Contabilitatea Si Gestiunea Creantelor Si Datoriilor Unei Societati Comerciale
CUPRINS
1.NOȚIUNI
1.1.CREANȚELE ȘI DATORIILE COMERCIALE
1.2.CLASIFICAREA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
2.EVALUAREA ȘI CONTABILITATEA CREANȚELOR COMERCIALE
2.1.CREANȚE COMERCIALE
2.2.CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE( TEORIE + EXEMPLE)
3.EVALUAREA ȘI CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE
3.1. DATORII COMERCIALE
3.2.FURNIZORI ȘI CONTURI ASIMILATE( TEORIE + EXEMPLE)
Pagini 30
=== CONTABILITATEA SI GESTIUNEA CREANTELOR SI DATORIILOR UNEI SOCIETATI COMERCIALE ===
CUPRINS
1.NOȚIUNI
1.1.CREANȚELE ȘI DATORIILE COMERCIALE
1.2.CLASIFICAREA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
2.EVALUAREA ȘI CONTABILITATEA CREANȚELOR COMERCIALE
2.1.CREANȚE COMERCIALE
2.2.CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE( TEORIE + EXEMPLE)
3.EVALUAREA ȘI CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE
3.1. DATORII COMERCIALE
3.2.FURNIZORI ȘI CONTURI ASIMILATE( TEORIE + EXEMPLE)
3.3. ALTE DATORII
4.CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT, TVA ȘI A IMPOZITULUI PE VENIT( TEORIE + EXEMPLE)
4.1. IMPOZITUL PE PROFIT
4.2. TVA
4.3. IMPOZITUL PE VENIT
5. CONCLUZII
1. NOȚIUNI
În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice și fizice, bunuri pentru care își creează datorii; de asemenea vinde produsul activității sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanțele. Creanțele pe termen scurt reprezintă active ale întreprinderii rezultate în urma tranzacțiilor cu persoane juridice sau fizice, relații în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare și pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestație, într-o perioadă de timp de până la un an.
Creanțele reprezintă valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu.
Datoria reprezintă sursa de finantare externă pusă la dispoziția întreprinderii de instituții financiare, furnizori sau terți.
1.1. CREANȚELE ȘI DATORIILE COMERCIALE
Conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și Evaluare, creanțele întreprinderii reprezintă activele financiare create de întreprindere prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii direct unui debitor, altele decât cele ce sunt inițiate cu intenția de a fi vândute imediat sau în termen scurt, care trebuie categorisite ca reținute pentru tranzacționare.
Datoriile pe termen scurt provin din tranzacțiile cu persoane fizice sau juridice (cumpărarea de bunuri, lucrări sau servicii, utilizarea forței de muncă, plata impozitelor și taxelor etc.), în care întreprinderea trebuie să efectueze o plată sau o contraprestație într-o perioadă de timp de până la un an.
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea Situațiilor Financiare clasifică o datorie ca datorie curentă atunci când:
se așteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau
este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Datoriile contingente reprezintă o obligație potențială aparută ca urmare a unor evenimente trecute,anterior datei bilanțului și a căror existență se confirmă numai de apariția sau neapariția mai multor evenimente.
Creanțele reprezintă valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu.
Prin noțiunea de “datorie” se desemnează angajamentul asumat de o anumită persoană de a plăti o sumă de bani, livra un bun, executa o lucrare sau a presta un serviciu. O persoană fizică sau juridică care are o datorie este denumită în general debitor. Într-o altă abordare a acestui termen, datoria reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. Este vorba de datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale societății cu alte persoane juridice. Acestea reprezintă o obligație curentă a întreprinderii rezultată din evenimente trecute si prin lichidarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.
Ca sursă străină de finanțare, datoriile sunt prezente și funcționează din momentul nașterii angajamentelor și până în momentul plății lor. De multe ori, firma nu dispune de resursele necesare de a-și achita obligațiile față de partenerii externi chiar și la scadență. În acest caz putem sa amintim despre noțiunea de arierat, care reprezintă datorii scadente, ajunse la termenul de plată, dar încă neachitate.
Evenimentul angajat reprezintă evenimentul care generează o obligație legală sau implicită, astfel încât întreprinderea să onoreze obligația respectivă.
Obligația legală este cea rezultată din contract, legislație sau alt efect al legii.
Obligație implicită reprezintă obligația rezultată din acțiunile unei întreprinderi bazată pe practici anterioare, pe politici sau declarații prin care indică partenerilor ei, că își asumă și onorează anumite responsabilități.
Obligația contingentă este o obligație curentă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute și a carei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția uneia sau mai multor evenimente viitoare care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii.
Realizarea activităților specifice activității de exploatare impune ca întreprinderea să se angreneze în mediul economico- social în care activează, să intre în relație cu o multitudine de persoane fizice și juridice (cunoscute sub denumirea generică de “terți”), cum sunt: furnizorii,clienții,personalul, organisme de asigurări și protecție socială, bugetul statului, unitățile din cadrul grupului, asociații, diverși debitori și creditori. Legăturile stabilite între întreprindere și terții săi se concretizează în raporturi economico – juridice, cunoscute sub denumirea generică de „datorii și creanțe”. Datorită impactului pe care îl au datoriile și creanțele asupra mărimii și structurii patrimoniului, contabilitatea financiară a relațiilor cu terții deține locul central în sistemul informațional contabil al fiecărei unități. Informațiile furnizate de această componentă a contabilității sunt utile, în egală măsură, conducerii întreprinderilor și terților cu care aceasta intră în relații.
Pentru a-și realiza obiectul de activitate în vederea obținerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii. În procesul de aprovizionare ,întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la persoane fizice și juridice din afara unității sau din interiorul ei, bunuri pentru care își crează obligații (datorii).
Derularea operațiilor de cumpărări de bunuri și servicii pentru activitatea curentă a întreprinderii presupune selecția furnizorilor în funcție de o serie de parametri, dintre care menționăm: prețurile și tarifele practicate de furnizori, termenele de livrare, mod de livrare, capacitate de plată, capacitate de producție pentru a face față cererii, calitatea produselor, garanțiile de bună execuție, etc.
Cumpărările de bunuri și servicii destinate consumului pentru obținerea de alte bunuri și servicii sunt desemnate prin noțiunea economică de consum intermediar (echivalentă cu denumirea contabilă de “consumație provenind de la terți”).
1.2.CLASIFICAREA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
După influența pe care relațiile dintre agenții economici, o transmit în patrimoniul întreprinderii se disting două mari categorii de relații cu terții:
-relații cu terții de natura datoriilor, respectiv a obligațiilor;
-relații cu terții de natura drepturilor de creanță.
Deci, în funcție de natura juridică, relațiile pot fi:
-generatoare de obligații (datorii);
-generatoare de drepturi (creanțe).
În majoritatea cazurilor, relațiile cu terții sunt drepturi și obligații reciproce, de exemplu, în relațiile comerciale cu furnizorii, unitatea patrimonială are obligația plății contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor primite, dar și drepturi asupra acestuia pentru avansul sau acontul acordat, iar în relațiile comerciale cu clienții, unitatea patrimonială are dreptul de a încasa contravaloarea livrărilor sau prestațiilor făcute, dar și obligația decontării avansului primit de la clienți.
Persoanele fizice și juridice față de care unitatea are obligații bănești sunt denumite generic creditori. Definit prin această prismă creditorul reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație.
Datoriile se clasifică, după natura operațiilor ce le generează, astfel:
– datori comerciale generate de aprovizionări de bunuri și servicii sau din avansuri primite în contul unor livrări ulterioare;
– datorii financiare care au la origine operații de creditare (altele decât primiri de împrumuturi);
– datorii salariale cauzate de folosirea forței de muncă de către întreprindere;
– datorii fiscale generate de impozite, taxe, contribuții și vărsăminte datorate potrivit prevederilor legale;
– datorii salariale și sociale reprezentate prin contribuții datorate organismelor de asigurări sociale;
– alte datorii.
După scadența sau termenul de plată, acestea se împart în:
– datorii pe termen lung;
– datorii pe termen scurt.
După conținutul economic și obiectul acestor datorii, ele au structura:
– datorii față de furnizori, provenind din cumpărări cu decontare ulterioară;
– datorii față de furnizori, provenind din cumpărări cu decontarea ulterioară prin intermediul efectelor de comerț;
– datorii față de clienți pentru avansurile și aconturile primite de la aceștia, precum și din operații realizate cu ambalaje care circulă pe sistemul restituirii;
– datorii față de buget sau organisme specializate;
– datorii față de salariați pentru munca prestată de aceștia;
– datorii față de organismele de asigurări și protecție socială;
– datorii față de acționari și societăți din cadrul grupului ;
– alte datorii.
Datoriile comerciale trebuie clasificate ca fiind curente, indiferent de scadența lor.
Creanțele și datoriile pe termen scurt pot fi împărțite în următoarele categorii:
• creanțe și datorii comerciale;
• creanțe și datorii salariale;
• creanțe și datorii sociale;
• creanțe și datorii fiscale;
• creanțe și datorii diverse.
Datoriile reprezintă obligațiile pe termen scurt (temporare) ale unității, respectiv surse atrase la finanțarea activității acesteia.
După natura operațiilor ce le generează pot fi:
– datorii comerciale;
– datorii financiare;
– datorii fiscale;
– datorii salariale și sociale;
– alte datorii.
Creanțele denumite și „active în curs de decontare“ reprezintă drepturile pe termen scurt ale unității, respectiv mijloace în curs de încasare adică drepturi ale creditorilor de a pretinde anumite sume, bunuri sau lucrări.
După natura operațiilor care le generează pot fi:
– creanțe comerciale;
– creanțe financiare;
– alte creanțe.
După conținutul economic și obiectul creanțelor pot fi:
– creanțe asupra clienților pentru produse vândute, lucrări executate și servicii prestate;
– creanțe asupra furnizorilor generate de avansurile și aconturile acordate anticipat de către cumpărător;
– creanțe generate de deținerea unor bilete la ordin, cupoane, bonuri de tezaur;
– diverse creanțe asupra debitorilor provenite din operații necomerciale.
2. EVALUAREA ȘI CONTABILITATEA CREANȚELOR COMERCIALE
Creanțele comerciale sunt printre posturile recomandate de IAS 1 în structura minimală a bilanțului. Se precizează că activele și datoriile fiscale trebuie prezentate separat. Criteriile de recunoaștere creanțelor în bilanț sunt prezentate în IAS 39. Acestea trebuie recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract și, ca urmare, are dreptul legal de a primi numerar sau, respectiv, are obligația legală de a plăti.
Creanțele comerciale reflectă relațiile întreprinderii cu alte întreprinderi legate de aprovizionarea și desfacerea de bunuri și servicii. Creanțele comerciale reflectă drepturile întreprinderii față de alte persoane fizice sau juridice, determinate de vânzări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii, pentru care aceasta trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestație.
Evaluarea creanțelor se face în momentul apariției lor la valoarea nominală, astfel:
la data apariției datoriilor, cu sumele în lei, datorate;
la data apariției creanțelor, cu sumele în lei, de încasat ori de decontat.
Valoarea nominală a creanțelor este dată de suma înscrisă în documentele care consemnează apariția lor.
Contabilitatea sintetică a creanțelor precum și a operațiilor asimilate acestora se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 „Conturi de terți“, din care fac parte 10 grupe care cuprind conturi sintetice de gradul I, unele desfășurându-se și pe conturi sintetice de gradul II care sunt operaționale.
Se debitează la crearea creanțelor asupra terților, se creditează la decontarea creanțelor, soldul conturilor este debitor și reprezintă creanțele întreprinderii asupra terțelor persoane.
2.1.CREANȚE COMERCIALE
Din categoria creanțelor comerciale fac parte:
• creanțele rezultate din vânzarea de bunuri, prestarea de lucrări sau servicii ce fac obiectul de activitate al întreprinderii;
• creanțele pentru efectele de credit (comerciale);
• creanțele legate de lipsurile de bunuri, de natura stocurilor sau de altă natură, descoperite la efectuarea recepției acestora și care se impută. Aceste creanțe sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul contului Clienți.
După funcția contabilă, contul Clienți este un cont de activ, iar după conținutul economic este cont de active circulante de natura creanțelor.
Se debitează cu drepturile față de client pentru livrarea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor evaluate la nivelul prețului de vânzare la care se adaugă și taxa pe valoare adăugată aferentă.
Se creditează în momentul încasării contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor vândute prin debitul conturilor de mijloace bănești sau de efecte comerciale sau, în cazul în care clientul prezintă risc de neîncasare, prin trecerea acestuia din categoria clienților cerți (obișnuiți) în categoria clienților incerți.
Titlurile de credit de forma cambiei, biletului la ordin sau cecului care circulă între întreprinderi și atestă angajamentul debitorului de a efectua o plată, la o dată ulterioară, numită scadență, înscrisă pe efect. Diferența între cambie și bilet la ordin este în legătură cu persoana care are inițiativa emiterii efectului comercial. În cazul cambiei, creditorul (trăgătorul) dă un ordin debitorului (trasul) de a efectua o plată către creditor sau un terț desemnat de creditor. În cazul biletului la ordin, debitorul emite efectul comercial, angajându-se că va efectua plata la scadență.
Tot în categoria creanțelor comerciale poate fi inclus și contul Furnizori debitori, cont de activ care înregistrează avansurile acordate de întreprindere furnizorilor săi. Aceste avansuri constituie creanțe din momentul acordării lor și până în momentul apariției documentelor justificative ce atestă transferul dreptului de proprietate al bunului, lucrării sau serviciului. Se debitează cu avansul acordat furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii, prin creditul conturilor de mijloace bănești și se creditează în momentul apariției datoriei față de furnizori. Soldul contului este debitor și reprezintă avansurile acordate.
2.2.CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE
Contul clienti si conturi asimilate este reprezentat in Planul de Conturi prin următoarele conturi:
41 CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE
411 CLIENȚI
4111 Cliențti
4118 Clienți incerți sau în litigiu
413 Efecte de primit
418 Clienti – facturi de intocmit
419 Clienti – creditori
Contul 411 „Clienți“.este un cont de activ.
În debitul contului 411 „Clienți“ se înregistrează:
prețul de vânzare al mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc. livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, la care se adaugă TVA colectată aferentă ;
valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate anterior și care abia acum se facturează;
contravaloarea creanțelor reactivate;
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților;
În creditul contului 411 „Clienți“ se înregistrează:
sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități bancare sau în numerar ;
contravaloarea efectelor comerciale acceptate și preluate în contul livrărilor sau prestațiilor făcute ;
sumele datorate de către clienții rău platnici, dubioși sau cu care unitatea se află în litigiu;
diferențe nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia încasării creanțelor exprimate în devize;
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți;
valoarea sconturilor acordate clienților.
Soldul debitor al contului reprezintă sumele datorate de către clienți, deci creanțele față de aceștia neîncasate încă.
Tipuri de înregistrări:
D 411 = 701 … 708 C 512 = 411
411 = 4427 531 = 411
411 = 4428(rate) 413 = 411
411 = 418 4118= 411
411 = 754 419 = 411
411 = 419 665 = 411
667 = 411
(ambalaj) 419 = 411
Exemplul 1 :
Societatea Industry Trading vinde un utilaj in valoare de 70.000 lei.
Inregistrarea vĂnzarii utilajului.
411 = % 83.300
„Clienți” 2131 70.000
„Echipamente tehnologice”
4427 3.300
„TVA colecta”
5121 = 411 83.300
„Conturi la bănci în lei” „Clienți”
Exemplul 2 :
Societatea Industry Trading vinde produse finitei în valoare de 6.000 lei.
Vânzarea produselor:
411 = % 7.140
„Clienți” 345 6.000
„Produse finite”
1.140
„TVA colecta”
Înregistrarea veniturilor din vanzarea produselor:
345 = 701 6.000
„Produse finite” „Veniruri din vânzarea produselor finite”
Încasarea banilor de la client
5121 = 411 7.140
„Conturi la bănci în lei” „Clienți”
Contul 413 „Efecte de primit“ este un cont de ACTIV.
Reflectă drepturile de creanță stabilite pe bază de efecte comerciale pentru livrările de bunuri și servicii. Aceleași efecte comerciale sunt înregistrate în contabilitatea cumpărătorului la contul 403 „Efecte de plătit“.
Poate fi caracterizat astfel:
după conținutul economic este un cont de creanțe;
după funcția contabilă este un cont de activ;
se debitează cu sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate;
se creditează cu efectele comerciale primite de la clienți;
soldul debitor reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit;
se dezvoltă pe analitice deschise pe clienți și efecte de primit.
Contul 418 „Clienți – facturi de întocmit“
Este cont de activ.
Se debitează cu contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către clienți aferente exercițiului în curs pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv TVA aferentă, prin creditul conturilor 701 la 708 și 4428 „TVA neexigibilă“;
Se creditează în momentul facturării bunurilor livrate anterior sau a lucrărilor executate și serviciilor prestate anterior, prin debitul contului 4111 „Clienți“, precum și cu diferențele nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia facturării, prin debitul contului 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar“;
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate pentru care nu s-au întocmit încă facturi.
Exemplul 3 :
Socitatea Industry Tradeing vinde piese de chimb în valoare de 5.000 lei unui client. Acestă va platii cei 6.000 lei cu CEC.
411 = % 5.950
„Clienți” 3024 5.000
„Piese de schimb”
4427 950
„TVA colecta”
413 = 411 5.950
„Efecte de primit” „Clienți”
Încasarea cecului:
5121 = 413 5.950
„Conturi la bănci în lei” „Efecte de primit”
Contul 418 „Clienți – facturi de întocmit“ este cont de activ.
Se debitează cu contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către clienți aferente exercițiului în curs pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv TVA aferentă, prin creditul conturilor 701 la 708 și 4428 „TVA neexigibilă“;
Se creditează în momentul facturării bunurilor livrate anterior sau a lucrărilor executate și serviciilor prestate anterior, prin debitul contului 4111 „Clienți“, precum și cu diferențele nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia facturării, prin debitul contului 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar“;
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate pentru care nu s-au întocmit încă facturi.
Exemplul 4:
Societatea Industry Tradeing vinde unui client bunuri în laoare de 3.000 lei fara a întocmi factură.
418 = 411 3.570
“Clienti facturi de întocmit” “Clienți”
La întocmirea facturii:
411 = 418 3.570
„Clienți” „Clienți facturi de întocmit”
411 = % 3.570
„Clienți” 345 3.000
„Produse finite”
570
„TVA colecta”
5121 = 411 3.570
„Conturi la bănci în lei” „Clienți”
Contul 419 „Clienți – creditori“ este un cont de pasiv.
Se creditează cu:
sumele încasate de la clienți, sub formă de avansuri sau de aconturi pentru livrări, executări sau prestări viitoare, prin debitul conturilor care arată modalitatea de încasare
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților
Se debitează cu:
valoarea avansurilor sau aconturilor primite, decontate clienților pe seama livrărilor de bunuri, a prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări, facturate acestora
diferențele favorabile de curs valutar consatate cu ocazia decontării avansurilor în devize
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienți
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de redistribuire nerestituite de clienți
Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unității față de clienți pentru avansurile sau aconturile primite și nedecontate, încă.
Tipuri de înregistrări:
C 512 = 419 D 419 = 411
531 = 419 419 = 765
411 = 419 419 = 411
419 = 708
Exemplul 5:
Societatea Industry Trading vinde unui client o instalatie in valoare de 60.000 lei.
Conform contractului clientul trebuie să plătească un avans in valoare de 15.000 lei cu o luna înainte livrării instalatiei.
411 = % 17.850
„Clienți”
419 15.000
„Clienți creditori”
4427 2.850
„ TVA neexigibila”
5121 = 411 17.850
„Conturi la bănci în lei” „Clienți”
% = 411 17.850
419 „Clienți” 15.000
„Clienți creditori”
4427 2.850
„TVA colecta”
La livrarea instalației:
411 = % 71.400
„Clienți” 2131 60.000
„Echipamente tehnologice”
4427 11.400
„TVA colecta”
5121 = 411 53.550
„Conturi la bănci în lei” „Clienți”
3.EVALUAREA ȘI CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE
Datoriile comerciale se referă la obligațiile întreprinderii față de terțe persoane fizice sau juridice, rezultate din achiziția de bunuri sau utilizarea serviciilor.
Prin noțiunea de “datorie” se desemnează angajamentul asumat de o anumită persoană de a plăti o sumă de bani, livra un bun, executa o lucrare sau a presta un serviciu. O persoană fizică sau juridică care are o datorie este denumită în general debitor. Într-o altă abordare a acestui termen, datoria reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. Este vorba de datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale societății cu alte persoane juridice. Acestea reprezintă o obligație curentă a întreprinderii rezultată din evenimente trecute si prin lichidarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.
3.1. DATORII COMERCIALE
Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
• datorii față de furnizorii de stocuri, lucrări și servicii;
• datorii față de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale;
• datorii pentru efectele comerciale.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările și serviciile achiziționate de întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparații la bunurile de folosință îndelungată, servicii telefonice, poștale etc. Evidența acestor datorii se ține cu ajutorul contului Furnizori, care este un cont de pasiv, de datorii comerciale pe termen scurt. Se creditează cu valoarea nominală a datoriei întreprinderii față de furnizori, valoare ce cuprinde costul de achiziție al bunului, lucrării sau serviciului la care se adaugă TVA aferentă. Se debitează cu decontarea contravalorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor. Soldul contului este creditor și reflectă valoarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor nedecontate. Contul Furnizori se dezvoltă în analitice pe fiecare furnizor.
Evaluarea creanțelor se face în momentul apariției lor la valoarea nominală, astfel:
la data apariției datoriilor, cu sumele în lei, datorate;
la data apariției creanțelor, cu sumele în lei, de încasat ori de decontat.
Valoarea nominală a datoriilor comerciale este dată de suma înscrisă în documentele care consemnează apariția lor.
Contabilitatea sintetică a datoriilor precum și a operațiilor asimilate acestora se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 „Conturi de terți“, din care fac parte 10 grupe care cuprind conturi sintetice de gradul I, unele desfășurându-se și pe conturi sintetice de gradul II care sunt operaționale.
datoriile – funcție contabilă de pasiv.
Se creditează cu datoriile create în mod curent față de terți, se debitează la decontarea datoriilor, soldul este creditor și reprezintă datoriile în curs de decontare.
Datoriile comerciale se referă la obligațiile întreprinderii față de terțe persoane fizice sau juridice, rezultate din achiziția de bunuri sau utilizarea serviciilor. Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
– datorii față de furnizorii de stocuri, lucrări și servicii ;
– datorii față de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale ;
– datorii pentru efecte comerciale.
Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri materiale, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările și serviciile achiziționate de întreprindere, ce de exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparații la bunurile de folosință îndelungată, servicii telefonice, poștale etc.
Datoriile comerciale, ca surse de finanțare, sunt prezentate și funcționează din momentul nașterii angajamentelor față de terți și până în momentul stingerii lor.
Cumpărările de bunuri și servicii generează datorii către furnizori, a căror stingere urmează să se facă în perioadele următoare.
Noțiunea generică de furnizori exprimă în contabilitate datoria unei întreprinderi care s-a aprovizionat cu bunuri și servicii, plata lor urmând să se facă ulterior. Dacă plata acestor obligații se face prin efecte de comerț acceptate de furnizor, atunci aceste obligații față de ei sunt cunoscute sub denumirea de efecte de plată. Prin aceste efecte, beneficiarii de bunuri și servicii recunosc că datorează furnizorilor o contrapartidă pentru livrările făcute.
După natura cumpărărilor efectuate se disting:
– datorii din cumpărări de bunuri și servicii destinate activității de exploatare;
– datorii din cumpărări de imobilizări.
După modalitatea stingerii datoriilor se disting:
– datorii din cumpărări pe credit comercial, a căror stingere se face pe bază de instrumente de decontare obișnuite;
– datorii din cumpărări pe credit cambial, a căror stingere se face pe bază de efecte de comerț de tip cambial.
După scadența datoriilor se disting:
– datorii exigibile, al căror termen de plată este indicat în documentele furnizorilor și respectiv ale celor de decontare cu aceștia;
– datorii neexigibile pentru cumpărări ce nu sunt însoțite de facturile furnizorilor și al căror termen de plată se va preciza ulterior de către furnizori.
3.2.FURNIZORI ȘI CONTURI ASIMILATE(EXEMPLE)
Contul 401 „Furnizori“ este un cont de pasiv.
Se creditează cu:
valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, a animalelor, a mărfurilor și a ambalajelor intrate în patrimoniu la preț de achiziție, precum și cu diferențele de preț aferente acestor bunuri, dacă evidența acestora se ține la prețuri prestabilite
valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți (inclusiv de colaboratori)
valoarea facturilor primite ulterior, bunurile fiind sosite anterior, fără factură
TVA înscris în factură de furnizori
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate la furnizori
Se debitează cu:
sumele achitate furnizorilor, prin creditul conturilor care arată modalitatea de plată
valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei față de furnizori și care urmează a se achita la scadență
diferențele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia lichidării datoriilor față de furnizori, exprimate în devize
valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia
cu valoarea sconturilor obținute de la furnizori
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului
Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unităților patrimoniale față de furnizori, rămase neachitate.
Tipuri de înregistrări:
C 30x = 401 D 401 = 162
371 = 401 401 = 512
308 = 401 401 = 531
611 = 401 401 = 542
408 = 401 401 = 541
4426 = 401 401 = 403
409 = 401 401 = 765
621 = 401 401 = 767
628 = 401 401 = 409
Contul 461 „Debitori diverși“, acesta este un cont de activ și are următoarea funcțiune:
În debitul contului se înregistrează:
valoarea bunurilor și a producției în curs de execuție, constatate lipsă sau deteriorate, imputate terților;
prețul de vânzare al imobilizărilor cedate;
suma împrumuturilor obținute la valoarea de rambursare a obligațiunilor emise;
dividende de încasat aferente titlurilor de plasament sau a celor imobilizate ;
valoarea despăgubirilor și a penalităților datorate de terți;
În creditul contului se înregistrează:
valoarea sconturilor acordate debitorilor;
valoarea debitelor încasate.
Soldul debitor al contului reprezintă creanțele unității patrimoniale față de debitorii săi.
461 = 758 667 = 461
461 = 4427 512 = 461
461 = 161 531 = 461
461 = 762
Decontările cu creditorii diverși
Unitățile patrimoniale au uneori obligații față de terți provenite ca urmare a unor sentințe judecătorești rămase definitive și din alte operații. Evidența acestor obligații și a decontării lor se ține cu ajutorul contului 462 „Creditori diverși“, cont de pasiv.
Soldul creditor al contului reflectă obligațiile unității față de diverși creditori.
Contul 403 „Efecte de plătit“
Efect de comerț = biletul la ordin.
Biletul la ordin, ca formă a cambiei, reprezintă un înscris financiar emis de cumpărător prin care acesta se obligă să achite necondiționat furnizorului, la o
anumită dată și printr-o anumită bancă, o datorie provenită din cumpărări.
Caracteristici:
după conținutul economic este un cont de datorii pe termen scurt;
după funcția contabilă este un cont de pasiv;
Se creditează cu datoriile către furnizor acceptate de acesta de a se plăti prin efecte de comerț;
Se debitează cu plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale;
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de plătit;
401 = 403 403 = 512
Contul 404 „Furnizori de imobilizări“ este un cont de pasiv.
Se creditează cu:
valoarea imobilizărilor facturate de furnizori
valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți (inclusiv de colaboratori)
TVA înscris în factură de furnizori
Se debitează cu:
sumele achitate furnizorilor de imobilizări, prin creditul conturilor care arată modalitatea de plată
valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei față de furnizori și care urmează a se achita la scadență
diferențele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia lichidării datoriilor față de furnizori, exprimate în devize
valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia
cu valoarea sconturilor obținute de la furnizori
Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unităților patrimoniale față de furnizorii de imobilizări, rămase neachitate.
Tipuri de înregistrări:
C 20x = 404 D 404 = 162
211 = 404 404 = 512
212 = 404 404 = 531
213 = 404 404 = 542
214 = 404 404 = 541
4426 = 404 404 = 405
404 = 765
404 = 767
Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări“
Se aseamănă, în ce privește conținutul și funcția sa, cu contul 403 „Efecte de
plătit“.
Caracterizare:
după conținutul economic este un cont de datorii pe termen scurt;
după funcția contabilă este un cont de pasiv;
Se creditează cu datoriile către furnizorii de imobilizări acceptate de aceștia de a se plăti prin efecte de comerț;
Se debitează cu plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale;
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de plătit;
Se dezvoltă pe analitice, deschise pe furnizori de imobilizări și efecte de plătit.
Contul 408 „Furnizori – facturi nesosite“ este un cont de pasiv.
Se creditează cu:
valoarea bunurilor constatate ca fiind sosite fără factură
valoarea lucrărilor terminate și a serviciilor pentru care nu s-a primit încă factura de la furnizori
TVA aferentă bunurilor, lucrărilor și serviciilor intrate fără factură
Se debitează atunci când sosește factura de la furnizor.
Soldul creditor al contului reprezintă reflectă valoarea estimată a facturilor nesosite încă.
Tipuri de înregistrări:
C 20x = 408 D 408 = 401
30x = 408
371 = 408
611 = 408
628 = 408
4428 = 408
Avansurile reprezintă sumele achitate cu anticipație furnizorilor de către unitățile patrimoniale, înaintea începerii execuției unei comenzi, deci pentru bunuri, lucrări sau servicii ce urmează a se primi ulterior.
Contul 409 „Furnizori – debitori“ este un cont de activ.
Se debitează cu:
valoarea avansurilor acordate furnizorilor
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturare la furnizori
Se creditează cu:
valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii, la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor pentru care au fost acordate
valoarea sumelor restituite de furnizori din avansuri
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc
Soldul debitor al contului reflectă creanțele unității față de furnizori, constând în avansuri și aconturi acordate acestora și nedecontate încă.
Tipuri de înregistrări:
D 409 = 512 C 401 = 409
409 = 531 512 / 531 = 409
409 = 401 401 / 608 = 409
381 = 409
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Si Gestiunea Creantelor Si Datoriilor Unei Societati Comerciale (ID: 133636)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
