Inflatia-definitie si caracteristici ………………………………….pag.1

Cuprins

Inflatia-definitie si caracteristici ………………………………….pag.1

Punctele de vedere cu privire la natura inflatiei………… pag.3

Masurarea si forma inflatiei……………………………… pag.6.

Cauzele inflatiei………………………………………….. pag.7

Politici antiinflationiste………………………………….. pag.9

Tipuri de crestere economica in raport cu inflatia……………… pag.11

Factorii de activare/dezactivare a inflatiei si strategii de combatere a

inflatiei……………………………………………………………………………….. pag.12

Studiu de caz………………………………………………………………………. pag.14

Tabele ale inflatiei……………………………………………….. pag.18

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………… pag.19

=== 1 ===

INFLATIA

“ Inflatia este proces de crestere

a nivelului general al preturilor de consum,

mecanism care provoaca variatii multiple de

lunga durata, generalizeaza el insusi cauzele

permanentei sale si exprima prin majoritatea

cea mai mare parte a preturilor”.

Termen larg folosit pretutindeni, inflatia continua sa ramana insuficient conturata. Procesul inflationist a aparut, este unananim acceptat acest punct de vedere, cu mult inainte ca stiinta economica. Fiind, anainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-au imbracat banii.

Initial s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca .

Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt:

separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare )de continutul lor real (mai mic);

transformarea existentei – aur a monedei in aparerenta –aur;

aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina ;

scaderea puterei de cumparare a monedelor falsificate.

Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de de-a 2-a forma de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preucupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce atins cote inalte in sec. XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanatoasa ( normala ) acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor – aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limitau la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circaulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea baza de desfasurare. Dar, relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze. Intr-o anumita perioada, acestea s-a datorat insuficientei cantitatii de marfuri aflate in circulatie. Daca banii de hartie intreceau propria lor masura (daca ei depaseau cantitatea monedelor de aur cu aceeasi denumire ce ar fi trebui sa circule), acesestia se discreditau in fata agentilor economici . Scaderea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie antrena crestera preturilor. Inflatia de acest gen aparea atunci cand cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie o depasea sensibil pe care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (o cantitate de aur ce era asezata la baza unei unitati banesti)

Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie –inflatia banilor de hartie neconvenabil in aur. Acum, existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala. Ca urmare, in conditiile cand singurile elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce “iese” din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani.

O asemenea inflatie face obiectul acestui capitol. Aceasta delimitare istorica nu inseamna nicidecum ca sarcina noastra se simplifica foarte mult. Formele pe care le-a cunoscut inflatia banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general au fost si sunt destul de diferite in timp si spatiu. Ele s-au diversificat si mai mult pe seama realitatilor din tarile foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflatiei ramane actuala si complexa.

Punctele de vedere cu privire la natura inflatiei.

In literatura de specialitate se utilizeaza diferite criterii de delimitare a formelor inflatiei.Din punct de vedere al intensitatii intalnim:

inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si serviciilor de 3%-4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor , fara zguduiri economice

inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnari

inflatia declarata , in care preturile cresc anual cu 10%-15%

inflatia galopanta , in care preturile si tarifele cresc annual cu mai mult de 15% , provocand mari dezechilibre economice si sociale

hiperinflatia , forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile cresc la intervale scurte de timp , antrenand dezechilibre generale in economia nationala

dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a nivelului general al preturilor

cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere economica mai mare decat inflatia

cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei nationale , insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice

stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa de crestere economica

slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economica

Fiind un fenomen deosebit de complex , inflatia se poate masura si ilustra prin utilizarea simultana a mai multor inidici si indicatori , fiecare din acestia evidentiind o anumita fateta a inflatiei .

Cei mai importanti sunt:

diferenta dintre cererea solvabila si oferta reala de marfuri ,bunuri si servicii

indicele general al preturilor

indicele preturilor de consum

indicele costului vietii

scaderea de cumparare a banilor pe piata interna si cea externa

depasirea de catre masa monetara in circulatie a produsului national

Exprimarea absoluta a inflatiei se determina ca diferenta dintre cererea absoluta nominala si cantitatea reala de bunuri si servicii pe care le pot oferi spre vanzare agentii economici.

Indiferent de cauza declansarii inflatiei , desfasurarea ei, perpetuarea si agravarea inflatiei are determinari multifactoriale.In conditiile economiei actuale, inflatia are la baza factori de ordin economic , monetar socio-politic , de natura interna si externa care actioneaza simultan si se influienteaza reciproc.

Inflatia monetara

Se datoreaza introducerii si mentinerii in circulatie a unei mase monetare excedentare raportata la cantitatea de bunuri si servicii de pe piata.Excedentul de masa monetara poate fi determinat de:

-emisiunea de moneda

-crearea de moneda scripturala

-controlul insuficient al puterii asupra emisiunii de moneda

-cresterea vitezei de circulatie a banilor

-scaderea increderii in moneda nationala

Inflatia prin cerere este un fenomen de crestere a pretului provocata de o situatie de dezechilibru intre o cerere agregata solvabila prea mare in raport cu oferta agregata la un anumit pret.In conditii normale , excesul de cerere stimuleaza marirea productiei.Daca insa cresterea volumului cererii nu determina o crestere corespunzatoare a productiei , a ofertei ,preturile cresc si se manifesta fenomenul inflational. Excesul cererii de consum a populatiei poate constitui , uneori , factorul principal al inflatiei.Cresterea cererii de consum a populatiei pote sa provina dintr-o utilizare excesiva a economiilor banesti.Ea pote avea ca sursa si cresterea excesiva a salariilor , fara o crestere corespunzatoare a productiei sau a productivitatii muncii.

O alta cauza a inflatiei prin cerere este excesul cererii guvernamentale peste posibilitatile bugetare curente.

Inflatia prin oferta

Dezechilibrul inflationist dintre cerere si oferta este explicat adeseori prin insuficienta ofertei , prin penuria de bunuri materiale si servicii pe piata.

Inflatia prin costuri

Inflatia prin costuri exprima acea crestere inflationista a preturilor datorata cresterii elementelor ce intra in preturi(materii prime , salarii , beneficii).

Consecintele inflatiei sunt examinate prin prisma deprecierii monetare.

consecintele inflatiei sunt receptionate in primul rand de agentii economici cumparatori

sub incidenta inflatiei cad economiile agentilor economici diminuandulise resursele datorita scaderii puterii de cumparare a banilor.

inflatia ii dezavantajeaza pe creditori

in timpul inflatiei productia scade

inflatia elimina o parte din resursele acumulate

inflatia pune deacord capacitatile de productie cu cerintele sociale reale

inflatia constituie un factor dezorganizator al oricarei economii nationale

descurajeaza investitiile productive , de lunga durata

genereaza si extinde somajul

afecteaza caderea societatii civile

accentuiaza deprecierea monedei nationale.

Pentru combaterea inflatiei factorii de decizie trebuie sa aiba in atentie franarea cresterii masei monetare si a preturilor , atragerea economiilor banesti si transformarea lor in capitaluri active , revalorizarea banilor , reducerea cererii agregate , reducerea incertitudinilor e.t.c.Succesul presupune inglogarea unor astfel de masuri in pachete care sa se completeze cat mai bine pe termen mediu si lung.

Masurarea si forma inflatiei

Desi inflatia este perceputa de catre toti participantii la viata economico-sociala cu intensitati si semnificatii diferite, exista modalitati convenite institutional pentru a-I calcula nivelul si evolutia, pe baza unui indice al preturilor care reprezinta o medie ponderata a preturilor unui anumit numar de bunuri, materiale si servicii. Pot fi alese: indicele preturilor de consum (IPC), indicele general al preturilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preturilor bunurilor de capital, indicele costului vietii, scaderea puterii de cumparare a banilor, coeficientul de devansare a cresterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PIB, PNB) de catre masa monetara aflata in circulatie si disponibila pentru achizitionarea marfurilor.Dintre acestea, cel mai utilizat pentru a masura inflatia este IPC. In Romania, evaluarea inflatiei se face pe baza indicelui pretului de consum (IPC) de tip Laspeyres dupa relatia:

IPC= *100

q = cantitati de bunuri; p = preturile unitare;i = ponderea pe fiecare grupa de marfuri o detine in bugetele de familie ale

salariatilor, pensionarilor, etc.

Rata inflatiei = IPC – 100

IPC se calculeaza prin luarea in calcul a unui nomenclator de sortimente care cuprinde 1442 de pozitii considerate reprezentative in consumul populatiei structurate in zece grupe de bunuri marfare. Inregistrarea preturilor are loc in 42 de localitati-resedinta de judet si municipiul Bucuresti. Fiecarei grupe si subgrupe i se atribuie o anumita pondere care rezulta prin ancheta integrala in gospodarii realizate de catre INS si MMPS.

In final, se calculeaza, dupa modelul Uniunii Europene, un indice de pret clasic de tip Laspeyers de forma:

IPC=

IPC = indicele general al preturilor de consum;W = ponderea fiecarui sortiment in cosul general de bunuri din perioada de baza;

I = indicele elementar al preturilor fiecarei grupe sortimentale care intra in calculul indicelui general.

Cauzele inflatiei:

Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, ca si cresterea durabila si generalizata a preturilor.

In manuale si tratate, cauzele inflatiei sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris parsibus), fiecare dintre acestea generand o forma specifica de inflatie. In momentul dat al analizei.

Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda).

Economistul american M.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales de oferta de moneda, suplimentarea acesteea decurgand din deciziile agentilor economici specializati in sensul sporirii activelor lor de (bani de credit). Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta ). Sporirea veniturilor, indeosebi a salariatilor, nu-I compensata printr-o crestere corespunzatoare a productivitatii. Apare, astfel o penurie de bunuri materiale si de servicii. Specialistii numesc un asemenea dezichilibru inflatie reala.

Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezichilibrul inflationist, la excesul de crestere nominala pentru bunurile de consum (inflatie pe credit). In anumite conditii, profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale inreprindelor. Ca urmare, guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii, pe seama bugetului.

Politici antiinflationiste

Generalizata in economiile contemporane, inflatia a impus ample dezbateri teoretice si experiente practice pentru a fi redusa si pusa sub control in vederea mentinerii in limite considerate normale: sa favorizeze cresterea economica reala cu sacrificii minime din partea agentilor economici.

Avand in vedere dimensiunile diferite ale inflatiei, conditiile concrete ale diferitelor tari si economii nationale si politicile antiinflationiste pot fi abordate sub numeroase unghiuri: dupa scoala (doctrina) economica, ce reprezinta fundamentul programelor antiinflationiste, dupa obiectivele imediate urmarite, dupa instrumentele (parghiile) folosite prioritar in vederea reducerii si stapanirii sale.

Dupa obiectivele imediate urmarite putem distinge:

programe pentru prevenirea sau reducerea efectelor negative pe care le suporta anumiti agenti economici de pe urma inflatiei;

programe si masuri pentru reducerea inflatiei prin minimizarea costurilor sociale ale acesteia.

Din randul primei categorii de masuri se detaseaza prin importanta indexarea totala sau partiala a salariilor si altor categorii de venituri.

Indexarea reprezinta o componenta antiinflationista, avand ca obiectiv compensarea puterii de cumparare pe care au pierdut-o salariatii si alte categorii de persoane cu venituri fixe. Indexarea (salariilor, pensiilor, burselor, alocatiilor de somaj, numite generic venituri fixe) reprezinta o tehnica ce permite evolutia veniturilor in functie de cresterea preturilor pentru a influenta puterea de cumparare a veniturilor.

S-a constatat ca in tarile care au practicat indexarea totala (100%), asa cum a fost cazul Italiei si a Braziliei, spirala inflationista are tendinta de cumparare a veniturilor.

Indexarea partiala inseamna indexarea veniturilor cu o anumita cota procentuala din rata inflatiei, daca sunt indeplinite mai multe conditii. Se practica mai multe forme de indexare partiala.

Indexarea este, in consecinta, o masura de protectie sociala.

Strategiile antiinflationiste pentru reducerea inflatiei au ca obiectiv stoparea inflatiei sau cel putin micsorarea acesteia, cu cele mai mici costuri sociale posibile.

Reducerea ratei inflatiei vizeaza actiuni de politica economica diferite in functie de optiunile doctrinare si conditiile concrete din economie: reducerea cererii agregate, prin micsorarea masei monetare si cresterea costului banilor, stimularea ofertei agregate, un mixt intre cele doua tipuri de politica economica.

Strategia standard promovata de FMI s-a bazat si se bazeaza pe reducerea carerii agregate prin cooperarea politicilor fiscale si monetare restrictive pentru a determina o redimensionare a masei monetare aflate la dispozitia agentilor economici pentru cumparari, corelata cu oferta de bunuri marfare. In fond, ea vizeaza reducerea ecartului inflationist absolut si relativ. Acestea se bazeaza pe masuri clasice de reducere a masei monetare (cresterea rezervelor obligatorii, a ratei rescontului, a restrictiilor in acordarea creditelor, politici de open-market promovate de banca centrala, actiuni pe piata schimburilor).

Masurile de politica bugetara si fiscala vizeaza: reducerea cheltuielilor bugetare reale sau mentinerea celor nominale la niveluri strict controlate, cresterea obligatiilor fiscale pentru firme si a fiscalitatii, pentru menaje, in special pe seama impozitarii indirecte.

Masurile de politica monetara si fiscala restrictiva poi fi:

lente, de mici proportii, graduale

bruste, dure, rapide si de mari proportii.

Prima optiune va duce la restrangerea cresterii economice, cresterea lenta a ratei somajului peste cea naturala, iar inflatia se poate reduce lent, in timp.

Ce-a de-a doua optiune duce le reducerea brusca si substantiala a inflatiei (strategia cold turkey-„curcanul rece”), o recesiune de mari proportii, sporirea rapida, dar pentru o perioada scurta a ratei somajului, urmand ca, dupa o perioada de timp, productia si ocuparea sa revina la niveluri anterioare, dar inflatia sa ramana restransa. Ambele solutii au fost experimentate in diferite tari. Ca regula, in tarile dezvoltate au dat rezultate mai bune masurile din cea de-a doua categorie. Pe langa masurile incluse in strategia standard a FMI sunt posibile si alte masuri care sa completeze solutiile de politica monetara si bugetara.

Politica veniturilor care presupune actiuni directe asupra salariilor si preturilor, mergand, in situatii extreme, pana la inghetarea acestora (practicata in SUA pentru o perioada de trei luni in intervalul 1973-1974). Politica veniturilor poate da rezultate partiale doar daca este conjugata cu masuri care vizeaza stimularea ofertei totale (dar lasa neschimbata alocarea resurselor si preturilor relative) si reducerea cererii totale, mai ales reducerea sau eliminarea deficitului bugetului de stat. De regula, ea presupune incheierea unui pact social guvern-sindicate-patronate. Practicarea unor stimulente fiscale pentru cei care realizeaza sporuri de productivitate si nu maresc preturile si salariile peste un anumit procent (desi controlul aplicarii unei asemenea masuri este foarte dificil).

Esentiale si definitorii sunt acele masuri si parghii economico-financiare care stimuleaza cresterea productivitatii factorilor de productie si reducerea costurilor, care conciliaza aspiratia fireasca de crestere a cererii agregate, insotita de majorarea productiei si a ofertei pe cale intensiva. In economiile puternic racordate la schimburile internationale si la care in mod inevitabil inflatia importata ar genera sporirea costurilor de productie singura solutie de fond pentru reducerea sau prevenirea procesului inflationist este obtinerea unei dinamici a productivitatii factorilor de productie care sa devanseze potentialul de crestere a costurilor, ceea ce inseamna consolidarea economiei reale, printr-o crestere a ofertei si imbunatatirea ei, calitativa si structurala.

Tipuri de crestere economica in raport cu inflatia

In legatura cu relatia dintre cresterea economica si fenomenul inflationist se pot contura mai multe tipuri de crestere economica:

– crestere economica “neinflationista” caracterizata printr-o dinamica relativ inalta a cresterii economice si o inflatie moderata. Inflatia moderata este un factor stimulativ pentru cresterea economica: in perspectiva unei cresteri moderate si stapanite a preturilor sunt impulsionate investitiile vizand modernizarea si retehnologizarea, ceea ce asigura cresterea PIB-ului si PNB-ului real in special pe seama sporirii eficientei utilizarii factorilor de productie. Ritmul cresterii PIB/locuitor depaseste rata inflatiei. Este o forma sanatoasa de evolutie a economiei caracteristica tarilor dezvoltate in anii ’50-’60;

-crestere economica inflationista releva ca dinamica (ritmul) cresterii economice este depasit de rata inflatiei; PNB-ul si PIB-ul real, de regula, se reduc;

-in perioada actuala, numeroase economii se confrunta cu fenomenele de stagflatie si slumpflatie.

Stagflatia caracterizeaza acea situatie din economia unei tarii concretizata prin inflatie rapida (de regula inflatie deschisa – releva prin cresterea anuala a preturilor mai mica de 10% dar superioara celei de 3%) insotita de stagnare economica. PIB-ul si PNB-ul real stagneaza sau se reduc (fenomenul de recesiune) in conditiile cand preturile cresc, masa monetara stagneaza sau chiar sporeste, iar rata somajului este foarte ridicata.

Slumpflatia defineste situatia cea mai critica dintr-o economie nationala: stare de hiperinflatie (cresteri ametitoare ale preturilor, cererea de moneda nationala scade considerabil, o parte importanta de tranzactii efectuandu-se sub forma de troc modern sau in moneda alternativa) si reducerea drastica a PNB-ului si PIB-ului real, somaj cronic, de masa, conjugate cu alte dezechilibre grave interne si externe. Slumpflatia s-a intalnit temporar in economiile dezvoltate in cursul primului soc petrolier, in unele economii in curs de dezvoltare si in toate fostele tari socialiste in unii ani ai perioadei de tranzitie spre economia cu piata concurentiala.

Factorii de activare/dezactivare a inflatiei si strategii de combatere a inflatiei

Factorii care influenteaza direct inflatia prin costuri si preturi, actioneaza si exercita presiuni asupra preturilor la nivelul fiecarei unitati economice, propagand efectele asupra ansamblului economic, activand sau dezactivand spirala inflationista.

Dintre factorii de activare a inflatiei prin pret se pot mentiona :

cresterea preturilor materiilor prime si mijloacelor fixe din import sau din produse interne;

cresterea salariilor si a altor obligatii sociale si fiscale ale agentilor economici;

cresterea ponderii creditului bancar si mai ales a ratei dobanzii;

excesul de masa monetara in circulatie ca urmare a deficitului bugetar si care face ca preturile sa creasca.

Factorii de dezactivare a inflatiei sunt, in general, la fel ca cei de activare dar, facandu-i sa actioneze invers, si anume :

reducerea preturilor la materii prime si utilaje ;

mentinerea si reducerea costurilor si preturilor produselor prelucrate;

folosirea eficienta a creditului bancar si practicarea unor dobanzi rationale;

stoparea emisiunii de bani fara acoperire de marfuri.

In combaterea inflatiei se poate afirma ca intervine un paradox, in sensul ca cele mai eficiente masuri par a fi blocarea preturilor si salariilor, dar acestea vin in contradictie cu procesul de trecere la economia de piata, cu procesul de liberalizare a economiei.

Inflatia odata declansata si manifestata prin cresterea preturilor, intretine si relanseaza in viitor inflatie. De aceea se pune problema stopari spiralei inflationiste si stabilizarea preturilor. Operatiunea nu e simpla, este deosebit de dificila de realizat, si mai ales, concomitent la toate produsele.

In literatura si practica tarilor cu economie de piata, sunt intalnite si folosite mai multe strategii in lupta impotriva inflatiei, cum ar fi :

inghetarea preturilor

inghetarea monedei

inghetarea salariilor

inghetarea veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat.

Dintre acestea, inghetarea preturilor este cea mai tentanta pentru ca apare ca o manifestare directa, vizibila de stavilire a inflatiei, considerandu-se ca o ruptura a spiralei inflationiste.

In concluzie, pentru a avea efecte favorabile si durabile in timp, in lupta impotriva fenomenului inflationist, trebuie abordate cauzele profunde ale cresterii preturilor asupra carora trebuie actionat si adoptate masuri de crestere a productivitatii muncii si largirea concurentei, stiind ca o concurenta neingradita intre producatori e factorul hotarator care le impune un comportament moderat in ceea ce priveste preturile practicate. Unii economisti au apreciat ca in tarile care au avut o economie planificata, cresterea preturilor, uneori exploziva, constituie calea unica de regasire a valorii reale a marfurilor, egala cu cea pe care ar fi avut-o in conditiile unei piete libere.

Aceasta nu e inflatie – aprecia economistul american Milton Friedman – ci scoaterea la lumina a adevarului economic care trebuie confruntat, mai devreme sau mai tarziu, prin stabilirea reala a unui nivel de pret liber.

Faza a doua, si mai importanta, este de a impiedica inflatia sa se manifeste la nivel de pret liber. Altfel spus, daca in prima faza avem de-a face cu pacatele trecutului, pe care nu-l putem schimba, in ce-a de-a doua faza avem de-a face cu prezentul si viitorul, pe care teoretic il putem controla.

Studiu de caz

Rata inflatiei 1991-2006

Tabelul nr. 1

Inflatia- indicii preturilor de consum

Tabelul nr. 2

Sursa: Institutul Nastional de Statistica

Reprezentarea grafica a indicelui pretului de consum

Sursa :Institutul National de Statistica

Conform graficului, indicele preturilor de consum este in scadere; prezinta un trend hiperbolic.

Trend hiperbolic: ;

Tabelul nr.3

a=35.28

b=215.69

Tabelul nr.4

Conform datelor analizate mai sus, rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum in anul 2006 este in scadere fata de anul 2005.

In anii 2007, 2008 si 2009 rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum este in scadere fata de anul precedent.

Tabele ale inflatiei

BIBLIOGRAFIE

Manual de economie politica – edit. Sansa SRL, Buc.1995

aut. Ghe. Cretoiu ; Viorel Cornescu ; Ion Bucur( pag. 381-394 )

Preturi si concurenta – edit. didactica si pedagogica R.A. Buc

aut. Prof.dr. Tatiana Mosteanu ; Conf.dr. Dalina Dumitrescu ; Prof.dr. C-tin Floricel ; Lect.drd. Felicia Alexandru( pag. 254 – 260 )

Preturi – edit. Economica 2000

aut. Viorel Beju

( pag. 54 – 65 )

=== 2 ===

INFLATIA

“ Inflatia este proces de crestere

a nivelului general al preturilor de consum,

mecanism care provoaca variatii multiple de

lunga durata, generalizeaza el insusi cauzele

permanentei sale si exprima prin majoritatea

cea mai mare parte a preturilor”.

Termen larg folosit pretutindeni, inflatia continua sa ramana insuficient conturata. Procesul inflationist a aparut, este unananim acceptat acest punct de vedere, cu mult inainte ca stiinta economica. Fiind, anainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-au imbracat banii.

Initial s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca .

Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt:

separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare )de continutul lor real (mai mic);

transformarea existentei – aur a monedei in aparerenta –aur;

aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina ;

scaderea puterei de cumparare a monedelor falsificate.

Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de de-a 2-a forma de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preucupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce atins cote inalte in sec. XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanatoasa ( normala ) acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor – aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limitau la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circaulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea baza de desfasurare. Dar, relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze. Intr-o anumita perioada, acestea s-a datorat insuficientei cantitatii de marfuri aflate in circulatie. Daca banii de hartie intreceau propria lor masura (daca ei depaseau cantitatea monedelor de aur cu aceeasi denumire ce ar fi trebui sa circule), acesestia se discreditau in fata agentilor economici . Scaderea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie antrena crestera preturilor. Inflatia de acest gen aparea atunci cand cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie o depasea sensibil pe care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (o cantitate de aur ce era asezata la baza unei unitati banesti)

Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie –inflatia banilor de hartie neconvenabil in aur. Acum, existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala. Ca urmare, in conditiile cand singurile elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce “iese” din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani.

O asemenea inflatie face obiectul acestui capitol. Aceasta delimitare istorica nu inseamna nicidecum ca sarcina noastra se simplifica foarte mult. Formele pe care le-a cunoscut inflatia banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general au fost si sunt destul de diferite in timp si spatiu. Ele s-au diversificat si mai mult pe seama realitatilor din tarile foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflatiei ramane actuala si complexa.

Punctele de vedere cu privire la natura inflatiei.

In literatura de specialitate se utilizeaza diferite criterii de delimitare a formelor inflatiei.Din punct de vedere al intensitatii intalnim:

inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si serviciilor de 3%-4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor , fara zguduiri economice

inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnari

inflatia declarata , in care preturile cresc anual cu 10%-15%

inflatia galopanta , in care preturile si tarifele cresc annual cu mai mult de 15% , provocand mari dezechilibre economice si sociale

hiperinflatia , forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile cresc la intervale scurte de timp , antrenand dezechilibre generale in economia nationala

dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a nivelului general al preturilor

cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere economica mai mare decat inflatia

cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei nationale , insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice

stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa de crestere economica

slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economica

Fiind un fenomen deosebit de complex , inflatia se poate masura si ilustra prin utilizarea simultana a mai multor inidici si indicatori , fiecare din acestia evidentiind o anumita fateta a inflatiei .

Cei mai importanti sunt:

diferenta dintre cererea solvabila si oferta reala de marfuri ,bunuri si servicii

indicele general al preturilor

indicele preturilor de consum

indicele costului vietii

scaderea de cumparare a banilor pe piata interna si cea externa

depasirea de catre masa monetara in circulatie a produsului national

Exprimarea absoluta a inflatiei se determina ca diferenta dintre cererea absoluta nominala si cantitatea reala de bunuri si servicii pe care le pot oferi spre vanzare agentii economici.

Indiferent de cauza declansarii inflatiei , desfasurarea ei, perpetuarea si agravarea inflatiei are determinari multifactoriale.In conditiile economiei actuale, inflatia are la baza factori de ordin economic , monetar socio-politic , de natura interna si externa care actioneaza simultan si se influienteaza reciproc.

Inflatia monetara

Se datoreaza introducerii si mentinerii in circulatie a unei mase monetare excedentare raportata la cantitatea de bunuri si servicii de pe piata.Excedentul de masa monetara poate fi determinat de:

-emisiunea de moneda

-crearea de moneda scripturala

-controlul insuficient al puterii asupra emisiunii de moneda

-cresterea vitezei de circulatie a banilor

-scaderea increderii in moneda nationala

Inflatia prin cerere este un fenomen de crestere a pretului provocata de o situatie de dezechilibru intre o cerere agregata solvabila prea mare in raport cu oferta agregata la un anumit pret.In conditii normale , excesul de cerere stimuleaza marirea productiei.Daca insa cresterea volumului cererii nu determina o crestere corespunzatoare a productiei , a ofertei ,preturile cresc si se manifesta fenomenul inflational. Excesul cererii de consum a populatiei poate constitui , uneori , factorul principal al inflatiei.Cresterea cererii de consum a populatiei pote sa provina dintr-o utilizare excesiva a economiilor banesti.Ea pote avea ca sursa si cresterea excesiva a salariilor , fara o crestere corespunzatoare a productiei sau a productivitatii muncii.

O alta cauza a inflatiei prin cerere este excesul cererii guvernamentale peste posibilitatile bugetare curente.

Inflatia prin oferta

Dezechilibrul inflationist dintre cerere si oferta este explicat adeseori prin insuficienta ofertei , prin penuria de bunuri materiale si servicii pe piata.

Inflatia prin costuri

Inflatia prin costuri exprima acea crestere inflationista a preturilor datorata cresterii elementelor ce intra in preturi(materii prime , salarii , beneficii).

Consecintele inflatiei sunt examinate prin prisma deprecierii monetare.

consecintele inflatiei sunt receptionate in primul rand de agentii economici cumparatori

sub incidenta inflatiei cad economiile agentilor economici diminuandulise resursele datorita scaderii puterii de cumparare a banilor.

inflatia ii dezavantajeaza pe creditori

in timpul inflatiei productia scade

inflatia elimina o parte din resursele acumulate

inflatia pune deacord capacitatile de productie cu cerintele sociale reale

inflatia constituie un factor dezorganizator al oricarei economii nationale

descurajeaza investitiile productive , de lunga durata

genereaza si extinde somajul

afecteaza caderea societatii civile

accentuiaza deprecierea monedei nationale.

Pentru combaterea inflatiei factorii de decizie trebuie sa aiba in atentie franarea cresterii masei monetare si a preturilor , atragerea economiilor banesti si transformarea lor in capitaluri active , revalorizarea banilor , reducerea cererii agregate , reducerea incertitudinilor e.t.c.Succesul presupune inglogarea unor astfel de masuri in pachete care sa se completeze cat mai bine pe termen mediu si lung.

Masurarea si forma inflatiei

Desi inflatia este perceputa de catre toti participantii la viata economico-sociala cu intensitati si semnificatii diferite, exista modalitati convenite institutional pentru a-I calcula nivelul si evolutia, pe baza unui indice al preturilor care reprezinta o medie ponderata a preturilor unui anumit numar de bunuri, materiale si servicii. Pot fi alese: indicele preturilor de consum (IPC), indicele general al preturilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preturilor bunurilor de capital, indicele costului vietii, scaderea puterii de cumparare a banilor, coeficientul de devansare a cresterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PIB, PNB) de catre masa monetara aflata in circulatie si disponibila pentru achizitionarea marfurilor.Dintre acestea, cel mai utilizat pentru a masura inflatia este IPC. In Romania, evaluarea inflatiei se face pe baza indicelui pretului de consum (IPC) de tip Laspeyres dupa relatia:

IPC= *100

q = cantitati de bunuri; p = preturile unitare;i = ponderea pe fiecare grupa de marfuri o detine in bugetele de familie ale

salariatilor, pensionarilor, etc.

Rata inflatiei = IPC – 100

IPC se calculeaza prin luarea in calcul a unui nomenclator de sortimente care cuprinde 1442 de pozitii considerate reprezentative in consumul populatiei structurate in zece grupe de bunuri marfare. Inregistrarea preturilor are loc in 42 de localitati-resedinta de judet si municipiul Bucuresti. Fiecarei grupe si subgrupe i se atribuie o anumita pondere care rezulta prin ancheta integrala in gospodarii realizate de catre INS si MMPS.

In final, se calculeaza, dupa modelul Uniunii Europene, un indice de pret clasic de tip Laspeyers de forma:

IPC=

IPC = indicele general al preturilor de consum;W = ponderea fiecarui sortiment in cosul general de bunuri din perioada de baza;

I = indicele elementar al preturilor fiecarei grupe sortimentale care intra in calculul indicelui general.

Cauzele inflatiei:

Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, ca si cresterea durabila si generalizata a preturilor.

In manuale si tratate, cauzele inflatiei sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris parsibus), fiecare dintre acestea generand o forma specifica de inflatie. In momentul dat al analizei.

Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda).

Economistul american M.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales de oferta de moneda, suplimentarea acesteea decurgand din deciziile agentilor economici specializati in sensul sporirii activelor lor de (bani de credit). Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta ). Sporirea veniturilor, indeosebi a salariatilor, nu-I compensata printr-o crestere corespunzatoare a productivitatii. Apare, astfel o penurie de bunuri materiale si de servicii. Specialistii numesc un asemenea dezichilibru inflatie reala.

Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezichilibrul inflationist, la excesul de crestere nominala pentru bunurile de consum (inflatie pe credit). In anumite conditii, profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale inreprindelor. Ca urmare, guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii, pe seama bugetului.

Politici antiinflationiste

Generalizata in economiile contemporane, inflatia a impus ample dezbateri teoretice si experiente practice pentru a fi redusa si pusa sub control in vederea mentinerii in limite considerate normale: sa favorizeze cresterea economica reala cu sacrificii minime din partea agentilor economici.

Avand in vedere dimensiunile diferite ale inflatiei, conditiile concrete ale diferitelor tari si economii nationale si politicile antiinflationiste pot fi abordate sub numeroase unghiuri: dupa scoala (doctrina) economica, ce reprezinta fundamentul programelor antiinflationiste, dupa obiectivele imediate urmarite, dupa instrumentele (parghiile) folosite prioritar in vederea reducerii si stapanirii sale.

Dupa obiectivele imediate urmarite putem distinge:

programe pentru prevenirea sau reducerea efectelor negative pe care le suporta anumiti agenti economici de pe urma inflatiei;

programe si masuri pentru reducerea inflatiei prin minimizarea costurilor sociale ale acesteia.

Din randul primei categorii de masuri se detaseaza prin importanta indexarea totala sau partiala a salariilor si altor categorii de venituri.

Indexarea reprezinta o componenta antiinflationista, avand ca obiectiv compensarea puterii de cumparare pe care au pierdut-o salariatii si alte categorii de persoane cu venituri fixe. Indexarea (salariilor, pensiilor, burselor, alocatiilor de somaj, numite generic venituri fixe) reprezinta o tehnica ce permite evolutia veniturilor in functie de cresterea preturilor pentru a influenta puterea de cumparare a veniturilor.

S-a constatat ca in tarile care au practicat indexarea totala (100%), asa cum a fost cazul Italiei si a Braziliei, spirala inflationista are tendinta de cumparare a veniturilor.

Indexarea partiala inseamna indexarea veniturilor cu o anumita cota procentuala din rata inflatiei, daca sunt indeplinite mai multe conditii. Se practica mai multe forme de indexare partiala.

Indexarea este, in consecinta, o masura de protectie sociala.

Strategiile antiinflationiste pentru reducerea inflatiei au ca obiectiv stoparea inflatiei sau cel putin micsorarea acesteia, cu cele mai mici costuri sociale posibile.

Reducerea ratei inflatiei vizeaza actiuni de politica economica diferite in functie de optiunile doctrinare si conditiile concrete din economie: reducerea cererii agregate, prin micsorarea masei monetare si cresterea costului banilor, stimularea ofertei agregate, un mixt intre cele doua tipuri de politica economica.

Strategia standard promovata de FMI s-a bazat si se bazeaza pe reducerea carerii agregate prin cooperarea politicilor fiscale si monetare restrictive pentru a determina o redimensionare a masei monetare aflate la dispozitia agentilor economici pentru cumparari, corelata cu oferta de bunuri marfare. In fond, ea vizeaza reducerea ecartului inflationist absolut si relativ. Acestea se bazeaza pe masuri clasice de reducere a masei monetare (cresterea rezervelor obligatorii, a ratei rescontului, a restrictiilor in acordarea creditelor, politici de open-market promovate de banca centrala, actiuni pe piata schimburilor).

Masurile de politica bugetara si fiscala vizeaza: reducerea cheltuielilor bugetare reale sau mentinerea celor nominale la niveluri strict controlate, cresterea obligatiilor fiscale pentru firme si a fiscalitatii, pentru menaje, in special pe seama impozitarii indirecte.

Masurile de politica monetara si fiscala restrictiva poi fi:

lente, de mici proportii, graduale

bruste, dure, rapide si de mari proportii.

Prima optiune va duce la restrangerea cresterii economice, cresterea lenta a ratei somajului peste cea naturala, iar inflatia se poate reduce lent, in timp.

Ce-a de-a doua optiune duce le reducerea brusca si substantiala a inflatiei (strategia cold turkey-„curcanul rece”), o recesiune de mari proportii, sporirea rapida, dar pentru o perioada scurta a ratei somajului, urmand ca, dupa o perioada de timp, productia si ocuparea sa revina la niveluri anterioare, dar inflatia sa ramana restransa. Ambele solutii au fost experimentate in diferite tari. Ca regula, in tarile dezvoltate au dat rezultate mai bune masurile din cea de-a doua categorie. Pe langa masurile incluse in strategia standard a FMI sunt posibile si alte masuri care sa completeze solutiile de politica monetara si bugetara.

Politica veniturilor care presupune actiuni directe asupra salariilor si preturilor, mergand, in situatii extreme, pana la inghetarea acestora (practicata in SUA pentru o perioada de trei luni in intervalul 1973-1974). Politica veniturilor poate da rezultate partiale doar daca este conjugata cu masuri care vizeaza stimularea ofertei totale (dar lasa neschimbata alocarea resurselor si preturilor relative) si reducerea cererii totale, mai ales reducerea sau eliminarea deficitului bugetului de stat. De regula, ea presupune incheierea unui pact social guvern-sindicate-patronate. Practicarea unor stimulente fiscale pentru cei care realizeaza sporuri de productivitate si nu maresc preturile si salariile peste un anumit procent (desi controlul aplicarii unei asemenea masuri este foarte dificil).

Esentiale si definitorii sunt acele masuri si parghii economico-financiare care stimuleaza cresterea productivitatii factorilor de productie si reducerea costurilor, care conciliaza aspiratia fireasca de crestere a cererii agregate, insotita de majorarea productiei si a ofertei pe cale intensiva. In economiile puternic racordate la schimburile internationale si la care in mod inevitabil inflatia importata ar genera sporirea costurilor de productie singura solutie de fond pentru reducerea sau prevenirea procesului inflationist este obtinerea unei dinamici a productivitatii factorilor de productie care sa devanseze potentialul de crestere a costurilor, ceea ce inseamna consolidarea economiei reale, printr-o crestere a ofertei si imbunatatirea ei, calitativa si structurala.

Tipuri de crestere economica in raport cu inflatia

In legatura cu relatia dintre cresterea economica si fenomenul inflationist se pot contura mai multe tipuri de crestere economica:

– crestere economica “neinflationista” caracterizata printr-o dinamica relativ inalta a cresterii economice si o inflatie moderata. Inflatia moderata este un factor stimulativ pentru cresterea economica: in perspectiva unei cresteri moderate si stapanite a preturilor sunt impulsionate investitiile vizand modernizarea si retehnologizarea, ceea ce asigura cresterea PIB-ului si PNB-ului real in special pe seama sporirii eficientei utilizarii factorilor de productie. Ritmul cresterii PIB/locuitor depaseste rata inflatiei. Este o forma sanatoasa de evolutie a economiei caracteristica tarilor dezvoltate in anii ’50-’60;

-crestere economica inflationista releva ca dinamica (ritmul) cresterii economice este depasit de rata inflatiei; PNB-ul si PIB-ul real, de regula, se reduc;

-in perioada actuala, numeroase economii se confrunta cu fenomenele de stagflatie si slumpflatie.

Stagflatia caracterizeaza acea situatie din economia unei tarii concretizata prin inflatie rapida (de regula inflatie deschisa – releva prin cresterea anuala a preturilor mai mica de 10% dar superioara celei de 3%) insotita de stagnare economica. PIB-ul si PNB-ul real stagneaza sau se reduc (fenomenul de recesiune) in conditiile cand preturile cresc, masa monetara stagneaza sau chiar sporeste, iar rata somajului este foarte ridicata.

Slumpflatia defineste situatia cea mai critica dintr-o economie nationala: stare de hiperinflatie (cresteri ametitoare ale preturilor, cererea de moneda nationala scade considerabil, o parte importanta de tranzactii efectuandu-se sub forma de troc modern sau in moneda alternativa) si reducerea drastica a PNB-ului si PIB-ului real, somaj cronic, de masa, conjugate cu alte dezechilibre grave interne si externe. Slumpflatia s-a intalnit temporar in economiile dezvoltate in cursul primului soc petrolier, in unele economii in curs de dezvoltare si in toate fostele tari socialiste in unii ani ai perioadei de tranzitie spre economia cu piata concurentiala.

Factorii de activare/dezactivare a inflatiei si strategii de combatere a inflatiei

Factorii care influenteaza direct inflatia prin costuri si preturi, actioneaza si exercita presiuni asupra preturilor la nivelul fiecarei unitati economice, propagand efectele asupra ansamblului economic, activand sau dezactivand spirala inflationista.

Dintre factorii de activare a inflatiei prin pret se pot mentiona :

cresterea preturilor materiilor prime si mijloacelor fixe din import sau din produse interne;

cresterea salariilor si a altor obligatii sociale si fiscale ale agentilor economici;

cresterea ponderii creditului bancar si mai ales a ratei dobanzii;

excesul de masa monetara in circulatie ca urmare a deficitului bugetar si care face ca preturile sa creasca.

Factorii de dezactivare a inflatiei sunt, in general, la fel ca cei de activare dar, facandu-i sa actioneze invers, si anume :

reducerea preturilor la materii prime si utilaje ;

mentinerea si reducerea costurilor si preturilor produselor prelucrate;

folosirea eficienta a creditului bancar si practicarea unor dobanzi rationale;

stoparea emisiunii de bani fara acoperire de marfuri.

In combaterea inflatiei se poate afirma ca intervine un paradox, in sensul ca cele mai eficiente masuri par a fi blocarea preturilor si salariilor, dar acestea vin in contradictie cu procesul de trecere la economia de piata, cu procesul de liberalizare a economiei.

Inflatia odata declansata si manifestata prin cresterea preturilor, intretine si relanseaza in viitor inflatie. De aceea se pune problema stopari spiralei inflationiste si stabilizarea preturilor. Operatiunea nu e simpla, este deosebit de dificila de realizat, si mai ales, concomitent la toate produsele.

In literatura si practica tarilor cu economie de piata, sunt intalnite si folosite mai multe strategii in lupta impotriva inflatiei, cum ar fi :

inghetarea preturilor

inghetarea monedei

inghetarea salariilor

inghetarea veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat.

Dintre acestea, inghetarea preturilor este cea mai tentanta pentru ca apare ca o manifestare directa, vizibila de stavilire a inflatiei, considerandu-se ca o ruptura a spiralei inflationiste.

In concluzie, pentru a avea efecte favorabile si durabile in timp, in lupta impotriva fenomenului inflationist, trebuie abordate cauzele profunde ale cresterii preturilor asupra carora trebuie actionat si adoptate masuri de crestere a productivitatii muncii si largirea concurentei, stiind ca o concurenta neingradita intre producatori e factorul hotarator care le impune un comportament moderat in ceea ce priveste preturile practicate. Unii economisti au apreciat ca in tarile care au avut o economie planificata, cresterea preturilor, uneori exploziva, constituie calea unica de regasire a valorii reale a marfurilor, egala cu cea pe care ar fi avut-o in conditiile unei piete libere.

Aceasta nu e inflatie – aprecia economistul american Milton Friedman – ci scoaterea la lumina a adevarului economic care trebuie confruntat, mai devreme sau mai tarziu, prin stabilirea reala a unui nivel de pret liber.

Faza a doua, si mai importanta, este de a impiedica inflatia sa se manifeste la nivel de pret liber. Altfel spus, daca in prima faza avem de-a face cu pacatele trecutului, pe care nu-l putem schimba, in ce-a de-a doua faza avem de-a face cu prezentul si viitorul, pe care teoretic il putem controla.

Studiu de caz

Rata inflatiei 1991-2006

Tabelul nr. 1

Inflatia- indicii preturilor de consum

Tabelul nr. 2

Sursa: Institutul Nastional de Statistica

Reprezentarea grafica a indicelui pretului de consum

Sursa :Institutul National de Statistica

Conform graficului, indicele preturilor de consum este in scadere; prezinta un trend hiperbolic.

Trend hiperbolic: ;

Tabelul nr.3

a=35.28

b=215.69

Tabelul nr.4

Conform datelor analizate mai sus, rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum in anul 2006 este in scadere fata de anul 2005.

In anii 2007, 2008 si 2009 rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum este in scadere fata de anul precedent.

Tabele ale inflatiei

BIBLIOGRAFIE

Manual de economie politica – edit. Sansa SRL, Buc.1995

aut. Ghe. Cretoiu ; Viorel Cornescu ; Ion Bucur( pag. 381-394 )

Preturi si concurenta – edit. didactica si pedagogica R.A. Buc

aut. Prof.dr. Tatiana Mosteanu ; Conf.dr. Dalina Dumitrescu ; Prof.dr. C-tin Floricel ; Lect.drd. Felicia Alexandru( pag. 254 – 260 )

Preturi – edit. Economica 2000

aut. Viorel Beju

( pag. 54 – 65 )