în acestea, în special pe baza controalelor pe care le efectuează la majoritatea instituțiilor publice centrale și locale care realizează și folosesc fonduri publice. Verificarea efectuată de către Curtea de Conturi asupra conturilor generale privind execuția componentelor bugetului general consolidat are în vedere respectarea legalității, a opotunității și a necesității prevederilor lor, totodată, se verifică și dacă aceste cheltuieli s-au efectuat în condiții de efeiciență socială și economică. În fapt, cu prilejul verificării execuției bugetare, Curtea de Conturi urmărește calitatea gestionării banilor publici la nivelul fiecărei instituții publice, precum și pe ansamblul bugetelor.

Pe baza raportului Curții de Conturi cu privire la conturile generale de execuție a bugetelor și pe baza sintezei Guvernului cu privire la evoluția economică-financiară a economiei, cu luarea în considerare a opiniei comisiilor permanente parlamentare reunite, de buget-finanțe, conturile generale privind execuția bugetelor se supun dezbaterii Parlamentului, pentru a fi adoptate.

După adoptare conturile generale de execuție bugetară se ratifică de către Președintele țării și se publică în Monitorul Oficial.

4.2 Controlul organelor abilitare

privind execuția bugetară

Controlul asupra execuției bugetare reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei necesitate se întemeiază pe restricțiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe destinații și utilizarea resurselor bugetare, avându-se în vedere caracterul limitat al acestora. În acest context, se apreciază că, necesitatea contolului bugetar derivă atât din considerente de ordin politic cât și din considerente de ordin financiar.

Din punct de vedere politic, Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze încasarea integrală a veniturilor bugetare aprobate și să nu depășească cheltuielile bugetare stabilite, în condițiile înfăptuirii tuturor obiectivelor vizate. În fapt, Parlamentul urmărește ca Guvernul să execute corect veniturile și cheltuieilile bugetare, încadrându-se riguros în limitele autorizației parlamentare ce i-a fost acordată.

Considerentele financiare ale controlului bugetar vizează creșterea interesului Guvernului și a tuturor subiecților antrenați în procesul execuției bugetare pentru buna gestionare a fondurilor statului, prevenirea deturnărilor de fonduri și a delapilărilor, evitarea risipei și a fraudelor.

Ținând cont de principiul separației puterilor în stat, controlul execuției bugetului se exercită de o seamă de organe împuternicite, fiind de natură politică, jurisdicțională și administrativă.

Controlul politic se exercită de către Parlament, prin dezbaterea și aprobarea proiectelor de buget și a contului general anual de execuție a componentelor bugetului general consolidat.

Controlul de această natură se exercită și în cursul execuției bugetului aprobat, prin examinarea rapoartelor periodice pe care Guvernul este obligat să le prezinte în fața Parlamentului, prin controale efective realizate, în anumite situații, de comisiile permanente de specialitate ale Parlamentului sau de unele comisii special constituite, prin audierea membrilor Guvernului sau a oricăror alte persoane care administrează sau gestionează fonduri publice.

O altă formă a contolului parlamentar-legislativ este reprezentată de examinarea și adoptarea eventualelor legi rectificative, prin care autorizația parlamentară anuală este revizuită.

Controlul jurisdicțional se efectuează de către organisme specializate ale statului, în vederea stabilirii răspunderii juridice a subiecților implicați în procesul execuției bugetare, în cazul administrării și gestionării defectuoase a fondurilor publice puse la dispoziție. Acest tip de control este efectuat de către Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar și funcționează pe lângă Parlamentul României. Ea își exercită funcțiile în mod independent și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în celelalte legi ale țări. În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții de Conturi se exercită prin Camerele de Conturi județene.

Controalele Curții de Conturi se inițiază din oficiu și nu pot fi oprite decât de Parlament și numai în cazul depășirii competențelor stabilite prin lege.

Curtea de Conturi exercită funcțiunea de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

Curtea de Conturi controlează:

formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor locale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete;

constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale

formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;

constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către instituțiile publice și financiare;

situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome, societățile comerciale sau de către persoanele juridice în baza unui contract de concesionare sau închiriere;

utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor și transferurilor și a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităților administrativ-teritoriale.

Contolul exercitat de Curtea de Conturi poate fi preventiv și ulterior.

Contolul preventiv al Curții de Conturi se exercită prin organele proprii de control, la ordonatorii principali de credite ai bugetului, asupra:

efectuării unor plăți din fonduri publice

concesionări și inchirieri de bunuri publice

modificării situației inițiale a repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasificației bugetare a creditelor aprobate inclusiv prin virări de credite.

Contolul preventiv se exercită prin viză, motiv pentru care nici o operare din cele supuse contolului preventiv al Curții nu poate fi executată fără viza acesteia.

În cazul în care controlorul financiar consideră că operațiunea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea vizei de control preventiv, el semnalează acest lucru în scris ordonatorului principal de credite, făcând cunoscute motivele refuzului de viză.

Ordonatorul principal de credite are dreptul să insiste în efectuarea operațiunii, caz în care el înaintează Secței de contol preventiv actele a căror viză a fost refuzată, motivele refuzului și punctul său de vedere.

Curtea de Control informează lunar Parlamentul asupra operațiunilor refuzate la viza de contol preventiv și autorizate de Guvern, aducându-i la cunoștință motivele refuzului său.

Contolul uterior. Curtea de Conturi are ca principală atribuție verificarea contului anual de execuție a bugetelor locale precum și a celorlalte componente ale bugetului general consolidat și a datoriei publice a statului.

Prin verficarea conturilor Curtea de Conturi constată dacă:

conturile supuse controlului sunt exacte și conforme cu realitatea și dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenele și în condițiile stabilite de lege;

veniturile statului, unităților administrativ-teritoriale, asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din mijloace extrabugetare au fost legal stabilite și încasate la termenele prevăzute de lege;

cheltuielile au fost agngajate, lichidate, ordonanțate, plătite și înregistrate conform reglementărilor legale și în concordanță cu prevederile legii bugetare;

modificările aduse prevederilor inițiale ale bugetelor sunt autorizate și dacă s-au făcut în condițiile legii;

subvențiile și alocațiile pentru investiții s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale, în condițiile legii și s-au utilizat conform destinațiilor stabilite;

contractarea împrumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora și plata dobânzilor aferente s-au făcut în condițiile legii;

creanțele și obligațiile statului și ale unităților administrativ-teritoriale sunt îndreptățite sau garantate, iar activele sunt protejate potrivit legii;

unele cheltuieli bugetare au fost necesare și oportune.

Controlorii financiari desemnați să verifice conturile întocmesc rapoarte în care prezintă constatările și concluziile lor și formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situația conturilor.

Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente și informații necesare exercitării funcțiilor sale de control.

Finalitatea contolului jurisdicțional se referă la descărcarea de gestiune a administratorilor și a gestionarilor de fonduri publice, atunci când operațiunile și conturile lor au fost găsite în ordine. În caz contrar este angajată răspunderea juridică a acestora, iar sumele aflate în afara legalității sunt trecute în debitul persoanelor găsite vinovate, urmându-se procedura de protestare, soluționare și dacă este cazul, de executare silită.

Neajunsurile constatate în activitatea ordonatorilor principali de credite, sunt aduse la cunoștința Președintelui țării și a Parlamentului.

Controlul administrativ include atât controlul exercitat de organele de specilitate ale Ministerului Finanțelor, cât și contolul realizat în interiorul fiecărei instituții publice, sub forma contolului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de credite bugetare asupra modului cum aceste credite sunt consumate de către subordonați și a contolului intern.

Ca organ specializat al administrației centrale de stat, Ministerul Finanțelor Publice are atribuțiuni permanente de control asupra operațiunilor de execuție a bugetului, vizând atât încasarea veniturilor, cât și efectuarea cheltuielilor înscrise în bugetul public. De asemenea Ministerului Finanțelor Publice îi revin răspunderi importante în stabilirea și aplicarea măsurilor cu privire la asigurarea execuției echilibrate a bugetului. În acest sens, se urmărește modul de respectare a legilor care reglementează instituirea și perceperea veniturilor bugetare, a legii prin care a fost adoptat bugetul, precum și aspectele privind oportunitatea și efecacitatea cheltuielilor bugetare.

Celelalte organe ale administrației publice sunt obligate să exercite control preventiv și de gestiune asupra formării veniturilor proprii și a utilizării resurselor ce le-au fost puse la dispoziție prin deschiderea creditelor bugetare.

În acest sens un rol important îi revine dărilor de seamă contabile, pe care toți ordonatorii principali de credite sunt obigați să le întocmească și să le depună la Ministerul Finanțelor Publice, care stau la baza elaborării lucrărilor privind contul general anual de execuție a bugetului de stat.

4.3 Controlul efectuat prin intermediul

Trezoreriei Statului

Controlul exercitat de Trezoreria Statului asupra execuției bugetelor locale se asigură prin organele Trezoreriei Centrale, pe de o parte, și prin trezoreriile operative, care funcționează în cadrul Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și cea a Municipiului București, pe de altă parte.

Direcția Generală a Contabilității Publice și Unitatea de Management a Trezoreriei Statului, ca organe centrale, elaborează întreaga metodologie referitoare la procedeele și tehnicile specifice de lucru și la operațiunile care se derulează prin Trezoreria Statului. Organele centrale ale Trezoreriei Statului stabilesc metode și instrumente unitare de lucru, pentru prelucrarea și transmiterea informațiilor contabile către și/între toate unitățile operative ale Trezoreriei Statului.

În cazul bugetelor locale, Trezoreria Centrală verifică și aprobă deschiderile de credite pentru „transferurile către bugetele locale” și pentru „subvențiile” acordate de la bugetul de stat.

Controlul exercitat de trezoreriile teritoriale asupra efectuării cheltuielilor sectorului public au în vedere cheltuielile curente, dar mai ales pe cele din capital. De asemenea, în cadrul acestora, controlul este specilizat, în funcție de natura lor, pe cheltuieli de personal, materiale, transferuri etc. și detaliat apoi pe componentele acestora: medicamente, alimente, reparații, etc.

Indiferent însă de categoriile de cheltuieli inițiate de ordonatorii de credite, organele trezoreriilor operative urmăresc obiective și parametri general valabili, iar în unele cazuri și aspecte mai analitice, specifice anumitor categorii de cheltuieli.

Dintre obiectivele și condițiile comune, care trebuie îndeplinite și care se află în atenția organelor trezoreriilor operative, cu ocazia exercitării contolului financiar preventiv asupra inițiativei ordonatorilor de credite de a efectua plăți din resursele financiare ale bugetelor locale, cele mai importante sunt:

încadrarea plăților de casă în limita și nivelul creditelor bugetare deschise sau repartizate pe capitole și categorii de cheltuieli. Cu această ocazie, se verifică dacă soldul contului „credite deschise din bugetul local” analitic pe capitole și pe categorii de cheltuieli, comparat cu soldul contului „Cheltuieli efective” pe aceleași conturi, este acoperitor;

legalitatea plăți în cauză;

necesitatea și oportunitatea plăți: în această direcție, organele trezoreriilor operative verifică, pe baza documentelor și actelor justificative, măsura în care plățile în cauză sunt specifice funcționării instituției.

În cazul regiilor autonome locale sau al societăților comerciale care sunt îndreptățite să beneficieze de la bugetele locale de subvenții pentru dezvoltări, pentru asigurarea protecției sociale sau de diferențe de preț pentru unele servicii publice, compartimentul de verificare și decontarea cheltuielilor controlează calculele privind sumele solicitate, precum și existența vizelor legale de pe deconturile justificative.

Contolul exercitat de trezoreriile operative asupra efectuării cheltuielilor derulate prin bugetele locale, prin fondurile speciale și prin mijloacele extrabugetare are în vedere:

verificarea încadrării plăților, înregistrate în conturile ordonatorilor de credite din bugetul local al unei localițăți, în totalul veniturilor bugetului local (venituri proprii + sume și cote defalcate + transferurile din bugetul de stat, pentru acțiuni cu destinație specială);

încadrarea plăților în nivelul creditelor bugetare deschise și repartizate prin Direcțiile generale al finanțelor publice județene și Municipiul București.

Ordonatorii de credite finanțați de la bugetele locale pot gestiona și fonduri speciale, în privința cărora organele trezoreriilor operative urmăresc doar existența lichidităților în cont și existența prevederilor în bugetul respectiv.

De asemenea, în conformitate cu prevederile legale, unele instituții publice pot folosi veniturile realizate din activitatea proprie pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și funcționare. În această situație se găsesc unele instituții din domeniul culturii, artei, învățământului, științei etc., care au dreptul prin lege să-și sporească gradul de autofinanțare a activităților pe care la desfășoară.

În cazul acestor instituții, controlul pe care îl exercită organele trezoreriei asupra inițiativei de plăți se rezumă la verificarea existenței disponibilităților, precum și a respectării dispozițiilor legale referitoare la destinația acestor venituri.

Organizarea practică a operațiunilor de încasări și plăți în cadrul Trezoreriilor Publice diferă destul de mult de la o țară la alta. În Franța, spre exemplu, operațiunile de trezorerie sunt efectuate prin contabili publici, numiți prin decret contrasemnat de către ministrul bugetului și, în anumite cazuri, de miniștrii din domeniul respectiv de activitate, iar în altele, operațiunile de plăți se efectuează prin instituții financiare specifice statului, iar cele de încasări prin bănci comerciale cu care statul are încheiate convenții speciale. Indiferent de sistemul adoptat, însă, constituirea și utilizarea resurselor publice trebuie să se realizeze în mod unitar, printr-un control strict al organelor de specialitate ale statului.

CAPITOLUL 5

FUNCȚIUNEA CONTURILOR DE VENITURI

ȘI CHELTUIELI ALE BUGETULUI LOCAL

PRIN CONTABILITATEA TREZORERIEI STATULUI

5.1 Veniturile bugetului local

Contul 21 „Venituri curente ale bugetului local” evidențiază veniturile bugetelor locale, analitic pe fiecare consiliu local în parte, pe baza codurilor fiscale pe care le are fiecare dintre acestea. În cadrul acestora, contabilitatea analitică a veniturilor se conduce pe subdiviziunile clasificației bugetare (capitole și subcapitole) și în continuare și pe plătitori, potivit codului fiscal unic al acestora.

Contul 21 este dezvoltat analitic în funcție de codificarea clasificației bugetare, care arată sursa de provieniență, și pe fiecare consiliu local, județean, pe baza codurilor fiscale ale acestora.

Contul 21 este un cont de pasiv și:

se creditează prin debitul conturilor:

% = 21

„Venituri curente ale bugetului local”

(analitic pentru fiecare subcapitol și

consiliu județean local, sector al mun.

București și mun. București în funcție

de codul fiscal)

10

„Casa”

cu încasările în numerar în contul veniturilor curente ale bugetului local, depuse direct la caseriile trezoreriilor operative de către contibuabili reprezentând impozite, taxe și alte obligații către acest buget;

20.07.01.01

20.07.01.02

20.07.01.03

20.13.01.04

20.13.01.05

“Veniturile bugetului de stat”

cu încasările din cote defalcate și sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, subvenționarea energiei termice, finanțarea învățământului preuniversitar de stat, creșe, centre județene de consultanță agricolă etc.

23

“Cheltuielile bugetului de stat”

24

“Cheltuieli curente ale bugetului local

25

“Cheltuielile bugetului asigurărilor

sociale de stat

cu eventualele taxe și alte vărsăminte pe care le datorează bugetele locale, instituțiilor publice, finanțate prin bugetele menționate;

34.24

„Disponibil din cotele defalcate din

impozitul pe venit pentru echilibrarea

bugetelor locale”

La trezoreriile oprerative, pentru consiliile locale care au conturile deschise la aceași unitate a trezoreriei la care are deschis contul și consiliul județean, cu sumele alocate de către consiliile județene pe seama consiliilor locale, în vederea echilibării bugetelor locale.

50

„Disponibilități și depozite”

(analitice pe categorii de depozite, instituții

publice și corespondenți ai trezoreriei în

cauză)

pe baza ordinelor de plată (O.P.H.T.) emise de instituțiile publice și corespondenții trezoreriei, respectând plățile de impozite și alte taxe către bugetul local (care au deschise conturi la aceeași trezorerie)

60

„Cont curent al Trezoreriei Statului la

Banca Națională a României

la trezoreriile sectoarelor municipiului București și Direcția Trezoreriei și Contabilitate Publică a Municipiului București, cu încasările de sume prin contul curent al Trezoreriei Statului deschis la BNR, reprezentând impozite și taxe locale;

61

„Cont corespondent al Trezoreriei”

la trezoreriile operative din județe, cu încasările efectuate în contul bugetelor locale prin contul 60 „ Cont curent al Trezoreriei Statului la Banca Națională a României” pe baza extrasului de cont și a documentelor anexate; la trezoreriile județene, înregistrarea contabilă premergătoare acesteia este 60=61;

la trezoreriile operative, cu sumele defalcate de către consiliile județene pe seama consiliilor locale în vederea echilibrării bugetelor locale atunci când consiliul județean are cont deschis la o altă trezorerie operativă decât cea la care își are deschis contul consiliul local care primește sumele. La trezoreia operativă unde își are contul consiliul județean care transmite aceste sume, articolul contabil care se efectuează este 34.24 = 61, iar la trezoreria județeană 61=61;

cu cotele defalcate din impozitul pe venit pe seama consiliilor județene, transferate de către trezoreriile operative, altele decât trezoreria operativă la care își are deschis contul de venituri consiliul județean; în contabilitatea trezoreriei operative care transmite cotele defalcate din veniturile bugetului de stat se efectuează articolul contabil 20=61, iar la Direcția trezoreriei și contabilitate publică județeană 61=61.

se debitează prin creditul următoarelor conturi:

21 = %

„Venituri curente ale bugetului local”

10

„Casa”

la trezoreriile operative municipale, orășenești, comunale, ale sectoarelor municipiului București și municipiul București cu restituirile în numerar pentru contribuabili, pe baza aprobărilor organelor fiscale ca și venituri vărsate în plus sau necuvenite bugetului local.

21.33.02, 21.34.02.01; = 20.07.01.01; 20.07.01.02

21.34.02.02; 21.34.02.03 20.07.01.03; 20.13.01.03

“ Cote sau sume defalcate din „Cote sau sume defalcate din

TVA sau impozitul pe venit TVA sau impozitul pe venit

pentru echilibrarea pentru echilibrarea

bugetelor locale” bugetelor locale”

în situațiile în care consiliile locale au beneficiat de cote defalcate sau sume defalcate mai mari decât cele cuvenite, acestea se restituie. Înregistrarea este valabilă dacă totul se petrece la aceeași trezorerie operativă. În caz contrar, intervine contul 61 „Cont corespondent al Trezoreriei Statului”

50

„Disponibilități și depozite”

( analitic pe felul disponibilului și pe

instituția publică sau corespondentul

trezoreriei în cauză)

cu restituirile de sume încasate în plus sau necuvenite bugetului local, atunci când instituțiile publice sau corespondenții Trezoreriei Statului își au conturile deschise la aceeși unitate a trezoreriei operativă;

61

„Cont corespondent al Trezoreriei”

la trezoreriile operative municipale, orășenești și comunale, cu restituirile de venituri din bugetul local, prin decontări fără numerar contibuabililor care își au conturile deschise la băncile comerciale, ca încasări efectuate în plus sau necuvenite bugetului local, pe baza aprobării organelor fiscale; la trezoreriile județene, înregistrările contabile, ca urmare a acestor restituiri, sunt: 61=62, 62=60

82.98.02.01

„Excedent al bugetului local”

la sfârșitul anului, închiderea contului de venituri curente ale bugetului local, cu soldul lor creditor, atunci când veniturile curente sau mai mari decât soldul debitor al cheltuielilor curente ale bugetului local (contul 24).

5.2 Cheltuielile bugetului local

Contul 24 „Cheltuieli curente ale bugetului local” ține evidența plăților de casă ale instituțiilor publice finanțate din bugetul local. Analitic, acest cont este dezvoltat pe subdiviziunile clasificației funcționale a bugetelor locale și autoritățile publice în cauză, consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale, instituții subordonate, în funcție de codul fiscal al fiecăreia.

Contul 24 este un cont de activ și:

se debitează prin creditul următoarelor conturi:

24 %

“Cheltuieli curente ale bugetului local” =

(analitic clasificația bugetară în cauză – consiliul

local, instituții subordonate)

10

„Casa”

cu numerarul ridicat de către autoritățile publice locale sau decătre instituțiile publice subordonate din contul lor de cheltuieli deschis la trezoreria operativă pentru a efectua, prin casieria proprie, plăți de salarii, aprovizionări curente în cadrul plafoanelor de casă, avansuri spre decontare etc.

20

„Veniturile bugetului de stat”

cu impozitul pe salariu reținut de către instituțiile publice locale de la salariații proprii, precum și a altor obligații pe care le pot avea către bugetul de stat.

22

„Veniturile bugetului asigurărilor

sociale de stat”

cu contribuția de asigurări sociale datorate de instituțiile publice locale în calitate de angajator (24,5%), cea pentru accidente în muncă și boli profesionale (0,5%) cât și a celei datorată de angajați (9,5%) reținută pe statele de plată.

30

„Fonduri afectație specială”

(analiticul corespunzător, 04 pentru șomaj și

15 pentru asigurările sociale de stat)

cu contibuțiile pentru asigurările sociale de sănătate datorate de angajator și de către angajați (7% + 6,5%) și cele pentru șomaj datorate de către instituția publică și de către salariat (3,5% + 1%).

50

„Disponibilități și depozite”

( analitic pe feluri de disponibilități și instiuții

publice sau corespondenții în cauză)

cu plățile de casă dispuse de ordonatorii de credite finanțați din bugetele locale pentru plata de facturi reprezentând aprovizionări de bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii efectuate de instituțiile publice sau alți corespondenți ai trezoreriei care funcționează pe baza disponibilităților evidențiate prin contul sintetic 50, când totul se petrece la aceeași trezorerie operativă;

61

„Cont corespondent al trezoreriei”

la trezoreriile operative din județe, cu plățile de casă dispuse de ordonatori de credite finanțați din bugetele locale pentru plata facturilor către furnizori și alți creditori, care au conturi deschis la băncile comerciale, reprezentând contravaloarea aprovizionărilor de bunuri, executărilor de lucrări sau prestărilor de servicii. La Direcția trezoreriei și contabilitate publică județeană, înregistrările prilejuite de această operațiune sunt: 61=62, 62=60.

62

„Decontări cu Banca Națională

a României din operațiuni inițiate”

la trezoreriile sectoarelor municipiului București și Direcția Trezoreriei și Contabilitate Publică a Municipiului București, pentru plățile dispuse de ordonatorii de credite finanțați din bugetul local, reprezentând aprovizionări de bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii. La plata efectivă a sumelor se mai efectuează înregistrarea 62=60.

se creditează prin debitul următoarelor conturi:

% = 24

„Cheltuieli curente ale bugetului local”

10

„Casa”

cu numerarul depus la trezorerie în contul deschis pe numele instituției în cauză, reprezentând excedent de numerar peste plafonul de casă al instituției. Operațiunea în cauză duce la reconstruirea plăților de casă prin diminuarea lor în mod corespunzător, majorându-se cu aceste depuneri limita de finanțare a instituției publice respective.

50

„Disponibilități și depozite”

(analitic pe instituții publice sau

corespondenții trezoreriei)

cu sumele recuperate de la instituțiile publice sau alți corespondenți ai trezoreriei care dispun de disponibilități finanțați prin contul 50, reprezentând plăți eronate efectuate de către aceștia în plus, pentru livrări de bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii din contul de cheltuieli curente ale bugetului local (când operațiunile inițiale au avut loc din finanțarea anului curent).

60

„Cont curent al trezoreriei Statului

la Banca Națională a României”

la trezoreriile sectoarelor municipiului București și Direcția Trezoreriei și Contabilitate Publică a Municipiului București, cu sumele recuperate din contul curent al trezoreriei la BNR, reprezentând plăți efectuate eronat de către ordonatorii de credite din contul de cheltuieli curente ale bugetului local pentru bunuri procurate din finanțarea anului curent;

contravaloarea unor bunuri vândute de către ordonatorii de credite care nu le mai sunt necesare acestora și care au fost procurate din finanțarea anului curent.

61

„Cont corespondent al trezoreriei”

la trezoreriile operative din județe cu sumele recuperate prin contul curent al trezoreriei județene deschise la BNR de la furnizori, diverși debitori, reprezentând restituiri de sume pentru plăți eronate efectuate, diferențe de preț, minusuri la recepția materialelor sosite etc.,toate aceste operațiuni fiind rezultate din finanțarea anului curent;

contravaloarea diverselor facturi, reprezentând livrări de bunuri vândute care nu mai sunt necesare instituției, procurate din finanțarea anului în care au fost vândute.

82.98.02.01

„Excedent al bugetului local”

la sfârșitul anului, cu soldul debitor al contului 24 după ce în prealabil au fost efectuate rectificările legale ale contului pentru determinarea plăților nete de casă și când veniturile curente ale bugetului local sunt mai mari decât cheltuielile curente ale bugetului local.

82.99.02.02

„Deficit acoperit din fondul de rulment”

la sfârșitul anului, cu soldul debitor al contului cheltuieli curente ale bugetului local, când veniturile curente ale bugetului local sunt inferioare cheltuielilor curente ale bugetului local.

CAPITOLUL 6

MONOGRAFIE PRIVIND ÎNREGISTRAREA

PRIN TREZORERIA STATULUI A PRINCIPALELOR FLUXURI FINANCIARE ALE BUGETELE LOCALE

6.1. Fluxuri financiare derulate prin conturile

din clasa I „Mijloace bănești și alte valori”

A) Înregistrări contabile pentru operațiuni efectuate prin contul 10”Casa”

1. Depuneri de numerar la caseria Trezoreriei Statului, reprezentând venituri pentru bugetul local:

„Casa” 10 = 21 „Veniturile bugetului local”

2. La trezoreriile sectoarelor Municipiului București și la Direcția Trezoreriei și Contabilitate Publică a Municipiului București cu numerarul ridicat de la BNR, pentru completarea plafonului de casă:

„Casa” 10 = 60 „Cont curent al Trezoreriei Statului la BNR”

3. La trezoreriile operative din municipii, orașe și comune, cu numerarul ridicat de la BNR sau de la alte trezorerii operative din județ, pentru completarea plafonului de casă:

„Casa” 10 = 61 „Cont corespondent al Trezoreriei”

4. Restituiriile de venituri încasate în plus contibuabililor sau corespondenților Trezoreriei Statului din vărsăminte efectuate la bugetul local:

„Venirurile bugetului local” 21 = 10 „Casa”

5. Eliberări de numerar către instituțiile publice sau corespondenții Trezoreriei Statului pentru plăți de salarii, procurări de bunuri, plăți pentru servicii sau lucrări executate, în funcție de bugetul prin care acestea sunt finanțate de la bugetul local:

„Cheltuielile bugetului local” 24 = 10 „Casa”

7. La trezoreriile operative ale municipiilor, orașelor și comunelor cu depunerile de numerar de la BNR sau alte trezorerii operative din același județ reprezentând depășiri ale plafonului de casă în trezorerie:

„Cont corespondent al trezoreriei” 61 = 10 „Casa”

Pentru aceeași operațiune la trezoreria județeană se efectuează:

60 = 61

„Cont curent al Trezoreriei Statului „Cont corespondent al trezoreriei”

la BNR”

B) Înregistrări contabile pentru operațiuni financiare efectuate prin contul 12 „Disponibil al trezoreriei la bancă pentru efectuarea de plăți în numerar”

Efectuarea de plăți în numerar pentru instituțiile publice arondate la o trezorerie operativă care nu efectua plăți în numerar prin caseria proprie, finanțată de la bugetul local:

24 = 12

„Cheltuielile bugetului local” „Disponibil al trezoreriei la bancă

pentru efectuarea de plăți

în numerar”

C) Operațiuni financiare efectuate prin contul 13 “Casa tranzitorie”

Încasarea veniturilor bugetare prin unitățile de trezorerie și contabilitate publică care nu funcționează cu casierie tezaur, în perioada ultimelor zile ale anului, perioadă în care nu funcționează nici casieriile băncilor comerciale, pentru veniturile bugetului local:

“Casa tranzitorie” 13 = 21 “Veniturile bugetului local”

6.2. Fluxuri financiare determinate de constituirea fondurilor publice prin operațiuni fără numerar

și cu numerar

1.Constituirea de resurse publice prin virament din impozite, taxe și alte contribuții obligatorii de către agenții economici și alți corespondenți ai trezoreriei care au conturi de disponibilități deschise la Trezoreria Statului pentru bugetul local:

50.69 = 21

„ Disponibil al agenților economici” „Veniturile bugetului local”

(și alte analitice pentru instituțiile publice)

2. Încasări de impozite, taxe și alte contribuții obligatorii de la agenții economici și alți contibuabili care își au deschise conturi la băncile comerciale

– înregistrarea sumelor încasate în contul curent al Direcției trezorerie și contabilitate publică județene deschis la BNR:

60 = 61

„Cont curent al Trezoreriei Statului „Cont corespondent al

la BNR” trezoreriei”

– pentru aceeași operațiune, la trezoreriile operative municipale, orășenești sau comunale, pentru bugetul local:

„Cont corespondent al trezoreriei” 61 = 21 „Veniturile bugetului local”

– pentru aceeași operațiune, la trezoreriile sectoarelor municipiului București și Direcția Trezoreriei și Contabilitate Publică a Municipiului București, pentru bugetul local:

60 = 21

“Cont curent al Trezoreriei Statului “Veniturile bugetului local”

la BNR”

3. Plăți de impozite, taxe, contribuții obligatoriii și alte vărsăminte de către instituțiile publice și alți corespondenți ai Trezoreriei Statului care au conturi deschise la aceeași unitate de trezorerie la care sunt deschise și conturile bugetelor beneficiare

– plata de taxe locale la bugetul local

„ Cheltuielile bugetului local” 24=21 „Veniturile bugetului local”

-plata de contribuții obligatorii pentru constituirea fondurilor speciale (sănătate, șomaj)

“Cheltuielile bugetului local” 24 = %

30.04 “Disponibil din fondul pentru

plata ajutorului de șomaj”

30.15 “Disponibil al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate”

4. Constituirea mijloacelor de echilibrare la dispoziția consiliilor județene din cote defalcate din impozitul pe venit

– în situația în care la aceeași trezorerie sunt deschise conturile atât pentru Consiliul județean cât și pentru bugetul statului, are loc înregistrarea:

20.07.01.01 = 30.24

„Veniturile bugetului „Disponibil din cote defalcate din

de stat” impozitul pe venit pentru echilibrarea

bugetului local”

– la trezoreria județeană unde își are deschis contul consiliul județean pe seama căruia s-au constituit aceste resurse, are loc înregistrarea:

61 = 30.24

„Cont corespondent al trezoreriei” „Disponibil din cote defalcate

din impozitul pe venit pentru

echilibrarea bugetului local”

5. Pe baza hotărârii consiliilor județene și a Consiliului General al Municipiului București are loc redistribuirea mijloacelor de echilibrare consiliilor locale

– la trezoreriile la care au conturile deschise atât consiliile județene care virează mijloacele de echilibrare, cât și consiliile locale cărora li s-au acordat sume pentru echilibrarea bugetului prin ordine de plată emise de consiliile județene, are loc înregistrarea:

30.24 = 21.34.02.01

„Disponibilul din cote defalcate „Veniturile bugetului local”

din impozitul pe venit pentru

echilibrarea bugetului local”

– când conturile consiliilor locale sunt deschise la alte trezorerii decât trezoreria la care își are deschis contul consiliul județean, are loc înregistrarea:

30.24 = 61

„Disponibilul din cote defalcate „Cont corespondent

din impozitul pe venit pentru al trezoreriei”

echilibrarea bugetului local”

– la Direcția trezorerie și contabilitate publică județeană, pentru aceeași operațiune are loc înregistrarea:

61 = 61

„Cont corespondent al trezoreriei” „Cont corespondent al trezoreriei”

– la trezoreriile operative la care au conturile deschise consiliile locale cărora li s-au virat mijloacele de echilibrare, are loc înregistrarea:

61 = 21.34.02.01

„Cont corespondent al trezoreriei” „Veniturile bugetului local”

6. Pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului București repartizarea mjiloacelor de echilibrare pentru consiliile locale ale sectoarelor municipiului București se efectuează prin ordin de plată pentru Trezoreria Statului emis de Consiliul General al Municipiului București, operațiune care prilejuiește următoarele înregistrări:

– la Direcția Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București la depunerea documentelor de plată la BNR

30.24 = 62

„Disponibil din cote defalcate din „Decontări cu BNR din

impozitul pe venit pentru operațiuni inițiale”

echilibrarea bugetului local”

– la Direcția Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, la virarea efectivă din cont

62 = 60

„Decontări cu BNR din „Cont curent al Trezoreriei Statului

operațiuni inițiale” la BNR”

– la trezoreriile sectoarelor municipiului București care primesc mijloace de echilibrare pentru consiliul local al sectorului

60 = 21.34.02.01

„ Cont curent al Trezoreriei „Veniturile bugetului local”

Statului la BNR”

7. Repartizarea mijloacelor de echilibrare pentru consiliile locale din cote defalcate din impozitul pe venit se efectuează cu notă contabilă de către personalul trezoreriilor operative periodic, operațiune care determină înregistrarea:

20.07.01.01 = 21.34.02.01

“Veniturile bugetului de stat” “Veniturile bugetului local

6.3. Înregistrări contabile determinate de operațiuni financiare privitoare la închiderea conturilor

1. Stabilirea rezultatului execuției curente a bugetului local în situația în care veniturile curente sunt mai mari decât cheltuielile curente (Excedent)

– închiderea conturilor de venituri curente ale bugetului local

„Veniturile bugetului local” 21 = 82.98.02.01 „Excedent”

– închiderea conturilor de cheltuieli curente ale bugetului local

“ Excedent” 82.98.02.01 = 24 “Cheltuielile bugetului local”

– în situația în care consiliul local are de rambursat împrumuturi restante, pe baza excedentului înregistrat, are loc rambursarea acestuia prin emiterea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului, operațiune care la trezoreriile operative municipale, orășenești și comunale prilejuiește înregistrarea:

„ Excedent” 82.98.02.01 = 61 „Cont corespondent al trezoreriei”

– cu soldul creditor al contului 82.98.02.01”Excedent” rămas se majorează fondul de rulment prin înregistrarea:

“Excedent al bugetului local” 82.98.02.01 = 84.98.02.04 “Fond de rulment”

2. Stabilirea rezultatului execuției curente a bugetelor locale în situația în care veniturile curente sunt mai mici decât cheltuielile curente (Deficit)

– închiderea conturilor de venituri curente ale bugetului local

“Veniturile bugetului local” 21 = 82.99.02.02 “Deficit”

– închiderea conturilor de cheltuieli curente ale bugetului local

„Deficit” 82.99.02.02 = 24 “Cheltuielile bugetului local”

– diminuarea soldului deficitului bugetar pe seama:

disponibilului din fondul de rulment destinat finanțării unor investiții sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale pe bază de ordin de plată pentru Trezoreria Statului, prin înregistrarea:

„Fond de rulment” 84.98.02.19 = 82.99.02.02 „Deficit”

disponibilul din fondul de rulment destinat acoperirii golului temporar de casă în baza unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului prin înregistrarea:

„Fond de rulment” 84.98.02.17 = 82.99.02.02 „Deficit”

– diferența de deficit neacoperit se soluționează pe seama fondului de rulment prin ordin de plată pentru Trezoreria Statului, prin înregistrarea:

„Fond de rulment” 84.98.02.04 = 82.99.02.02 „ Deficit”

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Prezenta lucrare intitulată “Particularități privind bugetele locale” este structurată pe șase capitole, cu o importantă pondere teoretică evidențiată în primele cinci părți ale lucrării, iar capitolul șase prezintă partea practică privind principalele fluxuri financiare determinate de bugetele locale.

În această lucrare am dezbătut un subiect de actualitate privind modul de elaborare, aprobare și execuția bugetelor locale, precum și modul de raportare a execuției bugetelor.

În prima parte a lucrării am considerat necesar prezentarea evoluției în timp a bugetului, a conceptului precum și structurarea bugetelor locale.

Bugetele locale sunt principalele instrumente financiare prin intermediul cărora se constituie și se utilizează resursele financiare publice de interes local. Structura bugetelor locale are în vedere organizarea, din punct de vedere administrativ-teritorial, al localităților țării în comune, orașe, municipii și sectoarele municipiului București.

În a doua secțiune a primului capitol am prezentat constituirea veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale, ținând cont de structura acestora.

Al doilea capitolul al lucrării prezintă elaborarea și aprobarea bugetelor locale. Ca subcapitol am prezentat principii și reguli cre stau la baza funcționării bugetelor. Bugetele locale nu pot funcționa decât echilibrat, cu venituri mai mari decât cheltuielile, sau în cel mai rău caz egale. Ele nu se pot solda cu deficite, iar dacă se înregistrează totuși acestea se acoperă din disponibilitățile fondului de rulment.

Elaborarea bugetelor locale trebuie să se încadreze în calendarul general al bugetului de stat. Elaborarea proiectelor bugetelor locale se face pe baza proiectelor bugetelor proprii ale administraților publice locale și ale instituțiilor și serviciilor publice din subordinea lor.

Bugetele locale se dezbat și se aprobă în consiliile locale alese care au competența de a stabili și modifica impozitele și taxele locale în limitele prevăzute de lege. În stabilirea impozitele și taxelelor trebuie să se țină seama de veniturile populației, pentru a nu se stabili cote prea ridicate, pentru a nu fi imposibilă plata acestora de către populația cu venituri mai mici.

Capitolul al treilea prezintă execuția bugetelor locale. Competența și răspunderea execuției revine birourilor executive ale consiliilor locale, primarilor, președinților consiliului județean, primarului general al Municipiului București.

Execuția bugetului presupune încasarea veniturilor, efectuarea de plăți din buget și mobilizarea resurselor financiare pentru finanțarea deficitului.

Trezoreria Statului are un rol important în execuția bugetului. Prin Trezoreia Statului are loc derularea fluxurilor financiare determinate de bugetele locale.

Capitolul patru prezintă raportarea modului de execuție a bugetelor locale. Încheierea execuției este etapa următoare încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor. Această etapă privește întocmirea documentelor de încheiere. Operațiunea se reflectă în contul de execuție bugetară. Contul este actul care prezintă veniturile și cheltuielile bugetului pentru anul expirat ca și rezultatul definitiv (excedent sau deficit) pentru aceea perioadă.

Tot în acest capitol este prezentat contolul organelor abilitate asupra execuției bugetare.Ținând cont de principiul separației puterii în stat, controlul se execrcită de organele împuternicite fiind de natură politică, jurisdicțională și administrativă. Contolul politic se exercită de către Parlament, contolul jurisdicțional de către Curtea de Conturi, iar contolul administrativ de către Ministerul Finanțelor Publice.

Capitolul cinci prezintă funcțiunea conturilor de venituri și cheltuieli ale bugetului local prin contabilitatea Trezoreriei Statului.

Partea practică, prezentată în capitolul sașe, prezintă principalele fluxuri financiare ale bugetelor locale derulate prin Trezoreria Statului.

Trezoreria Statului, prin funcțiile și atribuțiile sale, are un rol însemnat atât în înregistrarea fluxurilor financiare determinate de bugetele locale cât și în controlarea în permanență a conturilor de încasări și plăți la bugetele locale.

Bibliografie

1. Anghelache Gabriela, Belean Pavel – “Finanțele publice ale României”, Editura Economică, București 2005.

2. Belean Pavel, Anghelache Gabriela – „Trezoreria Statului.Organizarea, funcționarea și sistemul contabil”, Editura Economică, București 2004.

3. Matei Gheorghe – „Finanțe generale”, Editura Mondo E.C., Craiova 1994.

4. Rațiu Toni – „Cartea contabilului autodidact”, Editura Gestiunea, București 1995.

5. Talpoș Ioan – „Finanțele României”, vol. 1, Editura Sedona, Timișoara 1995.

6. Văcărel Iulian, Florian Bercea, Gabriela Anghelache, Maria Bodnar, Theodor Stolojan, Tatiana Moșteanu – „Finanțe Publice”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1994

***Legea finanțelor publice locale nr. 189 cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 404/22.10.1998.

*** Legea finanțelor publice nr. 10/29.01.1991.

***Legea finanțelor publice nr. 500, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 597/13.08.2002.

***Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.631, publicată în Monitorul Oficial al României nr.863/29.11.2002.

***Legea 69/26.11.1991, Legea administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 79/18.04.1996