Asigurari DE Raspundere Civila

CAPITOLUL I.

ASIGURĂRILE. CARACTERISTICI GENERALE.

1.1. Necesitatea practicării asigurărilor.

1.2. Conceptul de asigurare. Asigurarea sub aspect juridic, economic și financiar.

1.3. Eleentele tehnice ale asigurărilor

1.4. Clasificarea asigurărilor

1.5. Piața asigurărilor

CAPITOLUL II.

ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

Trăsăturile principale și importanța asigurărilor de răspundere civilă

2.2 Piata asigurarilor de raspundere civila auto in Romania

2.3 Reglementarea asigurării obligatorii de răspundere civilã din România.

2.3.1. Principalele acte normative privind asigurarile

2.3.2 Reglementari privind asigurarea obligatorie de răspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

CAPITOLUL III.

STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ LA SOCIETATEA DE ASIGURARE- REASIGURARE ASIROM S.A.

3.1. Prezentarea societății de asigurare-reasigurare S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM S.A.

3.2. Tipologia contractelor de rãspundere civilã a societãții de asigurare și reasigurare ASIROM S.A.

3.2.1. Răspunderea civilă obligatorie

3.3. Studiu de caz: exemplificarea derulării procesului de constatare și efectuare a despăgubirilor in baza poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Anexe

Bibliografie

Pagini 138

=== ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ ===

CAPITOLUL I.

ASIGURĂRILE. CARACTERISTICI GENERALE.

1.1. Necesitatea practicării asigurărilor.

Existența și dezvoltarea societății omenești, viața oamenilor în general, nu sunt de conceput fără muncă, fără producerea continua a bunurilor materiale și spirituale.

În acest fel între oameni și natura are loc o relație, o legătură permanentă, se constituie anumite raporturi de intercondiționare. În realizarea acestor relații, omul este nevoit să-și adapteze activitatea la natura înconjurătoare.

Progresele remarcabile înregistrate de știință și tehnică au condus în timp la ușurarea muncii, la creșterea productivității, la dezvoltarea economico socială și la sporirea continuă a producției. În anumite împrejurări dezvoltarea științei și tehnicii poate provoca accidente care să avarieze sau să distrugă complet anumite mijloace de producție și bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă și chiar viața oamenilor.

Anumiți factori sociali economici pot provoca fenomene cu efecte negative asupra desfășurării activității economice: crizele economice, somajul, inflația, conjunctura economică nefavorabilă s.a. Rezultă de aici, că unele fenomene sunt independente de voința oamenilor caracter obiectiv iar altele sunt legate de condiția omului-caracter subiectiv.

Astfel cunoașterea împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene ce perturbă desfășurarea normală a activității economice și provoacă pagube permite omului să ia măsuri pentru a evita apariția unor astfel de fenomene, a limita acțiunea lor distructivă sau a se apăra de efectele negative ale acesteia.

Asigurările s-au născut din nevoia imperioasă de protecție a bunurilor omului împotriva forțelor distructive ale naturii, în situațiile pierderii sau reducerii capacității de muncă urmare a accidentelor, bolilor, atingerii unei anumite limite de vârstă.

Practica internațională a asigurărilor clasifică generic unele dintre evenimentele care provoacă pagube materiale și/sau afectează viața și integritatea corporală a oamenilor, în “catastrofe naturale” și “catastrofe tehnice”. Mărimea pagubelor provocate de catastrofele naturale depinde de puterea de distrugere a forțelor naturii, acțiunea factorului uman, măsuri de prevenire a catastrofelor și a elementelor aleatorii.

În categoria catastrofelor naturale se impun: inundațiile, furtunile, seismele, seceta și incendiile provocate de temperaturi caniculare, frigul și înghețul, altele.

În categoria catastrofelor tehnice sunt incluse sinistrele care au legatură nemijlocită cu activitatea omului. Vorbim de incendii și explozii, accidente de aviație, accidente maritime, lacustre și fluviale, accidente rutiere și feroviare, accidente produse în mine și cariere, prăbușiri de clădiri și lucrări de artă, s.a.

Un loc important între accidentele la care oamenii sunt expuși îl ocupă accidentele de muncă. Potrivit statisticii internaționale a muncii în 99 de țări de pe toate continentele s-au înregistrat în anul 2003 – 192178 mii persoane accidentate în muncă sau în legatură cu munca.

Catastrofele naturale și cele tehnice diferă de la un an la altul și de la o regiune la alta ca număr, daune produse și persoane afectate.

Formele de protecție ale oamenilor împotriva fenomenelor aleatorii, generatoare de pagube sunt:

1. Evitarea sau prevenirea riscului constă în luarea de măsuri capabile să facă imposibilă producerea unui risc și luarea unor măsuri cu caracter anticipativ, profilactic, capabile să împiedice transformarea unor fenomene din posibilitate în realitate.

Prevenirea riscurilor se realizează prin măsuri având caracter “activ” sau “pasiv”, dupa caz. Măsurile cu caracter activ reduc probabilitatea producerii fenomenelor, iar cele cu caracter pasiv atenuează forța de distrugere a acestora.

2. Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse. Este necesar ca în timpul sau imediat după survenirea riscului, însă înainte ca acesta să fi luat sfârșit, persoanele interesate să ia măsuri capabile să reducă la minimum efectele dezastruoase ale acestuia.

Exemple :

– măsuri imediate de stingere a incendiilor și oprirea extinderii riscurilor.

– lichidarea focarelor de infecție prin sacrificarea animalelor nevindecate.

– săparea de șanțuri pentru scurgerea rapidă a apei.

3. Crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube presupune constituirea unui fond de rezervă, pe care să-l folosească pentru acoperirea pagubelor provocate de calamități sau de accidente.

4. Trecerea riscului asupra altei persoane. Persoanele fizice și juridice amenințate de un risc oarecare care consimte să plătească o sumă de bani unei alte persoane, iar aceasta se angajează să suporte paguba provocată de riscul respectiv.

Aplicarea uneia sau alteia dintre posibilitățile prezentate mai sus depinde de condițiile concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate.

Ducerea luptei împotriva forțelor distructive ale naturii, accidentelor, a impus constituirea unor fonduri de rezervă și asigurare de către societățile specializate în materie de asigurări.

Fondurile de asigurare au menirea să contribuie la refacerea bunurilor avariate, distruse, la realizarea reproducției sociale.

Tipurile de fonduri de asigurare cunoaște forme variate, fonduri bănești de care are nevoie societatea omenească în caz de producere a unor calamități naturale sau accidente.

Acestea sunt :

a) Fonduri de rezervă financiară : capătă caracterul unor fonduri de autoprotecție sau autoasigurare.

Aceste fonduri sunt constituite de unele gospodării ale populației și mai cu seamă de unele unități economice. Constituirea unui fond de rezervă generează costuri suplimentare pentru unitatea care a optat pentru autoprotecție. Costul autoprotecției este mai ridicat decât al asigurării propriu zise, realizate prin intermediul unei organizații specializate.

Autoasigurarea își găsește rațiunea și în cazul asigurării, prin intermediul unei organizații specializate, a bunurilor aparținând gopodăriilor populației, la care se aplică franșiza.

b) Fonduri de rezervă și/sau de asigurare : sunt constituite centralizat în bugetul de stat și în bugetele locale.

Avantajul centralizării este acela că rezolvă problema constituirii fondurilor pentru acoperirea pagubelor cu un volum de resurse mult mai mic decât în cazul autoasigurării. Constituirea acestor fonduri în forma centralizată, cuprinde de regula în sfera sa numai o parte din bunurile supuse riscului și anume pe cele aflate în proprietatea statului.

c) Fondurile de asigurare propriu zise. Este cea mai importantă formă de constituire a fondului destinat sa acopere pagubele produse de calamități și de accidente.

Aceste fonduri sunt constituite de organizații specializate, care pot fi societăți comerciale de asigurare sau organizații de asigurare mutuale. Fondul se constituie în mod descentralizat, pe seama contribuției persoanelor fizice și juridice asigurate, dar se utilizează centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asigurați.

Utilizarea unuia sau altui fond de rezervă depinde de condițiile concrete existente.

1.2. Conceptul de asigurare.

Asigurarea sub aspect juridic, economic și financiar.

Abordarea juridică este motivată datorită faptului că asigurarea trebuie să capete forma juridică pentru a putea deveni operantă.

Forma juridică a asigurării este conferită de contract, care constituie “Legea părților” precum și legea propriu zisă cu privire la activitatea de asigurare.

Dupa renunțarea monopolului de stat în domeniul asigurărilor, apare necesitatea reformulării definiției date prin legea contractului de asigurare.

Potrivit legii din 1995, “ prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limitele și la termenele convenite” – “ Lege privind asigurările și reasigurările în România” numărul 136 din 29.XII.1995, publicata în Monitorul Oficial nr. 303 din 30.XII.l995, art.9.

Contractul de asigurare prezintă anumite trăsături caracteristice, astfel :

1) este un contract consensual – se încheie valabil prin simplul consimtământ al părților, forma scrisă este cerută de legiuitor din dorința de a proteja interesele asiguraților și pe cele ale terților.

2) este un contract sinalagmatic – parțile contractante își asumă obligații reciproce și interdependente. Asiguratul se obligă : să facă declarații de risc exacte, în atenția asiguratorului, atât la încheierea contractului, cât și la producerea sinistrului, să achite primele de asigurare datorate. Asiguratorul se obligă să acopere riscul asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemnizația cuvenită.

Este ținut să-și respecte obligația contractuală numai în măsura în care asiguratul și-a onorat obligațiile contractuale.

Reciprocitatea este valabilă decât atunci când asiguratul și-a respectat integral obligațiile față de asigurator.

3) este un contract aleatoriu – la încheierea acestuia părțile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta din contract; deoarece obligațiile asumate de cele două părti depind de un eveniment viitor și incert.

4) este un contract cu titlu oneros fiecare parte urmăreste să obțină un folos, o contraprestație în schimbul obligației ce-și asumă.

Asiguratul beneficiază de protecția oferită de asigurator, care preia asupra sa riscul asigurat, nu în mod gratuit, ci în schimbul unei plăți = prima de asigurare sau cotizație, după caz.

5) este un contract succesiv – se eșalonează în timp. Asiguratorul se angajează să acopere un anumit risc o perioadă foarte lungă de timp, cu plata anuală sau subanuală a primei sau o perioadă foarte scurtă, cu plata integrală a primei la încheierea contractului.

6) este un contract de adeziune – este redactat și imprimat de asigurator, la contract aderează asiguratul. Asiguratorul întocmește polițe de asigurare tip, în care sunt prevăzute toate obligațiile contractuale. Astfel, asiguraților potențiali nu le rămâne decât să le accepte sau să le refuze pe loc.

Există și excepții, la asigurările care prezintă o importantă deosebită asiguratorul elaborează un proiect de contract pe care îl negociază cu viitorul asigurat.

7) este un contract de buna credință – executarea acestuia să se facă cu bună credință de către părți.

Asiguratorul acceptă preluarea riscului asupra sa, bazându-se pe informațiile furnizate de asigurat, determină cuantumul despăgubirii pe care urmează să o acorde asiguratului, fără a putea să verifice de fiecare dată informațiile puse la dispoziția sa.

Reaua credință a asiguratului se sancționează foarte sever, conform legii.

Fondul ce se constituie la dispoziția unei organizații specializate în domeniul asigurărilor, poartă denumirea de fond de asigurare, destinat să acopere pagubele provocate de anumite fenomene.

Fondul de asigurare îmbracă forma bănească, se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani (prime de asigurare sau cotizații) achitate de persoanele interesate în înlăturarea pagubelor care ar urma sa le suporte.

Asigurarea presupune și existența unei comunități de risc (pericole). Comunitatea se formează spontan prin simpla participare la constituirea fondului de asigurare la dispoziția unei organizații specializate.

Împărțirea pagubei între membrii comunității se întemeiază pe faptul că posibilitatea riscului vizează pe fiecare membru al acesteia. Acestia pot primi cu titlu de indemnizație de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuției lor la fondul respectiv.

Paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunității de risc conform principiului mutualității: – fondul de asigurare se repartizează numai acelor asigurați care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat.

În procesele de formare și utilizare a fondurilor de asigurare se nasc relații economice între participanții la asigurare:

1. Fluxuri bănești sub forma primelor de asigurare, pornesc de la persoanele fizice și juridice asigurate către organizația de asigurare.

2. Fluxuri bănesti sub forma indemnizațiilor de asigurare pornesc de la fondul de asigurare (constituit la dispoziția organizației de asigurare) către persoanele fizice și juridice, afectate de producerea evenimentului asigurat.

Asigurările îndeplinesc următoarele funcții:

a) funcția principală a asigurărilor este aceea de repartiție; se manifestă în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziția organizației de asigurare, în procesul de dirijare a fondului către destinațiile legale. Prin intermediul acestei funcții, impozitele datorate de organizația de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau local, iar contribuția cuvenită asigurărilor sociale către bugetul asigurărilor sociale de stat.

b) funcția de control – funcție complementară a asigurărilor, urmărește modul de încasare a primelor de asigurare și a altor venituri ale organizației specializate, efectuarea plăților cu titlul de indemnizație de asigurare, cheltuielile organizației și altele.

Noțiunea de asigurare mai este folosită și în legatură cu asigurarile sociale.

În România, fondurile de asigurări sociale sunt constituite la dispoziția Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a unor organizații obstești.

Fondul asigurărilor sociale de stat se formează, în principal, pe seama persoanelor fizice și juridice care folosesc munca salariată. În cazul cand acest fond este insuficient, este completat prin subvenții de la bugetul de stat.

În afara acestui fond, se mai constituie separat fondul pentru pensia suplimentară și fondul pentru ajutor de șomaj pe seama contribuției agenților economici, a instituțiilor publice și a salariaților.

Deosebirea între fondurile constituite de către societățile comerciale și de organizații mutuale specializate în domeniul asigurărilor și fondurile asigurărilor sociale este :

– fondurile de asigurare – participanții la constituirea lor sunt de regulă și beneficiari ai despăgubirilor de asigurare sau terțe persoane desemnate de cei care au încheiat asigurare.

– la fondurile asigurărilor sociale – participanții la constituirea lor – agenții economici, instituții publice și statul sunt nonbeneficiari direcți ai resurselor distribuite.

Asigurările de viață, oferă persoanelor fizice nu numai o protecție de asigurare dar și un instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.

Așadar, societatea de asigurări de viață nu este numai prestatoare de servicii în favoarea asiguraților, dar și un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care plătesc prime de asigurare eșalonat și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

Pe lângă societățile de asigurări de viață, mai îndeplinesc rolul de intermediari financiari și societățile de asigurări de bunuri și de răspundere civilă, care dispun de anumite resurse financiare temporar libere, pe care le oferă spre plasare pe piață.

Societățile de asigurare apar pe piața financiară cu o ofertă de capital de împrumut orientată către diverși solicitanți de resurse financiare.

Oferta societăților de asigurare se adresează : băncilor comerciale, interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare; societăților comerciale de producție, preocupate să-și majoreze capitalul activ; autoritățile publice centrale și locale, aflate în căutare de resurse de împrumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finanțarea unor investiții importante din fonduri extrabugetare, etc..

Plasarea disponibilităților banești pe piața capitalurilor de împrumut se face în condiții de dobândă, cursuri ale hârtiilor de valoare, cursul de schimb valutar, care se modifică de la o perioadă la alta în funcție de ritmul creșterii economice, rata inflației, gradul de ocupare a forței de muncă, prețurile practicate pe piața externă, etc.

Într-o economie cu o evoluție marcată de fenomene conjuncturale interne și externe, și piața financiară poartă amprenta incertitudinii, a oscilațiilor și variațiilor controlate, suportabile ori spontane și șocante, destabilizatoare.

1.3. Eleentele tehnice ale asigurărilor

Pentru cunoașterea modului și a condițiilor de realizare a asigurării, se impune prezentarea elementelor care participă la activitatea din acest domeniu.

Astfel, pot fi înțelese și aplicate corect prevederile actelor normative privind asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.

În figura 1.3. sunt prezentate elementele asigurării :

Asiguratorul este persoana juridică (societatea de asigurări) care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a acoperi pagubele

produse de anumite evenimente, sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde față de terțe persoane.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică, care în schimbul primei de asigurare plătite asiguratorului, își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau accdente, împotriva unor elemente ce pot apărea în viața sa, precum și pentru prejudiciul care îl poate produce unor terțe persoane.

Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul sa încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără însă ca acesta să fie parte la contractul de asigurare. Uneori terța persoană (beneficiarul) este indicată expres în polița de asigurare.

Însă în cazul existenței mai multor beneficiari, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu condiția ca asiguratul să nu fi dispus altfel.

Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca acesta să obțină calitatea de asigurat.

Contractantul asigurării poate fi în același timp și beneficiarul acesteia.

Riscul asigurat este evenimentul sau un grup de evenimente care odată produs(e), datorită efectelor sale obligă pe asigurator să plătească asiguratului despăgubirea asigurată. Riscul asigurat este folosit și in sensul de probabilitate a producerii fenomenului împotriva căruia se încheie asigurarea. Un alt sens al riscului asigurat este acela de posibilitate de distrugere totală sau parțială a bunurilor de unele fenomene imprevizibile. Fenomenul asigurat, care a fost deja produs poartă denumirea de caz asigurat sau sinistru.

Riscul asigurat poate fi întâlnit și în sensul de mărime a răspunderii asumate de asigurator prin încheierea unei anumite asigurări. Nu orice fenomen generator de pagube poate constitui un risc asigurat ci numai acela care îndeplineste următoarele condiții :

1) Producerea fenomenului pentru care se încheie asigurarea să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu este necesară.

2) Fenomenul (evenimentul) trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător. Acesta presupune ca persoanele participante la asigurare să nu cunoască bunurile sau persoanele care vor fi supuse evenimentului asigurat, nici intensitatea acestuia și nici momentul ivirii lui.

Pentru ca un asigurator să-și poată desfășura activitatea în condiții cât mai apropiate de cele stabilite dinainte, se preocupă să selecteze riscurile pe care le acoperă prin asigurare în ideea de a le elimina pe cele cu producere certă și pe cele cu posibilitate mare de producere.

3) Acțiunea fenomenului este necesar să poată fi înregistrată în evidența statistică. Datele din această evidență trebuie să permită stabilirea pe o perioadă cât mai îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia.

4) Producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării. În cazul în care asiguratul a contribuit direct sau indirect la producerea riscului asigurat, pierde toate drepturile conferite de asigurare și suportă rigorile legii.

Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Pentru ca un anumit bun să poată fi cuprins în asigurare, este necesar să se cunoască cât mai precis valoarea acestuia, această valoare trebuie să fie stabilită în deplină concordanță cu valoarea reală a bunului.

Supraevaluarea bunurilor poate conduce la slăbirea preocupării asiguraților pentru prevenirea pagubelor, trecându-se pe un plan secundar preocuparea privind păstrarea și întreținerea cu grijă a acestora.

Subevaluarea bunurilor nu permite, în caz de pagubă acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să poată compensa în întregime pierderea suferită.

Valoarea de asigurare o întâlnim numai în cadrul asigurărilor de bunuri. Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv, practicat pentru acel bun pe piață, în momentul încheierii asigurării.

Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Aceasta reprezintă limita maximă a răspunderii asiguratorului și este unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare.

Norma de asigurare reprezintă suma asigurată stabilită prin lege pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asiguratorului, pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitarii despagubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Volumul primelor de asigurare ce se încasează de la asigurați se determină înmulțind suma asigurată cu cota de primă tarifară stabilită pentru fiecare 100 sau 1000 unități monetare suma asigurată.

Cota de primă tarifară, care se mai numește și primă brută, se diferențiază în funcție de ramura de asigurare, felul bunului asigurat, frecvența și intensitatea producerii riscurilor asigurate.

Componentele sale sunt : cota de bază, denumită și primă netă și adausul și suplimentul la aceasta. Prima neta este destinată formării fondului necesar achitării despăgubirilor și sumelor asigurate, iar adaosul servește pentru formarea resurselor bănești necesare societăților de asigurare.

Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurat și asigurator, exact cum au fost stabilite în contract. Este un element specific asigurărilor facultative și pe tot parcursul ei cele două părți care intervin în asigurare trebuie să respecte obligațiile ce le revin din contractul de asigurare.

Durata de asigurare diferă după cum este vorba de asigurări facultative de persoane sau de bunuri.

Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii evenimentului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Întâlnim noțiunile de: pagubă totală – atunci cand bunul a fost distrus în întregime și pagubă parțială, atunci când pierderea intervenită este mai mică decât valoarea bunului.

Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asiguratului. Aceasta poate fi în limita sumei asigurate – egală sau mai mică decât paguba, în funcție de principiul de răspundere al asiguratorului aplicat pentru acoperirea pagubei.

Se întâlnesc trei principii care se aplică pentru acoperirea pagubelor în domeniul asigurărilor de bunuri :

1.Principiul răspunderii proporționale – despăgubirea se stabilește în aceeași proporție față de pagubă.

unde :

d = despăgubirea de asigurare

p = paguba

s = suma asigurată

v = valoarea bunului asigurat

2.Principiul primului risc – despăgubirea este egală cu paguba, fără a putea însă depăși mărimea sumei asigurate. Stabilirea pagubei pe baza acestui principiu se face de regulă la asigurările de bunuri, la care pagubele totale se produc mai greu.

3.Principiul răspunderii limitate – despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat depășește o anumită limită stabilită dinainte. O parte din pagubă cade în sarcina asiguratului iar mărimea acestuia este stipulată în contract.

Această parte din pagubă se numeste franșiză.

Ea poate fi de doua feluri :

– Franșiză atinsa – asiguratorul acoperă în întregime paguba, până la nivelul sumei asigurate dacă aceasta este mai mare decât franșiza.

– Franșiza deductibilă se scade în toate cazurile din pagubă indiferent cât este volumul acesteia. Despăgubirea se acordă numai pentru partea de pagubă care depășește franșiza.

1.4. Clasificarea asigurărilor

Criteriile după care pot fi clasificate asigurările sunt :

– domeniul (ramura) la care se referă;

– forma juridică de realizare a asigurării;

– riscurile cuprinse în asigurare;

– sfera de cuprindere în profil teritorial;

– felul raporturilor ce se stabilesc între asigurat și asigurător.

1. După domeniul (ramura) la care se referă, asigurările pot fi grupate

în : asigurări de bunuri, asigurări de persoane și asigurări de răspundere civilă.

a) Asigurările de bunuri – au ca obiect diferite valori materiale aparținând persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse acțiunii unor fenomene naturale sau accidentelor.

Exemple : mijloace de producție fixe și circulante, culturile agricole și rodul viilor, animale domestice, autovehicole, bunuri casnice și alte bunuri aparținând populației.

b) Asigurările de persoane – au ca obiect persoana fizică în sine, ele

încheindu-se pentru diminuarea consecințelor negative cauzate de diferite evenimente, sau pentru plata sumelor asigurate în legatură cu producerea unor evenimente în viața persoanelor.

Prin intermediul lor se realizează protecția economică pentru cazul producerii decesului ori invalidității asiguratului, sau în legătură cu survenirea la asigurat sau la beneficiarul asigurării a unui anumit eveniment.

c) Asigurările de răspundere civilă – asiguratorul își asumă obligația de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terțe persoane, prejudiciu, ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate în vătămarea corporală sau deces ori în avarierea sau distrugerea unor bunuri, pentru care asiguratul raspunde conform legii.

Figura nr. 1.4. Clasificarea asigurărilor după:

obiect

formă de reglementare juridică

categorii de asigurați

2. După obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate și statut, societățile comerciale pot practica următoarele categorii de asigurări :

– asigurări de viață;

– asigurări de persoane;

– alte decât cele de viață;

– asigurări de autovehicule;

– asigurări maritime și de transport;

– asigurări de aviație;

– asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri;

– asigurări de răspundere civilă;

– asigurări de credite și garanții;

– asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate și asigurări agricole.

3. După forma juridică de realizare, asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă se grupează în :

– asigurări obligatorii (prin efectul legii);

– asigurări contractuale (facultative).

Asigurările obligatorii se nasc din interesul economic și social al întregii colectivități pentru apărarea avuției naționale menținerea continuității procesului de producție și protejarea victimelor unor accidente. Aceasta asigurare se poate introduce atunci cand bunurile unui mare număr de persoane fizice sau juridice sunt amenințate de producerea unor riscuri, mai devreme sau mai târziu. Astfel, fiecare deținător de bunuri ar avea de suferit pagube în urma producerii acestor riscuri. Pentru ca aceștia să poată primi despăgubiri necesare acoperirii pagubelor produse de aceste riscuri, se poate institui asigurarea acestora obligatorie.

Asigurarea obligatorie ia ființă în virtutea legii, raporturile dintre asigurați și asiguratori, drepturile și obligațiile lor sunt stabilite prin lege. Pentru a ființa aceste asigurări nu este nevoie de acordul de voință al celor care dețin bunurile respective.

În prezent în țara noastră sunt asigurați obligatoriu deținătorii de autovehicule (persoane fizice și persoane juridice) pentru cazurile de răspundere civilă, respectiv pentru pagubele și vătămările corporale produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.

Asigurările de răspundere civilă auto se practică sub formă obligatorie în toate țările din Europa.

În asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de același fel aparținând persoanelor fizice și juridice ce întrunesc condițiile prevăzute de lege. Rezultă de aici că este o asigurare totală. Asigurarea obligatorie fiind totală, exclude posibilitatea selecției riscurilor, permițând o dispersare optimă a acestora.

Primele de asigurare stabilite la asigurarea obligatorie sunt mai reduse, comparativ cu cele de la asigurarea facultativă.

Suma asigurată se stabilește prin lege sub forma unor norme de asigurare pe unități de bunuri asigurate, de aici rezultă că asigurarea obligatorie este o asigurare normată.

Normele de asigurare pot fi :

– absolute;

– relative.

În stabilirea normelor de asigurare absolute, se pornește de la bunurile de același fel care au valoarea cea mai mică pentru a nu da posibilitatea asiguraților care au astfel de bunuri să primească, în caz de pagubă, o despăgubire mai mare decât valoarea bunului.

În cazul asigurării obligatorii a deținătorilor de autovehicole pentru cazurile de răspundere civilă suma asigurată privind pagubele produse la bunuri prin accidente de autovehicole este stabilită sub formă de limită minimă și maximă pentru prejudiciul material cauzat terțelor persoane. Asigurarea obligatorie este fără termen, acționând tot timpul cât există bunul asigurat.

Răspunderea asiguratorului ia naștere în mod automat, din momentul în care asiguratul intra în posesia bunului respectiv.

Plata despăgubirii cuvenite asiguratului în cazul realizării riscului asigurat poate să nu fie condiționată de achitarea prealabilă a primei de asigurare, deoarece termenul la care aceasta trebuie achitată este stabilit prin lege.

În cazul neachitării la termen a primelor scadente de către asigurat are dreptul să solicite plata majorărilor de întârziere, să rețină din despăgubirea de asigurare, primele de asigurare restante și alte mijloace legale împotriva asiguraților care nu plătesc primele la asigurările obligatorii.

2. Asigurările facultative iau naștere în baza contractului de asigurare încheiat între asigurator și asigurat.

Asiguratorul este obligat să accepte asigurarea facultativă propusă de asigurat, conform prevederilor din actele normative în vigoare. Pentru ca asiguratorul să accepte asigurarea respectivă, este necesar ca asiguratul: să declare în scris toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, împrejurările esențiale privind natura și sfera riscului, să fie de acord cu plata primelor de asigurare și să respecte toate obligațiile ce-i revin pe perioada valabilității contractului de asigurare.

Asigurarea facultativă se poate încheia fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă, ori riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în completarea acestora. Asigurarea facultativă ia naștere pe baza acordului de voința, al celor două părți ce intervin în asigurare. Cuprinde numai o parte din bunurile de același fel existente în posesia persoanelor fizice sau juridice la un moment dat, astfel rezultând că asigurarea facultativă nu este totală.

Suma asigurată nu este stabilită pe baza unor norme, ci în funcție de propunerea asiguratului și având ca limită maximă valoarea reala a bunului în momentul încheierii asigurării, iar la asigurările de persoane anumite sume stabilite prin regulamentul de asigurare.

Asigurările facultative prezintă avantajul că sunt mai mobile în comparație cu asigurările obligatorii referitor la modul de stabilire a sumelor asigurate.

Asigurarea facultativă este valabilă numai o perioadă de timp, riguros stabilită în contractul de asigurare, iar răspunderea asiguratorului acționează doar în cadrul acestui interval.

Asigurarea facultativă intră în vigoare numai după îndeplinirea condițiilor prevăzute în contractul de asigurare, printre care cea mai importantă este plata de către asigurat a primei de asigurare.

În situațiile în care apar unele pagube înainte de plata primei de asigurare sau dupa trecerea termenului prevăzut pentru achitarea ei, asiguratorul nu acordă despăgubirea respectivă.

În practica internațională, încasările din primele de asigurare provenite de la asigurarile facultative dețin ponderea hotărâtoare din totalul primelor de asigurare încasate de societățile de asigurare.

După riscul cuprins în asigurare, asigurările pot fi clasificate astfel :

– asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mișcărilor seismice, etc. Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt: clădirile, construcțiile, utilajele și instalațiile, mijloacele de transport, etc.

– asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundațiilor, prăbușirilor de teren, etc. Împotriva acestor riscuri se asigură, de regulă, culturile agricole și rodul viilor;

– asigurări pentru boli epizootii și accidente care se practică în cazul animalelor;

– asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de transport și încărcăturile aflate pe acestea, în timpul staționării și mersului. Aici asigurările mijloacelor de transport și ale mărfurilor în timpul traficului intern și internațional.

– asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor ca de exemplu deces, boli, accidente, etc., care pot duce la pieirea temporară sau definivă a capacității de muncă, în cazul asigurărilor de persoane.

– asigurări pentru cazurile de răspundere civilă care se referă la prejudicii cauzate terțelor persoane prin accidente de autovehicule, prin exercitarea unei anumite activități etc.

După sfera de cuprindere în plan teritorial, asigurările pot fi grupate în: asigurări interne și asigurări externe.

Asigurările interne au caracteristic faptul că, în general, părțile contractante domiciliază în aceeași țară, bunurile, persoanele și răspundere civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiași țări iar riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu.

Primele de asigurare, despăgubirile și sumele asigurate se exprimă și se plătesc, de regulă, în moneda națională.

Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane, bunuri sau răspundere civilă care ies în afara limitelor teritoriale ale țării în care se încheie contractul de asigurare. Una din părțile contractante ori beneficiarul domiciliază în altă țară sau obiectul asigurat ori riscul asigurat se află, respectiv se produce, pe teritoriul unei alte țări.

De regulă, la aceste asigurări, primele și despăgubirile de asigurare se exprimă sau se plătesc în valută, motiv pentru care mai sunt denumite asigurări în valută. Asigurările externe sunt determinate în primul rând de relațiile economice ale unei țări cu alte țări, aducându-și aportul la dezvoltarea situației economice a țării.

După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurat și asigurator se grupează în asigurări directe și asigurări indirecte sau reasigurări.

Asigurări directe – raporturile de asigurare se stabilesc în mod nemijlocit între asigurați și asigurator, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie în baza legii.

Reasigurarea apare ca un raport ce se stabilește de fiecare dată între două societăți de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar cealaltă de reasigurator.

Are la baza contractul de reasigurare, prin care reasiguratul cedează unui reasigurator o parte din răspunderile pe care și le-a asumat în contractul de asigurare și o parte din primele de asigurare încasate.

1.5. Piața asigurărilor

Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru pe care îl numim piața asigurărilor. Aici se întâlnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile și oferta de asigurare susținută de organizații specializate. Piața asigurărilor poate fi:

Piața concurențială – fiecare organizație de asigurare este preocupată să-și adjudece un segment cât mai mare de piață, din cererea de asigurare.

Piața neconcurențială – existând o singura oferta de asigurare, organizația de asigurare nu se mai află în competiție cu alte organizații. În realitate, prezintă elemente de concurență de un fel deosebit. Astfel, este preocupată să convingă persoanele fizice și juridice asigurabile să accepte condițiile de asigurare și în felul acesta să aducă cererea de asigurare la dimensiunea ofertei sale.

O altă problemă legată de piața asigurărilor se referă la dimensiunea acesteia. Elementul hotărâtor care definește dimensiunea pieței îl constituie cererea de asigurare determinată de puterea economică a persoanelor asigurabile și convingerea acestora de utilitatea asigurării mijlocite de organizațiile specializate.

Cererea de asigurare, după confruntarea ei cu oferta, se concretizează în contracte de asigurare.

Mărimea pieței de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre care :

– numărul contractelor încheiate în perioada de referință;

– numărul polițelor active;

– valoarea anuală a primelor de asigurare;

– cuantumul sumelor asigurate în perioada de referință;

– valoarea totală a angajamentelor asumate de societățile de asigurare la un moment dat.

Cererea de asigurare de persoane, de bunuri și de răspundere civilă vine din partea persoanelor fizice și unităților economice, preocupate de protecția lor, să ofere securitate salariaților.

Cererea de asigurări de bunuri și de răspundere civilă vine din partea persoanelor juridice, interesate în protejarea activelor de care dispun împotriva pericolelor care le amenință.

Oferta de asigurare este prezentată de societățile comerciale de asigurare cu capital privat, de stat sau mixt, de organizațiile mutuale de asigurare și tontine.

Societățile comerciale de asigurare, urmăresc realizarea de profit indiferent de forma de proprietate. Acestea sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris și vărsat; mărimea obligațiilor pe care și le pot asuma; rezervele de prime și/sau de daune pe care trebuie să le constituie, etc.

Organizațiile de tip mutual – efectuează operații de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la baza principiul mutualității; ele urmăresc întrajutorarea membrilor lor, nu obținerea de profit. Fiecare membru al unei organizații mutuale are o dublă calitate : de asigurat și de asigurator.

În calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuția ce i-a fost stabilită.

Tontinele sunt asociații constituite pentru o perioadă de timp, în decursul căreia membrii asociației varsă la fondul comun o cotizație. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociația, suma rezultată din capitalizarea cotizației de-a lungul anilor se împarte între membri supraviețuitori.

Alături de organizațiile de asigurare frecvent întâlnite în numeroase țări există și alte organizații specifice. Astfel în Franța ființează “Casa Națională de Prevederi” , instituție publică administrată de “Casa de Depuneri și Consemnațiuni”, cu misiunea să ofere rente viagere și asigurări de viață. În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord există organizația de asigurare Lloyd’s care cuprinde o corporație profesională, o comunitate de subscriitori și o piață de asigurare; este un centru mondial de informații maritime.

Legătura dintre asiguratori și asigurați se realizează fie prin personalul de specialitate al societăților comerciale de asigurări direct, fie prin mijlocirea unor agenți intermediari, denumiti broker – în engleza, courtier – în franceza, makler – în germană.

Fig 1.5. Legăturile dintre asigurați și asiguratori pe piața asigurărilor.

CAPITOLUL II.

ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

2.1. Trăsăturile principale și importanța asigurărilor de răspundere civilă

Asigurările de răspundere civilă, reprezintă o componentă de mare importanță și actualitate a activității de asigurare. Prin asigurările de răspundere civilă se acoperă prejudiciul produs de asigurat – persoană fizică sau persoană juridică – unor terțe persoane. În toate cazurile este vorba de prejudiciile ce pot fi produse în anumite împrejurări și pentru care o persoană fizică sau juridică răspunde potrivit legii.

În asigurările de răspundere civilă spre deosebire de celălalte asigurări (de bunuri și persoane) pe lângă asigurator și asigurat dacă se produce riscul acoperit prin asigurare, mai intervine și o a treia persoană – terțul păgubit.

Existența acestui tip de asigurare permite pe de o parte ca persoana pagubită să primească despăgubirea cuvenită iar pe de alta, ca patrimoniul asiguratului să rămână neatins, deoarece în schimbul primelor de asigurare plătite, el nu mai poate fi urmarit, pe cale judiciară pentru prejudiciul produs.

Se poate afirma că, mai ales în ultimele trei decenii ale secolului XX, a crescut importanța care se acordă asigurărilor de răspundere civilă în mai toate țările lumii. Acest lucru poate fi privit ca o consecință directă a sporirii vertiginoase a numărului autovehiculelor de diverse tipuri aflate în circulație, ceea ce a condus la o înmulțire a accidentelor pe drumurile publice și la o creștere însemnată a numărului persoanelor care devin victime ale acestora. Tot în acest sens a acționat și dezvoltarea fără precedent a transporturilor de persoane și bunuri pe cale aeriană, maritimă și terestră.

Rolul social al asigurărilor este acela de a permite persoanelor care au avut de suferit de pe urma diferitelor accidente sa fie despăgubite promt și integral de către societatea de asigurare. In acest fel, persoanele păgubite nu mai așteaptă până cand autorul faptei va fi în măsură să achite despăgubirea sau uneori până cand acesta va fi descoperit (este vorba de cazurile când vinovații în producerea unor accidente de autovehicole nu sunt identificați imediat).

De regulă, prin asigurările de răspundere civilă sunt acoperite numai acele prejudicii, produse de asigurat unor terțe persoane care sunt urmarea unui accident.

Este necesar de subliniat că prin asigurările de răspundere civilă pot fi acoperite numai pagubele produse de asigurat unor terțe persoane în anumite condiții, care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ.

În primul rând, este necesară săvârșirea de către asigurat a unei fapte ilicite.

În al doilea rând, trebuie să se poată dovedi existența unui prejudiciu, deci a unei pagube produse de asigurat terței persoane accidentate.

În al treilea rând se impune să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului, care a produs accidentul și prejudiciul adus terței persoane păgubite.

În al patrulea rând, este necesar să se poată constata culpa (vinovăția) asiguratului care a săvârșit fapta ilicită ce a condus la producerea accidentului.

Dacă una din aceste condiții nu este îndeplinită, înseamnă că nu sunt întrunite toate elementele ce definesc răspunderea civilă, iar pagubele astfel rezultate nu pot fi acoperite prin asigurarea de răspundere civilă.

Obiectul asigurărilor de răspundere civilă îl reprezintă tocmai prejudiciul produs unor terțe persoane de către asigurat. Este vorba de prejudiciul care poate fi produs prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, clădiri și diferite alte construcții, exercitarea unei activități, etc.

Spre deosebire de situația întâlnită la asigurările de bunuri și la cele de persoane, unde eventuala vinovăție a asiguraților în producerea riscului duce, de regulă, la decăderea din drepturi a acestora, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, culpa asiguratului este una din condițiile de bază care se cer a fi îndeplinite pentru ca asiguratorul să plătească despăgubirea cuvenită terților păgubiți.

În asigurările de răspundere civilă, în calitate de beneficiari pot apărea numai terțe persoane necunoscute în momentul încheierii asigurării. Aceste persoane cu toate că de cele mai multe ori primesc despăgubirea sau suma asigurată direct de la societatea de asigurare ele nu au dreptul de a acționa în justiție (făcând excepție unele situații) decât pe asigurat. Din contractul de asigurare încheiat în cazul asigurării de răspundere civilă nu rezultă raporturi juridice între societatea de asigurare și terțele persoane păgubite.

Dacă la asigurările de bunuri și de persoane, suma asigurată se poate plăti în întregime o singură dată sau în mai multe etape, caz în care ea se diminuează de fiecare dată cu despăgubirile și sumele asigurate parțial achitate cu prilejul producerii unor riscuri, la asigurările de răspundere civilă situația este alta: suma asigurată rămâne aceeași pe toată durata asigurării.

La fiecare producere a riscului asigurat, despăgubirea de asigurare poate atinge nivelul maxim a sumei asigurate, indiferent de numărul cazurilor asigurate care au avut loc în perioada de valabilitate a asigurării. Pot apărea și situații când asigurătorul plătește despăgubiri al căror total pe întreaga durata a asigurării întrece cuantumul sumei asigurate.

Specific pentru asigurările de răspundere civilă este de asemenea, faptul că unele cazuri, suma asigurată pe care asiguratorul o plătește terțelor persoane păgubite nu are o limită dinainte stabilită. Astfel, de exemplu, pentru prejudicii constând în vătămarea corporală sau decesul unei persoane cuantumul sumei platite de asigurator nu este limitat (asigurarea de răspundere civilă prin efectul legii pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule).

Asigurarea de răspundere civilă acoperă prejudiciile care sunt urmare a producerii unui accident pentru care asiguratul datorează conform legilor în vigoare despăgubirea cuvenită terțelor persoane păgubite. Dacă asiguratul însuși este victima accidentului (sau acesta afectează bunurile sale), el nu are dreptul de a încasa ceva de la asigurator în cadrul asigurărilor de răspundere civilă, ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau a asigurărilor de bunuri.

Având în vedere faptul că prin plata primelor de asigurare, asiguratul este dinainte scutit de obligația achitării unor despăgubiri cuvenite terțelor persoane păgubite sau vătămate – al căror volum nu se cunoaște ci se poate doar estima pe baza calculului probabilităților – asigurările de răspundere civilă sunt considerate de către mulți specialiști din acest domeniu drept cele mai importante dintre toate genurile de asigurări.

Așa cum am prezentat în primul capitol, clasificarea asigurărilor de răspundere civilă, se face astfel :

După modul de reglementare din punct de vedere juridic:

– asigurări de răspundere civilă prin efectul legii ;

– asigurări de răspundere civilă facultative.

Dupa obiectul lor :

– asigurări de răspundere civilă izvorâte din deținerea și utilizarea mijloacelor de transport;

– asigurări de răspundere civilă legală sau generală.

Asigurarea de răspundere civilă reprezintă un domeniu mai nou în practica asigurărilor în raport cu celelalte două ramuri (persoane și bunuri) având ca obiect o faptă pe care legea o reprobă.

Singura asigurare obligatorie de la noi este asigurarea de răspundere civilă auto, celelalte asigurări de persoane, bunuri ori răspundere civilă pe care legea le permite având caracter facultativ.

1). Delimitări privind forma răspunderii civile acoperite prin asigurare.

În dreptul civil român există două forme de răspunderi civile : răspunderea civilă delictuală și răspunderea civilă contractuală ambele dominate de ideea fundamentală a reparării unui prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală, în primul caz și ca urmare a unei obligații stipulate într-un contract în cel de-al doilea caz. Problema este dacă prin contractul de asigurare se acoperă răspunderea delictuală ori cea contractuală, având în vedere evenimentele posibile cauzatoare de prejudicii pentru care este chemat să răspundă asiguratul.

Condițiile pentru manifestarea răspunderii civile și implicit a asigurării, pot fi prezentate altfel decât înainte :

a) existența unui prejudiciu cauzat altuia;

b) o faptă ilicită contractuală sau extracontractuală, aducându-se prin aceasta o atingere a unui drept subiectiv;

c) culpa proprie sau a celor pentru care răspunde asiguratul;

d) existența unui raport de cauzalitate între fapta și prejudiciu.

2) Delimitări privind prejudiciul cuprins în asigurare.

Prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru atragerea răspunderii civile asigurabile este existența unui prejudiciu cauzat altuia.

În asigurări prezintă interes împărțirea prejudiciilor în patrimoniale și morale, în funcție de natura intrinsecă a acestora.

Prejudiciile patrimoniale (materiale, economice, pecuniare) rezultă din atingerea unor interese patrimoniale, putându-se prețui în bani.

Tot aici se înscrie și lipsirea de un drept pecuniar viitor ce s-ar fi realizat în mod neîndoielnic.

Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, a unor valori ale individului care îi definesc personalitatea. Prejudiciul nepatrimonial nu poate fi evaluat în bani, deoarece nu are conținut economic. Nu există un acord în privința reparării bănești a prejudiciului nepatrimonial; unii autori consideră inaccesibilă o asemenea reparare, iar de aici și consecința includerii în prejudiciul nepatrimonial a specificării că acesta nu poate fi reparat în bani.

Legea asigurărilor lasă posibilitatea includerii în asigurări și a daunelor morale pentru protecție împotriva răspunderii pentru asemenea prejudicii, ce pot diminua patrimoniul asiguraților potențiali.

În figura nr. 2.1. este prezentată clasificarea asigurărilor de răspundere civilă, după forma de reglementare juridică, după obiectul lor și după categoria de asigurați.

Fig. nr. 2.1.

2.2 Piata asigurarilor de raspundere civila auto in Romania

Dinamica principalilor indicatori specifici asigurărilor de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, prezentați în acest capitol, este determinată în baza evidențelor tehnice raportate de asigurătorii de asigurări obligatorii de răspundere civilă auto și de Carte Verde, potrivit Ordinului CSA nr.3108/2004, cu modifi cările și completările ulterioare, și a Ordinului nr.8/2002, precum și a rezultatelor exercițiilor financiare anterioare.

Datele centralizate și prezentate în continuare cuprind informații referitoare la rezultatele financiare ale asigurătorilor privind subscrierea riscurilor de răspundere civilă a autovehiculelor (RCA obligatorie și Carte Verde) înregistrate la 31.12.2005, exclusiv asigurările facultative de răspundere civilă auto (asigurarea de răspundere a transportatorului, etc.), precum și situația rezultată din evidențele tehnice ale societăților OMNIASIG – ASIRAG S.A. si OMNIASIG – AGI S.A., raportate până la trimestrul III al anului 2005.

În cursul trimestrului III al anului 2005 societățile de asigurare OMNIASIG – AGI S.A. și OMNIASIG – ASIRAG S.A. au fuzionat cu OMNIASIG S.A., fiind absorbite de către aceasta din urmă. Societatea AGRAS – Grupul Wiener Stadtische S.A. a cedat portofoliul de asigurări de răspundere civilă auto (atât cele obligatorii, cu valabilitate pe teritoriul României, cât și cele de Carte Verde) către societatea UNITA S.A., toate drepturile și obligațiile asumăte aferente contractelor cedate fiind transferate potrivit legii.

ww.csa-isc.ro

I. ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUNDERE

CIVILĂ PENTRU PREJUDICII PRODUSE PRIN

ACCIDENTE DE AUTOVEHICULE

În baza prevederilor art.5 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordinului CSA nr.3108/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost autorizate pentru practicarea (începând cu anul 2005) asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube prejudicii prin accidente de autovehicule, cu valabilitate pe teritoriul României, denumită în continuare asigurare obligatorie RCA, 18 societăți de asigurare.

În exercițiul financiar 2005, au practicat asigurări obligatorii RCA următoarele societăți: ABC ASIGURĂRI S.A., AGRAS – Grupul Wiener Städtische S.A., ALLIANZ -ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., ARDAF S.A., ASIBAN S.A., ASIROM S.A., ASITRANS S.A., ASTRA S.A., BCR ASIGURĂRI S.A., BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA S.A., CARPATICA ASIG S.A., CECCAR – ROMAS S.A., GENERALI ASIGURĂRI S.A., INTERAMERICAN ROMÂNIA INSURANCE COMPANY S.A., OMNIASIG S.A., OMNIASIG – AGI S.A., OMNIASIG – ASIRAG S.A. și UNITA S.A.

Condițiile generale referitoare la derularea raporturilor contractuale privind asigurarea obligatorie RCA/2005 sunt prevăzute în Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modifi cările și completările ulterioare, iar condițiile speciale sunt detaliate prin dispozițiile Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea acestei asigurări, puse în aplicare prin Ordinul CSA nr.3108/2004, cu modifi cările și completările ulterioare.

Anul 2005 a reprezentat pentru segmentul asigurărilor obligatorii RCA debutul procesului de liberalizare a tarifelor de prime. Astfel, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru anii de subscriere 2005 și 2006 asigurătorii autorizați să practice asigurări obligatorii RCA și-au stabilit propriile tarife de prime prin diminuarea sau creșterea, în marjele permise, a tarifelor de referință stabilite prin reglementări. Pentru anul 2005, intervalul de variație a tarifelor de prime permis a fost de [-10%; +10%] față de nivelurile de referință, iar pentru anul 2006 de [-10%; +20%].

Cu începere din 2007, acest segment de activitate este liberalizat complet, asigurătorii fi ind singurii în măsură să își stabilească tarifele de prime practicate, în functie de propriile criterii.

Valorile nominale ale indicatorilor, evidențiate în mărimi relative, sunt corectate la rata infl ației (8,6%), comunicată de Institutul Național de Statistică la 31.12.2005, reflectând abaterile procentuale reale înregistrate în anul 2005 față de anul 2004.

I.1. Prime încasate pentru asigurarea obligatorie

RCA

Volumul total al primelor brute încasate pentru asigurarea obligatorie RCA, valabilă în anul 2005, a fost de 761.858.140 lei, pentru un număr de 4.815.593 polițe încheiate, din care:

prime brute încasate pentru asigurările obligatorii RCA încheiate pentru autovehiculele aparținând persoanelor fizice în valoare de 375.752.606 lei, aferente unui număr de 3.586.886 polițe;

prime brute încasate pentru asigurările obligatorii RCA încheiate pentru autovehiculele aparținând persoanelor juridice în valoare de 386.105.534 lei, pentru 1.228.707 polițe.

Volumul total al primelor încasate în anul de subscriere 2005 a înregistrat o creștere nominală cu 40,71% față de anul 2004, în termeni reali rata de creștere fi ind de 29,56%. Această evoluție a fost determinată în principal de majorarea nivelului mediu al primelor de asigurare pentru autovehiculele aparținând persoanelor juridice, evoluția numărului de polițe înregistrând pe total o creștere cu doar 7,60% față de anul 2004.

Valoarea primelor încasate din asigurările obligatorii RCA încheiate pentru autovehiculele deținute de persoanele fizice a înregistrat în 2005 o creștere nominală cu 29,39% comparativ cu anul 2004, în timp ce în cazul persoanelor juridice a fost consemnată o creștere a acestui indicator cu 53,79%.

În ceea ce privește dinamica numărului de contracte încheiate, distinct pe cele două categorii de proprietari, a fost consemnată o creștere cu 21,59% în cazul persoanelor juridice, respectiv o creștere cu numai 3,52% în cazul persoanelor fi zice.

Corectate la rata inflației, abaterile procentuale precizate pentru indicatorul de volum, reflectă o creștere în 2005 pentru persoane fizice cu 19,15% față de anul 2004, respectiv o creștere cu 41,62% pentru persoane juridice .

Grafic 5.2. Dinamica numărului de polițe RCA/2005 comparativ cu evoluția volumului de prime încasate în perioada 2001 – 2005

I.2. Sume de despăgubiri datorate în cursul exercițiului financiar 2005

Despăgubirile datorate în perioada unui exercițiu financiar sunt determinate prin însumărea volumului total al sumelor de despăgubiri plătite în cursul aceluiași exercițiu financiar (pentru dosarele de dauna aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință) și a volumului total al rezervei pentru daune nelichidate la sfârșitul respectivului exercițiu financiar (pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință).

Volumul total al sumelor de despăgubire datorate în cursul exercițiului fi- nanciar 2005, pentru prejudicii produse în anul 2005 și în anii precedenți (nelichidate până la 31.12.2005), este de 556.404.788 lei, pentru un număr de 277.524 dosare de dauna avizate, din care:

pentru persoane fi zice = 299.883.631 lei (156.354

dosare de daună);

pentru persoane juridice = 256.521.157 lei (121.170

dosare de daună)

Volumul total al sumelor de despăgubire datorate în cursul exercițiului fi- nanciar 2005, pentru dosarele de daună aferente anului 2005 și anilor anteriori, a evidențiat o creștere nominală față de anul 2004 cu 32,77%, influențată în aceeași măsura atât de creșterea volumului de despăgubiri alocate pentru persoane fizice, cu 30,78%, cât și de cea a volumului alocat pentru persoane juridice, cu 35,18%.

Prin corectare la inflație, rezultă că sumele de despăgubiri datorate în perioada analizată s-au majorat în termeni reali cu 22,26%, ritmul real de creștere a acestui indicator fiind în cazul persoanelor juridice de 24,47%, comparabil cu cel înregistrat în cazul persoanelor fi zice, de 20,24%.

Numărul total al dosarelor de daune avizate în cursul exercițiului fi- nanciar 2005 s-a majorat față de anul precedent cu 16,38%, semnalându-se o tendință mai mare de creștere pentru persoane juridice (cu 32,25%) decât în cazul persoanelor fizice (cu 6,47%).

Grafic 5.4 . Dinamica volumului total al sumelor de despăgubiri datorate, structurat pe elementele sale componente (despăgubiri plătite și rezerve de daună), în perioada 2001 – 2005

Structura despăgubirilor datorate în cursul exercițiului fi nanciar 2005

A) Totalul sumelor de despăgubire plătite în cursul exercițiului fi- nanciar 2005, aferente asigurării obligatorii RCA cu valabilitate în anul 2005, cumulate cu cele aferente exercițiilor financiare anterioare, a fost de 402.441.175 lei, pentru un număr de 195.466 dosare de daună, din care:

pentru persoane fi zice = 221.846.161 RON (111.058

dosare de daună);

pentru persoane juridice = 180.595.014 RON

(84.408 dosare de daună).

Pentru anul 2005 se remarcă o creștere nominală cu 32,44% față de 2004 a volumului total de despăgubiri plătite cumulat pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori, cât și anului de referință, creșterea reală fiind cu 21,96%. Acest ritm de creștere este o consecință a intensificării numărului de accidente rutiere produse de către autovehiculele aflate în proprietatea persoanelor juridice și de creșterea severității pagubelor produse de conducătorii autovehiculelor aflate atât în proprietatea persoanelor fizice, cât și a celor juridice, fapt ce a determinat și pentru această perioadă menținerea unui trend crescător a valorii medii de despăgubire (cu 12,22%, în termeni nominali, respectiv cu 3,33% în termeni reali).

Volumul despăgubirilor plătite în cursul exercițiului financiar 2005 pentru riscurile produse prin utilizarea autovehiculelor aparținând persoanelor fi- zice a înregistrat o creștere nominală față de 2004 cu 32,96% (creșterea reală fiind cu 22,43%), în timp ce pentru autovehiculele aparținând persoanelor juridice a fost evidențiată o creștere nominală cu 31,82% (în termeni reali, creșterea fiind de 21,38%).

Numărul total al dosarelor de daune lichidate a înregistrat pe total o creștere cu 18,02% față de anul precedent, pentru persoane fizice semnalându-se o creștere cu 6,12%, iar pentru persoane juridice o creștere cu 38,45%.

Ponderea cea mai mare în totalul despăgubirilor plătite în cursul exercițiului fi nanciar 2005 este reprezentată de despăgubirile acordate pentru daune materiale (98,9%), sumele plătite pentru vătămari corporale reprezentând doar 1,1% din total. Analiza dinamicii pe cele două categorii de despăgubiri relevă faptul că sumele plătite în 2005 pentru vătămăricorporale au înregistrat o creștere nominală cu 62,63% față de 2004, ceea ce înseamnă în termeni reali o creștere cu 49,75%.

B) Valoarea totală a rezervelor constituite pentru daune nelichidate, pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință, era la data de 31.12.2005 de 153.963.613 lei

(82.058 dosare de daună), din care:

pentru persoane fi zice = 78.037.469 lei (45.296

dosare de daună)

pentru persoane juridice = 75.926.144 lei (36.762

dosare de daună).

Volumul total al rezervelor pentru daune nelichidate la 31.12.2005 înregistrează o creștere nominală față de anul 2004 cu 33,63% (pentru persoane fi- zice ritmul de creștere fi ind de 24,96%, iar în cazul persoanelor juridice, de 43,90%), abatere dimensionată în principal de: creșterea volumului rezervei de daune pentru dosarele de daună nelichidate și aferente contractelor cu valabilitate în anii anteriori (cu 38,51% mai mult față de anul precedent), a numărului de dosare nelichidate (cu 12,65%), precum și de menținerea unui trend crescător a valorii medii de despăgubire pentru aceste dosare (cu 18,63%).

Abaterile procentuale calculate pentru rezervele de daune nelichidate la 31.12.2005, corectate la rata inflației, evidențiază, în termeni reali, o creștere a volumului total al rezervei de daune cu 23,05%, respectiv cu 15,07% pentru persoane fizice și cu 32,51% pentru persoane juridice.

Numărul total al dosarelor de daune nelichidate s-a majorat cu 12,65% față de anul precedent, pentru persoane fizice semnalându-se o creștere cu doar 7,36%, iar pentru persoane juridice o creștere cu 19,93%.

I.3. Rezultatul tehnic pentru asigurarea obligatorie

RCA

Rata daunei (Rd) = (Sume de despăgubire plătite + variația rezervei pentru daune rămase nelichidate): prime încasate

Rata daunei calculată pentru exercițiul fi nanciar 2005, în funcție de volumul total al sumelor de despăgubire datorate, recalculat corespunzător variației rezervei de daună, și volumul total al primelor încasate este de 57,91%, având o abatere față de anul 2004 de -5,27 puncte procentuale, ceea ce evidențiază un rezultat favorabil privind eficiența asigurării obligatorii RCA/2005.

Cu toate că rata daunei datorate aferentă polițelor încheiate pentru persoane fi zice a scăzut cu -1,56 puncte procentuale față de 2004, aceasta se menține încă destul de ridicată (63,19%), situație echilibrată pe total de rezultatul tehnic înregistrat pentru persoane juridice, de 52,77% (cu 8,59 puncte procentuale mai redusă ca în anul 2004) .

Pe ansamblul pieței de asigurări obligatorii de răspundere civilă a autovehiculelor, în cursul exercițiului fi nanciar 2005, valoarea prejudiciilor per eveniment nu a depășit limitele maxime prevăzute de normele RCA în vigoare.

II. ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ A

AUTOVEHICULELOR CARTE VERDE

Potrivit prevederilor Legii nr.32/2000, cu completările și modificările ulterioare, ale Ordinului CSA nr.8/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind măsurile prudențiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde), ale dispozițiilor Regulamentului Intern al Consiliului Interbirouri (Carte Verde) și ale actelor interne ale Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, dintre societățile autorizate pentru practicarea asigurării obligatorii RCA/2005 au fost mandatați pentru practicarea asigurării de răspundere civilă Carte Verde un număr de 12 asigurători. Numărul asigurătorilor de Carte Verde nu s-a schimbat comparativ cu 2004.

Astfel, în spațiul asigurării de răspundere civilă a autovehiculelor Carte Verde au activat în exercițiul financiar 2005 următoarele societăți: AGRAS – Grupul Wiener Stadtische S.A., ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., ARDAF S.A., ASIROM S.A., ASITRANS S.A., ASTRA S.A., BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA S.A., CARPATICA ASIG S.A., OMNIASIG S.A., OMNIASIG – AGI S.A., OMNIASIG – ASIRAG S.A. și UNITA S.A.

Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente produse în afara teritoriului României de autovehicule înmatriculate în România cuprinde polița de asigurare Carte Verde și condițiile speciale privind acoperirea riscurilor specifi ce acestei asigurări, elaborate de asigurători potrivit re gle mentărilor în vigoare.

Datele privind primele încasate și sumele de despăgubire sunt prezentate în continuare atat în lei cât și în euro, potrivit cursului de schimb la 31.12.2005 comunicat de Banca Națională a României, de 3,6771 lei/EUR.

c.ro

II.1. Prime incasate pentru asigurarea Carte Verde

Volumul total al primelor brute încasate în cursul exercițiului financiar 2005 a fost de 170.071.609 lei (echivalentul a 46.251.559 euro), pentru un număr de 399.915 contracte încheiate.

Volumul total al primelor încasate în exercițiul financiar 2005 a înregistrat o scădere cu 0,56% față de 2004 (influența ratei inflației semnalând o scădere cu -8,43%). Exprimat în euro, acest indicator de volum a crescut cu 7,27%. Abaterea indicatorului prime încasate, înregistrată în anul 2005, este influențată exclusiv de diminuarea cu 13,96% a primei medii/contract până la 425 lei. Exprimată în moneda unică europeană, prima medie/contract reprezintă 115 euro, în scadere cu 7,65%.

II.2. Sume de despăgubiri datorate în cursul exercițiului fi nanciar 2005

Despăgubirile datorate în perioada unui exercițiu financiar sunt determinate prin însumărea volumului total al sumelor de despăgubiri plătite în cursul aceluiași exercițiu financiar (pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință) și a volumului total al rezervei pentru daune nelichidate la sfârșitul respectivului exercițiu financiar (pentru dosarele aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință).

Volumul total al sumelor de despăgubiri datorate în 2005, pentru dosare de daună aferente contractelor încheiate în anul de subscriere 2005 și în anii precedenți, a fost de 151.605.272 lei (echivalentul a 41.229.575 euro), pentru un număr de 8.244 dosare de daună.

Volumul total al sumelor de despăgubiri datorate pentru contractele încheiate în cursul exercițiului financiar 2005, înregistrează o creștere nominală cu 13,95% comparativ cu anul precedent (în termeni reali evoluția fiind cu 4,93%) în condițiile în care s-a înregistrat o majorare a numărului de dosare avizate cu doar 3,35% față de 2004. În echivalent euro, volumul total al sumelor de despăgubiri datorate a consemnat în 2005 o creștere anuală cu 22,91%.

Structura despăgubirilor datorate în cursul exercițiului

financiar 2005

A) Sumele de despăgubiri plătite în 2005 au fost de 52.558.218 lei (echivalentul a 14.293.388 euro), pentru un număr de 3.447 dosare de daună, din care:

despăgubiri plătite pentru daunele aferente contractelor

încheiate în anii anteriori = 38.799.583 lei

(echivalentul a 10.551.680 euro) pentru 1.966 dosare

de daună;

despăgubiri plătite pentru dosarele de daună aferente

contractelor încheiate în anul 2005 = 13.758.634

lei (3.741.708 euro) pentru 1.481 dosare de daună.

Volumul total al sumelor de despăgubire plătite în cursul exercițiului fi- nanciar 2005 a înregistrat o creștere nominală cu 13,07% față de 2004.

Creșterea reală, determinată prin raportare la inflație, a fost de 4,11%. Evoluția crescătoare a fost determinată exclusiv de creșterea severității prejudiciilor produse, reflectată prin creșterea valorii medii a sumei de despăgubire per dosar de dauna (15.247 lei) cu 24,45% față de aceeași perioadă, numărul de dosare de daună înregistrând o diminuare cu 9,15%. Rata de creștere a volumului total al sumelor de despăgubiri plătite în 2005, exprimat în euro, a fost 21,96% față de 2004.

Pentru sumele de despăgubiri plătite în exercițiul financiar 2005 privind dosarele de daună aferente anilor anteriori de subscriere se înregistrează o creștere nominală cu 16,43% față de an precedent (în termeni reali, creșterea fiind de 7,21%), numărul dosarelor de daună semnalând o scădere cu 0,76%.

Abaterea procentuală a indicatorului de volum, calculat la valori echivalate în euro, evidențiază o creștere cu 25,58% pentru 2005 față de anul 2004.

B) Rezervele totale constituite pentru daunele nelichidate erau la 31.12.2005 în valoare de 99.047.054 lei (echivalentul a 26.936.187 euro), pentru un număr de 4.797 dosare de daună, din care:

pentru dosarele de daună aferente contractelor

încheiate în anii precedenți = 47.761.591 lei (echivalentul

a 12.988.929 euro), pentru 2.217 dosare de

daună;

pentru dosare de daună aferente contractelor

încheiate în anul 2005 = 51.285.463 lei (echivalentul a

13.947.258 euro), pentru 2.580 dosare de daună.

Față de totalul despăgubirilor datorate, volumul rezervelor pentru daune nelichidate reprezintă ponderea cea mai ridicată (65,33%), în condițiile în care acesta a înregistrat o creștere cu doar 14,42% (în termeni reali, abaterea fiind cu +5,36%) față de 2004, iar numărul dosarelor de daună s-a majorat cu 14,68%. Rata de creștere a volumului rezervei pentru daune nelichidate la 31.12.2005, exprimat în moneda unică europeană, este 23,42% față de anul precedent.

Volumul rezervelor de daună existente la 31.12.2005 pentru dosarele de daună aferente anilor anteriori de subscriere înregistrează o creștere nominală cu 46,77% față de 2004 (în termeni reali, creșterea fi ind de 35,14%), numărul dosarelor de daună semnalând o majorare cu 45,76%. Abaterea procentuală, calculată la valori echivalate în euro, evidențiază o creștere cu 58,31% pentru 2005 față de anul 2004.

II.3. Rezultatul tehnic pentru asigurarea Carte Verde

Rata daunei = (sume de despăgubiri plătite în cursul anului 2005 + variația rezervei de daună): prime încasate, recalculate în funcție de perioada de acoperire a riscurilor.

Rata daunei pe ansamblul pieței de asigurări Carte Verde, calculată pentru exercițiul financiar 2005, este de 43,23%, rezultat care reflectă eficiența activității privind această asigurare.

Rata daunei a înregistrat pentru anul 2005 o creștere cu 2,17 puncte procentuale față de 2004, evoluție influențată de creșterea volumului rezervelor pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori anului 2005 (cu 46,77%) și nelichidate la 31.12.2005.

II.4. Sume de despăgubiri plătite de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România din Fondul Comun Carte Verde, pentru prejudiciile suferite de cetățeni străini prin provocarea unor evenimente rutiere de către deținători de autovehicule înmatriculate în România.

Din sumele acumulate pentru constituirea Fondului comun Carte Verde (până la 31.12.2005) BAAR a efectuat plăți de despăgubiri către 14 birouri gestionare din străinătate, cu titlu de compensare a sumelor de despăgubire restante pentru prejudiciile produse de asigurații Carte Verde, în volum total de 428.745,07 euro (echivalentul a 1.164.332,96 lei, calculat potrivit cursului de schimb valutar comunicat de BNR la data efectuării fiecărei plăți).

La sfârșitul anului 2005, pentru Fondul comun Carte Verde se înregistrează o creanță totală în valoare de 2.903.020,16 euro (echivalentul a 10.674.695,43 lei, la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data de 31.12.2005).

III. Fondul de protecție a victimelor străzii

Potrivit prevederilor art.61 din Legea nr.136/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale normelor emise în aplicarea legii, aprobate prin Ordinul CSA nr.3108/2005, s-a constituit Fondul de protecție a victimelor străzii, cu rolul de a despăgubi prejudiciile produse prin accidente de autovehicule neasigurate sau provocate de autori necunoscuți.

În anul 2005, Fondul de protecție a victimelor străzii și-a desfășurat activitatea în cadrul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România – Direcția Fondul de protecție a victimelor străzii, devenind operațional în luna noiembrie 2005.

Pentru prejudiciile provocate prin accidente de autovehicule neasigurate, în anul 2005 din Fondul de protecție a victimelor străzii au fost efectuate plăți de despăgubiri pentru 3 dosare de daună, însumând un volum de 21.747 lei.

Pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule provocate de autori necunoscuți, în anul 2005 s-a formulat o singură cerere de despăgubire, aceasta fi ind însă respinsă deoarece, potrivit prevederilor legale în vigoare, riscul produs nu era cuprins în aria de acoperire.

Pentru un număr de 23 de dosare de daune nelichidate la 31.12.2005, produse prin accidente de autovehicule neasigurate, s-au creat rezerve de daună în volum total de 480.785 lei.

2.3 Reglementarea asigurării obligatorii de răspundere civilã din România.

2.3.1. Principalele acte normative privind asigurarile

Principalele acte normative care reglementează domeniul asigurărilor din România sunt următoarele:

Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 303 din 30 decembrie 1995.

Legea nr. 172 din 2004 pentru modificarea si completarea Legii 136/1995.

Legea nr. 32 din 03 aprilie 2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare,

Legea nr. 76 din 12 martie 2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.32/2000 privind societãțile de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, nr.193 din 26 martie 2003.

Legea nr. 403 din 2004 pentru modificarea si completarea Legii 32/2000.

Normele nr. 1/2001 privind cuantumul și termenul de platã a taxei de funcționare datorate de asigurãtori și de brokerii de asigurare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.394 din 18 iulie 2001.

Normele nr. 2/2001 privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea asigurãtorilor și criteriile pentru aprobarea acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative ale asiguratorilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.501/24.07.2001. Normele au fost modificate prin Ordinul președintelui C.S.A. nr.16/2001, publicat în Monitorul Oficial nr.43/22.01.2002.

Normele nr.3/2001 privind clasele de asigurări care pot fi practicate de societățile de asigurare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.501 din 24 august 2001.

Normele nr. 4/2001 privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.556 din 6 septembrie 2001.

Normele nr.5/2001 privind metodologia de calcul și de evidentã a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale, republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.679 din 26.10.2001, ca urmare a modificării prin Ordinul președintelui C.S.A. nr. 7/2001, publicat în Monitorul Oficial al României nr.679/26.10.2001.

Normele nr.6/2001 privind categoriile de active admise sã reprezinte rezervele tehnice ale asigurãtorului care practicã asigurări generale, regulile de dispersare publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.666/23.10.2001.

Normele au fost modificate prin Ordinul Președintelui C.S.A. nr.1/2002, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 71/31.01.2002.

Normele nr.8/2001 privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 765/30.11.2001.

Normele nr.9/2001 privind condițiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viatã, investițiile și evaluarea activelor, precum și calculul rezervelor matematice, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 43/22.01.2002.

Normele nr.10/2001 privind limita minimã a marjei de solvabilitate a asiguratorilor care practicã asigurări generale și metodologia de calcul a acesteia, publicate în Monitorul Oficial al României nr.43/22.01.2002.

Normele nr.11/2001 privind limita minimã a marjei de solvabilitate a asiguratorilor care practicã asigurări de viatã și metodologia de calcul a acesteia, publicate în Monitorul Oficial al României nr.43/22.01.2002.

Normele nr.12/2001 privind insolvabilitatea asiguratorului și administratorul special, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 43/22.01.2002.

Normele nr.13/2001 privind forma și conținutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurările de viațã, precum și informațiile, documentele și certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte, publicate în Monitorul Oficial al României nr.43/22.01.2002.

Normele nr.14/2001 privind transferul de portofoliu, publicate în Monitorul Oficial al României nr.43/22.01.2002.

Normele nr.15/2001 privind regimul confidențialitãții informațiilor, publicate în Monitorul Oficial al României nr.43/22.01.2002.

Normele nr.16 din 27 decembrie 2001 pentru modificarea și completarea Normelor Nr.2/2001 privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea asiguratorilor și criteriile pentru aprobarea acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative ale asiguratorilor.

Normele Comune nr.2328-2390 din 28 decembrie 2001 emis de Ministerul Finantelor și Comisia de Supraveghere a Asigurarilor privind Reglementãrile contabile specifice domeniului asigurãrilor, armonizate cu Directivele Europene și standardele internaționale de contabilitate.

Normele nr.1 din 23 ianuarie 2002 pentru modificarea și completarea Normelor Nr.6 privind categoriile de active admise sã reprezinte rezervele tehnice ale asiguratorului care practicã asigurãri generale, regulile de dispersare a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate.

Normele nr.2 din 25 martie 2002 privind punerea în aplicare a Normelor privind stabilirea criteriilor de selecție pentru agrearea persoanelor juridice autorizate în evaluarea activelor societăților de asigurare.

Normele nr.3/2002 privind constituirea, utilizarea și gestionarea Fondului de protejare a asiguraților, publicate în Monitorul Oficial al României nr.327/16.05.2002.

Normele nr.4 din 10 Aprilie 2002 privind punerea în aplicare a Normelor prudențiale privind acoperirea riscurilor de catastrofe naturale.

Normele nr.5 din 17 Iunie 2002 privind aprobarea Listei oficiale cuprinzând persoanele juridice autorizate în evaluarea activelor societãților de asigurare, agreate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor conform prevederilor normelor aprobate prin Ordinul nr.2/2002.

Normele nr.6 din 23 iulie 2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minimã a capitalului social vãrsat, respectiv a fondului de rezervã liberã vãrsat al asigurãtorilor.

Normele nr.419 din 17 septembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.381/2002 privind acordarea despãgubirilor în caz de calamitãți naturale în agriculturã.

Normele nr.444 din 1 octombrie 2002 pentru stabilirea culturilor agricole și speciilor de animale, pãsãri, familii de albine și pești pentru care se subvenționeazã primele de asigurare pentru factorii de risc asigurați.

Normele nr.445 din 1 octombrie 2002 pentru aprobarea listei societãților de asigurare și asigurare-reasigurare care practicã asigurãri pentru culturile agricole, animale, pasãri, familii de albine și pești, agreate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei și Padurilor.

Normele nr.8 din 2 octombrie 2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind mãsurile prudențiale pentru practicarea asigurãrii de raspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde).

Normele nr.9 din 2 decembrie 2002 privind aplicarea legii în domeniul asigurãrilor obligatorii de raspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurãtorilor care vor practica aceastã asigurare în anul 2003.

Normele nr.10 din 9 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli al Fondului de protejare a asiguraților pe anul 2003.

Normele nr.11 din 16 decembrie 2002 privind modificarea Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr.9/2002 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurãrilor obligatorii de raspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurãtorilor care vor practica aceastã asigurare în anul 2003.

Normele nr.3101 din 10 ianuarie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind registrul asiguratorilor și brokerilor de asigurare.

Normele nr.3102 din 7 Februarie 2003 pentru modificarea și completarea Normelor privind forma și continutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului asigurarilor de viatã, precum și informațiile, documentele și certificãrile necesare pentru întocmirea acestor rapoarte, puse în aplicare prin Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr.13/2001.

Normele nr.3103 din 18 Februarie 2003 pentru punerea în aplicare a Normei privind contribuțiile pe care trebuie sã le îndeplineascã persoanele autorizate în evaluarea activelor reprezentate de terenuri și construcții deținute de asigurãtori.

Normele nr.3104 din 26 Februarie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea, verificarea și centralizarea situațiilor financiare anuale ale societãților comerciale de asigurare, asigurare-reasigurare și reasigurare precum și ale brokerilor de asigurare pe anul 2002.

Normele nr.3105 din 26 Februarie 2003 pentru aprobarea Precizãrilor privind unele mãsuri referitoare la încheierea exercițiului financiar pe anul 2002 la societãțile comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și reasigurare precum și la societãțile de intermediere în asigurãri care, potrivit legii contabilitãții nr.82/1991, republicatã, au obligația sã întocmeascã situații financiare anuale.

Normele nr.3106 din 17 Aprilie 2003 pentru modificarea și completarea Normelor privind limita minimã a capitalului social vãrsat, respectiv a fondului de rezervã libera vãrsat al asigurãtorilor pusã în aplicare prin Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 6/2002.

Normele nr.3107 din 4 iunie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea, verificarea și centralizarea raportãrilor contabile ale societãților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, precum și ale brokerilor de asigurare la 30 iunie 2003.

Normele nr.3108 din 18 august 2003 pentru modificarea și completarea Normelor privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 4/2001.

Normele nr.3109 din 28 octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind metodologia de calcul și evidența a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurãri generale.

Normele nr.3110 din 28 octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sã acopere rezervele tehnice ale asigurãtorului care practicã asigurãri generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate.

Normele nr.3111 din 28 octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condițiile pentru administrarea fondului asigurãrilor de viațã, investirea și evaluarea activelor și calculul rezervelor tehnice.

Ordinul nr. 3.108/2004 pentru punerea în aplicare a normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România a intrat în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996, dată la care s-a abrogat Titlul XIII, Cartea I "Despre contractul de asigurare", din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat, republicat în 1988, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.1.715/1971 pentru stabilirea unor mãsuri în executarea Decretului nr.471/1971, Hotărârea Guvernului nr.387/1990 privind unele mãsuri în legătura cu asigurarea autovehiculelor, precum și orice alte dispoziții contrare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaților în ședința din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, prezintă în capitolul III și capitolul IV asigurarea de răspundere civilã. Aceastã lege reglementează activitatea societãților de asigurare, forma de desfășurare a activității de asigurare, operațiuni de asigurare, reasigurare, inclusiv sancțiuni în cazul nerespectării acestei legi. În România activitatea de asigurare se desfasoarã sub forma asigurărilor facultative și obligatorii.

În asigurările facultative, raporturile dintre asigurat și asigurator, precum și drepturile și obligațiile fiecărei pãrți se stabilesc prin contractul de asigurare.

Contractul de asigurare se încheie în formã scrisã și cuprinde numele sau denumirea, domiciliul sau sediul pãrților contractante, obiectul asigurării: răspundere civilã, riscurile ce se asigurã, momentul începerii și cel al încetării răspunderii asiguratorului, primele de asigurare, sumele asigurate, alte elemente care stabilesc drepturile și obligatiile pãrților.

Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacã existã un început de dovadã scrisã.

Dovada încheierii contractului de asigurare rezultã și din emiterea și trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi polița sau certificatul, cererea de platã a primei ori din înscrisul prin care se manifestã voința asiguratorului de a încheia contractul.

Persoana care urmează sã încheie asigurarea este obligatã sã răspundă în scris la întrebările formulate de asigurator, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc pe care le cunoaște.

Dacã împrejurările esențiale privind riscul se modificã în cursul executării contractului, asiguratul este obligat sã comunice în scris asiguratorului schimbarea.

Dacã înainte de a începe obligația asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilã, precum și în cazul în care, după începerea obligației asiguratorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilã, contractul se reziliază de drept.

Plata primelor se face la sediul asiguratorului sau al imputerniciților sãi, în lipsa unei alte clauze înscrise în contractul de asigurare, stabilitã între pãrți.

Dovada plãții primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind polița de asigurare, chitanța, dispoziția de platã sau alt document probator al plãții.

Dacã nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primã, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează pânã la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenitã asiguratului sau beneficiarului.

Asiguratul este obligat sã comunice asigurãtorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurãtor, drepturile și obligatiile fiecărei pãrți sunt stabilite prin Legea 136/1995.

Obligațiile asigurãtorului presupun plata despăgubirii pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii fațã de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

Asiguratorul poate fi chemat în judecatã de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare și răspunderea civilã a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.

Despăgubirea se stabilește pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubitã și asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătoreascã.

Stabilirea despăgubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României, pãrțile sunt obligate, dacã nu ajung la înțelegere, sã supună litigiul soluționării unui organ de jurisdicție român.

Despăgubirea se plătește nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmăritã de creditorii asiguratului.

Despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește cã a despăgubit pe cel păgubit.

2.3.2 Reglementari privind asigurarea obligatorie de răspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Creșterea numărului de autovehicule de toate tipurile care circulă pe drumurile publice a făcut ca asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele sau vătămările corporale produse prin accidente auto să capete un interes general, deoarece acestea amenință un numar mare de persoane și respectiv bunuri ale acestora.

Drept urmare, în numeroase țări s-a introdus asigurarea de răspundere civilă prin efectul legii pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule considerându-se că prin implicațiile sale deosebite o astfel de măsură nu poate fi lăsată la libera apreciere a fiecărui deținător de autovehicule.

În asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule sunt cuprinse cu unele excepții toate persoanele fizice și juridice deținătoare de autovehicule supuse înmatriculării și folosite pe drumuri publice.

Sunt cuprinse de asemenea în asigurare și persoanele dintr-o anumită țară posesoare de autovehicule pe care le folosesc pe teritoriul unei alte tări, dacă nu posedă documente internaționale de asigurare valabile și pe teritoriul acelei țări.

În asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă în vigoare în prezent nu sunt cuprinse persoanele juridice deținătoare de tramvaie și nici persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule cu o capacitate cilindrica sub 69 cm3.

Nu se impune cuprinderea în asigurare a acestora întrucât practica demonstrează că accidentele de circulație produse de aceste autovehicule au o frecvență și o intensitate mult mai reduse decât cele provocate de alte tipuri de autovehicule.

Fiind o asigurare prin efectul legii, este menită să reparare prejudiciile produse de persoanele fizice și juridice unor terțe persoane, prin accidente rutiere și avarierea sau distrugerea bunurilor ori prin vătămare corporală sau decesul acestor

persoane. Este necesar ca pentru prejudiciul cauzat de asigurat terțelor persoane să existe o răspundere civilă delictuală în conformitate cu prevederile legale.

Spre deosebire de asigurările de persoane și de bunuri la care intervin asiguratorul și asiguratul (beneficiarul) la asigurările de răspundere civilă auto intervine în plus și terța persoană păgubită (care este în toate cazurile beneficiarul asigurării, necunoscut în momentul încheierii asigurării). Deși în aproape toate cazurile terțele persoane primesc despăgubirea direct de la asigurator, ele nu-și pot valorifica drepturile în justiție (cu unele excepții) decât față de asigurat. Aceasta înseamnă că asigurările de răspundere civilă nu stabilesc raporturi juridice directe între asigurator și terțele persoane care au suferit daune, accidente corporale, ci numai prin mijlocirea asiguratului.

În asigurarea de răspundere civilă auto, asiguratul nu are dreptul să cheme în garanție societatea de asigurare în eventualul său proces cu terța persoană pagubită.

Obiectul asigurării de răspundere civilă este constituit de prejudiciul provocat terțelor persoane de către asigurat ceea ce poate afecta situația financiara a acestuia.

Asiguratorul nu-și asumă răspunderea decât pentru prejudiciile care constituie obiectul relațiilor de asigurare. Răspunderea preluată de asigurator în cazurile cuprinse în asigurare este limitată, în mod obișnuit la anumite sume asigurate.

Asigurările de răspundere civilă auto compensează de regulă numai prejudiciile care sunt consecința unor accidente. Cuprinderea în asigurarea de răspundere civilă auto a prejudiciului, reclamă ca acesta să aibă un conținut, să fie cert, actual și personal, adică repararea prejudiciului să fie solicitată numai de către persoana păgubită și de asemenea să fie direct.

În asigurările de răspundere civilă auto, culpa asiguratului reprezintă o condiție de bază care trebuie îndeplinită pentru a se acorda despăgubirea de către societatea de asigurări.

Între prejudiciul cauzat terțelor persoane și culpa asiguratului trebuie să existe întotdeauna un raport nemijlocit de cauzalitate. Astfel prin aceste asigurări se compensează prejudiciul creat, ceea ce înseamnă că volumul despăgubirii se stabilește pe baza valorii pagubei și nu în funcție de gravitatea culpei. Compensarea pagubei se face în natură prin restituirea bunului distrus sau prin restabilirea situației care a existat anterior, ori prin plata de despăgubiri bănești atât pentru valoarea bunului distrus, cât și pentru serviciul de care a fost lipsită terța persoană prin imposibilitatea funcționării sau folosirii persoanelor și bunurilor prejudiciate.

În asigurarea de persoane și bunuri suma se poate plăti de către societatea de asigurări deodată sau în întregime în mai multe situații cu prilejul survenirii diferitelor riscuri pe toată durata de valabilitate a asigurării, societatea de asigurări răspunzând neîntrerupt la producerea fiecărui caz asigurat până la nivelul maxim al sumei asigurate fără a se ține cont de numărul cazurilor asigurate survenite pe toată durata de valabilitate a asigurării.

Societatea de asigurări poate fi în situația de a plăti repetat despăgubiri sau sume asigurate al căror cuantum total, pe tot timpul asigurării, să depașească nivelul sumei asigurate.

Există unele situații când suma asigurată pe care o plătește societatea de asigurări terțelor persoane ale căror bunuri au fost avariate ori distruse sau care au suferit accidente corporale,etc nu are o limită dinainte stabilită.

Asigurările de răspundere civilă auto compensează daunele produse printr-un accident față de care asiguratul datorează despăgubirea ce se cuvine terțelor persoane.

Despăgubirea datorată are ca bază juridică răspunderea asiguratului ca posesor al diferitelor autovehicule care folosite pot produce accidente. În situația în care asiguratul sau bunurile sale ar fi victima unui accident el poate obține suma asigurată sau despăgubirea cuvenită numai de la asigurarea de persoane și bunuri și nu în cadrul asigurării de răspundere civilă auto.

Unitățile economice și instituțiile debitoare care au fost ținute să compenseze diferite daune față de terți își pot recupera – pe calea acțiunii de regres paguba astfel suferită în patrimoniu de la persoanele fizice vinovate de producerea prejudiciului. Această acțiune se poate îndrepta și împotriva posesorilor sau păzitorilor lucrurilor sau animalelor care prin acțiunea lor au adus prejudicii terțelor persoane, însă aceasta numai dacă se constatî vinovatăția.

Prin aceste asigurări victimele păgubite primesc despăgubirea sau suma asigurată respectivă de la societatea de asigurări, iar asiguratul, plătind prima de asigurare nu mai este urmărit în justiție de terța persoană păgubită pentru despăgubirile sau sumele asigurate.

O altă particularitate a asigurărilor de răspundere civilă auto este aceea că răspunderea societății de asigurări ia naștere numai pentru pagubele cauzate bunurilor aparținând terțelor persoane. Nu sunt cuprinse în aceste asigurări prejudiiciile produse bunurilor care aparțin asiguratului.

Riscul se realizează prin pretențiile ridicate de victimă față de asigurat, care prin conduita sa a cauzat un prejudiciu.

De mare importanță sunt împrejurările în care s-a produs accidentul, în ce măsura este vinovat asiguratul de producerea accidentului, deoarece în funcție de acestea se stabilesc obligațiile asiguratului fata de persoane accidentată sau pagubită și pe această bază se determină și se plătește de către organele societății de asigurări cuantumul despăgubirii.

Pretențiile formulate de către terțele persoane trebuie susținute cu documente doveditoare necesare evaluării daunelor.

După plata despăgubirilor, societatea de asigurări se subrogă în drepturile asiguratului contra persoanelor vinovate de producerea daunelor; această subrogare se face în limita sumelor plătite ca despăgubiri sau sume asigurate.

Subrogarea poate avea loc numai în cazurile în care accidentele s-au produs din culpa unei terțe persoane.

Societatea de asigurări compensează nu numai daunele ci și cheltuielile de judecată pe care asiguratul le-a facut în procesul civil.

Aceste asigurări au importanță deosebită, economică și socială prin faptul că victimele accidentelor primesc cu promtitudune și în întregime despăgubiri și sume asigurate de la societatea de asigurări ceea ce permite repararea prejudiciilor și, deci, reluarea și continuarea normală a activității economico – sociale scutind pe asigurați de plata diferitelor sume de bani.

Acestor asigurări li se acordă o importanță deosebită atât pe plan național cât și pe plan internațional datorită creșterii considerabile a numărului de autovehicole fapt ce determină o creștere a numărului de persoane care devin victimele unor asemenea accidente, precum și sporirea valorii totale a bunurilor avariate sau distruse prin astfel de accidente. Creșterea importanței economico – sociale a acestor asigurări este determinată și de intensificarea transporturilor de bunuri și de persoane pe căile rutiere, feroviare, navale și maritime.

Asigurarea de răspundere civilă auto prin efectul legii a fost reglementată în țara noastră în forma actuala prin legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, atat pe teritoriul Romaniei, cat si in afara teritoriului acesteia.

Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate dacă îndeplinesc una din următoarele condiții:

a) posedă documente internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României;

b) numărul de înmatriculare atestă existența asigurării potrivit convenției bilaterale încheiate între Biroul asigurărilor de autovehicule din România și Biroul asigurărilor de autovehicule din țara de origine.

Excepțiile de la aceste prevederi fac persoanele fizice și juridice pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de intreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.

Autovehiculele cu o capacitate cilindrica a motorului de 69 cm 3 inclusiv, apartinand persoanelor fizice si juridice, nu sunt cuprinse in aceasta asigurare.

Sumele asigurate pentru avarierea sau distrugerea de bunuri in unul si acelasi accident, despagubirea este de la 100.000 de lei pana la 40.000.000 de lei inclusiv.

Primele de asigurare se stabilesc diferentiat in functie de : felul autovehiculului si locul inmatricularii, respectiv in Romania sau in strainatate.

Acestea se platesc de la data inmatricularii autovehiculului sau la data eliberarii autorizatiei provizorii de circulatie, societatilor de asigurare, in perioada 1 ian. – 31 dec.

Asiguratii platesc primele de asigurare pana la sfarsitul lunii martie al fiecarui an, pentru anul in curs.

In caz de neachitare la timp a primelor de asigurare prevazute in tarif, detinatorul autovehiculului este neasigurat.

Pentru autovehiculele care se inmatriculeaza temporar (cele care urmeaza sa fie scoase definitiv din tara), primele de asigurare se calculeaza lunar si reprezinta 1/1o din prima de asigurare anuala prevazuta in tarif.

Persoanele care intra pe teritoriul Romaniei cu autovehicule inmatriculate in strainatate se considera asigurate, in conditiile prezentei legi, daca indeplinesc una din urmatoarele conditii:

a) poseda documentele internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei;

b) numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale incheiate intre Biroul asiguratorilor de autovehicule in Romania si Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine.

Fac exceptie de la dispozitiile prezentului articol persoanele fizice si juridice, pe timpul utilizarii autovehiculelor pentru cursele de intreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel e riscuri.

Autorizarea societãților care au dreptul sã încheie asigurarea obligatorie de răspundere civilã.

Pentru obținerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995, asiguratorii solicitanți trebuie sã

îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) sã dispună de un capital social vărsat de cel puțin 22 miliarde lei;

b) sã dispună de o rețea teritoriala formatã din cel puțin o unitate: sucursalã, agenție, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, în fiecare județ și în municipiul București, cu excepția județului Ilfov,

c) sã dispună la fiecare sucursalã sau agenție de personal propriu specializat în activitatea de constatare și de lichidare a daunelor auto, respectiv ingineri, subingineri, tehnicieni cu pregătire profesionalã de profil,

d) sã dispună de rezerve de daune suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin activitatea de asigurare desfășuratã în anii anteriori celui pentru care se solicitã autorizația respectivã,

e) dispun de o dotare cu tehnică de calcul și software adecvate și de personal care să permită ținerea unor evidențe detaliate privind documentele de asigurare și centralizarea informațiilor/datelor colectate de la unitățile teritoriale și, totodată, posedă capacitatea de a comunica în mod electronic aceste informații către baza unică de date, constituită conform art. II din Legea nr. 172/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 139/1995 privind asigurările și reasigurările în România

În cadrul activității desfășurate pentru contractarea asigurării obligatorii de răspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, cuantumul comisionului, precum și al altor facilitați financiare oferite asiguraților, agenților de intermediere ori agenților de asigurare, persoane fizice sau juridice, nu va putea fi mai mare de 10% din volumul primelor efectiv încasate pentru fiecare autovehicul, respectiv parc de autovehicule cuprins în asigurare.

Stabilirea primelor de asigurare.

Persoanele care au în proprietate autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România sunt obligate să încheie asigurarea obligatorie RCA (contractul de asigurare) pe durată nelimitată și să menținã valabilitatea acesteia prin

plata primelor de asigurare pe perioade de câte 6 sau 12 luni, în funcție de opțiunea asiguratului. Pentru persoanele fizice și juridice care au în proprietate mai mult de un autovehicul înmatriculat sau supus înmatriculării în România, se încheie un singur contract de asigurare obligatorie RCA.

Cu titlu de excepție de la aceste prevederi, asigurarea obligatorie RCA se încheie:

– pe perioada de valabilitate a autorizației provizorii de circulație, pentru autovehiculele care se înmatriculeazã provizoriu;

– pe perioada înmatriculării temporare, pentru autovehiculele ce urmează să fie scoase definitiv din țară.

Categoriile sociale care beneficiază de reduceri, sunt

-persoanele fizice pensionate, care beneficiazã de o reducere cu 20% a primelor de asigurare în baza talonului de pensie sau a deciziei de pensionare,

-persoanele cu deficiențe locomotorii, deținătoare de motocicluri și de autoturisme adaptate infirmității lor, inclusiv cele primite de acestea în folosință, probate cu documente justificative,- beneficiazã de o reducere cu 50% a primelor de asigurare.

Documentele de asigurare se vor emite pe perioada corespunzãtoare pentru care s-a plãtit prima de asigurare. Primele de asigurare aferente acestor documente de asigurare se calculeazã în conformitate cu tariful de prime stabilit de asigurãtorul RCA în anul calendaristic în care începe valabilitatea asigurãrii obligatorii RCA. Proprietarii de parcuri auto formate din cel puþin 10 autovehicule supuse înmatriculãrii pot negocia cu asigurãtorii RCA plata fracþionatã a primelor de asigurare.

Răspunderea asiguratorului începe, din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării înscrisã în document, pentru asiguratul care își îndeplinește obligațiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare. Următoarea condiție cumulativă necesară intrării în vigoare

a răspunderii asigurătorului este să treacă 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabilã la momentul plății, și, din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrãrii în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării autovehiculului, pentru autovehiculele ce urmeazã a fi înmatriculate sau reînmatriculate.

Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în documentul de asigurare sau, anterior acestei date, în momentul radierii din circulație a autovehiculului.

Prin excepție de la aceste mențiuni, pentru autovehiculele care sunt radiate din circulație în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fãrã modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

– noii proprietari sunt utilizatorii prevãzuți în documentele de asigurare,

– asigurătorul a încasat prima de asigurare aferentă perioadei de valabilitate.

Acordarea despăgubirilor.

În unul și același accident produs pe teritoriul României, indiferent de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubelor, asigurãtorul acordã despãgubiri, inclusiv pentru cheltuielile fãcute de asigurați în procesul civil, în limitele de despãgubire valabile la data accidentului. (2) Limitele de despãgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor. De la data aderãrii României la Uniunea Europeanã limitele de despãgubire vor fi cele prevãzute în directivele Uniunii Europene. Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despãgubire sunt cele prevãzute în anexa nr. 3. la Ordinul nr. 3.108/2004, astfel:

Pentru anul 2005, limitele maxime ale despãgubirilor ce pot fi acordate de asigurãtorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea accidentului, aplicabile asigurãrilor obligatorii RCA a cãror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005 sunt urmãtoarele: a) de la 1.000.000 lei pânã la maximum 3.000.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor pãgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei; b) pânã la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoanã, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor accidentate, în caz de vãtãmãri corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fãrã caracter patrimonial.

Pentru anul 2006, limitele maxime ale despãgubirilor ce pot fi acordate de asigurãtorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea accidentului, aplicabile asigurãrilor obligatorii RCA a cãror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt urmãtoarele: a) de la 1.000.000 lei pânã la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor pãgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei; b) pânã la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoanã, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor accidentate, în caz de vãtãmãri corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fãrã caracter patrimonial.

Dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de ofițerii și subofițerii de poliție, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr.136/1995, cu modificările si completările ulterioare, o constituie documentul (polița) de asigurare emis de asiguratorii RCA pentru autovehiculele înmatriculate in România sau documentele internaționale de asigurare de răspundere civilã auto, eliberate de societăți de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționatã în acestea sau documentul deasigurare emis de asigurătorii RCA din România, pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate.

În vederea identificării de câtre organele abilitate a autovehiculelor pentru care a fost încheiatã asigurarea obligatorie de răspundere civilã pentru pagube produse terților, prin accidente de autovehicule, asiguratorii vor elibera o vinietã de aceeași culoare cu tichetul de asigurare, care va fi aplicatã pe parbrizul autovehiculului.

Nivelul amenzilor stabilite la art. 63 si art. 64 din Legea nr. 136/1995 se actualizează după cum urmează: refuzul societãții comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se sancționează cu amendã de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei iar încãlcarea de către persoanele fizice și juridice a obligației de asigurare prevăzute la art.48 si art.56 din lege se sancționează cu amendã de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei.

Despăgubiri acordate de către asigurator

Persoanele fizice și cele juridice, care dețin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate sã le asigure pentru cazurile de răspundere civilã ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule.

Persoanele care intrã pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se considerã asigurate, în condițiile legii, dacã îndeplinesc una dintre următoarele condiții, respectiv posedă documentele internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României iar numărul de înmatriculare atestã existența asigurării potrivit convenției bilaterale încheiate între Biroul asiguratorilor de autovehicule din România și Biroul asiguratorilor de autovehicule din țara de origine.

Excepția o fac persoanele fizice și juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.

Asiguratorul acordã despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fațã de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Despăgubirile se acordã indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționãrii; despăgubirile se plătesc și pentru pagubele produse de existența sau funcționarea instalațiilor montate pe autovehicule, precum și pentru pagubele produse de remorci ori atașe.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sã le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecatã persoanelor păgubite prin vătămare corporalã sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

Despăgubirile se acordã în caz de vătămare corporalã sau deces, pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacã acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu destinatarul autovehiculului respectiv.

Despăgubirile se acordã pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacã acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținãtorul autovehiculului respectiv, precum și dacã nu aparțineau destinatarului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.

Despãgubirile se acordã și în cazul în cazul în care cel care conduce autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altã persoanã decât asiguratul; de asemenea, despăgubirile se plătesc și atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reședința sau sediul în România.

Se acordã despăgubiri în caz de vătămare corporalã sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, dacã autovehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacã autorul accidentului a rămas neidentificat.

În cazul în care, pentru același destinatar de autovehicul, la data producerii accidentului existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportã în pãrți egale de către toți asiguratorii.

Asiguratul are obligația de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alți asiguratori.

Stabilirea nivelului primei de asigurare , limita minimã și limita

maximã.

Nivelul maxim și cel minim al primelor de asigurare pentru asigurãrile obligatorii RCA sunt stabilite avându-se în vedere o primã de referințã la care se aplicã un procent de 10% în plus sau în minus pentru anul 2005 și un procent de 20% în plus și 10% în minus pentru anul 2006. Primele de referințã pentru asigurãrile obligatorii RCA sunt prevãzute în anexa de mai jos.

Asigurãtorii RCA vor stabili anual tarife de prime proprii, care sã se încadreze în nivelul maxim și cel minim al primelor de asigurare, calculate conform celor de mai sus. Tarifele de prime astfel calculate vor fi prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor de cãtre toți asigurãtorii, la data depunerii documentației de autorizare.

În cadrul activitãții de contractare a asigurãrii, prin alte persoane decât personalul propriu angajat cu carte de muncã al asigurãtorilor RCA, nivelul maxim al cheltuielilor de achiziție, respectiv comisioanele, nu va depãși 15%, diferențiat pentru agenții de asigurare și brokerii de asigurare, și se va aplica asupra primelor efectiv încasate.

Nerespectarea de cãtre asigurãtorii RCA a acestor condiții se sancționează cu retragerea imediatã a autorizației de a practica asigurarea obligatorie RCA, conform art. 8 coroborat cu art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificãrile și completãrile ulterioare.

Nivelul primelor de asigurare este diferențiat pe categorii de autovehicule și pe categorii de asigurați, în funcție de frecvența și intensitatea producerii unor accidente și urmările lor. Astfel într-o primã categorie sunt incluse autoturismele (inclusiv cele de teren), autosanitare, autorulote, iar la rândul lor acestea sunt grupate după capacitatea cilindricã a fiecăreia. În altã categorie sunt incluse autovehiculele pentru transport de persoane acestea grupate după capacitatea de a transporta persoane, respectiv numărul de locuri. Într-o altã categorie sunt și motocicletele cu sau fărã ataș, având puterea motorului ca factor de grupare. Autovehiculele care nu se regăsesc în categoriile menționate mai sus sunt grupate în funcție de masa totalã autorizatã (greutatea acestora).

Despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubitã și asigurãtor ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotarare judecatoreascã pronunțatã în România.

În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătoreascã, asigurații sunt obligați sã se apere în proces. Citarea în proces a asiguratorului este obligatorie.

Despăgubirile se plătesc de cãtre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.

Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.

Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercitã împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asiguratorului de răspundere civilã, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele deținute de persoane asigurate în străinătate se exercitã împotriva asiguratorului prin Biroul asigurãtorilor de autovehicule din România, dacã sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.48 .

Cazuri în care nu se acordă despăgubirile.

Asigurãtorii RCA nu acordã despãgubiri pentru:

1. cazurile în care proprietarul sau conducãtorul autovehiculului vinovat nu are rãspundere civilã, dacã accidentul a fost produs:

a) dintr-un caz de forțã majorã;

b) din culpa exclusivã a persoanei pãgubite;

c) din culpa exclusivã a unei terțe persoane;

2. pagubele produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacã au fost provocate de un autovehicul asigurat RCA ce se aflã în proprietate ori este utilizat de aceeași persoanã fizicã sau juridicã și este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altã persoanã pentru care rãspunde persoana fizicã sau persoana juridicã;

3. pagubele cauzate în situațiile în care proprietarul autovehiculului nu face dovada valabilitãții la data accidentului a asigurãrii obligatorii RCA sau asigurãtorul RCA nu are rãspundere;

4. pagubele situate sub limita minimã a despãgubirilor de asigurare prevãzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numãrul persoanelor pãgubite și de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul României;

5. partea din prejudiciu care depãșește limitele maxime ale despãgubirilor de asigurare stabilite potrivit art. 7, produs în unul și același accident, indiferent de numãrul persoanelor pãgubite și de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul României;

6. amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducãtorul autovehiculului asigurat, rãspunzãtor de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotãrârilor penale privind plata despãgubirilor;

7. cheltuielile fãcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat, rãspunzãtor de producerea pagubei, chiar dacã în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilã;

8. sumele pe care conducãtorul autovehiculului, rãspunzãtor de producerea pagubei, este obligat sã le plãteascã proprietarului sau utilizatorului cãruia i-a încredințat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;

9. pagubele produse bunurilor transportate, dacã între proprietarul, utilizatorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducãtorul auto rãspunzãtor și persoanele pãgubite a existat un raport contractual;

10. pagubele produse persoanelor sau bunurilor aflate în autovehiculul care a produs accidentul, dacã asigurãtorul RCA poate dovedi cã autovehiculul respectiv era furat;

11. pagubele produse la locul de muncã de dispozitivele sau de instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori ca instalații de lucru;

12. pagubele produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încãrcare și descãrcare, acestea constituind riscuri ale activitãții profesionale;

13. pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), care au determinat sau au agravat producerea pagubei;

14. pretențiile ca urmare a diminuãrii valorii bunurilor dupã reparație.

Fonduri de protecție

În vederea protejării victimelor accidentelor de circulație auto, soldate cu vãtãmãri corporale sau decese, în care autorul a rămas neidentificat și autovehiculul este neasigurat, se constituie Fondul de protecție a victimelor străzii administrat de cãtre Biroul asiguratorilor de autovehicule, care va stabili o cotã procentualã ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilã auto de cãtre societățile autorizate și va elabora norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finanțelor.

Refuzul societații comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie, la cererea asiguratului, constituie contravenție și se sancționează cu amendã de la 500.000 lei la 2.000.000 lei, putându-se lua și măsura suspendării activității, pe o perioadã de pânã la un an.

Încãlcarea de către persoanele fizice și juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 si art. 56 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, pânã la prezentarea documentului privind încheierea asigurării (art.64 din Legea 136/1995).

2.4. Condiții privind aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

Asiguratorii autorizați de autoritatea competentã din domeniul supravegherii activității de asigurare și reasigurare sã practice asigurarea obligatorie de răspundere civilã pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule se acordã, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, fațã de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Asigurãtorii acordã despăgubiri:

– indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în oricare alte locuri) atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționarii autovehiculului asigurat;

– pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, dar numai atâta timp cât acestea sunt montate pe autovehicul, precum și pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atașe, dar numai în timpul cât acestea sunt atașate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;

-dacã paguba a fost cauzatã: din culpa conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentalã a substanțelor sau produselor transportate.

În situația în care producerea accidentului sau mărirea pagubei este imputabilã și culpei celui păgubit, cel chemat sã răspundă va fi ținut numai pentru partea din paguba care este imputabilã. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultatã din acte.

În cazul în care din acte nu rezultã întinderea rãspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul parților implicate în accident.

Asigurãtorii nu acordã despăgubiri pentru:

– cazurile în care deținatarul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilã, dacã accidentul a fost produs dintr-un caz de forțã majorã, din culpa exclusivã a persoanei păgubite sau din culpa exclusivã a unei terțe persoane.

– pagubele cauzate bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacã au fost produse de un alt autovehicul aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altã persoanã pentru care răspunde persoana fizicã sau persoana juridicã asiguratã;

– pagubele cauzate în cazul în care destinatarul autovehiculului nu face dovada valabilității asigurării obligatorii de răspundere civilã pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule, la data accidentului;

– pagubele situate sub limita minimã a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

-partea din prejudiciu care depãșește limitele maxime ale despagubirilor de asigurare prevăzute in actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul și acelasi accident, indiferent de numãrul persoanelor pãgubite și de numãrul persoanelor rãspunzatoare de producerea pagubei.

– amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat destinatarul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;

– cheltuielile făcute în procesul penal de destinatarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacã în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilã.

– sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat sã le plătească detinatarului care i-a încredințat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul.

– pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacã între destinatarul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele păgubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncã etc., cu titlu oneros sau gratuit);

– pagubele produse la locul de muncã de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de lucru;

– pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale.

– pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), cu ocazia cãruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei.

– pretențiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparație;

Stabilirea despăgubirilor.

Stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite și asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliție, de unitățile de pompieri sau de celelalte autoritãți publice competente sã constate și sã cerceteze accidentele de autovehicule, precum și din înștiințarea asiguraților, respectiv a conducătorilor auto vinovați, rezultã răspunderea civilã a destinatarului sau conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubitã face dovada prejudiciului material suferit.

În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacã autoritățile publice nu au reținut elemente determinante cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probã.

La primirea despăgubirii pe baza convenției persoana păgubitã își ia un angajament scris, prin care se obligã sã restituie de îndatã despăgubirea primitã, în cazul în care actele încheiate de organele de poliție, de unitățile de pompieri sau de alte autoritãți competente sã cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.

La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca bazã de calcul pretențiile formulate de persoanele păgubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fãrã a depăși diferența dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului și valoarea rămasã și nici limita maximã a despăgubirilor de asigurare, prevăzutã în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului.

În cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor, cu excepția celor înmatriculate în străinătate și care aparțin persoanelor străine sau cetățenilor români cu reședința în străinătate.

Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei și nici diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasã.

Prin valoare rămasã se înțelege valoarea acelor pãrți din autovehicul neavariate, fãrã a se putea depăși 25% din valoarea stabilitã.

Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparațiilor pãrților componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de autovehicul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deșeuri stabilite la prețurile practicate de unitățile de achiziție.

La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a pãrților componente sau a pieselor care au fost avariate.

Prin pãrți componente sau piese care necesitã înlocuirea se înțelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilã din punct de vedere tehnic datoritã gradului de avariere a acestora ori cu toate cã repararea este posibilã, costul reparației, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente, depãșește valoarea de nou a pãrții componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente.

Se considerã cã a fost necesarã revopsirea integralã a autovehiculului atunci când pãrtile avariate din cauza accidentului reprezintă cel puțin 50% din suprafața totala exterioara a autovehiculului respectiv.

Prețurile pãrților componente, ale pieselor înlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unitățile de specialitate se înțelege persoanele juridice (cu excepția celor în regim de consignație) care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, pãrți componente, piese înlocuitoare și materiale pentru autovehicule și/sau executarea lucrărilor de întreținere și reparații la autovehicule.

În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesarã procurarea unor pãrți componente, piese sau materiale, cu plata în valutã, costul acestora este cel prevăzut în documentele justificative prezentate (inclusiv cheltuieli de transport și taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentã), transformat în lei la cursul de schimb valutar al Băncii Naționale a României în vigoare la data efectuării plații facturii de câtre păgubit, fãrã a se putea depăși 90 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri costul pãrților componente, al pieselor sau materialelor nu va depăși preturile de vânzare practicate de unitățile de specialitate din România dacã acestea sunt comercializate și în România.

Cheltuielile cu manopera, inclusiv de demontare și montare, sunt cele prevăzute în tarifele practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului.

Costul reparațiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire a pãrților componente și a pieselor avariate, se stabilește pe baza actelor unitãților de specialitate, dacã reparația se executa în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului.

În cazul în care reparațiile autovehiculului s-au efectuat în regie proprie sau se solicitã plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, costul acestora se stabilește pe baza evaluării asiguratorului și a documentelor justificative privind plațile efectiv făcute. În astfel de cazuri costul reparațiilor nu poate depăși însă, pentru pãrți componente, piese sau materiale, prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate, iar pentru cheltuielile de manoperă care nu se justificã cu acte.

Dacã pentru unele pãrți componente sau piese ale autovehiculului nu existã prețuri practicate de unitățile de specialitate, valoarea de nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate pentru pãrți componente sau piese ale unor autovehicule similare ori pe baza prețurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care prețurile din cataloage sunt exprimate în valutã, acestea se vor transforma în lei la cursul de schimb valutar al Băncii Naționale a României în vigoare la data efectuării plãții sumei cu titlu de despăgubire.

Dacã se prezintă acte justificative de la unitățile de specialitate pentru cheltuielile efectiv făcute într-un termen de 60 de zile de la data plãții despăgubirii, la cererea persoanei păgubite se va putea acorda diferența dintre sumele efectiv plătite și prețurile avute în vedere la calculul despăgubirii pe baza evaluării asigurãtorului (pentru fiecare element).

Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.

Modalitatea de stabilire a valorii de nou și a uzurii corespunzătoare prevăzute de prezentele norme se aplicã inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătoreascã.

Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înțelege, pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparținând persoanelor fizice (cu excepția cetățenilor români cu reședința în străinătate) și persoanelor juridice române, care se comercializează în România, prețurile practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului; pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate aparținând persoanelor fizice (cu excepția cetățenilor români cu reședința în străinătate) și persoanelor juridice române, care nu se comercializează în România, prețurile de vânzare practicate la data accidentului în țara în care s-a fabricat autovehiculul respectiv), transformate în lei la cursul de schimb valutar al Băncii Naționale a României în vigoare la data producerii accidentului; pentru autovehiculele de tipuri la care nu existã prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabricã, valorile stabilite prin asimilare cu prețurile de vânzare, practicate la data accidentului, ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producție internã sau externã.

Uzura autovehiculului avariat se stabilește în raport cu vechimea și starea de întreținere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se ține seama de costul reparațiilor curente sau capitale, inclusiv de înlocuire a pãrților componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabilește în baza documentelor justificative privind costul efectiv al reparațiilor sau al înlocuirilor respective.

Se acordã despăgubiri și pentru acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacã sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte precum și pentru acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului (justificate cu acte) la atelierul de reparații din România care poate face reparația și care este cel mai apropiat de locul accidentului sau panã la adresa menționatã în certificatul de înmatriculare a autovehiculului.

Avizarea si constatarea pagubelor.

Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule persoanele păgubite se vor adresa societãții de asigurare la care deținătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilã auto.

În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparținând mai multor persoane, în unul și același accident de autovehicul, depãsește la data producerii accidentului, limita maximã prevăzutã în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind și cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordã, în limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite, proporțional cu raportul dintre limita maximã și totalul cuantumului despăgubirilor.

În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vãtãmãrilor corporale sau a decesului mai multor persoane, în unul și același accident de autovehicul depãșește, la data producerii accidentului, limita maximã prevăzutã în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind și cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordã în limita acestei sume, proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoanã păgubitã, fãrã însã a se depăși la data producerii accidentului, pentru fiecare persoanã vătămatã limita pe persoanã, prevăzutã în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului.

Încuviințarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite și asiguratori se dã: de detinatarul autovehiculului rãspunzator de producerea pagubei sau de conducãtorul acestuia – în cazul în care despăgubirile nu urmează sã fie recuperate potrivit prevederilor art.58 din Legea nr. 136/1995- pe actele eliberate de autoritățile publice competente sã constate și sã cerceteze accidentele de autovehicule, pe înștiințarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator (aceastã încuviințare constituie și avizare de daunã pentru asigurãtorul de răspundere civilã) și de persoana pãgubitã (în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul acestora), pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurãtor în dublu exemplar.

În cazul persoanelor fizice încuviințarea poate fi datã de soția (soțul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei păgubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soți (spitalizare, deces, detenție, lipsã îndelungatã din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinți, surori sau frați ai asiguratului, respectiv ai persoanei păgubite ori ai soției (soțului) acestora.

Constatarea pagubelor se efectuează și în cazurile în care nu s-a primit încã înștiințarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însã persoanele păgubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele și împrejurările accidentului. Procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

Eventualele obiecții ale pãrților cu privire la pagubele constatate vor fi menționate în procesul-verbal sau într-o anexã la acesta. Modificările ulterioare în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura acelorași persoane care l-au semnat.

Dacã, cu ocazia demontării sau reparării bunului avariat, au rezultat și alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate inițial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor cu participarea acelorași persoane care au luat parte la constatarea inițialã.

Asigurãtorii pot acorda despăgubiri și în cazul în care persoana păgubitã a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurãtorii sã efectueze constatarea pagubei, dacã împrejurările și cauzele producerii evenimentului asigurat, precum și cuantumul pagubei rezultã din actele aflate la dosar. În asemenea situații stabilirea mărimii avariilor, precum și a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele autoritarilor publice competente, a documentelor justificative privind costul efectiv al reparațiilor efectuate, a declarațiilor scrise ale păgubitului și ale martorilor și a altor dovezi prezentate, colaborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparațiilor executate autovehiculului și, după caz, a pãrților componente sau pieselor avariate înlocuite, precum și cu investigațiile în legăturã cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Și în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

O data cu plata despăgubirii persoana păgubitã va menționa, în scris, cã a fost integral despăgubitã pentru pagubele suferite și cã nu mai are nici o pretenție de la asigurãtor în legătura cu paguba respectivã.

În situația efectuării plãții de câtre asigurãtor direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se considerã a fi integral despăgubitã dacã, în termen de 30 de zile de la data plãții nu a notificat asiguratorului eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.

În cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătoreascã asigurãtorul va acorda despăgubiri farã a mai fi necesarã încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești rãmase definitive și investite cu formula executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr.136/1995 și ale normelor aprobate prin Ordinul nr. 3108/2004.

În cazul obligării la prestații bănești periodice sumele stabilite se vor plãti pânã la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacității de muncã, ținându-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale și alte dovezi care stabilesc aceste situații, cu respectarea limitelor maxime de indemnizare prevăzute de reglementările în vigoare la data producerii prejudiciului.

În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vãtãmari corporale, stabilite prin hotărârea organului de jurisdicție competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiași accident se pot stabili despăgubiri pe baza convenției dintre pãrți pentru cheltuieli.

Convenția dintre asigurați, persoanele păgubite și asiguratori are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenției ,pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceastã cale, cu excepția situației în care ulterior plãții despãgubirii pentru vãtãmãri corporale starea persoanei pãgubite s-a agravat ori a intervenit decesul acestuia ca urmare a acestui accident.

CAPITOLUL III.

STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ LA SOCIETATEA DE ASIGURARE- REASIGURARE ASIROM S.A.

3.1. Prezentarea societății de asigurare-reasigurare S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM S.A.

Denumirea: ASIROM

Conducerea societății:

Iliuta Nicolae – Presedinte CA
Adriana Guta – Membru CA
Magdalena Luminita Calin – Membru CA
Ion Bratulescu – Director General
Steluta Racolta – Director Vanzari

Actionariatul societatii la data de 31.03.2004:

– InterAgro SA – 38,14%
– Broadhurst Investments Limited – 19,73%
– Astra Romana S.A. – 17,79%

– Postelnicu Tiberiu Bica – 11,54%
– A.V.A.S. – 6,38%
– S.M.K. – Marketing si Distributie S.R.L. – 2,41%
– Alti actionari – 4,01%

Adresa societatii: Bd. Carol I, Nr. 31-33, sector 2, Bucuresti

Telefon: 021/250.42.70; 021/250.42.71 Fax: 021/250.41.88
E-mail:[anonimizat]
Pagina web: www.asirom.com.ro

Capitalul social: 637.865.323.000 lei

Anul înfiintarii societatii: 1991

Principalele tipuri de asigurari practicate:

– asigurari facultative generale
– asigurari de viata
– asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule RCA

Activitatea de reasigurare:
Încheierea unor acorduri de reasigurare cu parteneri de prestigiu garanteaza atat dezvoltarea portofoliilor detinute de ASIROM, cat si stabilitatea si puterea financiara a Societatii.
ASIROM are incheiate contracte cu urmatorii reasiguratori:
1. Swiss Re, Germania (rating AA);
2. Munich Re, Germania (AA-);
3. GE Frankona, Germania (AA-);
4. New Re, Elvetia (rating AA-);
5. Hannover Re, Germania (rating AA-);
6. Partner Re, Elvetia (rating AA);
7. Mapfre, Spania (rating AA-);
8. Converium, Germania (A-);

9. XL Re, Franta (rating A+);
10. Gen Re, Austria (rating AAA);
11. Transatlantic, Franta (rating AA);
12. Gothaer, Germania (rating A-);
13. Lloyd's, Marea Britanie (rating A).

Conform agentiei Standard & Poor’s:
• Rating AAA = securitate financiara extrem de puternica
• Rating AA (+ sau -) = securitate financiara foarte puternica
• Rating A (+ sau -) = securitate financiara puternica

S.C. Asigurarea Românească S.A. – ASIROM a luat ființă la 1 ianuarie 1991, reprezentând, pentru piața românească de asigurări, piatra de temelie, punctul de referință al celorlalte societăți apărute ulterior. Astfel, de a lungul anilor ASIROM și-a asumat o remarcabilă misiune, aceea de formator al pieței asigurărilor din România.

Printr-o strategie de dezvoltare care a avut permanent în atenție clientul și nevoile sale, ASIROM s-a adaptat continuu tendințelor de dezvoltare a pieței românești a asigurărilor, reușind performanța de a ocupa, în cei peste 13 ani de existență, numai poziții de vârf în topul asigurătorilor români.

În anul 2003, ASIROM a înregistrat prime brute subscrise totalizând 132,2 milioane euro, menținându-și astfel pozitia de top în rândul societăților specializate. Lider incontestabil al pieței asigurărilor auto (RCA), ASIROM a vândut în anul 2003 aproximativ 1,7 milioane polițe de asigurare, volumul de prime încasate însumând circa 37 milioane euro.

Gradul de solvabilitate al societății a stat tot timpul sub semnul echilibrului, siguranței și al preocupării pentru soliditate financiară, situându-se la finele anului 2003 la 1,97 la asigurările generale și 2,09 la asigurările de viață.

În 2004, ASIROM a înregistrat 147 milioane euro prime brute subscrise. În această perioadă, valoarea despăgubirilor acordate asiguraților a fost de peste 89 milioane euro, societatea onorându-și prompt și integral obligațiile contractuale asumate. Este de remarcat să consemnăm faptul că, în perioada de referință, rezervele tehnice au sporit ,cifrându-se în prezent la 121 milioane euro.

ASIROM S.A. își găsește suportul în managementul performant – adecvat unei piețe concurențiale în plină dezvoltare -, în serviciile de înaltă calitate oferite, pregătirea profesională a personalului și, nu în ultimul rând, în oferta diversificată și complexă care cuprinde peste 80 forme de asigurare.

Noul director general alături de echipa managerială și-a propus să adapteze permanent, la cerințele pieței, gama de produse din portofoliu iar faptul că societatea a lansat până în prezent șapte noi produse – CREDIT PLUS (Asigurarea titularilor de credit/împrumut în valută); AROTRANS (Asigurarea facultativă a călătorilor pentru cazurile de accidente); Asigurarea pentru cazurile de incendiu și alte calamități a clădirilor, a altor construcții, precum și a conținutului acestora; Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru medici veterinari, tehnicieni și asistenți veterinari; Asigurarea clădirilor/apartamentelor, a bunurilor din acestea, precum și a răspunderii civile față de terți pentru pagube produse în clădiri/apartamente; Asigurarea facultativă a peștilor și Asigurarea de răspundere civilă a angajatorului față de proprii angajați – demonstrează că promisiunile sunt pe deplin onorate.

ASIROM este un partener de încredere, care dispune de o vastă rețea teritorială formată din sucursale, agenții și reprezentanțe în peste 200 de orașe din România, care și-a onorat și își va onora cu promptitudine obligațiile contractuale.

Printr-un complex program de reasigurare, ASIROM beneficiază de asistența unor societăți de renume din Germania, Elveția, Franța, Marea Britanie etc., garantând clienților săi un plus de protecție.

Interesul ASIROM față de piața de leasing, care a cunoscut o dezvoltare accentuată și în țara noastră, s-a materializat în acest an prin înființarea unei companii specializate, ASIROM Leasing, cu un capital social de 500 de milioane lei, al cărui obiect de activitate îl constituie leasingul financiar.

S.C. Asigurarea Românească – ASIROM S.A. a realizat și investiții prin care oferă atât clienților săi cât și celorlalți oaspeți posibilități de relaxare într-un ambient cu totul special și o calitate deosebită a serviciilor.

Structura teritorială a societății de asigurare și reasigurare

Pentru a răspunde prompt cerințelor pieței ASIROM dispune de o vastă rețea teritorială, ce include 48 sucursale, 85 reprezentanțe și 80 agenții. ASIROM are un număr de aproximativ 2.649 de angajați permanenți, la care se adaugă un număr impresionant de agenți de asigurări.

Sediul social al SC Asigurarea Românească – ASIROM S.A.: Bd. Carol I nr. 31-33, sector 2, București.

Sucursalele ASIROM in București :

1. Sucursala Ion Ghica Str. Ion Ghica nr.7, sector 3, tel. 021-312.87.45
2. Sucursala Avram Iancu B-dul. Dacia nr. 142, sector 2, tel. 021-211.36.50
3. Sucursala Teiul Doamnei Str. T. Doamnei nr.12, bl.9, sector 2, tel. 021-242.98.24
4. Sucursala 13 Septembrie Calea 13 Septembrie nr.63, sector 5, tel. 021-411.39.66; 021-411.44.49
5. Sucursala Olteniței Str.Împăratul Traian nr.32, sector 4, tel. 021-332.37.36
6. Sucursala Dorobanți Str. Bitoliei nr.25, ap.1, parter, sector 1, tel. 021-231.14.41
7. Sucursala Ion Mihalache Str. Ion Mihalache 92, bl.44A, sector 1, tel. 021-224.11.86
8. Sucursala Ilfov – Buftea, Str.Mihai Eminescu Nr.2, tel. 021-225.61.82

Sediul Social ASIROM: B-dul Carol I, nr 31-33, sector 2.

Locul pe piața româneascã de asigurări al societãții

ASIROM

Identificată de la început cu întreaga piață a asigurărilor, societatea Asirom a reușit să-și păstreze o cotă de piață de 50% până în 1996. După pierderea monopolului asupra asigurărilor de răspundere civilă auto și după privatizare situația s-a schimbat.

În 1997, compania mai detinea 47,89% din totalul pietei, pentru ca in anii urmatori cota sa coboare accelerat pana la sub 26% în 2000 și la 17% în 2003. Anul 2004 a fost și primul in care Asirom a fost oficial detronata de pe prima pozitie in clasamentul primelor totale subscrise si incasate, locul sau fiind luat de Allianz-Tiriac.
Noul lider a luat un avans considerabil, in special pe segmentul asigurarilor generale. Aici, Asirom a ajuns sa detina mai putin de o cincime dintr-o piata din care ii revenea mai mult de jumatate la mijlocul anilor ‘90. In cazul asigurarilor de viata, cota de piata a coborat sub 13%, fata de aproape trei sferturi in anii in care ING Nederlanden nu isi facuse inca aparitia.

Direectorul executiv de vânzări în cadrul Asirom, doamna Steluța Racolța, a anunțat o creștere cu 27,2% a primelor încasate în perioada decembrie 2004 – februarie 2005, față de perioada decembrie 2003 – februarie 2004, până la o valoare de 1.126,3 miliarde lei. La capitolul prime subscrise, în perioada menționată, societatea a înregistrat un avans de 25,3 puncte procentuale, valoarea acestora atingând 1.302,8 miliarde lei, a mai precizat directorul executiv al Asirom.

Numărul de polițe RCA încheiate pe perioada campaniei, atât la persoane fizice cât și la cele juridice, a fost de 833.397, cu 10,1% mai mult decât în 2004. Ponderea persoanelor fizice a fost de două treimi din totalul primelor, iar a persoanelor juridice de o treime. Pentru 2005, este prognozată o creștere de 4%, cu o atragerea mai mare a persoanelor fizice.

Prin creșterea volumului de prime încasate cu 27% și prime subscrise cu 25,3% Asirom a reușit să păstreze clienții din 2004, iar prin majorarea numărului de contracte cu 10,1% s-a reușit atragerea de noi clienți.

Daunele plătite de Asirom în 2004, pe 52.000 de dosare RCA, se ridică la aproximativ 950 de miliarde lei, rata daunei RCA pe anul trecut fiind de 57%.

Prezentăm în graficele de mai jos, date extrase din bilanțul societății și date publicității, pe anul 2004:

Campania promoțională Asirom – RCA 2005 s-a intitulat 'Cele mai mici prețuri, cea mai bună ofertă' și s-a desfășurat în perioada 21 decembrie 2004 – 31

ianuarie 2005. Premiile acestei promoții au constat într-un autoturism de teren Nissan Terrano și în tickete cadou Accor acordate persoanelor fizice care achită integral sau parțial prima de asigurare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto la Asirom.

3.2. Tipologia contractelor de rãspundere civilã a societãții de asigurare și reasigurare ASIROM S.A.

Societatea de asigurări și reasigurări ASIROM S.A are o gamã largã de produse de asigurare, reușind sã cuprindă toate necesitãțile „consumatorilor" de produse de asigurare civilã. O categorie de asigurări oferite de ASIROM este asigurarea de răspundere civilă care se adresează persoanelor fizice dar și agenților economici care doresc sã ofere protecție personalului lor în caz de accidente sau boli profesionale. Asigurarea de răspundere civilã este foarte complexã și în același timp deține cea mai mare pondere din portofoliul societãții. Cea mai importantã asigurare de răspundere civilã este asigurarea obligatorie de răspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pe teritoriul României care deține o pondere 39.70% din structura portofoliului și de asemenea existã și o asigurare suplimentarã de răspundere civilã pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, aceasta fiind o asigurare facultativã.

3.2.1. Răspunderea civilă obligatorie

Orice persoană fizică și juridică titulară a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul înmatriculat în România, pentru cazurile de răspundere civilă față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule produse numai pe teritoriului României.

Asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, denumită în continuare asigurare obligatorie RCA (răspundere civilă auto) este contractul de asigurare probat prin documentul de asigurare, prin care un asigurător autorizat, în baza unei prime plătite de asigurat, se obligă să despăgubească prejudiciile cauzate terților în perioada de valabilitate a documentului de asigurare ca urmare a producerii unui accident de autovehicul, în condițiile legii.

Asigurătorii RCA acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, astfel:

• în unul și același accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, ASIROM acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului;

• limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De la data aderării României la Uniunea Europeană limitele de despăgubire vor fi cele prevăzute în directivele Uniunii Europene. Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despăgubire sunt cele prevăzute în Capitolul II.

Asigurarea se încheie pentru o perioadă de 1 lună (în vederea înmatriculării), 6 luni sau 1 an. Asigurarea validează numai pe teritoriului României, în afara teritoriul țării validând asigurarea CARTE VERDE.

Noutatea față de anul 2004 este că asigurarea acoperă și pagubele produse din culpa conducătorului autovehiculului, inclusiv în cazurile în care conducătorul autovehiculului, la data accidentului:

– a condus autovehiculul fără consimțământul explicit sau implicit al asiguratului; – nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul sa conducă autovehiculul respectiv;

– nu a respectat obligațiile legale de ordin tehnic cu privire la starea și siguranța autovehiculului respectiv.

Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul

accidentelor produse în anul calendaristic 2005 sunt următoarele:

• de la 1.000.000 lei/100 lei noi până la maximum 3.000.000.000 lei/300.000 lei noi, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei/100 lei noi;

• până la 1.000.000.000 lei/100.000 lei noi pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei/500.000 lei noi, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele:

• de la 1.000.000 lei/100 lei noi până la maximum 4.000.000.000 lei/400.000 lei noi, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei/100 lei noi;

• până la 2.000.000.000 lei/200.000 lei noi pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei/100.000 lei noi, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Primele de asigurare se plătesc integral, anticipat, la încheierea poliței de asigurare pentru perioada dorită de asigurat și în funcție de situația în care se găsește autovehiculul (este înmatriculat, este nou, face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, etc).

În caz de vătămare corporală:

• diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii și a concediului medical;

• venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de către persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

• salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

• eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

• cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim brut pe economie;

• daune morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În caz de deces:

• cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

• cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

• veniturile nete nerealizate și eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

• daune morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Despăgubirile pentru clădiri, construcții sau alte bunuri se stabilesc pe baza prețurilor existente pe piață la data producerii riscului asigurat, în limitele maxime ale despăgubirilor stabilite prin prezentele condiții.

Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piața locală a animalului respectiv la data producerii accidentului.

Despăgubirile se plătesc rapid, în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubita a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune.

Persoana păgubită va specifica în cererea de despăgubire modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în cont bancar personal sau în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația.

Despăgubirile bănești sunt încasate de persoana prejudiciată petru avarierea sau distrugerea de bunuri aparținând acesteia precum și pentru vătămările corporale suferite.

În cazul decesului, despăgubirile vor fi încasate de moștenitorii legali ai persoanei prejudiciate

3.2.2. Răspundere civilă facultativă

Acest tip de asigurare poate fi încheiată cu orice persoană fizică și juridică care este proprietarul autovehiculului sau este împuternicit să conducă un autovehicul în afara teritoriului României și care se asigură pentru cazurile de răspundere civilă față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule produse numai în afara teritoriului României.

Asigurarea acoperă următoarele riscuri: cheltuielile generate de vătămări corporale, decesul, avarierea sau distrugerea de bunuri printr-un accident produs de autovehiculul asigurat, în conformitate cu legislația din țara în care s-a produs evenimentul asigurat;

cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la despăgubire, cheltuielile pentru onorariul de avocat, taxele judiciare, cheltuielile de expertiză.

Asigurarea nu se poate încheia pentru o perioadă mai mică de 15 zile. Pe perioada pentru care s-au plătit primele de asigurare, asigurarea validează inclusiv în cazul mai multor deplasări ale autovehiculului asigurat, în afara teritoriului României. Asigurarea validează numai în afara teritoriului României, pe teritoriul țării validând asigurarea de răspundere civilă obligatorie.

La această asigurare nu se stabilesc sume asigurate. În caz de pagube produse terților prin accidente de autovehicule, ASIROM acordă despăgubiri în strictă conformitate cu limitele și legislația din țara în care s-a produs evenimentul asigurat.

Primele de asigurare se plătesc în lei sau valută, integral, anticipat, la încheierea poliței de asigurare.

Protecție totală față de orice terț prejudiciat, prin acordarea de despăgubiri în cazul unor evenimente rutiere produse din vina asiguratului în afara teritoriului României.

Despăgubiri bănești pentru:

avarierea sau distrugerea de bunuri, în limita sumelor maxime acordate prin legislația țării în care s-a produs evenimentul, dar nu mai puțin decât limita minimă acordată prin legislația românească;

vătămările corporale produse terțelor persoane în urma accidentului produs de autovehiculului asigurat, în limita sumelor maxime acordate prin legislația țării în care s-a produs evenimentul, dar nu mai puțin decât limita minimă acordată prin legislația românească;

decesul terțelor persoane în urma accidentului produs de autovehiculului asigurat, în limita sumelor maxime acordate prin legislația țării în care s-a produs evenimentul, dar nu mai puțin decât limita minimă acordată prin legislația românească.

Despăgubirile bănești sunt încasate de persoana prejudiciată petru avarierea sau distrugerea de bunuri aparținând acesteia precum și pentru vătămările corporale suferite.

În cazul decesului, despăgubirile vor fi încasate de moștenitorii legali ai persoanei prejudiciate în conformitate cu legislația țării în care s-a produs evenimentul asigurat.

3.3. Studiu de caz: exemplificarea derulării procesului de constatare și efectuare a despăgubirilor in baza poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

La data de 24 decembrie 2004 s-a prezentat la sediul Sucursalei Ion Ghica din Str. Ion Ghica nr.7, sector 3, domnul Bejan Florin, care a solicitat încheierea unei polițe de asigurare pentru anul următor, pentru autoturismul Dacia Supernova, nr. îmatriculare B-72-BFL, cu motor având capacitatea de 3950 cmc.

Agentul constatator, doamna Marita Botusan, a verificat următoarele documente: talonul mașinii, cartea de identitate a mașinii, cartea de identitate a titularului, după care a efectuat și păstrat fotocopii.

În conformitate cu prevederile normelor CSA privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagube produse terților prinaccidente de autovehicule pentru anul 2005 publicate în Monitorul Oficial nr. 1214-partea I din 17.12.2004, suma de plată a fost de 1.512.000 lei, suma ce a fost achitată numerar, pe baza chitanței nr. 4999200 anexată în fotocopie.

De asemenea, a fost îmânat și contractul de asigurare nr. 4276527 , conținând principalele prevederi contractuale, conform normelor în vigoare. Anexa la contract o constituie polița nr. 2523425, anexată și ea în fotocopie.

Constatarea producerii evenimentelor asigurate

1. In cadrul societatii de asigurare – reasigurare ASIROM S.A., constatarea producerii evenimentelor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor se fac in baza :

a) Normelor tehnice;

b) conditiilor, contractelor sau politelor de asigurare specifice fiecarei forme de asigurare.

2. Unitatea teritoriala efectueaza constatarea producerii evenimentelor asigurate si evaluarea pagubelor la asigurarile incheiate de aceasta, precum si la riscurile asigurate de alta unitate teritoriala a societatii, in situatiile in care evenimentul asigurat s-a produs in raza de activitate.

3. Sucursalele ASIROM, precum si agentiile Bucuresti sunt abilitate sa efectueze plati de despagubiri in limita plafonului valoric comunicat acestora de directia generala a societatii.

Platile se aproba de directorii sucursalelor si agentiilor mentionate mai sus, pe baza referatului de plata intocmit de lichidatorul de dauna, purtand viza de control financiar preventiv data de economistul desemnat in acest scop, precum si avizul consilierului juridic.

Dosarele de dauna intocmite de unitatile teritoriale subordonate sucursalelor se transmit acestora in vederea aprobarii platii, impreuna cu referatul de plata intocmit de lichidatorul de dauna, pe care se mentioneaza sub semnatura, propunerea conducatorului unitatii teritoriale.

4. In cazul despagubirilor care depasesc plafonul valoric comunicat de directia generala, acestea se aproba de directorul directiei tehnice de resort din Administratia centrala, pe baza dosarului de dauna, insotit de referatul de plata, purtand semnaturile persoanelor autorizate din cadrul sucursalei, inclusiv al directorului acestuia.

Dupa aprobarea despagubirii, dosarul de dauna impreuna cu referatul de plata, se inapoiaza sucursalei.

5. In indeplinirea obligatiilor privind constatarea producerii evenimentelor asigurate, stabilirea pagubelor si evaluarea despagubirilor, unitatile teritoriale au urmatoarele atributii :

– organizeaza si efectueaza constatarea producerii evenimentelor asigurate, verificarea constatarilor efectuate de alte organe si evaluarea pagubelor;

– înregistrază inștiințările făcute de asigurați sau de pagubiți, cu privire la producerea evenimentelor asigurate și întocmesc dosarele de daune.

– verifică realitatea producerii evenimentelor asigurate si sinceritatea actelor întocmite :

– rezolvă operativ cazurile de pagube avizate, prezentand administratiei centrale propuneri pentru plata despagubirilor;

– controlează periodic situația daunelor nerezolvate, luând sau propunând măsuri pentru soluționarea acestora;

– verifică pentru bunurile cuprinse în asigurare, respectarea de către asigurați a regulilor de prevenire a incendiilor, precum și a altor masuri de protectie, in conditiile prevazute de reglementarile in vigoare;

– tine evidenta cazurilor de pagube avizate la asigurarile incheiate, a platilor de daune efectuate si a rezervelor de daune constituite;

– solicita organelor de politie, organelor de urmarire penala, uniotatilor de pompieri, altor organe care constata si cerceteaza producerea unor evenimente asigurate, documente si date cu privire la cauzele si imprejurarile producerii evenimentelor asigurate si la pagubele produse, in vederea staqbilirii propunerilor pentru plata despagubirilor;

– solicita organelor de meteorologie si hidrologie confirmarea, sau infirmarea unor evenimente naturale cauzatoare de pagube;

– propune administratiei centrale, in cazurile necesare, utilizarea unor colaboratori externi, in vederea efectuarii lucrarilor de constatare si evaluarea a unor pagube care prezinta probleme tehnice deosebite;

– executa orice alte lucrari dispuse de Administratia centrala.

6. Instiintarea cu privire la producerea evenimentului asigurat sau cererea de despagubire, se poate primi de la :

* asigurat sau pagubit ( Model Anexa 1);

* reprezentantul sau imputernicitul acestuia;

* beneficiarul asigurarii;

reprezentanti imputerniciti de societate (comisari de avarie, corespondenti, etc.).

La primirea instiintarii cu privire la producerea evenimentului asigurat, sau a cererii de despagubire, se procedeaza astfel :

a) pe baza datelor privitoare la marimea pagubei, in registrul privind evidentele daunelor avizate si platite, se trec valorile estimate ale daunelor, iar dupa efectuarea platii acestora, sumele efectiv platite;

b) se verifica daca asigurarea era in vigoare la data producerii evenimentului asigurat, resopectiv daca prima de asigurare pentru perioada in care a avut loc evenimentul, a fost platita de asigurati, daca solicitatea despagubirii s-a facut in termenul legal de prescriptie care in conformitate cu prevederile art.3, alin. 2 din Decretul nr.167/1958, republicat, este de doi ani de la data producerii daunei, si daca înștiințarea si cererea de despagubire cuprind datele necesare, respectiv daca la cererea de despagubire sunt atasate toate actele si documentele prevazute in conditiile de asigurare;

c) in functie de rezultatul verificarii, se cer asiguratului date sau acte suplimentare pentru completarea dosarului de dauna, si daca este cazul i se fac recomandari cu privire la masurile ce trebuie luate pentru limitarea extinderii pagubei sau micsorarea acesteia;

d) daca se primesc documente scrise intr-o alta limba decat una de circulatie internationala, se cere asiguratului traducerea acestora intr-o limba de circulatie internationala sau in limba romana, ori se iau masuri in acest sens;

e) pe baza examinarilor efectuate, se intocmeste referatul pentru regularizarea daunei prin care se fac propuneri pentru plata despagubirii;

f) dupa efectuarea platii despagubirilor pe baza aprobarii mentionate la art.3 sau 4, dupa caz se fac mentiunile necesare in registrul de evidenta a daunelor avizate si platite, iar dosarele se pastreaza in arhiova unitatii teritoriale timp de 10 ani de la incheierea cazului.

7. Producerea evenimentelor asigurate si marimea pagubelor se pot proba prin : acte intocmite de organele in drept, procese- verbale de constatare intocmite de salariatii societatii ASIROM S.A., impreuna cu asiguratul, rapoarte de constatare ale salariatilor ASIROM S.A. sau ale altor imputerniciti ai acesteia, ori rapoarte intocmite de experti sau specialisti angajati in acest scop.

8. In cazul unor pagube inclusiv a celor de raspundere civila, la care stabilirea realitatii, cauzelor si a cuantumului acestora, prezinta dificultati deosebite, constatarea si evaluarea pagubelor se pot face prin experti sau prin specialisti, altii decat reprezentati ai ASIROM S.A.. Angajarea si retribuirea acestora se fac in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.

9. În cazul evenimentelor asigurate produse in tara, ori in cazul bunurilor importate, daca nu este stabilit altfel prin conditiile de asigurare, constatarea pagubelor sau cercetarea cauzelor acestora si stabilirea masurilor ce trebuie luate pentru limitarea extinderii pagubelor, salvarea bunurilor si a persoanelor si micsorarea pagubelor, se fac de catre salariati ai societatii ASIROM S.A., dupa caz, separat sau impreuna cu reprezentanti ai asiguratului, ori in cadrul comisiilor tehnice de expertiza sau alte comisii similare.

10. Înainte de a se deplasa la locul producerii evenimentului asigurat, salariatul societatii ASIROM S.A. trebuie sa examineze cererea de asigurare a asiguratului, copia contractului, politei, avizului sau certificatului de asigurare, raportul privind inspectia de risc, decontul de prime, instiintarea si actele primirte de la asigurat si sa se documenteze asupra problemelor in legatura cu rezolvarea cazului respectiv, inclusiv daca primele de asigurare au fost platite de asigurati potrivit prevederilor documentelor de asigurare.

11. Actele de constatare se intocmesc cu participarea asiguratului sau reprezentantului acestuia, dupa caz, a beneficiarului asigurarii, si se semneaza de catre toate persoanele care iau parte la intocmirea lor, completandu-se obligatoriu toate rubricile inscrise in acesta.

Eventualele modificari in cuprinsul actelor de constatare trebuie certificate sub semnatura acelorasi persoane care le-au semnat.

Persoanele care participa la lucrarile de constatare si intocmire a actelor raspund conform legii pentru completarea de date false sau nereale, inclusiv pentru solutiile tehnice care nu sunt in concordanta cu prevederile exprese in conditiile de asigurare.

12. Conducatorii unitatilor teritoriale au obligatia de a lua masuri pentru solutionarea cu operativitate a dosarelor de dauna in scopul evitarii reclamatiilor si consolidarii credibilității și prestigiului societății.

În acest scop lichidatorul de dauna actioneaza pentru obtinerea intr-un termen cat mai scurt a tuturor documentelor necesare intocmirii dosarului de dauna; viza de control financiar preventiv avizul juridic si aprobarea platii se realizeaza intr-o perioada de maximum 3 zile lucratoare de la intocmirea dosarului de catre lichidatorul de dauna.

13. In situatia in care o paguba a fost produsa ca urmare a actiunii simultane sau succesive a mai multor cauze, fara sa se poata stabili ca paguba a fost proodusă sau că nu putea să fie produsă numai de una din acestea, paguba se va considera ca fiind produsă în egală masură de fiecare din aceste cauze.

Despăgubirile stabilite în sarcina societății nu pot depăși sumele asigurate, mai puțin fransizele (acolo unde asemenea fransize sunt prevazute prin conditiile și polița de asigurare).

Evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor

Dosarele de dauna se intocmesc de catre unitatea teritoriala la care s-a facut avizarea daunei. Unitatea teritoriala care gestioneaza dosarul de dauna, solicita confirmarea existentei asigurarii la unitatea teritoriala care a emis tichetul de asigurare.

In cazul in care asiguratul nu a instiintat asiguratorul despre eveniment, unitatea teritoriala in cauza este obligata sa solicite acceptul asiguratului fie direct acestuia, fie prin unitatea teritoriala care a emis tichetul de asigurare.

Constatarea pagubelor la autovehicule se face de catre lichidatorul de dauna, al unitatii teritoriale in prezenta pagubitului fie la unitatea de reparatii auto cu care s-a incheiat conventia de colaborare fie la locul stabilit impreuna cu pagubitul in cazul unor daune minore.

In cazul in care apar diferente intre sumele solicitate de pagubiti si cele cuvenite potrivit Normelor tehnice ale Ministerului Finantelor, cu privire la asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, unitatile teritoriale au obligatia sa explice pagubitilor in scris motivele care determina astfel de diferente.

In vederea stabilirii unor cooperari, cu unitatile de reparatii auto in scopul solutionarii cauzelor de dauna de raspundere civila auto, este indicat sa se incheie conventii de colaborare.

La deschiderea dosarului de daune, lichidatorul de dauna mai verifica :

– dovada incheierii asigurarii de raspundere civila auto la societatea de asigurare-reasigurare (fotocopia tichetului de asigurare);

– documentul politiei sau altor organe abilitate ale politiei pentru cazurile in care accidentul face obiectul unui proces penal, insotit de autorizatia de reparatie cand este cazul. Aceste acte se prezinta in original;

– acordul pentru stabilirea despagubirilor pe baza conventiei, dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator, care se da pe procesul verbal al politiei, pe procesul verbal de constatare tehnica sau pe instiintare;

– proces verbal de constatare tehnica;

– fotografii;

– documentele care fac dovada platilor efectuate, inclusiv dovezile de reparatie;

– schita accidentului;

– declaratia pagubitului ca nu a mai primit despagubiri pentru accidentul in cauza de la societatea de asigurare respectiva sau de la alt asigurator;

– cerere de despagubire din partea pagubitului, in care se mentioneaza suma solicitata;

– referatul de plata;

– copie dupa certificatul de inmatriculare sau cartea de identitate a autovehiculului persoanei pagubite.

La deschiderea dosarului de dauna, lichidatorul de dauna mai verifica :

– daca autovehiculul prezentat la constatare coincide cu autovehiculul mentionat in procesul verbal al politiei (se verifica datele din cartea de identitate, certificatul de inmatriculare si se confrunta cu cele ale autovehiculului prezentat la constatare : numar de inmatriculare, marca, tip, culoare,serie sasiu);

– dimanica accidentului;

– pe cat posibil locul accidentului;

– actul de identitate al celui care se prezinta la constatare, pentru a se verifica daca persoana care a semnat incuvintarea este pagubitul;

Incadrarea despagubirii pretinse in limitele minime si maxime prevazute de reglementarea guvernamentala a anului in care s-a produs evenimentu.

Dosarul de daune auto privind raspunderea civila auto, la societatea de asigurare-reasigurare ASIROM S.A., se deschide cu procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule.

Procesul verbal de constatare al pagubelor cuprinde: date despre asigurat, pagubit, descrierea evenimentului asigurat precum si datele de identificare ale autovehiculului vinovat, felul asigurarii, autovehiculul avariat, numar catalog, pagina, pozitie, valoarea de nou, uzura, cursul valutar la data accidentului si valoarea reala la data accidentului, precum si raspunzatorul pentru producerea accidentului.

Procesul verbal de constatare al daunelor cuprinde :

1. Procesul verbal de constatare a contraventiei al politiei prezentat in Anexa nr. 2 care prezinta faptele savarsite de catre asigurat, pentru avarii auto produse tertului.

Procesul verbal a fost intocmit de politie si prezinta descriera evenimetului.

In procesul verbal al politiei se inscrie si acordul asiguratului, acolo unde este cazul, pentru ca despagubirea datorata persoanbei pagubite sa se stabileasca pe baza intelegerii intre parti cu acordul S.C. AIROM S.A.

Aceasta incuvintare, tine loc si de instiintare la S.C. ASIROM S.A . de catre asigurat despre producerea accidentului.

2. Autorizatia de reparatie si tichetul (pentru asigurarea obligatorie de RCA) prezentate in Anexa nr. 3, autorizatia de reparatie fiind intocmita de politie si este retinuta de atelierul unde se executa reparatia.

3. Anexa nr. 4 cuprinde talonul auto si permisul conducatorului auto.

4. Confirmarea incheierii contractului de asigurare obligatorie RCA intre ASIROM S.A. si pagubit.

5. Fotografii ale autovehiculului avariat.

6. Factura fiscala emisa de catre S.C. Reparatii Auto S.R.L. catre asigurat reprezentand reparatia efectuata.

12. Descrierea si masurarea avariilor facuta de agentul constatator autorizat al ASIROM.

Prin cererea de despagubire, pagubitul declara ca nu mai are nici o pretentie in legatura cu paguba respectiva de la asigurator, iar in cazul in care autoritatile competente sa cerceteze evenimentele asigurate constata anularea despagubirii, acesta se obliga sa restituie despagubirea primita.

Dosarul de daune auto RCA se incheie cu confirmarea asigurarii prin care se confirma si plata integrala a primei de asigurare.

Limitele maxime de despagubire prin RCA sunt de:

1. Daca dauna este produsa în cursul anului 2006 si este acoperita printr-o polita RCA valabila la data producerii accidentului:

de la 1.000.000 lei vechi pâna la maximum 4.000.000.000 lei vechi, indiferent de numarul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei vechi;

pâna la 2.000.000.000 lei vechi pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei vechi, indiferent de numarul persoanelor accidentate, în caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial.

2. Cu începere de la 1 ianuarie 2007, limitele de raspundere se aliniaza la cele prevazute în legislatia Uniunii Europene, neputând fi mai mici de:

echivalentul a 100.000 euro pentru daune materiale;

echivalentul a 350.000 euro/persoana pentru vatamari corporale.

Tarifele valabile pentru 2007, publicate la acest moment, au fost stabilite de catre societatile de asigurare având în vedere limite maxime de despagubire la nivelul celor precizate imediat mai sus, respectiv de echivalentul a 100.000 euro pentru daune materiale si echivalentul a 350.000 euro/persoana în caz de vatamari corporale.

Societatile de asigurare îsi pot stabili propriile limite de raspundere dupa 2007, peste aceste niveluri, situatie în care protectia tertului pagubit va creste, dar posibil si ca tarifele de prime sa fie diferite.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Societățile de asigurare mai importante duc o politică de dezvoltare continua a produselor oferite. Polițele de asigurare de pe piața românească oferă în general protecție separată pentru diferite riscuri, cu alte cuvinte, pentru răspunderea civilă auto se încheie o poliță, pentru asigurarea auto CASCO o altă poliță, pentru asigurarea împotriva accidentelor la fel și așa mai departe. Însã S.C. ASIROM S.A. nu se limitează la o tacticã specificã pieței și astfel urmează exemplul piețelor de asigurări intemationale, ca în Statele Unite de exemplu, unde se oferă polițe complexe care acoperă majoritatea riscurilor ce pot amenința un asigurat. Avantajul acestora constã în faptul că se diminuează considerabil costurile de subscriere, și putând observa expunerea la risc a asiguratului din mai multe perspective, societatea de asigurări poate determina mai bine primele de asigurare pe care acesta ar trebui să le plătească. Toate aceste aspecte conduc în general la reducerea primelor de asigurare. Pe de altă parte, asigurații apreciază atât primele reduse, cât și faptul că li se oferă servicii complete, nefiind obligați să piardă timpul căutând protecție pentru diferite riscuri. În ceea ce privește sectorul asigurărilor auto din România, se poate spune că reprezintă una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale asigurării, în sensul că o foarte mare parte a populației a contractat astfel de polițe . Acest lucru se datorează în primul rând faptului că asigurarea auto de răspundere civilă este obligatorie. Specificitatea pieței românești este reprezentată de sumele mari de bani ce se cheltuiesc pentru publicitatea vizând asigurările obligatorii auto. În general, pentru asigurările obligatorii, costurile de subscriere sunt relativ mici, presupunându-se că populația este oarecum forțatã sã le încheie, drept care nu mai trebuie atrasã.

În țara noastră însă, neputându-se activa potențialul pieței altor tipuri de asigurări, se marșează foarte tare pe asigurările de răspundere civilă auto, societățile de asigurări întrecându-se în a oferi diferite premii celor care încheie astfel de asigurări prin intermediul lor.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a elaborat normele care stabilesc condițiile privind asigurarea de răspundere civilã auto obligatorie(3108/2004), iar în ceea ce privește nivelul primelor ele vor fi indexate cu un procentaj ce ține seama de rata inflației și rata daunei.

Astfel o imbunãtãțire a sistemului de despăgubire privind asigurările obligatorii de răspundere civilã auto va fi aceea cã societățile vor fi obligate sã achite cheltuielile de reparație în termen de maximum 30 de zile de la închiderea dosarului de daunã. Asigurarea obligatorie este menitã sã protejeze victimele unui accident de circulație, în așa fel încât, dacã un șofer lovește o alta mașinã, o persoanã sau un bun, asigurarea de răspundere va despăgubi daunele produse de respectivul șofer. Finalizarea unui dosar de daunã durează în cel mai fericit caz o saptamanã dar se poate prelungii panã la patru luni. După noile norme, timpul maxim în care păgubitul își va primi banii înapoi este de patru luni.

Deși aduc un volum considerabil de prime, societățile de asigurări din domeniul auto, fie că este vorba despre asigurări facultative sau obligatorii, au în general numeroase probleme, rata daunelor la acest tip de polițe fiind foarte mare, datorită în special puternicelor tendințe de fraudă din partea asiguraților.

În ceea ce privește S.C. ASIROM S.A., se poate spune ca se numără printre cele mai importante societăți de asigurări de pe piața românească în domeniul asigurărilor auto. Trebuie menționat, de asemenea,și faptul că oferta sa constă într-o gamă vastă și variată de produse, adaptate cerințelor și gradului de înțelegere al asiguraților.

O pondere importantă în portofoliul său o ocupă asigurările auto fie ele facultative sau obligatorii. S.C. ASIROM S.A. acordă o atenție deosebită dezvoltării tuturor ramurilor profitabile de asigurări.

Referitor la derularea efectivă a unui contract de asigurare, se poate spune că aceasta cunoaște o mare diversitate de variante, deseori, polițe de același tip, încheiate pentru aceleași riscuri și pentru aceleași prime, evoluând diferit, datorită distribuției, în general, aleatorii a riscurilor care afectează persoanele asigurate.

Trebuie subliniată, de asemenea, "dinamica" înregistrată de contractele de asigurare, în sensul că, încercând să se adapteze cât mai bine cerințelor și capacității financiare, și de înțelegere, a clienților și evitând totodată să se expună unor riscuri prea mari care ar afecta atât siguranța lor cât și pe cea a clienților, societățile de asigurare sunt neobosite în a lansa noi produse de asigurare și în a aduce modificări celor existente.

Din acest motiv, asigurații ar trebui să se preocupe să fie la curent, cel puțin cu modificările intervenite în asigurările pe care obișnuiesc să le practice, pentru a putea beneficia pe deplin de avantajele produselor oferite de companiile de asigurări.

Odatã cu aderarea României la structurile Comunitãții Europene vor fii introduse reguli noi pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto,reasigurări tot mai scumpe și va veni momentul când concurenței interne i se va alătura cea a companiilor străine de profil.

Creșterea pieței mărește miza concurenței între asigurători. Aceștia vor avea a se teme în viitor nu numai de competitorii interni, ci și de companiile strãine la care românii vor avea dreptul să încheie polițe de asigurare. O consecință bună va fi însã creșterea calității serviciilor.

O altă cerință a demersurilor de integrare va face asigurãrile obligatorii de răspundere civilã auto (RCA) să funcționeze după un sistem nou. Celebrele „campanii RCA", în care societățile aruncã la fiecare sfârșit de ani premii de miliarde pentru a atrage asigurații, vor deveni istorie, asigurarea urmãnd sã se facã pe baze contractuale, în orice perioadã a anului. Schimbarea ar putea crea probleme societăților cu o pondere mare a polițelor RCA în portofoliul total. Până acum, acestea raportau un grad de solvabilitate la 31 decembrie, în care contau și sumele încasate în avans în timpul campaniei RCA din decembrie. Societățile puteau prezenta astfel o situație bună a lichiditãților existente în bănci, fărã a fi luate însă, în considerare și obligațiile rezultate din încasările la RCA (polițele au valabilitate din anul următor). „Cosmetizarea" solvabilității la finele anului nu va mai fi posibilã după ce asigurarea se va încheia pe baze contractuale.

Tot în cazul polițelor RCA, o încercare pentru asigurători va fi pregătirea sistemelor informatice și pentru introducerea sistemului bonus-malus. Acesta va elimina prima fixă plãtită până acum de proprietarii autovehiculelor (diferențiatã doar după capacitatea cilindricã a motorului). În locul ei, „prețul" asigurãrii va crește sau va scãdea în funcție de „cazierul rutier" al șoferului.

A N E X A

BIBLIOGRAFIE

Arnaud, Didier, The Language of Insurance, Ed. Ars Longa, lași, 1997

Berr, Claude-J.; Groutel, Hubert, Droit des assurances, Editions Dalloz, Paris, 1993

Bistriceanu, Gh.D.; Bercea, Florian; Macovei, E.I, Dicționar de asigurări, Ed. Științifică, București, 1991

Chance, Clifford, Insurance in the EEC, Lloyd's of London Press Ltd, London, 1990

Ciurel, Violeta, Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Ed. All Beck, 2000

Constantinescu, Dan Anghel, Dobrin, M., Contractul de asigurare, Colecția Națională, București, 2000

Constantinescu, Dan Anghel, Conjunctura pieței mondiale a asigurărilor – 2000, Ed. Semne '94, București, 2001

*** Documentele de bază ale Comunității și Uniunii Europene – Tratatul instituind Comunitatea Europeană, Ed. Polirom, lași, 1999

Hodgin, Ray, Insurance Law, Cavendish Publishing Limited, London, 1998

Miron, D.; Drăgan G.; Ilie, F., Economia integrării europene, Ed. ASE, București, 2002

Văcărel, Iulian; Bercea, Florian, Asigurări și Reasigurări, Ed. Expert, București, 1999

Asigurări 2001, Supliment al revistei Piața Financiară, aprilie 2001

Asigurări 2001, Supliment al revistei Piața Financiară, august 2001

Asigurări 2002, Supliment al revistei Piața Financiară, martie 2002

European Insurance in Figures 2001, Comité Européen des Assurances 2001

European Insurance in Figures 2003, Comité Européen des Assurances 2003

Raportul Anual al CEA 2002/2003

The CEA Newsletter for Insurance Executives, April 2002

Piața Financiară, Colecția 2003-2004

Primm, Colecția 2001-2004

Raportul pentru 2001 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

Raportul pentru 2002 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

Raportul pentru 2003 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

Swiss Re Economic Research & Consulting, Wefa, National Supervisory Authority Yearbook . Swiss Re, Sigma, nr.1/2001

Tribuna Economică, Colecția 2003-2004

Ziarul financiar, Colecția 2003-2004

Hotărârea de Guvern nr. 574 din 1991 privind atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare

Hotărârea de Guvern nr. 789/1993 pentru amendarea și îmbunătățirea HG 574/1991.

Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților de asigurare-reasigurare, apărută la 16 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 151 din 19 iulie 1991

Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor aprobata la 3.04.2000 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 148 din 10.04.2000.

Norma nr. 1/2001 privind cuantumul și termenul de plata a taxei de funcționare datorate de asigurătorii și brokerii de asigurare publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 304 din 18 iulie 2001, pusă în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2001 publicat în același Monitor Oficial.

Norma nr. 2/2001 privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea asigurătorilor publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 501 din 24 august 2001, pusă în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2001 publicat în același Monitor Oficial.

Norma nr. 3/2001 privind clasele de asigurare care pot fi practicate de societățile de asigurare publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 501 din 24 august 2001, pusă în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2001 publicat în același Monitor Oficial;

Norma nr. 4/2001 privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare publicată în Monitorul Oficial al României nr. 556 din 6 septembrie 2001, pusă în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 4/2001 publicat în același Monitor Oficial.

Abrogata – Norma nr. 5/2001 privind metodologia de calcul și evidenta a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale, republicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 679 din 26 octombrie 2001 pusă în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 7/2001 publicat în același Monitor Oficial .

Abrogata – Norma nr. 6/2001 privind categoriile de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului care practica asigurări generale publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 666 din 23 Octombrie 2001, pusă în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Comisiei nr. 6/2001 publicat în același Monitor Oficial.

Ordinul Președintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 765 din 30 Noiembrie 2001.

Ordinul nr. 10 din 27 Decembrie 2001, emis de Președintele Comisiei de Supravegherea Asigurărilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minima a marjei de solvabilitate a asigurătorilor care practica asigurări generale și metodologia de calculal acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 Ianuarie 2002.

Ordinul nr. 11 din 27 Decembrie 2001, emis de Președintele Comisiei de Supravegherea Asigurărilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minima a marjei de solvabilitate a asigurărilor care practica asigurări de viata și metodologia de calcul al acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 43 din 22 Ianuarie 2002.

Ordinul nr. 12 din 27 Decembrie 2001, emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind insolvabilitatea asigurătorului și administratorul special, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 43 din 22 Ianuarie 2002.

Ordinul nr. 13 din 27 Decembrie 2001, emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind forma și conținutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurările de viata, precum și informațiile, documentele și certificările necesare pentru înlocuirea acestor rapoarte publicat în Monitorul oficial al României, Partea I nr. 43 din 22 Ianuarie 2002

Ordinul nr. 14 din 27 Decembrie 2001, emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind transferul de portofoliu, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 43 din 22 Ianuarie /2002.

Ordinul nr. 15 din 27 Decembrie 2001, emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pentru punerea în aplicare a Normelor privind regimul confidențialității informațiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 Ianuarie 2002.

Ordinul nr. 16 din 27 Decembrie 2001, emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru modificarea și completarea Normelor nr. 2/2001 privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea asigurătorilor și criteriile pentru aprobarea acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative ale asigurătorilor, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 43 din 22 Ianuarie 2002.

Ordinul Comun nr. 2328-2390 din 28 Decembrie 2001 emis de Ministerul Finanțelor și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind Reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, armonizate cu Directivele Europene și standardele internaționale de contabilitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 34 bis din 18 ianuarie 2002.

Ordinul nr. 1 din 23 ianuarie 2002 pentru modificarea și completarea Normelor nr. 6 privind categoriile de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului care practica asigurări generale, regulile de dispersare a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate, puse în aplicare prin ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, nr. 6/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 71 din 31 ianuarie 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 2/2002 privind punerea în aplicare a Normelor privind stabilirea criteriilor de selecție pentru agrearea persoanelor juridice autorizate în evaluarea activelor societăților de asigurare. Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3 din 5 Aprilie 2002 privind punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, utilizarea și gestionarea Fondului de protejare a asiguraților, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 327 din 16 Mai 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 4 din 10 Aprilie 2002 privind punerea în aplicare a Normelor prudențiale privind acoperirea riscurilor de catastrofe naturale, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 359 din 29 Mai 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 5 din 17 Iunie 2002 privind aprobarea Listei oficiale cuprinzând persoanele juridice autorizate în evaluarea activelor societăților de asigurare agreate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform prevederilor normelor aprobate prin normele 2 /2002, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 468 din 1 Iulie 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 6 din 23 Iulie 2002 privind punerea in aplicare a Normelor privind limita minima a capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezerva libera vărsat al asigurătorilor, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 554 din 29 iulie 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 9 din 2 Decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor care vor practica aceasta asigurare în anul 2003, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 882 din 7 Decembrie 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10 din 9 Decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli ale Fondului de protejare a asiguraților pe anul 2003, publicat în Monitorul oficial al României Partea I, nr. 905 din 12 Decembrie 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 11 din 16 Decembrie 2002 privind modificarea Ordinului președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2002 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor care vor practica aceasta asigurare în anul 2003. publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 920 din 17 Decembrie 2002.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3101 din 10 Ianuarie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind registrul asigurătorilor și brokerilor de asigurare, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 97 din 17 Februarie 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3102 din 7 Martie 2003 pentru modificarea și completarea Normelor privind forma și conținutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului asigurărilor de viata, precum și informațiile, documentele și certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte, puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 13/2001, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 158 din 12 Martie 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3103 din 18 Februarie 2003 pentru punerea în aplicare a Normei privind contribuțiile pe care trebuie sa le îndeplinească persoanele autorizate în evaluarea activelor reprezentate de terenuri și construcții deținute de asigurători, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 117 din 24 Februarie 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3104 din 26 Februarie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea, verificarea și centralizarea situațiilor financiare anuale ale societăților comerciale de asigurare, asigurare-reasigurare și reasigurare precum și ale brokerilor de asigurare pe anul 2002, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 216 din 2 Aprilie 2003

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3105 din 26 Februarie 2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele masuri referitoare la încheierea exercițiului financiar pe anul 2002 la societățile comerciale de asigurare , de asigurare-reasigurare și reasigurare precum și la societățile de intermediere în asigurări care, potrivit legii contabilității nr. 82/1991, republicata, au obligația sa întocmească situații financiare anuale, publicat în Monitorul Oficial Partea I, 216 din 2 Aprilie 2003

Legea nr. 76 din 12 Martie 2003 privind modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 193 din 26 Martie 2003

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3106 din 17 Aprilie 2003 pentru modificarea și completarea Normelor privind limita minima a capitalului social vărsat , respectiv a fondului de rezerva libera vărsat al asigurătorilor pusă în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 6/2002, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 276 din 19 Aprilie 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3107 din 4 Iunie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea, verificarea și centralizarea raportărilor contabile ale societăților comerciale de asigurare, de asigurare – reasigurare și de reasigurare, precum și ale brokerilor de asigurare la 30 iunie 2003, publicat în Monitorul oficial al României, Partea I nr. 427 din 18 iunie 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3108 din 18 august 2003 pentru modificarea și completarea Normelor privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare pus în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 4/2001, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 608 din 27 august 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3109 din 28 Octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind metodologia de calcul și evidențierea rezervelor minimale pentru asigurări generale, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 770 din 3 Noiembrie 2003

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3110 din 28 Octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice pentru asigurătorii care practica asigurări generale, regulile de dispersare a plasamentelor precum și coeficientul de lichiditate publicat în Monitorul Oficial partea I, nr. 770 din 3 Noiembrie 2003

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3111 din 28 Octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condițiile de administrare a Fondului asigurărilor de viata, investirea și evaluarea activelor și calculul rezervelor tehnice publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 770 din 3 Noiembrie 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3113 din 28 Noiembrie 2003 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule publicat în Monitorul Oficial nr. 848 din 3 Decembrie 2003.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3101 din 13 Ianuarie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind cota procentuala pentru contribuția asigurătorilor la Fondul de protejare a asiguraților publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2004.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 3104 din 25 Februarie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor prudențiale privind managementul asigurătorului, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 197 din 5 Martie 2004

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3105 din 26 Februarie 2004 pentru punerea în aplicare a Normei minimale de control intern publicat în Monitorul Oficial partea I, nr. 186 din 3 Martie 2004

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3106 din 27 Februarie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limitarea subscrierii riscurilor de credite de consum și ipotecare publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 185 din 3 Martie 2004.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108 din 10 Decembrie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților din accidente de autovehicul, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1214 din 17 Decembrie 2004.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3109 din 16 Decembrie 2004, pentru punerea în aplicare a Normelor privind actualizarea limitei minime a capitalului social vărsat al asigurătorilor și a brokerilor de asigurare sau reasigurare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1243 din 23 Decembrie 2004.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3110 din 16 Decembrie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1243 din 23 Decembrie 2004.

Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3111 din 16 Decembrie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informațiile ce trebuie furnizate de asigurători și intermediarii în asigurări și/sau reasigurări clienților publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 1243 din 16 Decembrie 2004.

Legea nr. 172 din 14 mai 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I nr. 473 din 26 Mai 2004.