.moneda Si Instrumentele Monetare

Introducere

In 1848 cand socialistii au inceput sa avanseze ideile lor pentru salvarea societatii, punand in ele mai multa patima decat pricepere practica, Frederic Bastiat, un francez excentric ,care a trait intre 1801-1850, adept al liber-schimbismului , a facut urmatoarea remarca: “ toata lumea vrea sa traiasca dupa urma statului. Oamenii uita ca statul traieste pe cheltuiala tuturor”.(1)

Caragiale ,in “Conu Leonida fata cu reactiunea”, cu umoru-I binecunoscut ,reia aceasi tema a conceptiei statului paternalist care trebuie sa se ingrijeasca de lefurile cetatenilor.

In toate oranduirile economico-sociale cu exceptia comunei primitive, membrii societatii au suportat costurile mecanismului statal. Dar pentru ca politica fiscala a statului este cea care determina emiterea , modificarea sau abrogarea normelor juridice pe baza carora se stabilesc relatile sociale in domeniul formarii si utilizarii resurselor financiare ale statului (2),intereseaza o privire istorica asupra monedei .

Denumirea de moneda ,folosita in multe limbi ,dateaza din Roma antica. Atelierul unde se turnau piesele metalice folosite in schimbul de marfuri se afla alaturi de templul zeitei Juno Moneta din Roma .

Exclusivitatea privilegiului de a bate moneda, prezenta , interes pentru cei care se aflau in fruntea formatiunilor statale .Iata cateva exemple:

Hippias , tiranul atenian din secolul VI i.d. Hr. a retras toti banii din circulatie pentru a emite in loc, dupa topire si rebatere , monede cu un continut de metal pretios redus la jumatate (3).

Un personaj din istoria Angliei, cunoscut pentru recordul de divorturi si neveste decapitate , Henric al VIII-lea ,pe parcursul a doua decenii, prin patru alterari ale monedei , atat prin reducerea greutatii cat si a scaderii (4) continutului de metal pretios in aliaj , a diminuat valoarea acesteia cu 60% ,realizand un castig de aproape un sfert de milion de livre.

Robert L. Heilbrener “Filozofii lucrurilor pamantesti”,Ed.Humanitas , Bucuresti, 1994, pag.195

Radu Stancu “Drept Financiar Public”Ed. Fundatiei Romania de Maine ,Bucuresti , 1998,pag. 12

Radu Negrea “Moneda –de la scoicile moneda la cecul electronic”, Ed. Albatros , Bucuresti 1998 , pag.12.

Radu Negrea “Moneda –de la scoicile moneda la cecul electronic”, Ed. Albatros , Bucuresti 1998 , pag.34.

CAPITOLUL I REPERE ISTORICE ALE APARITIEI SI

RASPANDIRII MONEDEI IN COMUNITATILE

UMANE

Sectiunea 1.1 Schimbul incipient de marfuri ca faza premergatoare a

aparitiei monedei

Istoria comunitatii umane nu poate fi studiata si inteleasa fara a lua in considerare nepretuitul ajutor oferit de arheologi , istorici , lingvisti care de-a lungul timpului au relevat in studiile lor , rolul pe care generatiile stravechi le-au avut in formarea mediului social – economic si crearea unui sistem de valori original si propriu acelor timpuri , impunand anumite modele ce-au stat la baza progresului omenirii.

In Egiptul antic comertul era aproape in totalitate reglementat de stat. Palatul regal organiza expeditii comerciale pana-n regiuni departate ca : Byblas, taramul fenician , in Nubia , in Pont (Somalia de azi) , in Siria si-n alte parti ale Orientului Apropiat pentru a aduce marfuri in troc. Desi schimburile externe s-au desfasurat initial pe baza de troc , in interiorul tarii lucrurile circulau numai pe baza schimbului in natura practicat atat in orase cat si la targurile rurale. Cu toate acestea inainte de mijlocul mileniului II i.e.n.evaluarea marfurilor schimbate-n natura era facuta pe baza unei bucati etalon de metal, cu greutate fixa, ce era confectionat din aur , argint sau arama.

A fost vehiculata ideea ca inainte de secolul al VIII- lea i.e.n. lingourile “erau stampilate de trezoreria unui mare templu “ care le garanta astfel valoarea (1).

In perioada regatului Vechi s-au intrebuintat in activitatile comerciale ca drept monede ,,inele de arama de 15 gr. , precum si unitati de 3,4,6 si 50 de asemenea inele. Mai tarziu a fost folosit ca etalon “debenul” care era o bara de cupru de 51 gr. In orice caz , nu se poate afirma ca-n Egipt , unde moneda a aparut de fapt cu doua-trei secole mai tarziu , s-ar fi stabilit o adevarata economie monetara(2).

Vezi M.G. Pelarjo citat de Ovidiu Dramba , Istoria culturii si civilizatiei , edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984 vol, I pag. 124.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria culturii si civilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984 vol I pag .124.

-1-

In Fenicia “ cetatea nisipului “ in timpurile stravechi efectuau schimburi fructuoase , in care predomina trocul.

La fel cum porturile au avut un rol important in lumea schimburilor comerciale si cetatile nisipului detineau un rol tot atat de important in timpurile stravechi . In analele istoriei este consemnata la sfarsitul veacului al XIV – lea i.e.n. conducerea Ungaritului de catre un principe negutator bancher , care la acea vreme facea si imprumuturi . Acesta avea o biblioteca formata din mii de tablete de argila (scrise-n diferite limbi ) printre care descoperirile arheologice ulterioare au dat la iveala si cateva “memoranda” ale unor negutatori (1).

In India , schimburile comerciale erau intense , desi nu existau piete , incepand cu epoca vedica.

Tabloul ierarhiei sub forma raportului si pozitiei in functie de veniturile diferitelor categorii de lucratori , venituri sau sume care se exprimau in “pana” – moneda a carei valoare era de :48 pana= 1 dinar aur (2), este atestat de “Arthasastra”- tratatul politic al lui Kantilia care dateaza de la sfarsitul secolului al IV –lea i.e.n.,tratat ce prezinta numeroase informatii asupra vietii sociale . Se poate afirma ca in epoca vedica trocul a stat la baza schimburilor , economia monetara fiind inexistenta la acea data. In contradictie cu uluitoarea reputatie a evreilor de priceputi oameni de afaceri , nici in lumea ebraica , moneda nu fusese inventata-n perioada arhaica . Inclinatia spre comert a acestei lumi apare spre sfarsitul secolului al VI-lea , cand templele aveau “ functii bancare” pentru a primi sume-n depozit , fara a da sau a percepe dobanzi . In Israel imprumutul cu dobanda era oprit prin lege . Solomon fondase mari intreprinderi de comert maritim , care a atras negustorii straini in Palestina constituindu-se chiar chiar in bresle(3).

Civilizatiile precolumbiene nu au cunoscut moneda. La poporul aztec(4),moneda era inlocuita cu samburi de cacao , la fel ca si la poporul maya(5). La azteci se intalneste si creditul comercial dar sub forma orala –

Vezi Dan Drosu Sagumar , Drept financiar si fiscal , Editura Oscar Privat Bucuresti , 1994, pag. 8

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria culturii si Civilizatiei , editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, Vol. I pag. 258.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria culturii si Civilizatiei , editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, Vol. I pag. 183.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria culturii si Civilizatiei , editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, Vol. I pag. 426,477.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria culturii si Civilizatiei , editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, Vol. I pag. 426,477.

-2-

Contractele incheiate fiind nescrise .La civilizatia incasa , trocul era singura modalitate de schimb cunoscuta – schimbarea unui lucru pe altul. Sistemul banesc la incasi nu era cunoscut dupa afirmatiile tuturor cronicarilor :” nu avem nevoi pe care banii sa le fi putut indestula ". Ca un analog la boabele de cacao- mijlocul de schimb al Americii Centrale , porumbul a constituit un etalon de schimb , alaturi de care alte produse alimentare indeplineau functia de moneda in comertul precambian . Se pare ca trocul a existat dintotdeauna la nivel local si a continuat si pe vremea incasilor.(1)

La civilizatiile precambiene , dupa cum am putut observa moneda nu exista , ca mijloc de schimb cu valoare fixa , totusi trebuia sa existe ceva care sa nu aibe o valoare prea mare si deasemenea sa fie intrebuintat in efectuarea micilor operatii si in acelasi timp sa fie universal cerut . Singurele care corespondeau acestor necesitati si conditii erau boabele de cacao (2).

In Mesopotania , prima etapa a acestei civilizatii a fost perioada sumerienilor. In regiunea Sumerului se foloseste pentru prima data ca obiect etalon pentru schimburi , bucati de metal , care ar putea fi precursorul indepartat al monedei . Dupa succesive si variate forme de schimb (in natura sau utilizandu-se drept etalon aschii de silex , podoabe , arme , capete de vite sau varfuri de lance), in epoca proto-istorica au inceput sa fie folosite ca unitati etalon de masura a valorii in Orientul Apropiat si-n Egipt , mici lingouri sau diferite bucati de metal , cu o greutate bine determinata pentru acele vremuri . Odata cu aparitia idei de marcare a acestor bucati de metal , marcare ce se realiza prin presare sau cu dalta – semn care-I garanta public greutatea , calitatea metalului si deci valoarea sa de schimb a aparut prefigurarea monedei(3).

Codicele de legi care a fost promulgat in jurul anului , 2050 i.e.n. de catre Ur Naummu, introduce un nou sistem de greutati si masuri , “ cinstite si invariabile”, reflectand stratificarea social-economica a populatiei din Ur , astfel bogatii “ de o mina” de argint sunt amintiti in contrast cu saracii “ de o

Vezi John V. Murra, Civilizatia inca , Editia Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1987, pag. 186.

Vezi George Vaillant, Civilizatia azteca, Editia Stiintifica , Bucuresti, 1964, pag 132.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Editia Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984, vol.I pag. 65.

-3-

sicla “ :”…omul cu un siclu avere sa nu ajunga prada celui ce are o avere de o mina”. Este pentru prima data in istoria scrisa a dreptului cand vechea despagubire a talionului de traditie gentilica , este inlocuita-n dreptul din Ur cu o amenda-n bani (si asta cu mai putin de trei veacuri inainte de dreptul babilorian cunoscut din Codul lui Hammurabi): “Daca un om altui om cu o unealta al sau picior I-a taiat , 10 sicli de argint va trebui sa plateasca “ si “ Daca un om altui om oasele I-a sfaramat , 1 mina de argint va trebui sa plateasca “. Etalonul moneda a acelor timpuri este reprezentat de sicli si mina de argint .

Comertul in Sumer se realiza cu ajutorul unor sicli de argint –1 siclu de argint continand 8 gr. Deasemenea argintul era platit deseori sub forma unor bare , inele sau placute care aveau o pecete care le certifica puritatea si greutatea , ceea ce usura calculul , dar deseori era utilizat si cantarul pentru verificarea valorilor.Tot in aceasta perioada incep sa se foloseasca unitati de masura si greutate uniforme, care erau acceptate de toti locuitorii , in targuri marfurile fiind cumparate si vandute cu ajutorul acestor masuri impuse de autoritatea templului si a regelui “ ….In orasul stat sumerian se alcatiesc reguli de schimb precise intre cereale si o anumita cantitate de argint sau de alte metale , initiindu-se in felul acesta inceputurile utilizarii monedei “ .

In lumea mesopotamiana , imprumuturile erau firesc necesare , din moment ce aveam un comert dezvoltat pe o arie foarte mare . Astfel , in Mesopotamia s-au desfasurat operatiuni de comert bancar , inainte chiar de aparitia si raspandirea monedei propriu –zise. In urma unor cercetari temeinice , arheologii au descoperit cel mai vechi edificiu bancar cunoscut in istorie , care functiona inca din 3300 i.e.n. la Urule , edificiu care a fost adapostit de un templu sumerian.

In Sumer , primele reganta public greutatea , calitatea metalului si deci valoarea sa de schimb a aparut prefigurarea monedei(3).

Codicele de legi care a fost promulgat in jurul anului , 2050 i.e.n. de catre Ur Naummu, introduce un nou sistem de greutati si masuri , “ cinstite si invariabile”, reflectand stratificarea social-economica a populatiei din Ur , astfel bogatii “ de o mina” de argint sunt amintiti in contrast cu saracii “ de o

Vezi John V. Murra, Civilizatia inca , Editia Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1987, pag. 186.

Vezi George Vaillant, Civilizatia azteca, Editia Stiintifica , Bucuresti, 1964, pag 132.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Editia Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984, vol.I pag. 65.

-3-

sicla “ :”…omul cu un siclu avere sa nu ajunga prada celui ce are o avere de o mina”. Este pentru prima data in istoria scrisa a dreptului cand vechea despagubire a talionului de traditie gentilica , este inlocuita-n dreptul din Ur cu o amenda-n bani (si asta cu mai putin de trei veacuri inainte de dreptul babilorian cunoscut din Codul lui Hammurabi): “Daca un om altui om cu o unealta al sau picior I-a taiat , 10 sicli de argint va trebui sa plateasca “ si “ Daca un om altui om oasele I-a sfaramat , 1 mina de argint va trebui sa plateasca “. Etalonul moneda a acelor timpuri este reprezentat de sicli si mina de argint .

Comertul in Sumer se realiza cu ajutorul unor sicli de argint –1 siclu de argint continand 8 gr. Deasemenea argintul era platit deseori sub forma unor bare , inele sau placute care aveau o pecete care le certifica puritatea si greutatea , ceea ce usura calculul , dar deseori era utilizat si cantarul pentru verificarea valorilor.Tot in aceasta perioada incep sa se foloseasca unitati de masura si greutate uniforme, care erau acceptate de toti locuitorii , in targuri marfurile fiind cumparate si vandute cu ajutorul acestor masuri impuse de autoritatea templului si a regelui “ ….In orasul stat sumerian se alcatiesc reguli de schimb precise intre cereale si o anumita cantitate de argint sau de alte metale , initiindu-se in felul acesta inceputurile utilizarii monedei “ .

In lumea mesopotamiana , imprumuturile erau firesc necesare , din moment ce aveam un comert dezvoltat pe o arie foarte mare . Astfel , in Mesopotamia s-au desfasurat operatiuni de comert bancar , inainte chiar de aparitia si raspandirea monedei propriu –zise. In urma unor cercetari temeinice , arheologii au descoperit cel mai vechi edificiu bancar cunoscut in istorie , care functiona inca din 3300 i.e.n. la Urule , edificiu care a fost adapostit de un templu sumerian.

In Sumer , primele reguli de drept comercial s-au format si statornicit cu scopul incheierii unor tratate comerciale . Legile cu privire la schimbul de marfuri priveau deopotriva atat comertul intern , cat si pe cel extern , fiind “stalpul de sprijin al negustorului”. Comertul international este efectuat nu numai de regi , ci si de mari negustori , corabiile cu panze strabat marile protejate de legile si conventile intre state –orase situate la mari departari , toate recunoscand dreptul comercial statornicit de sumerieni.(1)

Vezi S.N.Cramer , citat de Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal , editura Oscar Print ,1997, vol.I pag 17.

-4-

In Creta , in mileniul al II-lea i.e.n., bucatile de aur sau de argint cu functie etalon de schimb , aveau diverse forme , ca de pilda : forma de bara, de cap de taur sau de piele de vita jupuita. Cetatile grecesti si “bancherii”particulari au avut ideea sa imprime pe lingouri cu o dalta sau o pecete, o marca sau o stampila care garanta greutatea , puritatea si valoarea metalului.

Cand imprimarea a inceput sa se faca pe bucati de metal plate , aproximativ rotunde si pe ambele fete a aparut moneda propriu –zisa si dupa cum afirma istoricii , Cresus din Lidia ar fi primul rege mediteranean care a batut moneda de aur , iar dupa aceea Darius a reprodus pe monedele batute de el propriul sau chip (1).

Dupa cum am putut vedea printre cele mai raspandite masuri ale valorii la populatiile primitive se numara in primul rand monedele facute din melci, scoici , boabe de cacao , etc. forma mijloacelor de plata fiind diferita in anumite parti ale lumii , dar grijile si nevoile pe care le pricinuesc monedele sunt aceleasi la toate popoarele(2).

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984 vol.I – Cultura si civilizatia persana ,pag. 216.

Vezi Iulius E. Lips , Obarsia lucrurilor , Edit. Stiintifica, Bucuresti , 1958 , pag. 280.

-5-

Sectiunea 1.2 Geneza monedei propriu-zise si asimilarea ei de

catre civilizatiile antice superioare

Stabilirea cu exactitate a momentului aparitiei monedei propriu-zise a dat nastere unei multitudini de teorii contradictorii si deasemenea in decursul timpului a format obiectivul numeroaselor cercetari intreprinse de numismati arheologi , economisti si etnologi.

Dupa unele surse , moneda metalica a aparut in China in sec al IX – lea i.e.n. , altele sustin ca o prefigurare a monedei , sub forma de lingouri stampilate , din metale diverse ar data inca din mileniul al II-lea i.e.n. in Orientul Apropiat la asirieni , la bittiti (1) etc. Conform afirmatiei istoricului Ditat :”adevaratul parinte al monedei metalice este Phidon, regele din Argos care a prezidat in anul 748 i.e.n. a opta sarbatoare a olimpiadei”, deasemenea o mare perioada s-a pastrat traditia conform careia introducerea monedei propriu-zise s-ar fi datorat lui Gyges , rege al Lidiei , care dupa cum afirma Pallux si-ar fi pus pecetea pe bucati ovoidale de electrum (aliaj din aur si argint) (2).

Conform cercetarilor arheologice si numismatice inventia monedei propriu-zise dateaza din jurul anului 680 i.e.n. si este atribuita dupa unii autori unui rege lidian , care se numea Cresus (562-546 i.e.n.). Aceste descoperiri au fost certificate de scrierile lui Herodot , cel numit de Cicero in “De legibus”, “parinte al istoriei” , care a afirmat ca “Primii dintre oameni , dupa cunostinta noastra , sunt lydienii , care au batut monedele de aur si argint pentru folosinta lor”.Totusi , dupa alti autori moneda ar fi aparut simultan in mai multe orase-state grecesti (Argos, Egina,Paros, Efes, Milet etc.) si putem considera si aceasta afirmatie ca fiind plauzibila.

Conform documentelor si cercetarilor numismatice moneda propriu-zisa a aparut pe pamantul Lidiei (stat antic din Vestul Asiei Mici, pe teritoriul de azi al turciei). Cresus a fost primul rege mediteranean care a batut monede de aur , intr-o perioada de prosperitate economica si politica a statului lidian. Conform exemplului sau , Darius a reprodus monedele inscriptionand pe ele propriul sau chip .

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria culturii si civilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1984 , vol. I,pag. 533.

Vezi Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal , Edit. Oscar Print , Bucuresti 1997 , vol I pag. 18

– Vezi Pierre , Aventura greaca , Edit. Meridiane , Bucuresti , 1987 , vol I pag. 164.

-6-

Pamantul Lidiei era bogat in minereuri de aur si argint , astfel Cresus a batut in cantitati uriase monede , atat in aur curat, cat si din argint pur . Fiecare oras batea moneda cu steaua cetatii , mai intai gravata , iar apoi in relief (1).

In disputa asupra paternitatii monedei dintre greci si lidieni se acorda prioritate lidienilor . Inventia lor a devenit una din institutiile fundamentale ale civilizatiei si a fost adaptata imediat de aristocratia din Efes, Samos, Chios, Milet –care incepe sa emita monede din electrum la inceput , iar mai tarziu din argint curat .

Aparitia monedei a creat premizele inlocuirii fortei aristocratiei gentilice cu cea trimocratica . Negustorii si cei care se ocupau cu perfectarea schimburilor comerciale, incep sa urce pe scara prestigiului , castigat prin averea personala, bogatia incepand sa fie recunoscuta ca un criteriu de baza chiar si-n ocuparea posturilor in magistratura . Astfel, odata cu aparitia monedei , pentru prima data incep sa apara averi uriase , care erau constituite din bunuri mobiliare . Platon defineste notiunea de economie monetara prin “dremastica”care era dupa cum afirma:”arta care scapa omul de saracie “(2).Aristotel a conceput si argumentat o intreaga doctrina numita”dremastica “ care definea arta boierilor si deopotriva priceperea de a acumula si a face sa produca bani.(3)

In lumea greaca in epoca arhaica , aparitia monedei a contribuit in mod substantial la dezvoltarea economica . La fel cum lidienii s-au servit de alfabetul imprumutat de la greci si acestia la randul lor au profitat de inventia monedei .

Si in Grecia , la fel ca in tot Orientul , schimburile s-au facut la inceput pe baza trocului , primele instrumente de comert fiind vitale , astfel datorita necesitatilor economice , dar si din consideratii religioase , se trece de la varianta de animal destinat sacrificiului , la ideea de animal –moneda (4).

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984, vol. I pag 533.

Vezi Aristotel, citat de Radu Negrea , Moneda . De la sociale – moneda la cecul electronic , Edit. Albatros , Bucuresti ,1988,pag. 20.

Vezi Pierre Leveque , Aventura greaca , Edit. Meridiane, Bucuresti 1987, vol.I pag .170.

Vezi Pierre Leveque , Aventura greaca, Edit. Meridiane, Bucuresti 1987, vol.I pag. 163.

-7-

Intrata in circuitul comercial , moneda propriu –zisa se raspandeste in scurt timp . Astfel , se poate constata ca monedele apartinand diferitelor orase se impart in doua grupe , potrivit etalonului la care aderasera : etalonul din Milet , adica cel din Lidia sau etalonul din Foceea (adaptat de Chios dupa o usoara reducere a greutatii).

La origine , monedele utilizate aveau o marca sapata (de unde si numele de monede incuse), iar mai tarziu o marca in relief, care era in majoritatea cazurilor , blazonul orasului , astfel :leul de Milet , cersul sau albina la Efes , foca la Foceea , sfinxul la Chios , bufnita la Atena , taurul la Sarmos (1) . Monedele reproduceau labirintul lui Crossos, Pegasul la Corint , pescuitul la Cyzis , comertul cu siptium la Cyrene.

Dupa Milet si Samos , Egina si alte doua cetati din Eulema si-au instituit sisteme monetare proprii . Incetul cu incetul , noua inventie cucereste toate orasele comerciale , avand ca trasatura comuna : monomentalismul argint . La Egina argintul putea fi importat cu usurinta din Sifnos , s-au batut pentru prima data moneda in Grecia propriu-zisa. Aceste monede sunt faimoasele broaste testoase de argint , primele lor emisii neputand fi anterioare ultimelor decenii ale secolului al-VII-lea i.e.n. Numismatica a conservat moneda din Egina (care era un mare centru comercial , subordonat Argosului)care reprezentau pe avers broaste testoase , iar pe revers poanson in forma de stea ; monede din Corint care reprezentau Pegasul si svastica ;monede din Atena care aveau pe avers chipul zeitei Atena , iar pe revers bufnita si ramura de maslin . Numele acestor piese a fost luat de la vechiul sistem “frigarilor”: abolul (dubletul lui abelos) si drahma Obolul a fost bastonasul de fier (denumit si frigare datorita utilizarii lui la impartirea animalului sacrificat) care trecand din mana in mana a indeplinit la origine una din principalele functii ale monedei(2).

La Atena , constitutia monetara a fost introdusa de Solon catre anul 600 i.e.n. .Fiecare oras –stat isi stabilea independent piesa –etalon

Vezi Pierre Leveque , Aventura greaca, Edit. Meridiane, Bucuresti 1987, vol.I pag. 164.

Vezi Pierre Leveque , Aventura greaca, Edit. Meridiane, Bucuresti 1987, vol.I pag. 166.

-8-

cu multipli si submultiplii ei, precum si echivalentele cu alte sisteme monetare locale. Motivele de pe aversul si reversul monedelor grecesti sunt de o infinita varietate si de o executie artistica remarcabila , in fruntea tuturor stand monedele batute la Siracuza (1).

Atena exporta moneda ei , care avea curs in toata lumea cu care grecii veneau in contact . Dat fiind faptul ca in lumea elena circulau monede diverse , operatiunile comerciale erau facilitate de agenti de schimb , astfel spre sfarsitul secolului al V-lea i.e.n. a aparut la Atena o categorie de adevarati bancheri(2).

Listumele ponderale la vechii eleni s-au inspirat de la cele din Orient . Atsfel in Mesopotamia exista un sistem sexagesimal (1 talant = 60 de mine = 3 600 de sicli) care s-a raspandit in tot Orientul Mijlociu.

Moneda inventata in Asia intr-o zona de schimburi deosebit de intense , s-a raspandit in primul rand in regiunile caracterizate in acele vremuri de o viata comerciala intensa . Relevant este cazul Atenei , care nu bate moneda decat in momentul in care comertul sau incepe sa ia amploare , respectiv la inceputul secolului al VI-lea i.e.n.

In noua lume a Occidentului , moneda se raspandeste inca din anul 570 i.e.n. dat fiind ca argintul se putea procura foarte usor din Spania (3).

In cursul secolului al V-lea i.e.n. moneda se va raspandi in toate orasele grecesti , insa au existat anumite orase (ca de exemplu Creta si Sparta) care au refuzat etalonul etic, ce predomina din anul 510 i.e.n. , utilizand in continuare vechile si incomodele lor monede de fier . Diversitatea etaloanelor monetare grecesti , diversitatea funciara a lumii elene .

Putem afirma fara a exagera ca momentul aparitiei monedei a dat nastere unei economii mercantile , cu un vast comert intramediteranean , economie care la randul ei a dat nastere unei lumi moderne .

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984, vol I, pag. 533

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984, vol I, pag. 581 , 646.

Vezi Pierre Leveque , Aventura greaca , Edit. Meridiane , Bucuresti 1987 , vol. I, pag. 167-168.

-9-

In Persia , regele Darius a adoptat sistemul monetar bimetalic (cu monede de argint si aur) introducand un sistem unic de masuri si greutati . Astfel , la sfarsitul secolului al VI-lea i.e.n. Darius si-a reprodus pe monedele batute de el propriul chip, ca suveran divinizat , astfel dandu-se o garantie valorii acelei monede de insasi divinitate . Gratie avantajelor incalculabile pe care le prezinta acest sistem monetar , Persia a putut stabili , inca de la inceputul imperiului , relatii comerciale externe de o intindere geografica si de un volum necunoscute pana la acea data – din Grecia pana in India si Ceylon.

Aparitia si raspandirea monedei in imperiul persan a favorizat si dezvoltarea comertului bancar . In timpul dinastiei Ahemenide “bancile” nu apartineau statului , ci in aceasta vreme se infintasera adevarate “banci” particulare. In timpul Dinastiei Selucide s-au format colonii stabile de negustori si adevarate “case comerciale” specializate in export . Tot in acea perioada se declanseaza si fenomenul aparitiei politei ca”document de posesiune oficial recunoscut”dupa cum afirma R. Ghrisham. Comertul bancar, respectiv polita era cunoscuta in Mesopotamia inca din mileniul al II-lea i.e.n. dar avusese o intrebuintare limitata consemnand doar recunosterea unei datorii si stabilirea datei cand suma mentionata trebia platita (1).

Prin cuvintele lui Rene Grousse sunt redate negativ afinitatile imperiului persan pentru negot :”persana este limba care servea drept limba a comertului , limba a civilizatiei , de-a lungul intregii Asii Centrale, de la Buhara pana la Beijing”.

Cu daricii persilor si bufnitele Atenei rivalizeaza filipii, superlii stateri de aur batuti in Macedonia de Filip al II-lea , din aurul extras din minele de la Paugen . Sub domnia lui Filip al II-lea , Macedonia pe langa o puternica organizare sociala si o situatie financiara fructuoasa , ca o consecinta a continuarii de catre acesta a operei de elenizare a Macedoniei , in sensul dezvoltarii laturii comerciale a economiei . In timpul stapanirii de catre macedoni a regiunii tracice ce se intindea de la gurile Dunarii pana la cetatile grecesti de pe coasta Pontului Euxin (aflata sub control macedonean ) au circulat si pe teritoriul geto-dac monedele macedonene cu legenda”Phillipon”-“a lui Filip”- staterii de aur cat si tetradrahme de argint.

1- Vezi Ovidiu Dramba, Istoria Culturii si Cicilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984 vol.I pag. 216-217. -10-

In Imperiul Persan dreptul de emisiune apartinea exclusiv suveranului , dar Alexandru Macedon manifesta ingaduinta cu administratia regionala , astfel incat fiecare satropie avea propriul sau sistem monetar.

Monedele macedonene cucerisera inca din vremea lui Filip al II-lea suprematia-n lumea greaca datorita calitatilor lor superioare . Destinatia acestor monede era in special pentru comertul cu alte tari , fapt atestat de continuarea emisiunii monedelor cu efigia lui Filip al- II-lea si dupa moartea acestuia (336 i.e.n.) chiar si pana si dupa domnia lui Disimah .Dupa moartea lui Filip al-II-lea , in lumea greaca au fost retrase in mod treptat drahunele , care astfel devenite disponibile au fost indreptate spre tarile-n care tetradrhmele lui Alexandru Macedon nu patrunsesera inca. Aceste masuri s-au aplicat monedelor de argint , pentru ca straterii de aur batuti atat de Filip al II-lea cat si de Alexandru Macedon , si-au pastrat continutul de metal pretios neschimbat si s-au mentinut in circulatie si dupa aparitia primelor monede ale lui Alexandru. Acesti strateri de aur , numiti si “filipei”au fost absorbiti treptat de tezaurele templelor si pietelor externe imperiului alexandrin.(1).

In Dacia , au patruns masiv monedele macedonene prin intermediul oraselor pontice , reprezentand un sistem monetar superior emisiunilor histriene , dar cu recunoastere legala de plata numai pe teritoriul de la sud de Dunare . Prosperitatea imperiului macedonean s-a datorat in mare masura largirii si dezvoltarii relatiilor comerciale cu populatiile mai putin dezvoltate din punct de vedere economic. Dealtfel , nici geto-dacii n-au fost ocoliti in incursiunile militare ale lui Alexandru Macedon , care si-a extins dominatia si asupra teritoriilor din sudul Dunarii, punand astfel bazele dezvoltarii comertului macedonean cu populatia geto-daca . Dismah, devine interesat de Dacia , care reprezenta o noua piata comerciala si faciliteaza patrunderea monedelor macedonene in aceasta regiune prin orasele pontice dobrogene cucerite.Astfel , pe teritoriul Daciei au circulat atat monedele de argint batute de Filip al II-lea , statevii de aur , cat si tetradrahmele lui Alexandru Macedon , care marise cu cateva grame greutatea acestora , trecand prin acest sistem de la procedeul ponderal fenician la cel atic care predomina pietele lumii grecesti in acele timpuri . Monedele

Vezi Dan Drosu Saguna, Drept Financiar si Fiscal vol.I edit. Oscar Print 1997, pag.21.

-11-

macedonene au ramas timp de peste un secol principalul masurator de valoare si mijloc de circulatie in comertul desfasurat la nord de Dunare.

Dupa Alexandru Macedon , Soter emite cu propria-i efigie , primele monede regale Iagide: stateri de aur , tetradrahme din argint si oboli de arama , incepand cu anul 305 i.e.n. Monometalismul argint constituia regula de baza , dar urmasii lui Alexandru nu sunt capabili sa ramana credinciosi , unitatii monetare pe careacesta o instituise.(1).

In Egipt comertul era aproape in intregime un comert de stat . Palatul Regal organiza expeditii comerciale, sub conducerea unui fiu al regelui sau a unui demnitar care calatorea in regiuni departate ; la Byblos , pe tarmul fenician, in Nubia in Pont (Somalia azi), in Siria si-n alte parti ale Orientului Apropiat pentru a duce marfuri in troc( 2).

In perioada Regatului vechi se intrebuintau drept monede inele de arama de 15 grame, precum si unitati de 3,4,6 si 50 de asemenea inele . Mai tarziu a aparut debenul –bara de cupru de 51 grame . In secolul VIII-lea i.e.n. se foloseau in operatiile comerciale lingouri de argint , stampilate cu pecetea unui templu care le garanta astfel valoarea(3).

In Egiptul Iagid negustorii egipteni ori greci recurgeau la servicile bancii pentru efectuarea tranzactiilor , astfel bancile ocupandu-se de contabilitatea clientilor lor, polita, cecul fiind folosite-n practica curenta.

Deci , in Egipt Iagid existau banci de stat, al caror monopol era dat in arenda . Aceste banci de stat efectuau pentru particulari operatii diverse si primeau in mod curent impozite stranse-n caseriile publice. Arendasul de impozite fructifica banii regelui si opera platile pubice . Chiar si in temple se dezvolta anumite institutii bancare dupa cum am mentionat mai sus. Preotii marilor sanctuare au avut initiativa de fructificare a banilor din depozitele sacre. In Anatolia si Delos se intemeiaza astfel depozite sacre. Preotii din Egipt se lanseaza-n activitatea comerciala bancara.

1-Vezi Theodor Monunsen , Istoria romana , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1987, vol. I pag. 123-126.

Vezi Ovidiu Dramba, Istoria Culturii si Civilizatiei . Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984 vol.I pag 113+124.

Vezi Ovidiu Dramba, Istoria Culturii si Civilizatiei . Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984 vol.I pag 113+124

-12-

Dupa o perioada de glorie si inflorire a domniei lui Alexandru Macedon s-a trecut la o perioada de decadere , cand cantitatea de metal folosita pentru baterea monedei s-a diminuat , proces la care si-a adus aportul si a indreptat spre Italia o mare parte din moneda nationala a regatelor grecesti.

Folosirea monedei se generalizeaza chiar si la popoarele “barbare”:romani, celti,arabi, traci, iberi, parti(1).

La Estrusci, moneda apare abia in secolul V i.e.n., cu doua secole dupa data cand aparuse-n Grecia. Chiar si dupa aceasta data tarzie, in lumea etrusca monedele de aur si de argint sunt rare . Un lucru semnificativ de remarcat este acela ca monedele etrusce sunt batute dupa etalonul atic. Astfel, este atestat comertul stravechi dintre etrusci si Atica, prin numeroasele monede de acest gen . La Populania au fost descoperite piese de argint batute dupa un model stravechi , reprezentand pe avers capul Gargonei, iar pe revers un patrat stantat, constituind , dupa toate posibilitatile si variantele , moneda batuta la Atena din porunca lui Solomon. Dupa opinia lui Theodor Mommseu chiar la Poppulonia au fost batute monede de aur si argint – cel mai tarziu dupa anul 200 i.e.n.- dupa modelul si etalonul grecesc, fiind modelate dupa stante antice(2).

In Comunitatile latine se utilizau ca moneda instrument de schimb vitele si oile (o vita valorand 10 oi)- economie pastorala. In timpul trocului vitele (“pecunia”) reprezentau etaloane de schimb si prin termenul de “pecunia”.

Un alt etalon vechi de schimb a fost cuprul (“aes”)cu reprezentant legal al valorii , folosit drept echivalent valabil pe intregul cuprins al peninsulei Italiei. Latinii foloseau insasi termenul de aramire, “aestimatio”cand desemnau evaluarea. Lingourile italice de cupru au circulat ca inlocuitori de moneda ajungand si-n orase indepartate cu care Roma avea legaturi comerciale.

Vezi Dan Drosu Saguna, Drept Financiar si Fiscal Edit. Oscar Print, Bucuresti, 1997, vol.I, pag. 22-23.

vezi Theodor Mommseu, Istoria romana, Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti, 1987 vol. I pag. 257-258.

-13-

In primele trei secole ale Romei , italienii au folosit ca mijloace de schimb vitele si cuprul (sub forme de bare ), iar abia dupa aceea au trecut de la troc la sistemul monetar care a urmat la inceput monedele grecesti . Vechii romani , tributori practicelor trocului , au considerat banii ca fiind mai putin valorosi (“ves mancipi”)si sclavii si de pamantul Romei.

Pana la aparitia monedei in sens modern, cuprul-moneda fusese cantarit, inlocuindu-se metoda cantaririi metalului-etalon moneda cu numararea monedelor , astfel schimbandu-se operatiunea juridica a vanzarii prin intermediul mancipatiunii (cand era obligatorie prezenta lui “libripens”). Din secolul III i.e.n. renuntandu-se la “cantarirea pretului” care se va numara de acum inainte . Totusi , prezenta lui “libripens” si a balantei sale de arama nu a fost eliminata definitiv, revenindu-i responsabilitatea de a lovi in mod simbolic balanta cu o bara de arama, si nu plata simbolica a unei singure monede ceea ce transforma mancipatiunea intr-un act abstract de transmitere a proprietatii.

Prin aparitia monedelor din care se numara “pecunia numerata “, se suprima practica inlocuirii lucrurilor unele prin altele –“res que pondere numero mensurane constant”.(1)

Se considera ca moneda italica a aparut la Roma care au preluat de la Salon modelul pentru reglarea unui sistem monetar . Pozitia hegemona a Romei a determinat patrunderea monedei intr-un numar insemnat de comunitati latine , etrusce, umbriene si est-italice. Se considera ca moneda oficiala de bronz a aparut la sfarsitul secolului al IV-lea i.e.n. si inceputul secolului al III-lea i.en.n , iar cea de argint in secolul al II-lea i.en. Incepand din anul 326, Roma bate in Campania primele ei monede de argint "didrahmele romano-campaniene “ si isi insuseste destul de repede economia monetara , pentru ca din anul 289 sa paraseasca etalonul grec pentru sistemul libral si pentru a-si transporta atelierele , in anul 269 la Roma.

Sistemul monetar elen a fost preluat de Roma deoarece moneda exportata de Atena avea curs in lumea cu care grecii veneau in contact.

In Italia Centrala aliajul folosit la fabricarea monedelor a fost cuprul, iar unitatea monetara se apropia mult de unitatea de valoare

1- Emil Mollut , Dan Oancea , Drept roman, Ed. Naturistul, Bucuresti 1991, pag. 68.

-14-

consacrata, livra de cupru(aproximativ 3217 grame). Moneda de cupru este preponderenta , primul denar de argint fiind batut in Italia de sud si destinat comertului cu strainatatea . Utilizarea cuprului la fabricarea monedelor a dus la turnarea acestora si nu baterea lor ca inainte , deoarece nici o stiinta nu ar fi fost suficient de mare pentru acele piese mari si grele.

Etalonul monetar roman a fost din punct de vedere juridic, local, adica fiecare teritoriu urban detinea un raion monetar propriu . Este de remarcat faptul ca monedele Italiei centrale si de nord pot fi reunite-n trei grupe de etaloane , monedele respective fiind la acea vreme tratate-n mod egal in relatiile dintre orase . Astfel, monedele oraselor etrusce si umbriene , monedele Romei si monedele litoralului de est erau recunoscute in relatiile reciproce ale comunitatilor din centrul si nordul Italiei . Acest mic tablou releva faptul ca numarul sistemelor monetare si al etaloanelor corespunde numarului comunitatilor suverane existente-n Italia .

Incepand cu anul 485 s-a introdus un curs de argint valabil pentru intreaga Italie, iar baterea monedei de argint a fost centralizata la Roma. Singura care si-a pastrat propria moneda de argint , insa batuta cu efigia romana si cu etalon diferit a fost diferit a fost Capua. Celelalte monetarii nu a mai detinut decat dreptul de a bate moneda divizionara.(1)

Noul sistem monetar s-a bazat proportia legala dintre argint si cupru , existand o regula de comparatie fixa intre acestea (250 :1); la Roma cea mai mare piesa de cupru (“asul”), echivala valoric cu un scrupul de argint (=1/288 de livra). Unitatea monetara comuna a fost constituita din piese de 10 asi sau denariusul care cantareste 3 1/3 in cupru si 1/72 in argint dintr-o livra romana, respectiv putin mai mult decat o drahma atica . Denarul roman a obtinut cursul legal devenind rapid moneda exclusiva , universala, in granitele imperiului . Dupa etalonul roman incep sa se bata monede si-n orasele spaniole , expansiunea relatiilor comerciale romane determinand implicit si expansiunea relatiilor monetare .Sugestiv remarca Theodor Mommsen acest lucru, afirmand ca:" Denarul roman a tinut intotdeauna pasul cu legiunile romane”. In expansiunea lor teritoriala romanii si-au impus etalonul monetar, lasand dreptul monetariilor de pe teritoriile cucerite de

Dan Drosu Saguna “Drept financiar si fiscal “ Ed, Oscar Print, Bucuresti 1997 Vol.I pag. 24,25.

-15-

a bate moneda de argint , dar cu obligatia de a se conforma in intregime greutatii denarului roman , batut de guvernul roman pentru Italia de nord si denumit “victoriatus” limita privilegiul monetar al comunitatilor supuse Romei . El a fost inlaturat abia in a 2 a jumatate a secolului al VII-lea. Aceste monede au patruns mai intai in tinuturile nord –italice si ilirice apoi s-au raspandit in teritorile barbare din nord, in regiunile Alpilor pe intreg cursul Romei ajungand pana in Transilvania (1).

Guvernul roman , in conformitate cu caracterul sau strict conservator , a respectat regula de a nu bate decat monede de argint , in afara monedelor de cupru nationale. Moneda de argint si-a pastrat timp de peste trei secole aceeasi greutate si acelasi titlu nefolosindu-se de vreun aliaj.

In timpul crizei financiare determinata de razboiul cu Hannibal se semnaleaza o accidentala emisiune de monede de aur . Dealtfel , inca de la inca de la inceputul razboiului romanii diminuasera valoarea monedelor de argint si cupru , ridicand cursul legal al monedei de argint cu peste o treime si emitand , totodata , o moneda de aur cu o valoare nominala ce depasea cu mult continutul de metal.

Comertul cunoaste o perioada de inflorire , astfel incat tranzactiile puteau fi incheiate deseori fara moneda , numai cu aurul dupa greutate . Aceasta practica fiind confirmata si de existenta in tezaurul roman , a unui numar insemnat de lingouri din aur si argint impreuna cu monede de argint –cantitativ argintul fiind la acea data numai a sasea parte din intreaga cantitate de metala detinuta . Deci, pentru a trage concluzia ca metalul care a fost intrebuintat cu prioritate in comertul cu strainatatea , ideosebi cu Orientul a fost aurul .

Sistemul banesc roman era bazat pe un etalon triplu-cupru, argint, aur- cu monede batute batute din fiecare din aceste metale aflate-ntr-un anumit raport de valoare . Relatia dintre valoarea monedelor cu alcatuire metalica diferita rezulta din numarul stabilit a se bate din unitatea sistemului ponderal roman, numita “libra”(2)

Theodor Mommsen, Istoria romana ,Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1987, vol. I. pag. 123-126.

Vezi Dan Drosu Saguna “Drept fiscal si financiar “, Ed. Oscar Print Bucuresti 1997, vol I pag. 26.

-16-

Activitatile comerciale si bancare nu se bucurau la romani de prea multa consideratie.

Moneda romana a fost pusa in circulatie in afara Italiei , mai intai in Spania –“argintul de Osaca”- nefiind altceva decat dinari spanioli cu inscriptii iberice , monede ce imitau vechii denari romani.

Schimburile comerciale s-au intensificat datorita impulsului pe care l-a dat aparitia monedei oficiale in secolul al IV-lea i.e.n. de bronz si-n secolul a monedei de argint . Astfel , la Roma se constitue o categorie profesionala distincta manuitorilor de bani , numiti “argentarii” , care operau schimburi de monede , faceau plati , primeau sume-n depozit , efectuau imprumuturi , prestau servicii materiale si plasau monedele rezultate din emisiuni speciale catre partenerii straini. (1)

Tranzactiile banesti au inceput sa ia o asemenea amploare, incat moneda romana ajunge sa fie cunoscuta la mari departari , fiind acceptata si-n China. Aparitia “argentari”-lor marcheaza procesul de inlocuire in marile afaceri pecuniare a capitalistilor individuali cu bancherul intermediar care receptioneaza si efectueaza plati pentru clientii sai, plaseaza, imprumuta bani si se ocupa de afaceri banesti atat in interiorul cat si in afara tarii . Pe tot cuprinsul imperiului roman indeletnicirea de a da celor de a da celor in cautare de bani sume de avans devine un monopol al romanilor.

Oamenii de afaceri de profesie “publicani” se constituiau in societati pe actiuni , avansand statului sume mari pe care le recuperau cu un substantial procent prin administrarea fiscala a provincilor ce li se atribuiau si care practicau camataria in stil mare ajungand ca dobanzile percepute sa fie de aproape 50%.(1)

Camataria profesionala a fost supusa timp indelungat coercitiei legilor penale. Existau chiar prevederi care obligau la restituirea impartita a dobanzilor percepute peste limitele legale stabilite.

Cato in scrierile sale desconsidera romanul care alegea cale de inavutire: “ Imprumutarea banilor pentru dobanzi aduce mai multe avantaje, dar nu este onorabila . Stramosii nostri au ordonat in consecinta si au stabilit prin lege ca hotul sa restitue de doua ori , iar camatarul de patru ori”; de unde rezulta ca, camatarul era considerat un cetatean mai rau decat hotul.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si civilizatiei , Ed. Vestala , Bucuresti , vol.III, pag 262,1998.

-17-

Tranzactiile mercantile romane si expansiunea monetara in imperiu au consolidat forta economica si financiara a Romei antice,”argentarii” si marii”negociatores” italici raspandind un nou tip uman – cel al financiarului (1).

La daco-geti relatiile comerciale erau stabilite in special cu lumea greaca , inca din secolul al VII-lea i.e.n.

In secolul al V-lea i.e.n. aparuse-n Dacia moneda greceasca , iar doua secole mai tarziu , daco-getii bat moneda proprie imitata dupa cea greceasca . Emisiunile monetare daco-getice au durat aproape trei secole , iar monedele erau fabricate din argint.

Pe teritoriul Daciei au circulat denarul roman si drahma greceasca . Pana in 106 e.n daco-getii au batut cu o tehnica aproape perfecta , incat foarte greu poate fi deosebita de modelul ei – moneda “forte” a timpului moneda romana.

D. Berciu facand referire la monedele daco-getilor afirma ca “dacii n-au emis niciodata monede de aur nici de bronz”.

Vasile Parvan crezuse ca dacii au invatat sa bata moneda de la celti , desi acestia patrunsesera pe teritoriile locuite de geto-daci pe la 300 i.e.n.

Celtii practicau schimburile interne in targuri si piete care se faceau in natura . In timpurile vechi unitatea de masura era stabilita in capete de cornute mari, iar mai tarziu au fost adoptate alte unitati valorice . In timpul lui Cezar , celtii din Britania mai foloseau inca bare si inele de arama sau de aur , cu greutate fixa . Existau insa si alte unitati valorice standard in procesul schimburilor comerciale cum ar fi:inele si coliere de aur cu preutate determinata . S-au descoperit brosele de aur si acele cu gamalie cu greutatea de aproximativ 2 grame.

Incepand cu secolul III i.en. celtii au batut moneda proprie, imitand monedele grecesti , dar si denaturandu-le , creand de fapt cu stil propriu . Moneda de argint era de uz intern si servea-n schimburile intertribale , iar cea de aur era folosita pentru cumpararea de marfuri din exterior. Celtii din Europa Centrala si Occidentala au fost primii “barbari”care au batut moneda , purtand numele unor neamuri celtice sau efigii ale conducatorilor celti in inscriprii folosindu-se in general alfabetul roman(2)

Dan Drosu Saguna , Drept financiar si fiscal “Edit. Oscar Print Bucuresti, 1997, vol.I pag .27.

Vezi Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei Edit. Vestala Bucuresti , vol IV, pag 40, 1998

-18-

Celtii de la Dunare si din Orient au copiat tetradrahmele si staterii de argint din Tars , si Bizant si-n special pe ai regilor macedoneni . Ei nu au imitat doar tipurile acestor monede , ci au adoptat chiar si modulele si greutatile respectivelor monede.

Emisiunile monetare supuse unui control permanent , fapt care a determinat devalorizarea si deprecierea rapida- cea ce trece la ipoteza ca in realitate dreptul de a bate moneda era rezervat numai regilor . Unele monede contin cuvantul “arcantodan” ce desemna un magistrat monetar.

Moneda a reprezentat instrumentul formarii capitalului mobiliar , semn al puterii , puterea de cumparare fiind doar una din manifestari. Galia, a devenit dupa cucerire, o tara a capitalului mobiliar , deoarece evolutia relatiilor comerciale a propulsat economia monetara . Statul intervenea in organizarea comertului creand piete si asigurand ordinea in ele.” Intretinerea marilor targuri necesita intreruperi ale activitatii lor. Se intrezaresc aici contururile unui drept al pietei , care trebuie sa fi fost destul de complex pentru acele vremuri “(1)

La vechii germani , schimburile comerciale se faceau sub forma de troc . Moneda care circula pe teritoriul lor era de provenienta romana, deoarece, vechii germani nu si-au batut moneda proprie .Moneda nu era folosita pentru plati , ci era cautata doar pentru continutul ei de metal pretios.

Comertul a capatat un impuls mai mare in urma intrarii in cadrul operatiunilor sale a unei importante cantitati de moneda romana , primita din partea guvernului roman, fie ca subsidii , fie ca solda a mercenarilor vizigoti angajati in armata romana.

Vikingii practicau comertul pe baza schimbului in natura si-n foarte mica masura prin intermediul monedei(2).

In Bizant comertul se desfasura in cadrul economiei monetare sub forma schimbului in natura care se practica pe piata interna . In afara circuitului fiscal , in interiorul Imperiului moneda de aur avea o circulatie redusa.

Henri Hubert, celtii si civilizatia celtica, Edit. Stiintifica si Enciclopedica ,Bucuresti 1983, pag. 439-441.

Ovidiu Dramba, Istoria Culturii si Civilizatiei , Ed. Vestala Salculeom, Bucuresti , 1998, vol.IV pag. 124-126.

-19-

La baza operatiilor comerciale cu alte tari , bizantinii foloseau ca instrument monetar de schimb “salidus aureus sau nomisma” sau “besantul de aur”, care era o moneda din aur curat , ce cantarea 4,48 grame si a fost batuta pentru prima data in anul 312 de imparatul Constantin cel Mare. Suveranul si-a instituit propriile sale elemente in sistemul banesc , facand ordine-n haosul monetar ce distrugea Imperiul bizantin. Astfel “nomisma” bizantina a dainuit timp de opt secole , fiind cea mai raspandita si mai apreciata moneda din intreg bazinul mediteranean .

Multiplul “besantului de aur” era “livra”= 72 de “nomisua “(in valoare de 326 grame aur). Alaturi de nomisma au mai existat si alte unitati monetare de baza cum ar fi : “miliaresio” de argint, “tallis”- moneda divizionara din arama,“Keratios”-moneda din arama. Cnejii Kievului si anumite teritorii ale germanilor au imitat frumoasele monede bizantine.

Incepand cu primele decenii ale secolului XV, Bizantul incepe sa bata numai monede din argint si din arama. Cu doua secole , inainte, pe langa “nomisma” fusese pus in circulatie si “perperul”, monede ce au fost utilizate intens in schimburile comerciale ale Bizantului (monedele au fost gasite chiar si pe teritoriul tarii noastre , unde au contribuit la circulatia monetara de pe vremea feudalismului timpuriu)(1).

Monedele bizantine pe langa rolul lor economic au avut si-un rol pronuntat caracter politic. Avand o arie intinsa de circulatie (in tot cuprinsul Imperiului bizantin , cat si-n afara granitelor acestuia ), monedele au fost purtatoarele unui anumit concept politic al acelor vremuri , menit sa consolideze ascedentul Bizantului asupra supusilor . De altfel, imaginile imparatilor Bizantini , inscriptionate pe monede , tradeaza dorinta acestora de a-si arata maretia si gloria.

Colectiile numismatice cuprind diverse monede bizantine , extrem de variate care impresioneaza prin rafinatul gust artistic cu care au fost realizate, minusculele lor inscriptii fiind purtatoare de mesaje graitoare care vor transmite peste veacuri maretia si gloria Imperiului bizantin.

Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei ,Ed. Vestala , Bucuresti, vol.IV pag. 254-255, 1998

-20-

Minutiozitatea si imaginatia cu care au fost construite stantele confera monedelor bizantine si un atribut artistic, situandu-le pe o pozitie “aristrocarata”in lumea monetara din acele timpuri.(1)

In lumea araba moneda care circula intens era “nomisma” bizantina. Alaturi de ea apare “ dinarul “, la inceput in Damasc iar apoi in Bagdad , moneda care va face sa infloreasca intregul comert extern al arabilor . Dinarul era fabricat din aur si cantarea 4,25 grame(aprentat usor )iar titlul era excelent (96,98%) datorat noilor metode de topire a aurului utilizate de arabi . Dinarul a ramas multa vreme in circulatie in lumea musulmana si deasemenea si-n Rusia de Apus. Nu tarziu , apare si “dirhemul” de argint (metal care a fost gasit in Imperiul arab in Iran si Asia Centrala). Dihemul de argint avea o greutate de 2.97 grame, reprezentand aproximativ 1/15 fata de dinar.

In Siria si Ifrigya sunt intrebuintate monedele de aur iar in Mesopotamia cele din argint La Bagdad sunt folosite deopotriva si monedele de aur si cele din argint .Cu timpul argintul devine mai rar, aurul monopolizand intreaga piata monetara.

Competenta statului din punct de vedere comercial, raportata la stabilirea preturilor este foarte scazuta , aceasta sarcina revenindu-le negustorilor arabi angrosisti care tratau afacerile dupa principiul cererii si ofertei in magazinele lor dotate cu birouri.(2)

Marele comert , comertul en-gros si comertul exterior, care la inceput fusese in mana crestinilor , a evreilor si a persilor zoroastrieni , a fost in curand practicat pe scara larga si cu mult succes si de musulmani. Evreii, numiti “ rahdoniti” au dominat timp de secole , comertul international , in special in circuitul economic arab. Tot in lumea araba a fost lansat in limbajul comercial termenul de "samsar" care reprezenta la aceea data imputernicitul oficial care veghea desfasurarea vanzarii care se efectua de regula la licitatie , atributele primului “samsar” oficial pastrandu-se in practica comerciala si fiind preluate in activitatea tuturor centrelor dezvoltate din punct de vedere economic.

Dan Drosu Soguna “ Drept financiar si fiscal ” Ed. Oscar Print, Bucuresti , 1994, pag. 23.

Dan Drosu Soguna “ Drept financiar si fiscal ” Ed. Oscar Print, Bucuresti , 1994, pag. 30 vol.I.

-21-

Marii negustori arabi detin suprematia economica dominata pana in secolul al XII-lea cand pozitia lor va fi subminata de catre marii proprietari funciari care incet devin feudali militari(1).

In lumea araba existau adevarate case de comert care erau solidare intre ele, dar aveau raspundere colectiva asupra operatiilor comerciale . Pentru tranzactiile comerciale , unde se efectau transferuri de fonduri se foloseau cecurile ;;sakk’’ – acest mod de plata generalizandu-se foarte repede .”Sayrafii”erau persoane specializate care se ocupau cu schimburile bancare , cu scrisori de de credit (folosite insa numai intre persoanele care se cunosteau ), emiterea cambiilor. Creditele se acordau pentru avansurile de fonduri necesare finantarii operatiilor comerciale , operatii care erau initiate de negustorii de vaza al caror bun renume le garanta competenta si onestitatea.

Dinanismul comercial semnificativ , in lumea araba genereaza noi forme de credit. De altfel, imprumutul cu dobanda era interzis de Covan (ca si-n dreptul ebraic), dar numai daca se percepea procente exagerate. Preotii si oamenii legii nu ingaduiau aceste activitati , desi “raba”(camata) era interzisa de textele sacre . De altfel, imbogatirea acumulare era pedepsita in lumea araba a acelor vremuri(2).

In perioda declinului si prabusirii lumii antice comertul devine un monopol al negustorilor orientali in genere sirieni si evrei . Negustorii sirieni se intalnesc in Italia unde se refugiaza dupa ce Siria Bizantina cazuse in mainile arabilor in anul 635, iar cei evrei predominau la nord de Alpi , ei stabilindu-se pe rand in marile orase din Franta, Germania si Italia.

Expansiunea araba in intreaga lume orientala a avut ca efect, monopolizarea comertului , care de-a lungul secolelor a cunoscut mari perioade de progres.

Ovidiu Dramba, Istoria Culturii si Civilizatiei , Ed. Vestala, Bucuresti, 1998, vol. IV, pag 410.

Andre Clot, Civilizatia araba in vremea celor 1001 de nopti, Edit. Meridiane, Bucuresti 1989, pag. 247-249.

-22-

Sectiunea 1.3 Consolidarea pozitiei economice a monedei in

Evul Mediu

Evului Mediu timpuriu ii este caracteristica organizarea economica senioriala. Marii seniori feudali pe domenile lor isi aveau negustori care se aflau in relatii cu marii negustori arabi si bizantini . In aceasta perioada au coexistat economia naturala (trocul ) si economia monetara . Schimburile comerciale facandu-se adesea in natura , circulatia monetara era foarte slaba si deci, supraproductia aproape inexistenta . Cu toate acestea se intrebuintau si monedele , cand unele produse agricole deveneau obiecte de schimb , pretul lor fiind exprimat in bani. Numeralul se utiliza in special in perioada de seceta pentru achizitionarea de cereale , in special grau. Specific Evului Mediu timpuriu este faptul ca moneda era folosita doar ultimul rand ca mijloc de schimb functia cesteia fiind aceea de plata a cursului , amenzilor si darilor . Censul se platea si-n natura cu grau , oua , pasari , vin , la fel ca si amenzile care se puteau achita in capete de vite sau panzeturi , dupa cum impozitele se percepeau in moneda , dar si-n arme sau vite . Inca de la sfarsitul secolului al VIII-lea s-au stabilit anumite baremuri care fixau preturile principalelor articole . Chiar si in cazul cand schimburile se faceau in troc , vanzatorii si cumparatorii aveau in felul acesta o posibilitate de a se referi la evaluari in monede de circulatie curenta , in dinari . Astfel , pentru a avea o imagine a raporturilor de valoare din acele vremuri exista o lista de preturi indicativa pentru starea economica .

O masura numita “muid” de ovaz costa un dinar ; de orz 3 ; de secara4; iar de grau 6 dinari.

Un dinar era pretul a 23 paini de ovaz , sau 15 de secara , sau 12 de grau – greutatea unei paini fiind de aproximativ un kilogram.

O oaie costa intre 12-15 dinari ; o vaca 14 dinari ; un bou intre 24-108 dinari etc.(1)

Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Ed. Vestala Salarlum, Bucuresti 1998 vol V, pag. 208,228,229.

-23-

Moneda se batea doar in perioada marilor targuri . Perioada de inceput a Evului Mediu s-au mentinut in circulatie vechile monede romane . Alaturi de acestea mai erau utilizate si imitatii a monedelor bizantine . Abia dupa anul 511 incep sa se bata monede proprii originale . Platile se efectuau in bani lichizi , creditul luand amploare abia dupa secolele VII-VIII. Se utilizau ca mijloc de schimb chiar si metalele pretioase sub forma de inele si bratari . In secolele X si XI datorita stagnarii economiei monetare tezaurele in bani au fost acumulate in proportii extrem de reduse.

O circulatie insemnata in Evul Mediu , a cunoscut-o nomisma de aur bizantina , solidus-ul de argint bizantin , dirhan-ul musulmanilor, la care s-a adaugat dinarul de argint emis de Carol cel Mare, care a instituit si “livre”ca unitate monetara aflata la baza sistemului banesc in Franta.

Sistemul monetar creat de Carol cel Mare era monometalic , format din dinarul de argint care cantarea 2 grame . Dinarul era singura moneda efectiva, a carei valoare raspundea perfect unei epoci in care majoritatea tranzactilor comerciale comporta doar plati mici . O asemenea moneda nu era destinata comertului . Printr-o ordonanta imparatul si-a impus moneda sa , reprimand speculatiile si evaziunea fiscala . Dinarul devenind singura moneda cu o circulatie reala pe intreg teritoriul imperiului caraligian. Capitulatul din 789 a fost dat de Carol cel Mare sub influienta consilierilor sai ecleziastici. Carol a fost primul suveran care a dat sanctiunea legislatiei civile acestei masuri fara sa prevada insa (decat intr-un capitular ulterior) si o pedeapsa impotriva contraventilor . Prin capitular Carol cel Mare prevedea pedepse foarte severe negustorilor care refuzau incasarea dinarului si interzicerea abatilor sa perceapa bani celor care intentionau sa se calugareasca. Clericilor la fusese interzis, de altfel dintotdeauna imprumutul cu dobanda .”Biserica insasi a fost constransa sa recurga incontinuu la banii acelor bancheri a caror activitate o condamna”(1).

Dreptul de a bate moneda era rezervat regelui, dar spre sfarsitul secolului al IX-lea incepe sa bata moneda si marii feudali. Dupa dezmembrarea imperiului caroligian incep sa emita moneda si principii teritoriali. in Occident punandu-se in circulatie tot atatea tipuri de dinari cati detinatori feudali de puteri juridice existau.

H. Pirenne citat de Ovidiu Dramba, op. cit. vol. V, 1998, pag.208.

-24-

Faptul ca se reia baterea monedei de aur, inmultirea semnelor monetare , complicarea operatiunilor de schimb, rezultat al acestui soi de binetalism dar si al diversitatii monedelor reale si al fluctuatiilor pe care le creaza , nu numai variabilitatea cursului comercial al banilor , dar chiar , inca de pe atunci , primele “miscari” monetare , adica primele masuri inflationiste si mai rar deflationiste . Domeniul schimbului , in momentul in care aristocratia traficantilor urmeaza celei a celor ce bat moneda in Evul Mediu , prefigureaza timpul Bursei , unde minutele si secundele vor face si vor desface averi.

Statutele corporatiilor precum si documentele propriu-zis comerciale –registre de socoteli , practici de comert si acele scrisori de schimb care incep sa se raspandeasca prin balciurile din Champagne , devenite in secolele XII –XIII un fel de “clearing-hause” al comertului international(1).

Dezvoltarea comertului , care rezulta implicit din dezvoltarea oraselor, intensifica circulatia monetara , banul recapatandu-si functia sa de schimb si cucerand teren si-n mediul rural.

Nomisma bizantina si dinham-ul musulman circula efectiv si continu in Occident, dar numai in regiunile supuse dominatiei bizantine (in Italia Meridionala si Sicilia) sau in Spania –care fusese supusa de Islam.

Anglo saxonii au batut moneda de aur pana-n anul 1066 cand Willhem cuceritorul a adoptat sistemul monetar general coraligian.

Moneda caroligiana cunoaste un proces de degradare dupa destramarea imperiului. Marii feudali diminuau valoarea noilor emisiuni monetare, folosind o tehnica de batere neglijenta,chiar rudimentara , aliajele folosite fiind de calitate inferioara celor anterioare. H. Pirenne citeaza un principe german (Bernard de Ascania ) care schimba moneda emisa de el in medie de trei ori pe an , de fiecare data degradand-o valoric. Deprecierea este semnificativa raportandu-se la cei 32 de ani de domnie ai lui Bernard de Asconia(2).

Vacques Le Goff, “Pentru un alt ev mediu” , edit. Meridiane Bucuresti, 1986, Vol I pag 100-101.

H.Pierenne , citat de Ovidiu Dramba , op. cit vol. II 1985 pag. 423-424.

-25-

O situatie aparte a avut-o moneda engleza , moneda flomanda si denarul din Koln care si-au mentinut calitatea superioara intr-o perioada marcata de puternice deprecieri progresive ale monedei .

La sfarsitul secolului XII apare “gross”-ul venetian , batut de regele Enrico- Dandalo care cantarea 2 grame de argin pur . Dupa punerea lui in circulatie , a fost imitat in Anglia prin aparitia “sterling”-ului, in Germania de catre “heller”, precum si in Franta de “gros parisien”. Toate aceste monede avand o valoare ridicata au fost solicitate pe pietele europene..

Datorita lansarii comertului , in economiile occidentale s-a impus reintroducerea monedei de aur care disparuse prin tezaurizare de catre detinatorii monismei bizantine si a monedelor arabe.

In 1231 apare “augustulus”-ul sicilian emis de Frederic al II-lea si difizuat in sudul Italiei . Aceasta moneda a fost calificata drept “capodopera munismatica medievale”.

In 1284 apar “florinii” si “ducatii” de aur , care sunt emisi la Florenta , Genova si Venetia.

Din 1266 Franta bate “dinarul” de aur , iar imprima jumatate a secolului al XIV-lea apar monedele de aur ale Boemiei, Angliei, Castiliei si Tarilor de Jos . Aceste emisiuni de aur care succedau aparitia “gross”-ului venetian sunt reflexul dezvoltarii economice a statului italian in Occidentul medieval.

In Evul Mediu, comertul intens desfasurat in Peninsula italica si-a deschis cai insemnate pe uscat , dar si pe apele Mediteranei, Adriatica si Marii Egee.

Inca din secolul al X-lea in Venetia s-a constituit o numeroasa categorie oligarhica formata din familii nobile imbogatite prin practica comertului. Alaturi de familii ilustre participau si dogii la initiative si operatii comerciale . Venetiei ii este atribuita si inventia contabilitatii in partida dubla , incepand cu secolul al XIV- lea. De altfel, Venetia a avut o adevarata vocatie pentru comert.

Orasele din Italia Meridionala au prosperat considerabil datorita activitatii lor comerciale.

Venetia a fost orasul care considera Marea Adriatica intocmai ca: ”proprietatea sa privata”(1)

1- H. Pirenne citat de Ovidiu Dramba, in Istoria Culturii si Civilizatiei , edit. Salcului si Vestala, Bucuresti , 1998, vol.V pag 216 -26-

Venetia , Pisa si Genova isi impun suprematia politica si comerciala de-a lungul coastei occidentale a peninsulei . Incepand cu secolul XI, ele si-au extins activitatea comerciala in Provence si Catalania , iar la nord de Alpi in Franta si Germania .

De la sfarsitul secolului al IX-lea , venetienii au intretinut relatii comerciale foarte active cu lumea islamica , insa cele mai intense au fost relatiile comerciale cu Bizantul .

Instabilitatea monetara a determinat aparitia in secolul XIV a hartiei –moneda , prin care s-au facilitat cu mult tranzactiile comerciale . Sfarsitul Evului Mediu este caracterizat de aparitia politei si a cecului . Scrisoarea de schimb si cambia au fost si ele utilizate frecvent de catre negustorii italieni din Pisa, Florenta, Genova si alte orase cu un specific comercial(1).

Numeroasele monede aflate in circulatie , care se prezentau sub forme , tipuri si valori extrem de diferite au facut indispensabila prezenta “zarafilor” care erau autorizati de regi, conti si senatorii targurilor sau oraselor unde isi desfasurau activitatea . Acestia isi expuneau multiplele tipuri de moneda pe o masa sau pe o banca (de unde deriva si numele viitoarei institutii “bancher”) fiind singurii care se puteau descurca in “paienjenisiul monetar “-La Florenta s-au constituit intr-o adevarata breasla cu statut si regulament propriu –“Arte del Cambio”. La Roma in 1052, apare asa numitul “tribium cambitores” locul in care zarafii isi asezau mesele cu balanta si saculetele cu bani . Acesti schimbatori de bani , care de fapt erau depozitari de numerar , si-au extins activitatea participand la targurile internationale si punand bazele importantelor firme negustoresti ce se vor raspandi apoi pe intreg continentul . Ei incheiau intelegeri importante in numele unor case de comert , tineau chiar conturi si derulau variate operatiuni banesti. In Evul Mediu zarafii , erau cunoscuti sub denumirile de :”combatores”, campsores”, “camtores”si chiar “bancheri”. De aceeasi sorginte este si termenul de “bancruta”, in italiana”bancaratta”(taraba rupta) care a aparut datorita insolvabilitatii zarafilor carora li se spargea in mod simbolic masa schimbului(2)

Ovidiu Dramba Istoria Culturii si civilizatiei , Ed. Vastala ,Bucuresti , 1998, pag. 216-218, vol V.

Dan Drosu Saguna “ Drept financiar si fiscal”, Ed. Oscar Print , Bucuresti vol. I Pag 33-34, 1997

-27-

In nordul continentului o regiune deosebit de activa in domeniul schimburilor comerciale era Flandra . O activitate comerciala comparabila celei din bazinul mediteranean s-a desfasurat in Marea Baltica si in Marea Nordului intre secolele IX-XI.

Expansiunea comerciala a normanzilor , foarte redusa in zonele europene occidentale , a fost in schimb foarte intensa in directia regiunilor rasaritene slave si in cele nordice . Varegii nu bateau moneda, iar ca mijloc de schimb se serveau de blanurile de jder , cu valoarea stabilita la 2,50 dirhami(dupa marturia unui negustor arab din secolul IX).

O consecinta a intensei activitati comerciale a vergilor a constituit-o faptul ca si ceilalti normanzi ca ;vikingii ,norvegieni si danezi le-au urmat exemplul (1).

Emiterea monedelor de hartie este atribuita Chinei care lanseaza aceste insemne pentru prima data in anul 1260, ele fiind puse-n circulatie de hanul Hubilan . In “Milion” Marco Polo reda amanuntit aceasta inovatie . Monedele de hartie chinezesti erau insemne ipotetice ale cantitatii de argint detinuta de tezaur. Trecerea la circulatia monetara fiduciara , la banii cu valoare simbolica , a reprezentat un proces de durata “moneda volanta” fiind incetul cu incetul acceptata si in Europa.

Datorita instabilitatii monetare , hartia-moneda incepe sa fie frecvent folosita in toate statele dezvoltate ale sfarsitului de Ev Mediu . O mare raspandire o cunoaste si polita , alaturi de care apare si cecul – ordinul scris de a plati o suma unei persoane .

Zarafii care se ocupau de depozite si viramente, pe langa schimbul specific cu bani , incep sa actioneze si-n chip de camatari , dand bani cu dobanda , astfel lor datoranduli-se transformarea monedei dintr-o marfa etalon , intr-o masura de valoare utilizata pentru inlesnirea schimburilor , in capital camataresc , producator de venit(2)

In secolul XII, in nordul Frantei , in Anglia si Germania s-au constituit asociatii de negustori , cu scopul de a-si apara interesele profesionale , numite “ligi” si “hause”. In scurt timp Hausa teutonica a devenit o mare putere economica si politica , care-n secolele XIV-XV detinea monopolul comertului in Europa Septentrionala .

Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Ed. Vestala, Bucuresti, 1998, vol. V, pag 219-221.

Dan Drosuu Saguna , Drept financiar si fiscal, Ed. Oscar Print , Bucuresti , 1997, vol I, pag. 34.

-28-

Volumul comertului hauseatic era egal (daca nu chiar superior) celui mediteranian , dar capitalurile investite erau mult mai reduse. Instrumentele simpliste ale hauseaticilor nu se puteau compara cu tehnicile comerciale perfectioniste ale negustorilor italieni(1).

Aceste asociatii cu caracter oligarhic aveau imunitati si privilegii economice si juridice , aveau tribunale si puteau fi recunoscute dupa blazoane . Asociatiile , ghildele deliberau in adunarile lor asupra bugetului care era creat din cotizatiile membrilor si din alte venituri.

In marile orase negustorii au acaparat institutiile municipale si functiile de conducere , devenind adevarati “seniori ai orasului”.

La inceputul secolului al XIII-lea, papa Inocentiu III recunoaste intr-o scrisoare adresata episcopului Genovei ca este ingaduit sa se incredinteze unui negustor un capital.

Toma din Aquimo, in Summa Theologiae afirma:” Cel care isi incredinteaza banii uni negustor , inseamna ca nu isi transfera si proprietatea numerarului. El este indreptatit sa revendice o parte din beneficiul obtinut de negustor , ca provenind din propriul sau bun”(2).

H Pirrene , citat de Ovidiu Dramba ,in Istoria Culturii si Civilizatiei , edit. Vestala-Saeculum , Bucuresti 1998, pag. 223-224, vol.V

Ovidiu Dramba , Istoria Culturii si Civilizatiei , Ed. Vestala Bucuresti , 1998, vol.V pag.235

– 29 –

II MONEDA SI FUNCTIILE EI

Sectiunea 2.1 Notiunea de moneda

Dintotdeauna , moneda a constituit pentru cercetatori un subiect de controverse , astfel mercantilistii sustineau ca moneda este un sens al bogatiei, clasicii prin prisma lui Stuart Mill, afirmau ca nimic nu este mai semnificativ ca moneda(1).

Desi, s-a scris enorm despre acest instrument de schimb si de tezaurizare , “controversa asupra naturii si functiilor monedei persista printre economistii lumii capitaliste”(2).

Moneda este in primul rand un instrument social-economic , indispensabil oricarei economii si reprezinta “ o institutie istorica, care a urmat si urmeaza evolutia societatii umane”.

Aparitia si circulatia monedei a dus la afirmarea sa si la asimilarea ei de catre diferite colectivitati umane . Utilizarea monedei la nivel mondial a dus la abordarea fenomenelor monetare de catre teoreticieni.

Ascensiunea sau declinul natiunilor fiind adesea marcat de modurile de administrare si utilizare a monedei (3).

Controversele asupra naturii si functiilor monedei persista de secole si probabil ca acumularea progresiva a informatiilor prin utilizarea tehnicilor moderne de investigare va lansa noi ipoteze , teorii si metode in domeniul monetar .

Datorita complexitatii fenomenului monetar , monedei I s-au dat o multitudine de definitii , unele exprimand particularitatile monedei actuale sau ale celor antice , iar altele considerand-o pur si simplu o marfa .

O definitie generala a monedei ar putea fi urmatoarea:Moneda este un instrument –etalon legal de plata pentru facilitarea schimburilor , pentru acumulari si pentru stingerea obligatiilor , masurator general de valori care se bucura de increderea publica si poarta girul statului.

Cezar Bassno , Nicolae Durdac , Constantin Floricel – Moneda Credit Banci – Edit. Didactica si pedagogica , Bucuresti 1997 vol I, pag 5.

Victor Dinga , Moneda si problemele ei contemporane, Edit. Dacia , Cluj-Napoca , 1981 , vol I pag 20.

Dan Drosu Soguna , Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print, Bucuresti , 1997 vol.I , pag 34-35.

– 30 –

Intr-o alta definitie prin moneda este desemnat orice bun acceptat ca instrument liberator de creditori sau vanzatori , un fel de “bon” pentru cumpararea marfurilor(1). Intr-o alta opinie se considera ca atunci “ cand o marfa serveste continuu ca instrument pentru schimburi indirecte , ea devine moneda”(2).

Nominalistii au considerat moneda un document de stat, prevazut cu sigiliu si particularitati ornamentale si investit au functiuni specifice monedei , o emanatie a autoritatii publice , detasata de fluctuatiile vietii economice si sociale .

George Sand (1804-1876) spunea despre moneda:” Ceea ce-mi place nu este banul , ci cheltuirea lui “.

Satiricul latin Juvenal afirma la randul sau:”Cu cat creste gramada de bani , cu atat creste si iubirea pentru ei”(3)

Pentru a complica conceptul de moneda s-a facut si se face si astazi de catre unii cercetatori , deosebirea dintre ban si moneda , banul fiind ceva abstract , iar moneda ceva concret .De exemplu , economistul J.K.Galbraith afirma ca banul are trei creatori: moneda, tezaurul si bancile . Deci , banul , nascut din trei parinti , reprezinta ceva din fiecare si altceva decat toti la un loc . Banul fiind creat si de moneda , ii urmeaza acesteia . Prin urmare , la inceput a fost moneda. Dar “parintii” banului continua sa traiasca cu “fiul lor” banul, devenit cu timpul denumirea banala curenta a monedei(4).

Thomas Gresham (1519-1579) scria la vremea sa :”moneda rea alunga pe cea buna”(5)

J. Schumpeter citat de Victor Jinga , op. cit vol.I pag.38.

C. Bresciani-Tarroni citat de Victor Jinga , op. cit. Vol. I pag 38.

Victor Junga , Moneda si problemele ei contemporane, Edit. Dacia Cluj-Napoca, 1981, vol. I, pag. 26,38,27.

Victor Junga , Moneda si problemele ei contemporane, Edit. Dacia Cluj-Napoca, 1981, vol. I, pag. 26,38,27.

Constantin Floricel , Nicolae Daradac si Cezar Bazno, “Moneda Credit Banci “Edit. Didactica si pedagogica Bucuresti , 1997, pag. 6 vol.I.

– 31 –

Gerloff defineste moneda ca fiind “acel bun miscator , a carui posesiune si folosire trece, intr-un anumit cadru social si economic , drept expresie si mijloc de forta si exercitare a fortei sociale si economice si care tocmai de aceea serveste la transmisiuni ocazionale de valoare “(1).

Majoritatea definitiilor date monedei , include in text variatele functii ale monedei , indeosebi pe aceea de instrument de comparatie a valorilor , de rezervor de valori sau mijloc de circulatie a marfurilor si servicilor.

Definitiile date monedei de-a lungul timpului nu pot epuiza datele despre fenomenul datorat ei , o reprezentare fidela putand fi posibila in special prin enumerarea functiilor sale.

C.C. Kiritescu, Geneza monedei, pag. 79.

– 32 –

Sectiunea 2.2 Functiile monedei

Functiile monedei au evoluat in timp, odata cu dezvoltarea productiei si schimbul de marfuri . La inceputurile sale moneda a servit cu masura a valorii si ca mijloc de circulatie a marfurilor , ulterior incepand a se practica vanzarile de credit si imprumutul de capital , moneda dobandeste si rolul de mijloc de plata , pentru ca in final , odata crearea pietei mondiale sa indeplineasca si functia de bani universali , slujind in circulatia internationala a valorilor materiale ca mijloc general de schimb.

Mai mult decat prin aspectele sale extrem de diverse , moneda se defineste prin functiile sale care sunt urmatoarele:

Functia de evaluare a valorilor economice . In aceasta functie, moneda masoara valoarea bunurilor si servicilor tranzactionate. Cu ajutorul monedei se masoara valori materiale, se exprima preturile, puterea de cumparare si creditul. Intrucat valoarea bunurilor comercializate se exprima totdeauna prin moneda , acesta se interpune intre ele, permitand compararea lor. Cand moneda este marfa , fiind fabricata din metal pretios (aur, argint)ea are o valoare intriseca pretuind prin sine insasi si avand o putere de cumparare corespunzatoare acestei valori. Astfel in acest caz , moneda cu valoare proprie serveste ca etalon direct pentru alte valori, iar cand acesta reprezinta doar un semn , ea are numai valoare corespunzatoare marfurilor ce pot fi achizitionate in schimbul ei. Deci, si aceasta moneda are putere de cumparare , putand servi ca etalon pentru alte valori, dar este in fapt numai intermediar intre marfuri . Cu ajutorul monedei se exprima preturile care sunt expresia monetara a valorii. Moneda reprezinta in aceasta calitate o masura comuna pentru a calcula valorile, dar aceasta masura va trebui sa fie totdeauna constanta si sa se conformeze unor reguli stabilite. O economie moderna necesita comparatii continue ale valorii , iar cumparatorii trebui sa compare ofertele diferitilor vanzatori. Pentru a lua o decizie rationala in care fiecare marfa se schimba pe alte marfuri , acest lucru fiind posibil doar prin utilizarea monedei ca etalon.

Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii care se realizeaza prin intermediul operatiunilor de vanzare-cumparare. Carl Menger afirma ca :” Un bun, oricare ar fi el , devine moneda si in masura in care capata realmente , in evolutia istorica a circulatiei bunurilor unui popor , functia de mijlocitor general al schimburilor si astfel ajunge sa detina acea pozitie specifica in circulatie si in

economia nationala , datorita careia , apare-n opozitie cu toate

celelalte bunuri aflate-n circulatie , al caror schimb il mijloceste , drept un bun circulatoriu, mijlocitor al schimbului de bunuri (1).

In general, bunurile si lucrurile care pot si urmeaza a fi schimbate intre ele “trebuie sa fie comparabile intr-un anumit fel unele cu altele , si de aceea s-au recurs la moneda, ca la un mijlocitor al schimburilor(2).

Deci, cum rezulta din cele de mai sus moneda mijloceste circulatia marfurilor , ea insasi fiind o marfa intermediara.

Datorita dezvoltarii continue a economiei, utilitatea ei ca mijloc de schimb fiind primordiala in raport cu alte functii ale acesteia . Moneda a avut o evolutie neantrerupta in productie si in schimbul de marfuri; prin intermediul schimbului , produsele devin marfuri a caror circulatie este inlesnita de moneda . Marfurile , servicile si moneda am putea spune ca se afla intr-o relatie indisolubila , neputand exista separat.

Functia de mijlocire a platilor. Moneda dobandeste calitatea de moneda legala, astfel creditorul fiind obligat sa primeasca moneda aflata-n circulatie la data lichidarii unei datorii . Moneda poate fi utilizata la efectuarea unor plati , de catre oricare din subiectele de drept, indiferent de categoria marfurilor ori servicilor supuse acestui act comercial. Valoarea esentiala a monedei rezulta din puterea ei de cumparare si de efectuarea platilor(3).

Functia de mijlocire a creditului. Creditul reprezinta transmiterea temporara a unei puteri de cumparare . Creditul este un imprumut de moneda . Montesquieu afirma ca:”Banul este un semn al valorii si cui ii lipseste trebuie sa-l imprumute”. C. Gide afirma legat de credit ca acesta ar fi:”schimbul unei bogatii prezente, contra unei bogatii viitoare”(4).Creditul in moneda este cel mai generalizat. Din punct de vedere fizic si functional , moneda este un document de credit

Carl Menger citat de C.C. Kiritescu in “Geneza monedei” pag 13.

Aristotel “Etica Nicomatrica (V8)

Dan Drosu Saguna “Drept financiar si fiscal” Ed. Oscar Print Bucuresti 1997, vol.I pag.36

C. Gide “Principes d’economie politique “,Ec XII, pag 261 citat de C.C. Kiritescu in Genesa monedei

– 34 –

pentru cel ce o primeste , cat si pentru cel care o livreaza. Orice moneda este fiduciara , deci este bazatan pe creditul care I se acorda . Moneda serveste drept mijloc de acordare a creditului.

Functia de mijlocire a economiilor.Disponibilitatile temporare ale populatiei se pot valorifica prin intermediul monedei . In acest mod , moneda transforma un capital, care se poate utiliza eficient in circulatia monetara.

Functia de tezaurizare. Moneda a constituit un instrument de tezaurizare , deoarece functia primordiala pe care a indeplinit-o n-a fost aceea de a mijloci schimburile , sau de a masura valorile , ci a fost functia de tezaurizare , de transport in timp “a valorilor”(1). Cu ajutorul monedei se pot pastra si transfera valorile care se cer mentionate in timp , pe o perioada indelungata . Totodata, valorile pot trece de la un detinator la altul, in cel mai eficient mod, prin intermediul monedei. Tezaurizarea se realizeaza in conditiile circulatiei banilor cu valoare integrala de aur, cand functia de mijloc de circulatie si de plata este indeplinita de catre monede din metal obisnuit sau bancnote , acesti bani fiind lipsiti de valoare ii inlocuieste pe cei din metal pretios, care sunt transformati in lingouri, putand fi pastrati ori vanduti sub aceasta forma , dupa greutate , ca orice marfa dealtfel.

Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor. Cu ajutorul monedei si cu a celor au contribuit direct sau indirect la crearea ei se distribuie produsul social . Moneda inlesneste buna utilizare a factorilor de productie la nivel national , asigurand o repartitie cat mai corecta a produsului social. Aceste functii ale monedei nu se cer indeplinite cu necesitate sau cumulativ de catre o marfa , pentru a putea fi considerata moneda, ci este suficient ca ea sa indeplineasca o singura functie din cele amintite pentru a deveni moneda, daca aceasta este asimilata ca atare.

In ultimii ani , moneda exista tot mai rar prin materialitatea ei , dar totdeauna exista prin functiile pe care aceasta le indeplineste(2).

Dupa cum am observat, moneda se defineste prin functiile ei, mai mult decat prin aspectele sale extrem de diverse.

C.C. Kiritescu , Geneza Monedei pag. 62.

Dan Drosu Saguna , Drept financiar si fiscal, Ed. Oscar Print ,volI,Bucuresti 1997 pag.37.

– 35 –

Sectiunea 2.3 Relatia bani – moneda

Pentru a complica conceptul de moneda s-a facut si deosebirea intre ban si moneda , banul fiind considerat “ceva “ concret , iar moneda “ceva” abstract , in acelasi proces de circulatie a acelorasi bunuri.

Dupa parerea unor specialisti ar rezulta ca banul la originea sa ar avea trei creatori si anume : moneda , tezaurul care se afla la originea hartiei –moneda si bancile sub diferitele lor forme. Deci, cu alte cuvinte , banul fiind nascut din trei parinti , este ceva din fiecare si altceva decat toti la un loc.

Banul este fenomenul valorii in general , iar moneda este reprezentarea acestui fenomen . In practica schimburilor si in limbajul uzual, banul nu este si nu poate fi doar un “fenomen”reprezentat prin moneda .De exemplu, in socialism , banul, moneda exprima relatii de productie si de schimb care serveau la procesul de dezvoltare a economiei nationale. In literatura si practica economica mondiala , se scrie si se vorbeste numai de moneda si de problemele monetare.

In economia monetara contemporana monedele nu sunt numai “piese de metal”, cum sunt definite si nici banul nu este numai “o marfa speciala”. Aceasta imprejurare explica absenta unor definitii clare , complete si durabile ale monedei , absenta explicabila si prin necontenitele prefaceri si schimbari aparute-n structura , atributele si functile acestei categorii economice .

Marx a afirmat ca” banul nu e produsul unei reflexiuni sau al unui acord , ci e format aproape instinctiv in procesul schimbului”.

Insusirea esentiala a banilor este aceea de a se putea cumpara cu ajutorul lor orice , ei detinand puterea absoluta conform sintagmei “maney is power”-bani inseamna putere.

Din punct de vedere istoric , notiunea de moneda a aprut mult mai tarziu decat notiunea de bani si anume atunci cand s-a trecut de la sistemul de schimb ponderal al metalelor pretioase la lingouri marcate , carora li se confirma calitatea si greutatea . Moneda a aparut spontan si a reprezentat un produs obiectiv , care a luat nastere datorita necesitatii pentru cerintele din sfera circulatiei marfurilor, ea reprezentand in cele din urma un instrument de intermediere a schimburilor.

Prin notiunea de bani se exprima multitudinea de instrumente care masoara valoarea marfurilor , mijlocesc circulatia si plata sau constitue activul de rezerva in relatiile economice . Banii se prezinta-n mod concret

– 36 –

sub forma monedelor si a celorlalte instrumente monetare.

Moneda spre deosebire de bani , nu este un termen generic , ci reprezinta un anumit tip de bani concretizat sub forma pieselor metalice cu valoare proprie .

Din punct de vedere etimologic moneda isi are izvorul in limba latina, termenul venind de la numele zeitei Junon Moneta , in al carei templu aflat la Roma, statul isi instalase atelierele unde au fost batute primele semne monetare.

In limba noastra denumirea de moneda a patruns ca neologism din limba latina “moneta”, dar si prin limba neogreaca “moneda”-utilizata-n timpul domniilor fanariote.

Aceasi denumire este utilizata si in Franta “monnaie”, in Anglia”money”si-n Italia “moneda”.

La inceput denumirile monedei au exprimat materialul din care a fost confectionata-“aurus” sau”argent”. Cuvintele care desemnau in societatile patriarhale moneda aratau cu exactitate originea instrumentului monetar. Astfel, termenul de “pecunia” inseamna suma de bani , iar averea provine din latinescul "pecus"care reprezenta animalul de turma intrebuintat foarte des ca instrument de schimb. De la acest termen a derivat si notiunea de "pecuniar"(banesc) precum si cea de "peculuim",”care la origine avea intelesul de turma redusa ca numar de capete, iar in timp si-a transferat semnificatia primara, desemnand unica economie baneasca . Chiar si termenul de “capita” care reprezenta numaratoarea capetelor de vite .

Literatura romana de specialitate a recurs la utilizarea ambilor termeni ai monedei – in trecut s-a folosit forma arhaica “moneta”iar in prezent – moneda .Ambele forme sunt corecte, prin ele desemnandu-se aceeasi notiune . Astfel de la “moneta”s-au format anumiti derivati cum ar fi: monetarie , monetar.

In limba romana termenul de “ban”este folosit in general , cand se exprima notiunea de moneda marunta, divizionara. Din punct de vedere etimologic banul isi are originea in privilegiul acordat Banilor romani din secolele XIII-XIV de a bate monede de argint , denumire ce a fost intrebuintata in decursul timpului pentru desemnarea monedelor cu o anumita greutate si calitate , indiferent de provenienta lor (1).

Dan Drosu Saguna , Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print ,Bucuresti , Vol.I, 1997, pag 38.

– 37 –

Asadar, moneda nu e un instrument perfect, ideal care ar interveni pe piata multiplelor imperfectiuni, speculatii si incoerente, dar cu certitudine ea si-a adus contributia extraordinara in functionarea si dezvoltarea economiei popoarelor.

– 38 –

CAPITOLUL III PRINCIPALELE IPOTEZE ASUPRA MOBILULUI

APARITIEI MONEDEI

S-au emis o multitudine de pareri in raport cu momentul aparitiei monedei, care au explicat conditionarea genezei acesteia de anumiti factori religiosi, patrimoniali ,sociali si economici , considerandu-se ca actiunea exclusiva a acestora au dus la aparitia instrumentului monetar numit ulterior moneda. Acest instrument a stat la baza economiilor popoarelor lumii , devenind in ultima instanta un factor indispensabil in procesul schimbului.

Semnificative prin importanta ipotezelor emise , prin viabilitatea lor si prin numarul insemnat de cercetatori care au aderat la aceste teorii care au studiat fenomenul aparitiei monedei, in decursul timpului s-au reliefat cateva dintre ele si anume :ipoteza economica , ipoteza aparitiei monedei ca etalon de valoare , ipoteza sociala , ipoteza religioasa si ipoteza patrimoniala.

Sectiunea 3.1 Ipoteza economica

Exista o teorie conform careia se afirma ca moneda a aparut ca mijlocitor al schimbului , aparitia ei datorandu-se nevoilor comunitatii de a intrebuinta un mijloc de facilitare a schimburilor de bunuri. In momentul in care au realizat ca schimbul in natura devenise greoi , au inventat moneda, o marfa intermediara de toata lumea.. Economia monetara a luat loc economiei naturale intr-o perioada mult mai apropiata de noi decat cea in care a aparut moneda. Intercalarea monedei in procesul schimbului de bunuri si servicii , s-a realizat prin acte de vanzare – cumparare . Deci , moneda a fost creata pentru a cantari valoarea celorlalte bunuri.

Adeptii acestei ipoteze considera ca moneda a fost la origine a “a treia marfa”in cadrul operatiilor de schimb si a fost adoptata printr-un consens general , expres si tacit . Moneda a servit continuu ca intermediar in procesul schimburilor , fiind un etalon de valoare.

Aristotel considera ca lucrurile care se schimba intre ele trebuie sa fie comparabile intr-un anumit fel unele cu altele, fapt datorita caruia s-a recurs la moneda(1)

1- Aristotel , Etica Nicomahica (V8)

– 39-

Un bun oricare ar fi el devine moneda in momentul in care capata functia de mijlocitor general al schimburilor.

Momentul in care un bun indeplineste functia monetara, devine intradevar moneda, este acela cand in constinta omului el capata o semnificatie deosebita de aceea avuta pana atunci.

Functia primara a monedei de mijlocire a schimbului- a fost sustinuta si de Bruno Holdebrand care a afirmat ca aparitia economiei monetare coincide cu insasi aparitia monedei , datorata diviziunii muncii , ca urmare a producerii unor bunuri tot mai diversificate si a inmultirii nevoilor oamenilor. Tipica pentru curentul ca aparitia monedei ar fi provenit din complicarea schimburilor de bunuri , teoria lui Bruno Holdebrand contine o etapizare a istoriei economice, care a evoluat de la economia naturala (premonetara), careia ii erau specifice doua subdiviziuni : economia familiara si economia in natura , catre economia monetara cand nu mai este posibil schimbul in natura , trecandu-se de la utilizarea unei marfi oarecare ca etalon de valoare , la utilizarea unui metal obisnuit , apoi trecerea de la un metal oarecare la un metal pretios , ajungandu-se in cele din urma pe treapta superioara a economiei de credit in care se pune bunuri in circulatie contra promisiuni de a restitui in viitor aceeasi valoare (1).

Sectiunea 3.2 Ipoteza aparitiei monedei ca etalon de valoare

Din totdeauna , moneda a ajutat la elaborarea unor ierarhii a valorilor economice. Necesitatea crearii ei s-a datorat utilitatii unui instrument de masurare a valorii, devenit la un moment dat indispensabil in economia de schimb.

Moneda etalon este preexistenta monedei instrument de schimb , ca fiind utilizata de societatile umane prin intermediul trocului. Etalonul clasic de valoare era reprezentat de animalul de turma , care in decursul timpului si-a pierdut eficienta, ceea ce a dus la abandonarea folosirii acestuia ca etalon al valorii.

Dan Drosu Saguna , Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print Bucuresti , 1994, pag 27-28.

– 40 –

Odata cu complicarea schimburilor s-a demonstrat ca animalul-moneda , nu mai avea calitatile necesare unui instrument de schimb si s-a trecut la folosirea metalelor.

In trecut bunul etalon nu servea la masurarea valorii tuturor bunurilor existente. Aceste bunuri se imparteau in categorii si fiecare categorie avea un etalon propriu. Astfel, un bun de o valoare superioara era masurat cu ajutorul unui etalon , care si el avea o valoare superioara si invers.

Cu timpul s-a simtit nevoia sa se contopeasca diferitele valori intr-o valoare unitara. Aceasta operatie s-a realizat prin stabilirea unui raport de valoare intre diferitele bunuri etalon.

Foarte curand bunurile etalon au devenit bunuri abstracte si a inceput o noua perioada , cea a circulatiei metalelor , care s-au dovedit apte sa indeplineasca ambele functii si anume: functia de etalon al valorii si cea de mijlocitor al schimbului . Metalele au fost folosite ca semne care sa reprezinte si sa exprime valoarea tuturor marfurilor(1).

Gustav Cassel , principalul exponent al teoriei , conform careia moneda reprezinta exclusiv un instrument de evaluare a bunurilor, un etalon al valorii-considera ca prin intermediul monedei , ca etalon al valorii, s-a putut stabili pretul oricarui bun supus schimbului , schimbul in natura devenind o operatie perisata. Deci, prima functie a monedei a fost aceea de evaluare a bunurilor , functia ei primordiala constand in determinarea valorilor.

Monedei fiindu-I specifica functia social-economica de exprimare a valorii tuturor celorlalte marfuri, rezulta ca are ea insasi valoarea bunurilor si servicilor ce pot fi procurate prin intermediul ei.

Cu ajutorul monedei sunt exprimate preturile care la randul lor sunt expresia monetara a valorii, moneda constituind masuratoare comuna pentru aflarea pretului tuturor lucrarilor.

In secolul XVIII Turgot afirma ca: “nu se poate lua ca masura comuna a valorii decat ce are o valoare”.

1- C.C.Kiritescu , Geneza monedei, pag. 20.

– 41-

Sectiunea 3.3 Ipoteza religioasa

Intr-o societate omeneasca unde predominau virtutile razboinice s-a ajuns la o dexteritate speciala in stabilirea taxelor pentru aliante , despagubiri etc., iar intr-o alta societate in care structura sufleteasca a omului l-a indemnat sa stabileasca un contact cat mai strans cu divinitatea s-a ajuns cu, concursul nu totdeauna desinteresat al preotilor la stabilirea de taxe pentru fiecare edificiu religios.

Astfel pentru a concluziona ca la inceputul monedei nu I-au fost specifice functiile mercantile ,ci cele religioase,religia putand fi considerata initiatoarea monedei.

Punctul de plecare al teoriei, al carui principal adept a fost Bernhard Laum l-a constituit eposul lui Homer.Astfel, el afirma ca omenirea a inceput prin a aduce sacrificii divinitatii, deci ca nevoia de tarifare s-a nascut in mediul cultic si astfel moneda are o origine religioasa.

In religia antropomorfica ,zeii erau reprezentati la fel ca si oameni si li se aduceau jertfe pentru a le rasplati bunavointa.Astfel, erau facute sacrificii cu scopul obtinerii bunavointei si protectiei zeilor-reprezentand prin aceasta un fel de act comercial , o tranzactie cu divinitatea. La origine , darul era specific economiei casnice , in care nu se practica comertul, el reprezentand singura modalitate de aprovizionare.Jertfele care erau aduse zeilor se realizau prin intermediul darurilor , in schimbul marinimiei pe care acestia si-o puteau rasfrange asupra oamenilor sub forma belsugului si pacii.

Animalul de turma serveste de fiecare data ca unitate abstracta , ca unitate de cont. Animalul real ajunge sa fie un fel de “personificare “,de incarnare a unitatii de cont, in momentul cand operatiunea respectiva se realizeaza.

Animalul de turma in urma acestor practici era sacralizat formand obiectul jertfelor religioase , fiind cel mai nobil mijloc de rasplatire a bunavointei divinitatii .

Prin tarifarea prestatiunilor, adica prin evaluarea lor nascuta din uz, se acorda bunului din avere semnificatia suplimentara a unei unitati de cont, astfel bunul devine instrument monetar.

Cand incep sa se multiplice cazurile de circulatie economica a bunurilor ,sub forma darurilor, calitatea monetara a acestor bunuri iese si mai mult in relief .La daruri se raspunde tot prin daruri de o valoare corespunzatoare egala sau cel putin egala. Evaluarea tuturor bunurilor apte sa circule pe aceasta cale devine o necesitate, schimbul de daruri nefiind

– 42 –

decat forma incipienta a schimburilor economice propriu-zise.

La inceput, moneda a aparuta sub semnul practicilor religioase, ca mijloc specific de plata a serviciilor aduse oamenilor de catre protectorii lor divini (zeii),dar si ca mijloc de plata al clerului, al functionarilor si al celorlalti

cetateni care primeau drept “salarii”, parti din animalul sacrificat, operandu-se astfel in mod simbolic la transmiterea unor fractiuni din patrimoniul statului catre cetatenii sai. In functie de rangul si functia detinutii acestia primeau din ofranda parti variabile ca marime, dupa cum si datoriile lor cetatenesti variau in functie de pozitia sociala.

La inceput animalul sacru (animalul de turma) a fost mijloc de plata in relatia cu Divinitatea , iar apoi a devenit masuratorul valorii altor bunuri. Acest instrument de plata transcedental a trecut cu timpul in sfera laica, iar in locul etalonului-vita se va utiliza simbolul sau, adica imaginea sa care va fi reprodusa de diferite obiecte (pietre , lemn ,metal)si va fi usor de manipulat. Aceste reproduceri vor primi o valoare simbolica, fiind utilizate-n scopul achizitionarii, prin schimb ,de bunuri consumabile.Utilizarea frecventa a amuletelor si idolilor se explica prin amplasarea primelor targuri in jurul templelor din care preotii au raspandit si-n lumea laica noile monede-semn.

Aceasta teorie subliniaza faptul ca evolutia de la moneda-bun-material la moneda-semn s-a facut prin intermediul practicilor religioase.

Originea religioasa a monedei a fost demonstrata si din punct de vedere etimologic, astfel termenul de “pecunia”si-a pastrat reminescenta originii sacre a mijlocului de plata reprezentat de animalul sacru:termenul de “obol “fiind la origine tot un mijloc de plata, creat in practicile religioase, intrucat bastonasele de fier treceau in timpul actului sacerdatal din mana-n mana cu bucati din animalul sacru, in timpul utilizarii lor a fost schimbata, clasicul obelos faurit in incinta templelor trecand in sfera laica pentru a indeplini functia de moneda(1)

Falsificarea monedelor a fost aspru pedepsita , aplicandu-se pedeapsa capitala in statul roman si grec, aceasta fapta fiind considerata ca savarsita impotriva vointei divinitatii.

Cu timpul ,moneda incepe sa fie utilizata ca instrument public al statului, in schimburile interne si externe de marfuri.

Emil Molcut ,Drept privat roman , Bucuresti , 1991, pag. 132.

– 43 –

Sectiunea 3.4 Ipoteza sociala

In viata societatilor omenesti primitive, moneda reprezenta un mijloc al individului de a se ridica pe treptele ierarhiei sociale. In acest stadiu moneda este o modalitate de diferentiere sociala. De altfel, moneda serveste la tezaurizare care este lipsita de justificari economice. Cei ce tezaurizeaza nu se gandesc la foloasele economice pe care le-ar aduce bunurile tezaurizate, ci la foloasele social-politice . Desi moneda primitiva, constituia un simplu décor inerent noi pozitii superioare in comunitate , sau unei activitati publice importante.

Autorii acestei ipoteze trateaza moneda ca pe o categorie sociala si nu economica, ei considerand ca scopul crearii monedei a fost unul social , moneda avand la origine un pronuntat caracter individual . Moneda consacra din punct de vedere material rangul posesorilor sai, reprezentand astfel, mijlocul de ascensiune sociala si apanajul celorlalte clase bogate.

In societatile primitive s-au utilizat monedele podoaba care erau semnul distinctiv al rangului social sau a functiilor detinute de posesor. Gerloff afirma ca in definitiv “moneda are o origine aristocratica”.

Wilhelm Gerleff, adeptul ipotezei sociale, conceptie formulata-n cartea sa aparuta-n 1940 la Frankfurt “Aparitia banilor si primele mijloace monetare”, acorda monedei prerogative social-micropolitice sau magic-religioase, moneda fiind aproape sinonima cu podoaba.

W. Gerleff definind moneda o declara “acel bun miscator a carui posesie si folosire trece intr-un anumit cadru social si economic , drept expresie si mijloc de forta si exercitare a fortei sociale si economice si care, tocmai de aceea serveste la transmisiuni ocazionale de valoare”(1).

Progresul cunoscut de economia de schimb a dus la abandonarea functiilor sociale si politice ale monedei si inlocuirea lor cu functia preponderent economica, comerciala.

Wilhelm Gerleff, citat de C.C.Kiritescu in Geneza monedei, pag. 31,41,79.

– 44 –

Sectiunea 3.5 Ipoteza patrimoniala

La origine, bunurile carora practica economica le-a imprimat functia monetara, au constituit patrimoniul celui care le detinea. Spiritul de prevedere al omului preistoric,precum si instinctul general uman de a poseda , au condus la acumularea de obiecte si bunuri in cantitati mari, care au devenit un surplus fata de necesitatile consumului, care au devenit astfel mijloace de tezaurizare, reprezentand totodata si semnele bogatiei celui care le poseda. Bunurile pe langa functia circulatorie, fiind utilizate la rascumpararea prizonierilor , la obtinerea demnitatilor sociale, la intemeierea fahnitiilor sau la sacrificile religioase.

La un moment dat apare o tarifare care se efectua cu o anumita unitate componenta a patrimoniului; cu arme,animale sau cereale. Prin tarifarea prestatiilor , adica prin evaluarea lor care s-a nascut din necesitate, se acorda bunului care face parte din avere, semnificatia suplimentara a unei unitati de cont, astfel bunul devenind un instrument monetar.

Moneda a reprezentat un instrument de schimb si deasemenea componenta esentiala a patrimoniului , ea indeplinind atat functia de instrument de evaluare cat si cea de mijlocire a schimbului si de tezaurizare.Metalul se impune-n cele din urma ca instrument monetar exclusiv.

Moneda a aparut ca mijloc de inlesnire a schimburilor de bunuri. Datorita aparitiei monedei economia naturala a fost inlocuita cu economia monetara.

C.C.Kiritescu prezinta procesul ascensiunii economice a monedei parcurgerea urmatoarelor etape:

inlocuirea formelor monetare proteice cu o singura forma monetara:discul batut dintr-un metal pretios.

Alegerea suplimentara sau nu,a unei forme monetare si mai comode: forma simbolica.

Trecerea de la instrumentul monetar la moneda democratica.

Ceea ce sta la baza monedei nu se poate defini drept o trebuinta de ordin exclusiv economic,social,politic sau religios. Dupa cum am observat , a existat un complex de trebuinte situate pe toate aceste planuri, care asteptau sa fie curmate prin folosirea unor mijloace potrivite.

In final, concluzionam ca moneda nu a aparut ca o consecinta a complicarii schimburilor, ci ca o consecinta a tarifarii prestatiilor de ordin politic,social si religios, la care bunurile acumulate au servit ca unitate de cont si ca mijloc de plata.

– 45 –

CAPITOLUL IV GENEZA SOCIAL-ECONOMICA A

MONEDEI

O perioada istorica indelungata , in cadrul primei oranduiri sociale a comunei primitive , fortele de productie au cunoscut o dezvoltare lenta , productia de marfuri aparand numai pe o anumita treapta a evolutiei societatii arhaice .

In epoca gentilica munca era in comun si deasemenea productia si consumul. Munca in comun era organizata potrivit divizionarii naturale , dupa varsta si sex , produsele fiind impartite in mod egal .

Evolutia societatii omenesti a dus la aparitia unor preocupari mai complexe legate de cultivarea plantelor si cresterea animalelor . Aceste indeletniciri au facut trecerea de la economia clasica , adica cea cosmica la cea productiva. Astfel, omul primitiv , devine producator , iar producator , iar productia incepe sa depaseasca nevoile consumului . Aparitia de surplusuri care rezulta din cultivarea pamantului si cresterea animalelor duce la aparitia schimbului de produse(trocul).

In epoca neoliticului au aparut primele relatii de schimb . Datorita surplusurilor de produse se trece la schimbul regulat al acestora. Acest fenomen este specific perioadei primei mari diviziuni sociale a muncii , cand triburile de pastori s-au separat de cele de agricultori si vanatori.

Aceasta separare a dus la crearea unor conditii prielnice care au dus la crearea unor conditii prielnice care au dus la intensificarea si permanetizarea schimburilor de produse .

Primele aparitii de schimb s-au realizat in natura cu ajutorul trocului . Dreptul roman prezinta formele esentiale ale schimbului ca fiind adevarate contracte . Schimburile puteau fi : bunuri contra bunuri (do ut des), bunuri contra servicii( do ut facias), servicii contra bunuri ( facio ut des) , servicii contra servicii (facio ut facias).

Odata cu specializarea muncii , bunurile cunosc o diversificare progresiva, ceea ce duce la cresterea necesitatilor populatiei. Cererea si oferta de bunuri care urmau sa fie satisfacute prin schimb, prezenta o varietate progresiva care provoca dificultati evidente in practica trocului. Cu timpul incepe sa se foloseasca in practica schimbului , anumite marfuri ca mijloace de intermediere, cu care se puteau schimba orice produse. Aceste marfuri exprimau valoarea tuturor celorlalte.

Moneda apare de timpuriu in istoria societatii omenesti, fiind

– 46 –

prezenta in tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variate . Exteriorizarea valorii se realiza odata cu schimbul , prin raportarea marfurilor la marfa care indeplinea rolul de moneda . In Europa, la sfarsitul preistoriei , vitele erau utilizate ca moneda. In Africa , etnologii au remarcat in societatiile traditionale folosirea monetara a sarii si a scoicilor rare care de obicei serveau ca podoabe . In Tibet instrumentul monetar de schimb era ceaiul. Din moment ce omul foloseste o marfa unica drept intermediar in tranzactii , el iese din sfera trocului primitiv si intra in cea a economiei de schimb , astfel marfa aleasa permitea vanzarea si cumpararea bunurilor obisnuite , masurarea valorii lor si economisirea. Deci, locul trocului este luat de o marfa , care pe langa utilizarea sa manuala ca bun de consum si de productie, serveste si drept instrument de schimb.

Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun in calitate de etalon monetar . Bunul, moneda-etalon trebuia sa fie durabil pentru a conserva puterea de cumparare si divizibil pentru a permite efectuarea platilor (1).Ca echivalent general nu s-a folosit pretutindeni aceasi marfa –etalon , ci s-au utilizat succesiv diferite marfuri , pe perioade variate de timp . Bunul etalon nu putea sa serveasca la masurarea tuturor valorilor existente. Un bun de o valoare superioara era masurat cu ajutorul unui etalon , care si el avea o valoare superioara si invers.

Au fost utilizate de-a lungul timpului si folosite ca obiecte-moneda: vite si alte materiale in lumea greaca si romana, margele de sticla si perle, cavali si cochilii in Pacific si America de Nord , in Asia de unde aceste monede trec prin India si Persia , in Africa , devenind adevarate piese divizionare , tesaturi din matase , bumbac si rafie din Africa si Oceania, blanuri si piei de animale in Alaska , peste uscat in regiunile nordice. Aceste practici s-au transmis pana-n vremea noastra , spre exemplu in 1825 in Terra Nova inca se mai plateste cu peste care este considerat moneda oficiala pentru plata salariilor pescarilor.

Primei diviziuni sociale a muncii i-a urmat separarea mestesugarilor de vestul producatorilor si trecerea la epoca fierului.

Dintre toate bunurile care intruneau calitatea de moneda –etalon, metalele incep sa se impuna rapid datorita proprietatilor fizice , care erau perfect adaptate celor trei functii ale monedei . Initial au fost folosite metale si aliaje comune ( cupru, bronz , fier) pentru fabricarea monedelor, iar mai tarziu au aparut metalele pretioase (aur, argint).

Constantin Floricel , Nicolae Dardac , Cezar Basno , Moneda Credit Banci ,Ed. Didactica si pedagogica Bucuresti 1997, Vol I pag 13-14.

-47-

In lumea orientala , monedele si-au facut aparitia in Mesopotamia si Asia Mica in secolul II i.e.n. mai intai sub forma de lingouri de cupru si bronz , apoi de aur si argint. Grecia utilizeaza moneda de argint din secolul VII i.e.n. Metalul cantarit si batut in piese de monede s-a impus schimburilor . Metalele , indeosebi cele pretioase , functionau ca monede ele fiind utilizate si pentru alte scopuri.

Monedele de metal au reprezentat o marfa speciala care cristalizeaza in ea valoarea abstracta a tuturor celorlalte marfuri .

Pentru ca o marfa sa poata indeplini rolul de echivalent general al schimbului , ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

marfa sa fie general acceptata;

marfa sa fie relativ rara;

marfa sa nu fie consumptibila si sa nu se altereze in timp;

marfa sa fie divizibila

marfa sa poata fi tezaurizata

marfa sa aiba o valoare de intrebuintare mai mica.

La inceput aceasta misiune a fost incredintata bronzului , aramei (cuprului), fierului , iar mai tarziu aurului , argintului si mai putin platinei . Aurul s-a impus in cel din urma datorita proprietatilor sale deosebite , iar in urma folosirii in scopuri monetare a crescut in mod incontestabil valoarea de intrebuintare a acestuia. Aurul va fi intrebuintat ca mijlocitor al circulatiei marfurilor , ca masurator al valorii si ca moneda.

Puterea de cumparare a monedelor din metal pretios (aur si argint) a depins de cantitatea de metal continuta . Timp indelungat , aurul a stat in centrul sistemelor monetare , a circulat , a fost tezaurizat si a reprezentat un indicator de referinta , constituind un echivalent general. Sugestiva este afirmatia lui Turgot facuta-n secolul XVIII:” nu se poate lua ca masura comuna a valorilor decat aceea ce are valoare”.

Intr-o opinie metalista asupra monedei se afirma ca moneda valoreaza atat cat valoreaza metalul din care este confectionata.

In procesul confectionarii monedei s-a utilizat frecvent procedeul combinarii celor doua metale pretioase –aliajul de aur si argint pastrand denumirea de “electroni”. Ca materiale de baza a emisiunilor monetare au servit si aliajele formate din metale obisnuite cum ar fi :fierul , cuprul , plumbul, care au fost cunoscute sub denumirea de “bilon”.

Moneda a aparut spontan in cadrul economiei de schimb si a circulatiei marfurilor . Timp de secole moneda a fost o prezenta activa in functionarea si dezvoltarea economica a statelor , implicandu-se de

– 48 –

nenumerate ori in evenimente cu caracter politic si social.

Prin utilizarea monedei schimbului in natura i-a luat locul actul de vanzare-cumparare . O data cu dezvoltarea schimbului , nevoile de moneda-marfa, respectiv metal pretios cresc, in timp ce producerea lor ramane limitata . Deci, aurul asigura o stabilitate relativa a sistemului monetar(1).

Sistemul monetar care este reprezentat in totalitatea dispozitiilor legale a principiilor si reglementarilor privitoare la emisiunea si circulatia monedei in cadrul economiei uni stat , a imbracat diferite forme de organizare , avand caracter monomentalist sau bimetalist.

In cadrul sistemului monetar monometalist , rolul de etalon monetar il detinea un singur metal (aurul sau argintul ). Mai raspandit a fost monometalismul aur, care a cunoscut etape succesive , imbracand diferite forme . Initial a fost utilizat sistemul monetar ca etalon aur-moneda, apoi a urmat sistemul monetar ca etalon aur-lingouri , in cadrul caruia , aurul nu mai circula efectiv , ci este tinut in rezervele emitentului bancnotelor sub forma de lingouri , care demonstreaza ca aurul nu este menit sa circule ca moneda, si-n cele din urma a functionat sistemul monetar ca etalon aur-devize-a constituit o solutie pentru largirea circulatiei banesti potrivit nevoilor economice , fara largirea corespunzatoare a bazelor de aur a emisiunii.

In cadrul sistemului bimetalizat , rolul de etalon monetar il au deopotriva si aurul si argintul , intre care se stabileste un raport de valoare.

Baterea monedei a fost un drept al puterii de stat delegat unei institutii de emisiune. In acelasi timp valoarea monedei era garantata , agentii care o utilizau avand incredere in sistemul care o emitea . Atenianul Solon, acum 27 de secole a adoptat o serie de legi care au statornicit unicitatea privilegiului carmuitorilor de a bate moneda, precum si severa sanctionare a oricarei incercari de incalcare a interdictiei . Deci , dreptul de a bate moneda , era prerogativa exclusiva a statului . Asrfel, s-au proclamat numeroase legi care reprimeau falsurile monetare, precum si alternativa continutului de metal pretios al monedei.

C.C.Kiritescu, Moneda –mica enciclopedie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti , 1982, pag. 148-149.

– 49 –

Impotriva practicilor de contrafacere s-au aplicat pedepse drastice , culminand in putine randuri cu pedeapsa capitala. Se poate aminti in acest sens, “Lex Cornelia de falsis”care prevedea pentru savarsirea de contrafacere monetara exilul si confiscarea averii pentru omul liber , moartea prin tortura pentru sclav . Pentru contrafacerea monedelor de aur s-a recurs la sanctiunea extrema a darii spre sfasiere a faptuitorului la fiarele salbatice.Pedeapsa capitala s-a aplicat si in secolul trecut in Franta fiind prevazuta in Codul lui Napoleon , alaturi de confiscarea averii, in scopul reprimarii “crimei” de contrafacere sau alterare a monedei , precum si in vederea sanctionarii participarii la asemenea indeletniciri sau introducerea de falsuri pe teritoriul francez . In ceea ce priveste justitia engleza , aceasta a aplicat pedeapsa capitala in materie de falsuri de moneda chiar si in primele decenii ale secolului nostru(1).

O data cu dezvoltarea procesului de schimb, nevoile de moneda –marfa, respectiv de metal pretios cresc , in timp ce producerea lor ramane limitata . Astfel, apare un dezechilibru intre cererea si oferta de moneda marfa, cea ce a dus la necesitatea gasirii altor forme ale monedei . Apare astfel, moneda de hartie(fiduciara) si moneda de cont (scriptuala).

Nasterea bancnotelor provine dintr-o mai veche practica comerciala, respectiv efectuarea platilor printr-un efect de comert. De la sfarsitul secolului XII, in Europa Occidentala, pentru a limita pericolul transportului de monede metalice din aur , marii negustori au recurs la scrisori de schimb . In secolul XVII si XVIII in locul metalului monetar vor fi acceptate la plata si alte instrumente ca : tratatele comerciale si efectele de comert.

In Tarile de Jos, Suedia si Regatul Unit isi fac aparitia biletele de banca si moneda de cont . Emisa de banci moneda de hartie (bancnotele) putea fi schimbata oricand de purtator in moneda metalica la ghiseele bancilor , fiind garantata de rezerva de aur –moneda detinuta de banca emitenta. Bancnotele ca moneda de hartie (fiduciara) se vor generaliza in secolul XIX in toata Europa Occidentala.

Dan Drosu Saguna , Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print , Bucuresti , 1997, vol.I pag. 49-50.

-50-

Odata cu aparitia primelor banci , la Amsterdam in 1609, la Hamburg in 1619 si la Londra 1694, rolul metalelor pretioase este preluat de bancnotele convertibile in aur.

In a doua jumatate a secolului trecut , dezvoltarea bancilor este la originea perfectionarilor importante in tehnicile monetare. Noile forme ale monedei scripturale sunt cecurile si viramentele. Cecurile acceptate la plata sunt emise de titulari pe baza unui cont deschis la banca.

Moneda de hartie si moneda scriptuala , ca forme ale monedei –semn s-au impus incetul cu incetul ca instrumente de plata normale , avand aceleasi functii si aceasi valoare ca si moneda marfa. Aceasta mutatie si anume, trecerea de la moneda-marfa la moneda semn permite intelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri si anume , ca utilitatea monedei in tranzactii este identica oricare ar fi forma si valoarea sa intrinseca(1).

Increderea in moneda scriptuala se explica prin prestigiul si autoritatea de care se bucura banca de depozite care detine depozitul de numerar si este obiectul emiterii monedei scripturale , sub forma de cec sau ordin de virament , din partea posesorului depozitului . Moneda scripturala este reprezentarea unei alte monede (metalice sau de hartie) prin intermediul careia s-a constituit depozitul in banca . Moneda scripturala este un semn monetar reprezentativ (2).

La un moment dat apare un moment de rascruce in evolutia monedei , astfel epoca monedei marfa va apune,incetand sa mai existe . Locul ei va fi luat treptat de moneda semn care va fi cautata pentru bunurile si servicile ce pot fi procurate in schimbul ei. Aparitia si utilizarea ei , pe scara din ce in ce mai larga , demonstreaza un adevar ce nu poate fi contestat si anume faptul , ca acest instrument monetar are o importanta componenta conventionala, mai mult sau mai putin artificiala.

Cezar Bazno, Nicolae Dardac si Constantin Floricel, Moneda Credit Banci ,Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1997 , vol I pag 14.

Victor Slavescu , Despre moneda scripturala, Bucuresti 1942, pag. 7.

-51-

Montesquien a exprimat sugestiv in “L’ esprit des lois” corelatia dintre moneda si bancnota :”Moneda este un semn care reprezinta si exprima valoarea tuturor marfurilor …. Cum banul este semnul valorii marfurilor , hartia e semn al valorii bunului….. Valoarea pozitiva a monedei este aceea care poate fi fixata prin lege.(1)

Utiliarea monedei de hartie (bancnota) in locul monedei din metal pretios a insemnat un moment decisiv in evolutia monedei si a sistemelor monetare, ea contribuind alaturi de moneda marfa la realizarea in practica a functiilor monetare. Astfel, are loc retragerea din circulatie a monedeimarfa in depozitele bancii emitente de moneda de hartie , aceasta din urma impreuna cu moneda de cont preluand treptat functiile monetare si devenind instrumentul monetar ideal.

Monterquien citat de Dan Drosu Saguna in Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print , Bucuresti 1997, vol I pag. 50.

-52-

CAPITOLUL V CATEGORII DE MONEDE EXISTENTE IN

CIRCULATIA MONETARA

Sectiunea 5.1 Principalele categorii de monede

Instrumentele monetare s-au inlocuit unele pe celelalte in functie de necesitatile concrete ale etapelor strabatute de economiile statelor lumii, evidentiindu-se in practica schimburilor.

In decursul evolutiei economice , moneda a evoluat pierzandu-si treptat o parte din substanta sa materiala devenind cu timpul reprezentanta propriei valori . In plus, in economia de piata actioneaza factori multipli ce determina modificarea frecventa si de substanta a valorii monedei , indiferent de formele ei si de reprezentare . Astfel , sumele monetare sunt de mai multe tipuri:

1.Moneda efectiva (manuala) este reprezentata de semnele monetare utilizate-n circulatia in numerar, fiind confectionata atat din metal cat si din hartie. Moneda metalica isi are originea in antichitate cand moneda era reprezentata de bunurile materiale si apoi de metalele pretioase . Astazi , moneda metalica se rezuma la rolul de moneda divizionara . Moneda de hartie se prezinta sub forma bancnotelor , initial convertibile in metal pretios, astazi prezentandu-se ca o moneda fiduciara care nu mai este convertibila in aur sau in argint ca in trecut.

Monedele metalice si bancnotele de hartie reprezinta forma concreta de manifestare a monedei . Din secolul VI i.e.n. si pana-n secolul VII e.n. au predominat monedele metalice , dar incepand cu veacul al saptelea , rolul acestor monede incepe a se diminua , ele limitandu-si aria de actiune in favoarea monedei a carei asimilare rapida o caracterizeaza ca fiind oportuna acelor vremuri. Introducerea monedei de hartie , dateaza-n anul 1609 cand banca din Amsterdam a emis primele bilete de banca , pentru facilitarea circulatiei monetare, ele luand locul monedelor efective din metal. Nu dupa mult timp incep emisiunea de bilete de banca si bancile din Hamburg (1629) si Roterdam (1635).

In ultimele sase decenii ale secolului nostru , circulatia monetara s-a bazat in exclusivitate pe bacnote convertibile si neconvertibile in aur si pe bani de cont , care contin cea mai insemnata parte a masei monetare , alaturi de alte instrumente de credit . Ultimele trei decenii au cunoscut moneda electronica.

-53-

Practica monetara a statelor a promovat in dezvoltarea sa mai multe categorii de moneda , majoritatea reprezentand de fapt instrumente monetare . Instrumentul monetar este forma de reprezentare a monedei , care a inlocuit in circulatie moneda efectiva si care are un curs fortat (1).

2.Moneda conventionala reprezinta o unitate de cont , are caracter international , care nu are o existenta materiala propriu-zisa si care este utilizata de grupari de state , in scopul exprimarii valorice a schimburilor, a tranzactiilor dintre ele, in scopul inlaturarii pe cat posibil a influientelor negative determinate de fluctuatiile cursurilor valutare . In general, valoarea acestor unitati de cont se stabileste pe baza unui cos valutar in care sunt valutele tarilor aderente la o anumita unitate de cont . Aceste monede au fost considerate “bani internationali mondiali”. Ei sunt folositi in platile si deconturile internationale . In practica monetara actuala sunt cunoscute urmatoarele monede conventionale:DST- emisa de FMI; ECU –moneda C.E.E.; pesoul andinez – unitate monetara al Grupului Andin; AMV – unitate monetara asiatica si unitate valorica; ATA- emisa de societatea Internationala pentru transportul aerian. La aceste monede conventionale se mai pot adauga si altele , dar acestea au o intrebuintare mai restransa.

Pe plan international exista o tendinta manifestata in special in ultimul deceniu , de a cauta o unitate monetara cu adevarat internationala , adica o unitate care sa nu apartina nici unui stat si care conform tendintei sistemelor monetare care au evoluat de la forma marfii concrete (aur) la valute ca simbol al aurului, sa se poata aprecia ca aceasta constituie premisa ce sugereaza promovarea in viitorul relatiilor valutar-financiare internationale a unei monede cu adevarat internationala , emisa si administrata in mod democratic pe plan international(2).

Dan Drosu, Saguna, Drept financiar si fiscal, Ed. Oscar Print Bucuresti 1997 vol I pag. 51.

Mariana Negrus, Mijloace si modalitati de plata internationale ,Ed. Academiei, Bucuresti 1986, pag. 57-58.

-54-

3.Moneda de calcul este moneda etalon care are functia de masurare a drepturilor si obligatiilor reciproce dintre parti .

Banii de calcul sunt bani fictivi, utilizati ca numitor comun in cazul circulatiei paralele a mai multor categorii de bani sau in cazul deprecierii puternice a banilor , cauzate de inflatie . Aceasta moneda este utilizata in mod special in relatiile internationale, ca urmare a fluctuatilor cursurilor monedelor nationale

4.Moneda de cont sau bancara este moneda scripturala care a aparut si s-a dezvoltat odata cu aparitia si cresterea rolului bancilor. Acesti bani nu au o existenta materiala, ci se afla numai scriptic in conturile bancare . Moneda de cont este intalnita pentru prima data in secolul XVI cand unele banci din Occident care primeau in depozit monede de metal eliberau deponentului recipise de depozit , suma respectiva trecandu-se in creditul acestuia . Aceasta mijloceste tranzactiuni de o importanta mare in campul productiei si circulatiei economice. Moneda scripturala functioneaza pe temeiul unui depozit de banca , alimentat prin varsaminte in monede efective. Circulatia acestei monede se reduce la un transfer de mijloace de plata intre doua conturi de banca , care apartin la doua subiecte economice .Conturile in banca au fost si sunt create si alimentate prin depuneri prealabile de monede reale (metalice sau din hartie).

Moneda scripturala este reprezentarea unei alte monede prin ajutorul careia s-a creat depozitul de banca. Posesorul unui astfel de depozit nu are dreptul de a dispune prin cecuri sau ordine de virament decat numai pana la valoarea depozitului sau. Prin circulatia monedei scripturale, nu se emit noi cantitati monetare , ci noi forme monetare, prin prisma celor deja existente ( 1).

Banii care circula prin intermediul cecurilor sau viramentelor sunt folositi in decontari prin operatiunile de transfer sau virament intre conturi. Moneda de cont se utilizeaza in sfera circulatiei fara numerar, ea reprezentand cea mai insemnata parte a masei monetare. Fiind utilizata cu usurinta in cele mai multe operatiuni , moneda de cont tinde sa ia locul monedei efective . Statele occidentale emitente de astfel de monede sunt: Germania, Franta, Anglia.

Victor Slavescu, Despre moneda scripturala , Bucuresti, 1942 pag. 5-7

-55-

5.Moneda de credit sau bancnota este folosita in procesul creditarii economiei nationale. Banii de credit sunt mijlocitori ai schimbului , cu functia de bani se intrebuinteaza urmatoarele monede de credit: cambiile , cecurile si bancnotele. Prin aparitia acestei monede , stocul de aur al bancilor este folosit si ca fond de rezerva pentru plata depozitelor si asigurarea convertibilitatii biletelor de banca.

6.Moneda divizionara este un submultiplu al unitatii monetare nationale, adica o fractiune a unitatii monetare de baza . Aceasta moneda este numita moneda de bilon , datorita aliajului din care este facuta , aceasta are o valoare proprie redusa. Fiind confectionata din metale comune sau aliaje banale, ea este in general destinata schimbului de valori cu o insemnatate mica.

7.Moneda fiduciara sau de incredere circula numai in virtutea increderii pe care o are detinatorul in autoritatea emitentilor . Banii fiduciari neavand o vaoare materiaa proprie ci una fictiva, conventionaa.

Banii fiduciari circula ca mijloc de schimb doar pe teritoriul statului care le-a emis.

8.Moneda universala are functie de mijlocitor al schimbului de marfuri si de atingere a obligatiilor , aurul indeplinind aceasta obligatie.

Se materializeaza sub forma de lingouri dintr-o anumita greutate si cu anumit titlu . Lingoul se prezinta sub forma paralelipipedica din aur fin de 99,590 sau 24 K.

Cel mai mic lingou cunoscut este o placuta de 9 gr. dar cel mai mare denumit” Good Delivery Bar” sau caramida stralucitoare avand greutatea de 12.5 Kg.

9.Moneda electronica are o aparitie relativ recenta . Firma olandeza “Philipps “ a lansat in circulatie un portofel electronic ce inlocuia platile in numerar . Acesta este de forma unei placute (cartele)din material plastic, avand o grosime de 1 mm.

Poate avea rol si acela de transfer instantaneu al sumelor in contul furnizorului .

Tehnicile actuale de varf au perfectionat in timp scurt monedele electronice , profiland noi variante ale acestora. La inceput au fost introduse “cititoarele de cartele electronice” care s-au instalat in cele mai diverse locuri , iar recent au fost lansate cartele cu memorie care incorporeaza un microprocesor ce poate inmagazina cantitati mari de informatii , inregistrand un numar insemnat de operatii diverse in propria-i memorie si asigurand o gestiune instantanee a conturilor.

-56-

Marea Britanie este tara care are cele mai multe banci (12) poseda o vasta retea bancara electronica ce permite plata prin intermediul “card”-urilor cu cod magnetic(1)

Dupa cum am putut observa sistemul monetar a evoluat permanent si continuu , perfectionarea lui parcurgand din punct de vedere cronologic faza formelor primitive a monedelor metalice, apoi cea superioara a biletelor de banca si a cecului in cele din urma in faza actuala a monedei electronice.

In prezent se manifesta tot mai accentuat tendinta inlaturarii din circulatie a monedei efective si mentinerea numai a unitatii monetare , adica a monedei scripturale care prezinta avantajul unei circulatii mai rapide , constituind pentru statele occidentale dezvoltate forma ideala a monedei.

Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print , Bucuresti 1997, vol.I pag 53-54.

-57-

Sectiunea 5.2 Monedele internationale D.S.T si E.C.U.

In lipsa unei monede internationale , de-a lungul secolelor aurul a reprezentat etalonul de evaluare si plata in relatiile comerciale internationale ,facilitand legaturile dintre sistemele banesti nationale. Aurul , in calitatea sa de ban universal , a indeplinit functia de masura a valorii , etalon al preturilor , mijloc de rezerva si de plata la nivel international. Bani de aur , cat si cei din hartie convertibili in aur au asigurat legatura dintre sisteme monetare nationale. Monedele definite si convertibile-n aur erau convertibile si intre ele, facilitand efectuarea platilor internationale .

Sistemele monetare nationale dupa primul razboi mondial s-au bazat pe etalonul aur-moneda si au avut urmatoarele caracteristici:

se stabilea prin lege continutul in aur al unei unitati monetare nationale (valoarea paritara).

se determinau partile monetare ca raport intre valorile paritare ale monedelor respective.

exista convertibilitatea libera si nelimitata a bancnotelor in monezi de aur , iar aurul circula liber, atat pe piata internacat si pe piata externa.

In evolutia sa convertibilitatea monetara a cunoscut profunde transformari . La inceput , convertibilitatea a format un mecanism intern al economiei realizand legatura si echilibrul necesar intre moneda –marfa si cantitatea de moneda de hartie emisa si pusa in circulatie de sistemele monetare nationale.

Aparitia convertibilitatii este legeta de emisiunea si punerea in circulatie a bancnotelor in locul metalului monetar (aur sau argint). Banca emitenta avea obligatia sa achite prezentatorilor de bancnote suma-n aur –moneda (sau argint) corespunzator atat valorii nominale , cat si continutului de metal pretios (valoarea paritara) stabilit prin lege prin unitatea monetara respectiva(1).

Nicolae Dardac , Constantin Floricel, Cezar Basno- Moneda Credit Banci , Ed. Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1997, vol.I pag 41-42.

-58-

Cursurile de schimb si echilibrul balantelor de plati se realizau imediat prin intrarile si iesirile de aur in tara in functie de mecanismele pietii.

Anglia si Franta , dupa primul razboi mondial a adoptat etalonul aur-lingouri –“gold bullion standard”-care se baza pe circulatia banilor de hartie cu acoperire-n aur, ca mai tarziu sa se formeze sistemele monetare nationale bazate pe etalonul aur-devize-“gold exchage standard”-mecanismul convertibilitatii a cunoscut modificari radicale , ele fiind o reflectare a schimburilor intervenite in functionarea sistemelor monetare nationale.

In aceasta faza are loc, definirea unitatii monetare in aur sau intr-una din monedele nationale acceptate ca mijloc de plata international(lira sterlina , francul francez si dolarul SUA). Aurul a fost exclus din circulatia interna, unde ii ea locul alte semne ale valorii ca: bancnote, monede divizionare , bani scripturali. Convertibilitatea externa se efectua in aur sau valute-aur .Rezervele oficiale erau formate din devize-aur si aur.

La Bretton Woods, iin anul 1944 a avut loc Conferinta Monetara Internationala , deoarece era necesar un cadru juridic si institutional care sa reglementeze comportamentul politicilor monetare ale statelor si agentilor economici pe plan international .Conferinta Monetara si Financiara din 1944 a abordat pentru prima data problema crearii unui sistem monetar international, bazat pe etalonul aur-devize, si-n cazul acestuia , pe dolar , ca principala moneda de rezerva . Propunerea facuta de John M. Keynes de creare a unei monede internationale , denumita “bancar” nu a fost acceptata .A prelevat conceptia americana cuprinsa-n “Planul White” de a se utiliza pe plan international monedele nationale . Planul cuprindea propunerea unei monede internationale numita “unitas”.In final, cel care a castigat a fost dolarul SUA, garantat cu importante rezerve de aur si astfel a devenit moneda de rezerva a sistemului care se nastea .

Crearea in 1944 a sistemului monetar international a insemnat primul mare succes al ideii de cooperare internationala in domeniul monetar, un succes al conceptiei potrivit careia o moneda nationala poate indeplini functii internationale.

Obiectivele primordiale ale acestui organism international au fost urmatoarele:

promovarea cooperarii monetare intre state

-59-

facilitarea schimburilor comerciale prin crearea unui sistem multilateral de reglementare a tranzactiilor curente

eliminarea restrictilor din calea schimbului valutar.

crearea unor facilitati pentru furnizarea creditelor necesare reconstructiei si dezvoltarii.

Pentru realizarea obiectivelor enuntate s-au creat doua institutii: Fondul Monetar International(FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD)

F.M.I a fost creata pentru a asigura premize pentru o larga dezvoltare a relatiilor economice internationale prin facilitarea schimburilor valutare , echilibrarea si amortizarea balantelor de plati si stabilitatea cursurilor valutare.

F.M.I are ca principala functie creditarea temporara a deficitelor balantelor de plati pentru tarile care se obilga sa aplice o politica de redresare economica si valutara , pe termen scurt , prin mijloace de restrangere a cererii interne , adica printr-o politica de austeritate (1).

BIRD a fost infintata in 1945 si dispune de un capital important , rezultat din subscrierile membrilor a peste 150 tari. Principalele resurse le mobilizeaza prin imprumuturi pe pietele internationale de capital , astfel ca nivelul dobanzilor practicate depinde de insasi conditiile de obtinere a acestor resurse.

Creditele acordate, guvernelor si institutiilor desemnate si garantate de guverne, presupun o perioada de gratie de 5 ani si sunt rambursabile in termen de pana la 20 de ani (2).

Dupa anul 1960, S.M.I.(Sistemul Monetar International) este afectat de criza care determina suprimarea convertibilitatii dolarului in aur si abandonarea stabilitatii cursurilor de schimb . In 1971 acest sistem mondial, practic se prabuseste , etalonul aur-devize fiind inlocuit cu etalonul devize , care elimina aurul din functia de etalon monetar international.

Inlocuirea aurului se face cu DST – care va reprezenta etalonul monetar cu caracter international , alaturi de care functioneaza in continuare valute ca francul francez, si dolarul SUA.

Cezar Bazno, Constantin Floricel, Nicolae Dardac, Moneda Credit Banci, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti , 1997 pag 51,54 vol.I.

Cezar Bazno, Constantin Floricel, Nicolae Dardac, Moneda Credit Banci, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti , 1997 pag 51,54 vol.I.

-60-

Drepturile Speciale de Tragere (DST) au fost create in 1969 din dorinta de a gasi un instrument monetar stabil , destinat sa acopere o parte din nevoile globale de lichiditati internationale . Initial a fost definit printr-un continut in aur , echivalent cu cel al dolarului SUA respectiv 0,888671 grame , fara a fi convertibil in aur . In prezent se utilizeaza metoda cosului , compus din cele 5 monede liber utilizabile (dolarul SUA, francul francez, lira sterlina si yenul japonez) menite sa-i confere o relativa stabilitate.

DST constituie prima unitate monetara de cont internationala , care a fost creata in vederea sporirii de lichiditati internationale , prin decizia Consiliului guvernatorilor FMI, adoptata in anul 1967 si introdusa-n practica relatiilor valutare ale bancii in 1969.

Prin crearea DST s-a urmarit remedierea uneia din deficientele sistemului de la Brestton Woods, care nu a reusit sa realizeze echilibrul dintre nevoi si lichiditati .

DST este o moneda de cont emisa de FMI si este utilizata ca: etalon monetar, instrument de rezerva, mijloc de plata pentru anumite operatiuni intre FMI si membrii sai , mijloc de procurare de monede nationale convertibile.

Dupa cum am vazut DST este o moneda de cont neconvertibila in aur , ea reprezentand un mijloc de plata conventional si constituind etalonul actual si de perspectiva al sistemului monetar international (SMI) .DST a preluat rolul aurului de etalon monetar si constituie un instrument de rezerva valutara , alaturi de aur si de celelalte valute convertibile.

Sumele constituite –n DST nu pot fi detinute si utilizate decat numai de catre posesorii oficiali :FMI, autoritatile nationale ale statelor membre prin bancile lor centrale , BIRD, BRI si Banca Centrala a Elvetiei.

Valoarea DST se stabileste pe baza unui “cos valutar”care este format din monedele tarilor cu o pozitie consolidata in exporturile mondiale, numarul valutelor variind in timp si-n functie de ponderea detinuta.

Metoda cosului asigura monedei in cauza o relativa stabilitate a cursului ei de schimb , intrucat deprecierea unei monede din cos este compensata in mare parte de aprecierea celorlalte monede din cos in raport cu primele.

Exprimarea unei unitati DST se face-n dolari SUA pornind de la doua elemente:

-61-

contributia fiecarei monede la cos;

cursul curent al monedelor respective fata de dolarul SUA

Contributia la cos ramane fixata o anumita perioada de timp . In general , revizuirea cosului intervine la fiecare 5 ani.

DST nu au fost instituite pentru a inlatura carenta de rezerve mondiale si nici pentru a stavili inflatia de asemenea rezerve.

DST sunt un instrument relativ nou de lichiditate internationala care sunt definite-n aur , dar nu sunt convertibile-n aur, valoarea lor masurandu-se-n puterea de cumparare(1).

DST sunt o unitate de cont cu totul speciala ce se distribuie sub forma de credit , reprezentand un instrument de lichiditati internationale. Sunt "peciale"prin faptul ca statele participante la sistem depun cota lor integral in moneda nationala si nu in aur.

E.M. Berustrin defineste DST ca “cea mai importanta inovatie a sistemului monetar international de la Bretton Woks incoace”.

In concluzie , indiferent daca in viitor se vor utiliza monedele nationale sau daca DST va prelua functiile monetare pe plan international, functionarea normala a sistemului va depinde , in ultima instanta , de calitatea economiilor nationale , respectiv a productiei de bunuri si a circulatiei monetare din fiecare tara.

European Currency Unit (ECU) – este o unitate monetara de cont a Sistemului monetar International , intrata-n viguare din 1979, ca unitate de fond a tarilor Uniunii Europene.

Din punct de vedere etimologic “ecu”deriva din latinescul “scutum”, care la randul sau in limba franceza inseamna “escut”de la “lezon”- “scut”- care a fost denumirea unor monede de aur si de argint din secolul XIII, si anume , scuzii de aur batuti de Ludovic cel Sfant(2).

E.C.U s-a nascut din ideea contrabalansarii inechitatilor monetare, astfel SME si-a creat pe langa propriul mecanism si propria-i moneda. ECU – este definit ca un cos ce contine 12 monede , fiind ca si DST o moneda compozitara. Spre deosebire de DST , structura ECU

Victor Jinga , Moneda si problemele ei contemporane, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1981, vol II pag. 44-45, 47, 49.

Dan Drosu Saguna , Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print , Bucuresti 1997, vol I pag . 57.

-62-

este stabilita si publicata direct sub forma contributiei la cos a monedelor comunitare.

Principala functie a ECU este de a constitui un mijloc de referinta pentru valutele statelor membre ale Uniunii Europene , in vederea asigurarii stabilitatii lor. In perspectiva realizarii integrarii vest europene , aceasta unitate de cont este prevazuta sa devina o moneda efectiva , comuna tuturor tarilor membre.

Acordurile care au dat nastere SME au prevazut un numar de conditii in care pot avea loc revizuiri care trebuie acceptate si au ca efect notificarea valorii externe a ECU. Revizuirile se produc numai daca are loc o notificare a ponderii mai mare de 25 %. Compozitia ECU a fost modificata de la crearea lui si pana-n prezent doar de doua ori , si anume: la 17 septembrie 1984 in momentul intrarii drahmei in cos si la 21 septembrie 1989, prin includerea pesetei spaniole si escudo-ului portughez.

In calitate de cos monetar , ECU are un curs de schimb rezultat din cursurile de schimb ale monedelor ce-l compun , cursul dedus, fiind calificat drept curs teoretic , adica un curs instantaneu ce rezulta din ponderea la un moment precis a cursului in ECU a unei monede cu participarea ei la cos.

Deci, valoarea ECU se stabileste pe baza unui cos valutar format din valutele tarilor membre U.E.

In 1987, monetaria din Bruxelles a emis la comanda consiliului Europei doua piese ECU din aur si platina .

Continutul ECU oficial este constituit din aur si dolari SUA. ECU oficial este utilizat numai in reglementarile intre bancile centrale si care nu exprima altceva decat o incercare de monetizare a aurului (1).

ECU este un instrument de rezerva si o unitate de evidenta a operatiunilor SME si institutiilor comunitare . Dupa dolar si marca, ECU a devenit a treia moneda pentru emisiunea de obligatiuni pe piata europeana.

Cezar Bazno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel , Moneda Credit Banci , Ed. Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1997, pag 65,67, vol.I -63-

Dupa cum am putut observa DST si ECU sunt unitati monetare de cont internationale , fiind introduse-n practica valutara in scopul sporirii lichiditatilor si crearii unor instrumente de evidenta si de decontare cu caracter de stabilitate, independente de evolutia unei anumite economii nationale .

DST si ECU poarta denumirea generica de bani mondiali, fiind utilizati in decontarile si platile internationale.

In perspectiva crearii uniunii economice si monetare vest-europene , ECU isi consolideaza permanent pozitia de moneda a U.E.

-64-

CAPITOLUL VI CREAREA SISTEMULUI BENESC AL LEULUI SI

SISTEMUL BANESC AL LEULUI CONTEMPORAN

Sectiunea 6.1 Etaloanele de schimb geto-dace si cele dintai

monede pontice

Schimbul de marfuri pe teritoriul tarii noastre capata intensitate in neoliticul mijlociu , cand moneda-obiect era reprezentata de inele de bronz sau aur, bratari sau coliere gradate, care serveau drept etalon de schimb. Alaturi de inelele bani au servit drept moneda si securile de aur descoperite la Tufalau,”celt”-urile ori eventual securile din bronz , care era deasemenea utilizate ca monede , la fel ca si boul ori calul viu pe care-l schimbau pe alte obiecte(1).

` Rolul de echivalent general indeplinit pentru prima data pe pamantul Daciei , ii este atribuit aramei, care a inceput sa fie utilizata-n neoliticul tarziu sub forma de lingouri sau obiecte diverse. Distantele care au fost strabatute de acest metal-etalon , de la centrele de extractie si prelucrare la triburile consumatoare a facut ca utilizarea lui sa se manifeste la intervale de timp diferite de la o regiune la alta a tarii.

Daco-getii au stabilit relatii comerciale, in special cu lumea greaca, inca din secolul VII i.e.n. Apele Marii Negre s-au dovedit ospitaliere pentru corabiile grecesti-“Pontus Euxinus”.

In secolele imediat urmatoare, prezenta negustorilor sia marfurilor a fost tot mai intensa , mai ales ca-n curand se va constitui o negustorie autohtona. Schimburile intensive vor fi favorizate si de prezenta cetatilor-orase grecesti de pe litoralul Marii Negre, care intretineau legaturi stranse cu grecii(2).

La inceput banii au inceput sa circule pe teritoriul geto-dac prin intermediul schimbului de produse dintre populatia autohtona si negustorii greci. Rolul de echivalent general al schimbului il aveau obiectele mici de bronz , care contineau cantitati diferite de metal

Un pas inainte spre aparitia monedei l-a reprezentat emisiunea

Vasile Parvan, Getica, O protoistorie a Daciei, Ed. Meridiane, Bucuresti , 1982, pag.224

Ovidiu Dramba, Istoria culturii si civilizatiei Ed.Vestala,Bucuresti1998, vol. III pag.364

-65-

de mici delfini de bronz , pusi in circulatie de orasul Olbia. Initial acesti delfini nu purtau nici o inscriptie , dar ulterior au fost marcati.

Primele monede care au fost emise pe teritoriul tarii noastre sunt cele ale Histriei , din secolul V i.e.n. Aceste piese monetiformr au fost turnate , amintind de traditia prelucrarii bronzului , sub forma obiectelor – lingou . Doua secole mai tarziu (sec.III i.e.n.)daco-getii bat moneda proprie dupa cea greceasca.

Monedele histriene au avut o arie restransa de circulatie . Monedele Histriei din secolul V-IV i.e.n. erau numite”drahme”de argint si aveau ca efigii, pe o parte vulturul tinand in gheare un delfin, iar pe revers capetele ale unor personaje. Monedele aveau un continut de 8.3 grame de argint.

Intensificarea comertului a impulsionat si dezvoltarea circulatiei banesti pe teritoriul geto-dac din zona Pontului. Hristria recurgand la emiterea monedelor divizionare din argint:”obolii”si”hemiobolii”- folosite-n special in tranzactiile mici.

In secolul IVi.e.n. apar primele emisiuni monetare ale orasului Callatis, iar in secolul IV i.e.n. ale Tomisului. Moneda geto-daca aparuta in secolul III i.e.n. nu a avut o putere circulatorie in afara teritorilor geto-dace.

Emisiunile de monede pontice au avut un caracter oficial .Baterea si punerea-n circulatie a monedelor era supravegheata de un magistrat al orasului, care era insarcinat special. Din secolul III i.e.n numele acestui reprezentant al oficialitatii este trecut sub forma de initiale sau monograme pe monede.

Emisiunile monetare daco-getice au durat trei secole si au fost batute monede din argint (de o calitate inferioara, ce e drept)si monede de aur. Odata cu domnia lui Burebista (care n-a batut moneda cu efigia sa ) moneda dacica isi inceteaza existenta , adica incep emisiunile de dinari romani.

D. Berciu afirma ca:”dacii n-au emis niciodata monede de aur” si nici de bronz(1).

Ovidiu Dramba, Istoria culturii si civilizatiei , Ed. Vestala , Bucuresti1998 , Vol.III, pag . 365.

-66-

Sectiunea 6.2 Piesele greco-macedonene- monedele de

inspiratie si monetariile geto-dace

Incepand cu a doua jumatate a secolului IV i.e.n. pe teritoriul Daciei, incep sa circule monedele de argint si de aur ale lui Filip al II-lea si cele ale lui Alexandru Macedon, fiind urmate la scurt timp de monedele lui Filip al II-lea si Lisimah, regele Traciei. Aceste aparitii de moneda au fost datorate expansiunii Imperiului Macedonean , care a atins chiar si malurile Dunarii. Astfel monedele de aur macedonene au devenit tezaure ale principilor daci.

Extinderea schimburilor si lipsa pe plan local a unei monede proprii , dupa ce la un moment dat moneda macedoneana a incetat sa se mai raspandeasca sau nu a mai putut face fata cerintelor interne, a facut sa apara si sa aiba o larga folosire moneda locala, care a fost imitata dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea al Macedoniei, avand pe avers efigia lui Zeus si pe revers efigia unui calaret.

Apar o alta serie de monede care imita monedele lui Alexandru cel Mare , prezentand pe avers capul lui Heracles, iar pe revers pe Zeus sezand pe tron. Aceasta categorie de monede a fost raspandita la daco-getii de la sud de Carpati.

In afara de monedele locale care le imita pe cele macedonene , au fost imitate de autohtoni monede ale oraselor grecesti cum sunt monedele de argint , care reproduc tetradrahmele orasului Larissa (Tesalia).

Mai apare o categorie hibrid de monede geto-dace, unde se realizeaza o combinatie intre monedele lui Filip al II-lea si cele ale lui Alexandru cel Mare , astfel monedele aveau pe avers capul lui Heracles si pe revers calaretul (1).

Monedele oraselor Larissa si Amphipolis au fost imitate de geto-daci si aveau pe avers capul ianiform si pe revers efigiile Macedoniei Prima.

D. Berciu, Zorile istoriei in Carpati si la Dunare, Ed. Stiintifica Bucuresti 1966, pag 311-312, 310.

-67-

Geto-dacii n-au copiat fidel monedele macedonene sau grecesti, ci au modificat si au combinat intr-o viziune proprie diversele elemente preluate la care au adaugat altele noi. Asa numitul proces de “barbarizare” a monedei grecesti, este mai curand un proces de creatie , conform unei alte viziuni artistice , gravorii geto-daci dand nastere unui stil propriu . De altfel , cu timpul s-a ajuns la justa concluzie ca in regiunea carpato-dunareana exista o grupa independenta care a apartinut geto-dacilor.

Vasile Parvan a crezut ca dacii au invatat sa bata moneda de la celti, desi acestia au patruns pe teritoriile locuite de geto-daci in jurul anului 300 i.e.n. totusi , ei ar fi putut sa influienteze aparitia monetariei dace in regiunile de apus din Carpati.

Geto-dacii pentru fabricarea monedelor lor au folosit in exclusivitate argintul extras din minele Daciei, care era de foarte buna calitate , dar avea greutatea putin mai mica in comparatie cu monedele originale greco-macedonene.

Mestesugul monetariei a fost practicat pe intreg teritoriul locuit de geto-daci . Mesterii geto-daci au realizat monedele prin batere (stantare) sau prin turnare. Stantele erau din argint , fier moale sau bronz. Gravarea stantelor se facea fie direct pe stanta din metal, fie in ceara , cand tipul monetar era imprimat in acelasi timp cu turnarea stantelor.

Mesterii geto-daci s-au dovedit ingeniosi in privinta obtinerii materiei prime pentru confectionarea monedelor , astfel pe langa argintul din minereuri , era utilizat si cel provenit din topirea monedelor aflate in circulatie . In unele regiuni lipsa argintului , a dus la folosirea bronzului care apoi se arginta(Moldova)(1).

In nordul Dobrogei au fost descoperite monede din argint care pe avers redau capul unui barbat tanar cu parul cazand in plete, iar pe revers un calaret cu barba, cu , calul in galop si cu fraul in mana, ceea ce rezulta ca era vorba de “bazileul Moskon”, din moment ce legenda era scrisa cu caractere grecesti . Monedele dateaza din secolul III i.e.n. si este singurul tip de moneda in care este scris numele regelui emitent cunoscut pana acum in Dacia (2)

Rodica Tantan , Mestesugurile la geto-daci , Ed. Meridiane, Bucuresti , 1972 pag 26-27.

D. Berciu , Zorile istoriei in Carpati si la Dunare , Ed. Stiintifica Bucuresti 1966, pag 313

-68-

Monedele geto-dacilor au fost turnate-ntr-o monetarie proprie independenta de cea a celtilor (cum gresit s-a afirmat de multe ori). Monedele isi au originalitatea lor si reprezinta unul dintre elementele culturii La Tene geto-dace , in care se oglindeste treapta de dezvoltare economico-sociala la care ajunsesera geto-dacii.

Marea cantitate de moneda straina si locala descoperita pe teritoriul locuit de geto-daci si datand de la inceputul secolului I i.e.n., dovedeste o intensa activitate economica bazata pe o reala dezvoltare a fortelor de productie, care au creat conditiile necesare aparitiei productiei de marfuri si ale circulatiei in interiorul lumii geto-dace , intrucat moneda locala nu avea o putere mare de circulatie , decat in interiorul unei formatiuni indigene.

-69-

Sectiunea 6.3 Kosonul dacic

Moneda de aur “koson”cantaresc aproximativ 8,41 grame si au diametru de 18-21cm.Pe aversul monedei este redat un consul roman intre doi lictori, iar dedesupt legenda”kosonului”.Pe reversul monedei este un vultur cu aripile deschise ce tine-n gheare o cununa .Aceste monede au fost descoperite-n Transilvania si au intrat in atentia umanistilor ca “Ersamus din Rotedam si Stefan Zamosius inca din secolul XVI-lea. Numismatul austriac M.Bahrfeld atribuie aceste emisiuni regelui get Casito .Monedele , din punctul de vedere al formei,tehnicii si stilului se apropie de cele romane,findca stilul este diferit de al acestora, fiind mult inferior acestora.

Aparitia masiva a acestor monede-n Muntii Sebesului , dovedeste ca ele au fost emise pe teritoriul geto-dac.Astfel , monedele cu legenda”Koson”au fost emise-ntr-un centru monetar din inima Daciei , dupa modelul denarilor romani de argint.

“Kosonii”sunt singurele monede lucrate din aur in toata istoria geto-daca. Se afirma ca ,“Kosomul”ar fi avut un caracter comemorativ , fiind emisa de Comosicus, urmasul lui Burebista, ca moneda – medalie, avand pe avers vulturul ocrotitor al Carpatilor, ce simboliza unitatea neamului dac infaptuita de Burebista.

Din a doua jumatate a secolului III si pana-n prima jumatate a secolului II i.e.n. au aparut un numar insemnat de monede de diferite tipuri cu arii restranse de circulatie,ceea ce indica faramitarea politica in mai multe triburi. . Luandu-se in considerare monedele descoperite ,ele au fost identificate si localizate pentru mari uniuni triburi , reprezentand unitati bine inchegate din punct de vedere politic si cu o viata economica prospera . Pe unitatea acestora s-a sprijinit Burebista in faurirea Daciei mari si puternice , aceste formatiuni geto-dace stand la temelia regatului lui Burebista .

Odata cu ridicarea natiunii daco-gete,politic si economic din ce in ce mai mult spre rangul de natiune dominata in intreg centrul si sud-estul Europei , societatea prospera, cunoscand o perioada importanta de inflorire si dezvoltare pe toate planurile.

-70-

Sectiunea 6.4 Denarul republican si emisiunile locale daco-

romane

Incepand cu secolul II i.e.n. schimburile se intensifica cu negustori

romani pe teritoriul daciei. Ca dovada a volumului considerabil de schimburi comerciale, moneda romana circula-ntr-o masura mai mare decat drahma greceasca . Astfel, pana-n 106 e.n. daco-getii au batut cu o tehnica aproape perfecta ,incat foarte greu putea fi deosebita de modelul ei, moneda "forte” a timpului si anume moneda romana(denarul roman)(1).

Din secolul I i.e.n. rolul principal in relatiile comerciale in Dacia il va detine moneda romana, alaturi de care vor aparea sporadic si monede romane de aur care au aparut in timpul lui Cezar si au ajuns in Dacia abia dupa cucerirea romana.

In timpul in care Dacia a fost provincia romana (170 de ani), dreptul de a bate moneda il detinea Imparatul (pentru cele din aur si argint)si Senatul (pentru cele din bronz). Circulatia monetara a capatat un caracter statal, in ceea ce priveste emisiunile monetare , astfel existau dispozitii legale precise in legatura cu emisiunea de moneda si cu circulatia baneasca, ceea ce rezulta ca sistemul monetar era bine constituit , monedele la acele vremuri avand o putere de plata obligatorie pentru toti cetatenii, la valoarea lor nominala.

In perioada cuceririi romane, au circulat pe teritoriul Daciei romane o serie de monede cum ar fi : dinarii republicani , sestretii, aureii si dinarii imperiali. Sistemul monetar roman se baza pe emisiuni monetare de bronz ,argint si aur.Moneda de aur era “aureus” , de argint de bronz “denarul”care era batuta-n trei valori principale si anume: assul, despondiul si sesteritul.

Primele monede romane care-au circulat in Dacia s-au caracterizat printr-o varietate a formelor si a legendelor redate, fiind cele mai reusite monede in antichitate din punct de vedere tehnic.

Ovidiu Dramba, Istoria Culturii si civilizatiei, Ed. Vestala, Bucuresti 1998, vol.III, pag 365

-71-

Emisiunile imparatilor Hadrian si Traian au reprezentat un mijloc de propaganda a victoriilor purtate in imperiu. In timpul domniei lui Traian au aparut monede ale caror efigii redau victoria romanilor asupra dacilor , monede care au fost de o calitate superioara si au avut o perioada indelungata de circulatie , de aproape un secol, fiindu-le specifica imbunatatirea continutului de metal pretios pe tot parcursul domniei lui Traian.

Intensificarea circulatiei banesti in Dacia romana, accentueaza rolul monedei, astfel incep sa apara functiile monedei ca :mijloc de circulatie, de plata si de tezaurizare. Functia monedelor, ca mijloc de circulatie a fost caracteristica mediului orasenesc.

Emisiunile locale de moneda care se aflau sub supravegherea guvernatorilor au fost completate cu monede divizionare din bronz. Orasele pontice Callatis si Tomis emit monede de bronz incepand cu secolul I e.n, imitandu-le pe cele imperiale ,care se raspandesc in Dacia si Moesia Inferioara.

In secolul III e.n. Imperiul roman trece printr-o acuta criza monetara. In circulatie predomina “antomianul” introdus de Caracalla, a carui valoarea reala era inferioara cu 25% celei nominale, o moneda cu un curs fortat care era in realitate din bronz argintat.

Emisiunile de moneda de la Roma se completau cu monedele batute-n alte provincii. In Dacia, circula monedele de bronz pe care popoarele migratoare nu le foloseau , ceea ce atesta dainuirea populatiei locale pe aceste meleaguri. La acea vreme, Dacia batea moneda proprie de arama dupa modelul sextertului roman(1)

Dan Drosu Saguna, Drept Financiar si Fiscal, Ed. Oscar Print, Bucuresti , 1997, vol.I pag. 64.

-72-

Sectiunea 6.5 Moneda bizantina

Dupa retragerea romana, urmeaza o perioada in care circulatia baneasca isi recapata functiile din perioada preromana. Volumul mic al productiei de marfuri nu a mai necesitat emisiuni monetare proprii, doar izolat s-a trecut la limitarea unor monede de bronz bizantine.

In Dobrogea , provincie care apartinea Imperiului bizantin, circulatia monetara a fost activa, astfel in secolele IV-VI s-a aplicat sistemul monetar roman, reorganizat de imparatii:Diocletian si Constantin cel Mare. Astfel,”aureus”moneda romana este inlocuit cu “solidus”,iar “denarul”roman este inlocuit cu “follis”-ul de bronz.

Din epoca lui Constantin cel Mare si a lui Diocletian,monedele romane bizantine sunt frecvente si pe teritoriul Daciei ca urmare a negotului cu strainii, a platii subsidiilor si a invaziilor.

Pana-n secolele X-XI relatiile comerciale pe aria teritoriului romanesc erau inca slabe, schimburile realizandu-se in general pe baza monedelor bizantine. Din secolul XI in Transilvania, incep sa patrunda dinarii de argint unguresti-care au fost batuti de Stefan I.

Paralel cu monedele bizantine au mai circulat si monedele divizionare de bronz ale Hoardei de Aur,”dirhemii” de argint.

In secolul XIII, monedele bizantine incep sa dispara, iar locul lor este luat de monedele sarbesti si venetiene.Monedele bizantine ca:salzii dispar definitiv dupa cucerirea Transilvaniei de catre Regatul feudal ungur.

In Transilvania sunt mentionati in anul 1212 pentru prima data “monetarii”, adica schimbatorii de bani, iar in anul 1219 este inregistrat si primul fals de moneda, care a fost comis de catre particulari (1).

Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1994, pag 47.

-73-

Sectiunea 6.6 Banariile statelor feudale romanesti

Dupa formarea statelor feudale Tara Romaneasca si Moldova, rolul banilor creste in insemnatate si determina crearea unor sisteme monetare proprii.

Monedele care au fost emise-n Tara Romaneasca au fost batute de Vladislav Vlaicu (1364-1377), la monetaria de la Arges. Monedele erau din argint si erau impartite in dinari, ducati si bani. Ducatii au fost batuti conform sistemului “grosilor “ veneto-balcanici si erau echivalenti cu “grosii”sarbesti , bulgaresti si “obolii” unguresti.

In 1365 dateaza primele emisiuni si tot atunci apar si “ducatii”, care erau confectionati dupa modelele austriece si germane si purtau titlul , numele domnitorului , steaua tarii si blazonul familiei domnitoare.

In Moldova, Petru Musat a batut primele monede de argint , adoptand sistemul “grosului”. Aparitia grosilor moldovenesti dateaza din anul 1377 , cand au fost emisi in monetaria de la Suceava.

La sfarsitul secolului XIV , circulatia monetara cunoaste o perioada de prosperitate, monetariile moldovene si muntene emitand in aceasta perioada un mare numar de tipuri si serii monetare diferite. Monedele din ambele tari feudale erau folosite-n tranzactiile interne, adica in negotul dintre moldoveni si munteni.

Odata cu inaintarea Imperiului otoman in teritoriile sarbesti si bulgaresti, sistemul “grosilor”incepe sa se prabuseasca. Astfel in secolul XIV se schimba denumirea de “dinari”in aceea de “ducati”sau bani, ceea ce are ca rezultat alterarea finetei argintului si reducerea greutatii monedelor . Acest fenomen isi face prezenta-n Moldova si Muntenia, monedele depreciindu-si valoarea proprie in conditiile pastrarii valorii nominale.

In statele feudale romanesti, domnul “dominium eminems”, in calitatea sa de sef suprem al administratiei hotara-n privinta baterii monedelor. Alaturi de monedele locale existau si monedele straine care aveau valoare proprie. De altfel, in comertul medieval, principiul teritorialitatii monedelor nu avea aplicare , uneori fiind preferate chiar monedele straine, cu valoare recunoscuta , superioara celor depreciate emise de catre domnitorii pe teritoriul carora aveau loc acte de comert.

In secolul XV, Moldova si Tara Romaneasca cunoaste o perioada de inflorire economica , datorata acordarii privilegiilor de catre statele

-74-

feudale romanesti, negustorilor sai din Transilvania . Taxele vamale erau percepute-n diferite unitati monetare cum ar fi : perperi , fertuni, ducali, bani(munteni),ruble si jumatati de grosi moldovenesti.

In timpul domniei lui Mircea cel Batran , s-au identificat emisiunile monetare, valoarea metalului utilizat in acest scop fiind ridicata. Dupa moartea acestuia emisiunile au regresat .

Monedele straine aflate-n circulatie in Tara Romaneasca si Moldova erau: ducatii sau florinii unguresti de aur(galbeniiunguresti), ducatii venetieni , asprul turcesc din argint fin , dinarii unguresti din argint, jumatatile de grosi si asprii tataresti.

Ca urmare a caderii Tarii Romanesti sub jugul otoman,existenta unor numeroase monede straine, nu mai facea obligatorie activitatea monetariei proprii, astfel baterea cu regularitate a monedelor muntene , a ducatilor inceteaza timp de aproape patru secole.

Din secolul XVI Imperiul otoman,impune-n Tara Romaneasca , moneda turceasca-asprul care va predomina circulatia baneasca. In Moldova , Alexandru Lapusneanu, introduce o moneda noua, dinarul de argint care era asemanator cu cel unguresc.

In secolul XVI apar:talerii,ducatii de aur si ortii, care completeaza sistemul monetar existent la acea data.Acestora le urmeaza apoi emisiuni dupa noul sistem: polonez-piesele de trei grosi ,care reproduceau tipul acelor monede.Triplii grosii s-au pastrat sub denumirea de “potronici”in Moldova si de “constande”in Tara Romaneasca.

Ieremia Movila bate monede dupa cele poloneze, singura diferenta dintre ele fiind aceea ca pe revers aveau redata pe un scut steaua tarii Moldovei.

Monedele straine care au avut o larga circulatie in Moldova in procesul schimbului de marfuri au fost zlotii tataresti (ducatii venetieni de aur), denumiti si “teclini”. Incepand cu anul 1581 sunt mentionati hrisoane si talerii de argint ai Tarilor de Jos “thaleri leonis”-nume capatat datorita reprezentarii pe revers a unui leu ridicat in doua labe. Dupa aproximativ trei secole(in 1867) de la prima aparitie mentionata documentar cu privire la existenta “leilor” in circulatie pe teritoriul tarii , primul sistem banesc al Romaniei moderne va prelua denumirea de leu pentru noua unitate monetara romaneasca. Moneda a fost creata in 1575 de catre statele Olandei. Denumirea de “leu” este intalnita si-n sistemele monetare nationale ale altor state, care au preluat-o pentru

-75-

moneda lor nationala (in Albania ”lek”, in Bulgaria ”leva” in Sierra Leone ”leone”) . Denumirea de “lei” apare si-ntr-o scrisoare a lui Vasile Lupu adresata bistritenilor in anul 1639 (1).

In Tara Romaneasca la mijlocul secolului XVII in timpul domniei lui Mihnea al III-lea, cat si-n Moldova in timpul lui Dabija Voda a fost o incercare de deschidere a banariilor . Ambii domni au adoptat o moneda numita “ siling”si “solidul” care era o moneda mica fabricata din bilon sau bronz si era utilizata in schimburile comerciale marunte. In Moldova, moneda poarta denumirea “salan”

In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu ( 1688-1714) au coexistat alaturi de monedele romanesti si schimburile-n natura. Totusi, domnitorul a emis monede de aur cu chipul sau.

Monedele batute-n banariile romanesti purtau denumiri extrem de

variate , cum ar fi:dinari, grosi ,ducati, grosite ,taleri , bani si lei.

Cu timpul talerul-leu olandez a fost inlocuit cu alte monede mai slabe, fiind inlaturat din circulatia locala. Leul s-a transformat astfel intr-un ban fictiv, de calcul. Disparitia din circulatie a talerilor-lei olandezi, este urmata de aparitia subunitatii leului vechi , fictiv denumita”para”. Leul vechi era impartit in 40 de parale.

In perioada descompunerii oranduirii feudale in tarile romane , circulatia monetara se intensifica , folosindu-se un numar insemnat de monede straine din aur , argint si bilon. In relatiile de schimb locale , era utilizat ca etalon monetar”leul”. Plata efectiva se facea-n monede de diverse provenienta, cum ar fi:ducatul austriac de aur, ducatul unguresc, sau olandez sau monedele din argint, talerii imperiali , creitarii austrieci, rublele rusesti, talerii colorati.

In Transilvania sub dominatia habsburgilor , Principatul a batut moneda la Sibiu , Alba Iulia ,Cluj iar in Banat la Ciclova romana langa Oravita. Baterea monedelor proprii transilvanene incepuse dupa anul 1538. In secolul XVI-XVII in Transilvania au aparut primele monede-n monetaria de la Aiud, care circulau in acelasi timp cu :florinii de aur, grosii, dinarii si ahalii de argint.

Costin Kiritescu, Sistemul banesc al leului si precursorii lui, Ed. Academiei, Bucuresti 1971 vol I pag. 15-24, 81-89.

-76-

Sub dominatia habsburgiana au fost batute monede cu steaua Transilvaniei. Activitatii monetare transilvanene ii este caracteristic faptul ca monedele batute aveau o valoare ridicata(ducatii de aur si talerii de argint).

Monedele batute sub domnia habsburgilor in Transilvania se incadrau in sistemul monetar al Imperiului.

In secolele XVI-XVII, ii este specific activitatii comerciale, exprimarea pretului vanzarii in bani- monede de circulatie(aspri,taleri, zloti, florini, ducati, lei etc.), cat si in natura (vite, cereale, miere, vin)

Numeroasele monede care au circulat in cele trei tari romane au dezavantajat enorm relatiile de schimb si circulatia marfurilor.

Sectiunea 6.7 Ocrotirea juridica a monedei in legiuirile

romanesti

Insemnatatea crescanda a functilor monedei a determinat luarea unor masuri specifice de ocrotire a circulatiei acesteia, legile tarilor romane acordand spatii insemnate protejarii juridice a acestui instrument indispensabil comertului statal.

Falsificarea de bani era incriminata in Cartea Romaneasca de Invatatura (1646) cat si-n Indreptarul Legii (1652) .Statele Tarii Fagarasului incriminau comertul clandestin si-l considerau fapta penala.

Dezvoltarea productiei de schimb a determinat adoptarea unor legiuiri care sa cuprinda dispozitii referitoare la drepturile negustorilor , la intrebuintarea monedei si la reprimarea fraudelor monetare . Astfel, Pravilniceasca Condica(1780) interzicea dobanda la dobanda si camata, fixand un procent fix de 10 % dobanda legala.

Pe taramul justitiei romanesti apar proceduri speciale precum:” vanzarea la mezat”,adica prin licitatie publica,falimentul sau judecarea comerciantilor de catre arbitri.

In Codul Calimah (1817) si in Codul Caragea(1818) este reglementat amanuntit contractul de vanzare-cumparare .

Dezvoltarea productiei si circulatiei marfurilor, consolidarea economiei de schimb a facut necesara luarea unor masuri severe impotriva celor ce atentau la bunul mers al afacerilor.

Falsificarea de moneda se pedepsea aspru, precum si “anatocimsul” , adica camata,precum si “molfuzii mincinosi” care declarau in mod fraudulos incetarea platilor .

-77-

CAPITOLULVII SISTEMUL BANESC AL LEULUI

Sectiunea 7.1 Necesitatea social- economica si istorica a

monedei nationale

Timp de patru secole cat Tara Romaneasca si Moldova s-au aflat sub jugul otoman a stagnat procesul de batere a monedei autohtone , piata de scgimb fiind inundata de monede straine . Domnitorii din tarile romane aveau anumite restrictii impuse de “Poarta”in ceea ce privea sistemul monetar. De altfel, dupa cum stim Constantin Brancoveanu , a platit scump faptul ca si-a batut moneda cu propriul sau chip , aceasta constituind chiar unul dintre capetele de acuzare pe care i le-a imputat stapanirea turca.

Odata cu eliberarea partiala de sub jugul otoman, relatiile comerciale interne au inceput sa se dezvolte , a crescut numarul negustorilor si al iarmaroacelor .Leul de calcul se afla intr-o permanenta fluctuatie ,provocand greutati in relatiile de schimb .Schimbarea frecventa a specilor monetare a impulsionat activitatea zarafilor –negustorii de bani.

In conformitate cu “Regulamentele Organice”s-a adoptat bimetalismul cu raportul dintre aur si argint fixat de catre stat, alegandu-se drept etalon de aur ducatul (galbenul olandez),iar etalonul de argint era sfanticul.Ambele monede au fost evaluate-n lei de calcul.

In Moldova si-n Tara Romaneasca se prevede uniformizarea cursurilor monetare instituindu-se unitatea monetara ca masura prioritara in principate.

In anul 1833, in timpul lui Mihail Sturza ,s-a incercat chiar si baterea unei monede nationale divizionare, insa abia in vara lui 1859 problema monedei nationale este pusa-n discutia Adunarii Legiuitoare, elaborandu-se cu acest prilej mai multe proiecte si propuneri de denumiri ale monedei. In timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-au dezbatut numeroase proiecte in legatura cu emiterea de moneda comuna, nationala in tarile romane.

-78-

Haosul monetar a caracterizat a doua jumatate a veacului trecut . Lipsa unei monede nationale favoriza circulatia unei multimi eterogene de monede straine care ingreunau circulatia marfurilor. La un moment dat, se ajunsese la utilizarea a 75 de specii de monede straine provenite din diferite tari europene:lira sterlina,napoleonul francez, lira turceasca , ducatul austriac,teclinul venetian, talerul ,rubla, francii, icosarii,creitarul etc.

Functia banilor ca mijloc de circulatie era impiedicata de existenta numeroaselor denumiri de monede si diferente de greutate-n metalul continut. Aceasta circulatie monetara paralela a numeroaselor specii de monede de aur si argint era defavorabila economiei nationale in formare si prielnica operatiilor de contrafacere si deasemenea o sursa facila de inovatie pentru zarafi-singuri care se puteau descurca nestingheriti in multimea si diversitatea de monede de pe piata romaneasca a acelor vremuri.

Un important pas in adoptarea sistemului monetar national s-a facut prin proclamarea in Constitutia din 1866 in art. 93 alin.13 al dreptului suveran al tarii de a bate moneda, conform Tratatului si Conventiei de la Paris , potrivit carora se consfintea dreptul de administrare interna , caruia ii era specific si dreptul de a bate moneda (desi dreptul de a bate moneda nu figura-n mod expres ,se putea deduce din contextul legii).

La Constantinopol, reprezentantii marilor puteri au sustinut cauza crearii unui sistem monetar national in favoarea romanilor.

Alexandru Ioan Cuza a avut o incercare de emisiune monetara, proiectand o moneda nationala numita “romanat”, pe care insa nu a ajuns sa o infaptiasca .

Din anul 1866 au inceput pregatirile si elaborarea studiilor pentru infintarea sistemului monetar national. In martie-aprilie este depus la Parlament proiect de lege(1).

Situatia economica si istorica din acele vremuri reclamau cu necesitate introducerea unui sistem monetar unitar, generalizat pe intrg teritoriul statului romanesc.

Dan Drosu Saguna ,”Drept financiar si fiscal”,Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1997, vol I pag. 70.

-79-

Sectiunea 7.2 Legea nr. 14/1867

Proiectul de lege care a fost depus in luna martie, aprilie 1867 la Parlament va fi adoptat cu o majoritate de 68 voturi pentru si 6 impotriva Astfel , Legea pentru infintarea unui nou sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale din 24 aprilie1867 a intrat in vigoare la 1/13ianuarie 1868 si a marcat unul din principalele momente ale afirmarii vointei de independenta si suveranitate a poporului roman, constituind manifestarea economica de sfarmare a jugului otoman. Astfel, s-a pus capat practicilor feudale in circulatia baneasca , anihiland dezordinea si haosul monetar din economia romaneasca.

S-a pus bazele unui ansamblu de masuri legislative si institutionale

care sa guverneze ,sa organizeze si sa supravegheze relatiile banesti din tara romaneasca si din celelalte state cu care acestia realizau schimburi comerciale conform traditiei.

Legea a creat primul sistem romanesc pentru ca haosul monetar de pana la adoptarea ei nu putea fi denumit sistem, deoarece acesta reprezentase “o stare monetara confuza, incoerenta si nociva”.

Sistemul monetar romanesc a contribuit la schimbarea esentiala a valorii si calitatii leului ca unitate monetara a Romaniei. S-a introdus sistemul zecimal metric, asa cum a existat si-n Uniunea monetara latina (Franta,Italia si Belgia)si s-a trecut la leul impartit in 100 de parti, numite bani. Un leu continea 5 grame de argint si 0,32258 grame de aur.

Instrumentele monetare puse-n circulatie prin intermediul legii din 1867 au fost:monede de aur de 5,10 si 20 de lei si monede de argint de 50 bani, 1 leu si 2 lei . Ca bani divizionari s-au introdus si banii din arama de 1,2,5 si 10 bani.

In perioada 1867-1935 monedele metalice romanesti se bat la Bruxelles, Hamburg, Londra ,Paris, iar apoi numai la Bucuresti(1).

Prin legea din 1867 s-au prevazut modalitatile de batere, circulatie si retragere a monedelor din metal, dar nu s-a facut nici o precizare relativa cu privire la bancnote,ceea ce inseamna ca a fost introdus un sistem exclusiv metalist.

Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal, Ed. Oscar Print, 1997vol.I pag 71

-80-

Sectiunea 7.3 Evolutia unitatii monetare a leului

In aprilie 1880 se infinteaza Banca Nationala a Romaniei, care avea atributii in emisiunea bancnotelor ,institutie care a contribuit substantial la satisfacerea necesitatilor din ce in ce mai mari de bani de circulatie. Prin intermediul bancii s-a introdus o ordine relativa in domeniul productiei si schimbului de marfuri. Primele bancnote emise au avut valoare de 20 bani.

La sfarsitul secolului XIX a fost adoptat sistemul banesc al leului cu baza monpmetalista aur, astfel 1 leu = 0,2900322 grame de aur fin. Sistemul monometalizat de aur creat in 1890 a consolidat pozitia leului si a imbunatatit sistemul banesc ,contribuind intens la procesul transformarii banilor in capital.

Din anul 1890 leul a putut fi convertibil in aur sau in orice alta moneda. Astfel, se pun in circulatie piese de nichel de 5,10,20 bani, iar in 1928 se emit biletele de hartie de 20 si 100 lei.

In primavara anului 1929 apare o noua lege monetara care modifica continutul de aur al leului la 0,10 grame, cu titlu de 0,009 grame aur fin, deci de 32,35 ori mai putin decat in 1890.

In 1936 apar biletele de banca de 1000 lei, iar in 1940 cele de 100 lei.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, se infaptuieste o reforma monetara, datorita inflatiei generate de conflictul armat. Principalul act normativ al actiunii de restructurare a sistemului banesc l-a reprezentat Legea monetara din 15 august 1947 care a stabilit continutul leului la 0,00594 grame de aur fin, vechile semne banesti fiind retrase din circulatie.

Intra in circulatie biletele de banca de 100 si 1000 lei iar in 1949 cele de 500 lei ,fiind urmate in 1950 de bancnotele de 1000 lei.

In anul 1952, sistemul banesc se restructureaza din nou si se emit noi categorii de semne banesti astfel:Bancnotele Bancii de Stat cu valoare nominala de 10,25 si 100 lei si banii de stat sau biletele de tezaur emisi de Ministerul Finantelor, cu valoare nominala de 1,3 si 5 lei. De asemenea , au fost pusi in circulatie si bani divizionari din metal cu valoare nominala de 1,3,5,10si 25 bani. Continutul leului in aur se modifica , fiind de 0,79346 grame de aur fin.

-81-

In februarie 1954 continutul in aur al leului s-a majorat la 0,148112 grame de aur fin,fapt ce a dus la modificarea cursurilor celorlalte valute fata de leul romanesc . Acest ultim continut in metal pretios al unitatii monetare a Romaniei se mentine si-n prezent.

In anul 1956 se pun in circulatie bancnotele de 50 lei,apoi cele de 50 bani si de 1,3 si 5 lei.

In timp au fost retrase monedele de 1,3,5,10,15,25 si 50 bani, precum si bancnotele de 1,3,5 si 10 lei.

Legea nr. 34/1991 in art. 10 stipuleaza:”unitatea monetara a Romaniei este leul, cu subdiviziunile banul “iar Banca Nationala a Romaniei este unica institutie autorizata sa emita bancnote metalice-n Romania (art. 9 L.nr.34/1991)

Amplificarea cererii de numerar a determinat suplimentarea de catre Banca Nationala a emisiunii monetare. Au fost puse-n circulatie monede metalice de 10,20 si 50 lei si s-au retras bancnotele de 25 si 50 lei.

Incepand cu anul 1991,banca de emisiune a trebuit sa se adopteze la permanenta si substantiala oferta de moneda si deasemenea la nevoile economiei nationale . Astfel au fost puse-n circulatie ,bancnotele cu valoare ridicatade ,500,1000,5000,10000, 50000 si 100 000 lei si 500000 lei reluandu-se traditia bancara romaneasca(intrerupta-n anii ’50) de punere-n valoare a autoritatii institutiei emitente si a legalitatii emisiunii atat prin imprimarea siglei Bancii Nationale a Romaniei , cat si prin reproducerea semnaturii guvernatorului ei .

Legea nr. 34/martie 1991 consacra in art 13 dreptul exclusiv al Bancii Nationale a Romaniei de a stabili valoarea nominala ,dimensiunile , greutatea ,desenul,culoarea si alte caracteristice de ordin tehnic a bancnotelor si monedelor metalice, precum si obligatia semnarii lor de catre guvernatorul si casierul central.(1)

Noile bacnote puse-n circulatie intre 1991-1998 au pe avers chipul lui Mihai Eminescu,George Enescu, Constantin Brancusi si Nicolae Grigorescu, ceea ce reflecta procesul de depolitizare a instrumentului monetar, tendinta ce este reflectata si-n practica monetara a altor state.

Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal, Ed. Oscar Print, Bucuresti1997, vol.I, pag 72-73.

-82-

Sectiunea 7.4 Instrumente de plata internationale EURO ,DST si

ECU

Monede internationale

Secole de-a lungu, schimburile externe au fost lipsite de un instrument comun de masura a valorii si a platii , neexistand bani internationali si nici o banca cu o vocatie universala care sa faca posibila aparitia unor asemenea instrumente monetare .

In lipsa unei monede internationale , metalele pretioase , in deosebi aurul , au reprezentat etalonul de valoare si plata in relatiile comerciale internationale facilitand legaturile dintre sistemele banesti nationale . Banii de aur cu valoare intrinseca, cat si cei din hartie convertibili in aur au asigurat spontan legatura dintre sistemele monetare internationale.

Pana dupa primul razboi mondial , sistemele monetare nationale s-au bazat pe etalonul aur-moneda si au avut urmatoarele caracteristici:

se stabilea prin lege continutul in aur –moneda al unitatii monetare nationale (valoarea paritara) .

exista convertibilitatea libera si nelimitata a bacnotelor in monezi de aur , iar aurul circula liber pe piata interna si externa .

Dupa primul razboi mondial tari ca : Anglia , Franta au adoptat etalonul aur – lingouri care se baza pe circulatia banilor de hartie cu acoperire in aur ca apoi sa se constituie sisteme nationale bazate pe etalonul aur-devize (gold exchange standard) (1).

In aceasta faza , are loc definirea unitatii monetare in aur sau intr-una din monedele nationale acceptate ca mijloc de plata international (lira sterlina, francul francez si dolarul SUA). Aurul a fost scos din circulatia interna unde ii luau locul semne a valorii ca: monede divizionare , bani scripturali , bacnote .

Fiind necesar un cadru juridic care se reglementeze comportamentul politicilor monetare ale statelor si agentilor economici pe plan international , la Bretton Woods , in anul 1944 ,la conferinta monetara internationala s-au pus bazele primului sistem monetar international din istoria omenirii.

S-au creat doua institutii :

Fondul Monetar International (FMI)

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD)

Dan Drosu Saguna, “Drept financiar si fiscal” – tratat , edit. Eminescu , Bucuresti 2000 pag 59. -83-

Ele veau misiunea acordarii de imprumuturi pentru asigurarea echilibrului balantei de plati si respectiv pentru furnizarea creditelor pentru reconstructie si dezvoltare . Dupa anul 1960 , SMI este afectata de craza care determina suprimarea convertibilitatii dolarului in aur si ambandonarea cursurilor de schimb , in anul 1971 acest sistem mondial se prabusesete, etalonul aur-devize fiind inlocuit cu etalonul devize.

Inlocuirea se face cu DST care va reprezenta etalonul monetar cu caracter international , alaturi de care functioneaza in continuare valute ca dolarul SUA si francul francez cu functia de etaloane nationale”internationalizate”.

Drepturi Speciale de Tragere – DST – constituie prima unitate monetara de cont international , fiind creata in vederea sporirii de lichiditati internationale , prin decizia consiliului guvernatorilor FMI , adoptata in anul 1967 si introdusa in practica relatilor valutare ale bancii din 1969 .

DST este atat etalon cat si instrument de rezerva , el reprezentand un ban de cont fara acoperire reala,este emis de FMI,in transe periodice alocate in contul tarilor membre proportional cu cota de participare la fond

(1).

DST este o moneda de cont neconvertibila in aur ea reprezinta un mijloc de plata conventional si constituie etalonul actual si de perspectiva al sistemului monetar international (2)

Sumele constituite in DST nu pot fi detinute si utilizate decat de posesorii oficiali : FMI, autoritatile nationale ale statelor membre , BIRD, BRI , Banca Centrala a Elvetiei. Valoarea DST a fost definita pe baza asa numit “cos valutar” compus din monedele tarilor cu o pozitie consolidata in exporturile mondiale, numarul valutelor variind in timp in functie de ponderea detinuta.

Variatia cursului DST nu este definita in aur , ci se exprima pe baza valorii calculate zilnic pe baza cosului valutar el asemanandu-se cu moneda scripturala (inscris contabil) si extrem de putin cu aurul .

Dan Drosu Saguna,” Drept financiar si fiscal” Tratat “ Edit Eminescu , Bucuresti 2000 pag 60.

V. Barsan , V. Dobrinoiu, Al. Ticlea , M. Toma “ Societatile comerciale” Edit. Toma SRL , Bucuresti 1993 , pag. 225

-84-

DST este o unitate de cont cu totul speciala ,se distribuie sub forma de credit , reprezinta un instrument de lichiditati internationale , statele participante la sistem depun cota lor integral in moneda nationala si nu in aur.

DST reprezinta o prezenta noua functionala in ansamblul lichiditatii internationale, o modalitate eficace , operativa de transferul de valori .

European Currency Unit ECU- este unitate monetara de cont a Sistemului Monetar European , intrata in vigoare in anul 1979, ca unita de fond a tarilor Uniunii Europene.

Etimologic, “ECU” deriva din latinescul “scutum” , iar in limba franceza provine din “ escut” sau “scut” , care a fost denumirea unor monede de aur din secolul al XIII-lea , scuzii de aur erau batuti de Ludovic cel Sfant.

Principala functie a ECU este de constitui un mijloc de referinta pentru valutele statelor memebre al Uniunii Europene in vederea stabilitatii lor . Valoarea ECU se stabileste pe baza unui cos valutar format din valutele tarilor membre ale U.E., emisiunile ECU avand la baza rezerva comuna a statelor membre, constituita din depunerea rezervelor nationale de aur si din rezervele nationale de dolari. In anul 1987 , monetaria din Bruxeles a emis la comanda consiliului europei doua piese ECU din aur si platina. Dupa dolar si marca , ECU a devenit a treia moneda pentru emisiunea de obligatiuni pe piata europeana .

Aceasta moneda europeana este utilizata tot mai mult in tranzactile particulare, nu doar ca termen de referinta, ci si ca instrument de facturare pentru preantampinarea riscului valutar . Asadar , DST si ECU sunt unitati de cont internationale purtand denumirea de bani mondiali , fiind utilizate decontarile si platile internationale.

Introducerea monedei unice EURO

La Versalles , la 8 apr. 1995 , a avut loc o uniune neoficiala a ministrilor de finante din uniunea europeana. La aceasta reuniune presedintele Bundesbank-ului a propus ca numele monedei unice sa nu fie ECU ci EURO , denumire acceptata la intalnirea ministrilor de finante a tarilor membre a U.E care a avut loc in Spania in 1995.

Avantajele monedei sunt urmatoarele:

-85-

Evitarea necesitatii de schimb a banilor si a cheltuielilor care ii insotesc

Absenta variabilitatii cursurilor ar elimina riscul valutar si implicit pierderile aparute ca urmare a modificarii cursului nominal .

Contabilitatea in interiorul firmelor ar deveni mult mai simpla decat cea existenta in cazul existentei mai multor monede .

Existenta monedei unice ar fi un factor de stabilitate a preturilor si de consolidare a cursului valutar real .

Ar fi eliminata diferenta in privinta ratelor dobanzii si miscarilor de capital.

In privinta guvernelor, vor disparea constrangerile traditionale cu privire la balantele de plati, piata financiara privata fiind in noile conditii apta sa finanteze facil aceste deficite, deoare nu mai exista riscul valutar .

Conform tratatului U.E de la Maastricht ,faza a treia a uniunii monetare va incepe cel mai tarziu la 1 ian . 1999 . Incepand cu prima zi a acestei etape, ratele de schimb ale monedelor participante ar fi fixate irevocabil , iar politica monetara va fi condusa de BCE . Astfel, EURO poate fi introdusa in mai multe feluri:

intr-o varianta numita “ big-bang”, ar fi ca EURO sa inlocuieasca toate monedele statelor membre.

In alta varianta ar fi introducerea gradata a monedei, astfel incat aceasta sa coexiste cu monedele nationale ale celorlalte state timp de cativa ani.

Economiile vor opera in monedele nationale atat timp cat EURO nu a fost introdusa, totusi ratele de schimp au fost fixate irevocabil .

Doua mecanisme bine stabilite ar asigura stabilitatea ratelor de schimb.

In art. 52 al statutului E.C.B., se prevede ca Consiliul Guvernator al E.C.B. sa ia masuri pentru a se asigura ca bancnotele determinate ca monede cu rate de schimb irevocabile fixate, sunt schimbate de catre bancile centrale nationale la respectiva lor valoare paritala.

-86-

CONCLUZII

Moneda a aparut ca o necesitate economica , fiind conceputa in primul rand ca un echivalent general al marfurilor ,dar si un instrument prin care se mijlocea schimbul de produse .

Importanta economica a banilor a fost constientizata inca din antichitate , emisiunile monetare fiind un atribut inalienabil al autoritatii statale de pretutindeni .

Asigurarea resurselor financiare necesare functionarii statului si colectivitatilor locale este reglementata de o multitudine de acte normative , incepand chiar cu Constitutia . Moneda a mai permis distribuirea si redistribuirea produsului social ,fiind in acelasi timp si un instrument de planificare nationala si personala .

Studiul monedei face obiectul unei alte stiinte numita Economie politica.

Deci economia nu este asemenea unei balante ci mai degraba asemenea unui elevator .Ea poate sa urce si sa coboare, dar si sa stea nemiscata in afara echilibrului (1).

– 87 –

CUPRINS

Capitolul I Repere istorice ale aparitiei si raspandirii monedei In

comunitatile umane…………………………………………1

Sectiunea 1.1 Schimbul incipient de marfuri cu faza premergatoare

a aparitiei monedei…………………………………………..1

Sectiunea 1.2 Geneza monedei propriu-zise si asimilarea ei de catre

civilizatiile antice superioare………………………………..6

Sectiunea 1.3 Consolidarea pozitiei economice a monedei in evul

mediu………………………………………………………..23

Capitolul II Moneda si functiile ei……………………………………..30

Sectiunea 2.1 Notiune de moneda………………………………………..30

Sectiunea 2.2 Functiile monedei……………………………………………33

Sectiunea 2.3 Relatia bani-moneda………………………………………..36

Capitolul III Principalele ipoteze mobilului aparitiei

monedei………………………………………………………39

Sectiunea 3.1 Ipoteza economica…………………………………………..39

Sectiunea 3.2 Ipoteza aparitiei monedei ca etalon de valoare…………..40

Sectiunea 3.3 Ipoteza religioasa……………………………………………42

Sectiunea 3.4 Ipoteza sociala……………………………………………….44

Sectiunea 3.5 Ipoteza patrimoniala…………………………………………45

Capitolul IV Geneza social-economica a monedei…………………..46

Capitolul V Categorii de monede existente in circulatia

monetara……………………………………………………..53

Sectiunea 5.1 Principalele categorii de monede…………………………..53

Sectiunea 5.2 Monedele internationale D.S.T si E.C.U…………………..58

Capitolul VI Crearea sistemului banesc al leului…………………….65

Sectiunea 6.1 Etaloanele de schimb geto-dace si cele dintai monede

pontice…………………………………………………………65

Sectiunea 6.2 Piesele greco-macedonene monedele de inspiratie in

Monetariile geto-dace……………………………………….67

Sectiunea 6.3 Kosonul dacic………………………………………………..70

Sectiunea 6.4 Denarul republican si emisiunile locale daco-

romane……………………………………………………….71

Sectiunea 6.5 Moneda bizantina……………………………………………73

Sectiunea 6.6 Banariile statelor feudale romanesti………………………74

Sectiunea 6.7 Ocrotirea juridica a monedei in legiunile romanesti……..77

Capitolul VII Sistemul banesc al leului………………………………..78

Sectiunea 7.1 Necesitatea social-economica si istorica a monedei

nationale…………………………………………………….78

Sectiunea 7.2 Legea nr. 14/1867………………………………………….79

Sectiunea 7.3 Evolutia unitatii monetare a leului…………………………81

Sectiunea 7.4 Instrumente de plata internationale EURO, DST………..83

Concluzii ……………………………………………………………………….87

BIBLIOGRAFIE

Aristotel, citat de Radu Negrea , Moneda . De la sociale – moneda la cecul electronic , Edit. Albatros , Bucuresti ,1988.

Andre Clot, Civilizatia araba in vremea celor 1001 de nopti, Edit. Meridiane, Bucuresti 1989.

Aristotel “Etica Nicomatrica (V8)

Costin Kiritescu, Sistemul banesc al leului si precursorii lui, Ed. Academiei, Bucuresti 1971

Cezar Bassno , Nicolae Durdac , Constantin Floricel – Moneda Credit Banci – Edit. Didactica si pedagogica , Bucuresti 1997 .

C. Bresciani-Tarroni citat de Victor Jinga , op. cit.

Constantin Floricel , Nicolae Daradac si Cezar Bazno, “Moneda Credit Banci “Edit. Didactica si pedagogica Bucuresti .

Carl Menger citat de C.C. Kiritescu in “Geneza monedei” .

C. Gide “Principes d’economie politique “,Ec XII, pag 261 citat de C.C. Kiritescu in Genesa monedei.

D. Berciu, Zorile istoriei in Carpati si la Dunare, Ed. Stiintifica Bucuresti 1966.

Dan Drosu Sagumar , Drept financiar si fiscal , Editura Oscar Privat Bucuresti , 1994.

D. Berciu, Zorile istoriei in Carpati si la Dunare, Ed. Stiintifica Bucuresti 1966.

Emil Malcut ,Drept privat roman , Bucuresti , 1991.

Henri Hubert, celtii si civilizatia celtica, Edit. Stiintifica si Enciclopedica ,Bucuresti 1983.

Henri Hubert, celtii si civilizatia celtica, Edit. Stiintifica si Enciclopedica ,Bucuresti 1983.

H.Pierenne , citat de Ovidiu Dramba , op. cit vol. II 1985 .

J. Schumpeter citat de Victor Jinga , op. cit vol.I

M.G. Pelarjo citat de Ovidiu Dramba , Istoria culturii si civilizatiei , edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984 vol, I .

Mariana Negrus, Mijloace si modalitati de plata internationale ,Ed. Academiei, Bucuresti 1986.

Monterquien citat de Dan Drosu Saguna in Drept financiar si fiscal , Ed. Oscar Print , Bucuresti 1997, vol I .

Nicolae Dardac , Constantin Floricel, Cezar Basno- Moneda Credit Banci , Ed. Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1997, vol.I .

Ovidiu Dramba , Istoria culturii si civilizatiei , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti 1984 vol I

Pierre Leveque , Aventura greaca , Edit. Meridiane, Bucuresti 1987, vol.I .

Robert L. Heilbrener “Filozofii lucrurilor pamantesti”,Ed.Humanitas , Bucuresti, 1994.

Radu Stancu “Drept Financiar Public”Ed. Fundatiei Romania de Maine ,Bucuresti , 1998.

Radu Stancu “Drept Financiar Public”Ed. Fundatiei Romania de Maine ,Bucuresti , 1998.

Radu Negrea “Moneda –de la scoicile moneda la cecul electronic”, Ed. Albatros , Bucuresti 1998 .

Rodica Tantan , Mestesugurile la geto-daci , Ed. Meridiane, Bucuresti , 1972

Theodor Monunsen , Istoria romana , Edit. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1987, vol. I.

Victor Jinga , Moneda si problemele ei contemporane, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1981, vol II.

Vacques Le Goff, “Pentru un alt ev mediu” , edit. Meridiane Bucuresti, 1986, Vol I .

Victor Dinga , Moneda si problemele ei contemporane, Edit. Dacia , Cluj-Napoca , 1981 , vol I .

Wilhelm Gerleff, citat de C.C.Kiritescu in Geneza monedei.