Monitorizarea In Regim Data Logger a Parametrilor Unui Motor Asincron

Cuprins

Cap.1 Mașini electrice.Considerații generale.

Evoluția acționărilor electrice…………………………………………………….3

Clasificarea mașinilor electrice…………………………………………………..5

Mașini asincrone……………………………………………………………………….6

Tipizarea în domeniul mașinilor asincrone…………………………………7

Regimuri de funcționare ale mașinii asincrone………………………….10

Cap.2 Mașina asincronă.

Ecuațiile fazoriale ale mașinii asincrone…………………………………..15

Reprezentarea matricială a ecuațiilor mașinii asincrone…………..21

Reprezentarea ecuațiilor în teoria celor două axe……………………..23

Reprezentarea sistemică a mașinii asincrone…………………………….26

Regimul staționar al mașinii asincrone…………………………………….29

Strategii de conducere a mașinii asincrone……………………………….33

Funcționarea la U/f constant……………………………………………………33

Funcționarea cu frecvență rotorică constantă…………………………..41

Funcționarea prin reglarea fluxului statoric…………………………….44

Funcționarea prin reglarea curentului statoric…………………………46

Alimentarea mașinii cu invertor de curent și buclă de tensiune…49

Reglare de flux și cuplu…………………………………………………………..52

Cap.3 Conducerea mașinii asincrone cu invertorul de tensiune cu modulație în durată – ALTIVAR.

Instalarea invertorului…………………………………………………………….54

Punerea în funțiune…………………………………………………………………55

Algoritmul autotestului……………………………………………………………55

Realizarea setării…………………………………………………………………….57

Alimentarea și pornirea…………………………………………………………..59

Punerea în funcțiune……………………………………………………………….64

Configurarea…………………………………………………………………………..65

Montarea………………………………………………………………………………..66

Frânarea și sensul de rotație……………………………………………………66

Prescrierea vitezei…………………………………………………………………..67

Funcționarea cu regulator de viteză…………………………………………69

Parametrii de configurare……………………………………………………….69

Parametrii de reglaj………………………………………………………………..70

Coduri de detect……………………………………………………………………..71

Alimentare……………………………………………………………………………..72

Cap.4 Soft aplicativ pentru comanda motorului asincron cu ALTIVAR-ATV452.

+ prezentare powerpoint

BIBLIOGRAFIE

FRANSUA AL.: Mșini electrice uzuale; exploatare și regimuri de funționare.

Editura Tehnică București, 1975.

FRANSUA AL., MĂGUREANU R.: Mașini și acționări electrice; elemente de execuție.

Editura Tehnică, București, 1976.

Kelemen A., Imecs M.: Acționări electrice.

Editura Tehnică, București, 1986.

Bogdanov I.: Utilizarea microprocesoarelor în comanda acționărilor cu motoare asincrone.

Editura Tehnică, București, 1989.

CÂMPEANU A.: Mașini electrice.

Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1989.

BOBAȘU E.: Curs, Conducerea proceselor electrice.

MANUAL DE UTILIZARE. ALTIVAR ATV 452 U22M.

=== Cap.1 ===

Cap.1 Mașini electrice.Considerații generale.

Prin mașini electrice se înțeleg mașinile prin care se realizează conversia electromecanică a energiei sau modificarea parametrilor energiei electromagnetice. Cu excepția cazului limită de mașină electrică reprezentat de transformatorul electric, care nu are părți mobile, în cursul transformării de energie realizată de mașinile electrice intervine forma stereomecanică a unor corpuri solide în mișcare.

Evoluția acționărilor electrice.

Prin acționări electrice se înțelege o instalație funcțională (din punct de vedere al inginerului automatist, un sistem de conducere sau reglare automată) constând din mașina electrică utilizată pentru conversia electromecanică a energiei, convertizoare de tensiune sau curent (reprezentând elementul de execuție sau o parte a elementului de execuție, adică, interfața dintre comanda și mașina electrică) și din dispozitivul de automatizare (de conducere, de reglare).

Sarcina principală a unei acționări electrice este aceea de a realiza performanțele mecanice și de dinamică impuse la arbore cu un consum cât mai mic de energie.

Nivelul de dezvoltare de astăzi al acționărilor electrice face posibilă acționarea oricărui tip de mașina electrică de la orice tip de sursă de energie electrică.

Între descoperirea principiului electrodinamic de către Werner von Siemens și acționările electrice cu microprocesoare s-a scurs mai mult de un secol. Dezvoltarea în domeniul mașinilor electrice a cunoscut cea mai mare amploare în secolul trecut: mașina de curent continuu în 1866, transformatorul în 1880, mașina de inducție în 1889.

În urma experienței lui Oskar von Miller de transmitere a energiei electrice prin mărimi alternative s-a acceptat în general producerea și distribuirea energiei electrice alternative. Datorită proprietăților de conducere foarte simple, totuși mașina de curent continuu și-a păstrat primul loc, mai ales în acționările de turație variabilă.

Un pas important în evoluția acționărilor electrice l-a constituit realizarea primului redresor cu ventile cu abur de mercur în 1901, deschizând era convertizoarelor și a electronicii de putere. Până în 1948, la descoperirea tranzistorului s-a lucrat cu tuburi electronice, ajungându-se la puteri apreciabile.

Un alt punct crucial în electronica de putere a fost descoperirea tiristorului în 1958. De aici inainte nimic nu a mai stat în calea dezvoltării și construcției tuturor tipurilor de convertizoare.

Anii 1970 au însemnat începutul înlocuirii tehnicii analogice de comandă a tiristoarelor cu tehnica digitală, obținându-se prin utilizarea microprocesoarelor, o precizie mai ridicată și o mare versatilitate a aparatelor prin posibilitatea modificării aplicației doar prin soft.

În timp, prin introducerea tehnicilor de reglare în acționări, performanțele acestora au crescut tot mai mult.

Noi posibilitați de aplicare ale tehnicilor de reglare s-au ivit în anii 1980 prin apariția a noi dispozitive semiconductoare de putere: tiristoare cu stingere pe poartă (GTO – gate turn – off thyristors), tranzistoare de putere, Darlington-uri de putere, Mosfet-uri de putere și în fine, deocamdată ultimul IGBT-ul (insulated gate bipolar transistor).

Independent de acționările electrice dar cu aplicabilitate directă s-au dezvoltat automatizările, tehnicile de reglare. Legătura dintre aceste domenii s-a făcut până acum câțiva ani oarecum la nivel de amatori, nedepășindu-se stadiul regulatorului PI.

În present există încercări, și multe sunt încununate de success, de a aplica cele mai diverse și avansate tehnici de reglare în acționări electrice: reglări adaptive, regulatoare cu structura variabilă, mulțimi vagi, în toate utilizându-se ca date de proiectare câte un criteriu de optimizare.

Clasificarea mașinilor electrice (criterii).

Din punct de vedere al curentului electric care îl străbat sau produc:

mașini electrice de curent continuu;

mașini electrice de curent alternativ:

monofazate;

polifazate;

trifazate;

mașini electrice universale;

Din punct de vedere al tensiunii:

de joasă tensiune 700 – 100 V;

de medie tensiune 1000 – 6000 V;

de înaltă tensiune peste 6000 V;

După valoarea puterii care se obține la bornele mașinii sau la arbore dacă este motor:

puteri foarte mici 10 – 100 W;

puteri mici până la 20 kW;

puteri medii până la 200 kW;

puteri mari peste 200 kW;

Dapă turația arborelui:

de turație mică până la 1000 rot/min;

de turație medie până la 3000 rot/min;

de turație mare peste 3000 rot/min;

După poziția arborelui în timpul funcționării:

cu ax orizontal;

cu ax vertical;

cu ax înclinat;

După forma rotorului:

cu rotor în formă de cilindru;

cu rotor în formă de disc;

cu rotor în formă de pahar;

După forma exterioară:

mașini electrice neprotejate;

mașini electrice protejate;

mașini electrice închise;

Mașini asincrone.

Mașina asincronă este o mașină destinată să funcționeze în curent alternativ și la care raportul dintre turația și frecvența rețelei la care este conectată variază odată cu schimbarea regimului de funcționare sau cu variația gradului de încărcare.

Înfășurările statorului și rotorului, în cazul mașinilor asincrone, nu sunt conectate electric; între aceste înfașurări există numai o legătură inductivă – sunt cuplate magnetic – din care rezultă mașinile asincrone se mai numesc și mașini de inducție.

Mașinile asincrone pot fi monofozate sau polifazate.

Prima propunere de mașina asincronă s-a facut în 1885 de către Galileo Ferraris care a construit un motor bifazat cu patru poli aparenți și cu rotorul din cuplu masiv. În 1886, Nicolae Tesla a conceput, independent de Galileo Ferraris tot un motor bifazat, dar cu rotorul feromagnetic și prevazut cu o înfășurare scurtcircuitată. Între 1889-1890, Dolivo Dobrowolski realizează primele motoare capabile a fi folosite în instalațiile industriale, motoare care, în principiu, se realizează și astăzi. Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit sunt cele mai răspandite în toate sectoarele industriale, datorită avantajelor lor față de alte motoare (preț de cost redus, siguranță în exploatare, randament ridicat, punere în funcțiune simplă etc.).

Motoarele asincrone trifazate s-au răspandit cel mai rapid în acționările electrice. Motivele sunt următoarele:

Distribuția energiei electrice se face în sistem alternativ trifazat, acesta fiind cel mai economic sistem; motoarele asincrone se pot cupla la rețea direct, fără elemente intermediare.

Motorul asincron nu are elemente componente sensibile (ca de exemplu colectorul), de aceea este un motor sigur în funcțiune.

Alt avantaj este că viteza de rotație este practic constantă, independentă de sarcină. Dejavantajul principal este că reglajul vitezei se face greu, cu pierderi mari sau cu instalații auxiliare costisitoare. Aceasta determina și domeniul de aplicare; în general, se aplică în orice acționare unde viteza de reglare nu trebuie modificată într-un domeniu larg.

Datorită avantajelor amintite, motorul asincron este folosit în present în marea majoritate a sistemelor de acționare simple, motiv pentru care s-a construit într-o gama extrem de largă de puteri și turații. Dejavantajele legate de reglarea vitezei în comparație cu progresele realizate în domeniul convertoarelor electrice cu semiconductoare. Astfel motorul asincron tinde să ocupe poziții tot mai importante și în sisteme de reglare pretențioase, devenind deja un concurent al motorului de curent continuu.

Tipizarea în domeniul mașinilor asincrone.

Majoritatea definițiilor fiind valabile și pentru mașinile asincrone, se mai fac numai unele precizări care o particularizează de celelalte tipuri de mașini electrice.

Mașina asincronă constă dintr-o armătură care are rolul de inductor și o armătură care are rolul de indus.

Armătura statorică, numită pe scurt stator cuprinde pachetul de tole de oțel și înfășurarea care se conectează la rețea și formeaza inductorul mașinii.

Armătura rotorică, numită pe scurt rotor cuprinde pachetulde tole de oțel și o înfășurare închisă în scurtcircuit sau pe o impedanță.

Miezurile magnetice ale celor două armaturi se realizează din tole de tablă silicioasă laminată la cald sau la rece, dar fără cristale orientate, de 0,5 mm grosime. Înainte de a fi împachetate, tolele sunt isolate cu lacuri sau oxizi pentru a se limita pierderile prin curenti turbionali.

Tolele celor două armaturi sunt prevăzute cu crestături uniform repartizate de partea întrefierului.

La mașinile mici, tolele se ștanțează dintr-o bucată, iar la mașinile de putere mare, când diametrul tolei depășește 990 mm circuitele magnetice se realizează din tole sub forma unor segmente.

La mașinile mari, tolele sunt dispuse în pachete de 40-60 mm grosime, distanțate de canale radiale de ventilație largi de 10-15 mm.

Armăturile statorice și rotorice sunt consolidate de tole marginale de 1-3 mm grosime și strânse cu ajutorul unor plăci frontale de presare.

Miezul magnetic al statorului se fixează în corpul carcasei, iar miezul rotoric se fixează direct pe axul mașinii sau pe butucul rotorului la mașinile mari.

Axul mașinii se rotește în lagare care sunt fixate în scuturile portlagăre sau în lagăre cu picior, montate pe fundație sau pe placa de fundație. Drept lagăre sunt utilizați rulmenți cu bile sau cu role, iar pentru mașinile de mare putere lagărele de alunecare.

Carcasele și scuturile sunt din fontă sau din oțel, iar la mașinile de mică putere pot fi și din aliaje de aluminiu, în scopul reducerii greutății mașinii.

Înfășurarea statorică este este de tip repartizat și se conectează la rețeaua electrică de curent alternativ. Înfășurarea se execută cu conductor de cupru izolat corespunzator tensiunii și clasei de temperatură. Înfășurarea poate fi monofazată sau polifazată. La mașinile trifazate înfșțurarea poate fi conectată în stea sau în triunghi; mașinile de puteri mici și mijlocii au toate capetele înfășurărilor de fază scoase la cutia de borne.

Înfășurarea rotorică poate fi realizata ca cea din rotor, pentru același număr de poli și același număr de faze, dar conectate numai în stea și cu capetele scoase din inele colectoare, sau cu rotorul în scurtcircuit sub formă de colivie simplă sau multiplă. De la formele constructive ale înfășurărilor rotorice s-au obținut și denumirile de mașini cu rotorul bobinat pentru cele cu înfășurări de tipul celor din stator și de mașini cu rotorul în scurtcircuit la cele cu înfășurarea rotorului în colivie.

Sub aspectul teoretic, între motoarele cu rotorul bobinat și cele cu rotorul în colivie nu există nici un fel de deosebiri. Deosebirile sunt numai de natură contructivă, cu urmări în ce privește modul de exploatare. Astfel, dacă statoarele la cele două tipuri nu se deosebesc, rotoarele la mașinile cu rotorul bobinat sunt constructiv mai complicate, fiind prevăzute cu înfășurări trifazate, conectate în stea și cu bornele scoase la inele colectoare. Deci căile de curent ale rotoarelor bobinate includ contacte alunecătoare (inel-perie) care necesită elemente constructive în plus și probleme de exploatare suplimentare față de cele specifice motoarelor cu rotorul în colivie.

În afara elementelor constructive principale, mașina asincronă mai are, funcție de destinație, de tipul și forma constructivă, de sistemul de răcire, de putere și tensiune, o serie de elemente constructive și accesorii necesare unei bune funcționări.

Regimuri de funcționare ale mașinii asincrone.

S-a arătat că mașinile electrice pot funcționa în regim de generator, de motor sau de frână, regimuri care se vor regăsi și la mașina asincronă.

Să considerăm o mașină asincronă cu câte o înfășurare polifazată și simetrică pe fiecare din cele două armături feromagnetice separate de întrefier. Înfășurările armăturilor care alcătuiesc mașina trebuie să fie realizate pentru același număr de poli. Dacă înfășurarea statorică se consideră înfășurare primară și se conectează la o rețea de curent alternativ corespunzătoare, ea va fi parcursă de un sistem polifazat de curent. Acest sistem de curenți polifazați produc un câmp învârtitor a cărui fundamentală se deplasează față de stator în sensul succesiunii fazelor primarului (statorului) cu viteza unghiulară . Câmpul învârtitor produs de înfășurarea primară induce în înfășurarea secundară de pe armătura rotorică, care se rotește față de stator cu viteza unghiulară , o tensiune electromotoare dată de relația:

Pulsația acestei t.e.m. este:

Înfășurarea rotorică ca și cea statorică are 2p poli, cu w2 spire pe față și cu un factor de înfășurare . B1 este fluxul fascicular util prin înfășurarea considerată, iar este viteza unghiulară relativă dintre câmpul învârtitor și înfășurarea rotorică. Deci, în înfășurarea rotorică se induce o t.e.m. dacă fluxul inductor și dacă .

Considerând înfășurarea secundară (rotorică) în scurtcircuit sau pe o impedanță adecvată, ea va fi parcursă de un sistem de curenți polifazați care, la rândul lor, dau naștere unui câmp învârtitor de reacție. Acest câmp are același sens cu câmpul statoric inductor ți o viteză unghiulară față de înfășurarea rotorică care l-a produs.

Viteza unghiulară a câmpului magnetic rotoric față de stator va fi:

adică, indiferent de viteza a rotorului, câmpul inductor și cel de reacție au aceeași viteză relativă față de stator. Același lucru se poate explica considerând turațiile și în locul vitezelor unghiulare. Cele două câmpuri, fiind fixe între ele, se pot însuma dând un câmp învârtitor rezultant în întrefier. Prin interacțiunea dintre acest câmp și curenții din înfășurări se produce un cuplu electromagnetic care se exercită între cele două armături.

După cum se știe, dacă este viteza relativă dintre inducția magnetică și un conductor din cadrul unei spire cu contur atunci t.e.m. indusă este:

iar forța care se exercită asupra unui conductor parcurs de curent și care se află în câmpul magnetic de inducție este:

Legătura între viteza unghiulară , turația și viteza liniară este:

unde este raza cercului pe care îl descriu conductoarele înfășurării rotorice în mișcare.

În cazul armăturilor considerate alegând sistemul de referință fix în raport cu câmpul învârtitor, la sensuri date ale inducției și vitezei relative, rezultă sensurile pentru t.e.m. și forțele care se exercită asupra conductoarelor parcurse de curenții induși care au același sens cu t.e.m. care îi produce. În acest caz, statorul se consideră că se rotește cu în sens opus cîmpului, iar rotorul care ar avea turația față de stator, are față de câmpul învârtitor turația .

Deci, în cazul , forța acționează în același sens cu sensul de rotație al rotorului, având tendința să-i crească turația către , când forța ; la , când viteza relativă schimbă de sens, forța acționează în sensul micșorării turației tot către valoarea de sincronism . Deci și în acest caz, sensul cuplului este astfel încât tinde să aducă rotorul la turația de sincronism.

Când , deci , mașina alimentată cu energie electrică, forțele care acționează asupra conductoarelor produc un cuplu electromagnetic activ și mașina funcționează în regim de motor.

Pentru menținerea rotorului la turația , trebuie ca la arborele rotorului să acționeze un cuplu exterior care să învingă cuplul electromagnetic produs de forțele . În acest caz, mașina primește putere mecanică pe la arbore și cedează putere electrică pe la borne, în rețea funcționând în regim de generator.

Dacă rotorul se învârtește în sens opus fașă de cîmpul magnetic inductor, mașina dezvoltă un cuplu electromagnetic care se opune ca sens sensului de rotație: mașina primește putere mecanică pe la arbore pentru menținerea turației și puterea electrică pe la borne și o transformă în pierderi, prin efect Joule. În acest caz, mașina funcționează în regim de frână.

Deoarece în toate regimurile de funcționare ale mașinii asincrone trebuie ca ; (la nu apar forțe de interacțiune între stator și rotor), se spune că rotorul are în timpul funcționării o alunecare … de câmpul învârtitor, alunecare exprimată în valori relative de expresia:

Dacă se are în vedere și legătura dintre viteza unghiulară, pulsație și frecvență, alunecarea se mai poate scrie și sub forma:

Deci, între frecvența curenților rotorici și frecvența rețelei de alimentare este legătura:

Având în vedere formula de definiție a alunecării, în baza celor arătate, rezultă că în mașina asincronă funcționează în regim de motor pentru alunecări , în regim de generator pentru și în regim de frână pentru .

Rămân ca regimuri de funcționare nedefinite cele corespunzătoare lui și . În figura 1.5 sunt reprezentate, funcție de alunecare și de turație, regimurile de funcționare ale mașinii asincrone.

Fig.1.5 Regimuri de funționare ale mașinii asincrone, funcție de alunecare, respectiv de turație

Mașina asincronă este utilizată, îndeosebi, în regim de motor.

Funcționarea mașinii asincrone în regim de generator este întâlnită în acționările electrice când și cuplul rezistent devine cuplu motor ca și în cazuri de avarii în rețea (la scăderea tensiunii sau frecvenței). Nu se utilizează în mod expres ca generator deoarece necesită o putere de magnetizare mare de la rețea.

=== Cap.3 ===

Cap.3 Conducerea mașinii asincrone cu invertorul de tensiune cu modulare în durată – ALTIVAR.

Inventorul de tensiune ALTIVAR este un convertor de tensiune și frecvență cu modulație în durată având următoarele facilități:

autotest la punere în funcțiune;

setarea secvențială a unor parametrii ai reglajului de viteză;

măsurarea în timp real (on-line) a unor mărimi care caracterizează funcționarea invertorului și a acționării în ansamblu;

Instalarea invertorului.

Invertorul se instalează pe panoul unei mese de lucru, realizându-se conexiunile necesare:

bornele de alimentare L1, L2, L3 se conectează la bornele R, S, T din panoul mesei de lucru;

bornele CL1, CL21, de alimentare a circuitelor de comandă se conectează la surrsa de 220V curent alternativ a mesei de lucru;

se conectează cupla C (25 pini) în panoul mesei de lucru pentru preluarea comenzilor de la butoanele montate pe panou (START, STOP, C1, C2, C3, P);

START – buton pornire;

STOP – buton oprire;

C1, C2 – selectarea sensului de rotație;

C3 – utilizarea frânei dinamice rapide;

P – potențiometru pentru reglarea frecvenței;

ieșirile U/T1, V/T2, W/T3 ale invertorului se conectează la motorul asincron, pe una din faze înseriindu-se un șunt (15V/75mV) necesar oscilografierii curentului de fază.

Ca sarcină pentru motorul asincron se utilizează o mașină de curent continuu cu excitație separată (generator sau frână contracurent).

Punerea în funcțiune.

Algoritmul autotestului.

După efectuarea conexiunilor, pentru realizarea autotestului, se verifică poziția comutatoarelor panoului de comandă PC, care trebuie să fie:

AUTOTEST – ON

CONFIG – 1

Se alimentează circuitele de comandă prin închiderea întreruptătorului k. Afișajul PC va indica secvențial evoluția autotestului după următorul algoritm:

În timpul efectuării autotestului nu este permisă alimentarea părții de forță a invertorului și nici manevrarea comutatorului AUTOTEST.

În cazul sesizării unor defecte, afișajul PC semnalează printr-un cod tipul de defect. După remediere se reinițializează secvența de autotest. La terminarea cu succes a autotestului se întrerupe alimentarea circuitelor de comandă (se deschide întrerupătorul k) și se trece comutatorul AUTOTEST pe poziția OFF.

În acest moment se poate realiza fie pornirea acționării, fie setarea unor mărimi de configurare a căror valori se stabilesc de obicei la prima punere în funcțiune a acționării.

Realizarea setării.

În cazul general, această setare se realizează asrfel:

se trece comutatorul CONFIG al PC pe poziția 2;

se închide întrerupătorul k, alimentându-se circuitele de comandă,moment în care se inițializează secvența de configurare cu următorul algoritm:

Afișajul PC indică pentru scurt timp numele parametrului de reglat apoi valoarea lui, care se poate modifica în cele două sensuri prin acționarea butoanelor +/ON, respective -/OFF din PC. Prin apăsarea scurtă a butonului PBU sin PC, se indică pentru scurt timp numele parametrului de reglat, revenindu-se apoi la afișarea valorii respectivului parametru.

Trecerea de la o secvență la alta (de la un parametru la altul) se face menținând apăsat butonul PBU, realizându-se astfel setarea secvențială a parametrilor.

Defilarea în ordine inversă a parametrilor de reglaj se face apăsând simultan butoanele PBU și +/ON.

Posibilitățile de setare a diferiților parametrii sunt detaliate în continuare:

Fr5 – în funcție de frecvența nominală a motorului sunt definite corelațiile tensiune – frecvență;

rE – se stabilește domeniul de variație al referinșei în curent în cazul în care prescrierea vitezei nu se face în tensiune (0-10 V) sau când reacția de viteză se aduce în curent. Domeniul de selectat este valabil și pentru ieșirile analogice de măsură;

UF și Fr – împreună cu Fr5 selectează tipul corelației tensiune – frecvență pentru motoarele cu frecvență nominală de 50 Hz, astfel:

Tensiunea U este definită ca tensiune de linie.

SLP – invertorul are posibilitatea de compensare internă a scăderii vitezei datorate creșterii alunecării odată cu creșterea încărcării.

Această facilitate se realizează prin măsurarea curentului absorbit de motor și pe baza corelației curent – alunecare – frecvență memorate în comanda invertorului, se crește frecvența de alimentare, astfel încât, indiferent de încărcare, turația rămâne constantă.

După parcurgerea algoritmului de setare și fixarea parametrilor la valorile dorite, se trece comutatorul CONFIG al PC pe poziția 1, moment în care afișajul PC va indica PhF (Phase Failure – lipsă fază la alimentarea invertorului).

Se menționează că etapele de autotest și setare descrise nu sunt obligatorii să fie parcurse la fiecare punere în funcțiune.

Alimentarea și pornirea.

Dacă nu se dorește efectuarea autotestului, iar parametrii de configurare nu trebuiesc modificați, după realizarea conexiunilor, se verifică poziția comutatoarelor panoului de comandă PC care trebuie să fie:

AUTOTEST – OFF;

CONFIG – 1;

și se alimentează circuitele de comandă prin închiderea întrerupătorului k, afișajul PC indicând PhF.

Se apsă butonul START din panoul mesei de lucru. Se subliniază că în circuitul de comandă al contactorului de alimentare este indus și un contact de protecție din componența invertorului, butonul START trebuie menținut apăsat aproximativ 2 secunde pentru a se realiza automenținerea. Contactul de protecție menționat este un contact normal deschis, accesibil la bornele SA, SB ale contactorului J2 al invertorului care se inchide la pornire și care, în cazul apariției oricărui tip de avarie se deschide, întrerupând alimentarea circuitului de forță, circuitele de comandă rămânând în continuare alimentate, astfel încât afișajul PC va indica tipul de defect. Acesta este motivul pentru care alimentarea circuitelor de comandă se face direct de la sursa de alimentare, iar partea de forță prin contactor: la apariția unui defect tipul defectului să rămână afișat, chiar dacă partea de forță este deconectată. Semnificația codului de defect se poate afla din instrucțiunile aflate pe spatele capacului frontal al invertorului.

După alimentarea circuitelor de forță, afișajul PC va indica rdy (Ready). Se poate selecta sensul de mișcare dorit prin acționarea cheilor C1, respectiv C2 de pe panoul de lucru, după care viteza se reglează cu ajutorul potențiometrului P de pe panoul mesei de lucru.

Se menționează că prima cheie selectată (C1 sau C2) este prioritară. După pornire, afișajul PC va indica frecvența de alimentare [Hz].

În timpul funcționării, afișajul PC poate indica diferite mărimi specifice funcționării invertorului sau pot fi setați anumiți parametrii funcționali. Selectarea mărimii de măsurat sau a parametrului de setat se face în mod secvențial (tabelul 1) prin apăsarea butonului PBU simultan cu +/ON pentru defilare în sens invers.

La selectarea unei mărimi sau parametru, afișajul va indica pentru scurt timp numele mărimii/parametru, apoi va indica valoarea (măsurată sau de prescris). Modificarea parametrului de prescris în cele două sensuri se poate face prin acționarea butonului +/ON respective -/OFF. Dacă se dorește vizualizarea din nou a numelui mărimii/parametrului a cărui valoare este afișată, se apasă scurt butonul PBU. Afișajul va indica pentru scurt timp numele mărimii apoi va comuta din nou pe afișarea valorii mărimii.

Defilarea mărimilor se face prin apăsarea PBU, respectiv PBU împreună cu +/ON, un timp mai mare.

Tabelul 1: Secvența de afișare a mărimilor în funcționarea invertorului.

unde:

la frecvențe mici.

Oprirea acționării se poate face în mai multe moduri:

oprire liberă;

oprire după tahograma impusă (timpul de decelerare selectat);

frânare rapidă.

Selectarea tipului de frânare se face cu ajutorul semnalelor logice de pe intrările LI1, LI2 astfel:

LI1=24 V – oprire liberă;

LI2=24 V – oprire rapidă: timpul de decelerare selectat este redus la t/4.

Intrările logice menționate sânt setate pe:

LI1=0;

LI2=0;

astfel că se poate face oprirea după tahogramă, prin anularea comenzii cheii de sens selectat (C1 sau C2), sau rapide, prin acționarea cheii C3 de frânare rapidă, realizându-se frânare dinamică (alimentarea motorului în curent continuu pe două faze).

În ambele cazuri, dacă inerția maselor în mișcare este prea mare, invertorul va crește timpul de decelerare prin controlul tensiunii din circuitul intermediar.

Chiar dacă nu este selectată frânarea rapidă (cheia C3), la decelerări normale, când frecvența de alimentare scade sub 1 Hz, invertorul realizează automat frănare dinamică. Se va auzi un sunet specific. Se vor deconecta cheile selectate.

Se poate face și reversor de sens astfel:

se selectează un sens de mers;

se crește viteza la valoarea dorită;

se selectează și cealaltă cheie de sens. Funcționarea nu se modifică deoarece prima cheie selectată este prioritară;

se anulează prima comandă de sens. In acest moment, se realizează oprire în timpul impus (dEC) și apoi pornire în sens invers, până la viteza prescrisă din potențiometrul P în timpul de accelerare prescrisă (ACC).

Alte facilități:

două prescrieri pentru viteză (pentru obținerea unor tahograme cu două trepte de viteză staționară), prin utilizarea a două referințe de viteză (E1 și E2), viteza superioară obținându-se corespunzător sumei celor două prescrieri. Din acest motiv, suma celor două semnale de prescriere nu trebuie să depășească 10 V.

ieșirile analogice în curent 10 – 20 mA, (respectiv 4 – 20 mA) pentru măsurarea analogică a frecvenței, curentului sau a altor mărimi funcționale.

funcționarea în buclă de viteză de la un tahogenerator de curent continuu.

Invertorul ALTIVAR poate fi controlat cu ajutorul unui produs soft instalat pe PC-ul IBM PS/2, în directorul ALTIVAR.

Pentru aceasta se conectează cablul de legătură:

la PC în portul serial;

la ALTIVAR în mufa de comunicație serială (9 pini).

Pentru lansarea variantei în limba română a programului, fiind în directorul ALTIVAR, se dă comanda:

ALT 45/L

Cu săgeți se selectează limba dorită, apoi <ENTER>.

Se lansează apoi programul tastând ATV 45 <ENTER>.

Punerea în funcțiune.

AUTOTEST – ON

CONFIG – 1

Se închide întreruptorul k.

Se realizează autotestul (remedierea defectelor).

Se deschide întrerupătorul k.

AUTOTEST – OFF.

Configurarea.

CONFIG – 2.

Se închide k (se alimentează puntea de comandă).

Se inițializează configurarea conform algoritmului:

PBU – pentru defilarea parametrilor;

PBU – și +/ON (simultan) – pentru defilarea inversă;

+/ON și -/OFF – pentru modificare parametrii.

CONFIG – 1.

Se alimentează partea de forță.

Se apasă START.

C1 și C2 – sensul de rotație;

C3 – frânare rapidă (dinamică);

LI1=24 V – oprire liberă (în timpul t);

LI2=24 V – oprire rapidă (în timpul t/4);

Viteza staționară se stabilește cu potențiometrul P. La accelerare panta poate fi micșorată prin controlul curentului.

La decelerare timpul de frînare poate fi mărit (panta micșorată) prin controlul tensiunii din circuitul intermediar. Pot fi prescrise 2 trepte de viteză staționară cu două referințe E1 și E2. se obțin prin însumarea celor două prescrieri < 10 V.

Montarea.

Se alege un motor de 2,2 kW (asincron cu rotor în colivie) și alimentat la 220 trifazat. Tensiunea de alimentare este cuprinsă între limitele:

220 V * 0.85 = 187 V

220 V * 1.10 = 264 V

Pentru deconectarea de la rețea în caz de defect important (supratensiune, supracurent) se poate folosi un contactor cu releu (kM1) conectat la contactele de securitate (SA -SB) de la reperul J2, dimensiunile cablurilor de legătură, fuzibile și alte materiale necesare montării:

cabluri de putere: A = 2.5 mm2

celelalte cabluri: A = 1 mm2

Frânarea și sensul de rotație.

Se folosesc contactele PL, FW, RV și DCB de pe reperul J1 la care se montează contactoarele C1, C2, C3 pe panoul de comandă cu următoarea semnificație:

FW mers înainte (C1);

RV mers înapoi (C2);

DCB frânare dinamică (prin injecție de curent continuu) (C3) (motorul este alimentat în curent continuu pe două faze).

Pentru configurarea modului de frânare se folosesc contactele LI1, LI2, P1 de pe reperul J0 cu următoarea semnificație:

LI1 = 24 V – oprire liberă;

LI2 = 24 V

LI1 = 0 V – oprire rapidă;

În cazul opririi rapide timpul de oprire este t/4 unde t este timpul de decelerare prescris. LI1 și LI2 nu pot fi selectate simultan.

Dacă LI1 și LI2 sunt zero, frânarea se face în timpul t (prescris) sau DCB (frânare dinamică).

Observații:

Dacă inerția este prea mare ALTIVAR-ul crește timpul de decelerare prescris.

Prima comandă de sens este prioritară. Comanda DCB este prioritară față de comanda de sens.

Prescrierea vitezei.

Se realizează prin montarea pe panoul de comandă a unui potențiometru R de 2.2 k conectat la contactele OE1, E1, P10 ale reperului J1.

Exiată posibilitatea prescrierii a două trepte de viteză astfel:

Se selectează frecvența maximă Fr;

Se fixează LSP (viteza mică) și HSP (viteza mare). Variația celor două domenii se determină astfel:

Deci:

LSP(o ; HSP)

HSP(LSP ; Fr)

Selectarea LSP sau HSP se poate face în două moduri:

Folosim contactul E2 al reperului J1 și un întrerupător pe panoul de comandă (C) pentru prescriere în tensiune.

Folosim contactul EC al reperului J1 și două întrerupătoare pe panoul de comandă, M și A, pentru rescriere în curent. Semnalul de (0 – 10 V) sau (0 – 20 mA) este preluat de la contactul AO1 sau AO2 de pe reperul J1.

Folosind două contacte: PV și GV.

Funcționarea ca regulator de viteză.

Este nevoie de un tahogenerator de curent continuu, cu tensiunea generală 5 V, care se conectează mecanic la motor și electric la bornele SN+, OVN, PN ale reperului J3 prin intermediul rezistorilor R1, R2=1 k, R3=1 k.

Calculul lui R1:

Exemplu:

motor: 1500 tr/min la 50 Hz

tahogenerator: 0.06 V/tr/min

gama de frecvență: 67 Hz

Se ia R1=33 k cu mențiunea că R2 este în poziție mediană.

Observație: Acest montaj funcționează doar pentru un singur sens de mers.

Selectarea sursei de curent (internă sau externă) se realizează prin conectarea corespunzătoare a pinilor de pe carcasa ATV-ului astfel:

N – C pentru sursă internă

C – D pentru sursă externă de 24 V curent continuuâ

Parametrii de configurare.

Fr5 – frecvența nominală a motorului (50, 60)

rE – domeniul de variație a referinței în curent (0 – 20 mA; 4 – 20 mA)

UF – corelația tensiune – frecvență (1 – H, 2 – L)

Fr – frecvența maximă [Hz] 67 sau 80 sau 110

SLP – compensarea alunecării (ON; OFF)

Se aleg:

Fr5 – 50

rE – 0.20

UF, Fr – conform legii tensiune – frecvență

SLP – ON, OFF

Parametrii de reglaj.

Rdy – ready

FrH – frecvența de ieșire [Hz] (referință)

Lcr – curentul absorbit de motor [A]

tHr – starea tehnică a invertorului [%]

ACC – 0.2-990 [s] timpul de accelerare

dEC – 0.2-990 [s] timpul de decelerare

LSP – 0-HSP viteză mică

HSP – 0 – Fr viteză mare

UFr – legea tensiune/frecvență

Ith – protecție tehnică motor

STA – stabilitate

ULM – tensiune de linie de alimentare

ACC – prereglaj 5 sec

dEC – prereglaj 10 sec

Observație: Timpii de accelerare sau decelerare sunt modificați corespunzător în mod automat în caz de suprasarcină de frânaj excesiv (se afișează codul Obr).

LSP – prereglaj 0

HSP – prereglaj 50 Hz

UFr – noo-n99 corelație U/F liniară. Se folosește în aplicații care necesită un cuplu important la viteză mică.

p00-p99 corelație parabolică. Se folosește pentru sarcină în cuplu pătratic.

Reglajul se obține prin acționarea butonului – 0/OFF

Prereglaj n00

Ith – 0.45-1.05

Pentru modificare se acționează butonul +/ON. Pentru inhibare trebuie selectat codul ntH

Prereglaj 0.9

STA – prereglaj 0

Coduri de defect.

PhF – absența fazelor

USF – tensiune prea mică U 185 V

OSF – tensiune prea mare U 265 V

OhF – temperatură prea mare 75o

OLF – suprasarcină motor tHr 118 %

OLF. – suprasarcină motor tHr < 118 %

Obf, ObF. – frînare excesivă

OCF, OCF. – supraintensitate

Crf – defect releu de sarcină

SPF, SPF. – defect regulator de viteză

SLF – defect de comunicație serială

Inf, Inf. – defect intern

Alimentare.

ALTIVAR ATV 452U22M trebuie alimentat la tensiunea trifazată de 220 V. Întrucât tensiunea din rețeaua trifazată este de 380 V este necesară coborârea acestei tensiuni, lucru care se realizează prin intermediul unui autotransformator.

Autotransformatorul are datele inițiale următoare:

Conductor înfățurării:

Secțiunea miezului:

i=înfășurarea primară

j=înfășurarea secundară

– tensiuni de linie

– tensiuni de fază

inductanța în coloană:

frecvența:

puterea:

curenții:

secțiunile conductorilor:

Raportul tensiunilor este egal cu raportul numărului de spire:

=== Cap.4 ===

CAP.4: Soft Aplicativ Pentru Comanda Motorului Asincron Cu ALTIVAR – ATV 452

Proiect.pas

{$X+}

USES crt,comuni;

CONST VGA = $a000;

Curent = 158;

Tensiune = 95;

Turatie = 32;

TYPE

Sample = record

Val : integer;

Show : boolean;

end;

Graph = array[10..310] of Sample;

Virt = Array[1..64000] of byte;

UnPoint = ^Virt;

VAR

UnCurent,OTensiune,OTuratie : Graph;

MemVirt : UnPoint;

OAdresa : word;

Procedure SetMCGA; assembler; { Aceasta procedura seteaza modul 320x200x256. }

ASM

mov ax,0013h

int 10h

END;

{––––––––––––––––––––––––––––––}

Procedure SetText; assembler; { Aceasta procedura reface modul text. }

ASM

mov ax,0003h

int 10h

END;

Procedure SetUpVirtual;

var i : word;

BEGIN

GetMem (MemVirt,64000);

OAdresa := seg (MemVirt^);

for i := 1 to 64000 do MemVirt^[i] := 0;

END;

Procedure ShutDown;

BEGIN

FreeMem (MemVirt,64000);

END;

{––––––––––––––––––––––––––––––}

Procedure Putpixel (X,Y : Integer; Col : Byte; Unde : boolean);

{ Aceasta pune un pixel pe ecran lucrand direct cu memoria video. }

BEGIN

if Unde then Mem [VGA:X+(Y*320)]:=Col

else Mem [OAdresa:X+(Y*320)]:=col;

END;

{––––––––––––––––––––––––––––––}

procedure WaitRetrace; assembler; {Pentru o operare neteda.}

label

l1, l2;

asm

mov dx,3DAh

l1:

in al,dx

and al,08h

jnz l1

l2:

in al,dx

and al,08h

jz l2

end;

procedure Mask;

procedure Rectangle(XH,YH,XL,YL,Color : word);

Var i : word;

BEGIN

for i:= XH to XL do

begin

PutPixel(i,YH,Color,True);

PutPixel(i,YL,Color,True);

PutPixel(i,YH,Color,False);

PutPixel(i,YL,Color,False);

end;

for i:= YH to YL do

begin

PutPixel(XH,i,Color,True);

PutPixel(XL,i,Color,True);

PutPixel(XH,i,Color,False);

PutPixel(XL,i,Color,False);

end;

END;

procedure Square(X,Y,Color : word);

var i,j : byte;

BEGIN

for i := 0 to 4 do

for j := 0 to 4 do

begin

PutPixel(X+i,Y+j,Color,True);

PutPixel(X+i,Y+j,Color,False);

end;

END;

var i : integer;

j : byte;

BEGIN

j := 1;

for i := 0 to 319 do

begin

inc(j);

if j = 10 then j:=1

else

begin

PutPixel(i,Turatie,100,True);

PutPixel(i,Tensiune,100,True);

PutPixel(i,Curent,100,True);

PutPixel(i,Turatie,100,False);

PutPixel(i,Tensiune,100,False);

PutPixel(i,Curent,100,False);

end;

end;

j := 1;

for i := -30 to 30 do

begin

inc(j);

if j = 10 then j:=1

else

begin

PutPixel(10,Turatie+i,100,True);

PutPixel(10,Tensiune+i,100,True);

PutPixel(10,Turatie+i,100,False);

PutPixel(10,Tensiune+i,100,False);

if i<= 3then

begin

PutPixel(10,Curent+i,100,True);

PutPixel(10,Curent+i,100,False);

end;

end;

end;

for i := 2 to 30 do

for j := 0 to 2 do

begin

PutPixel(i*10,Turatie+30-j,40,True);

PutPixel(i*10,Tensiune+30-j,80,True);

PutPixel(i*10,Curent+3-j,120,True);

PutPixel(i*10,Turatie+30-j,40,False);

PutPixel(i*10,Tensiune+30-j,80,False);

PutPixel(i*10,Curent+3-j,120,False);

end;

for i := -2 to 2 do

for j:= 0 to 2 do

begin

PutPixel(j,Turatie+i*10,40,True);

PutPixel(j,Tensiune+i*10,80,True);

PutPixel(j,Turatie+i*10,40,False);

PutPixel(j,Tensiune+i*10,80,False);

if i <= 0 then

begin

PutPixel(j,Curent+i*10,120,True);

PutPixel(j,Curent+i*10,120,False);

end;

end;

Rectangle(0,Turatie-30,319,Turatie+30,40);

Rectangle(0,Tensiune-30,319,Tensiune+30,80);

Rectangle(0,Curent-30,319,Curent+3,120);

Square(10,180,40);

Square(110,180,80);

Square(210,180,120);

END;

procedure Refresh;

var i : integer;

j : byte;

BEGIN

j := 1;

for i := -30 to 30 do

begin

inc(j);

if j = 10 then j:=1

else

begin

PutPixel(10,Turatie+i,100,True);

PutPixel(10,Tensiune+i,100,True);

PutPixel(10,Turatie+i,100,False);

PutPixel(10,Tensiune+i,100,False);

if i<= 3 then

begin

PutPixel(10,Curent+i,100,True);

PutPixel(10,Curent+i,100,False);

end;

end;

end;

j := 1;

for i := 0 to 319 do

begin

inc(j);

if j = 10 then j:=1

else

begin

PutPixel(i,Turatie,100,True);

PutPixel(i,Tensiune,100,True);

PutPixel(i,Curent,100,True);

PutPixel(i,Turatie,100,False);

PutPixel(i,Tensiune,100,False);

PutPixel(i,Curent,100,False);

end;

end;

for i := 2 to 30 do

for j := 0 to 2 do

begin

PutPixel(i*10,Turatie+30-j,40,True);

PutPixel(i*10,Tensiune+30-j,80,True);

PutPixel(i*10,Curent+3-j,120,True);

PutPixel(i*10,Turatie+30-j,40,False);

PutPixel(i*10,Tensiune+30-j,80,False);

PutPixel(i*10,Curent+3-j,120,False);

end;

END;

procedure Init;

var i : word;

buf : longint;

BEGIN

SetUpVirtual;

SetMCGA;

Mask;

for i := 10 to 310 do

begin

Buf := 0;

OTensiune[i].Val := -Buf;

OTuratie[i].Val := -Buf;

if Buf > 0 then UnCurent[i].Val := -Buf

else UnCurent[i].Val := +Buf;

OTensiune[i].Show := True;

OTuratie[i].Show := True;

UnCurent[i].Show := True;

end;

END;

procedure Done;

BEGIN

SetText;

ShutDown;

END;

procedure Linie(Xi,YI,YF : integer ; Color : byte; Unde : Boolean);

var i : integer;

j : byte;

buf : integer;

BEGIN

buf := trunc((YF-YI)/2);

j := 1;

if buf >= 0 then

for i := YI to YF do

begin

inc(j);

if j <= buf then

if Unde then PutPixel(XI,i,Color,True)

else PutPixel(XI,i,Color,False)

else

if Unde then PutPixel(XI+1,i,Color,True)

else PutPixel(XI+1,i,Color,False);

end

else

for i := YF to YI do

begin

inc(j);

if j <= -buf then

if Unde then PutPixel(XI+1,i,Color,True)

else PutPixel(XI+1,i,Color,False)

else

if Unde then PutPixel(XI,i,Color,True)

else PutPixel(XI,i,Color,False);

end;

END;

procedure Run;

var i : word;

buf : integer;

BEGIN

for i := 11 to 310 do

begin

{PutPixel(i,Turatie + OTuratie[i].Val,40);}

Linie(i,Turatie+OTuratie[i-1].Val,Turatie+OTuratie[i].Val,40,False);

Linie(i,Tensiune+OTensiune[i-1].Val,Tensiune+OTensiune[i].Val,80,False);

Linie(i,Curent+UnCurent[i-1].Val,Curent+UnCurent[i].Val,120,False);

end;

WaitRetrace;

Move (MemVirt^,mem [VGA:0],64000);

for i := 11 to 310 do

begin

{PutPixel(i,Turatie + OTuratie[i].Val,0);}

Linie(i,Turatie+OTuratie[i-1].Val,Turatie+OTuratie[i].Val,0,False);

Linie(i,Tensiune+OTensiune[i-1].Val,Tensiune+OTensiune[i].Val,0,False);

Linie(i,Curent+UnCurent[i-1].Val,Curent+UnCurent[i].Val,0,False);

end;

GetSample;

Buf := -trunc(OAchizitie.Tur*3/40);

if buf > 30 then Buf := 30;

for i := 11 to 309 do OTuratie[i].Val := OTuratie[i+1].Val;

OTuratie[310].Val := Buf;

Buf := -trunc(OAchizitie.Tens/100);

if buf > 30 then Buf := 30;

for i := 11 to 309 do OTensiune[i].Val := OTensiune[i+1].Val;

OTensiune[310].Val := Buf;

Buf := -OAchizitie.Cur;

if buf > 30 then Buf := 30;

for i := 11 to 309 do UnCurent[i].Val := UnCurent[i+1].Val;

UnCurent[310].Val := Buf;

END;

{Main}

BEGIN

Init;

repeat

Refresh;

Mask;

Run;

until keypressed;

Done;

END.

Comuni.pas

{$X+}

unit comuni;

interface

uses dos,crt;

const

BasePort = $3f8;

RBR = BasePort;

THR = BasePort;

IER = BasePort + 1;

IIR = BasePort + 2;

LCR = BasePort + 3;

LSR = BasePort + 5;

DLL = BasePort;

DLM = BasePort + 1;

type Achizitie = record

Tens,Tur,Cur : integer;

end;

VAR Count : byte;

Receptie : string[15];

Eroare : Boolean;

Exit : Boolean;

ComHandler : procedure;

unoctete : byte;

OAchizitie : Achizitie;

procedure GetSample;

implementation

procedure Initializare;

var buf : byte;

BEGIN

Port[LCR] := $80;

Port[DLL] := 12;

Port[DLM] := 0;

Port[LCR] := $0B;

Port[IER] := $07;

Count := 0;

Receptie := '123456789012345';

Eroare := True;

Exit := False;

END;

procedure reset;

var Buf: byte;

BEGIN

delay(100);

buf := Port[IER];

buf := Port[IIR];

buf := Port[LCR];

buf := Port[LSR];

END;

procedure InterogareCurent;

var buf : byte;

BEGIN

buf := Port[IIR];

if buf = $02 then

begin

case Count of{numarul reprezinta numarul de caractere transmis}

0: Port[THR] := ord('?');

1: Port[THR] := ord('C');

2: Port[THR] := ord('2');

3: Port[THR] := ord('2');

4: Port[THR] := ord(char(13));

5: Port[THR] := ord(char(10));

end;

inc(Count);

if count = 6 then

begin

count := 0;

Exit := true;

end;

end

else

begin

Eroare := True;

buf := Port[RBR];

reset;

end;

END;

procedure InterogareTensiune;

var buf : byte;

BEGIN

buf := Port[IIR];

if buf = $02 then

begin

case Count of{numarul reprezinta numarul de caractere transmis}

0: Port[THR] := ord('?');

1: Port[THR] := ord('C');

2: Port[THR] := ord('2');

3: Port[THR] := ord('5');

4: Port[THR] := ord(char(13));

5: Port[THR] := ord(char(10));

end;

inc(Count);

if count = 6 then

begin

count := 0;

Exit := true;

end;

end

else

begin

Eroare := True;

buf := Port[RBR];

reset;

end;

END;

procedure InterogareTuratie;

var buf : byte;

BEGIN

buf := Port[IIR];

if buf = $02 then

begin

case Count of{numarul reprezinta numarul de caractere transmis}

0: Port[THR] := ord('?');

1: Port[THR] := ord('C');

2: Port[THR] := ord('2');

3: Port[THR] := ord('3');

4: Port[THR] := ord(char(13));

5: Port[THR] := ord(char(10));

end;

inc(Count);

if count = 6 then

begin

count := 0;

Exit := true;

end;

end

else

begin

Eroare := True;

buf := Port[RBR];

reset;

end;

END;

procedure ascultare;

var buf : byte;

puffy : byte;

BEGIN

Count := 0;

puffy := 0;

repeat

inc(Puffy);

buf :=Port[IIR];

if buf = $04 then

begin

inc(Count);

buf := Port[RBR];

Receptie[Count] := char(buf);

end;

until (buf=13) or (puffy=100);

for Count := Count-1 to 15 do Receptie[Count] := ' ';

if Puffy = 100 then initializare;

END;

procedure SpyCurent;

var SirInt : String[6];

buf,count : integer;

BEGIN

repeat

InterogareCurent;

delay(10);

until Exit;

ascultare;

delay(50);

SirInt := Copy(Receptie,3,6);

Val(SirInt,buf,count);

OAchizitie.cur := buf;

initializare;

END;

procedure SpyTensiune;

var SirInt : String[6];

buf,count : integer;

BEGIN

repeat

InterogareTensiune;

delay(10);

until Exit;

ascultare;

delay(50);

SirInt := Copy(Receptie,3,6);

Val(SirInt,buf,count);

OAchizitie.tens := buf;

initializare;

END;

procedure SpyTuratie;

var SirInt : String[6];

buf,count : integer;

BEGIN

repeat

InterogareTuratie;

delay(10);

until Exit;

ascultare;

delay(50);

SirInt := Copy(Receptie,3,6);

Val(SirInt,buf,count);

OAchizitie.tur := buf;

initializare;

END;

procedure GetSample;

BEGIN

SpyTensiune;

SpyCurent;

SpyTuratie;

END;

begin {main}

initializare;

end.

=== Schema2 ===

Schema De Montaj