Auditul Intern AL Unei Institutii Publice

CUPRINS

Pag.

CAP. I. Prezentarea Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Iasi…………

I.1. Sectorul si obiectul de activitate………………………………………………

I.2. Istoric: infiintare, evolutie……………………………………………………

I.3. Managementul organizatiei: structura organizatorica, organigrama, personal de conducere…………………………………………………………………………..

I.3.1. Managementul cultural…………………………………………….

I.3.2. Structura organizatorica a Directiei………………………………..

I.3.3. Organizarea compartimentului de audit public intern. Organigrama institutiei………………………………………………………………….

I.4. Analiza evolutiei principalilor indicatori…………………………………….

CAP. II. Bugetul institutiilor publice- baza exercitarii activitatii de audit public intern…

II.1. Notiuni teoretice privind bugetele locale……………………………………

II.1.1. Finantele publice locale- categorie economica……………………

II.1.2. Rolul bugetelor locale in consolidarea autonomiei administratiilor publice locale si autofinantarii unitatilor administrativ- teritoriale………

II.1.3. Procesul elaborarii si organizarea executiei bugetelor locale…….

II.1.4. Principii si elemente care stau la baza elaborarii bugetelor locale..

II.2. Executia bugetului local…………………………………………………….

II.2.1. Continutul cheltuielilor publice locale, criterii de clasificare a acestora…………………………………………………………………..

II.2.2. Fundamentarea cheltuielilor publice locale………………………

II.2.3. Fundamentarea cheltuielilor pentru actiuni social- culturale…….

II.3. Procesul bugetar obiect al controlului financiar……………………………

II.3.1. Notiuni generale privind procesul bugetar……………………….

II.3.2. Competente si responsabilitati in procesul bugetar………………

II.4. Derularea procesului bugetar………………………………………………

II.4.1. Proceduri privind elaborarea bugetelor………………………….

II.4.2. Prevederi referitoare la investitii publice…………………………

II.5. Executia bugetara la institutiile publice……………………………………

II.5.1. Finantarea institutiilor publice……………………………………

II.5.2. Proceduri privind executia cheltuielilor publice…………………

II.5.3. Organizarea si raportarea angajamentelor bugetare si legale……

CAP.III .Auditul public intern………………………………………………………….

III.1. Notiuni generale privind auditul public intern…………………………….

III.2. Organizarea auditului public intern……………………………………….

III.3. Desfasurarea auditului public intern………………………………………

III.4. Exercitarea activitatii de audit public intern………………………………

III.5. Raportul de audir public intern……………………………………………

III.5.1. Elaborarea proiectului de raport de audit public intern…………

III.5.2. Elaborarea raportului de audit public intern…………………….

III.6. Controlul intern si controlul financiar la entitatile publice………………..

III.6.1. Obiectivele si cerintele controlului intern……………………….

III.6.2. Controlul financiar preventive…………………………………..

III.7. Auditul public intern la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Iasi………………………………………………………………………

pagini 80

=== auditul intern al unei institutii publice ===

CUPRINS

Pag.

CAP. I. Prezentarea Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Iasi…………

I.1. Sectorul si obiectul de activitate………………………………………………

I.2. Istoric: infiintare, evolutie……………………………………………………

I.3. Managementul organizatiei: structura organizatorica, organigrama, personal de conducere…………………………………………………………………………..

I.3.1. Managementul cultural…………………………………………….

I.3.2. Structura organizatorica a Directiei………………………………..

I.3.3. Organizarea compartimentului de audit public intern. Organigrama institutiei………………………………………………………………….

I.4. Analiza evolutiei principalilor indicatori…………………………………….

CAP. II. Bugetul institutiilor publice- baza exercitarii activitatii de audit public intern…

II.1. Notiuni teoretice privind bugetele locale……………………………………

II.1.1. Finantele publice locale- categorie economica……………………

II.1.2. Rolul bugetelor locale in consolidarea autonomiei administratiilor publice locale si autofinantarii unitatilor administrativ- teritoriale………

II.1.3. Procesul elaborarii si organizarea executiei bugetelor locale…….

II.1.4. Principii si elemente care stau la baza elaborarii bugetelor locale..

II.2. Executia bugetului local…………………………………………………….

II.2.1. Continutul cheltuielilor publice locale, criterii de clasificare a acestora…………………………………………………………………..

II.2.2. Fundamentarea cheltuielilor publice locale………………………

II.2.3. Fundamentarea cheltuielilor pentru actiuni social- culturale…….

II.3. Procesul bugetar obiect al controlului financiar……………………………

II.3.1. Notiuni generale privind procesul bugetar……………………….

II.3.2. Competente si responsabilitati in procesul bugetar………………

II.4. Derularea procesului bugetar………………………………………………

II.4.1. Proceduri privind elaborarea bugetelor………………………….

II.4.2. Prevederi referitoare la investitii publice…………………………

II.5. Executia bugetara la institutiile publice……………………………………

II.5.1. Finantarea institutiilor publice……………………………………

II.5.2. Proceduri privind executia cheltuielilor publice…………………

II.5.3. Organizarea si raportarea angajamentelor bugetare si legale……

CAP.III .Auditul public intern………………………………………………………….

III.1. Notiuni generale privind auditul public intern…………………………….

III.2. Organizarea auditului public intern……………………………………….

III.3. Desfasurarea auditului public intern………………………………………

III.4. Exercitarea activitatii de audit public intern………………………………

III.5. Raportul de audir public intern……………………………………………

III.5.1. Elaborarea proiectului de raport de audit public intern…………

III.5.2. Elaborarea raportului de audit public intern…………………….

III.6. Controlul intern si controlul financiar la entitatile publice………………..

III.6.1. Obiectivele si cerintele controlului intern……………………….

III.6.2. Controlul financiar preventive…………………………………..

III.7. Auditul public intern la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Iasi………………………………………………………………………

CAP I. PREZENTAREA DIRECTIEI PENTRU CULTURA, CULTE SI PATRIMONIU NATIONAL IASI

I.1. Sectorul si obiectul de activitate

Pentru a întelege subiectul abordat trebuie sa întelegem conceptul de cultura.

Conceptul de cultura include “ansamblul valorilor materiale si spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice, precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori”1.

Pornind de la aceasta definitie formulam conceptul de cultura ca fiind ansamblul valorilor materiale si spirituale realizate de un popor de-a lungul devenirii sale istorice, prin travaliul creator al omului, în dialogul sau cu natura si cu lumea.

Conceptul de cultura, poate fi definit prin:

calitatea culturii de a fi o marca a identitatii nationale într-o lume a

multiculturalitatii, de a purta amprenta spiritului românesc;

identitatea na]ionala si semnificatia sociala definind valoarea intrinseca a culturii, singura capabile si se legitimeze si sa valideze cultura unui popor în lumea universala a valorii umane.

este un atribut esential al identitatii nationale; o reforma reala a culturii

ar trebui sa recunoasca în bunurile si valorile mostenirii culturale, surse fundamentale de cunoastere si actiune creatoare si totodata componente ale culturii nationale si universale.

cultura este fundamentul necesar unei dezvoltari autentice si durabile, ce reprezinta, o investitie de interes national, o dimensiune majora, a politicii de protectie sociala: dreptul la cultura, pluralism cultural si dialogul intercultural sunt valori definitorii ale unei societati democratice. Numai o democratie autentica a culturii poate apropia societatea româneasca de standardele lumii europene.

Serviciile culturale constituie o categorie distincta de servicii, ce pot fi

definite “ca un sistem de utilitati destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale ale consumatorilor care le cumpara sau le folosesc pentru a obtine anumite anvataje ori satisfactii”2.

In acest sens, putem spune ca serviciile culturale sunt activitati prestate în beneficiul consumatorilor de cultura (spectacole, manifestari etc.), cu

scopul de a le împlini anumite nevoi si de a le produce satisfactiile adoptate de ei.

In viziunea prof. Maria Moldoveanu, tipologia serviciilor culturale, dupa continutul prestatiilor si a mijloacelor utilizate, se prezinta astfel:

1.Domeniul spectacolelor:

– teatru;

film;

muzica;

dans;

formatii artistice;

festivaluri;

târguri de muzica;

2. Domeniul artelor plastice:

galerii si expozitii de arta;

colectii particulare;

arta populara, mestesuguri artistice;

3. Domeniul creatiilor culturale oferite pe suporturi specifice si

servicii de difuzare specializate:

film, studiouri de film, cinematografie, cinecluburi;

carte, reviste ilustrate, edituri, saloane si târguri de carte, servicii de lectura publica;

fotografie artistica;

casete audio-video;

discuri;

4. Sistemul institu]ional de promovare a culturii la nivelul colectivitatilor umane:

biblioteci;

muzee;

institutii teatrale;

filarmonici, opere;

universitati populare;

camine culturale;

case de cultura;

agentii specializate în turism cultural;

5.Domeniul comunicatiilor de masa împreuna cu mijloace tehnice de receptare, redactare si difuzare a mesajelor:

presa scrisa;

radiodifuziune;

televiziune;

agentii de presa;

studiouri;

redactii;

retele de difuzare;

Dupa natura relatiei cu produsele culturale, serviciile se împart în:

servicii care difuzeaza creatii culturale (servicii editoriale, servicii de lectura,servicii muzeistice);

servicii care creaza ele însele cultura (teatru T.V. dupa scenarii).

In România, clasificarea institutiilor de cultura, statuata în mod tradititional în viziunea prof. Ion Boboc este :

– Institutii profesioniste de spectacole si concerte (teatru, opera, filarmonica, opereta);

– Muzee;

– Biblioteci;

– Centre de cultura;

– Ansambluri folclorice si corale profesioniste;

– Asezaminte (case de cultura, camine culturale, scoli de arta, universitati populare);

– Centre judetene de conservare – valorificare a traditiei si creatiei populare;

– Publicatii culturale;

– Posturi de radio si televiziune (centrale, locale);

– Edituri, tipografii, librarii;

– Alte institutii, pentru grupuri-tinta (case de cultura si cluburi ale tineretului, ale armatei, ale minoritatilor, formatii de estrade, de circ, discoteci, fonoteci);

– Cinematografe;

– Centre culturale în strainatate;

– Directiile judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National.

Direcția pentru Cultura, Culte și Patrimoniul Cultural Național îndeplineste, la nivelul județului Iasi, atributiile Ministerului Culturii și Cultelor în domeniul culturii și artei, al cultelor, al protejarii patrimoniului cultural național și al valorificării și dezvoltării elementelor ce definesc identitatea culturală a colectivității locale.

Direcția a întreprins demersuri permanente în scopul promovarii și respectării principiilor care guverneaza domeniile culturii, artei și al cultelor din România, la nivelul județului Iași, de către autoritățile administrației publice locale, persoanele fizice și juridice de drept public și privat:

principiul potrivit căruia toate cultele recunoscute de lege sunt libere, autonome și egale în fața autorităților

principiul protejării patrimoniului cultural național

principiul libertății de creație

principiul autonomiei instituțiilor de cultură

principiul primordialității valorii

principiul șansei egale la cultură

principiul identității culturale în mondial de valori

Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Iași a acționat, în colaborare cu autoritățile administrației publice locale, pentru dezvoltarea bazei materiale, diversificarea, modernizarea și optimizarea serviciilor culturale necesare comunităților locale, pentru protecția și promovarea culturii, protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național; a asigurat sprijin de specialitate pentru realizarea de programe și proiecte culturale de către instituții publice sau alte persoane juridice și asigura, împreună cu autoritățile administrației publice locale, sprijin financiar pentru acestea; a inițiat și sprijinit, în condițiile legii, acțiuni de revitalizare a trandițiilor și obiceiurilor locale, a editat si sprijinit, logistic ori financiar, in conditiile legii, publicatii de specialitate și de informare în domeniul culturii și artei; a colaborat cu autoritățile publice locale și cu instituțiile specializate pentru protejarea și punerea în valoare a bunurilor din patrimoniul cultural național și aplica în acest sens prevederile legale în domeniu.

Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Iasi are urmatoarele atributii principale:

a) actioneaza, în colaborare cu autoritatile administratiei publice, pentru dezvoltarea bazei materiale, diversificarea, modernizarea si optimizarea serviciilor culturale necesare comunitatilor locale, pentru protectia si promovarea culturii, protejarea si punerea în valoare a patrimoniului cultural national;

b) asigura sprijin de specialitate pentru realizarea de programe si proiecte culturale de catre institutii publice sau alte persoane juridice si asigura, împreuna cu autoritatile administratiei publice, sprijin financiar pentru acestea;

c) colaboreaza cu institutiile muzeale si cu alte persoane juridice în desfasurarea unor activitati de cercetare, evidenta, conservare, restaurare si punere în valoare a patrimoniului cultural national si pot acorda sprijin financiar pentru acestea;

d) participa la realizarea activitatilor de observare si de control asupra actiunilor care pot da nastere la incalcari ale legislatiei dreptului de autor si a drepturilor conexe si constata, în conditiile legii, încalcarile acesteia;

e) avizeaza numirea sau eliberarea conducatorilor institutiilor publice cultural-artistice de importanta locala si judeteana;

f) sprijina si monitorizeaza, în condi]iile legii, activitatea organizatiilor neguvernamentale si a altor persoane juridice de drept privat cu activitate culturala sau artistica si transmit Ministerului Culturii si Cultelor constatarile lor;

g) initiaza si sprijina, în conditiile legii, actiuni de revitalizare a traditiilor si obiceiurilor locale, a ocupatiilor specifice traditionale, de formare a specialitatilor si meseriasilor în domeniul artizanatului si mestesugurilor traditionale;

h) editeaza sau sprijina, logistic ori financiar, în conditiile legii, publicatii de specialitate si de informare în domeniul culturii si artei;

i) sunt abilitate sa solicite si sa primeasca, în nume propriu sau în numele si pentru Ministerul Culturii si Cultelor, de la autoritati ale administratiei publice, de la institutii publice si de la persoane juridice de drept privat cu activitate în domeniul cultural, al artelor si informarii publice, date si documente necesare în vederea îndeplinirii atributiilor ce le revin;

j) controleaza respectarea indeplinirii obligatiilor de plata a contributiilor la Fondul cultural national, în conditiile si la termenele stabilite prin lege;

k) colaboreaza cu autoritatile publice si cu institutiile specializate pentru protejarea si punerea în valoare a bunurilor din patrimoniul cultural national si aplica în acest sens

I.2. Istoric: infiintare, evolutie.

Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Iasi este o institutie publica deconcentrata, cu personalitate juridica, aflata în subordinea Ministerului Culturii si Cultelor.
Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural Na]ional Iasi a fost înfiintata ca institutie prin Decretul nr. 101 din 7 februarie 1990 al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, publicat în Monitorul Oficial nr. 22 din 8 februarie 1990, ca Inspectoratul pentru Cultura Iasi.

Toate Directiile pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National din tara succed din Comitetele Judetene pentru Arta si Comitetele Judetene pentru Cultura si Educatie Socialista (înainte de 1989).

Sub actuala forma, functioneaza în baza Hotarârii de Guvern nr. 742 din 3 iulie 2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, publicata în Monitorul Oficial nr. 493 din 8 iulie 2003 prin comasarea cu Oficiile pentru Patrimoniul Cultural National.

Astfel institutia a ramas doar în subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, si-a modificat numele si atributiile, a încorporat Oficiul Judetean pentru Patrimoniul Iasi si Comisia Zonala a Ansamblurilor si Siturilor Istorice Iasi.

I.3. Managementul organizatiei:

structura organizatorica,organigrama, personalul de conducere.

I.3.1. Managementul cultural.

Managementul cultural este un tip special de management, prin care cei care îl practica îi determina pe altii sa faca ceea ce trebuie facut, în organizatiile culturale pe care le conduc, pentru a realiza o performanta prestabilita. În acest sens intra în joc factori-cheie, cum ar fi: respectul individualitatii creatoare, munca în echipa ( relatiile cu colegii care fac parte din “managementul de vârf”, cu subordonatii din “managementul intermediar” si cu “operationalii” sau difuzorii de produse si servicii culturale), autoritatea (impunerea unor standarde culturale), competenta si raspunderea fata de realizarea sarcinilor într-o organizatie. Alfel spus, cei care practica managementul cultural sunt cei care iau decizii privind angajarea de resurse, implicarea unor oameni de cultura sau a sponsorilor, controlul realizarii [i distribuirii de produse si servicii culturale.

Managementul cultural actioneaza, în primul rând, cu ajutorul si prin intermediul omenilor de cultura, pentru a îndeplini, în acelasi timp, obiectivele unei organizatii de cultura, nevoile membrilor si (producatori sau organizatori) si ale consumatorilor de cultura.

I.3.2. Structura organizatorică a Direcției.

Pentru realizarea atribuțiilor sale, Direcția are o structură organizatorică proprie, compusa din personalul de conducere și personalul de execuție, funcționând într-o structură compusă din compartimente.

Direcția este condusă de către un director care este funcționar public.

Personalul de execuție al Direcției este format din:

a) personal de specialitate, care sunt funcționari publici;

b) personal contractual, care nu are calitate de funcționar public, fiind angajat cu contract individual de muncă.

Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și de îndeplinirea atribuțiilor care le sunt delegate. Funcționarii publici sunt datori să îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine și în mod conștiincios îndatoririle de serviciu, să respecte și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii Direcției și Ministerului Culturii și Cultelor, să păstreze confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștiință în exercitarea funcției, potrivit dispozițiilor legale. Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor date de funcționarii cu funcții publice de conducere cărora le sunt subordonați.

In baza prevederilor impuse de Legea bugetului de stat, instituția a beneficiat de următoarea structură a personalului, structură aprobată în fiecare an de Ministerul Culturii și Cultelor.

Statul de funcții este aprobat de ordonatorul principal de credite, Ministerul Culturii și Cultelor, pe total și pe structură, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în Bugetul de venituri și cheltuieli.

I.3.3.Organizarea compartimentului de audit public intern. Organigrama institutiei.

Directia este condusa de un Director executiv care coordoneaza urmatoarea structura a Directiei, structura aprobata de Ministerul Culturii si Cultelor:

Cultură, Culte, Arte Programe

consilier , clasa I, grad superior

Patrimoniul Cultural Mobil

consilier , clasa I, grad superior

referent de specialitate

Monumente Istorice

consilier , clasa I, grad superior

consilier , clasa I, grad superior

inspector de specialitate

Relații, Monitorizare, Asistent\, Management 

consilier , clasa I, grad principal –

Financiar – Contabilitate, Administrativ

consilier , clasa I, grad superior

consilier , clasa I, grad superior

secretar dactilograf

sofer

Compartimentul de audit public intern se organizeaza astfel:

a)conducatorul institutiei publice sau,in cazul altora entitatii publice,organul de conducere colectiva care are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de audit public intern;

b)la institutiile publice mici,care nu sunt subordonate altor entitati publice,auditul public intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de public intern ale Ministerului Finantelor Publice;

c)conducatorul entitatii publice subordonate poate stabili si mentine un compartiment functional de audit public intern,cu acordul entitatii publice de la nivelul ierarhic imediat superior,iar daca acest compartiment nu se infiinteaza,auditul entitatii respective se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern al entitatii publice de la nivelul ierarhic imediat superior.

Compartimentul de audit public intern se constituie in subordinea directa a conducerii entitatii publice si,prin atributiile sale,nu trebuie sa fie implicat in elaborarea procedurilor de control intern si in desfasurarea activitatilor supuse auditului public intern.

Conducatorul compartimentului de audit publice intern este numit/destituit de catre conducatorul entitatii publice,cu avizul UCAAPI;pentru entitatile publice subordonate,numirea/destituirea se face cu avizul organului ierarhic superior.Conducatorul compartimentului de audit publice intern este responsabil pentru organizarea si desfasurarea activitatilor de audit.

Functia de auditor intern este incompatibila cu exercitarea acestei functii,ca activitate profesionala orientate spre profit sau recompensa.

Compartimentul de audit public intern se organizeaza in mod obligatoriu la nivelul fiecarei entitati publice, prin decizia persoanelor responsabile prevazute la art. 9 din Legea auditului public intern. Fac exceptie de la aceste prevederi institutiile publice mici, asa cum sunt definite acestea la art. 2 lit. j) din Legea privind auditul public intern, precum sio acele entitati publice subordinate pentru care conducerea de la nivelul ierarhic imediat superior a emis decizia de neinfiintare a compartimentului de audit public intern.

2.1.2. Auditul entitatii publice sunordonate care nu infiinteaza compartiment de audit public intern, in conformitate cu art. 9 lit. c) din Legea auditului public intern, va fi efectuat de catre compartimentul de audit public intern de la nivelul ordonatorului ierarhic imediat superior.

2.1.3. Sarcina urmaririi conditiilor de institutie publica mica se face de catre conducatorul institutiei in cauza, care are obligatia sa instiinteze compartimentul de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale, de statutul sau.

2.1.4. Institutiile publice mici care au deposit pragul annual de 100000 euro, o perioada de 3 ani consecutive, au obligatia de a-si constitui compartiment de audit public intern pana la sfarsitul primului trimestru al anului urmator. Entitatile publice, care au organizat compartimente de audit public intern proprii si devin institutii publice mici, trebuie sa instiinteze compartimentele de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale, de noul statut, in termen de 30 de zile de la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 2, lit.j) din Legea auditului public intern.

Atributiile compartimentului de audit public intern

Compartimentul de audit public intern functioneaza in subordinea directa a conducatorului entitatii publice, exercitand o functie distincta si independenta de activitatile entitatii publice.

Prin atributiile sale, compartimentul de audit public intern nu trebuie sa fie implicat in elaborarea procedurilor de control intern.

In conformitate cu art. 11 din Legea auditului public intern, atributiile compartimentului de audit public intern sunt:

elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publice in care isi desfasoara activitatea , cu avizul UCAAPI sau cu avizul organului ierarhic imediat superior in cazul entitatilor publice subordinate;

elaboreaza proiectul planului annual de audit public intern

efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management financiar si control ale entitatii publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate.

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publica, inclusive din entitatile subordinate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3 ani, fara a se limita la acestea, urmatoarele:

angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatiile de plata, inclusiv din fondurile comunitare;

platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusive din fondurile comunitare

vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchiderea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrative- teritoriale;

concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unitatilor administrative- teritoriale;

constituirea veniturilor publice, respectiv, modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

alocarea creditelor bugetare;

sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

sistemul de luare a deciziilor;

sistemele de conducere si control, precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;

sistemele informatice

Compartimentul de audit public intern transmite la UCAAPI/ structurile teritoriale ale UCAAPI/ organul ierarhic imediat superior, sinteze ale recomandarilor neinsusite de catre conducatorul entitatii publice audiate si consecintele neimplementarii acestora, insotite de documentatia relevanta, dupa cum urmeaza:

entitatile publice subordonate transmit trimestrial, in maximum 5 zile de la inchierea trimestrului, organelor ierarhice imediat superioare;

entitatile publice ale Administratiei publice locale transmit trimestrial la structurile teritoriale UCAAPI, in termen de 10 zile de la incheierea trimestrului;

entitatile publice ale Administratiei publice centrale transmit trimestrial la UCAAPI, in termen de 10 zile de la incheierea trimestrului.

informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre conducatorul entitatii publice audiate, precum si despre consecintele acestora;

raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din activitatile sale de audit

Compartimentul de audit public intern transmite la UCAAPI/ structurile teritoriale ale UCAAPI/ organul ierarhic imediat superior, la cererea acestora, rapoarte periodice privind constatarile, concluziile si recomandarile rezultate din activitatile lor de audit.

elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern;

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern cuprind principalele constatari, concluzii si recomandari rezultate din activitatea de audit, progresele rezultate prin implementarea recomandarilor, eventualele iregularitati/ prejudicii constatate in timpul misiunilor de audit public intern, precum si informatii referitoare la pregatirea profesionala.

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern se transmit la UCAAPI/ structuri teritoriale ale UCAAPI/ organul ierarhic imediat superior, dupa cum urmeaza:
– entitatile publice subordinate transmit organelor ierarhice imediat superioare, astfel: cele ale Administratiei publice locale pana la 5 ianuarie, iar cele ale Administratiei publice centrale, pana la 10 ianuarie;

entitatile publice ale Administratiei publice locale transmit la structurile teritoriale UCAAPI, pana la 15 ianuarie

entitatile publice ale Administratiei publice centrale transmit la UCAAPI, pana la 25 ianuarie.

in cazul identificarii unor iregularitati sau posibile prejudicii, raporteaza imediat conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate

In situatia in care in timpul misiunilor de audit public intern se constata abateri de la regurile procedurale si metodologice, respective de la prevederile legale, aplicabile structurii/ activitatii/ operatiunii auditate, auditorii interni trebuie sa instiinteze conducatorul entitatii publice si structura de inspectie sau o alta structura de control intern stabilita de conducatorul entitatii publice, in termen de 3 zile.

Normele aplicabile compartimentului de audit public intern si auditorii interni se refera la:

a)Norme de calificare

b) Carta auditului intern si Codul privind conduita etica a auditorului intern

Carta auditului intern defineste obiectivele, drepturile si obligatiile auditului intern si este elaborata de catre fiecare sef al compartimentului de audit ipublic intern si aprobata de conducatorul entitatii publice.Carta auditului intern informeaza despre obiectivele si metodele de audit,clarifica misiunea de audit,fixeaza regulile de lucru in auditor si auditat si promoveaza reguli de conduita.

Codului privind conduita etica a auditorului intern reprezinta un ansamblu de principii si reguli de conduita care trebuie sa guverneze activitatea auditorilor interni.Scopul Codului privind conduita etica a auditorului intern este de a promova cultura etica in viziunea globala a profesiei de auditor intern.Codul privind conduita etica a auditorului intern cuprinde regulile pe care auditorii interni trebuie sa le respecte in exercitarea atributiilor.

c) Independenta si obiectivitatea

Independenta organizatorica

Compartimentul de audit public intern functioneaza in subordinea directa a conducatorului entitatii publice,exercitand o functie distincta si independenta de activitatile entitatii publice.Prin atributiile sale,compartimentul de audit public intern nu trebuie sa fie implicat in elaborarea procedurilor de control intern.

Activitatea de audit public intern nu trebuie sa fie supusa ingerintelor externe incepand de la stabilirea obiectivelor auditabile,realizarea efectiva a lucrarilor si pana la comunicarea rezultatelor acesteia.

Obiectivitatea individuala

Auditorii interni trebuie sa aiba o atitudine impartiala,sa nu aiba prejudecati si evite conflictele de interese.

Auditorii interni trebuie sa isi indeplineasca atributiile in mod obiectiv si independent,cu professionalism si integritate,potrivit normelor si procedurilor specifice activitatilor de audit public intern.

Numirea/destituirea sefului compartimentului de audit public intern

Seful compartimentului de audit public intern este numit/destituit de catre conducatorul entitatii publice,cu avizul UCAAPI/organul ierarhic imediat superior,astfel:

numirea sefului de audit public intern din entitatea publica se face numai cu avizul prealabil al UCAAPI,in conformitate cu procedura stabilita de aceasta.Entitatea publica subordonata solicita acest aviz de la organul ierarhic imediat superior,in baza urmatoarei proceduri:

-candidatii pentru functia de sef al compartimentul de audit public intern depun la compartimentul de audit public intern de la organul ierarhic imediat superior urmatoarele documente:curriculum vitae;minim doua scrisori de recomndare;o lucrare de conceptie privind organizarea si exercitarea auditului public intern in entitatea respectiva;o declaratie privind respectarea prevederilor art.20 alin.(1) din Legea auditului public intern,referitoare la incompatibilitatile auditorilor interni;

-avizarea candidatilor se face in termen de 10 zile de la data depunerii documentelor,prin analizarea acestora si prin consultari directe .

-dupa obtinerea avizului favorabil,numirea sefului compartimentului de audit public intern se face de conducatorul entitatii publice respective,in conformitate cu prevederile legale referitoare la organizarea si desfasurarea concursilor/exemenelor pentru ocuparea acestor functii;

-in cazul in care avizul este nefavorabil,candidatul respectiv nu poate participa la concursul/examenul pentru ocuparea acestei functii.

b) Destituirea sefului compartimentului de audit public intern din entitatea publica se face numai cu avizul prealabil al UCAAPI, in conformitate cu procedura stabilita de acesta. Entitatea publica subordonata solicita acest aviz la organul ierarhic superior in baza urmatoare proceduri:

– pentru destituirea sefului compartimentului de audit public intern, conducatorul entitatii publice subordinate notifica conducatorului de la organul ierarhic imediat superior despre intentia de destituire, precum si despre motivele destituirii;

– conducatorul de la organul ierarhic superior analizeaza motivele, efectueaza investigatii, are consultari directe cu seful compartimentului de audit public intern care are propus pentru destituire, dupa caz, si in termen de 10 zile prezinta in scris avizul favorabil/ nefavorabil privind destituirea;

– in cazul obtinerii unui aviz favorabil destituirii, conducatorul entitatii publice procedeaza in conformitate cu prevederile legale; in cazul obtinerii unui aviz nefavorabil, destituirea nu este posibila.

Numirea/ revocare auditorilor interni

Numirea/ revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul entitatii publice/ organul colectiv de conducere, numai cu avizul prealabil al sefului compartimentului de audit public intern, astfel:

Pentru acordarea avizului in vederea numirii auditorilor interni, seful compartimentului de audit public intern analizeaza dosarele de inscriere depuse de candidati pentru ocuparea functiei de auditori interni si poate avea consultari directe cu acestia, cu 5- 10 zile inainte de data sustinerii examenului. Dosarele de inscriere vor cuprinde in mod obligatoriu declaratiile candidatiilor privind respectarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea prind auditul public intern, referitoare la incompatibilitatile auditorilor interni, precum si scrisori de recomandare. In cazul obtinerii unui aviz favorabil, numirea in functie se face de catre conducatorul entitatii publice/ organul colectiv de conducere, in conformitate cu prevederile legale referitoare la organizarea si desfasurarea concursurilor/ examenelor pentru ocuparea acestor functii;

Pentru revocarea auditorilor interni, conducatorul entitatii publice/ organul colectiv de conducere instiinteaza seful compartimentului de audit public intern despre intentia de revocare a unui auditor intern si despre motivele acestuia. Seful compartimentului de audit public intern analizeaza motivele, efectueaza investigatii, are consultari directe cu acestia, dupa caz, si in termen de 10 zile prezinta avizul favorabil/ nefavorabil revocarii.

Daca functia de auditor intern nu este o functie publica, numirea/ revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul entitatii publice/ organul colectiv de conducere in concordanta cu regulamentul propriu de functionare si cu prevederile prezentelor norme.

Pierderea independentei si obiectivitatii auditorilor interni

Persoanele care sunt soti, rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusive, cu conducatorul entitatii publice, nu pot fi auditori interni in cadrul aceleasi entitati publice.

Auditorii interni nu pot fi desemnati sa efectueze misiuni de audit public intern la o structura/ entitate publica daca sunt soti, rude,sau afini pana la gradul al patrulea inclusive, cu conducatorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectiva.

Auditorii interni nu trebuie implicate in vreun fel in indeplinirea activitatilor pe care in mod potential le pot audia si nici in elaborarea si implementarea sistemelor de control intern ale entitatilor publice.

Auditorii interni care au responsabilitati in derularea programelor si proiectelor finantate integral sau partial de Uniunea Europeana, nu trebuie implicate in auditarea acestor programe.

Auditorilo interni nu trebuie sa li se incredinteze misiuni de audit public intern in sectoarele de activitate in care acestia au detinut functii sau au fost implicate in alt mod. Aceasta interdictie se poate ridica dupa trecerea unei perioade de 3 ani.

Auditorii interni care se gasesc intr-una din situatiile prevazute mai sus, au obligatia de a informa de indata, in scris, conducatorul entitatii publice si seful structurii de audit public intern.

c)Competenta si constiinta prefesionala

Competenta

Pregatirea si experienta auditorilor interni constituie un el;ement essential in atingerea eficacitatii activitatii de audit.

Auditorii interni trebuie sa posede cunostinte, indemanare si alte competente necesare pentru a-si exercita responsabilitatile individuale, mai ales:

competenta in vederea aplicarii normelor, procedurilor si tehnicilor de audit;

competenta in ceea ce priveste principiile si tehniciile contabile;

cunoasterea principiilor de baza in economie, in domeniul juridic si domeniul tehnologiilor informatice;

cunostinte suficiente pentru a identifica elementele de iregularitate si frauda, nefiind in sarcina auditorilor interni investigarea acestora;

capacitatea de a comunica oral si in scris, de a putea expune clar si eficient obiectivele, constatarile si recomandarile fiecarei misiuni de audit public intern.

Compartimentul de audit public intern trebuie sa dispuna in mod colectiv de toata competenta si experienta necesara in realizarea misiunilor de audit.

Indifferent de natura lor, misiunile de audit public intern vor fi incredintate acelor personae cu o pregatire si o experienta corespunzatoare nivelului de complexitate al sarcinii.

Compartimentul de audit public intern trebuie sa dispuna de metodologii si sisteme IT moderne, de metode de analiza analitica, esantioane statistice si instrumente de control al sistemelor informatice.

Seful compartimentului de audit public intern trebuie sa se asigure ca pentru fiecare misiune de audit public intern, auditorii desemnati poseda cunostintele, indemanarea si competentele necesare pentru desfasurarea corecta a misiunii.

Pentru cunostinte de stricta specialitate pot fi contractate servicii de expertiza/ consultanta din afara entitatii publice.

Constiinta profesionala

Auditorul intern trebuie sa depuna toate eforturile in decursul exercitarii functiei sale sis a ia in consideratie urmatoarele elemente:

perioada de lucru necesara pentru atingerea obiectivelor misiunii de audit;

complexitatea si importanta domeniilor audiate;

pertinenta si eficacitatea procesului de gestiune a riscurilor si de control;

probabilitatea existentei erorilor, iregularitatilor si a unor disfunctionalitati semnificative;

costurile implementarii unor controale suplimentare in raport cu avantajele preconizate.

Fiind constient ca procedurile de audit public intern nu pot garanta ca toate riscurile semnificative au fost detectate, auditorul intern trebuie sad ea dovada de o vigilenta sporita in ceea ce priveste riscurile semnificative susceptibile sa afecteze obiectivele, activitatile si resursele entitatii publice.

d) Exercitarea unei activitati normate

Auditorii interni trebuie sa-si imbunatateasca cunostintele si practica profesionala printr-o pregatire continua.

Seful compartimentului de audit public intern, respective, conducerea entitatii publice, va asigura conditiile necesare pregatirii profesionale, perioada destinata in acest scop fiind de minim 15 zile pe an.

In scopul auditarii unor proceduri specifice, pot fi contractate servicii de expertiza/ consultanta din afara entitatii publice. Competenta si capacitatea acestor servicii trebuie sa fie verificate si lucrarile , supervizate de catre structura de audit public intern solicitanta.

Seful compartimentului de audit public intern trebuie sa elaboreze un program de asigurare si imbunatatire a calitatii sub toate activitatile de audit public intern. Programul trebuie sa asigure ca normele, instructiunile si codul etic sunt respectate de auditorii interni.

Auditul public intern necesita adoptarea unui process permanent de supraveghere si evaluare a eficacitatii globale a programului de calitate. Acest process trebuie sa permita evaluari interne si externe.

Evaluarea interna presupune efectuarea de controale permanente, prin care seful compartimentului de audit public intern examineaza eficacitatea normelor interne de audit public intern pentru a verifica daca procedurile de asigurare a calitatii misiunilor de audit intern sunt aplicate in mod satisfacator, garantand calitatea rapoartelor de audit public intern. In acest cadru, supervizarea realizarii misiunilor de audit public intern va permite depistarea deficientelor, initierea imbunatatirilor necesare unei derulari corespunzatoare a viitoarelor misiuni de audit public intern si planificarea activitatilor de perfectionare profesionala. Seful compartimentului de audit public intern examineaza eficacitatea normelor interne de audit pentru a verifica daca procedurile de asigurare a calitatii misiunilor de audit sunt aplicate in mod satisfacator, garantand calitatea rapoartelor de audit.

Evaluarea externa este efectuata de catre UCAAPI prin:

verificarea respectarii normelor, instructiunilor si a Codului privind conduita etica a auditorului intern, cel putin o data la 5 ani, initiindu-se masurile corrective necesare, in colaborare cu conducatorul entitatii publice in cauza;

avizarea de catre UCAAPI a numirii/ destituirii sefilor compartimentelor de audit public intern din entitatile publice.

I.4. Analiza evolutiei principalilor indicatori.

Cheltuielile de personal vizează plata drepturilor salariale ale personalului angajat, precum și ale celui care desfășoară activități punctuale, pe bază de programe sau obiective, plata obligațiilor aferente bugetului de stat, bugetului local, bugetului asigurărilor sociale, asigurări de sănătate, fond de șomaj și, nu în ultimul rând, al altor drepturi de personal în afara celor salariale.

Cheltuielile de personal se fundamentează, ținând seama de dimensionarea la strictul necesar al personalului de specialitate, administrativ și auxiliar finanțat de la buget, în concordanță cu programele și atribuțiile pe care le are de realizat fiecare compartiment funcțional prin aplicarea corespunzătoare a legislației în domeniul salarizării (Legea nr. 154/1998, Legea nr. 147/1997, OUG nr. 2/1999).

Procesul de fundamentare a acestor cheltuieli este în genere laborios și utilizează bazele proprii de date ale administrațiilor locale, ținând seama de implicațiile economice și sociale pe care le poate determina o fundamentare eronată a acestora, cu atât mai mult cu cât alocațiile stabilite prin bugetele aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite, ci numai corectate prin rectificări bugetare.

Situația principalilor indicatori la cheltuieli de personal pentru perioada 2004-2007

(Ron)

Incadrarea personalului s-a făcut în conformitate cu statele de funcții

aprobate de Ministerul Culturii și Cultelor.

Reținerile din salarii, respectiv:

Impozitul pe salarii;

contribuția pentru ajutorul de șomaj;

contribuția la pensia suplimentară;

contribuția pentru asigurările sociale și asigurările sociale de sănătate, au fost virate în termenul legal, pe destinații.

Obligațiile financiare ale instituției la bugetul asigurărilor sociale de stat,

respectiv CAS, fondul de șomaj și contribuția asigurărilor de sănătate au fost virate la termenul legal.

Situația principalilor indicatori la cheltuieli materiale ale instituției.

Cheltuielile instituției sunt structurate conform bugetului aprobat astfel:

ron

Angajarea cheltuielilor materiale și servicii și efectuarea plăților s-a

făcut pe baza documentelor justificative cu respectarea prevederilor Decretului 209/1976 în ceea ce privește avansurile spre decontare și respectare prevederilor O.G. nr.51/1998, aprobate prin Legea nr.245/2005 în ceea ce privește aprobarea și finanțarea acțiunilor culturale realizate de instituție.

Cheltuielile materiale și de servicii vizează în principal cheltuielile de întreținere și gospodărie a utilităților și patrimoniului public al administrațiilor locale, acestea fundamentându-se funcție de programele de activitate ale acestora, funcție de: necesitatea, oportunitatea și eficiența fiecărei cheltuieli, asigurându-se condiții normale pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin fiecărei administrații locale. Dacă până la apariția Legii nr. 189/1998 bugetele locale au beneficiat de subvenții pentru protecția socială a populației (pentru încălzire și transport în comun), pentru investiții și pentru programele de pietruire a drumurilor comunale și alimentării cu apă în zonele rurale, începând cu 1999 aceste cheltuieli sunt acoperite din veniturile proprii ale bugetelor locale și numai în completare de la bugetul de stat, decizia finală privind acordarea subvenției pentru acestei acțiuni revenind în cea mai mare parte executivului și legislativului local, ca o problemă de politică bugetară.

Pentru fundamentarea acestor materii de cheltuieli se analizează o bază de date pe anii anteriori privind cantitățile de servicii subvenționate produse și distribuite, prețurile de cost ale acestora, prețul suportat de populație, diferențele de acoperit din subvenții.

La capitolul cheltuielile materiale, sumele aprobate au fost utilizate

pentru cheltuieli de întreținere și gospodărie, deoarece instituția are sediul în cadrul Prefecturii, cheltuieli materiale și prestări servicii, obiecte de inventar și acțiuni culturale, fiind structurate astfel:

Ron

Situația principalilor indicatori la cheltuielile din venituri ale instituției.

Direcția gestionează, în regim extrabugetar, veniturile realizate din tarifele percepute pentru expertiza bunurilor culturale mobile, pentru eliberarea certificatului de export întocmit și elaborat conform normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile. Direcția poate reține ca venituri extrabugetare, o cotă din amenzile aplicate de agenții constatatori proprii în exercitarea atribuțiilor privind constatarea și sancționarea contravențiilor stabilite prin lege și hotărâri ale Guvernului; fondurile astfel constituite se utilizează pentru dezvoltarea bazei materiale proprii a direcției.

Menționăm că în perioada 2004-2007 nu s-a încasat nici o amendă.

Din veniturile extrabugetare planificate și realizate conform Legii nr.182/2000, s-au efectuat plăți și cheltuieli astfel:

– mii lei –

Situația principalilor indicatori la cheltuieli efectuate din sponsorizările primite de instituție.

Conform Regulamentului de funcționare a instituției, Direcția poate

folosi pentru dezvoltarea activității sale resurse bănești extrabugetare, precum donații și sponsorizări, primite de la persoane juridice și fizice, prin transmiterea gratuită, cu respectarea dispozițiilor legale; acestea se gestionează potrivit normelor privind finanțele publice cu respectarea destinațiilor stabilite de transmițător.

Situația privind cheltuielile efectuate din sponsorizări

– mii lei –

Sumele au fost cheltuite conform prevederilor legale, respectiv Legea

nr.32/1994 privind sponsorizările, cu modificările ulterioare.

CAP. II. BUGETUL INSTITUTIILOR PUBLICE- BAZA EXERCITARII ACTIVITATII DE AUDIT PUBLIC INTERN

II.1 NOTIUNI TEORETICE PRIVIND BUGETELE LOCALE

II.1.1.Finanțele publice locale – categorie economică

În procesul procurării și repartizării resurselor de care au nevoie organele administrative de la nivel local pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor lor, se nasc anumite relații de natură economică în legătură cu repartizarea unei părți din produsul intern brut prin intermediul organelor administrative între diferite categorii sociale. Aceste relații, apărute în procesul de mobilizare și repartizare a resurselor necesare organelor administrative locale, în formă bănească, sunt relații financiare sau, pe scurt, finanțe publice locale.

În toate orânduirile social-economice în care au existat, finanțele publice locale au purtat amprenta condițiilor economice, politice și sociale în care s-a realizat procesul constituirii și repartizării fondurilor financiare. În concepția modernă, finanțele publice locale constituie activitatea administrațiilor locale în calitatea lor de utilizatoare a unor tehnici speciale, financiare, cum ar fi: bugetul, taxele, impozitele, alocațiile, cheltuielile, împrumuturile etc.

Evoluția finanțelor publice locale este strâns legată de cea a autonomiei locale, care presupune, la rândul său, existența unei independențe financiare pe plan local. Exercitara autonomiei locale se realizează și în domeniul financiar, dar sub aspecte și cu condiționări specifice acestui domeniu.

Finanțele publice locale au rolul de a concentra și repartiza resursele, respectiv fondurile bănești necesare desfășurării activității socio-economice pe plan local. Autonomia financiară locală constituie și o garanție a unei autonomii locale reale, satisfacerea necesităților sociale ale comunităților, putându-se face în concordanță cu particularitățile locale.

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane distincte de stat, cu niveluri ale autorității publice diferite față de cele ale statului, aceasta fiind o condiție a autonomiei financiare absolut necesară, autonomia administrativă nefiind posibilă altfel.

Organizarea distinctă a finanțelor locale, pe baza autonomiei lor financiare, permite degrevarea finanțelor centrale de o seamă de cheltuieli, reducerea numărului și amploarei fluxurilor bănești între cele două niveluri structurale ale finanțelor publice, precum și o mai clară urmărire a modului cum sunt folosite fondurile constituite. Separarea finanțelor locale de cele centrale, ca și în alte domenii, este așadar determinată de rațiuni de economicitate. Finanțele locale satisfac mai bine și mai eficient cerințele de utilități publice în teritoriu. Problema care rămâne de studiat și de rezolvat este până unde se poate întinde autonomia financiară, cu alte cuvinte, cât de mare să fie gradul de centralizare și de descentralizare în domeniul finanțelor publice.

Gradul de centralizare financiară diferă în funcție de gradul de concentrare a administrației țării, respectiv măsura în care organele locale sunt subordonate conducerii centrale. Oricum, problemele majore, de interes național, strategic, care afectează pe toți cetățenii, se finanțează la nivel central (apărarea, ordinea publică statală, administrația de stat, relații externe, protecția mediului și a cetățeanului, artă, sănătate, învățământ, știință), la fel ca și politicile macrosociale de regularizare, stabilizare și bunăstare sunt finanțate din fonduri centrale.

Descentralizarea financiară începe să funcționeze dincolo de limita de la care aria utilizării bunurilor și serviciilor publice de interes național începe să se restrângă, iar costul comparativ al luării deciziilor la nivel central devine prea ridicat. Astfel, cheltuielile cu anumite utilități precum construirea de drumuri, protecția publică, iluminatul public, gospodăria comunală, transporturi locale, învățământul etc revin în sarcină locală.

Prin bugetele publice locale se stabilește un raport între veniturile publice, reprezentate, în principal, prin impozite și taxe locale și nevoile sociale, urmărindu-se evitarea inechității în repartiția sarcinilor fiscale asupra membrilor comunităților locale, concomitent cu satisfacerea necesităților sociale ale acestora, stabilindu-se un echilibru între nevoile colective și mijloacele cu care se acoperă.

Strategia fundamentală, planificarea și conținutul acțiunilor unei administrații publice se constituie în bugetul acesteia. Bugetul este adesea considerat un plan operațional, fiind utilizat la planificarea și ghidarea unității administrative în cadrul anului fiscal următor și servește ca bază pentru raportul financiar către consiliul local.

În cadrul procesului de întocmire a bugetului, ordonatorii de credite au responsabilitatea de a obține venituri, de a aloca resurse și de a monitoriza, în general, activitățile publice curente ale administrației locale.

Bugetul include: activitățile, proiectele și serviciile planificate, estimarea resurselor sau veniturilor disponibile și necesarul de cheltuieli publice pentru finanțarea activităților planificate.

În forma sa cea mai simplă, bugetul concentrează o estimare a cheltuielilor propuse și a veniturilor necesare pentru a le finanța. Este un puternic instrument pentru alocarea resurselor limitate în vederea satisfacerii necesităților care prezintă aceeași importanță la nivelul comunității.

Pentru ca întocmirea bugetului să fie un proces eficient este necesară luarea în considerație a semnificației cifrelor și recunoașterea acestui proces anual ca fiind o ocazie:

– de a evalua serviciile oferite de administrația locală și facilitățile deținute de acestea,

– de a stabili prioritățile,

– de a analiza schimbările posibile,

– de a planifica serviciile și necesitățile viitoare,

– de a revedea și modifica sursele de venit.

Bugetul comunității este important, iar modalitatea de alocare a resurselor limitate pentru diverse servicii oferite de administrație este o declarație de strategie publică. Întocmirea bugetului nu este doar o balanță financiară, ci reprezintă însăși legătura dintre mobilizarea fondurilor și atingerea scopurilor și obiectivelor, dând administrației locale posibilitatea de a stimula analiza programată a scopurilor fundamentale pentru care se realizează cheltuielile.

II.1.2.Rolul bugetelor locale în consolidarea autonomiei administrațiilor publice locale și a autofinanțării unităților administrativ-teritoriale

Delimitarea finanțelor publice locale de finanțele publice centralizate ale statului este rezultatul autonomizării financiare a autorităților publice locale, creșterea importanței și rolului acestora fiind organic legată de descentralizarea bugetară în cadrul sistemului bugetelor publice.

Separarea finanțelor publice locale de cele centrale are la bază noțiuni de eficiență a utilizării resurselor financiare publice, finanțele publice locale satisfăcând mai bine și mai eficient cerințele de utilități publice pe plan local.

Bugetele locale sunt instrumente de prognoză, planificare și de conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale, structura lor reflectând gradul de autonomie a administrației locale față de cea centrală, fluxurile financiare ale administrației locale, respectiv veniturile și cheltuielile publice la nivel teritorial, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și modalitatea de acoperire a deficitelor.

Autonomia locală reprezintă cel mai eficace cadru de asigurare a dezvoltării prin îmbinarea coerentă a strategiilor și resurselor naționale cu politicile și posibilitățile locale.

În conformitate cu cadrul legislativ în vigoare, diferit de la o țară la alta, fiecare unitate administrativ-teritorială locală întocmește în condiții de autonomie, un buget propriu dimensionând resursele existente destinate pe categorii de cheltuieli.

În perioada ultimilor ani, structura bugetelor locale a cunoscut profunde mutații calitative și cantitative, corespunzător unor orientări care să determine o cât mai substanțială creștere a veniturilor proprii ale bugetelor locale și, pe această bază, să se asigure o reală autonomie financiară pentru autoritățile publice locale.

II.1.3.Procesul elaborării și organizarea execuției bugetelor locale

Una dintre atribuțiile de bază ce revin organelor administrației locale o reprezintă elaborarea și urmărirea execuției bugetelor locale. În procesul de elaborare a bugetului local, de maximă importanță este fundamentarea riguroasă, dimensionarea corectă a veniturilor și cheltuielilor publice, funcție de situația economică.

Echilibrul bugetar, în general, nu se poate rezuma la o simplă comparare și egalizare a veniturilor cu cheltuielilor, el fiind rezultatul acțiunii unui complex de factori ce stau la baza constituirii și utilizării resurselor bănești și realizându-se în condițiile economice și sociale concrete ale momentului.

Multitudinea de relații existente între echilibrul financiar-monetar și echilibrul economic, precum și complexitatea proceselor economice și financiare pe care se întemeiază elaborarea și execuția bugetului local, necesită o analiză minuțioasă a abaterilor față de valorile previzionate și semnificațiilor acestora.

Proiectele de bugete locale sunt elaborate de organele executive ale administrațiilor locale, pornindu-se de la obiectivele politicii financiare, derivate din programe de dezvoltare și programe sociale. Problema centrală a elaborării oricărui proiect de buget local o constituie punerea în concordanță a cerințelor de resurse bugetare – cheltuieli – cu posibilitățile de acoperire a acestora.

Autonomia bugetară este reală pentru colectivitățile locale, dar uneori aceasta nu se identifică cu autonomia financiară, deoarece resursele proprii nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor, din acest punct de vedere intervenind necesitatea corelării bugetelor locale cu cele ale administrației centrale, în măsura în care primesc de la acestea transferuri sau sume defalcate pentru echilibrare.

Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe sau alte venituri stabilite prin cadrul legal, din bugetele locale finanțându-se în condițiile stabilite de lege cheltuieli privind acțiuni social-culturale, cheltuieli de întreținere și funcționare a organelor locale ale administrației publice, obiective și acțiuni economice de interes local, precum și alte obiective prevăzute prin dispozițiile legale.

Un factor determinant în delimitarea și repartizarea veniturilor și cheltuielilor pe structurile administrației centrale și locale îl reprezintă gradul de intervenție a puterii centrale la nivel local.

II.1.4.Principii și elemente care stau la baza elaborării bugetelor locale

Pentru a fi eficient și operant, un sistem de finanțe locale trebuie:

– să nu intre în conflict cu programul guvernamental de stabilizare macroeconomică,

– să asigure o corespondență adecvată între obligațiile autorităților locale și resursele lor financiare,

– să sporească autonomia autorităților locale, incluzând stimulentele pentru ca acestea să-și sporească eforturile de mobilizare a resurselor proprii,

– să acorde autorităților locale, atunci când este cazul, libertatea de decizie în ceea ce privește cheltuielile în vederea sporirii eficienței cheltuielilor publice și creșterii responsabilității autorităților locale față de electorat,

– să fie simplu de administrat, așa încât să corespundă posibilităților limitate ale multora dintre autoritățile locale și să permită minimizarea costurilor de funcționare,

– să includă un sistem de transferuri bugetare transparent și bazat pe criterii obiective, stabile și non-negociabile,

– să posede o capacitate de egalizare suficientă pentru a compensa efectele unor diferențe excesive de venituri între diferite administrații locale, asigurând tuturor cetățenilor un nivel minim de acces la serviciile de importanță vitală,

– să conțină mecanisme de sprijinire a dezvoltării infrastructurii publice și de finanțare adecvată,

– să favorizeze dezvoltarea rolului autorităților locale conformă cu economia de piață.

Se consideră că, dacă au capacitatea legală necesară, autoritățile locale pot să exploateze într-un mod mai eficient decât agenții organelor centrale impozitele și celelalte venituri fiscale sau nefiscale. De asemenea, este de așteptat ca autoritățile locale să demonstreze o mai bună înțelegere a priorităților locale în ceea ce privește cererea de bunuri și servicii și astfel să folosească resursele economice și financiare într-un mod mai productiv decât organele centrale, aceasta cu atât mai mult cu cât ele sunt răspunzătoare politic față de alegătorii lor, și în cazul unor nemulțumiri ale acestora, riscă să nu mai fie votate.

II.2 Execuția bugetului local

Ordonatorii principali de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor sau serviciilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Angajarea și efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare aprobate în buget se aprobă de ordonatorul de credite și se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv intern, care atestă respectarea dispozițiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate și destinația acestora. În situația refuzului de viză de control financiar preventiv intern, ordonatorul de credite poate dispune, pe propria răspundere, angajarea și efectuarea cheltuielilor respective.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plăți de salarii și alte drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și alte obligații. Ordonatorii de credite pot efectua plăți în avans de până la 30 % pentru anumite categorii de cheltuieli, în condițiile dispozițiilor legale. (Hotărârea Guvernului nr. 85/1997 de stabilire a acțiunilor și categoriilor de cheltuieli finanțate din fondurile publice pentru care se pot acorda avansuri.)

Finanțarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură prin deschideri de credite de către ordonatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și potrivit destinației stabilite în raport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispoziție anterior și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Ordonatorii principali de credite întocmesc conturile anuale de execuție a bugetelor locale și le prezintă spre aprobare consiliilor județene, Consiliului General al Municipiului București și consiliilor locale, după caz, până la 31 mai a anului următor. De asemenea, aceștia întocmesc trimestrial dări de seamă contabile asupra execuției bugetare, pe care le depun la direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat. După verificare și centralizare aceasta întocmește și depune la Ministerul Finanțelor darea de seamă contabilă, pe ansamblul județului, rezultată din centralizarea execuției bugetelor locale la termenele și potrivit normelor stabilite de acesta.

Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului.

Excedentul anual al bugetului local rezultat prin încheierea exercițiului, după efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat se utilizează în ordine pentru:

– rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și comisioanelor aferente acestora;

– constituirea fondului de rulment, care se poate utiliza (cu aprobarea consiliului local, județean și Consiliului General al Municipiului București, după caz) temporar, pentru acoperirea unor goluri de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent, pentru acoperirea definitivă a deficitului dacă există, precum și pentru finanțarea unor investiții din competența autorităților publice locale

II.2.1.Conținutul cheltuielilor publice locale, criterii de clasificare a acestora

Conceptul de cheltuieli definește, în general, un consum de mijloace materiale, de muncă sau bănești pentru realizarea unor acțiuni în sfera productivă sau neproductivă. Cheltuielile publice locale se aseamănă cu cheltuielile publice ale administrației centrale deoarece, în general, se folosesc în același scop, respectiv satisfacerea unei nevoi generale ale comunităților și exprimă relații economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între organele administrației locale, pe de o parte, și persoane fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale administrației locale, în scopul îndeplinirii funcțiilor acesteia.

Cheltuielile publice locale au conținut economic, aflat în strânsă legătură cu destinația acestora. Astfel, unele cheltuieli reprezintă un consum definitiv de produs intern brut, în timp ce altele, materializate în bunuri de utilitate îndelungată (respectiv în investiții), reprezintă o avansare de produs intern brut.

Abordarea structurii cheltuielilor publice și, implicit, a cheltuielilor publice locale, necesită utilizarea mai multor criterii de clasificare, și anume:

– administrativă, bazată pe criteriul instituțiilor publice prin care se efectuează cheltuielile locale;

– economică, care utilizează două criterii de clasificare: după natura economică, cheltuielile împărțindu-se în cheltuieli de capital (investiții) și cheltuieli curente (de funcțiune); după conținut, cheltuielile locale grupându-se în cheltuieli ale serviciilor publice (administrative) și cheltuieli de transfer (de redistribuire);

– funcțională, care grupează cheltuielile după scopul utilizării lor și a necesităților generale ale comunităților care se satisfac prin aceste consumuri de rezerve (educație, sănătate, asistență socială, servicii economice etc.).

Mutațiile însemnate, care s-au produs în ultimele decenii în potențialul economic și social-cultural al comunităților locale, au impus creșterea competențelor organelor locale și, implicit, a determinat sporirea cheltuielilor ce se finanțează prin bugetele locale, generând o clasificare a cheltuielilor locale după valoarea lor, în cheltuieli destinate economiei locale, acțiunilor social-culturale și organelor locale.

II.2.2 .Fundamentarea cheltuielilor publice locale

În concepția actuală europeană este necesar ca proiectarea și elaborarea bugetelor locale trebuie să se realizeze ținând seama și de cerința structurării resurselor pe următoarele criterii:

1. necesitățile de dezvoltare economică

2. necesități social-culturale

3. necesități privind funcționarea administrației locale.

Fundamentarea cheltuielilor pentru dezvoltarea economiei locale

Dezvoltarea socio-economică locală reprezintă un proces de dezvoltare în cadrul unei zone sau regiuni, proces ce are drept rezultat o îmbunătățire a calității vieții.

Dimensionarea cheltuielilor cu caracter economic este necesară atât pentru cunoașterea posibilităților de acoperire a acestora, cât și pentru stabilirea eficienței utilizării resurselor respective. Eficiența cheltuielilor privind acțiunile economice se determină și se urmărește pe baza metodei de analiză costuri-avantaje sau costuri-eficacitate. Aceasta presupune definirea clară a obiectivelor care trebuie atinse, identificarea resurselor posibile și a mijloacelor tehnice susceptibile de a fi luate în considerare în cadrul soluțiilor alternative proiectate.

De asemenea, pentru analiza eficienței economice a acestor cheltuieli se stabilesc și indicatori ai utilizării efective a resurselor după aceleași procedee. Cu ajutorul lor se compară previziunile sau rezultatele obținute în perioadele anterioare cu cele privind perioadele pentru care se efectuează această analiză, identificându-se cauzele concrete care au determinat rezultatele constatate și presupunând măsuri ce trebuie luate pentru îmbunătățirea acestora.

Fundamentarea cheltuielilor presupune stabilirea nivelului acestora pentru o perioadă de timp (un an – durata unui exercițiu financiar). Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor economiei locale aferente unei perioade de timp (un an) se folosesc instrumente specifice de normare.

Astfel, pentru cheltuielile cu materii prime, materiale, combustibil, energie se stabilesc indici sau coeficienți ai consumurilor specifice și ai gradului de utilizare a acestora, în raport cu numărul de unități de produse finite care se pot obține.

La stabilirea cheltuielilor preliminate pentru anul de bază se are în vedere atât execuția certă după ultima dare de seamă contabilă, cât și cheltuielile ce se prevăd a se efectua pe anul în curs pentru care se fac determinările. La calcularea cheltuielilor preliminare se ține seama de cheltuielile planificate pentru perioada respectivă, de comenzile și contractele în curs de executare, de posibilitățile de aprovizionare cu materiale.

Pentru elaborarea și analiza propunerilor pentru anul curent, din execuția preliminată a cheltuielilor pe anul curent se scad cheltuielile aferente acțiunilor care nu se mai mențin în anul de plan, și se reîntregesc cheltuielile pentru unitățile și acțiunile care au avut o durată mai mică de un an, obținându-se astfel baza de pornire a cheltuielilor pentru unitățile și acțiunile existente la finele anului de bază.

La stabilirea propunerilor de cheltuieli pentru anul curent se ține seama de următoarele:

– Pentru cheltuieli de capital, se stabilesc cheltuielile pentru investiții care reprezintă lucrări ce se execută ca urmare a dispozițiilor legale din prevederile bugetului sau din resursele a căror destinație a fost stabilită prin acte normative; propunerile pentru aceste cheltuieli se determină în raport cu fiecare lucrare, pe bază de devize estimative, precum și pe baza prevederilor din proiectele respective, în toate cazurile urmând a se întocmi memorii justificative cu privire la necesitatea, oportunitatea și eficiența executării lucrării.

– Cheltuielile materiale și servicii se determină ținându-se seama de numărul indicatorilor de plan și de cheltuielile medii pe un indicator realizate în anul de bază, îmbunătățite prin eliminarea cheltuielilor care nu se vor mai repeta. La cheltuielile pentru prestări servicii se prevăd sumele necesare pentru cheltuielile cu curentul electric, apă, canal, poștă, telefon, încălzire, ținându-se seama de cheltuiala medie pe un indicator, prețurile și tarifele serviciilor respective.

La reparațiile capitale și la cele curente se determină cheltuielile în funcție de costul de deviz al lucrărilor.

II.2.3 Fundamentarea cheltuielilor pentru acțiuni social-culturale

Cheltuielile pentru acțiunile social-culturale sunt:

– cheltuieli pentru învățământ,

– cheltuielile pentru sănătate,

– cheltuieli pentru cultură și artă și

– cheltuielile pentru asigurările sociale.

Aceste cheltuieli sunt acoperite din surse publice sau private. Sursele sunt fondurile bugetare și veniturile realizate de instituțiile social-culturale.

Cheltuielile destinate acțiunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice sau private. (respectiv fondurile bugetare și veniturile realizate de instituțiile social-culturale).

A. Cheltuielile bugetare pentru învățământ sunt suportate cu precădere de administrația centrală, care organizează și conduce învățământul, și parțial din bugetul local al unitățai administrativ-teritoriale care are în teritoriul său unitățile școlare. O importanță deosebită prezintă planificarea financiară a cheltuielilor pentru învățământ, determinarea nivelului anual al acestora, a surselor de acoperire și, mai ales, a modului de repartizare și utilizare a lor. Dimensionarea acestor cheltuieli se face în funcție de o serie de elemente specifice referitoare la contingentele școlare (copiii, elevii, studenții) cuprinși în anul respectiv de învățământ, dar și costul unitar pe forme și unități de învățământ. Expresia cea mai sintetică a eficienței economice a cheltuielilor pentru învățământ o reprezintă contribuția acestuia la creșterea economică.

B. În scopul realizării unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale, artistice, autoritățile publice îndreaptă o parte din resursele financiare spre organizarea și funcționarea unor instituții specializate în aceste domenii, cum ar fi instituțiile de cultură, artă, patrimoniu cultural, formațiile artistice ș.a.

Resursele financiare destinate culturii și artei, alături de cele pentru învățământ, contribuie la creșterea calității capitalului uman (crearea și îmbogățirea nivelului cultural, cultivarea gusturilor și idealurilor morale și estetice, ridicarea gradului de educație și civilizație își aduc aportul la formarea personalității umane).Prin urmare aceste resurse financiare intră în componența investiției în resursele umane; având un efect indirect și mai îndepărtat și influențînd pozitiv activitatea economică și socială și contribuind la creșterea economică.

Activitatea desfășurată de aceste instituții se poate concretiza în anumite bunuri materiale de valoare spirituală sau se prezintă sub forma unor servicii cultural-artistice. Activitățile cultural-artistice se finanțează de la buget, fie integral, fie parțial prin acordarea de subvenții în completarea veniturilor proprii.

Calcularea, analiza și urmărirea unor indicatori specifici ai acțiunilor de cultură și artă, cum sunt: numărul de biblioteci, case de cultură, muzee, teatre, numărul de cititori, vizitatori, spectatori, permit formularea unor aprecieri și concluzii privind corelația între dinamica acestora și dinamica resurselor financiare alocate.

Finanțarea cheltuielilor instituțiilor pentru cultură și artă se realizează prin:

a) finanțarea bugetară pentru întreținerea și funcționarea instituțiilor respective și vărsarea la buget a eventualelor venituri realizate;

b) autofinanțarea unor activități cultural-artistice, respectiv reținerea veniturilor realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite și primirea în completarea unor subvenții de la buget;

c) autofinanțarea integrală în cazul instituțiilor care au venituri suficiente pentru a-și asigura cheltuielile.

Tendința manifestată în acest domeniu vizează două aspecte: redimensionarea cheltuielilor, concomitent cu reevaluarea corectă a veniturilor, pentru ca subvențiile de completare alocate de la buget să fie mai riguros determinate; al doilea aspect se referă la cointeresarea instituțiilor de cultură și artă în dezvoltarea unor activități producătoare de venituri, fără afectarea calității actului de cultură.

C. Pentru fiecare individ, ca și pentru întreaga colectivitate, sănătatea reprezintă unul din cei mai importanți factori care asigură desfășurarea vieții și activității.

Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate întreținerii și funcționării instituțiilor sanitare. Finanțarea acțiunii de sănătate se realizează prin alocarea de la bugetul public a unor sume de bani, prin cotizațiile de asigurări de boală, contribuția populației. Menționăm că fondurile bugetare au ponderea cea mai importantă.

Pentru fundamentarea corectă a nivelului cheltuielilor cu sănătatea, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se iau în calcul numeroși indicatori, printre care putem enumera: numărul de dispensare medicale, de spitale, numărul de paturi din spitale, numărul de sanatorii, preventorii, numărul mediu de zile de utilizare a unui pat din spital. O importanță deosebită în fundamentarea cheltuielilor pentru sănătate o reprezintă indicatorii care vizează cheltuielile medii anuale pentru întreținerea dispensarului comunal și funcționarea pe un locuitor din raza teritorială cheltuiala medie zilnică de hrană pe un pat din spitalele orășenești, din sanatorii, precum și cheltuiala de întreținere și funcționare a mașinilor care deservesc aceste unități sanitare (salvări).

D. Acordarea de asistență socială reprezintă o latură importantă a politicii sociale a statului. Asistența socială se referă în principal la ajutorarea bătrânilor, persoanelor cu handicap, invalizilor și a altor persoane lipsite de venituri și susținători.

Dintre formele sub care se realizează asistența socială, menționăm ajutoarele pentru bătrâni fără venituri sau alte persoane marginalizate social care cuprind ajutoare bănești acordate sau întreținerea oferită în așezămintele speciale pentru bătrâni, handicapați, invalizi. În cadrul cheltuielilor pentru asistență socială sunt alocate fonduri pentru căminele de bătrâni, cămine spital pentru handicapați, cantine de ajutor social, centre de primire minori și pentru plasament familial.

Pentru fundamentarea nivelului acestor cheltuieli în cadrul unui buget local se ținea seama de următorii indicatori:

– numărul persoanelor care nu au nici o sursă de venit, pentru care se acordă semestrial o sumă de bani stabilită prin lege;

– numărul mediu anual de asistați din căminele de bătrâni și cheltuiala medie pentru un asistat;

– numărul mediu anual de asistați în căminele de ajutor social și cheltuiala medie pentru un astfel de asistat;

– numărul mediu de persoane cu handicap și cheltuiala medie.

II.3.PROCESUL BUGETAR,OBIECT AL CONTROLULUI FINANCIAR

II.3.1.Notiuni generale privind procesul bugetar

Legea finantelor publice stabileste principiile,cadrul general si procedurile privind formarea,administrarea,angajarea si utilizarea fondurilor publice,precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar.

Dispozitiile legii aratate se aplica in domeniul eleborarii,aprobarii,executarii si raportarii:

a)bugetului de stat;

b)bugetului asigurarilor sociale de stat;

c)bugetelor fondurilor speciale;

d)bugetului trezoreriei statului’

e)bugetelor institutiilor publice autonome;

f)bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale,dupa caz;

g)bugetelor institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

h)bugetului fondurilor prvenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare,dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

i)bugetului fondurilor externe nerambursabile.

Termenii si expresiile ce vizeaza problematica bugetara se definesc dupa cum urmeaza:

•an bugetar-anul financiar pentru care se aproba bugetul;anul bugetar este anul calendaristic care incepe la data de 1 ianuarie si se incheie la data de 31 decembrie;

•angajament bugetar-orice act prin care o autoritate competenta,potrivit legii,afecteaza fonduri publice unei anumite destinatii,in limita creditelor bugetare aprobate;

•articol bugetar-faza in procesul executiei bugetare reprezentand orice act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice;

•autorizare bugetara-subdiviziune a clasificatiei cheltuielilor bugatare,determinate in functie de caracterul economic al operatiunilor in care acestea se concretizeaza si care desemneaza natura unei cheltuieli,indifferent de actiunea la care se refera;

•buget-document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau,dupa caz,numai cheltuielile,in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice;

•buget general consolidat-ansamblul bugetelor,componente ale sistemului bugetar ,agregate si consolidate pentru a forma un intreg;

•cheltuieli bugetare-sumele aprobate in bugetele mentionate mai sus,in limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin bugetele respective;

•clasificatie bugetara-gruparea veniturilor si cheltuielilor bugetare intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare;

•clasificatie economica-gruparea cheltuielilor dupa natura si efectul lor economic;

•clasificatie functionala-gruparea cheltuielilor dupa destinatia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activitati sau obiective care definesc necesitatile publice;

•cofinantare-finantarea unui program,proiect,subproiect,obiectiv si altele asemenea,partial prin credite bugetare,partial prin finantarea provenita din surse externe;

•compartimentul financiar-contabil-componenta organizatorica din cadrul institutiei publice,in care este organizata executia bugatara;

•consolidare-operatiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete componente ale bugetului general consolidate,in vederea evitarii dublei evidentieri a acestora;

•contabil-denumire generica pentru persoana si/sau persoanele care lucreaza in compartimentul financiar-contabil,care verifica documentele justificative si intocmesc instrumentele de plata a cheltuielilor effectuate pe seama fondurilor publice;

•contributie-prelevare obligatorie a unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice,cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii;

•credit de angajament-limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate,in timpul exercitiului bugetar,in limitele aprobate;

•credit bugetar-suma aprobata prin buget,reprezentand limita maxima pana la care se pot ordona si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale,respective,se pot angaja,ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni;

•credite destinate unor actiuni multianuale-sume allocate unor programe,proiecte,subproiecte,obiective si altele asemenea,care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an si dau loc la credite de angajament si credite bugetare;
•deficit bugetar-parte a cheltuielilor bugetare ce depaseste veniturile bugetare intru-an bugetar;

•deschidere de credite bugetare-aprobare comunicata ordonatorului principal de credite de catre Ministerul Finantelor Publice prin trezoreria statului,in limita careia se pot efectua repartizari de credite bugetare si plati;

•donatie-fonduri banesti sau bunuri materiale primate de o institutie publica de la o persoana juridical sau fizica cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie;

•excedent bugetar-parte a veniturilor bugetare ce depaseste cheltuielile bugetare intr-un an bugetar;

•executia de casa a bugetului-complexul de operatiuni care se refera la incasarea veniturilor si plata cheltuielilor bugetare;

•executie bugetara-activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a platii cheltuielilor aprbate prin buget;

•exercitiu bugetar-perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaboreaza,se aproba,se executa si se raporteaza bugetul;

•fonduri publice-sume allocate din bugetele amintite anterior;

•fonduri speciale-venituri publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc si destinatiile acestora;

•impozit-prelevare obligatorie,fara contraprestatie si nerambursabila,efectuata de catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general;

•instituii publice-denumire generica ce include Parlamentul,Administratia Prezidentiala,ministerele,celelalte organe de specialitate ale administratiei publice,alte autoritari publice,institutiile publice autonome,precum si institutiile din subordinea acestora,indiferent de modul de finantare;

•lege bugetara anuala-lege care prevede si autorizeaza pentru fiecare an bugetar,veniturile si cheltuielile bugetare,precum si reglementarile specifice exercitiului bugetar;

•lege de rectificare-lege care modifica,in cursul exercitiului bugetar,legea bugetara anuala;

•lichidarea cheltuielilor-faza in procesul executiei bugetare in care se verifica existenta angajamentelor,se determina sau se verifica realitatea sumei datorate,se verifica conditiile de exigibilitate ale angajamentului,pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunile respective;

•ordonantarea cheltuielilor-faza in procesul executiei bugetare in care se confirma ca livrarile de bunuri si de servicii au fost effectuate sau alte creante au fos verificate sis a plata poate fi realizata;

•plata cheltuielilor-faza in procesul executiei bugetare reprezentand actul final prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti;

•proces bugetar-etape consecutive de elaborare,aprobare,executare,control si raportare ale bugetului,care se incheie cu aprobarea contului general de executie a acestuia;

•program-o actiune sau un ansamblu coerent de actiuni ce se refera la acelasi ordonator principal de credite,proiectate pentru a realize un obiectiv sau un set de obiective definite si pentru care sunt stabiliti indicatori de program care sa evalueaza rezultatele ce vor fi obtinute,in limitele de finantare aprobate;

•sistem bugetar-sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele indicate mai sus si bugetele locale;

•seful compartimentului financiar-contabil-persoana care ocupa functia de conducere a compartimentului financiar-contabil si care raspunde de activitatea de incasare a veniturilor si de plata a cheltuielilor sau,dupa caz,una dintre persoanele care indeplineste aceste atributii in cadrul unei institutii publice care nu are in structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care indeplineste aceste atributii pe baza de contract,in conditiile legii;

•taxa-suma platita de o persoana fizica sau juridical,de regula,pentru serviciile prestate acestaie de catre un agent economic;o institutie publica sau un serviciu public;

•varsamant-modalitate de stingere a obligatiei legale,prin virarea unei sume de bani,efectuara de un agent economic sau de o institutie public ori financiara;

•venituri bugetare-resursele banesti care se cuvin bugetelor mentionate anterior,in baza unor prevederi legale,formate din impozite,taxe,contributii si alte varsaminte;

•virare de credite bugetare-operatiune prin care se diminueaza creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezinta disponibilitati si se majoreaza corespunzator o alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente,cu respectarea dispozitiilor legale de efectuare a operatiunilor respective;

Veniturile si cheltuielile sistemului bugetar,cumulate la nivel national,alcatuiesc veniturile bugetare totale,respective,cheltuielile bugetare totale care,dupa consolidare,prin eliminarea transferurilor dintre bugete,vor evidential dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv,starea de echilibru sau dezechilibru.

Creditele bugetare aprobate se utilizeaza pentru finantarea functiilor administratiei publice,programelor,actiunilor,obiectivelor si sarcinilor prioritare,potrivit scopurilor prevazute in legi si alte reglementari,si vor fi angajate si folosite in stricta corelare cu gradul previzionat de incasare a veniturilor bugetare.

Legea bugetara anuala prevede si autorizeaza,pentru anul bugetar,veniturile si cheltuielile bugetare,precum si reglementarile specifice exercitiului bugetar.Sumele aprobate,la partea de cheltuieli,prin bugetele indicate anterior,in cadrul carora se angajeaza,se ordonanteaza si se efectueaza plati,reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite,iar angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.

Angajarea si utilizarea creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrag raspunderea celor vinovati.Pentru actiunile multianuale se inscriu in buget,distinct,creditele de angajament si creditele bugetare,iar in vederea realizarii acestor actiuni,ordonatorii de credite incheie angajamente legale,in limita creditelor de angajament aprobate prin buget ppnetru anul bugetar respectiv.

In cadrul legilor bugetare anuale se includ urmatoarele:

a)legea bugetului de stat,legea de rectificare a bugetului de stat;

b)legea bugetului asigurarilor sociale de stat,legea de rectificare a bugetului asigurarilor sociale de stat.

Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugetar prin legi de rectificare,elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie.Legilor de rectificare lo se vor aplica aceleasi proceduri ca si legilor bugetare anuale initiale,cu exceptia termenelor din calendarul bugetar.

Rezultatele fiecarui exercitiu bugetar se aproba prin:

a)legea privind control general annual de executie a bugetului de stat;

b)legea privind control general annual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat.

II.3.2.Competente si responsabilitati in procesul bugetar

Bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat,bugetele fondurilor speciale,bugetele institutiilor publice autonome,bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat,bugetele fondurilor externe nerambursabile,bugetul trezorerie statului si bugetele institutiilor publice se aproba astfel:

a)bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat,bugetele fondurilor speciale,bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile;

b)bugetele institutiilor publice autonome,de catre organelle abilitate in acest scop prin legi speciale;

c)bugetele institutiilor publice finantate partial din bugetele prevazute la lit.a),prin lege,ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;

d)bugetele institutiilor publice finantate integral din bugetele prevazute la lit.a),de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;

e)bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii,de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul odonatorului de credite ierarhic superior;

f)bugetul trezoreriei statului,prin hotarare a Guvernului.

Bugetele prevazute la lit.d) si e) se aproba in termen de 15 zile de la data publicarii legii bugetare anuale sau a legii de rectificare in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I.

Parlamentul adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare,elaborate de Guvern in contextual strategiei macro-economice asumate de acesta.

In cadrul in care legile bugetare anuale,depuse in termen legal,nu au fost adoptate de catre Parlament pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se refera proiectul de buget,Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.

In timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale,care determina majorarea nivelului deficitului bugetar.Subliniem ca tot Parlamentul adopta legile contului general annual de executie.

Guvernul vizeaza realizarea politicii fiscal-bugetare,care ia in considerare perspectivele economice si prioritatile politice cuprinse in Programul de guvernare acceptat de Parlament,asigurand:

a)elaborarea raportului privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar respectiv si proiectia acesteia in urmatorii 3 ani;

b)elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului,in cadrul termenului limita prevazut de Legea finantelor publice;

c)exercitarea conducerii generale a activitatii executive in domeniul finantelor publice,scop in care examineaza periodic executia bugetara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar;

d)supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare si a contului general annual de executie;

e)utilizarea fondului de rezerva bugetara si a fondului de interventie la dispozitia sa,pe baza de hotarari.

In domeniul finantelor publice,Ministerul Finantelor Publice are,in principal,urmatoarele atributii:

a)coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar,si anume:pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale,ale legilor de rectificare,precum si ale legilor privind aprobarea contului general annual de executie;

b)dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;

c)emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor si forma de prezentare a acestora;

d)emite norme metodologice,precizari si instructiuni prin care se stabilesc practicile si procedurile pentru incasarea veniturilor,angajarea,lichidarea,ordonantarea si plata cheltuielilor,controlul cheltuirii acestora,incheierea exercitiului bugetar annual,contabilizarea si raportarea;

e)solicita rapoarte si informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri publice;

f)aproba clasificatiile bugetarw,precum si modificarile acestora;

g)analizeaza propunerile de buget in etapele de elaborare a bugetelor;

h)furnizeaza Parlamentului,la cererea acestuia,cu sprijinul ordonatorilor principali de credite,documentele care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare anuale;

i)asigura monitorizarea executiei bugetare,iar in cazul in care se constata abateri ale veniturilor si cheltuielilor de la nivelurile autorizate,propune Guvernului masuri pentru reglementarea situatiei;

j)avizeaza,in faza de proiect,acordurile,memorandum-urile,protocoalele sau alte asemenea intelegeri incheiate cu partenerii externi,precum si proiectele de acte normative,care contin implicatii financiare;

k)stabileste continutul,forma de prezentare si structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;

l)blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fara temei legal sau fara justificare in bugetele ordonatorilor de credite;

m)dispune masurile necesare pentru administrarea si urmarirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinantarii in bani,rezultate din contributia financiara externa acordata Guvernului Romaniei;

n)colaboreaza cu Banca Nationala a Romaniei la elaborarea balantei de plati externe,a balantei creantelor si angajamentelor externe,a reglementarilor in domeniul monetary si valutar;

o)prezinta semestrial Guvernului si comisiilor pentru buget,finante si banci ale Parlamentului,impreuna cu Banca Nationala a Romaniei,informari asupra modului de realizare a balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe si propune solutii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul current al balantei de plati externe;

p)participa,in numele statului,in tara si in strainatate,dupa caz,la tratative extenr privind acordurile bilaterale si multilaterale de promovare si protejare a investitiilor si conventiile de evitare a dublei impuneri si combatere a evaziunii fiscale si,impreuna cu Banca Nationala a Romaniei,in probleme financiare,valutare si de plati;

r)indeplineste si alte atributii prevazute de dispozitiile legale;

Ordonatorii principali de credite sunt ministrii,conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale,conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome.Acestia pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept,secretarilor generali sau altor persoane special imputernicite.Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele si conditiile delegarii.

In cazurile prevazute de legi speciale,ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridical din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite.

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate,pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare,ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite,dupa caz,in raport cu sarcinile acestora.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordinate,ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite,in rapot cu sarcinile acestora.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc,potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare,dupa retinerea a 10% din prevederile aprobate acestora,pentru asigurarea unei executii bugetare prudente,cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale,care vor fi repartizate integral.Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% se face in semestrul al doilea,dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru.

Toate institutiile publice trebuie sa aiba bugetul aprobat,conform legii.

Odonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utilize creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate,pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale,raspunzand de:

a)angajarea,lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate;

b)realizarea veniturilor;

c)angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza unei gestiuni financiare;

d)integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

e)organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare a executiei bugetare;

f)organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

g)organizarea evidentei programelor,inclusive a indicatorilor aferenti acestora;

h)organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului,conform prevederilor legale.

Controlul financiar preventiv si auditul intern se exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fondurile publice si/sau patrimonial public si sunt exercitate conform reglementarilor legale in domeniu.

Angajarea,lichidarea si ordonanatarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite,iar plata acestora se efectueaza de catre contabil,numai cu viza prealabila de control financiar preventive propriu.

II.4.Derularea procesului bugetar

II.4.1.Proceduri privind eleborarea bugetelor

Legile bugetare cuprind:

a)la venituri,estimarile anului bugetar;

b)la cheltuieli,creditele bugetare determinate de autorizarile continute in legi specifice,in structura functionala si economica a acestora;

c)deficitul sau excedentul bugetar;

d)reglementari specifice exercitiului bugetar;

Anexele acelorasi legi includ:

a)sintezele bugetelor la care face referire legea finantelor publice;

b)bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea;

c)prevederile memorandum-urilor de finantare,ale memorand-urilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale,semnate si/sau ratificate;

d)polititcilor si strategiilor sectoriale,a prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de buget,prezentate de ordonatorii principali de credite;

e)propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

f)programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni,carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta;programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor fiecarui program,care trebuie sa precizeze:actiunile,costurile asociate,obiectivele urmarite,rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori,masurate prin indicatori precisi,a caror alegere este justificata;

g)propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei locale;

h)posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.

In bugetul de stat se includ si Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si Fondul de interventie la dispozitia Guvernului,pentru care se vor avea in vedere urmatoarele:

۷Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale,pe baza de hotarari ale Guvernului,pentru finantarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute aparute in timpul exercitiului bugetar.

۷Alocarea de sume din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului,pentru bugetele locale,se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat catre bugetele locale pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe.

۷Fondul de interventie la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale,pe baza de hotarari ale Guvernului,pentru finantarea unor actiuni urgente in vederea inlaturarii efectelor unor calamitati naturale si sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.

II.4.2.Prevederi referitoare la investitii publice

Cheltuielile pentru investitiile publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice se cuprind in proiectele de buget,in baza programelor de investitii publice,care se prezinta ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite.

Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investitii publice,pe clasificatia functionala si vor transmite pentru fiecare obiectiv de investitii inclus in programul de investitii informatii financiare si nefinanciare.

Informatiile financiare vor include:

a)valoarea totala a proiectului;

b)creditele de angajament;

c)creditele bugetare;

d)graficil de finantare,pe surse si ani,corelat cu graficul de executie;

e)analiza cost-beneficiu,care va fi realizata si in cazul obiectivelor in derulare;

f)costurile de functionare si de intretinere dupa punerea in functiune.

Informatiile nefinanciare vor include:

a)strategia in domeniul investitiilor ,care va cuprinde in mod obligatoriu prioritatile investitionale si legatura dintre diferite proiecte,criteriile de analiza care determina introducerea in programul de investitii a obiectivelor noi in detrimental celor in derulare;

b)descrierea proiectului;

c)stadiul fizic al obiectivelor;

Documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investitii noi care se finanteaza,potrivit legii,din fonduri publice se aproba de catre:

a)Guvern,pentru valori mai mari de 130 miliarde lei;

b)ordonatorii principali de credite,pentru valori cuprinse intre 18 miliarde lei si 13 miliarde lei;

c)ceilalti ordonatori de credite,pentru valori pana la 18 miliarde lei,cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Documentatiile tehnico-economice aferente investitiilor publice ce se realizeaza pe baza de credite externe contractate sau garantate de stat,indifferent de valoarea acestora,se supun aprobarii Guvernului.

II.5 Executia bugetara la institutiile publice

Prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar,precum si structura functionala si economica a acestora.

Alocatiile pentru cheltuielile de personal,aprobate pe ordonatori principale de credite si,in cadrul acestora,pe capitole,nu pot fi majorate si u pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli.

Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentur finantarea altui ordonator principal de credite.De asemenea,creditele buegtare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol.

Virarile de credite bugetare intre celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare sunt in competenta fiecarui ordonator principal de credite,pentru bugetul propriu si buegetele institutiilor subordonate,si se pot efectua in limita a 10% din prevederile capitolul bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite,care urmeaza a se suplimenta,cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor.

Pe baza justificarilor corespunzatoare,virarile de credite de la un capitol la alt capitol al clasificatiei bugetare,precum si intre programe se pot efectua,in limita de 10% din prevederile capitolului bugetar,la nivelul ordonatorului principal de credite si,respectiv,de 5% din prevederile programului,care urmeaza a se suplimenta,cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor,cu acordul Ministerului Finantelor Publice.

Virarile de credite bugetare,in conditille sus-aratate,se pot efectua incepand cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.Aceste virari se efectueaza daca nu contravin prevederilor Legii finantelor bugetare de la care se disponibilizeaza si,respectiv,a capitolului si subdiviziunii clasificatiei bugetare la care se suplimenteaza prevederile bugetare.

Subliniem ca sunt interzise virarile de credite bugetare de la capitolele care au fost majorate din fondurile de rezerva bugetara si de interventie la dispozitia Guvernului.

Propunerile de virari de credite bugetare trebuie sa fie insotite de justificari,detalieri si necesitati privind executia,pana la finele anului bugetar,a capitolului si subdiviziunii clasificatiei bugetare de la care se disponibilizeaza si,respectiv,a capitolului si subdiviziunii clasificatiei bugetare la care se suplimenteaza prevederile bugetare.

Ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finantelor Publice,in termen de 5 zile de la inchiderea lunii,situatia virarilor de credite bugetare,potrivit instructiunilor aprobate de Ministerul Finantelor Publice.

Veniturile si cheltuielile aprobate prin bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat,bugetele fondurilor speciale,bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat,bugetele fondurilor externe nerambursabile si bugetele institutiilor institutiilor publice autonome se repartizeaza pe trimestre,in fucntie de termenele legale de incasare a veniturilor,de termenele si posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor aprobate in bugetele respective se aproba de catre:

a)Ministerul Finantelor Publice:pe capitole de cheltuieli si in cadrul acestora,pe titluri,la propunerea ordonatorilor principali de credite;pe capitole si subcapitole la venituri si pe capitole si in cadrul acestora,pe titluri de cheltuieli,pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale,la propunerea ordonatorilor principali de credite;pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile din bugetul de stat catre bugetele locale,la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetele locale,transmise de directiile generale ale finantelor publice al Ministerului Finantelor Publice.

b)ordonatorii principali de credite,pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor tertiari de credite,dupa caz;

c)ordonatorii secundari de credite,pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor tertiari de credite bugetare.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale pot fi folosite,la cererea ordonatorilor principali de credite,numai dupa deschiderea de credite,repartizarea creditelor bugetare si/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschide pe seama acestora.

Aprobarea deschiderii de credite se face in limita creditelor bugetare si potrivit destinatiilor aprobate pe capitole,subcapitole,titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare,dupa caz,in raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la dispozitie anterior,cu respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective,precum si in functi de gradul de incasare a veniturilor bugetare si de posibilitatile de finantare a deficitului bugetar.

Deschiderile de credite pentru transferurile catre bugetele locale,in cadrul limitelor prevazute in bugetul de stat,se efectueaza de Ministerul Finantelor Publice prin directiile generale ale finantelor publice,la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale si in functie de necesitatile executiei bugetare,cu respectarea destinatiei.

In vederea mentinerii echilibrului bugetar,Guvernul poate aproba lunar,pana la finele lunii in curs pentru luna urmatoare,limite lunare de cheltuieli,in functie de estimarea incasarii veniturilor bugetare,in cadrul carora ordonatorii principali de credite deschid si repartizeaza credite bugetare pentru bugetul propriu si pentru institutiile publice subordonate.

Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor bugetare deschise si neutilizate din conturile proprii sau ale institutiilor subordinate numai in cazuri temeinic justificate,cu avizul Ministerului Finantelor Publice,anterior datei de 25 a fiecarei luni.

In situatiile in care,in timpul exercitiului bugetar,pe baza dispozitiilor legale,au loc treceri de unitati,actiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau in cadrul aceluiasi ordonator principal de credite,Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa introduca modificarile corespunzatoare in bugetele acestora si in structura bugetului de stat,fara afectarea echilibrului bugetar si a Fondului de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului.

Creditele bugetare aferente fondurilor externe neramburasabile au caracter previzionl si se deruleaza conform acordurilor incheiate cu partenerii externi;fondurile externe ne-remabursabile vor fi accumulate intr-un cont distinct si vor fi cheltuite numai in limita disponibilitatilor existente in acest cont si in scopul in care au fost acordate.

In procesul executiei bugetare,cheltuielile bugetare parcurg urmatoarele faze:angajament,lichidare,ordonantare,plata,executia ca atare bazandu-se pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil.

Operatiunile specifice angajarii,lichidarii si ordonantarii cheltuielilor sunt in competenta ordonatorilor de credite si se efectueaza pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale institutiei publice,iar plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar-contabil in limita fondurilor disponibile.

Instrumentele de plata trebuie sa fie insotite de documentele justificative care au rolul sa certifice exactitatea sumelor de plata,receptia bunurilor si executarea serviciilor si altele asemenea,conform angajamentelor legale incheiate;acestea se semneaza de contabil si seful compartimentului financiar-contabil.

Efectuarea platilor,in limita creditelor bugetare aprobate,se face numai pe baza de acte justificative,intocmite in conformitate cu dispozitiile legale,si numai dupa ce acestea au fost lichidate si ordonantate potrivit prevederilor actelor normative privind controlul financiar preventiv.

Guvernul poate stabili prin hotarare,la propunerea ministrului finantelor publice,actiunile si categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati in avans de pana la 30% din fondurile publice,criteriile,procedurile si limitele care se vor folosi in acest scop.

Sumele reprezentand plati in avans si nejustificate prin bunuri livrate,lucrari executate si servicii prestate pana la sfarsitul anului,in conditiile prevederilor contractuale,vor fi recuperate de catre institutia publica care a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate.In cazul nelivrarii bunurilor,neefectuarii lucrarilor si serviciilor angajate pentru care s-au platit avansuri,recuperarea sumelor de catre institutia publica se face cu perceperea majorarilor de intarziere existente pentru veniturile bugetare,calculate pentru perioada de cand s-au acordat si pana s-au recuperat.

Salariile in sistemul bugetare se platesc o data pe luna,in perioada 5-15 a fiecarei luni,pentru luna precedenta,iar esalonarea platiloe pe zile,pentru ordonatorii principali de credite si institutiile publice din subordine,se face prin ordin al ministrului finantelor publice.

Ordonatorii principali de credite au obligatia de a analiza lunar necesitatea mentinerii unor credite bugetare pentru care,in baza unor dispozitii legale,sau a altor cause,sarcinile au fost desfiintate sau amanate,si de a propune Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor respective.

Pentru ultima luna a anului bugetar,termenul limita pentru transmiterea acestor propuneri ordonatorilor principali de credite este 10 decembrie.

Cu creditele bugetare anuale la ordonatorii principali de credite,finantati din bugetul de stat,se majoreaza Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului prevazut in bugetul de stat.

Ministerul Finantelor Publice solicita ordonatorilor principali de credite,in cursul anului,rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice in vederea monitorizarii executiei bugetare.

Pe baza situatiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite,a conturilor privind executia de casa a bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetulelor fondurilor speciale,prezentate de organelle care,potrivit legii,au aceasta sarcina,si in urma verificarii si analizarii acestora,Ministerul Finantelor Publice elaboreaza contul general anual de executie a bugetului de stat si,respectiv,contul de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat,care au ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale si bugetele ordonatorilor principali de credite,inclusive anexele la acestea,pe care le prezinta Guvernului.

Ordonatorii principali de credite au obligatia sa intocmeasca si sa anexeze la situatiile financiare anuale rapoarte anuale de performanta,in care sa prezinte,pe fiecare program,obiectivele,rezultatele preconizate si cele obtinute,indicatorii si costurile asociate,precum si situatii privind angajamentele legale.

Contul general anual de executie a bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat,precum si conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale se intocmesc in structura bugetelor aprobate si au ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor ordonatorilor principali de credite,inclusiv,anexele acestora.Guvernul analizeaza si prezinta spre adoptare Parlamentului contul general anual de executie a bugetului de stat,a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelalte conturi anuale de executie,pana la data de 1 iulie a anului urmator celui de executie,care urmeaza sa se aprobe prin lege dupa verificarea acestora de catre Curtea de Conturi.

Conturile anuale de executie a bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat,bugetelor fondurilor speciale,ale ordonatorilor de credite,inclusive,anexele acestora,vor cuprinde:

a)la venituri:prevederi bugetare initiale:prevederi bugetare definitive;incasari realizate;

b)la cheltuieli:credite bugetare initiale;credite bugetare definitive;plati efectuate.

Ministerul Finantelor Publice intocmeste anual contul general al datoriei publice a statului,care va fi anexat la contul general anual de executie a bugetului de stat,ce se depunde la Parlament.Acesta cuprinde conturile datoriei publice interne si datoriei publice externe directe a statului si situatia garantiilor guvernamentale pentru credite interne si pentru credite externe primite de catre alte persoane juridice.

Excedentul sau deficitul bugetului de stat,al bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetelor fondurilor speciale se stabileste ca diferenta intre veniturile incasate si platile efectuate pana la incheierea exercitiului bugetar.

Cu excedentele definitive rezultate dupa incheierea exercitiului bugetar si cu alte surse prevazute de lege,se diminueaza deficitele din anii precedenti,respective si datoria publica,in situatia bugetului de stat.

Executia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaza prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice,care asigura:

a)incasarea veniturilor bugetare;

b)efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor publice,in limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate,potrivit dispozitiilor legale;

c)efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind datoria publica interna si externa rezultata din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat,inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenta si plata dobanzilor,comisioanelor,spezelor si altor costuri aferente;

d)efectuarea altor operatiuni financiare in contul autoritatilor administratiei publice centrale si locale;

Prin trezoreria statului se pot efectua si urmatoarele operatiuni;

a)pastrarea disponibilitatilor reprezentand fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea in lei a acestora,primate pe baza de acorduri si intelegeri guvernamentale si de la organisme internationale,si utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate sau folosirea acestora pe baza de hotarari ale Guvernului,potrivit destinatiilor stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital in sectoarele publice si economice;

b)efectuarea de plasamente financiare din disponibilitatile aflate in contul general al trezoreriei statului prin Banca Nationala a Romaniei;

c)alte operatiuni financiare prevazute de lege.

Executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an.Orice venit neincasat si orice cheltuiala angajata,lichidata si ordonantata,in cadrul prevederilor bugetare,si neplatita pana la data de 31 decembrie se vor incasa sau se vor plati,dupa caz,in contul bugetului pe anul urmator;creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului sunt anulate de drept.

Disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitatii Europene,ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor de implementare,se reporteaza in anul urmator si se utilizeaza in conditiile prevederilor legii finantelor publice si potrivit acordurilor incheiate cu partenerii externi.

In cazul bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subventii de la bugetul de stat,sub forma transferurilor consolidabile,excedentele rezultate din executia acestora se regularizeaza la sfarsitul exercitiului bugetar cu bugetul de stat,in limita subventiilor primite.

II.5.1 Finantarea institutiilor publice

Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale institutiilor publice se asigura:

a)integral din bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de sat,bugetele fondurilor speciale,dupa caz;

b)din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat,bugetele fondurilor speciale;

c)integral,din veniturile proprii;

Institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat,bugetele fondurilor speciale varsa integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finantate.Institutiile publice pot folosi,pentru desfasurarea activitatii lor,bunuri materiale si fonduri banesti primite de la persoanele juridice si fizice,sub forma de donatii si sponsorizari,cu respectarea dispozitiilor legale;in situatia institutiilor publice finantate integral de la buget,se varsa direct la bugetul din care se finanteaza acestea.Cu aceste sume se majoreaza creditele bugetare ale bugetului respective si se vor utilize cu respectarea destinatiilor stabilite de transmitator.

Lunar,in termen de 10 zile de la expirarea lunii,ordonatorii principali de credite vor transmite Ministerului Finantelor Publice situatia privind sumele virate ca donatii si sponsorizari,in vederea introducerii modificarilor corespunzatoare in volumul si structura bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat,bugetelor fondurilor speciale.

Cu fondurile banesti acordate de persoanele juridice si fizice,in situatia institutiilor publice finantate din bugetul asigurarilor sociale si din fonduri speciale,se vor majora bugetele de venituri si cheltuieli ale acestora.Aceste institutii au obligatia de a prezenta,in anexa la contul de executie bugetara trimestriala si anuala,situatia privind sumele primite si utilizate in aceste conditii si cu care a fost majorat bugetul de venituri si cheltuieli.

Bunurile materiale primite gratuit de institutiile publice se inregistreaza in contabilitatea acestora.

Finantarea cheltuielilor unor institutii publice,indifferent de subordonare,se asigura atat din bugetul de stat,cat si din bugetele locale,numai in cazurile in care,prin legea bugetara anuala sau prin legi speciale,se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanteaza prin fiecare buget.

Veniturile proprii ale institutiilor publice,finantate din venituri proprii si suventii,se incaseaza,se administreaza,se utilizeaza si se contabilizeaza de catre acestea,potrivit dispozitiilor legale;aceste venituri provin din chirii,organizarea de manifestari culturale si sportive,concursuri artistice,publicatii,prestatii editoriale,studii,proiecte,valorificari de produse din activitati proprii sau anexe,prestari de servicii si altele asemenea.

Excedentele rezultate din executia bugetelor institutiilor publice,finantate din venituri proprii si subventii se regularizeaza la sfarsitul anului cu bugetul din care sunt finantate,in limita sumelor primite de la acesta,iar excedentele anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor publice,finantate integral din venituri porprii,se raporteaza in anul urmator.

Guvernul poate aproba infiintarea de activitati finantate integral fin venituri proprii pe langa unele institutii publice sau schimbarea sistemului de finantare a unor institutii publice,stabilind totodata domeniul de activitate,sistemul de organizare si functionare a acestor activitati,categoriile de venituri si natura cheltuielilor.

Bugetele de venituri si cheltuieli pentru activitatile finantate integral in venituri proprii se intocmesc o data cu bugetul institutiei publice de care apartin si se aproba o data cu bugetul acesteia.In situatia nerealizarii veniturilor prevazute in bugetele activitatilor finantate integral din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate in limita veniturilor realizate,iar excedentele anuale rezultate din executia bugetelor de venituri si cheltuieli ale activitatilor finantate integral din venituri proprii,se raporteaza in anul urmator.In cazul in care,la infiintarea,in subordinea unor ordonatori principali de credite,a unor institutii publice sau a unor activitati finantate integral din venituri proprii,acestea nu dispun de fonduri suficiente,in baza documentatiilor temeinic fundamentate,ordonatorii principali de credite pot acorda imprumuturi fara dobanda din bugetul propriu,pe baza de conventie,care vor fi rambursabile integral in termen de 6 luni de la data acordarii.

Institutiile publice,indiferent de sistemul de finantare si de subordonare,inclusive activitatile de pe langa unele institutii publice,finantate integral din venituri proprii,efectueaza operatiunile de incasari si plati prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului in a caror raza isi au sediul si la care au deschise conturile de venituri,cheltuieli si disponibilitati,fiindu-le interzis de a efectua aceste operatiuni prin bancile comerciale.

II.5.2 Proceduri privind executia cheltuielilor publice

Institutiile publice,indiferent de subordonare si de modul de finantare a cheltuielilor,au obligatia sa respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale executiei bugetare a cheltuielilor,respective angajarea,lichidare,ordonantarea si plata cheltuielilor,precum si sa organizeze,sa conduca evidenta si sa raporteze angajamentele bugetare si legale incepand cu anul bugetar 2003.

Executia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil.

Actele de delegare a atributiilor desemneaza persoanele din cadrul institutiilor publice imputernicite sa semneze pentru si in numele ordonatorilor de credite.

In actul de delegare trebuie sa se specifice limitele si conditiile delegarii,respectiv,atributiile persoanelor delegate sa semneze documentele de angjare,lichidare si ordonantare a cheltuielilor,precum si subdiviziunile clasificatiei bugetului aprobat pentru care au fost imputernicite sa efectueze aceste operatiuni si termenul de valabilitate a imputernicirii.

Actele de delegare,insotite de specimenele de semnaturiale persoanelor care au fost imputernicite,trebuie communicate:

-persoanelor imputernicite;

-conducatorului compartimentului financiar care nu poate efectua nici o plata ordonantata de o persoana care nu a fost imputernicita in acest sens;

-persoanei imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv.

De asemenea,actele de incetare a delegarii se comunica persoanelor mentionate mai sus.

Angajarea cheltuielilor

Sumele aprobate,la partea de cheltuieli,prin bugetele prevazute la art.1 alin.(2) din Legea nr.500/2002,in cadrul carora se angajeaza,se ordonanteaza si se efectueaza plati,reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite.

Pentru actiunile multianuale,se inscriu distinct in buget creditele de angajament si creditele bugetare.

Pentru actiunile multianuale,ordonatorii de credite incheie angajamente legale in limita creditelor de angajament aprobate in buget pentru exercitiul bugetar respectiv.

Cheltuielile de investitii se angajeaza individual in cadrul angajamentelor multianuale care reprezinta limita superioara de angajare.

Angajarea oricarei cheltuieli din fonduri publice imbraca doua forme de angajamente:

a)Angajamentul legal-faza in procesul executiei bugetare reprezentand orice act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice.

Angajamentul legal trebuie sa se prezinte sub forma scrisa si sa fie semnat de ordonatorul de credite.Angajamentul legal ia forma unui contract de munca,acte de control,accord de imprumut,etc.

In toate actele juridice prin care se contracteaza o datorie a statului rezultata din contractarea unor imprumuturi interne sau externe sau o datorie rezultata dintr-un contract,comanda etc. trebuie sa se faca mentiuni cu privire la institutia care are subdiviziunea bugetara la care sunt prevazute acestea si de la care urmeaza sa se faca plata.Sarcina inscrierii datelor respective revine compartimentelor de specialitate care elaboreaza proiectele angajamentelor legale.

b)Angajamentul bugetar-orice act prin care o autoritate competenta,potrivit legii,afecteaza fonduri publice unor anumite destinatii,in limita creditelor bugetare aprobate.

In aplicarea principiului anualitatii,potrivit caruia “platile efectuate in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv”,si a prevederilor legale,potrivit carora pentru a efectua o plata este obligatorie parcurgerea prealabila a celor trei faze,respectiv:angajarea,lichidarea,ordonantarea,se impune punerea in rezerva a creditelor bugetare angajate,astfel incat toate angajamentele legale incheiate in cursul exercitiului bugetar sau in exercitiile precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane imputernicite sa poata fi platite in cursul exercitiului bugetar respectiv,in limita creditelor bugetare aprobate.

In vederea respectarii acestei cerinte,angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite destinatii,in limita creditelor bugetare aprobate,precede angajamentul legal.

Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fara asigurarea ca au fost rezervate si fondurile publice necesare platii acestora in exercitiul bugetar,cu exceptia actiunilor multianuale.

Valoarea angajamentelor legale nu poate depasi valoarea angajamentelor bugetare si,respectiv,a creditelor bugetare aprobare,cu exceptia angajamentelor legale aferente actiunilor multianuale care nu pot depasi creditele de angajament aprobate in buget.

Angajarea cheltuielilor trebui sa se faca intotdeauna in limita disponibilului de credite bugetare si,respectiv,in limita disponibilului de credite de angajament pentru actiuni multianuale.

In scopul garantarii acestei reguli,angajamentele legale,respectiv,toate actele prin care statul sau unitatile administrative-teritoriale contracteaza o datorie fata de tertii creditori,sunt precedate de angajamente bugetare,respectiv,de rezervarea creditelor necesare platii angajamentelor legale:

Angajamentele bugetare pot fi:

•angajamente bugetare individuale;

•angajamente bugetare globale.

Angajamentul bugetar individual este un angajament specific unei operatiuni noi care urmeaza sa se efectueze.

Angajamentul bugetar individual se prezinta la viza persoanei imputernicite sa exercite controlul financiat preventiv in acelasi timp cu proiectul angajamentului legal individual.

Pentru cheltuieli curente de natura administrative,ce se efectueaza in mod repetat pe parcursul aceluiasi exercitiu bugetar,se pot intocmi propuneri de angajamente legale provizorii,materializate in bugete previzionale,care se inainteaza pentru viza de control financiar preventiv impreuna cu angajamentele bugetare globale.

Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care priveste cheltuielile curente de functionare de natura administrative,cum ar fi:

-cheltuieli de deplasare;

-cheltuieli de protocol;

-cheltuieli de intretinere si gospodarie;

-cheltuieli cu asigurarile;

-cheltuieli cu chiriile;

-cheltuieli cu abonamentele la reviste,buletine lunare.

Avizarea proiectelor de angajamente legale se poate face dupa indeplinirea urmatoarelor conditii:

a)proiectul de angajament legal a fost prezentat in conformitate cu prevederile legale;

b)existenta creditelor bugetare disponibile la subdiviziunea corespunzatoarea din bugetul aprobat;

c)proiectul de angajament legal se incadreaza in limitele angajamentului bugetar,stabilite potrivit legii;

d)proiectul de angajament legal respecta toate prevederile legale care ii sunt aplicabile,in vigoare la data efectuarii sale;

e)proiectul de angajament legal respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor si regulilor procedurale si metodologice care sunt aplicabile categoriei de cheltuieli din care fac parte.

Persoana imputernicita sa exercite controlul financiar preventivpoate sa refuse acordare vizei daca considera ca nu sunt indeplinite conditiile mentionate mai sus.

Dupa avizarea angajamentului bugetar individual sau global,dupa caz,de catre persoana imputernicita sa exercite controlul financiar preventiv,acesta se semneaza de ordonatorul de credite si se transmite compartimentului de contabilitate pentru inregistrare in evidenta cheltuielilor angajate.

Creditele bugetare neangajate,precum si creditele bugetare angajate si neutilizate pana la finele exerctiului bugetar sunt anulate de drept.

Orice cheltuiala angajata si neplatita pana la data de 31 decembrie a exercitiului bugetar curent se va plati in contul bugetului pe anul urmator din creditele bugetare aprobate in acest scop.

Aceasta cheltuiala trebuie sa se raporteze la finele anului curent pa baza datelor din contabilitatea cheltuielilor angajate.

In angajamentele legale individuale si cele provizorii, precum si in angajamentele bugetare individuale sau globale se precizeaza subdiviziunile bugetului aprobat.

Salariile personalului cuprins in statele de functii anexate bugetului aprobat si obligatiile aferente acestora,pensiile si cheltuielile cu dobanzile si alte cheltuieli aferente datoriei publice se considera angajamente legale si bugetare de la data de 1 ianuarie a fiecarui an cu intreaga suma a creditelor bugetare aprobate.

In situatia in care se impune majorarea sau diminuarea unor angajamente legale,este necesara elaborarea unor propuneri de modificare a angajamentelor legale si bugetare initiale,insotite de memorii justificative.

Lichidarea cheltuielilor

Este faza in procesul executiei bugetare in care se verifica existenta angajamentelor,se determina sau se verifica realitatea sumei datorate,se verifica conditiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunile respective.

Verificarea existentei obligatiei de plata se realizeaza prin verificarea documentelor justificative din care sa rezulte pretentia creditorului,precum si realitatea “serviciului efectuat”.

Salariile si indemnizatiile vor fi lichidate in baza statelor de plata colective,intocmite de compartimentul de specialitate,cu exceptia cazurilor in care este necesara lichidarea individuala.

Documentele care atesta bunurile livrate,lucrarile executate si serviciile prestate sunt urmatoarele:Factura fiscala(cod 14-4-10/A) sau Factura (cod 14-4-10/aA) cuprinse in anexa nr.1A”Catalogul formularelor tipizate,commune pe economie,cu regim special de tiparire,inseriere si numerotare,privind activitatea financiara si contabila” la Hotararea Guvernului nr.831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora,sau alte formulare ori documente cu regim special,aprobate potrivit legii.

Determinarea sau verificarea existentei sumei datorate creditorului se efectueaza de catre persoana imputernicita de ordonatorul de credite,pe baza datelor inscrise in factura si a documentelor intocmite de comisia de receptie constituita potrivit legii.

Documentele care atesta bunurile livrate,lucrarile executate si serviciile prestate sau din care reies obligatii de plata certe se vizeaza pentru “Bun de plata” de ordonatorul de credite sau de persoana delegate cu aceste atributii,prin care se confirma ca:

-bunurile furnizate au fost receptionate,cu specificarea datei si a locului primirii;

-lucrarile au fost executate si serviciile prestate;

-bunurile furnizate au fost inregistrate in gestiune si in contabilitate,cu specificarea gestiunii si a notei contabile de inregistrare;

-conditiile cu privire la legalitatea efectuarii rambursarilor de rate sau a platilor de dobanzi la credite ori impumuturi contractate/garantate sunt indeplinite;

-alte conditii prevazute de lege sunt indeplinite;

Prin acordarea semnaturii si mentiunii “Bun de plata’ pe factura,se atesta ca serviciul a fost efectuat corespunzator de catre furnizor si ca toate pozitiile din factura au fost verificate.

Conditiile de exigibilitate a obligatiei se verifica pe baza datelor cuprinse in angajamentele legale,care trebuie sa cuprinda date cu privire la termenele de plata a obligatiei.

Persoana imputernicita se efectueze lichidarea cheltuielilor verifica personal documentele justificative si confirma pe propria raspundere ca aceasta verificare a fost realizata.

Documentele care atesta parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza inregistrarii in contabilitatea patrimoniala a institutiei publice pentru reflectarea serviciului efectuau si a obligatiei de plata fara de tertii creditori.

Ordonantarea cheltuielilor

Este faza in procesul executiei bugetare in care se confirma ca livrarile de bunuri au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.Persoana desemnata de ordonatorul de credite confirma ca exista o obligatie certa si o suma datorata,exigibila la o anumita data,si in acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emita”Ordonantarea de plata” pentru efectuarea platii.

Ordonantarea de plata este documentul intern prin care ordonatorul de credite da dispozitie conducatorului compartimentului financiar sa intocmeasca instrumentele de plata a cheltuielilor.

Ordonantarea de plata trebuie sa contina date cu privire la:

-exercitiul bugetar in care se inregistreaza plata;

-subdiviziunea bugetara la care se inregistreaza plata;

-suma de plata exprimata in moneda nationala sau in moneda straina,dupa caz;

-datele de identificare a beneficiarului platii;

-natura cheltuielilor;

-modalitatea de plata;

Ordonantarea de plata este datata si semnata de ordonatorul de credite sau de persoana delegate cu aceste atributii.

Ordonantarea de plata va fi insotita de documentele justificative in original sis a purta viza persoanelor autorizate din compartimenele de specialitate,care sa confirme corectitudinea sumelor de plata,livrarea si receptionarea bunurilor,executarea lucrarilor si prestarea serviciilor,existenta unui alt titlu care sa justifice plata,precum si,dupa caz,inregistrarea bunurilor in gestiunea institutiei si in contabilitatea acesteia.

Facturile in original sau alte documente intocmite in vederea platii cheltuielilor vor purta obligatoriu numarul,data notei contabile si semnatura pesoanei care a inregistrat in contabilitate lichidarea cheltuielilor.

In cazuri exceptionale,cand nu este posibila prezentarea documentelor justificative in original,vor fi acceptate si copii ale documentelor justificative,certificate pentru conformitatea cu originalul de catre ordonatorul de credite sau de persoana delegate cu aceste atributii.

In situatia in care,in conformitate cu prevederile contractuale,urmeaza sa se efectueaza plata in rate a bunurilor livrate,lucrarilor executate si a serviciilor prestate,se vor avea in vedere urmatoarele:

-prima ordonantare de plata va fi insotita de documentele justificative care dovedesc obligatia catre creditor pentru plata ratei respective;

-ordonantarile de plata ulterioare vor face referire la documentele justificative deja transmise conducatorului compartimentului financiar;

La emiterea ordonantarii de plata finale,ordonatorul de credite confirma ca operatiunea s-a finalizat.

Inainte de a fi transmisa compartimentului financiar pentru plata,ordonantarea de plata se transmite pentru avizare persoanei imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv.

Scopul acestei avizari este de a stabili ca:

-ordonantarea de plata a fost emisa corect;

-ordonantarea de plata corespunde cu cheltuielile angajate si suma respective este exacta;

-cheltuiala este inscrisa la subdiviziunea corespunzatoare din bugetul aprobat;

-exista credite bugetare disponibile;

-documentele justificative sunt in conformitate cu reglemetarile in vigoare;

-numele si datele de identificare ale creditorului sunt corecte.

In cazul in care ordonantarea de plata nu se avizeaza,se aplica prevederile privind “Angajarea cheltuielilor”.

Plata cheltuielilor

Plata cheltuielilor este faza finala a executiei bugetare prin care institutia publica este eliberata de obligatiile sale fata de tertii-creditori.

Plata cheltuielilor se efectueaza de persoanele autorizate care ,potrivit legii,poarta denumirea generica de contabil,in limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate in conditiile dispozitiilor legale,prin unitatile de trezorerie si contabilitate publica la care isi au conturile deschise,cu exceptia platilor in valuta,care se efectueaza prin banci,sau a altor plati prevazute de lege sa se efectueze prin banci.

Plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar in limita creditelor bugetare deschise di neutilizate sau a disponibilitatilor aglate in conturi,dupa caz.

In cazul institutiilor publice care nu au in structura lor un compartiment financiar sau financiar-contabil,plata cheltuielilor se va efectua de catre persoana desemnata de ordonatorul de credite sa indeplineasca acestea atributie in cadrul institutiei publice.

Instrumentele de plata utilizate de institutiile publice,respective,cecul de numerar si ordinul de plata pentru trezoreria statului,se semneaza de doua persoane autorizate in acest sens,dintre care prima semnatura este cea a conducatorului compartimentului financiar,iar a foua,a persoanei cu atributii in efectuarea platii.

Plata se efectueaza de conducatorul compartimentului financiar numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

-cheltuielie care urmeaza sa fie platite au fost angajate,lichidate si ordonatare;

-exista credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilitati in conturi de disponibil;

-subdiviziunea bugetului aprobat de la care efectueaza plata este cea corecta si corespunde naturii cheltuielilor respective;

-exista toate documentele justificative care sa justifice plata;

-semnaturile de pe documentele justificative apartin ordonatorului de credite sau persoanelor desemnate de acesta sa exercite atributii ce decurg din procesul executarii cheltuielilor bugetare,potrivit legii;

-beneficiarul sumelor este cel indreptatit,potrivit documentelor care atesta serviciul efectuat;

-suma datorata beneficiarului este corecta;

-documentele de angajare si ordonantare au primit viza de control financiar preventiv;

-documentele sunt intocmite cu toate datele cerute de formular;

-alte conditii prevazute de lege;

Nu se poate efectua plata:

-in cazul in care nu exista credite bugetare deshise si/sau repartizare ori disponibilitatile sunt insuficiente;

-cand nu exista confirmarea serviciului efectuat si documentele nu sunt vizate pentru “Bun de plata”;

-cand beneficiarul nu este cel fata de care institutia are obligatii;

-cand nu exista viza de control financiar preventiv pe ordonantarea de plata si nici autorizarea prevazuta de lege.

II.5.3.Organizarea si raportarea angajamentelor bugetare si legale

Institutiile publice,indifferent de subordonare si de modul de finantare a cheltuielilor,au obligatia sa organizeze 48vident angajamentelor bugetare si legale.

Evidenta angajamentelor bugetare si legale este tinuta de compartimentul de contabilitate,iar persoana imputernicita sa exercite controlul financiar 48vident48iv va supraveghea organizarea si tinerea evidentei,actualizarea si raportarea angajamentelor bugetare si legale.

Scopul organizarii evidentei angajamentelor bugetare este de a furniza informatii in orice moment si pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exercitiul bugetar 48vident cu privire la creditele bugetare consummate prin angajare si prin comparative sa se determine creditele bugetare disponibile care pot fi angajate in viitor.

Scopul organizarii evidentei angajamentelor legale este de a furniza informatii in orice moment si pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exercitiul bugetar 49vident cu privire la angajamentele legale anuale sau multianuale aprobate de ordonatorul de credite.

Evidenta angajamentelor bugetare si legale este tinuta concomitant de compartimentul de contabilitate si de persoana imputernicita sa exercite controlul financiar 49vident49iv.

In acest scop,printr-un act de decizie administrative se vor desemna persoana si inlocuitorii acesteia care vor avea atributii pe linia organizarii si conducerii evidentei angajamentelor bugetare si legale.

Principalele atributii ale acestora privesc:

a)49vident creditelor bugetare aprobate in exercitiul bugetar 49vident,precum si a modificarilor intervenite pe parcursul exercitiului bugetar 49vident de ajutorul contului 940 “Credite bugetare aprobate”;

b)49vident angajamentelor bugetare cu ajutorul contului 950 “Angajamente bugetare”;

c)compararea datelor din conturile 940”Credite bugetare aprobate” si 950 “Angajamente bugetare” si determinarea creditelor bugetare disponibile care pot fi angajate;

d)49vident angajamentelor legale cu ajutorul contului 960 “Angajamente legale”;

e)la finele lunii,reevaluarea angajamentelor legale exprimate in alte monede decat moneda nationala,cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei,valabil pentru ultima zi lucratoare a lunii.

Cu diferentele din reevaluare se majoreaza sau se diminueaza,dupa caz,valoarea angajamentelor bugetare si legale din conturile 950”Angajamente bugetare” si 960 “Angajamente legale”;

f)la finele anului,inregistrarea in creditul contului 960 “Angajamente legale” a totalului platilor 49vident49iv in cursul anului in contul angajamentelor legale incheiate.

Datele se preiau din conturile 700 “Finantarea bugetara privind anul 49vident”,120 “Disponibil al institutiei publice finantate din venituri proprii”,119 “Disponibil din fonduri cu destinatie speciala si de redistribuire” etc.

Procedura de inregistrare in contabilitate a cheltuielilor bugetare trebuie 49viden posibilitatea de a asigura pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat in exercitiul bugetar 49vident informatii cu privire la :

a)creditele bugetare disponibile;

b)angajamentele legale;

c)platile 49vident49iv in baza angajamentelor legale la un moment dat;

d)soldul angajamentelor legale care mai trebuie platite la finele anului;

e)datele necesare intocmirii “Situatiei privind executia cheltuielilor bugetare angajate la finele trimestrului”,potrivit modelului prezentat in Anexa nr.11,situatie care este parte 49vident49i din structura “Situatiilor financiare” trimestriale si anuale ale institutiilor publice.

Situatia privind executia cheltuielilor angajate la finele trimestrului va fi insotita de un raport 49vident49ive privind toate informatiile utile cu privire la angajamentele effectuate in cursul exercitiului bugetar.

Avand in vedere valorile la care se refera creditele bugetare,angajamentele bugetare si legale nu constituie elemente patrimoniale,acestea se evidentiaza in contabilitate in conturi in afara bilantului,utilizandu-se metoda de inregistrare in partida simpla;inregistrarile se fac in debitul si creditul unui singur cont,fara utilizarea de conturi corespondente.Conturile de ordine si 49vident 940 “Credite bugetare aprobate’,950 “Angajamente bugetare” si 960 “Angajamente legale” au functiunile descries in Anexa nr.12.

CAP.III .AUDITUL PUBLIC INTERN

III.1 Notiuni generale privind auditul public intern

Auditul public intern la entitatile publice,vizezeaza, cu precadere, formarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public.

In intelesul actelor normative care reglementeaza auditul public intern,principalele notiuni utilizate sunt:

•auditul public intern-activitatea functional independenta si obicetiva,care da asigurari si consiliera conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice,perfectionand activitatile entitatii publice;ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica,care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului,a controlului si a proceselor de administrare.

•carta auditului intern-document oficial care defineste misiunea,competentele si responsabilitatile acestei activiti.Crta trebuie sa:

-defineasca pozitia auditului intern in cadrul entitatii;

-autorizeze accesul la documente,la bunuri si la persoanele competente,pentru buna realizare a misiunilor;

-defineasca aria de activitate a auditului intern.

•cauza-explicatia diferentei intre ceea ce ar trebui sa existe si ceea ce exista efectiv.

•circuitul auditului-stabilirea fluxurilor informatiilor,a atributiilor si responsabilitatilor referitoare la acestea,precum si a arhivarii documentatiei justificative complete,pentru toate stadiile desfasurarii unei actiuni,care sa permita totodata reconstituirea operatiunilor de la suma totala pana la detalii individuale si invers.Prin urmare,circuitul auditului inseamna capacitatea de a identifica o informatie si de a urmari parcursul acesteia intr-un proces.Permite regasirea unei informatii pana la sursa.Institutiile comunitare apreciaza circuitul ca :”suficient” atunci cand permite punerea de accord a conturilor recapitulative certificate si notificate la Comisia Europeana,cu starea cheltuielilor individuale din piesele lor justificative detinute la diferite niveluri administrative,pana la beneficiarii finali,inclusive in cazul in care acestia din urma nu sunt destinatarii finali ai fondurilor.

•conflictul de interese-toate relatiile care nu sunt sau care nu par a fi compatibile cu interesele entitatii.Un conflict de interese poate sa afecteze capacitatea unei persoane de a-si asuma obiectiv obligatiile si responsabilitatile sale.

•controlul financiar public intern-intregul sistem de control intern din sectorul public,format din sistemele de control ale entitatilor publice,ale altor structuri abilitate de Guvern si dintr-o unitate centrala care este responsabila de armonizarea si implementarea principiilor si standardelor de control si audit.

•diagrama circulatiei documentelor-prezentarea schematica a circuitului documentelor intre diverse posturi de lucru,indicandu-se originea si destinatia lor si care ofera o viziune completa a traseului informatiilor si a suporturilor ei.Contrituie un element in abordarea auditului,care tine cont de riscuri.

•FIAP-FIAP este un document sintetic care prezinta o disfunctie,indica natura problemei,faptele,cauzele,consecintele si recomandarile pentru remediere.

•fisa de procedura-document scris care analizeaza fiecare din functiile entitatii si care prezinta la fiecare etapa posturile de lucru,sarcinile.El constituie,de asemenea,un element in abordarea analizei riscurilor.

•institutia publica mica-atitudinea care deruleaza un buget annual de pana la nivelul echivalentului in lei a 100.000 euro pe o perioada de 3 ani consecutiv.

•mediul de control-atitudinea si actiunile conducerii cu privire la importanta controlului in entitate.Mediul de control reprezinta cadrul si structura necesara realizarii obiectivelor primordiale ale sistemului de control intern.Mediul de control inglobeaza urmatoarele elemente:

-integritatea si valorile etice;

-conceptia si stilul conducerii;

-structura organizatorica;

-atributiile de competenta si de responsabilitati;

-politicile si practicile relative la resursele umane;

-competenta personalului;

•model de Raport de audit-cadrul in care auditorul prezinta rezultatele misiunii de audit.

•neajunsuri-printre neajunsurile aduse obiectivitatii individuale si independentei in organizare,poate figura conflictul de interes personal,limitarile ariei auditului,restrictiile de acces la dosare,la bunuri si la personal,precum si limitarile resurselor.

•obiectivele misiunii-enunturi generale elaborate de catre auditorii interni si defined ceea ce este prevazut de a realize in timpul misiunii.

•obiectivitate-atitudinea impartiala,care reclama o independenta de spirit si de judecata si implica faptul ca auditorii interni nu se suborodneaza decat propriei lor judecati si nu altor persoane.Aprecierile trebuie sa fie fundamentale pe fapte/probe indiscutabile si pe lucrari incontestabile,lipsite de prejudecati.

•ordinul de serviciu-mandat general acordat de catre o autoritate calificata unui auditor in vederea inceperii unei misiuni.

•planificarea sau programarea controalelor si auditurilor-definirea obiectivelor,stabilirea politicilor,natura acestora,calendarul de proceduri si testari destinate sa indeplineasca obiectivele controalelor sau a misiunilor de audit.

•probele/documentele justificative-informatiile pe baza carora se fundamenteaza concluziile,opiniile auditorului.Ele trebuie sa fie:

-suficiente;

-pertinente;

-au un cost de obtinere rezonabil;

•procedura-maniera specifica de efectuare a unei activitati sau a unui proces.

•procesul-ansamblul de activitati corelate sau interactive care transforma elementele de intrare in elemente de iesire.

•programul de activitate al misiunii de audit-un document care enumera procedurile de urmat in vederea realizarii misiunii de audit.
•raportul de audit-opiniile scrise ale auditului si alte constatari,care se bazeaza pe un ansamblu de date financiare certe,rezultand dintr-un audit de regularitate,sau deductii ale auditorului,ca urmare a realizarii unui audit de performanta.

•recomandarea-propunerea formulate pentru a corecta/ameliora deficientele constatate.

•responsabilul pentru auditul intern-postul de nivel cel mai inalt in cadrul unei entitati,responsabil de activitatea de audit intern.In cazul in care activitatile de audit intern sunt incredintate unor prestatori de servicii externe,responsabilul auditului intern si persoana insarcinata cu supravegherea executarii contractului de servicii si de asigurare a calitatii ansamblului acestor activitati,raspund de activitatea de audit intern si de urmarirea rezultatelor misiunii.

•rezultate,concluzii si recomandari ale auditului-rezultatele sunt efectele muncii prestate de catre auditori in concordanta cu obiectivele auditului.Concluziile reprezinta interpretarea constatarilor plecand de la rezultate.Recomandarile sunt pista de actiune avansate de catre auditor,in funcite de rezultatele si concluziile obtinute.

•rezultate,impact-efectele unui program sau ale unui proiect,masurate la nivelul cel mai semnificativ,tinand cont de realizarea programului sau a proiectului.

•riscul-posibilitatea de a se produce un eveniment susceptibil de a avea un impact asupra realizarii obiectivelor.Riscul se masoara in termini de consecinte si de probabilitate.

•structura teritoriala UCAAPI-cuprinde auditorii interni din cadrul birourilor teritoriale de audit ale Ministerului Finantelor Publice,care exercita competente delegate de UCAAPI.

•supervizarea-supervizarea poate fi inteleasa in doua maniere:

-este mai intai de toate un semn de unitate,functia de regularitate constand in urmarirea activitatilor si validarea operatiilor agentilor prin incadrare;ele se integreaza sistemului de control intern;

-este,de asemenea,elementul indispensabil procesului de audit.Supervizorul incadreaza,orienteaza si controleazaauditorii in toate etapele de natura sa ajusteza cu maximum de eficacitate operatiile,procedurile si testele obiectivelor urmarite.

III.2. Organizarea auditului public intern

•Obiectivele auditului public intern sunt:

a)asigurarea obiectiva si consiliera,destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice;

b)sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitaii publice printr-o abordare sistematica si metodica,prin care se evelueaza si se umbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului,a controlului si a proceselor administrarii.

•Sfera auditului public intern cuprinde:

a)activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali,inclusive,a fondurilor provenite din asistenta externa;

b)constituirea veniturilor publice,respective,autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta.precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

c)administrarea patrimoniului public,precum si vanzarea gajarea,concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrative-teritoriale;

d)sistemele de management financiar si control,inclusive,contabilitatea si sistemele informatice aferente.

Auditul public intern este organizat astfel:

a)Comitetul pentru Audit Public Intern(CAPI);

b)Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern(UCAAPI);

c)compartimentele de audit public intern din entitatile publice.

Ca element de noutata,pentru Romania,din anul 2003 se infiinteaza Comitetul pentru Audit Public Intern(CAPI) pe langa Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern(UCAAPI),organism cu caracter consultativ,pentru a actiona in vedera definirii strategiei si a imbunatatirii activitatii de audit public intern,in sectorul public.

CAPI cuprinde 11 membri,astfel:

a)presedintele Camerei Auditorilo Financiar din Romania;

b)profesori universitari cu specialitate in domeniul auditului public intern-2 persoane;

c)specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului public intern-3 persoane;

d)directorul general al UCAAPI;

e)experti din alte domenii de activitare,respective,contabilitate publica,juridic,sisteme informatice-4 persoane;

Membrii CAPI,cu exceptia directorului general al UCAAPI,nu pot face parte din structurile Ministerului Finantelor Publice,iar modul de nominalizare a acestora se va stabili prin norme aprobate prin hotarare a Guvernului.

CAPI este condos de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii comitetului,pentru o perioada de 3 ani;presedintele convoaca intalnirile CAPI;

Regulamentul de organizare si functionare a CAPI este aprobat de plenul acestuia,cu o majoritate de jumatate plus unu din voturi,iar secretariatul ethnic al CAPI este asigurat de UCAAPI.

Membrii CAPI primesc o indemnizate de sedinta egala cu 20% din nivelul echivalent salariului brut al secretarilor de stat;indemnizatia se suporta din bugetul statului,prin bugetul Ministrului Finantelor Publice.

In realizarea obiectivelor sale,CAPI are urmatoarele atributii principale:

a)dezabate planurile strategice de dezvoltare in domeniul auditului public intern si emite o opinie asupra directiilor de dezvoltare a acestuia;

b)dezbate si emite o opinie asupra actului normativ elaborate de UCAAPI in domeniul auditului public intern;

c)dezbate si avizeaza raportul anual privind activitatea de audit public intern si il prezinta Guvernului;

d)avizeaza planul misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

e)dezbate si emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

f)analizeaza importanta recomandarilor formulate de auditorii interni in cazul divergentelor de opinii dintre conducatorul entitatii publice si auditorii interni,emitand o opinie asupra consecintelor meimplementarii recomandarilor formulate de acestia;

g)analizeaza acordurile de cooperare intre auditul intern sic el extern referitor la definirea conceptelor si la utilizarea standardelor in domeniu,schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisa de audit,precum si pregatirea profesionala comuna a auditorilor;

h)avizeaza numirea si revocarea directorului general al UCAAPI.

In cadrul Ministerului Finantelor Publice se constituie Uniunea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern structurata pe compartimente de specialitate,in subordinea directa a ministrului finantelor publice,fiind condusa de un director general.

Directorul general numit de ministrul finantelor publice,cu avizul CAPI este functionar public si trebuie sa aiba o inalta calificare profesionala in domeniul financiar-contabil si/sau al auditului,cu o competenta profesionala corespunzatoare,si sa indeplineasca cerintele Codului privind conduita etica a auditorului intern.

In realizarea obiectivelor sale,UCAAPI are urmatoarele atributii principale:

a)elaboreaza,conduce si aplica o strategie unitara in domeniul auditului public intern si monitorizeaza la nivel national aceasta activitate;

b)dezvolta cadrul normative in domeniul auditului public intern;

c)dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme,bazate pe standardele internationale,inclusive manualele de audit intern;

d)dezvolta metodologiile in domeniul riscului managerial;

e)elaboreaza Codul privind conduita etica a auditorului intern;

f)avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate in domeniul auditului public intern;

g)dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitatii de audit public intern si elaboreaza raportul anual,precum si sinteze,pe baza rapoartelor primate;

h)efectueaza misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

i)verifica respectarea normelor,instructiunilor,precum si a Codului privind conduita etica a auditorului intern de catre compartimentele de audit public intern si poate initia masurile corrective necesare,in cooperare cu conducatorul entitatii publice in cauza;

j)coordoneaza sistemul de recrutare si de pregatire profesionala in domeniul auditului public intern;

k)avizeaza numirea/destituirea sefilor compartimentelor de audit public intern din entitatile publice;

l)coopereaza cu Curtea de Conturi si alte institutii si autoritati publice din Romania;

m)coopereaza cu autoritatile si organizatiile de control financiar public din alte state,inclusive din Comisia Europeana.

III.3. Desfasurarea auditului public intern

Legea privind auditul public intern defineste urmatoarele tipuri de audit:

a)auditul de sistem,care reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern,cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic,eficace si efficient,pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora;

b)auditul performantei,care examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

c)auditul de regularitate,care reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,sub aspectul respectarii ansamblului principiilr,regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile;

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publice,inclusiv asupra activitatilor entitatilor suborodnate,cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice,precum si administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditeaza,cel putin o data la 3 ani,fara a se limita la acestea,urmatoarele:

a)angajamentele bugetare si legale din care deriva direct si indirect obligatii de plata,inclusiv,din fondurile comunitare;

b)platile asumate prin angajamente bugetare sau legale,inclusiv,din fondurile comunitare;

c)vanzarea,gajarea,concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitatilor administartiv-teritoriale;

d)concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor administrative-teritoriale;

e)constituirea veniturilor publice,respectiv,modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta,precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

f)alocarea creditelor bugetare;

g)sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

h)sistemul de luare a deciziilor;

i)sistemele de conducere si control,precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;

j)sistemele informatice;

Proiectul planului de audit public intern se elaboreaza de catre compartimentul de audit public intern,pe baza evaluarii riscului asociat diferitelor structuri,activitati,programe/proiecte sau operatiuni,precum si prin preluarea sugestiilor conducatorului entitatii publice,prin consultare cu entitatile publice ierarhic superioare,tinand seama de recomandarile Curtii de Conturi.

Conducatorul entitatii publice aproba anual proiectul planului de audit public intern.

Auditorul intern desfasoara audit ad-hoc,respectiv,misiuni de audit public intern cu caracter exceptional,necuprinde in planul anual de audit public intern.

In realizarea misiunilor de audit,auditorii interni isi desfasoara activitatea pe baza de ordin de serviciu ,emis de seful compartimentului de audit public intern,care prevede in mod explicit scopul,obiectivele,tipul si durata auditului public intern,precum si nominalizarea echipei de auditare.

Compartimentul de audit public intern notifica structura care va fi audiata,cu 15 zile inainte de declansarea misiunii de audit;in notificare,se precizeaza scopul,principalele obiective si durata misiunii de audit.

Se notifica,de asemenea.tematica in detaliu,programul comun de cooperare,precum si perioadele in care se realizeaza interventiile la fata locului,conform normelor metodologice.

Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile,inclusiv la cele existente in format electronic,pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele precizate in ordinul de serviciu.

Personalul de conducere si de executie din structura auditata are obligatia sa puna la dispozitie documentele si informatiile solicitate,in termenele stabilite,precum si sa asigure tot sprijinul necesar desfasurarii in bune conditii a auditului public intern.Auditorii interni pot solicita date,informatii,precum si copii ale documentelor ,certificate pentru conformitate,de la persoanele fizice si juridice aflate in legatura cu structura auditata,iar acestea au obligatia de a le pune la dispozitie de la data solicitata.Totodata,auditorii interni pot efectua la aceste persoane fizice si juridice orice fel de reverificari financiare si contabile legate de activitatile de control intern la care acestea au fost supuse,care vor fi utilizate pentru constatarea legalitatii si a regularitatii activitatii respective.

Reprezentantilor autorizati ai Comisiei Europene si ai Curtii de Conturi Europene li se asigura drepturi similare celor prevazute pentru auditorii interni,cu scopul protejarii intereselor financiare ale Uniunii Europene;acestia trebuie sa fie imputerniciti in acest sens printr-o autorizatie scrisa,care sa le ateste identitatea si pozitia,precum si printr-un document care sa indice obiectul si scopul controlului sau al inspectiei la fata locului.

Ori de cate ori,in efectuarea auditului public intern sunt necesare cunostiinte de stricta specialitate,conducatorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra oportunitatii contractarii de servicii de expertiza/consultanta din afara entitatii publice.

Auditorii interni elaboreaza un proiect de raport de audit public intern la sfarsitul fiecarei misiuni de audit public intern;proiectul de raport de audit public intern reflecta cadrul general,obiectivele,constatarile,concluziile si recomandarile.Raportul de audit public intern este insotit de documente justificative.

Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura auditata;aceasta poate trimite,in maximum 15 zile de la primirea raportului,punctele sale de vedere,care vor fi analizate de auditorii interni.

In termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere,compartimentul de audit public intern organizeaza reuniunea de conciliere cu structura auditata,in cadrul careia se analizeaza constatarile si concluziile,in vederea acceptarii recomandarilor formulate.

Seful compartimentului de audit public intern se trimite raportul de audit public intern finalizat,impreuna cu rezultatele concilierii,conducatorul entitatii publice care a aprobat misiunea,pentru analiza si avizare;pentru institutia publica mica,raportul de audit public intern este transmis spre avizare conducatorului acesteia.Dupa avizare,recomandarile cuprinse in raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate.

Structura auditata informeaza compartimentul de audit public intern asupra modului de implementare a recomandarilor incluzand un calendar al acestora.Seful compartimentului de audit public intern informeaza UCAAPI sau organul ierarhic superior,dupa caz,despre recomandarile care nu au fost avizate;aceste recomandari vor fi insotite de documentatia de sustinere.

Compartimentul de audit public intern verifica si raporteaza UCAAPI sau organului ierarhic superior,dupa caz,asupra progreselor inregistrate in implementarea recomandarilor.

Auditorii interni care sunt functionary publici sunt selectati si au drepturile,obligatiile si incompatibilitatile prevazute de Statutul functionarilor publici.

Numirea sau revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul entitatii publice,respectiv,de catre organul colectiv de conducere,cu avizul conducatorului compartimentului de audit public intern.

Auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzator ierarhiei acestei functii in cadrul sistemului de salarizare a functionarilor publice;totodata,auditorii interni beneficiaza de un spor pentru complexitatea muncii de 25% aplicat la salariul de baza brut.

Pentru auditorii interni care nu sunt functionari publici,selectarea,stabilirea drepturilor si obligatiilor se fac in concordanta cu regulamentele proprii de functionare a entitatii publice,precum si cu prevederile Legii nr.672/2002.

Auditorii interni trebuie sa isi indeplineasca atributiile in mod obiectiv si independent,cu professionalism si integritate,conform prevederilor legale si potrivit normelor si procedurilor specifice activitatii de audit public intern.

Pentru actiunile lor,intreprinse cu buna-credinta in exercitiul atributiilor si in limita acestora,auditorii interni nu pot fi sanctionati sau trecuti in alta functie.

Auditorii interni nu vor divulga nici un fel de date,fapte sau situatii pe care le-au constatat in cursul ori in legatura cu indeplinirea misiunilor de audit public intern.Acestia sunt responsabili de protectia documentelor referitoare la auditul public intern desfasurat la o entitate publica.

Raspunderea pentru masurile luate in urma analizarii recomandarilor prezentate in rapoartele de audit apartine conducerii entitatii publice.

Auditorii interni trebuie sa respecte prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern si au obligatia perfectionarii cunostiintelor profesionale; seful compartimentului de audit public intern, respectic, conducerea entitatii publice, va asigura conditiile necesare pregatirii profesionale, perioada destinata fiind de minimum 15 zile pe an.

Persoanele care sunt soti, rude sau afini pana la gradul al patrulea , inclusiv, cu conducatorul institutiei publice nu pot fi auditori interni in cadrul aceleiasi entitati publice. De asemenea, auditorii interni nu pot fi desemnati sa efectueze misiuni de audit public intern la o structura/ entitate publica daca sunt soti , rude sau afini pana la gradul al patrulea cu conducatorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectiva.

Auditorii interni nu trebuie implicate in vreun fel in indeplinirea activitatilor pe cvare in mod potential le pot audita si nici in elaborarea si implementarea sistemelor de control intern al entitatii publice, iar aceia dintre ei care au responsabilitati in derularea programelor si proiectelor finantate integral sau partial de Uniunea Europeana nu trebuie implicate in auditarea acestor programe.

Auditorilor interni nu trebuie sa li se incredinteze misiuni de audit public intern in sectoarele de activitate in care acestia au detinut functii sau au fost implicati in alt mod; aceasta interdictie se poate ridica dup atrecerea unei perioada de 3 ani.

Precizam ca auditorii interni care se gasesc in una dintre situatiile aratate mai sus au obligatia de a informa de indata, in scris, conducatorul entitatii publice si seful structurii de audit public intern.

III.4. Exercitarea activitatii de audit public intern

Auditul public intern reprezinta o activitate functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice. Ajuta entitatea publica sa-si indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistemaqtica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

In conformitatea cu art. 4 din Legea privind auditul public intern, auditul public intern este organizat, in Romania, astfel:
a) Uniunea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern( UCAAPI)- structura distincta in cadrul Ministerului Finnatelor Publice, constituita din compartimente de specialitate, in directa subordonare a ministrului finantelor publice, avand atributii de coordonare, evaluare, sinteza in domeniul activitatii de audit public intern la nivel national, care efectueaza si misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale, UCAAPI este condusa de un director general, numit de ministrul finantelor publice, cu avizul CAPI;

b) Comitetul pentru Audit Public Intern ( CAPI) – organism cu character consultative, constituit din 11 membri, specialisti din afara Ministerului Finantelor Publice, condus de un presedinte. CAPI functioneaza pe langa UCAAPI, asigurand definirea strategiei si imbunatatirii activitatii de audit public in sectorul public.

c) Compartimentele de audit intern din entitatile publice- structuri functionale de baza in domeniul auditului intern public, care exercita efectiv functia de audit public intern.

Compartimentul de audit public intern se organizeaza in mod obligatoriu la nivelul fiecarei entitati publice, prin decizia persoanelor responsabile prevazute la art. 9 din Legea auditului public intern. Fac exceptie de la aceste prevederi institutiile publice mici, asa cum sunt definite acestea la art. 2 lit. j) din Legea privind auditul public intern, precum sio acele entitati publice subordinate pentru care conducerea de la nivelul ierarhic imediat superior a emis decizia de neinfiintare a compartimentului de audit public intern.

Auditul entitatii publice sunordonate care nu infiinteaza compartiment de audit public intern, in conformitate cu art. 9 lit. c) din Legea auditului public intern, va fi efectuat de catre compartimentul de audit public intern de la nivelul ordonatorului ierarhic imediat superior.

Sarcina urmaririi conditiilor de institutie publica mica se face de catre conducatorul institutiei in cauza, care are obligatia sa instiinteze compartimentul de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale, de statutul sau.

Institutiile publice mici care au deposit pragul annual de 100000 euro, o perioada de 3 ani consecutive, au obligatia de a-si constitui compartiment de audit public intern pana la sfarsitul primului trimestru al anului urmator. Entitatile publice, care au organizat compartimente de audit public intern proprii si devin institutii publice mici, trebuie sa instiinteze compartimentele de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale, de noul statut, in termen de 30 de zile de la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 2, lit.j) din Legea auditului public intern.

III.5. RAPORTUL DE AUDIT PUBLIC INTERN

III.5.1 ELABORAREA PROIECTULUI DE RAPORT DE AUDIT PUBLIC INTERN( RAPORT INTERMEDIAR)

In elaborarea proiectului Raportului de audit public intern trebuie sa fie respectate urmatoarele cerinte:

constatarile trebuie sa apartina domeniului/ obiectivelor misiunii de audit public intern sis a fie sustinute prin documente justificative corespunzatoare;

recomandarile trebuie sa fie in concoordanta cu constatarile sis a determine reducerea riscurilor potentiale;

raportul trebuie sa exprime opinia auditorului intern, bazata pe constatarile efectuate;

se intocmeste pe baza FIAP-urilor

In redactarea proiectului Raportului de audit public intern, trebuie sa fie respectate urmatoarele principii:

constatarile trebuie sa fie prezentate intr-o maniera pertinenta si incontestabila;

evitarea utilizarii expresiilor imprecise ( se pare, in general, uneori, evident), a stilului elliptic de exprimare, limbajului abstract;

promovarea unui limbaj cat mai uzual si a unui stil de exprimare concret;

evitarea tonului polemic, jignitor, tendentious;

ierarhizarea constatarilor ( numai cele importante vor fi prezentate in sinteza sau la concluzii);

evidentierea aspectelor positive si a imbunatatirilor constatate de la ultima misiune de audit public intern

STRUCTURA PROIECTULUI DE RAPORT DE AUDIT PUBLIC INTERN

Proiectul Raportului de audit public intern trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:

scopul si obiectivele misiunii de audit public intern;

date de identificare a misiunii de audit public intern( baza legala, ordinal de serviciu, echipa de auditare, unitatea/ structura organizatorica auditara, durata actiunii de auditare, perioada auditata

modul de desfasurare a actiunii de audit intern( sondaj/ exhaustive, documentare; proceduri, metode si tehnici utilizate; documente/ materiale examinate; materiale intocmite in cursul actiunii de audit public intern);

constatari efectuate;

concluzii si recomandari;

documentatia anexa ( notele explicative; note de relatii; situatii, acte, documente si orice material probant sau justificativ).

TRANSMITEREA PROIECTULUI DE RAPORT DE AUDIT PUBLIC INERN

Proiectul de Raport de audit public intern se transmite la structura auditata, iar acesta poate trimite in maxim 15 zile de la primirea punctelor sale de vedere. Punctele de vedere primite trebuie analizate de catre auditorii interni.

In termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni organizeaza reuniunea de conciliere cu structura auditata in cadrul careia se analizeaza constatarile si concluziile in vederea acceptarii recomandarilor formulate. Se intocmeste o minuta privind desfasurarea reuniunii de conciliere.

III.5.2.ELABORAREA RAPORTULUI DE AUDIT PUBLIC INTERN

Raportul de audit public intern trebuie sa include modificarile discutate si convenite din cadrul reuniunii de conciliere. Raportul de audit public va fi insotit de o sinteza a principalelor constatari si recomandari.

Seful compartimentului de audit public intern trebuie sa informexe UCAAPI sau organul ierarhic imediat superior despre recomandarile care nu au fost avizate de conduucatorul entitatii publice. Aceste recomandari vor fi insotite de documentatia de sustinere.

DIFUZAREA RAPORTULUI DE AUDIT PUBLIC INTERN

Seful compartimentului de audit public intern trimite Raportul de audit public intern, finalizat, impreuna cu rezultatele concilierii si punctul de vedere al entitatii/ structurii auditate conducatorului entitatii publice care a aprobat misiunea, pentru analiza si avizare.

Pentru institutia publica mica, Raportul de audit public intern este transmis spre avizare conducatorului acesteia.

Dupa avizarea recomandarilor cuprinse in Raportul de audit public intern, acestea vor fi communicate structurii auditate.

Curtea de Conturi are acces la Raportul de audit public intern in timpul verificarilor pe care le efectueaza.

Elementele componente ale raportului de audit pot fi sintetizate în figura nr. 1

III.6. Controlul intern si controlul financiar la entitatile publice

Principalele notiuni definitorii pentru controlul intern si financiar se refera la:

•angajament legal-orice act cu efect juridic,din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;

•conformitate-caracteristica unei operatiuni,a unor acte sau fapte administrative produse in cadrul unei entitati publice de a corespunde politicii asumate in mod expres in domeniul respectiv de catre entitatea in cauza sau de catre o autoritate superioara acesteia,potrivit legii;

•control financiar preventiv-activitatea prin care se verifica legalitatea si regularitatea operatiunilor effectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,inainte de aprobarea acestora;

•control intern-ansamblul formelor de control exercitatela nivelul entitatii publice,inclusive auditul intern,stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale,in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic,efficient si eficace;acesta include,de asemenea structurile organizatorice,metodele si procedurile;

•controlor delegat-functionarul public al Ministerului Finantelor Publice,care exercita atributii de control financiar preventive delegate,in mod independent,potrivit prezentei ordonante;

•credit de angajament-limiuta maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate in timpul exercitiului bugetar,in limitele aprobate;

•credit bugetar-suma aprobata prin buget,reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale,respective,se pot angaja,ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni;

•economicitate-minimizarea costului resurselor allocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activitati,cu mentinerea calitatii corespunzatoare a acestor rezultate;

•eficacitate-gradul de indeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activitati si raportul dintre efectul proiectat si rezultatul efectiv al activitatii respective;

•eficienta-maximizarea rezultatelor unei activitati in relatie cu resursele utilizate;

•entitate publica-autoritate publica,institutie publica,companie/societate nationala,regie autonoma,societate comerciala la care statul sau o unitate administrative-teritoriala este actionar majoritar,cu personalitate juridical,care utilizeaza/administreaza fonduri publice si/sau patrimoniu public;

•fonduri publice-sumele alocate din bugetul de stat,bugetele locale,bugetul asigurarilor sociale de stat,bugetele institutiilor publice autonome,bugeteleinstitutiilor publice finantate integral sau bugetele findurilor speciale,dupa caz,bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii,bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare,dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice,bugetul fondurilor externe nerambursabile,credite externe contractate sau garantate de autoritatile administratiei publice locale,imprumuturi interne contractate de autoritatile administratiei publice locale,precum si din bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetele locale;

•inspectie-verificarea efectuata la fata locului,in scopul constatarii unor eventuale abateri de la legalitate si al luarii de masuri pentru protejarea fondurilor publice si a patrimoniului public si repararea prejudiciului produs,dupa caz;

•institutie publica-include Parlamentul,Administratia Prezidentiala,ministerele,celelalte organe de specialitate ale administratiei publice,alte autoritati publice,institutiile publice autonome,precum si institutiile din subordinea acestora,indifferent de modul de finantare a acestora;

•legalitate-caracteristica unei operatiuni de a respecta toate prevederile legale care ii sunt aplicabile,in vigoare la dara efectuarii acesteia;

•operatiune-orice actiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,indiferent de natura acesteia;

•oportunitate-caracteristica unei operatiuni de a servi in mod adecvat,in circumstante date,realizarii unor obiective ale politicilor asumate;

•ordonator de credite-persoana imputernicita prin lege sau prin delegare,potrivit legii,sa dispuna si sa aprobe operatiuni;

•patrimoniu public-totalitatea drepturilor si obligatiilor statului,unitatilor administrative-teritoriale sau ale entitatilor publice ale acestora,dobandite sau asumate cu orice titlu.Drepturile si obligatiile statului si ale unitatilor administrative-teritoriale se refera atat la bunurile din domeniul public,cat si la cele din domeniul privat al statului si al unitatilor administrative-teritoriale;

•persoana desemnata cu exercitarea controlului financiar preventive propriu-persoana din cadrul compartimentelor de specialitate,numita de conducatorul entitatii publice pentru exercitarea controlui financiar preventic propriu sau persoana care indeplineste aceasta atrivutie pe baza de contract,in conditiile legii;

•proiect de operatiune-orice document prin care se urmareste efectuarea unei operatiuni,in forma pregatita,in vederea aprobarii sale de catre autoritatea competenta,potrivit legii;

•regularitate-caracteristica unei operatiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor si regulilor procedurale si metodologice care sunt aplicabile categoriei de operatiuni din care face parte.

III.6.1.Obiectivele si cerintele controlului intern

Controlul intern are urmatoarele obiective generale:

a)realizarea,la un nivel corespunzator de calitate,a atributiilor institutiilor publice,stabilite in concordanta cu propria lor misiune,in conditii de regularitate,eficacitate,economicitate si eficienta;

b)protejarea fondurilor publice impotriva pirderilor datorate erorii,risipei,abuzului sau fraudei;

c)respectarea legii,a reglementarilor si deciziilor conducerii;

d)dezvoltarea si intretinerea unor sisteme de colectare,stocare,prelucrare,actualizare si difuzare a datelor si informatiilor financiare si de conducere,precum si a unor sisteme si proceduri de informare publica adecvata,prin rapoarte periodice.

Conducatorul institutiei publice trebuie sa asigure elaborarea,aprobarea,aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice,reglementarilor metodologice,procedurile si criteriilor de evaluare,pentru a satisface cerintele generale si specifice de control intern.

Cerintele generale si specifice de control intern sunt,in principal,urmatoarele:

1.Cerinte Generale:

a)asigurarea indeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea sistematica si mentinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor associate structurilor,programlor,proiectelor sau operatiunilor;

b)asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere si de executie,acesta avand obligatia sa raspunda in orice moment solicitarilor conducerii si sa sprijine efectiv controlul intern;

c)asigurarea integritatii si competentei personalului de conducere si de executie,a cunoasterii si intelegerii de catre aceasta a importantei si rolului controlului intern;

d)stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern astfel incat acestea sa fie adecvate,cuprinzatoare,rezonabile si integrate misiunii insititutiei si obiectivelor de ansamblu ale acesteia;

e)supravegherea continua de catre personalul de conducere a tuturor activitailor si indeplinirea de catre personalul de conducere a obligatit de a actiona corectiv,prompt si responsabil ori de cate ori se constata incalcari ale legalitatii si regularitatii in efectuarea unor operatiuni sau in realizarea unor activitati in mod neeconomic,ineficare sau inefficient;

Cerinte Specifice:

a)reflectarea in documente scrise a organizarii controlului intern,a tuturor operatiunilor institutiei si a tuturor evenimentelor semnificative,precum si inregistrarea si pastrarea in mod adecvat a documentelor,astfel incat acestea sa fie disponibile cu promptitudine pentru a fi exeminate de catre cei in drept;

b)inregistrarea de indata si in mod correct a tuturor operatiunilor si evenimentelor semnificative;

c)asigurarea aprobarii si efectuarii operatiunilor,exclusive de catre personae special imputernicite in acest sens;

d)separarea atributiilor privind efectuarea de operatiuni intre persoane,astfel incat atributiile de aprobare,control si inregistrare sa fie,intr-o masura adecvata,incredintate unor persoane diferite;

e)asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;

f)accesarea resurselor si documentelor numai de catre persoane indreptatite si responsabile in legatura cu utilizarea si pastrarea lor.

Buna gestiune financiara presupune ca persoanele care gestioneaza fonduri publice sau patrimonial public au obligatia sa realizeze o buna gestiune financiara prin asigurarea legalitatii,regularitatii,economicitatii,eficacitatii si eficientei in utilizarea fondurilor publice si in administarrea patrimoniului public.

Ministerul Finantelor Publice(MFP) este autoritatea administratiei publice centrale de specialitate care are responsabilitatea elaborarii si implementarii politicii in domeniul gestiunii financiare:indruma metodologic,coordoneaza si supravegheaza asigurarea bunei gestiuni financiare in utilizarea fondurilor publice si in administrarea patrimoniului public.

III.6.2 Controlul financiar preventiv

Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operatiuni care vizeaza,in principal:

۷angajamente legale si bugetare;

۷ deschiderea si repartizarea de credite bugetare;

۷ modificarea repartizarii pe trimester si pe subdiviziuni ale clasificatiei bugetare a creditelor aprobate,inclusive prin virari de credite;

۷ ordonantarea cheltuielilor;

۷ efectuarea de incasari in numerar;

۷ constituirea veniturilor publice,in privinta autorizarii si a stabilirii titlurilor de incasare;

۷ reducerea,esalonarea sau anularea titlurilor de incasare;

۷ constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene,reprezentant contributia viitoare a Romaniei la acest organism;

۷ recuperarea sumelor avansate si care ulterior au devenit necuvenite;

۷ vanzarea,gajarea,concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrative teritoriale;

۷ concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unitatilor administrative-teritoriale;

۷ alte tipuri de operatiuni,stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice;

In functie de specificul institutiei publice,conducatorul acesteia poate decide exercitarea controlului financiar preventive si asupra altor tipuri de proiecte de operatiuni decat cele aratate.

•Continutul controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventive consta in verificarea sistematica a proiectelor de operatiuni care fac obiectul acestuia din punctual de vedere al:

a)legalitatii si regularitatii;

b)incadrarii in limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.

•Organizarea controlului financiar preventiv

Ministerul Finantelor Publice este autoritatea de coordonare si reglementare a controlului financiar preventic pentru toate entitatile publice.

Controlul financiar preventive se organizeaza si se exercita de autoritati competente,in mod unitary,potrivit prevederilor legale in urmatoarele forme:

a)controlul financiar preventive propriu,la toate entitatile publice si asupra tuturor operatiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice si a patrimoniului public;

b)controlul financiar preventive delegate,la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat,precum si ai bugetului oricarui fond special,la Fondul national si la agentiile de implementare a fondurilor comunitare,precum si la alte entitati publice cu risc ridicat,prin controlori delegate ai Ministerului Finantelor Publice.

Controlul financiat preventive se va integra in mod treptat in sfera raspunderii manageriale,process ce trebuie finalizat pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana,pe masura ce controlul managerial va asigura eliminarea riscurilor in administrarea fondurilor publice.Atingerea acestui nivel va fi evaluate de auditul public intern din cadrul Ministerului Finantelor Publice.

Controlul financiar preventive propriu

Entitatile publice,prin conducatorii acestora,au obligatia de a organiza controlul financiar preventive si evidenta angajamentelor in cadrul compartimentului contabil.

Organizarea controlului financiar preventiv propriu

Controlul financiar preventiv se organizeaza,de regula,in cadrul compartimentelor de specialitate financiar-contabila.In raport de natura operatiunilor,conducatorul entitatii publice poate decide extinderea acestuia si la nivelul altor compartimente de specialitate in care se initiaza,prin acte juridice,sau se constata obligatii de plata sau alte obligatii de natura patrimoniala.

Controlul financiar preventiv se exercita,prin viza,de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate desemnate in acest sens de catre conducatorul entitatii publice

Viza de control financiar preventiv se exercita prin semnatura persoanei desemnate si prin aplicarea sigiliului personal,care va cuprinde urmatoarele informatii:denumirea entitatii publice;mentiunea “vizat pentru control financiar preventiv”;numarul sigiliului(numarul de identificare a titularului acestuia);data acordarii vizei(an,luna,zi).

Documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se inscriu in “Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv”,

Termenul pentru pronuntare(acordarea/refuzul vizei) se stabileste,prin decizie interna,de conducatorul entitatii publice,in functie de natura si complexitatea operatiunilor cuprinse in Cadrul general si/sau specific al operatiunilor supuse controlului preventiv.

Documentele care privesc operatiuni asupra carora este obligatorie exercitarea controlului financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea acestuia de catre compartimentele de specialitate care initiaza operatiunea.

Documentele privind operatiunile prin care se afecteaza fondurile publice si/sau patrimonial public vor fi insotite de avizele compartimentelor de specialitate,de note de fundamentare,de acte si/sau documente justificative si,dupa caz,de o “Propunere de angajare a unei cheltuieli” si/sau de un “Angajament individual/global”,

Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv vor prelua documentele si vor proceda,intr-o prima etapa,la verificarea formala a acestora cu privire la completarea documentelor in concordanta cu continutul acestora;existenta semnaturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate;existenta actelor justificative specifice operatiunii prezentate la viza.

Daca nu sunt respectate cerintele enuntate,documentele sunt returnate emitentului,precizandu-se,in scris,motivele restituirii.

Dupa efectuarea controlului formal,persoanele desemnate sa exercite controlul financiar preventiv inregistreaza documentele in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv si efectueaza verificarea operatiunii din punct de vedere al legalitatii,regularitatii si,dupa caz,al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament.

Daca necesitatile o impugn,in vederea exercitarii unui control preventiv cat mai complet,se pot solicita si alte acte justificative,precum si avizul compartimentului de specialitate juridica.Intarzierea sau refuzul furnizarii actelor justificative ori avizelor solicitate se comunica sefului entitatii publice,pentru a dispune masurile legale.

Daca in urma verificarii de fond,operatiunea indeplineste conditiile de legalitate,regularitate si,dupa caz,de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament,se acorda viza prin aplicarea sigiliului si a semnaturii pe exemplarul care se arhiveaza la entitatea publica.

Documentele vizate si actele justificative ce le-au insotit sunt restituie,sub semnatura,compartimentului de specialitate emitent,in vederea continuarii circuitului acestora,consemnandu-se acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de contrl financiar preventiv.

Refuzul de viza

Daca in urma verificarii se constata ca operatiunile nu intrunesc conditiile de legalitate,regularitate si,dupa caz,de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament,persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor refuza motivate,in scris,acordarea vizei de control financiar preventiv,consemnand acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

Refuzul de viza,insotit de actele justificative semnificative,va fi adus la cunostiinta conducatorului entitatii publice,iar celelalte documente se vor restitui,sub semnatura,compartimentelor de specialitate care au initiat operatiunea.

Cu exceptia cazurilor in care refuzul de viza se datoreaza depasirii creditelor bugetare si/sau de angajament,operatiunile refuzate la viza se pot efectua pe propria raspundere a conducatorului entitatii publice.

Efectuarea pe propria raspundere a operatiunii refuzate la viza de control financiar preventiv se face printr-un act de decizie interna emis de conducatorul entitatii publice.O copie de pe actul de decizie interna va fi transmisa persoanei care a refuzat viza,compartimentul de audit public intern al entitatii publice precum si,dupa caz,controlorului delegat.

Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor informa Curtea de Conturi,Ministerul Finantelor Publice si,dupa caz,organul ierarhic superior al entitatii publice asupra operatiunilor refuzate la viza si effectuate pe propria raspundere.

Informarea organului ierarhic superior se va face de indata ce efectuarea operatiunii a fost dispusa,prin transmiterea unei copii de pe actul de decizie interna si de pe motivatia refuzului de viza.Conducatorul organului ierarhic superior are obligatia de a lua masurile legale pentru restabilirea situatiei de drept.

Daca prin operatiunea refuzata la viza,dar efectuata pe propria raspundere de catre conducatorul entitatii publice,se prejudiciaza patrimonial entitatea si daca conducatorul organului ierarhic superior(dupa caz) nu a dispus masurile legale,atunci vor fi sesizate inspectia centrala si/sau inspectiile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.

Informarea Curtii de Conturi se va face cu ocazia efectuarii controalelor de descarcare de gestiune sau a altor controale ce intra in competenta sa.

Conducatorii entitatilor publice au obligatia sa stabileasca proiectele de operatiuni supuse controlului financiar preventive,documentele justificative si circuitul acestora,cu respectarea dispozitiilor legale.

Evidenta angajamentelor se organizeaza,se tine,se actualizeaza si se raporteaza conform normelor metedologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.

Ministerul Finantelor Publice organizeaza controlul financiar chiar preventive propriu si pentru operatiunile privind bugetul trezoreriei statului ,operatiunile privind datoria publica si alte operatiuni specifice Ministerului Finantelor Publice.

Controlul financiar preventive propriu se exercita,prin viza,de persoane din cadrul compartimentelor se specialitate,desemnate in acst sens de catre conducatorul entitatii publice.Actul de numire va curpinde si limitele de competenta in exercitarea contrlului financiar preventive propriu.Persoanele desemnate sa efectueze aceasta activitate sunt altele decat cele care initiaza operatiunea supusa vizei.

Numirea,suspendarea,destituirea sau schimbarea personalului care desfasoara activitati de control financiar preventiv propriu se face de catre conducatorul entitatii publice in care se exercita functia de orodnator principal de credite al bugetului de stat,al bugetului asigurarilor sociale de stat sau al bugetului oricarui fond special,cu acordul Ministerului Finantelor Publice.

Persoanele desemnate cu exercitarea activitatii de control financiar preventive propriu trebuia sa aiba competente profesionale solicitate de aceasta activitate.Ele vor respecta un cod specific de norme profesionale,elaborate de Ministerul Finantelor Publice,care va cuprinde si conditiile si criteriile unitare pe care entitatile publice trebuie sa le respecte in cazul numirii,suspendarii,destituirii sau schimbarii personalului care desfasoara aceasta activitate.

Prin decizie interna a conducatorului entitatii publice,persoanele desemnate sa efectueaza controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de pana la 25%,aplicat la salariul de baza brut lunar.

•Viza de control financiar preventive propriu(CFPP)

Se supun aprobarii ordonatorului de credite numai proiectele de operatiuni care respecta intru totul cerintele de legalitate,regularitate si incadrarea in limitele creditelor bugetare aprobate,care poarta viza de control financiar preventive propriu.Aceasta se exercita prin semnatura persoanelor in drept,competente in acest sens,si prin aplicarea de catre acestea a sigiliului personal.

In vederea acordarii vizei de control financiar preventiv propriu,proiectele de operatiuni se prezinta insotite de documentele justificative justificative corespunzatoare,certificate in privinta realitatii si legalitatii prin semnatura conducatorilor compartimentelor de specialitate care initiaza operatiunea respectiva.

Acestia raspund pentru realitatea,regularitatea si legalitatea operatiunilor ale caror documente justificative le-au certificate.

Obtinerea vizei de control financiar preventive propriu pe documente care cuprind date nereale sau inexacte si/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu exonereaza de raspundere pe sefii compartimentelor de specialitate care le-au intocmit.

Persoanele in drept sa exercite controlul financiar preventive propriu raspund in raport de culpa lor,pentru legalitatea,regularitatea si incadrarea in limitele creditelor bugetare aprobate,in privinta operatiunilor pentru care au acordat viza de control financiarr preventive propriu.

In cazurile in care dispozitiile legale prevad avizarea operatiunilor de catre compartimentul de specialitate juridical,proiectul de operatiuni va fi prezentat pentru control financiar preventiv propriu cu viza sefului compartimentului juridic,

Persoanele in drept sa exercite controlul financiar preventive propriu pot cere avizul compartimentului de specialitate juridical ori de cate ori considera ca necesitatile o impun.

•Separarea atributiilor

Persoana care exercita controlul financiar preventive propriu nu trebuie sa fie implicate,prin sarcinile de serviciu,in efectuarea operatiunii supuse controlului financiar preventive propriu.

Controlul financiar preventive delegat

Controlul financiar preventive delegate se organizeaza si se exercita de catre Ministerul Finantelor Publice prin controlori delegati.

Organizarea controlului financiar preventive delegat

In calitatea sa de organ de specialitate al Guvernului in domeniul finantelor,Ministerul Finantelor Publice poate exercita prin controlori delegati numiti de ministrul finantelor publice,controlul preventiv la unele unitati publice asupra unor operatiuni care pot efectua executia in conditii de echilibru a bugetelor sau care sunt asociate unor categorii de riscuri determinate prin metodologia specifica analizei riscurilor.

Controlul preventiv delegat se exercita la nivelul ordonatorilor principali de credite ai bugetelor prevazute la art.1 alin.(2) din Legea nr.500/2002.De asemenea,ministru finantelor publice numeste unul sau mai multi controlori delegati pentru operatiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului,pentru operatiuni privind datoria publica si pentru alte operatiuni specifice Ministerului Finantelor Publice.

Prin exceptie de la aceasta regula,in temeiul art.30 din Ordonanta Guvernului nr.119/1999,cu modificarile si completarile ulterioare,prin ordin,ministrului finantelor publice poate decide exercitarea controlului financiar preventiv delegat si asupra operatiunilor finantate sau cofinantare din fonduri publice ale unor ordonatori secundari sau tertiari de credite sau ale unor persoane juridice de drept privat,daca prin acestia se deruleaza un volum ridicat de credite bugetare si/sau de angajament sau parti semnificative din programele aprobate,iar operatiunile presupun un grad ridicat de risc.

Pentru asigurarea gestiunii financiare,in conditii de legalitate,economicitate si eficienta,a fondurilor acordate Romaniei de Uniunea Europeana si pentru implementarea procedurilor prevazute in regulamentele organismelor finantatoare,ministrul finantelor publice numeste controlori delegati si la agentiile de implementare si pentru Fondul National de Preaderare.

Atributii ale controlorului delegat

Formularea de avize consultative cu privire la conformitatea,economicitatea,eficienta si eficacitatea unor operatiuni sau proiecte de acte normative,daca acestea au impact asupra fondurilor publice.Totodata,in avizele consultative,controlorii delegati pot face referire si la regularitatea sau legalitatea unor operatiuni care se vor efectua cu certitudine in viitor sau la actiuni si/sau inactiuni administrative care conduc la situatii de neregularitate sau nelegalitate.

Avizele consultative se intocmesc la:

-initiativa controlorului delegat;

-solicitarea ministrului finantelor publice;

-solicitarea orodnatorului de credite;

Analiza indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru includerea in programul de investitii anexa la proiectul de buget a obiectivelor de investitii noi si in continuare,precum si a actualizarii valorii acestora in functie de evolutia indicilor de preturi.Observatiile de credite pentru a fi avute in vedere la definitivarea proiectului de buget.

Supravegherea executiei bugetare in conditii de echilibru si de prudentialitate,prin exercitarea controlului prin viza asupra operatiunilor privind deschideri de credite,repartizari si retrageri de credite,virari de credite intre subdiviziunile clasificatiei bugetare si intre programe,modificarea repartizarii pe trimestre a creditelor bugetare.

Supravegherea organizarii,tinerii,actualizarii si raportarii evidentei angajamentelor.

Monitorizarea si indrumarea metodologica a controlului financiar preventiv intern prin procedura vizei,prin avizul consultative la refuzul de viza de control preventiv intern,prin propuneri de perfectionare a organizarii controlului preventive intern si prin aplicarea standardelor din domeniu.

Exercitarea controlului financiar preventiv,din punct de vedere al legalitatii,regularitatii si,dupa caz,al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament,pentru operatiuni care angajeaza patrimonial entitatea publica,daca prin acestea se afectueaza un volum important din fondurile publice si exista riscuri asociate semnificative in efectuarea lor.

Numirea si mandatul controlorilor delegati

Numirea controlorilor delegati la entitatile publice se face prin ordin al ministrului finantelor publice,la propunerea controlorului sef.

Prin ordinal de numire,controlorul delegat se investeste cu competenta de a exercita,in numele legii,la ordonatorul de credite la care a fost numit,atributiile prezentate mai sus.

In temeiul art.16 alin. (6) din Ordonanta guvernului nr.119/1999,cu modificarile si completarile ulterioare,conducatorul entitatii publice are obligatia de a asigura controlorului/controlorilor delegat/delegati spatiul si dotarea adecvata,necesare exercitarii in bune conditii a atributiilor,precum si cooperarea personalului din serviciile de specialitate si a persoanelor desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv intern.

Prin ordinul de numire se stabilesc tipuril de operatiuni care se supun controlului preventiv delegat,precum si limitele de la care acestea se exercita.

Daca in timpul exercitarii mandatului aparea necesitatea modificarii listei de operatiuni si a limitelor valorice,controlorul financiar sef este imputernicit sa opereze aceste modificari.Controlorul financiar sef il va inform ape ministrul finantelor publice asupra modificarilor aduse si asupra motivelor care le-au determinat.

In cazul absentei temporare de la post a controlorului delegat numit prin ordin al ministrului finantelor publice,controlorul financiar sef este imputernicit sa desemneze un alt controlor delegat care sa indeplineasca atributiile celui dintai pe durata absentei.

Controlorul delegat isi exercita atributiile in mod independent,neputandu-i-se impune,pe nici o cale,acordarea sau refuzul vizei de control financiar preventiv.Asupra situatiilor deosebite aparute in activitatea sa,controlorul delegat il poate informa direct sau prin controlorul financiar sef pe ministrul finantelor publice.

Conditii spefice de exercitare a controlului financiar preventiv delegat

Controlul financiar preventiv delegat se exercita asupra operatiunilor care se inscriu in conditiile fixate prin ordinul de numire.Restul operatiunilor prin care se afecteaza fondurile si/sau patrimoniul public intra in competenta exclusive a controlorului preventiv intern.

Controlul financiar preventiv delegat se exercita asupra operatiunilor ce intra in competenta sa numai dupa ce acestea au fost supuse controlului preventiv intern.Operatiunile refuzate la viza de control preventiv intern nu mai sunt supuse controlului preventiv delegat.

In exercitarea atributiilor sale de control asupra operatiunilor la care s-a stabilit competenta sa,controlorul delegat va urma procedura prevazuta la pct.5 din normele metodologice.Perioada maxima de verificare este de 3 zile lucratoare de la prezentarea operatiunii,insotita de documentele justificative si informatiile solicitate.

In cazuri exceptionale,controlorul delegat are dreptul sa prelungeasca perioada de verificare cu maximum 5 zile lucratoare,informandu-l,in acest sens,pe controlorul financiar sef si ordonatorul de credite.

Daca in exercitarea atributiilor sale,controlorul delegat sesizeaza ca ,in mod repetat,controlul preventiv intern a acordat viza pentru operatiuni care nu intrunesc conditiile de legalitate,regularitate si,dupa caz,de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament,acesta il va informa in scris pe ordonatorul de credite pentru a dispune masurile ce se impugn,potrivit responsabilitatilor prevazute la art.22 si la art.52 alin.(3) din Legea nr.500/2002,precum si la art.14 alin.(4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr.119/1999,cu modificarile si completarile ulterioare.

Avizul consultative,solicitat de catre ordonatorul de credite controlorului delegat in cazul refuzului de viza de control preventiv intern,nu constituie un act de pronuntare asupra legalitatii si regularitatii operatiunilor.

Regimul refuzului de viza al controlorului delegat

Daca in urma parcurgerii procedurii de verificare mentionate la pct.5 si 10 din normele metodologice,se constata ca operatiunile nu intrunesc conditiile de legalitate,regularitate si incadrare,dupa caz,in destinatia si limitele creditelor bugetare si/sau de angajament,controlorul delegat va comunica,in scris,ordonatorului de credite motivele oentru care operatiunea nu poate fi efectuata,consemnand acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.O copie de pe textul comunicarii va fi transmisa controlorului financiar sef.

In situatia in care ordonatorul de credite considera ca operatiunea poate fi efectuata,solicita,in scris,controlorului delegat acordarea vizei,prezentand argumentele corespunzatoare de legalitate si regularitate.In caz contrar,operatiunea se considera retrasa de la viza,iar actele justificative se restituie,sub semnatura,compartimentului de specialitate.

Daca controlorul delegat considera intemeiate argumentele ordonatorului de credite,va acorda viza pentru efectuarea operatiunii.In situatia in care argumentele sunt considerate neintemeiate sau insuficiente,controlorul delegat va aduce la cunostiinta ordonatorului de credite refuzul de viza si va restitui,sub semnatura,compartimentelor de specialitate actele justificative.

In situatii complexe,controlorul delegat poate solicita controlorului financiar sef constituirea,in conditiile legii,a comisiei pentru formularea opinie neutre.Aceasta opinie va fi adusa la cunostiinta controlorul delegat in 3 zile de la solicitarea sa.

Termenul pentr pronuntare prevazut la pct.10.3 se suspenda pe perioada de la comunicarea motivelor pentru care operatiunea nu poate fi efectuata pana la primitea punctului de vedere al ordonatorului de credite sip e perioada formularii opinie neutre.

Cu exceptia cazurilor in care refuzul de viza se datoreaza depasirii creditelor bugetare sau de angajament,operatiunile refuzate la viza se pot efectua numai pe propria raspundere a ordonatorului de credite.Actul de decizie prin care ordonatorul dispunde efectuarea operatiunii pe propria raspundere va fi adus la cunostiinta compartimentului de audit intern si controlorului delegate care va consemna acest fapt in Registrul privind operatiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

Controlul delegat va informa Ministerul Finantelor Publice asupra operatiunilor refuzate la viza si executate pe raspunderea ordonatorului de credite,cu ocazia raportarilor lunare transmise controlorului financiar sef,precum si Curtea de Conturi,cu ocazia controalelor de descarcare de gestiune sau a altor controale dispuse de aceasta.

Ministrul finantelor publice numeste,pentru fiecare institutie publica in care se exercita functia de odonator principal de credite al bugetului de stat,bugetului asigurarilor sociale de stat sau bugetului oricarui fond special,unul sau mai multi controlori delegati,in functie de volumul si de complexitatea activitatii institutiei publice respective.De asemenea,ministrul finantelor publice numeste unul sau mai multi controlori delegati operatiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului,pentru operatiuni privind datoria publica si pentru alte operatiuni specifice Ministerului Finantelor Publice.Numirea controlorilor delegati se face prin ordin al ministrului finantelor publice.

Prin norme metodologice aprobate de ministrul finantelor publice se stabilesc:

a)tipurile de operatiuni ale caror proiecte se supun controlului financiar preventive delegat;

b)limitele valorice peste care se efectueaza controlul financiar preventive delegate,pe tipuri de operatiuni;

c)documentele justificative care trebuie sa insoteasca diferitele tipuri de operatiuni;

d)modul in care trebuie efectuat controlul financiar preventive delegate pentru fiecare tip de operatiune;

Tipurile de operatiuni ce se supun controlului financiar preventive delegate si,dupa caz,limitele valorice corespunzatoare acestora pot diferi de la o institutie publica la alta.

Controlorii delegati exercita viza de control financiar preventive delegate asupra proiectelor de operatiuni vizate in prealabil de catre controlul financiar preventive propriu al institutiei publice si isi desfasoara activitatea la sediul institutiilor publice la care au fost numiti.Institutiile publice asigura controlorului/controlorilor delegat/delegati spatiu de lucru si dotarea necesara,precum si cooperarea personalului propriu,indeosebi a personalului desemnat sa exercite controlul financiar preventive propriu,pentru indeplinirea in bune conditii a atributiilor de control financiar preventive delegate.

In cazul absentei temporare de la post a unui controlor delegat,ministrul finantelor publice numeste alt controlor delegat care sa indeplineasca atributiile celui dintai pe durata absentei acestuia.

•Viza de control financiar preventive delegat

Operatiunile care fac obiectul controlului financiar preventive delegat se supun aprobarii orodnatorului principal de credite numai insotite de viza de control financiar preventive delegat.

Viza de control financiar preventive delegat se acorda sau se refuza in scris,pe formular tipizat,si trebuie sa poarte semnatura si sigiliul personal al controlorului delegat competent.

Persoanele in drept sa exercite controlul financiar preventive delegat raspund,potrivit legii,in raport cu culpa lor pentru legalitatea,regularitatea si incadrarea in limitele creditelor de angajament si creditelor bugetare aprobate,in privinta operatiunilor pentru care au acordat viza.

Inainte de a emite un refuz de viza,controlorul delegat are obligatia sa informeze,in scris, in legatura cu intentia sa ordonatorul de credite,precizand motivele refuzului.

Daca ordonatorul de credite prezinta in scris argumente in favoarea efectuarii operatiunii pentru care se intentioneaza refuzul de viza,controlorul delegat poate consulta,inainte de a inreegistra official refuzul de viza,opinia neutral asupra cazului.

Pentru formularea opiniei neuter se constituie ad-hoc o comisie formata din trei membri ai Corpului controlorilor delegati,prin decizie a controlorului financiar sef.

Opinia neutra se motiveaza si se formuleaza in scris si are rol consultative,solutia finala fiind in competenta exclusiva a controlorului delegat,potrivit principiului exercitarii in mod independent a atriutiilor de control financiar preventive delegat.

•Durata controlului financiar preventiv delegat

Controlul financiar preventive delegat se efectueaza in termenul cel mai scurt,permis de durata efectiva a verificarilor necesare,astfel incat sa nu afecteze desfasurarea in bune conditii si in termen a operatiunii al carei proiect se supune controlului financiar preventive delegat.

Perioada maxima pentru acordarea sau,dupa caz,.pentru refuzul vizei de control financiar preventive delegat este de 3 zile lucratoare de la prezentarea proiectului unei operatiuni,insotit de toate documentele justificative.Perioada in cauza este suspendata de la inregistrarea informarii controlorului delegat in legatura cu intentia refuzului de viza,pana la primirea raspunsului ordonatorului de credite.Perioada de suspendare se aplica si pentru intervalul necesar in vederea formularii opiniei neuter,care insa nu poate depasi 3 zile lucratoare.

In cazuri exceptionale,controlorul delegat are dreptul sa prelungeasca perioada de 3 zile cu inca maximum 5 zile lucratoare,pe baza unui referat de justificare pe care are obligatia s ail transmita de indata spre informare controlorului financiar sef si ordonatorului de credite.

Controlul financiar preventive are drept scop identificarea proiectelor de operatiuni care nu respecta conditiile de legalitate si regularitate si/sau,dupa caz, de incadrare in limitele si destinatia creditelor bugetare si de angajament si prin a caror efectuare s-ar prejudicia patrimonial public si/sau fondurile publice.

Fac obiectul controlului financiar preventive operatiunile care vizeaza,in principal:

-angajamentele legale si angajamentele bugetare;

-deschiderea si repartizarea de credite bugetare;

-modificarea repartizarii pe trimestre sip e subdiviziuni a clasificatiei bugetare a creditelor aprobate,inclusiv prin virari de credite;

-ordonantarea cheltuielilor;

-constituirea veniturilor publice,in privinta autorizarii si stabilirii titlurilor de incasare;

-concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

-vanzarea,gajarea,concesionarea sau inchirierea de bunuri apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

-alte categorii de operatiuni stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice;

In functie de specificul entitatii publice,conducatorul acesteia decide exercitarea controlului financiar preventiv si asupra altor categorii de operatiuni.

Entitatile publice,in intelesul legii,la care se organizeaza controlul financiar preventive sunt:

-autoritatile publice si autoritatile administrative autonome;

-institutiile publice apartinand administratiei publice centrale si locale si institutiile publice din subordinea acestora;

-regiile autonome de interes national sau local;

-companiile sau societatile nationale;

-societatile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala detine capitalul majoritar;

-agentiile,cu sau fara personalitate juridical,care gestioneaza fonduri provenite din finantari externe,rambursabile sau nerambursabile,cum ar fi: unitatile de management al proiectelor(UMP),unitatile de coordonare a proiectelor (UCP),Oficiul de plati si contractare PHARE(OPCP),Agentia SAPARD,Fondul National de Preaderare,precum si alte agentii de implementare a fondurilor comunitare;

-Ministerul Finantelor Publice,pentru operatiunile de trezorerie,datorie publica,realizarea veniturilor statului si a contributiei Romaniei la bugetul Uniunii Europene;

-autoritatile publice executive ale administratiei publice locale,pentru operatiunile de datorie publica si realizarea veniturilor proprii.

Entitatile publice prin care se realizeaza veniturile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale vor organiza controlul financiar preventiv conform normelor specifice elaborate,in functie de modalitatile prevazute de legislatia fiscala pentru stabilirea titlurilor de incasare si pentru reducerea,esalonarea sau anularea acestora.

Regiile autonome,companille/societatile nationale,precum si societatile comerciale la care statul sau unitatile administrativ-teritoriale detin capitalul majoritar vor elabora,se asemenea,norme specifice de control financiar preventiv,tinand cont de legislatia aplicabila entitatilor care sunt organizate si functioneaza in regim comercial.

Institutiilor publice care administreaza patrimonial public si gestioneaza fonduri publice le este aplicabil Cadrul general al operatiunilor supuse controlului financiar preventiv,

In raport de specificul entitatilor publice,conducatorii acestora vor dispune particularizarea si actualizarea acestuia.

Controlul financiar preventiv asupra operatiunilor care reprezinta recuperari de sume utilizate si constatate ulterior ca necuvenite-atat pentru fonduri interne,cat si pentru cele aferente finantarilor de la Uniunea Europeana-se va organiza,la structura/structurile responsabile specifice;aceste norme vor fi elaborate in functie de legislatia ce va fi adoptata ca urmare a angajamentelor asumate de Romania prin Documentul de pozitie revizuit,transmis Uniunii Europene.

In toate cazurile in care entitatile publice gestioneaza fonduri provenite din finantari externe,in normele de exercitare a controlului financiar preventiv vor fi integrate procedurile prevazute de regulamentele organismelor finantatoare.

Controlul financiar preventiv se exercita asupra documentelor in care sunt consemnate operatiunile patrimoniale,inainte ca acestea sa devina acte juridice,prin aprobarea lor de catre titularul de drept al competentei sau de catre titularul unei competente delegate in conditiile legii.Nu intra in sfera controlului financiar preventiv analiza si certificarea situatiilor financiare si/sau patrimoniale,precum si verificarea operatiunilor deja effectuate.

Controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica a operatiunilor care fac obiectul acestuia,din punct de vedere al:

a)respectarii tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile,in vigoare la data efectuarii operatiunilor(control de legalitate);

b)indeplinirea sub toate aspectele a principiilor si a regulilor procedurale si metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operatiuni din care fac parte cele supuse controlului(control de regularitate);

c)incadrarii in limitelte si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament,dupa caz,(control bugetar).

Controlul financiar preventiv al operatiunilor se exercita pe baza actelor si/sau documentelor justificative certificate in privinta realitatii,regularitatii si legalitatii,de catre conducatorii compartimentelor de specialitate eminente.

Operatiunile ce privesc actele juridice prin care se angajeaza patrimonial entitatea publica se supun controlului financiar preventiv dupa avizarea lor de catre compartimentele de specialitate juridical si financiar-contabila.La entitatile publice unde nu sunt organizate compartimente de specialitate juridical si/sau financiar-contabile,controlul financiar preventiv se ve exercita exclusive prin viza persoanei desemnate de conducatorul entitatii publice.

Conducatorii compartimentelor de specialitate raspund pentru realitatea,regularitatea si legalitatea operatiunilor ale caror acte si/sau documente justificative le-au certificate sau avuzat.

Obtinerea vizei de control financiar preventiv pentru operatiuni care au la baza acte si/sau documente justificative certificate sau avizate,care se dovedesc ulterior nereale,inexacte sau nelegale,nu exonereaza de raspundere sefii compartimentelor de specialitate sau alte persoane competente din cadrul acestora.

Raportul national anual privind controlul preventiv

In conformitate cu prevederile art.23 alin.(8) din Ordonanta Guvernului nr.199/1999,cu modificarile si completarile ulterioare,Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si transmite spre dezbatere Guvernului,pana la sfarsitul trimestrului I al fiecarui an,raportul national annual privind controlul preventiv.

In raportul national annual privind controlul preventiv se evalueaza activitatea de control financiar preventiv si capacitatea administrative a entitatilor publice de integrare a acestuia in sfera responsabiliratii manageriale rpin dezvoltarea unui system de control intern eficace,se identifica si se evalueaza riscurile asociate actelor de gestiune a patrimoniului si a fondurilor publice si se formuleaza opinii si recomandari cu privire la actiunile ce trebuie intreprinse in plan legislative si administrativ pentru o mai corecta si eficienta utilizare a resurselor publice.

In vederea atingerii acestui scop,in raportul national annual privind controlul preventiv se va face referire la:

a)rezultatele activitatii de control financiar preventiv,concretizate in:

-volumul,tipologia si structura operatiunilor analizate din punct de vedere al legalitatii,regularitatii si,dupa caz,al incadrarii in limitele si destinatia creditelor bugetare si/sau de angajament;

-neautorizarea,prin refuz de viza,a unor operatiuni care nu intrunesc conditiile prevazute de actele normative in vigoare pentru a fi efectuate;

-opiniile formulate prin avizele consultative,orientate spre asigurarea unei mai bune gestiuni financiare,perfectionarea cadrului normative,introducerea unor noi standarde de control;

b)factorii de risc decurgand din:

-caracteristicile legislatiei primare si secundare in perioada de tranzitie,preucm si din constrangerile bugetare;

-capacitatea entitatilor publice de a organiza sisteme de gestiune bazate pe norme,ghiduri si proceduri detaliate de efectuare a operatiunilor,de a optimiza circuitul documentelor,de a defini rigutos responsabilitatile compartimentelor de specialitate si ale personalului din cadrul acestora si de a aplica principiul separarii atributiilor;

-numarul,pregatirea profesionala si calificarea personalului;

-neidentificarea operatiunilor sensibile si avizarea unor operatiuni care se dovedesc a fi nelegale sau ineficiente;

-neasigurarea unei independente reale in exercitarea controlului financiar preventiv;

-modul in care conducatorul entitatii publice trateaza refuzurile de viza si/sau avizele consultative emise;

c)actiunile ce au fost sau trebuie intreprinse pentru reducerea riscurilor in administrarea patrimoniului si/sau fondurilor publice.

Entitatile publice care administreaza patrimonial public si/sau fonduri publice prin bugetele prevazute la art.1 alin.(2) din Legea nr.500/2002 au obligatia intocmirii rapoartelor trimestriale cu privire la activitatea de control preventive propriu,care cuprind situatia statistica a operatiunilor supuse controlului preventive si sinteza motivatiilor pe care s-au intemeiat refuzurile de viza,in perioada raportata.

Institutiile publice ai caror conducatori au calitatea de orodnatori secundari sau tertiari de credite depun rapoartele la organul ierarhic superior,la termenele fixate de acesta.

Ministerele,celelalte organe ale administratiei publice centrale,autoritatile publice,autoritatile administrative autonome,agentiile intocmesc rapoarte pentru activitatea proprie si centralizeaza rapoartele primate de la entitatile subordinate.Acestea vor fi transmise Ministerului Finantelor Publice pana la finele lunii urmatoare trimestrului la care se refera raportarea.

Controlorii delegati intocmesc rapoarte lunare pe care le transmit controlorului financiar sef.La rapoarte se vor anexa copii de pe:comunicarile intocmite conform Anexei nr.5,daca acestea au fost insusite de ordonator;refuzurile de viza,in care se va mentiona,daca este cazul,efectuarea operatiunii de raspunderea ordonatorului;avizele consultative emise;alte informatii solicitate de conducerea Corpului controlorilor delegati.

III.7. Auditul public intern la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Iasi