Politica de Finantare Europeana a Agriculturii In Romania

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Acțiuni comunitare în spijinul finanțării agriculturii

Protecția agriculturii înaintea constituirii Comunității Europene

Protecția agriculturii în cadrul Uniunii Europene

Principii de aplicare a politicii agricole comunitare

Reforma politicii agricole comunitare

Capitolul 2. Modalități de finanțare a agriculturii de tranziție din România

2.1. Creditul agricol din România după decembrie 1989

2.2. Cerințe de bază în procesul de creditare a agriculturii

2.2.1. creditul agricol și reforma în agricultură

2.2.2. Creditul agricol cu dobândă subvenționată

2.2.3. Creditul agricol pe termen mediu și lung

Capitolul 3. Implementarea sistemului de finanțare a agriculturii prin programe comunitare

3.1. politica agricolă comună a Uniunii Europene

3.2. Programul de dezvoltare agricolă și structurală SAPARD

3.2.1. Principii generale ale SAPARD

3.2.2. Măsurile SAPARD

Capitolul 4. Agenția SAPARD România

4.1. Măsuri planului SAPARD implementate în România în perioada 2000 – 2006

4.1.1. Îmbunătățirea prelucrării și marketingului producției agricole

4.1.2. Investiții în exploatările agricole

4.1.3. Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale

4.1.4. Dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru gestionarea de activități

4.1.5. Asistență tehnică pentru implementarea programului

4.2. Autoritățile de implementare ale programului SAPARD

4.3. Forme de intervenție financiară ale Programului SAPARD în România

4.4. Agenția SAPARD Timișoara

4.5. Finanțarea agriculturii după integrarea României în Uniunea Europeană

5. Studii de caz practice

Concluzii

Anexe

Bibliografie

=== Politica de finanţare europeană a agriculturii în România ===

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Acțiuni comunitare în spijinul finanțării agriculturii

Protecția agriculturii înaintea constituirii Comunității Europene

Protecția agriculturii în cadrul Uniunii Europene

Principii de aplicare a politicii agricole comunitare

Reforma politicii agricole comunitare

Capitolul 2. Modalități de finanțare a agriculturii de tranziție din România

2.1. Creditul agricol din România după decembrie 1989

2.2. Cerințe de bază în procesul de creditare a agriculturii

2.2.1. creditul agricol și reforma în agricultură

2.2.2. Creditul agricol cu dobândă subvenționată

2.2.3. Creditul agricol pe termen mediu și lung

Capitolul 3. Implementarea sistemului de finanțare a agriculturii prin programe comunitare

3.1. politica agricolă comună a Uniunii Europene

3.2. Programul de dezvoltare agricolă și structurală SAPARD

3.2.1. Principii generale ale SAPARD

3.2.2. Măsurile SAPARD

Capitolul 4. Agenția SAPARD România

4.1. Măsuri planului SAPARD implementate în România în perioada 2000 – 2006

4.1.1. Îmbunătățirea prelucrării și marketingului producției agricole

4.1.2. Investiții în exploatările agricole

4.1.3. Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale

4.1.4. Dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru gestionarea de activități

4.1.5. Asistență tehnică pentru implementarea programului

4.2. Autoritățile de implementare ale programului SAPARD

4.3. Forme de intervenție financiară ale Programului SAPARD în România

4.4. Agenția SAPARD Timișoara

4.5. Finanțarea agriculturii după integrarea României în Uniunea Europeană

5. Studii de caz practice

Concluzii

Anexe

Bibliografie

În procesul de tranziție al României la economia de piață au loc transformări complexe în toate planurile vieții sociale, economice, politice, cu consecințe multiple asupra tuturor componentelor specifice economiei descentralizate. Experiența primilor ani ai tranziției a scos în evidență o multitudine de aspecte negative, cu implicații directe asupra nivelului de trai al populației, rezultate din modul inadecvat de abordare și aplicare în practică a ansamblului de măsuri necesare a fi concretizate în procesul complex de implementare a unui nou sistem economic.

Dezvoltarea economică, premisă a ridicării standardului de viață al populației, este condiționată de existența și utilizarea corespunzătoare a capitalului autohton sau atras din afara granițelor țării. Cu referire directă la spațiul rural am analizat și propus unele modalități de rezolvare a problematicii capitalului necesar dezvoltării economice a întregului spațiu rural, și în mod deosebit, a agriculturii.

Prin intermediul acestei lucrări am urmărit să evidențiez eficiența programelor de finanțare europeană în domeniul agriculturii.

Lucrarea este strucurată de-a lungul a cinci capitole, care cuprind la rândul lor mai multe subcapitole.

În primul capitolul urmăresc să evidențiez acțiunile comunitare care vin în sprijinul finanțării agriculturii. Intervenția guvernului, a statului,a puterii publice îndeosebi în agricultură, urmărește stabilizarea cererii și a prețurilor și elimină incertitudinile. În acest din urmă caz statul trebuie să supravegheze dezvoltarea economiei și a pieței în noile condiții, iar problema fundamentală a acestuia este aceea de a supraveghea jocul liber al factorilor, dezvlănțuiți uneori haotic, și de a interveni prin măsuri tactice rapide și eficiente care să mențină sistemul în stare de echilibru, de funcționare și supraviețuire. Astfel, am în vedere protecția agriculturii înainte de constituirea comunității europene, respectiv protecția agriculturii în cadrul Uniunii Europene. Pornind de la aceasta, urmărim care sunt principiile de aplicare a politicii comunitare agrare și cum s-a realizat reforma agrară în Uniunea Europeană.

Capitolul doi al lucrării are în vedere principalele probleme cu care s-a confruntat agricultura de tranziție din România și care sunt principalele modalități de finanțare a agriculturii din țara noastră.

Decembrie 1989 a însemnat pentru România începutul unei noi perioade istorice de profunde tranformări în toate segmentele vieții social economice. Procesele declanșate de prăbușirea comunismului s-au dovedit deosebit de complexe, cu multiple necunoscute care se cer rezolvate urgent pentru a scurta ceea ce generic poartă denumirea de perioada d etranziție.

În contextul transformărilor ce au avut loc, sistemul de credit românesc a fost supus unui amplu proces de restructurare și adaptare la specificul economiei de piață. Dar, și în acest domeniu, ezitările, lipsa unei strategii de dezvoltare, necorelarea forțelor politice în acțiunile macroeconomice majore, s-au făcut simțite astfel încât, la această dată, după 13 ani de reformă, creditul pentru agricultură nu se situează la un nivel corespunzător solicitărilor multiple ale acestei ramuri.

Al treilea capitol tratează problema implementării sistemului de finanțare a agriculturii prin programe comunitare.

Politica Agricolă Comună este una dintre cele mai complicate politici ale Uniunii Europene. Reglementările naționale au fost înlocuite la începutul anilor 1960 cu organisme și reglementări supranaționale.

Cadrul funcționării Politicii Agricole Comune a fost stabilit la Stresa în anul 1958 și constă în aceea că: agricultura este un domeniu important al economiei naționale; prețurile constituie elementul de bază al reglării pieței agricole; între politica de piață și structura agrară trebuie să se stabilească o legătură strânsă; trebuie facilitată integrarea organică a economiei agrare în economia națională.

Uniunea Europeană aplică în mod consecvent principiul de a acorda asistență țărilor candidate la aderare pentru ca integrarea să aibă loc în condiții de șoc minime. Scopul este minimalizarea șocului nu numai pentru țările din centrul și estul Europei, ci și pentru țările membre actuale. Sprijinul este menit să faciliteze preluarea și aplicarea în practică a cuceririlor comunitare, iar pe de altă parte să întărească verigile cele mai slabe ale vieții economice și sociale. Acestui scop îi este destinat în prezent fondul de preaderare SAPARD, pe care Uniunea Europeană l-a înființat pentru cele 10 state candidate din centrul și estul Europei pe perioada 2000 – 2006. Sursa anuală a fonsului este de 3 miliarde de Euro la prețurile din 1999, iar această sumă este oferită sub formă de asistență nerambursabilă.

În ceea ce privește țara noastră, în capitolul patru al lucrării voi analiza Agenția Națională SAPARD urmărind în principal care sunt măsurile importante ale programului în perioada 2000- 2006 pentru România. Am în analiză care sunt formele de intervenție financiară, autoritățile de implementare precum și perspectivele programului SAPARD în România.

Problema dezvoltării și amenajării rurale este una dintre cele mai complexe probleme ale contemporaneității, datorită faptului că în esența sa, presupune realizarea unui echilibru între cerința de conservare a spațiului rural economic, ecologic și social, pe de o parte, iar pe de altă parte, tendința de modernizare a vieții rurale, pe de altă parte. În același timă, dezvoltarea și amenajarea rurală se află la confluența dintre tendința de expansiune a urbanului, a dezvoltării agresive a industriei pe seama spațiului rural și cerința de a menține, pe cât posibil, ruralul la dimensiunile sale actuale. Dezvoltarea și amenajarea rurală care tinde să modernizeze, să se europenizeze ca arie de cuprindere, la nivelul fiecărei țări, are ca principal obiectiv menținerea și conservarea caracterului național al spațiului și culturii rurale, iar acolo unde s-au produs grave distrugeri locale, regionale sau naționale se propunea soluția reconstrucției sau eventual restaurării acestor zone, în sensul readucerii lor la standardele de ruralitate.

Modul de abordare integrată a proiectelor de dezvoltare, formarea și menținerea în funcțiune a parteneriatelor presupune o colaborare eficientă atât în sens orizontal, cât și vertical.

Pentru a încadra în programele sprijinite de Uniunea Europeană, este absolut necesar să ne însușim principiile fundamentale. Trebuie să cunoaștem, mai ales, principiile de bază ale Politicii Agricole Comune și ale politicii structurale, curentele reformatoare ale acestora, ideile Uniunii Europene legate de dezvoltarea regională, locală și reglementările respective. Este important să cunoaștem experiențele Uniunii Europene privind dezvoltarea locală, valorificarea acestora, fiindcă ele constituie informații care pot fi utile țărilor care doresc să adere.

De la Programul SAPARD autoritățile românești așteaptă numeroase rezultate. Cele mai importante sunt:

schimbarea atitudinii față de mediul rural, mai ales față de activitățile non-agricole rurale;

diversificarea activităților non-agricole, care devin sursa principală a finanțării activităților agricole locale;

creșterea numărului unităților economice și al participanților activi, orientați spre piață;

creșterea numărului persoanelor cu pregătire profesională adecvată în activitățile agricole și non-agricole;

îmbunătățirea calității produselor alimentare, creșterea securității alimentare, înființarea unor laboratoare private de ocntrol al calității alimentelor;

creșterea numărului specialiștilor care cunosc normele de calitate și protecția a mediului din Uniunea Europeană;

accelerarea amortizării judiciare a procesului de preluare a aquis-ului, a instalării sistemului instituțional al dezvoltării rurale;

agenții economici își vor însuși metodele de elaborare a proiectelor și astfel vor putea mobiliza cât mai multe mijloace financiare din fondurilor internaționale;

mărirea încasărilor de taxe locale, ceea ce va duce la dezvoltarea infrastructurii și astfel, la o nouă calitate a vieții în spațiul rural.

Dezvoltarea rurală este durabilă și trebuie să aibă prioritate între programele Uniunii Europene pentru a deveni principiul de bază. O parte din ce în ce mai mare a resurselor trebuie folosită pentru realizarea scopurilor de dezvoltare și protecție a mediului. În programele de dezvoltare a infrastructurii, a ocrotirii sănătății, a învățământului, a telecomunicațiilor, ruralul trebuie să beneficieze de fonduri sporite din partea statului.

Se propune o politică de dezvoltare rurală complexă, care să cuprindă toate activitățile sociale, economice și culturale. Astfel, trebuie să fie cuprinse într-un program uniter gospodărirea resurselor naturale d eenergie, dezvoltarea agriculturii adaptate la realitățile locale, diversificarea economiei prin dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii industriale și de servicii, scoaterea în relief a valorilor mediului natural și celor culturale. Dezvoltarea rurală trebuie cuprinsă într-un cadru juridic și politic unitar cu delimitare teritorială clară.

Eficiența programului de finanțare SAPARD nu poate fi contestată de nimeni. La început de drum, România mai trebuie să lucreze la implementarea acestui program î nrândul populației, care din lipsa informațiilor de multe ori nu poate beneficia de avantajele oferite.

Ca și studiu de caz practic, am în vedere analizarea Agenției SAPARD Timișoara. Ca și mod de lucru mă voi axa pe interviuri cu persoane ce lucrează în Agenția SAPARD Timișoara, cu agenții care oferă consultanță persoanelor care doresc o finanțare europeană, precum și cu persoane care au obținut aceasră fiananțare.

Doresc să evidențiez eficiența programului de finanțare europeană SAPARD în județul Timișoara, modul de realizare a proiectelor finanțate precum și în ce fel a schimbat viața locală realizarea proiectelor finanțate.

Prin programul de finanțare europeană pentru agricultură și mediul rural, Uniunea Europeană ne ajută să facem pași importanți spre Europa, pentru că nu poate exista doar o integrare urbană, ci și una rurală. Ruralul trebuie adus la standardele europene pentru ca în momentul integrării României în structurile europene acest lucru să se întâmple complet.

BIBLIOGRAFIE

Constantinescu, N. – „Reforma economică în folosul cui?”, Ed. Economică, București, 1993

Dumitru, D – „Agricultura României”, Ed. Expert, București, 1997

Ferreol, G – „Dicționarul Uniunii Europene”, Ed. Polirom, Iași, 2001

Fuerea, A. – „Instituțiile Uniunii Europene”, Ed, Universul Juridic, București, 2002

Fuerea, A. – „Manualul Uniunii Europene”, Ed. Universul Juridic, București, ed. II, 2005

Gâlea, I.; Dumitrașcu, M.A.; Morariu, C. – „Tratatul instituind o Constituție pentru Europa”, Ed. All Beck, București, 2005

Luțaș, M. – „Integrarea economică europeană”, Ed. Economică, București, 1999

Otimann, P.I. – „Dezvoltarea rurală în România”, Ed. Agroprint, Timișoara, 1997

Pascariu, G. C. – „Uniunea Europeană, politici și piețe agricole”, Ed. Economică, București, 1999

Văcărel, I.- „Politici economice și financiare de ieri și azi”, Ed. Economică, București, 1997

Zahiu, L. – „Agricultura mondială și mecanismele pieței”, Ed. Arta grafică, București, 1992

xxx – Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar

xxx – Legea nr. 36/1991, privind societățile agricole și alte forme asociative în agricultură

www.sapard.ro