Consideratii Privind Analiza Pozitiei Financiare Si Performantelor LA S.c

CONSIDERAȚII PRIVIND ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE SI PERFORMANȚELOR LA S.C. OIL TERMINAL S.A.

Cap.1 Structura situațiilor financiare ale întreprinderii conform OMF 1752/2005 și a prevederilor standardului IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare “

1.1 Considerații generale privind situațiile financiare anuale

Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară a poziției si performanțelor financiare ale unei întreprinderi. Obictivul situațiilor financiare este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța si fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă de asemenea rezultatele gestionării de către conducerea întreprinderii a resurselor încredințate. Potrivit legii, situațiile financiare se întocmesc obligatoriu anual precum si in situatia fuziunii sau încetarii potrivit legii, a activitatii unitații patrimoniale.

Norma contabilă internatională IAS 1 “ Prezentarea situațiilor financiare “ precizează că un set complet al situațiilor financiare include urmatoarele componente:

bilanțul ;

contul de profit si pierdere ;

o situație ce arată:

fie toate schimbarile ce au afectat capitalurile proprii;

fie alte schimbări in capitaluri decât cele ce provin din tranzacțiile de capital cu propritarii si distribuirile in favoarea acestora;

situația fluxurilor de trezorerie / numerar :

politicile contabile si notele explicative;

Administratorii trebuie să se asigure că situațiile financiare furnizează informații care să fie:

relevante pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor; și

credibile in sensul că:

reprezintă fidel rezultatele si poziția financiară a întreprinderii;

reflectă substanta economică a evenimentelor si tranzacțiilor si nu doar forma lor juridică;

sunt neutre adică nepărtinitoare;

sunt prudente; și

sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Prezentarea fidelă si conformitatea cu standaredele intrenaționale de raportare financiară

Situațiile financiare trebuie sa prezinte fidel pozitia financiară, performanța financiară si fluxurile de numerar ale unei întreprinderi. Prezentarea fidelă cere reprezentarea corectă a efectelor tranzacțiilor si altor evenimente si condiții în concordanță cu definițiile si cu criteriile de recunoastere a activelor, datoriilor si cheltuielior stabilite in Cadrul General. Aplicarea IFRS, cu informatii suplimentare prezentate atunci cănd este necesar, are ca rezultat situații financiare care realizează o prezentare fidelă.

O întreprindere ale carei situații financiare sunt conforme cu IFRS trebuie sa evidentieze acest fapt explicit si fără rezerve in notele la situațiile financiare. Situațiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu IFRS, decăt dacă satisfac toate cerintele din IFRS.

Tratamentele contabile neadecvate nu pot fi rectificate nici prin evidentierea politicilor contabile utilizate, nici prin note sau material explicativ. În cazurile în care conducerea ajunge la concluzia ca respectarea unei cerinte dintr-un Standard sau dintr-o Interpretare ar induce în eroare si astfel nu s-ar respecta obiectivul situațiilor prezentat în Cadrul General, este necesară o abatere de la acea cerintă pentru obtinerea unei prezentari fidele. În acest caz intreprinderea va prezenta:

(a) concluzia conducerii ca situațiile financiare prezinta fidel pozitia financiară, performanta financiară, si fluxurile de trezorerie ale întreprinderii;

(b) conformitatea, sub toate aspectele semnificative , cu IFRS, cu excepția abaterii de la un Standard pentru realizarea unei prezentări fidele;

(c ) Standardul sau Interpretarea de la care s-a abătut întreprinderea, natura abaterii, inclusiv tratamentul cerut de Standard sau Interpretare, motivul pentru care tratamentul ar induce în eroare în circumstantele respective si tratamentul adoptat ; și

(d) impactul financiar al abaterii asupra fiecarui element din situațiile financiare care ar fi fost raportate in concordantă cu cerinta pentru fiecare perioadă prezentată.

Atunci cand o întreprindere nu a aplicat o cerintă a unui Standard sau Interpretare într-o perioadă anterioară, iar aceasta abatere afecteaza sumele recunoscute in situațiile financiare in perioada curentă, aceasta trebuie sa prezinte elementele detaliate mai sus.

Continuitatea activității

La întocmirea situațiilor financiare, conducerea trebuie sa evalueze capacitatea întreprinderii de a-și continua activitatea. Situațiile financiare trebuie întocmite pe baza continuitătii activității, cu exceptia cazului in care conducerea fie intentionează, fie nu are altă alternativă decat sa lichideze întreprinderea sau să înceteze activitatea. Atunci cănd la efectuarea evaluării, conducerea are cunostinta de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiții care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacitații întreprinderii de a-și continua activitatea, incertitudinile respective trebuie evidentiate. Atunci cănd situatiile financiare nu sunt pregatite pe baza continuității activitații, acest fapt trebuie evidențiat împreuna cu baza de întocmire a situațiilor financiare si motivul pentru care întreprinderea nu își va mai putea continua activitatea.

Contabilitatea de angajamente

Întreprinderea trebuie să-și întocmeasca situațiile financiare folosind contabilitatea de angajamente, cu excepția informțtiilor privind fluxurile de numerar.

Consevența prezentării

Modul de prezentare si clasificare a elementelor in situațiile financiare trebuie mentinut de la o perioadă la alta cu exceptia cazului cănd:

– în urma unei schimbări semnificative în natura activității întreprinderii sau unei revizuiri a situațiilor financiare este evident că un alt mod de prezentare sau clasificare ar fi mai potrivit avand in vedere criteriile de selectie si aplicare a politicilor contabile prezentat in IAS 8 “ Politici contabile, modificări în estimarile contabile si erori;

– o schimbare a prezentării este cerută de un Standard sau de o Interpretare.

Prag de semnificație și agregare

Fiecare clasă semnificativă de elemente similare trebuie prezentată separat în situațiile financiare. Elementele ce nu sunt similare ca natură sau funcție trebuie prezentate separat, în afara cazului in care acestea nu sunt semnificative.

Compensare

Activele si datoriile si veniturile si cheltuielile nu trebuie compensate, cu exceptia cazului în care compensarea este cerută sau permisă de un Standard sau de o Interpretare.

Informații comparative

Pentru toate informatiile numerice incluse in situațiile financiare trebuie prezentate informatii comparative aferente perioadei precedente, în afara cazului în care un Standard sau o Interpretare permit sau cer altfel. Informatiile comparative trebuie incluse in informatiile narative si descriptive atunci cănd acest lucru este relevant pentru întelegerea situațiilor financiare ale perioadei curente.

Atunci cănd prezentarea sau clasificarea elementelor în situațiile financiare se modifică, sumele comparative trebuie reclasificate, cu exceptia cazului ăn care reclasificarea este impracticabilă. Atunci cand informatiile comparative sunt reclasificate, întreprinderea trebuie sa prezinte:

natura reclasificării;

suma aferentă fiecarui element sau clasă de tranzacții care sunt reclasificate; și

motivul reclasificării.

Atunci cănd informatiile comparative nu pot fi reclasificate, întreprinderea trebuie să prezinte:

motivul pentru care nu s-a facut reclasificarea ; și

natura ajustărilor care ar fi fost făcute dacă informatiile comparative ar fi fost reclasificate.

Structura și conținutul situațiilor financiare

Identificarea situatiilor financiare

Situațiile financiare trebuie identificate si separate in mod clar de alte informații din același document publicat.

Fiecare componentă a situațiilor financiare trebuie identificată in mod clar. Urmatoărele informații trebuie evidentiate pentru o bună întelegere a informațiilor prezentate;

a) denumirea întreprinderii raportoare sau alte elemente de identificare si orice modificare a acestor informații de la data precedentului bilanț ;

b) daca situațiile financiare se referă la întreprindere considerată individual sau la un grup de întreprinderi;

c) data bilanțului sau perioada acoperită de situațiile financiare, în functie de componenta respectivă a situațiilor financiare ;

d) moneda de raportare, așa cum este definită in IAS 21 “ Efectele variației cursurilor de schimb valutar”; și

e) nivelul de precizie utilizat în prezentarea cifrelor în situațiile financiare.

Perioada de raportare

Situațiile financiare trebuie prezentate anual. Atunci cănd data bilantului unei întreprinderi se schimbă și situațiile financiare anuale sunt prezentate pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, întreprinderea trebuie sa prezinte in plus fata de perioada acoperită de situațiile financiare :

motivul folosirii unei perioade diferite de un an; și

faptul că sumele comparative pentru contul de profit si pierdere, situatia modificărilor capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de trezorerie si notele aferente nu sunt în intregime comparabile.

Termenul de întocmire a situațiilor financiare

Utilitatea situațiilor financiare este deteriorată dacă ele nu sunt disponibile utilizatorilor in limita unei perioade rezonabile, după data bilanțului. Cu căt situatiile financiare sunt întocmite si publicate mai tărziu, cu atăt utilitatea lor se reduce. Un termen maxim de 6 luni constituie o limită normală. Compexitatea activității unei întreprinderi nu justifică o întarziere prea mare în intocmirea si publicarea acestora.

1.2 Norma contabilă IAS 1 “ Prezentarea situațiilor financiare”

Obiectivul normei

Obiectivul normei IAS 1 este prescrierea bazei pentru prezentarea scopului general al situațiilor financiare, în vederea asigurarii comparabilității, atat cu situațiile financiare ale întreprinderii, din perioadele precedente, căt si cu situațiile financiare ale altor întreprinderi. Pentru a-si realiza obiectivul, norma IAS 1 expune considerații generale privind prezentarea situațiilor financiare, liniile directoare referitoare la structura lor si cerințele minimale referitoare la structura acestora.

Recunoasterea, măsurarea si comunicarea evenimentelor si tranzacțiilor specifice sunt realizate în accord cu întregul referențial contabil internațional.

Câmpul de aplicare

Norma IAS 1 trebuie să fie aplicată pentru realizarea scopului general al situatiilor financiare întocmite si prezentate in acord cu referențialul contabil internațional.

Scopul general al situațiilor financiare vizează satisfacerea necesităților utilizatorilor care sunt în situația de a solicita rapoarte întocmite pentru realizarea cerințelor lor specifice.

Scopul general face ca în setul de situații financiare să fie incluse acele situații ce sunt prezentate separat sau în componența altor documente publicate, precum un raport anual sau un prospect (ghid). Norma IAS 1 vizează prezentarea conturilor individuale si a conturilor consolidate. Acest standard se aplică întreprinderilor, sectoarelor concurențiale al căror scop este obținerea de beneficii, inclusiv întreprinderilor sectorului public.

Pentru organismele cu scop nelucrativ sau pentru unele entități ale sectorului public, norma sugerează modificarea denumirilor anumitor componente ale situațiilor financiare sau ale anumitor rubrici.

Norma IAS 1 se aplică tuturor tipurilor de întreprinderi, inclusiv instituțiilor bancare si de asigurări. Cerințele adiționale pentru bănci si situații financiare similare, în accord cu IAS 1 sunt expuse în norma IAS 30 “ Informații prezentate în situațiile financiare ale băncilor si ale instituțiilor financiare similare”.

Căt priveste companiile de asigurări, .

Pentru organismele cu scop nelucrativ sau pentru unele entități ale sectorului public, norma sugerează modificarea denumirilor anumitor componente ale situațiilor financiare sau ale anumitor rubrici.

Norma IAS 1 se aplică tuturor tipurilor de întreprinderi, inclusiv instituțiilor bancare si de asigurări. Cerințele adiționale pentru bănci si situații financiare similare, în accord cu IAS 1 sunt expuse în norma IAS 30 “ Informații prezentate în situațiile financiare ale băncilor si ale instituțiilor financiare similare”.

Căt priveste companiile de asigurări, norma IAS 1 precizează că flexibilitatea sa este suficientă pentru a permite includerea de rubrici speciale care să reflecte specificul acestei activități.

1.3 Bilanțul contabil

Bilantul este situația financiară care trebuie să prezinte poziția financiară a unei întreprinderi. Structurile bilanțului direct legate de evaluarea poziției financiare sunt:

activele,

datoriile și

capitalul propriu.

Bilantul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și pasiv ale întreprinderii la închiderea exercițiului financiar precum și în celelalte situații prevazute de lege.

Bilanțul cuprinde toate elementele de activ grupate după:

natură

destinație și

lichiditate

și toate elementele de pasiv grupate după:

natură

proveniență și exigibilitate.

În cazul în care un element de activ sau o datorie este în relație cu mai mult de un element bilanțier, relația sa cu celelalte elemente trebuie prezentată fie sub elementul la care apare, fie în notele explicative, dacă prezentarea este esențială pentru înțelegerea conturilor anuale.

Sub aspect conceptual, bilanțul poate fi definit ca o reprezentare a utlizărilor și resurselor de care dispune o entitate patrimonială la un moment dat. Această reprezentare se face sub forma unei egalități ce reflectă echilibrul valoric între utilizări, denumite active patrimoniale și resurse denumite pasive patrimoniale.

Din punct de vedere financiar, bilanțul este analizat ca o descriere a resurselor investite ( pasiv) și alocarea acestor resurse ( activ), permițând astfel un început de interpretare a situației financiare a unei întreprinderi. Interpretarea financiară permite punerea în evidență a finanțărilor de care a beneficiat un titular de patrimoniu, cât si nevoile de finanțare.

UTILIZĂRI = RESURSE = ACTIV = PASIV

Din punct de vedere tehnic bilanțul este completat pe baza soldurilor debitoare sau creditoare ale conturilor indicate de macheta de bilanț, solduri preluate din balanța de verificare a conturilor întocmită la finele perioadei pentru care se completeaza bilanțul.

Conform normei IAS 1 “ Prezentarea situațiilor financiare” bilantul contabil poate avea urmatorul format:

BILANȚ CONTABIL CONSOLIDAT

INDICATORI

ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizări corporale

Investiții financiare

Fond comercial pozitiv

Alte imobilizări necorporale

Fond comercial negativ

Investitii în societați asociate

Investiții financiare destinate vânzării

Creanțe privind contractele de leasing financiar

Active privind impozite amânate

Instrumente financiare derivate

Total active imobilizate

ACTIVE CURENTE

Stocuri

Creanțe privind contractele de leasing financiar

Clienți si alte creanțe

Investiții financiare de plasament

Instrumente financiare derivate

Casa și conturi la bănci

Active deținute în vederea vânzării

Total active curente

TOTAL ACTIVE

CAPITALURI ȘI DATORII

CAPITAL ȘI REZERVE

Capital social

Rezerve legale

Rezerve din reevaluare

Alte reserve

Profituri nedistribuite

Capitaluri atribuibile societății mamă

Interese minoritare

Total capitaluri și rezerve

DATORII PE TERMEN LUNG

Credite bancare

Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni

Obligații privind beneficiile din planurile de pensii

Datorii privind impozitele amânate

Datorii privind leasingul financiar

Datoriile privind acționarii / Obligații privind plățile prin acțiuni

Provizioane

Total adatorii pe termen lung

DATORII PE TERMEN SCURT

Furnizori și alte datorii

Datorii privind impoziele curente

Creanțele privind contracele de leasing financiar

Credite bancare

Instrumente financiare derivate

Datorii privind activele deținute în vederea vânzării

Total datorii pe termen scurt

TOTAL DATORII

TOTAL CAPITALURI ȘI DATORII

Conform normei IAS 1 o întreprindere trebuie să prezinte în bilanț, fie în note următoarele informații:

pentru fiecare clasă de capital social:

numărul de acțiuni autorizate;

numărul de acțiuni emise și vărsate integral, și emise și nevărsate integral;

valoarea nominală pe acțiune sau faptul.că acțiunile nu au o valoare nominală ;

o reconciliere a numărului de acțiuni existente la începutul și la sfărșitul anului;

drepturile, preferințele și restricțiile atașate clasei respective, inclusiv restricțiile asupra distribuirii dividendelor și rambursării capitalului;

acțiunile proprii deținute de întreprindere sau de filiale sau întreprinderi asociate;

acțiuni rezervate pentru emisiune în baza contractelor de opțiuni și a contractelor de vânzare, inclusiv termenele și sumele aferente;

descrierea naturii și a scopului fiecărei rezerve din cadrul capitalurilor proprii.

Macheta de bilanț conform OMFP 1752/2005 este următoarea:

BILANȚ

ELEMENTE DE BILANȚ

ACTIVE IMOBILIZATE

I. Imobilizări necorporale

Cheltuieli de constituire

Cheltuieli de dezvoltare

Concesiuni,brevete , licențe, mărci, și valori similare și alte imobilizări necorporale

Fondul comercial

Avansuri și alte imobilizări necorporale în curs

TOTAL

II. Imobilizări corporale

1.Terenuri și constucții

2. Instalații tehnice și mașini

3. Alte instalații, utilaje și mobiler

4. Avansuri și imobilizări corporale în curs

TOTAL

III. Imobilizări financiare

Titluri de participare deținute la societațile din cadrul grupului

Creanțe asupra societăților din cadrul grupului

Titluri sub formă de interese de participare

Creanțe din interese de participare

Titluri deținute ca imobilizări

Alte creanțe

Acțiuni proprii

TOTAL

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL

ACTIVE CIRCULANTE

I. Stocuri

1. Materii prime și materiale consumabile

2. Producția în curs de execuție

3. Produse finite și mărfuri

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

TOTAL

II. Creanțe

Creanțe comerciale

Sume de înasat de la societățile din cadrul grupului

Sume de încasat din interese de participare

Alte creanțe

Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat

TOTAL

III. Investiții financiare

Titluri de participare deținute la societațile din cadrul grupului

Acțiuni proprii

Alte investiții financiare pe termen scurt

TOTAL

IV. Casa și conturi la bănci

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

CHELTUIELI ÎN AVANS

DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN

Imprumuturi din emisini de obligațiuni

Sume datorate instituțiilor de credit

Avansuri înacasate în contul comenzilor

Datorii comerciale

Efecte de comerț de plătit

Sume datorate societaților din cadrul grupului

Sume datorate privind interese de participare

Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și alte datorii pentru asigurările sociale

TOTAL

ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE

TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE

DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

1.Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale

5. Efecte de comerț de plătit

6. Sume datorate societaților din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interese de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și cu asigurările sociale

TOTAL

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ȘI CHELTUIELI

1.Provizioane pentru pensii și obligații similare

2. Alte provizioane

TOTAL PROVIZIOANE

I.VENITURI ÎN AVANS

J. CAPITAL ȘI REZERVE

I. Capital din care:

– capital subscris nevărsat

– capital subscris vărsat

– patrimoniul regiei

II. Prime de capital

III.Rezerve din reevaluare

Sold C

Sold D

IV. Rezerve

Rezerve legale

Rezerve pentru acțiuni proprii

Rezerve statutare sau contarctuale

Alte rezerve

V. Rezultatul reportat

1.Sold C

2.Sold D

Reparizarea profitului

TOTAL CAPITALURI PROPRII

Patrimoniul public

TOTAL CAPITALURI

Schema de bilanț are ecuația generală:

Situația netă = Active – Datorii

Structura de bilanț permite o analiză financiară orientată în mare măsură asupra solvabilității și lichiditații unei societați. În cazul în care un element de activ sau o obligație este în relașie cu mai mult de un alt element bilanțier, relația sa cu celelalte elemente trebuie prezentată fie sub elementul la care apare, fie în notele la conturile anuale, dacă prezentarea este esențială pentru înțelegerea conturilor anuale.

Acțiunile proprii și acțiunile deținute în filiale vor fi prezentate numai la posturile prevăzute pentru acestea. Ordinul 1752/2005 prevede că toate angajamentele sub forma garanțiilor de orice fel, în cazul în care nu există nici o obligație de a le înregistra în bilanț ca datorii, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele la conturile anuale. Se va face distincție între diferitele tipuri de garanții recunoscute de legislația românească, cât și între acestea și tipurile de garanții pe care legislația românească nu le recunoaște. Pentru orice garanție semnificativă ce a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată.

Se poate remarca de asemenea prezentarea datoriilor în mod separat în bilanț în termene de exigibilitate:

Sub un an ,

Peste un an.

1.4 Contul de profit și piedere

Contul de profit și pierdere este situația financiară care trebuie să prezinte în mod sincer performanțele unei întreprinderi. Structurile contului de profit și pierdere direct legate de evaluarea performanțelor sunt:

veniturile

cheltuielile și

profitul ( pierderea)

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sineză care măsoară performanțele activității unei întreprinderi, în cursul unei perioade date. El constituie o sinteză a contabilitații de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției unei întreprinderi , pentru o anumită durată. Definirea performanței firmei se face diferit, în funcție de interesele utilizatorilor de informație contabilă și de postulatele și principiile contabile reținute pentru determinarea rezultatului. Unii utilizatori de informație contabilă sunt interesați mai mult de informația privind profitul întreprinderii, pe când alții urmaresc fluxurile de trezorerie. Chiar noțiunea de profit sau beneficiu nu este definită în același mod de economiști și de profesioniștii contabili.

Măsurarea performanțelor întreprinderii vizeayă în mod esențial măsurarea profitului care poate fi abordată din trei puncte de vedere. Din punct de vedere patrimonial, măsurarea profitului întreprinderii pleacă de la ecuația juridică a bilanțului.

Active – Datorii = Capitaluri proprii

Din compararea capitalurilor proprii aferente a două exerciții successive se poate determina rezultatul:

Capitaluri proprii – Capitaluri proprii = Rezultatul

Aferente eexercițiului N aferente exercițiului N-1 exercițiului N

Deoarece această relație nu ține cont de posibilelemodificări ale capitalului social intervenite în cursul exercițiului, cât și de faptul că o parte din profit poate fi distribuită asociaților sub formă de dividende, ecuația care permite determinarea rezultatului eexercițiului este: Variația – Creșterile de + Distribuiri de dividende = Rez.

capitalurilor proprii capital social și reduceri de capital financiar

Determinarea rezutatului exercițilui prin prisma abordării patrimoniale este criticabilă în perioada de creșteri de prețuri, deoarece ajustările aduse elementelor patrimoniale, ca urmare a variațiilor de prețuri, se pot realiza prin metode diferite, ceea ce atrage furnizarea mai multor imagini plauzibile de rezultate.

Punctul de vedere economic definește rezultatul ca diferență între venituri și cheltuieli:

Venituri – Cheltuieli = Rezultatul exercițilui

Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu atuci când veniturile sunt mai mari decăt cheltuielile, sau o mărime valorică negativă denumită pierdere. Dificultatea determinării rezultatului exercițiului din punct de vedere economic pleacă de la controversele privind definirea și conectarea veniturilor și cheltuielilor aferente unui exercițiu.

Din punct de vedere financiar, rezultatul exercițiului apare ca variația trezoreriei întreprinderii în cursul unei perioade, prin compararea fluxurilor de încasări cu cele de plăți. Deoarece autofinanțarea întreprinderii este asigurată de rezultatul exercișiului și de creșterea amortizării și provizioanelor, care sunt cheltuieli calculate negeneratoare de plăți , relația care exprimă mărimea rezultatului în această abordare este:

Capacitatea de – Cheltuieli cu amortizarea = Rezultatul exercițiului

autofinanțare și provizioanele

D.p.d.v. tehnic contul de profit și piedere este completat pe baza rulajelor debitoare sau creditoare cumulate pe întregul an ale conturilor de venituri și cheltuieli indicate de macheta de cont de profit și pierdere, rulaje preluate din balanța de verificare a conturilor întocmită la finele perioadei pentru care se completează contul de profit și pierdere.

Conform normei contabile IAS 1 “ Prezentarea situațiilor financiare” contul de profit și pierdere poate avea următoarele formate:

CONT DE PROFIT ȘI PIERDERE CONSOLIDAT

Alternativa 1: Gruparea cheltuielior după natură

INDICATORI

OPERAȚIUNI CONTINUE

Venituri din activități curente

Alte venituri din exploatare

Variația stocurilor de produse finite și producție în curs de execuție

Materii prime și consumabile utilizate

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli cu provzioanele și amortizarea

Alte cheltuieli din exploatare

Profit din exploatare

Venituri din întreprinderi asociate

Venituri din investiții financiare

Alte căștiguri și pierderi

Costuri financiare

Profit înainte de impozitare

Cheltuieli cu impozitul pe profit

Profit după imozitare din operațiuni continue

OPERAȚIUNI ÎN CURS DE ÎNTRERUPERE

Profitul exercițiului din operațiuni în curs de întrerupere

Profitul net al exercițiului

din care pentru:

Acționarii societații mamă

Interese minoritare

Rezultatul pe acțiune

Rezultatul pe acțiune din operațiuni continue și în curs de întrerupere:

Rezultatul pe acțiune de bază

Rezultatul pe acțiune diluat

Rezultatul pe acțiune din operațiuni continue:

Rezultatul pe acțiune de bază

Rezultatul pe acțiune diluat

CONT DE PROFIT ȘI PIERDERE CONSOLIDAT

Alternativa 2: Gruparea cheltuielior după destinație

INDICATORI

OPERAȚIUNI CONTINUE

Venituri din activități curente

Costul vănzărilor

Marja brută

Alte venituri din exploatare

Costuri de distribuție

Cheltuieli administrative

Alte cheltuieli din exploatare

Profit din exploatare

Vrenituri din întreprinderi asociate

Venituri din investiții financiare

Alte câștiguri și pierderi

Costuri financiare

Profit înainte de impozitare

Cheltuieli cu impozitul pe profit

Profit după impozitare din operațiuni continue

OPERAȚIUNI ÎN CURS DE ÎNTRERUPERE

Profitul exercițiului din operațiuni în curs de întrerupere

Profitul net al exercițiului

din care:pentru:

Acționarii societății mamă

Interese minoritare

Rezultatul pe acțiune

Rezultatul pe acțiune din operațiuni continue și în curs de întrerupere:

Rezultatul pe acțiune de bază

Rezultatul pe acțiune diluat

Rezultatul pe acțiune din operațiuni continue:

Rezultatul pe acțiune de bază

Rezultatul pe acțiune diluat

Informații ce trebuie prezentate fie în contul de profit și pierdere, fie în note

Atunci când elementele de venituri și cheltuieli sunt materiale, trebuie prezentate separat natura și suma aferente acestora.

Întreprinderea trebuie să prezinte o analiză a cheltuielior utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinația lor în cadrul întreprinderii.

Întreprinderile care clasifică elementele de cheltuieli pe funcții trebuie să prezinte informații suplimentare privind natura cheltuililor, inclusiv cheltuiala cu amortizarea și cu beneficiile angajaților.

Întreprinderea trebuie să prezinte, fie în contul de profit și pierdere, fie în situația modificărilor capitalului prporiu, fie în note, suma dividendelor recunoscute de către acționari în cursul perioadei și dividendele pe acțiune aferente.

Structura prevăzută de OMFP nr. 1752 / 2005 pentru contul de profit și pierdere este următoarea:

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Denumirea indicatorului

Cifra de afaceri netă

Producția vândută

Venituri din vânzarea mărfurilor

Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete

Variașia stocurilor

Producția imobilizată

Alte venituri din exploatare

VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL

a) Cheltuieli cu materii prime și matrialele consumabile

Alte cheltuieli materiale

b) Alte cheltuieli din afară ( cu energie și apă)

Cheltuieli privind mărfurile

Cheltuieli cu personalul

Salarii

Cheltuieli cu asigurările și protecția socială

a) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale

a1. Cheltuieli

a2. Venituri

Alte cheltuieli de exploatare

Cheltuieli pentru prestații externe

Cheltuieli cu impozite taxe și vărsăminte asimilate

Cheltuieli cu despăgubiri, donații și active cedate

Ajustări privind provizioanele ăpentru riscuri și cheltuieli

Cheltuieli

Venituri

CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL

REZULTATUL DIN EXPLOATARE

– Profit

– Pierdere

9. Venituri din interese de participare

10. Venituri din alte investiții financiare și creanțe ce fac parte din activele imobilizate

11. Venituri din dobănzi

Alte venituri financiare

VENITURI FINANCIARE – TOTAL

12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare deținute ca active circulante

Cheltuieli

Venituri

13. Cheltuieli privind dobânzile

Alte cheltuieli financiare

CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL

REZULTATUL FINANCIAR:

– Profit

– Pierdere

14. REZULTATUL CURENT:

– Profit

– Pierdere

15. Venturi extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. REZULTATUL EXTRAORDINAR

– Profit

– Pierdere

VENITURI TOTALE

CHELTUIELI TOTALE

REZULTATUL BRUT AL EXERCIȚIULUI

– Profit

– Pierdere

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite

20. REZULTATUL NET AL EXERCIȚIULUI

– Profit

– Pirdere

21 . Rezultatul pe acțiune

– de bază

– diluat

Din această structură se remarcă următoarele:

– Este introdus indicatorul cifra de afaceri netă

– Se introduce termenul de ajustare a valorii imobilizărilor, ceea ce poate însemna atât cheltuieli cât și reluarea provizioanelor la venituri;

– Se introduce o nouă grupare a veniturilor și cheltuielior în care apare categoria de venituri și cheltuieli extaordinare.

Ordinul 1752/ 2005 prevede că în notele la conturile anuale se vor prezenta explicații privind valoarea și natura veniturilor și cheltuielilor extraordinare cu excepția cazului în care aceste valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor firmei.

1.5 Situația modificărilor capitalului propriu

Analiza variațiilor capitalurilor proprii este o uzanță veche în contabilitățile anglo- saxone.În forma ei cea mai simplă o astfel de analiză se regăsește în interpretarea structurii “ situației câstigurilor acumulate și reținute” din practicile nord –americane. Această situație ilustrează o relație cheie între bilanț și contul de profit și pierdere, relație relevată de următorul pachet de informații:

Câstigurile reținute la 1 ianuarie

+ Rezultatul net al exercițului curent

– Dividendele plătite pentru:

acțiunile preferențiale, acțiunile ordinare

= Căștigurile reșinute la 31 decembrie

O întreprindere trebuie să prezinte ca o componentă distinctă a situațiilor financiare, o situație care să arate:

a) profitul net sau pierderea netă al/a exercițiului;

b) pierderile și căștigurile, cheltuielile și veniturile, care au fost direct afectate asupra capitalurilor proprii, în virtutea unei norme speciale, cât și totalul acestor elemente;

c) efectul cumulat al schimbărilor de metodă contabilă și corectarea de erori fundamentale, conform metodei normale prevăzute de standardul IAS 8 “ Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori.”

Alte trei categorii de informații pot să fie prezentate în această situație financiară:

d) operațiile ce afectează capitalul, efectuate cu proprietarii întreprinderii, cât și distribuțiile în favoarea acestora;

e) rezultatele nedistribuite, la deschiderea și la închiderea exercițiului, cât și la explicarea fluxuriilor reprezentând variațiile;

f) o reconciliere între soldurile inițiale și finale ale fiecărui post de capitaluri proprii, precum capitalul, primele de emisiune, diferențele din reevaluare cu precizarea separată a fiecărei mișcări (variații).

Situația variației capitalurilor proprii are ca funcție principală furnizarea elementelor de cheltuieli și de venituri afectate direct asupra capitalurilor proprii. Ea poate să fie structurată în coloane, soldurile inițiale constituind prima valoare a fiecărei coloane, iar sodurile finale formând totalul lor.

Conform primei prezentări, situația financiară este intitulată “ Tabloul variației capitalurilor proprii” iar conform celei de a doua prezentări “ Situația câștigurilor și pierderilor înregistrate în numele exercițiului.”

Prezentările critice trebuie să fie însoțite de informații referitoare la:

– natura modificărilor;

– tratamentul fiscal, unde este cazul;

-informații semnificative.

Formatul situației modificărilor capitalului propriu prevăzută de OMFP 1752/2005 se prezintă astfel:

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

– la data de 31 decembrie –

Element

al capitalului propriu

Capital subscris

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve legale

Rezerve pentru acțiuni proprii

Rezerve statutare sau contractuale

Alte reserve

Rezrve din conversie

Rezultat reportat

Profit nerepartizat

Pierdere neacoperită

Rezultatul reportat provenit din adoptarea

Pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat provenit din

modificările politicilor contabile

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat provenit din

corectarea erorilor fundamentale

Sold creditor

Sold debitor

Rezultatul reportat reprezentând surpusul

realizat din reserve din reevaluare

Rezultatul exercițiului financiar

Sold creditor

Sold debitor

Orice întreprindere nord –americană raportează profitul sau pierderea net/ă în contul de profit și pierdere. Marile companii contabilizează, alături de venituri și cheltuieli, câștiguri și pierderi în conformitate cu standardul FAS 30. Aceste informații conduc la un indicator car proiectează noi dimensiuni ale analizei performanțelor întreprinderilor și-anume reyultatul economic sau global. Ele se referă la variația capitalurilor proprii, ca urmare a diferitelor surse, cu excepția celor generate de operațiile cu proprietarii. Rezultatul economic incude rezultatul net al exercițiului corectat cu valoarea unor câștiguri sau pierderi, dintre care cele mai întâlnite sunt câștigurile și pierderile nerealizate care, sunt consecința reevaluării imobilizărilor corporale și / sau necorporale și ajustărilor generate de conversia conturilor entităților străine.

Multe dintre companiile nord – americane raportează situații ale variațiilor capitalurilor proprii mai cuprinzătoare decât “ situația câștigurilor acumulate și reșinute.” Aceste situații cuprind coloane pentru fiecare element al capitalurilor proprii.

În primul rănd, este prezentat soldul inițial al fiecărui element, preluat direct din structurile bilanțului exercițiului precedent. În situația variașiilor capitalurilor proprii vor apare efectele diferitelor categorii de tranzacții:

rezultatul net din contul de profit și pierdere;

detalii referitoare la emisiunea de noi acțiuni;

declarații în cursul anului referitoare la dividende ( ele pot să fie diferite de mărimea dividendelor plătite)

cumpărarea de acțiuni proprii;

vânzarea de acțiuni proprii;

câștiguri sau pierderi nerealizate din investițiile disponibile pentru vânzare;

ajustări generate de conversia conturilor entităților străine.

1.6. Notele la situațiile financiare anuale

Notele îndeplinesc următoarele funcții:

să prezinte principalele metode alese pentru întocmirea situațiilor financiare;

să indice informațiile prescrise de standardele contabile internaționale, nefurnizate în alte structuri ale situațiilor financiare;

să completeze raportarea financiară cu informațiile necesare pentru a asigura o prezentare sinceră a situației și performanțelor întreprinderii.

Notele trebuie să fie prezentate de o manieră ordonată și să comporte referiri la posturile bilanțiere, ale contului de profit și pierdere și ale situației fluxurilor de trezorerie.

Politicile contabile sunt principii, fundamente, convenții, reguli și practici explicite, adoptate de o întreprindere, în vederea întocmirii și prezentării situațiilor financiare. Conducerea întreprinderii trebuie să aleagă și să aplice politicile contabile astfel încăt situațiile financiare să fie în acord cu cerințele fiecărei norme și fiecărei interpretări a SIC ( Comitetul Permanent pentru Interpretarea Standardelor).

Notele la situațiile financiare incud descrieri amănunțite sau analize mai detaliate a valorilor prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere, tabloul fluxurilor de trezorerie, situația variației capitalurilor prorii, precum și informașii adiționale ca,dec exemplu datorii eventuale și angajamente.

Notele la situațiile financiare anuale au ca obiective principale completarea și explicarea datelor înscrise în bilanț și în contul de profit și pierdere și conțin imformații cu privire la poziția financiară și performanțele întreprinderii în exercițiul încheiat. Aceste documente aduc clarificări privind politicile întreprinderii în materie de investiții, de finanțare, fiscalitate de evaluare a patrimoniului, precum și asupra isoricului activității sale.

Notele la situațiile financiare anuale vin cu un aport distinct la realizarea obiectivului contabilității financiare: obținerea imaginii fidele, deoarece aceasta solicită producerea oricărei informații susceptibile să influențeze judecata utilizatorilor informației contabile. Drept caracteristici definitorii ale notelor la situațiile financiare anuale pot fi enumerate următoarele:

notele sunt documente complementare bilanțului și contului de profit și pierdere.

notele, explicitează, comentează, informațiile din bilanț și contul de profit și pieredere.

notele sunt documente deschise care trebuie să conțină orice informație susceptibilă să influențeze judecata pe care un cititor al acestora poate să o emită în legătură cu poziția financiară, performanțele și fluxurile de trezorerie ale întreprinderii.

notele consacră conceptul de importanță semnificativă deoarece numai informațiile care îndeplinesc această cerință sunt reținute.

Notele la situațiile financiare anuale sunt parțial contabile și parțial extracontabile, întrucât numai o parte din informații sunt extrase direct din conturi.

Componența prevăzută de OMFP nr.1752/2005 pentru notele la situațiile anuale este următoarea:

Active imobilizate

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

Repartizarea profitului

Analiza rezultatului din exploatare

Situația creanțelor ți datoriilor

Principii, politici și metode contabile

Acțiuni ți obligțiuni

Informații privind salariații, administratorii și directorii

Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico- finamciari

Alte informații

Norma IAS 1 furnizază o listă indicativă și neexaustivă de probleme contabile și de posturi pentru care pot să fie prezentate metodele și principiile contabile. Ea comportă următorele elemente:

modalitățile de constatare a veniturilor;

metodele și tehnicile de consolidare;

regulile aplicate în caz de grupare de întreprinderi;

contabolizarea și deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale;

contractele de construcții;

instrumentele financiare și participațiile;

plasamentele în imobile;

cheltuielile de cercetare – dezvoltare

impozitul asupra profitului;

definirea lichidităților și cvasilichiditătilor;

contabilizarea inflației;

subvențiile publice.