Investitii Spaniole PE Piata Imobiliara Romaneasca
Cuprins
Introducere
Capitolul 1 – Evoluția investițiilor străine directe după 2000
1.1. Evoluția investițiilor străine directe în economia mondială după 2000
1.2 Evoluția investițiilor străine directe în România
Capitolul 2 – Piața imobiliară românească
2.1 Evoluția pieței imobiliare din România în contextul aderării la Uniunea Europeană
2.2 Investiții străine pe piața imobiliară românească
2.3 Investiții spaniole pe piața imobiliară românească
Capitolul 3 – Investițiile atrase de „HI Grupo” în România
3.1 Prezentarea firmei„HI GRUPO”
3.2 HI GRUPO pe piața est europeană
3.2.1. Ungaria
3.2.2. România
3.3. Obiectivul firmei
3.4. Serviciile oferite
3.5 Decizia de a se instala în România
3.6 Perspective pe termen mediu
Concluzii
Bibliografie
Pagini 51
=== INVESTITII SPANIOLE PE PIATA IMOBILIARA ROMANEASCA ===
Cuprins
Introducere
Capitolul 1 – Evoluția investițiilor străine directe după 2000
1.1. Evoluția investițiilor străine directe în economia mondială după 2000
1.2 Evoluția investițiilor străine directe în România
Capitolul 2 – Piața imobiliară românească
2.1 Evoluția pieței imobiliare din România în contextul aderării la Uniunea Europeană
2.2 Investiții străine pe piața imobiliară românească
2.3 Investiții spaniole pe piața imobiliară românească
Capitolul 3 – Investițiile atrase de „HI Grupo” în România
3.1 Prezentarea firmei„HI GRUPO”
3.2 HI GRUPO pe piața est europeană
3.2.1. Ungaria
3.2.2. România
3.3. Obiectivul firmei
3.4. Serviciile oferite
3.5 Decizia de a se instala în România
3.6 Perspective pe termen mediu
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Într-o lume în care fenomenul globalizării este tot mai evident, un factor important și determinant îl reprezintă investițiile internaționale. Odata cu intrarea în noul secol investițiile în afara granițelor au luat amploare cunoscând de la an la an creșteri sau reduceri, influențate fiind și de alți factori cum ar fi factori politici, economici sau conflictele ce au apărut în diferite regiuni ale lumii.
În perioada 2000-2007, la nivel mondial, fluxurile de investiții străine directe au înregistrat fluctuații de la an la an, reflectându-se astfel și schimbarile ce au avut loc în plan economic, politic și legislativ. În această perioadă s-au încheiat multe acorduri bilaterale privind dubla taxare sau zonele de liber schimb. Dacă la începutul perioadei fluxurile de investiții străine directe au înregistrat o creștere masivă, în următorii trei ani reducerea nivelului de creștere economică s-a resimțit și în sectorul investițiilor ca apoi începând cu 2004 numărul investițiilor internaționale să crească din nou, înregistrând cel înalt nivel în 2007. Un rol important l-au jucat fuziunile și achizițiile dar și investițiile de tip greenfield care au continuat să crească mai ales în zonele cu economii în curs de dezvoltare sau în tranziție. Cel mai mare furnizor și receptor din rândul țărilor dezvoltate a fost SUA iar Hong Kongul (China) din rândul țărilor în curs de dezvoltare.
Situația României în perioada 2000-2006 a fost diferită de situația înregistrată la nivel mondial. Dacă la nivel mondial în 2000 investițiile străine directe au cunoscut o creștere rapidă, nu același lucru s-a întâmplat și în România, țară unde mediul de afaceri nu prezenta prea multă încredere pentru investitorii străini în special din cauza sistemului legislativ, a corupției și a fiscalității. În România nivelul investiții străine directe înregistrat un ritm de creștere lent, în 2002 investițiile străine directe cunoscând o scădere față de 2001, ca apoi din 2003 sa crească din nou. Din 2004, mediul de afaceri din România a început să devină mai stabil și mai atractiv pentru investitorii străini în special datorită schimbărilor ce au avut loc ca urmare a viitoarei aderări la Uniunea Europeană.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană România a devenit tot mai atractivă pentru investitorii străini, mediul de afaceri devedind stabil. Dacă la începutul noului secol investitorii austrieci, britanici și olandezi erau cei care predominau piața românească, în ultimii ani și investitorii spanioli au început să fie atrași de aceasta. Unul dintre avantajele investitorilor spanioli pe piața românească sunt similaritățile care există între cele două popoare, ambele cu rădăcini latine, și numărul tot mai crescut de români stabiliți în Spania și care influențează modul în care România este privită de către cetățenii acestei țări.
CAPITOLUL I
Evoluția investițiilor străine directe după 2000
Evoluția investițiilor străine directe în economia mondială după 2000
În anul 2000 nivelul investițiilor străine directe a crescut rapid față de anul precedent, producându-se o creștere de 18%, țările dezvoltate fiind cele care au atras cel mai mare număr de investiții. Fuziunile și achizițiile sunt un element important al investițiilor străine directe. Pentru prima dată Germania a atras cel mai mare număr de investiții din Europa datorită preluării Mannesmann de către VodafoneAirTouch, aceasta fiind cea mai mare fuziune care a avut loc pe piață până la acel moment. La nivel mondial, Marea Britanie a ocupat primul loc între investitorii lumii iar SUA între țările receptoare de investiții. În Japonia, în timp ce nivelul investițiilor atrase a scăzut, nivelul investițiilor făcute de către firmele japoneze a crescut atingând cel mai înalt nivel din ultimii 10 ani. Din rândul țărilor în curs de dezvoltare, China a fost cea care a atras cele mai multe investiții. Europa Centrală și de Est a atras și ea o număr important de investiții în special prin procesul de privatizare. Ceea ce a surprins a fost creșterea nivelului de investiții făcute de firmele din această regiune în alte țări. În Africa fluxurile investiționale au scăzut pentru prima dată de la mijlocul anilor ’90, atingând un nivel mai mic de 10 miliarde de dolari. Investițiile au scăzut și în America Latină și Caraibe, cu 22% față de anul precedent, dar acest lucru a fost mai degrabă o consecință a faptului că în 1999 au avut loc trei mari achiziții înfăptuite de firme din afara granițelor decât o preferință a investitorilor către alte teritorii. În America Latină serviciile și resursele naturale au fost sectoarele care au atras cele mai multe investiții. Mexicul a fost țara care a atras investiții și în sectorul bancar și în cel manufacturier.
În 2000 procesul de privatizare a cunoscut o încetinire dar a continuat să fie un factor important în atragerea investițiilor. Un rol important în producția internațională l-au jucat companiile transnaționale, 90 din cele mai mari 100 de companii transnaționale care nu își desfășoară activitatea în sectorul financiar având sediul în SUA, Uniunea Europeană sau Japonia. Mai mult de jumătate din aceste companii activează în domeniul energiei electrice sau echipamentului electric, în industria auto sau în industria petrolieră. Companiile transnaționale din Europa Centrală și Estică se axează mai mult pe transporturi, minerit, industria extractivă de petrol, gazele naturale, industria farmaceutică și cea chimică. Datele referitoare la primele 25 de companii transnaționale din Europa Centrală și de Est confirmă faptul că firmele transnaționale rusești sunt mai mari și mai răspândite decât alte companii transnaționale din regiune. Lukoil care are active în străinătate de peste 4 miliarde dolari, se află la paritate cu unele dintre cele mai mari companii transnaționale din țările în curs de dezvoltare. În anul 2000, mare parte dintre primele 25 de companii transnaționale au continuat sa crească, iar expansiunea lor în străinătate a depășit activitatea internă. Cu toate acestea, nu toate companiile transnaționale din topul regiunii s-au dezvoltat. Unele firme cehești, slovace și poloneze au trecut prin restructurări majore, care adesea au implicat retragerea din activitățile din străinătate.
Serviciile au jucat și ele un rol important în producția internațională, în mare parte datorită faptului că acest sector fusese liberalizat relativ recent pentru investitorii străini. În 1999, serviciile au atras în jur de 50% din fluxurile investiționale în țările dezvoltate și o treime în țările în curs de dezvoltare. În multe industrii ce privesc serviciile, investițiile străine au avut o aire extinsă de răspândire, reflectând importanța apropierii de client. Același fenomen a fost observat și în unele industrii manufacturiere în care accesul la piețele interne a fost motivul realizării unei investiții în străinătate. În orice caz, cu cât nivelul tehnologiei este mai ridicat, cu atât nivelul concentrării investițiilor în acea industrie este mai mare. Acest lucru se reflectă în distribuția investițiilor străine în sectorul manufacturier din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare. În țările dezvoltate industria chimică este cea care atrage cele mai multe fluxuri investiționale, în timp ce în țările în curs de dezvoltare industriile cu un nivel mai scăzut de tehnologie fac acest lucru.
Factorii ce influențează investițiile străine directe sunt:
a) schimbările din mediul politic internațional – acestea influențează deciziile locale. Liberalizarea comercială și a investițiilor permit companiilor transnaționale să se specializeze și să caute locații competitive. În anul 2001, s-au produs 208 schimbări în legile investițiilor directe străine în 71 de țări. Peste 90% dintre ele vizau realizarea unui climat investițional mai favorabil pentru investițiile străine directe. În plus, 97 de țări au fost angajate în semnarea a 158 de tratate de investiții bilaterale iar la finalul anului 2001 totalul unor astfel de tratate s-a ridicat la 2.099. În mod similar, s-au încheiat 67 de noi tratate de dublă taxare.
b) progresul tehnologic – acesta afectează investițiile străine directe din punct de vedere geografic. Inovația rapidă oferă avantajul de a propulsa firmele în producția internațională. De aceea industriile intensiv inovatoare tind să se extindă dincolo de granițe iar companiile transnaționale trebuie să fie și ele inovatoare pentru a putea face față competiției. Schimbarea tehnologică, în special costurile în scădere la transporturi și comunicații, a condus la integrări mai eficiente ale operațiunilor la distanță și la transporturi de produse și componente pe întreg globul în căutarea eficienței. Aceasta contribuie, în special, la efectuarea de investiții străine directe în căutare de eficiență cu implicații importante pentru competitivitatea exporturilor țărilor.
c) factorii marginali și organizaționali întăresc noua locație determinată de investițiile străine.
d) competiția în creștere – competiția tot mai acerbă obligă firmele să exploreze noi modalități de creștere a propriei eficiențe, inclusiv prin extinderea posibilității lor de a atinge noi piețe în faze incipiente ale acestora și de a permuta anumite activități de producție pentru reducerea costurilor.
După nivelurile record ale anului 2000, fluxurile globale au scăzut puternic în anul 2001 – pentru prima dată într-un deceniu. Acesta a fost rezultatul declinului economiei globale, mai ales în cele mai mari trei economii ale lumii, care au intrat toate în recesiune, urmat de o scădere a valorii fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere. Valoarea totală a acestor fuziuni și achiziții transfrontaliere încheiate în anul 2001 (594 miliarde dolari) a fost numai la jumătatea celor din anul 2000. Numărul fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere a scăzut de la peste 7.800 în anul 2000 la aproximativ 6.000 în anul 2001. Numărul tranzacțiilor transfrontaliere în valoare de 1 miliard de dolari a scăzut de la 175 la 113, valoarea lor totala scăzând de la 866 miliarde dolari la 378 miliarde dolari. Ca rezultat, declinul investițiilor străine directe a fost concentrat mai ales în economiile dezvoltate, în care influxurile de investiții străine directe s-au redus cu 59%, în comparație cu 14% în economiile în curs de dezvoltare. Influxurile către Europa Centrală și de Est au rămas în general stabile. Părțile destinate țărilor în curs de dezvoltare și celor din Europa Centrală și de Est din influxurile globale de ISD au ajuns la 28% și respectiv 4% în anul 2001, în comparație cu o medie de 18% și respectiv 2% în cei doi ani anteriori. Cele 49 de țări cel mai puțin dezvoltate au fost recipienți marginali, cu numai 2% din investițiile străine directe către țările în curs de dezvoltare sau numai 0,5% din totalul global. Printre primele 10 țări ce au înregistrat creșteri absolute, opt au fost țări în curs de dezvoltare, în frunte cu Mexic, China și Africa de Sud. În mod contrar, dintre cele 10 țări care au experimentat cele mai abrupte declinuri ale influxurilor de investiții străine directe, opt au fost țări dezvoltate; Belgia și Luxemburg, Statele Unite și Germania au raportând cele mai acute declinuri.
În 2001 s-a înregistrat o revenire la normal după creșterile masive de investiții străine directe înregistrate în anii precedenți. Această reducere a nivelului investițiilor a fost relaționată în principiu cu țările dezvoltate. SUA, în ciuda reducerii economice și a evenimentelor de la 11 septembrie, a continuat să fie prima țară receptoare de ISD. Cu toate că fluxurile externe au înregistrat o scădere de 30%, SUA și-a redobândit poziția de cel mai mare investitor al lumii. Partenerii majori pentru investițiile străine interne și externe au fost și de această dată țările Uniunii Europene; cu toate acestea, a crescut importanța partenerilor Acordului Nord American de Liber Schimb ca destinație pentru investițiile făcute de Statele Unite, parțial datorită achiziționării Banamex (Mexic) de către Citygroup. În ceea ce privește investiții străine directe interne, acestea au continuat să intre pe piață primordial prin fuziuni și achiziții, recordul fiind deținut de achiziționarea corporației VoiceStream Wireless de către Deutshe Telekom pentru 29,4 miliarde dolari, aceasta fiind cea mai mare tranzacție transfrontalieră din întreaga lume în anul 2001. Influxurile către și ieșirile din Uniunea Europeană în anul 2001 au scăzut cu aproximativ 60% până la 323 și respectiv 365 miliarde dolari. Aceasta s-a datorat mai ales declinului în ceea ce privește fuziunile și achizițiile legate de investițiile străine directe. Influxurile către Marea Britanie (principalul receptor din Europa Occidentală) și Germania au scăzut cel mai mult, în vreme ce acelea către Franța, Grecia și Italia au crescut. Declinul investițiilor străine directe către exterior a fost și mai mare, singurele excepții fiind Irlanda, Italia și Portugalia. Ca și în anii precedenți, ieșirile au constat mai ales în fuziuni și achiziții transfrontaliere. Franța a devenit cel mai mare investitor extern din regiune, urmată de Belgia și Luxemburg. Fluxurile intra-regionale au reprezentat o parte mai mare a investițiilor străine directe din Uniunea Europeană.
Influxurile de investiții străine directe către țările în curs de dezvoltare au scăzut de asemenea, de la 239 miliarde dolari în 2000 la 205 miliarde dolari în anul 2001. Cu toate acestea, volumul acestui declin s-a limitat la un număr relativ mic de țări gazdă. În special trei economii – Argentina, Brazilia și Hong Kong (China) – au cunoscut declinul în ceea ce privește influxurile de ISD care s-au ridicat până la 57 miliarde dolari. Africa a rămas un receptor marginal de ISD, deși acestea au crescut de la 9 miliarde dolari în anul 2000 la mai mult de 17 miliarde în 2001. Creșterea cu 8 miliarde dolari s-a datorat în mare câtorva proiecte de investiții străine mari, mai ales în Africa de Sud și Maroc. Cifrele arată, de asemenea, că se schimbă aspectul sectorial al influxurilor de ISD către continentul african. În vreme ce mai mult de jumătate din fluxurile de investiții străine directe s-au îndreptat către sectorul primar, în mod special cel al petrolului și țițeiului, fluxurile de ISD către industriile serviciilor (ca de exemplu bănci, finanțe și transporturi) au devenit aproape la fel de importante în perioada 2000-2001. Aceasta sugerează o lărgire gradată a oportunităților de investiții în timp, în ciuda ritmului încet.
În timp ce influxurile au stagnat în Asia Nord-Estică și Sud-Estică, acestea au crescut semnificativ în Asia Centrala și de Sud (cu 32% și respectiv 88%). Partea ce a revenit regiunii Asia-Pacific din influxurile mondiale a crescut de la 9% la în anul 2000 la aproximativ 14% în anul 2001. În cadrul acestor tendințe generale, economiile au evoluat inegal. China și-a recâștigat poziția – pierdută în favoarea Hong Kong-ului în anul 2000 – de cel mai mare recipient din regiune precum și din lumea în curs de dezvoltare în general. India, Kazakhstan, Singapore și Turcia au fost recipienți semnificativi în subregiunile lor. Asociația Națiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN) a experimentat scăderea nivelurilor investițiilor străine directe în ultimii ani, provocând o serie de temeri în rândul statelor membre: în perioada 2000 – 2001, influxurile de investiții străine în această regiune au fost de numai 12 miliarde dolari SUA anual, ceea ce corespunde numai unei treimi a apogeului perioadei 1996 – 1997. Ieșirile de investiții străine directe din Asia au atins cel mai scăzut nivel de la mijlocul anilor `90, în special din cauza scăderilor ieșirilor de fluxuri ale celui mai mare investitor tradițional – Hong Kong-ul. Companiile transnaționale chineze devenind tot mai vizibile pe piețele mondiale.
În America Latină și Caraibe s-a înregistrat și în 2001 o reducere a investițiilor străine directe, acesta fiind cel de-al doilea an consecutiv. Acest declin a fost cauzat de procesul de privatizare din Brazilia – care a înregistrat o stagnare, și de criza economico-financiară din Argentina care nu a oferit un mediu stabil pentru atragerea de investiții străine. Pe de alta parte, Mexicul a continuat să fie principalul receptor de investiții al regiunii.
Investițiile în țările mai puțin dezvoltate au continuat să aibă un nivel scăzut. Peste 90% din aceste investiții s-au realizat mai degrabă prin investiții de tip greenfield decât prin fuziuni și achiziții. Țările mai puțin dezvoltate însele au început să se auto-promoveze mai activ față de investitorii străini. S-au înființat agenții pentru promovarea investițiilor în 38 de țări mai puțin dezvoltate, iar dintre acestea 28 s-au alăturat Asociației Mondiale de Promovare a Investițiilor. Mai mult decât atât, la finalul anului 2001, 41 de țări mai puțin dezvoltate au încheiat un total de 292 tratate bilaterale de investiții și 138 de tratate de dublă impozitare. În cele din urmă, un număr tot mai mare de țări mai puțin dezvoltate sunt acum semnatare ale unor tratate multilaterale relevante.
Influxurile către și ieșirile de fluxuri dinspre Europa Centrală și de Est au rămas la niveluri comparabile celor din anul 2000. Influxurile de ISD au crescut în 14 țări din cele 19 ale regiunii. Cinci țări (Polonia, Republica Cehă, Federația Rusă, Ungaria și Slovacia) au reprezentat mai mult de trei sferturi din influxurile regiunii în anul 2001. Ieșirile de investiții străine directe dinspre Europa Centrală și de Est au scăzut oarecum în anul 2001, datorită încetinirii ritmului din Federația Rusă, care reprezenta trei sferturi din ieșirile de investiții străine directe din regiune.
Anul 2002 a fost al doilea an consecutiv în care ISD au scăzut. Fluxurile investiționale au scăzut în 108 din cele 195 de economii existente la nivel mondial. Factorul principal a fost nivelul scăzut al creșterii economice înregistrat în cele mai multe țări. Alți factori importanți au fost diminuarea operațiunilor de pe piața bursieră, profitabilitatea mai mică a companiilor, incertitudinea restructurării unor companii din diferite industrii și a procesului de privatizare în unele țări. Un alt factor a fost reducerea majoră a fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere. Numărul cazurilor de fuziuni și achiziții s-a redus de la 7.894 în 2000 la 4.493 în 2002 – iar valoarea medie a acestora de la 145 milioane dolari la 82 milioane în 2002. Numărul cazurilor de fuziuni și achiziții cu o valoare mai mare de 1 miliard de dolari s-a redus de asemenea, de la 175 în 2000 la doar 81 în 2002, aceasta fiind cea mai mică valoare înregistrată din 1998 până în 2002.
Ca și în anul precedent, reducerea fluxurilor de ISD a fost inegală, au fost diferențe atât între regiuni cât și intre industrii. Cu toate că fluxurile îndreptate spre sectorul manufacturier și spre servicii au scăzut, cele îndreptate spre sectorul primar au crescut.
Din punct de vedere geografic, fluxurile de ISD ce se îndreptau spre țările în curs de dezvoltare sau dezvoltate au scăzut cu 22% fiecare. Doar SUA și Marea Britanie împreuna au însumat 50% din această reducere din rândul țărilor cu investiții reduse. Dintre regiunile în curs de dezvoltare, cel mai dur a fost lovită America Latină și Caraibe unde pentru al treilea an la rând s-a înregistrat o reducere a investițiilor străine în valoare de 33 %. Au fost afectate toate subregiunile, și 28 din cele 40 de economii. Factori specifici regiunii au contribuit la acest declin, în special criza economică din Argentina și nesiguranța economică și politică din alte țări. Cel mai mult a fost afectat sectorul serviciilor. La capătul opus s-a aflat regiunea Asia-Pacific care datorită Chinei a devenit principala receptoare de investiții. Cu toate că a înregistrat cea mai mică scădere a fluxurilor investiționale, și această regiune a fost afectată – 31 din cele 57 de economii din regiune au înregistrat o scădere a investițiilor. S-au făcut în schimb foarte multe investiții intra-regionale în special în Asia de Sud-Est și Asia de Nord-Est.
Fluxurile investiționale s-au diminuat în 16 din cele 26 de țări dezvoltate, Australia, Germania, Finlanda și Japonia numărându-se printre țările cu un nivel mai ridicat de investiții în 2002. Țările dezvoltate care au făcut cele mai multe investiții în 2002 au fost: Austria, Germania, Norvegia, Suedia și SUA.
Continentul african a suferit un declin major în ceea ce privește atragerea de investiții străine directe, acest lucru s-a întâmplat și din cauză că în 2002 nu s-au înregistrat achiziții și fuziuni majore precum cele din 2001 din Africa de Sud și Maroc. Nivelul investițiilor a scăzut în 23 din cele 53 de țări ale regiunii, investițiile în industria petrolieră rămânând dominante.
Singura regiune care a continuat să înregistreze creșteri ale investițiilor străine a fost Europa Centrală și de Est. Investitorii s-au îndreptat în primul rând spre industria automobilistică. S-a observat și tendința anumitor companii de a deschide filiale pe teritoriul țărilor care urmau să adere la Uniunea Europeană.
În 2003 fluxurile de IDS au continuat să scadă. Din nou această scădere a fost cauzată de reducerea cu 25% față de 2002 a fluxurilor investiționale îndreptate spre țările dezvoltate. La nivel mondial, 111 țări au înregistrat o creștere a investițiilor și 82 o reducere. În SUA s-a înregistrat o scădere de 53%, acesta fiind cel mai mic nivel înregistrat de la începutul anilor ’90 pănă în 2003. După ce în 2002 țările din Europa Centrală și de Est au înregistrat creșteri la nivelul investițiilor, în 2003 scăderile ce au avut loc la nivel global s-au resimțit și în această regiune. Doar țările în curs de dezvoltare ca și grup și-au revenit din punct de vedere investițional înregistrând o creștere de 9% dar și aici nivelul investițiilor a fost diferit de la o regiune la alta. În Africa s-a înregistrat o creștere de 28% a investițiilor străine directe. Această s-a produs datorită revenirii în forță a fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere, inclusiv prin privatizare. Cu toate că Marocul a fost principala țară receptoare de investiții, țările bogate în resurse naturale (Angola, Ciad, Nigeria, Africa de Sud) au continuat să fie principalele receptoare.
Investițiile în regiunea Asia-Pacific au crescut cu 14% în 2003, acest lucru s-a datorat creșterii PIB-ului din economiile principale din această regiune, a îmbunătățirii mediului investițional și a integrării regionale care a încurajat investițiile intra-regionale și a facilitat extinderea companiilor transnaționale. Investițiile s-au concentrat mai mult în Asia de Nord, în sectorul serviciilor. După Luxemburg, China a devenit cel mai mare receptor de investiții străine directe, luând locul SUA. Fluxurile investiționale în Asia de SE au crescut cu 27% iar cele în Asia de Sud cu 34%. Țările din Asia-Pacific au continuat să liberalizeze politicile din domeniul investițiilor îmbunătățind astfel mediul investițional, majoritatea țărilor având încheiate acorduri bilaterale și de dublă taxare cu principalii parteneri.
Pentru America-Latină și Caraibe anul 2003 a fost cel de-al patrulea an la rând în care fluxurile investiționale au înregistrat o scădere, de această dată de 3%. Acesta a fost cel mai scăzut nivel al investițiilor atins de America Latină și Caraibe în perioada 1995-2003. Din cele 40 de economii ale regiunii 19 au înregistrat un declin în domeniul investițiilor. Principalii receptori ai regiunii, Brazilia și Mexic, au înregistrat cele mai mari scăderi din această zonă. Declinul a fost cauzat de stagnarea privatizării, revenirea lentă a economiei din Uniunea Europeană (principala sursă de investiții a regiunii pe lângă SUA), recesiunea sau creșterea lentă a mai multor țări din regiune și criza din Argentina. Diferite economii mai mici, cum ar fi Chile și Venezuela, au înregistrat creșteri ale investițiilor străine directe. Cu toate că a scăzut gradul de atragere a investițiilor străine directe în regiune, investițiile făcute de țările latino-americane au crescut.
Primele 5 companii transnaționale din America Latină și Caraibe, în functie de capitalul străin
În Europa Centrală și Estică fluxurile investiționale au scăzut cu 10 miliarde de dolari. Această scădere a fost cauzată în principiu de primele două țări receptoare de investiții – Republica Cehă și Slovacia. Per total, investițiile străine directe au crescut în zece țări și au scăzut în nouă. Și investițiile îndreptate spre Federația Rusă au scăzut. În schimb fluxurile investiționale ce au ieșit din Europa Centrală și de Est au crescut de la 5 la 7 miliarde dolari, Federația Rusă investind cel mai mult în afara regiunii. Departe de a atrage fluxurile investiționale de la vechii membri ai Uniunii spre cei opt membri din regiune care aveau să adere în 2004 (Rep. Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia) investițiile spre aceștia din urmă chiar s-au micșorat, de la 23 miliarde in 2002 la 11 miliarde dolari în 2003. Cu intenția de a deveni mai atractivi pentru investitori, câțiva membri noi ai Uniunii Europene au redus taxele corporative până la un nivel comparabil cu cel din Irlanda. Fluxurile spre Uniunea Europeană ca și entitate au scăzut cu 21%. În același timp, fluxurile investiționale din țările dezvoltate au crescut cu 4%, cel mai mare furnizor de investiții fiind SUA, pe următoarele locuri situându-se Luxemburg, Franța și Marea Britanie.
Primii 10 receptori de ISD din Europa Centrală și Estică în 2002-2003
După ce timp de 3 ani au înregistrat o scădere, investițiile străine directe și-au revenit în 2004, la nivel mondial crescând cu 24%. Investițiile către țările în curs de dezvoltare au crescut cu 40% dar au scăzut cu 14% în țările dezvoltate, SUA a fost principalul recipient urmată de Marea Britanie și China. Țările dezvoltate au rămas principalul exportator de capital net prin investiții directe. În timp ce investițiile făcute de UE au scăzut cu 25%, majoritatea celorlalte țări și-au mărit investițiile făcute peste granițe. În cazul SUA, investițiile făcute au crescut cu peste 90%, atingând un nivel record. Se estimează că stocurile de investiții din 2004 au atins nivelul de 9 miliarde de dolari. Acest lucru se datorează companiilor transnaționale – aproximativ 70.000 – și afiliațiilor lor de peste granițe – aproximativ 690.000. General Electric a rămas cea mai mare companie ne-financiară, urmată de Vodafone (Marea Britanie) și Ford Motor (SUA). Investițiile la nivel internațional în domeniul serviciilor, mai ales în cele financiare, au continuat să aibă o creștere stabilă. Sectorul serviciilor a însumat 63% din valoarea totală a achizițiilor și fuziunilor din 2004. Valoarea acestora a crescut cu 28% datorită ratei scăzute a dobânzii, profiturilor mai mari și valorilor de amortizare mai ridicate, în special în țările dezvoltate. Aceste tranzacții au jucat un rol important în procesele de restructurare și de consolidare ale multor industrii, mai ales în țările dezvoltate. Cea mai mare fuziune și achiziție din 2004 a fost achiziționarea Abbey National (Marea Britanie) de către Santander Central Hispano (Spania). În țările în curs de dezvoltare fuziunile și achizițiile transfrontaliere au însumat o parte mai mică din totalul investițiilor străine, cu toate că firme din aceste țări au fost puternic implicate în fuziuni și achiziții, unele de foarte mare importanță.
Dintre cele trei forme principale de investiții financiare, investițiile echitabile sunt cele care domină la nivel global. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, această formă a însumat două treimi din totalul investițiilor străine directe. Celelalte două forme, împrumuturi în interiorul companiei și reinvestirea profitului, au avut ponderi de 23 și respectiv 12%. Aceste două forme fluctuează, în fiecare an arătând variațiile profitului, repatrierea dividendelor sau nevoia de a rambursa un împrumut. Atunci când vine vorba de reinvestirea profitului, se pot observa mari diferențe între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, pentru acestea din urmă reinvestirea profitului fiind un element tot mai important.
Țările continuă să adopte legi și regulamente noi cu scopul de a face mediul investițional mai prietenos. Din 271 de astfel de schimbări adoptate în 2004, 235 au cuprins pașii ce trebuie făcuți pentru deschiderea de noi zone pentru investițiile străine dar și măsuri promoționale ale acestora. Ca urmare, peste 20 de țări au redus taxele pe profit pentru companii în dorința de a mări numărul de investiții atrase. În America Latină și Africa s-au aprobat diferite legi ce s-au dovedit a fi nefavorabile investițiilor străine directe, mai ales în zona resurselor naturale.
La nivel internațional, s-a mărit numărul tratatelor bilaterale de investiții și al celor ce privesc dubla taxare sau zonele de liber schimb. Acest lucru s-a datorat faptului că tot mai multe țări în curs de dezvoltare au încheiat astfel de tratate între ele.
Anul 2004 a fost un an important și plin de schimbări pentru țările din Europa Centrală și de Est; opt dintre acestea au aderat la Uniunea Europeană alături de Malta și Cipru și au devenit economii dezvoltate. Fluxurile ce s-au îndreptat spre Uniunea Europeană au continuat să scadă și în 2004. atingând cel mai mic nivel din perioada 1998-2004. În orice caz, performanțele statelor membre UE luate individual au diferit, Danemarca, Germania, Suedia și Olanda înregistrând cele mai mare scăderi. Fluxurile de investiții care s-au îndreptat către cei zece noi membri au crescut datorită ratelor înalte de creștere economică, disponibilităților resurselor umane bine pregătite, forței de muncă mai ieftine și nivelului crescut de siguranță al mediului investițional de după aderarea la UE.
Primii 10 receptori ai ISD din Europa de Sud Est și din fostele țări comuniste in 2003-2004
Din rândul Tarilor în curs de dezvoltare, Asia și Oceania (țările din Pacific) au fost din nou destinația preferată a investitorilor. În Asia de Est investițiile au crescut cu 46%, în Asia Sud-Estică cu 48% în timp ce Asia de Sud și India au atras cu 30% mai multe investiții decât în 2003. China a continuat să fie principala țară în curs de dezvoltare receptoare de investiții străine directe. Creșterea nivelului investițiilor în și din regiune s-a datorat și schimbărilor ce au avut loc în plan politic – ASEAN și China au semnat un acord ce prevede crearea unei zone de liber schimb până în 2010 iar câteva state asiatice au semnat acorduri de liber schimb cu SUA.
După patru ani de recesiune, ISD au crescut în America Latină și Caraibe cu aproximativ 44%. Mexic și Brazilia au fost principalii receptori ai investițiilor străine directe din regiune. S-au înregistrat și reduceri ale nivelului investițiilor în Venezuela și Bolivia, cauzate în principiu de nesiguranța legislației petrolului și producției de gaz. În Argentina, Brazilia și Mexic industria manufacturieră a atras mai multe investiții decât cea a serviciilor. În schimb în America Centrală și Caraibe, unde procesul de privatizare nu luase sfârșit, investițiile s-au concentrat mai mult în sectorul serviciilor.
Fluxurile de ISD în primele 10 economii din America Latină și Caraibe în 2003-2004
În Africa fluxurile de investiții străine au rămas aproximativ la același nivel ca în 2003. Cel mai mult s-a investit în resurse naturale, reflectându-se prețurile în creștere ale petrolului și mineralelor; au avut loc și câteva fuziuni și achiziții în domeniul mineritului. Principalii receptori ai regiunii au fost Angola, Guineea Ecuatorială, Nigeria, Sudanul șî Egiptul, în timp ce investițiile în Africa de Sud au scăzut. Principalii investitori în continentul african au fost țările europene, în frunte cu Franța, Olanda și Marea Britanie.
După creșterea de 24% din 2004, în 2005 investițiile străine directe au crescut cu 29%, dar nu au depășit nivelul impresionant atins în 2000. Creșterea s-a simțit în toate subregiunile importante. Asemenea tendințelor de la sfârșitul anilor ’90 creșterile înregistrate reflectă un nivel mai ridicat al fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere mai ales în țările dezvoltate, o rată mai mare de creștere în unele țări dezvoltate ca și o performanță economică puternică în multe țări în curs de dezvoltare sau cu economii în tranziție.
Fluxurile investiționale îndreptate spre țările dezvoltate au crescut cu peste 37% față de 2004, în timp ce cele îndreptate spre țările în curs de dezvoltare au cunoscut cea mai mare creștere din toate timpurile, 59% din totalul ISD la nivel mondial.
Marea Britanie a fost principala țară receptoare de investiții străine directe, pe locul doi situându-se SUA. În rândul țărilor în curs de dezvoltare lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de anii precedenți, China și Hong-Kong fiind principalele receptoare, urmate de Singapore, Mexic și Brazilia. Din punct de vedere regional, țările UE au fost receptoarele preferate înregistrând investiții în valoare de 422 miliarde dolari, aproape 50% din valoarea mondială. Asia de Sud, de Sud-Est și Estică a primit aproximativ o cincime din totalul investițiilor, cele mai multe îndreptându-se spre Asia Estică. În aceste regiuni s-au făcut pași importanți în vederea deschiderii economiei spre investiții străine. Fluxurile investiționale spre Asia Vestică au crescut cu 85%, înregistrând cea mai mare rată din 2005. Acest lucru s-a datorat prețurilor mai mari la petrol și PIB-ului mai mare dar și privatizării care a atras un număr mare de investiții în sectorul serviciilor.
Fluxurile investiționale ce s-au îndreptat spre Europa Sudică și Estică și în fostele state sovietice au rămas la un nivel relativ ridicat, crescând foarte puțin față de 2004. Investițiile s-au concentrat pe trei țări: Rusia, Ucraina și România. Investițiile făcute de această regiune au crescut pentru al patrulea an la rând.
America Centrală și de Sud a fost cea de-a treia regiune receptoare de investiții. În America Latină și Caraibe, fluxurile de investiții au crescut cu 12%, o creștere mică în comparație cu cea din 2004. În schimb, regiunea a înregistrat o rată de creștere a PIB-ului în 2004-2005 mai mare decât media la nivel mondial, lucru ce nu se mai întâmplase de 25 de ani. O mare parte a fluxurilor investiționale a fost formată din profitul reinvestit. Cu toate că investițiile în Brazilia, Chile șî Mexic au scăzut cu 17%, 7% și respectiv 3%, ele au crescut în Uruguay cu 81%, s-au triplat în Columbia, aproape s-au dublat în Venezuela și au înregistrat creșteri de 65% în Ecuador și 61% în Peru. Investițiile în servicii au continuat să scadă iar unele companii transnaționale s-au retras din regiune din cauza disputelor cu guvernele țărilor gazdă. Cu toate că unele țări din regiune au introdus politici restrictive, fluxurile investiționale au continuat să crească în acest sector primar. Și investițiile ce au ieșit din America Latină și Caraibe au continuat să crească.
Țările dezvoltate au fost și în 2005 cele care au făcut cele mai multe investiții; pe primul loc s-a situat Olanda urmată de Franța și Marea Britanie. Dar investiții semnificative au făcut și țările în curs de dezvoltare – Hong Kong-ul fiind principalul investitor. Cu toate că până la mijlocul anilor ’80 investițiile făcute de țările în curs de dezvoltare și de economiile în tranziție erau nesemnificative, ele au devenit din ce în ce mai importante, în 2005 reprezentând 17% din totalul mondial.
Anul 2006 a fost cel de-al treilea an consecutiv în care investițiile străine directe au crescut. În acest an creșterea a fost de 38% și aproape a atins nivelul din 2000, ea s-a resimțit în toate tipurile de economii și a reflectat performanța economică mare din diferite părți ale lumii. Profitul firmelor a crescut și o data cu el și prețul acțiunilor la bursă iar fuziunile și achizițiile au fost mai valoroase.
În acest an un rol important l-au jucat fuziunile și achizițiile dar și investițiile de tip greenfield care au continuat să crească mai ales în zonele cu economii în curs de dezvoltare sau în tranziție. Ca urmare a creșterii profitului, reinvestirea acestuia a devenit un element important al fluxurilor investiționale ce intră într-o țară. Reinvestirea profitului a însumat în 2006 aproape 30% din totalul investițiilor străine directe și aproape 50% din investițiile ce au intrat în țările în curs de dezvoltare.
Dacă investițiile în țările dezvoltate au crescut cu 45% – cu mult peste media celor doi ani anteriori – în țările în curs de dezvoltare au crescut cu 21% față de 2005 iar în economiile în tranziție cu 68% acestea fiind cele mai mari niveluri atinse. SUA și-a recâștigat poziția de principala țară receptoare de investiții, urmată de Marea Britanie și Franța. Dintre țările în curs de dezvoltare, cele mai multe investiții le-a primit China, Hong-Kong-ul și Singapore iar dintre țările cu economie în tranziție cele mai multe investiții s-au îndreptat spre Federația Rusă.
Companiile transnaționale din țările dezvoltate au rămas sursa principală de investiții străine directe, însumând 84% din fluxurile globale. Cu toate că investițiile făcute de SUA au crescut, aproape jumătate din fluxurile globale au provenit din țările Uniunii Europene(Franța, Spania și Marea Britanie). Și companiile transnaționale originare în țările în curs de dezvoltare sau cu economii în tranziție s-au extins, în frunte cu cele din Hong-Kong, ele au însumat 16% din fluxurile de investiții străine directe.
În 2006 a crescut și numărul fuziunilor și achizițiilor. Valoarea acestora a crescut față de anul precedent cu 23% iar numărul lor cu 14%. Au avut loc 172 de achiziții și fuziuni cu valoare de peste 1 miliard de dolari. Guvernele au continuat să adopte măsuri pentru a facilita investițiile străine directe. În 2006 au fost adoptate 147 de politici care au îmbunătățit mediul investițional în țările gazdă; 74% dintre aceste politici au fost luate de țările în curs de dezvoltare. S-au luat și măsuri restrictive, în special în țările cu industrie extractivă și în cele ce au dezvoltate industriile de importanță strategică (în Algeria statul trebuie să dețină 51% din acțiunile firmelor care activează în industria petrolieră sau a gazelor naturale iar în Federația Rusă nu se acceptă investiții străine în sectoare strategice precum apărarea și industriile extractive). Și numărul tratatelor bilaterale ce privesc investițiile și cele privind dubla taxare a crescut în 2006.
Anul 2007 a fost anul în care fluxurile de investiții străine directe au depășit nivelul atins în 2000, reflectând creșterea economică și prosperitatea companiilor transnaționale. Profiturile mari și abundența lichidității de pe piață au mărit valoarea fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere, cu toate că spre sfârșitul anului această valoare s-a diminuat. Criza financiară și de credite ce a început spre sfârșitul anului trecut, nu a afectat volumul total al ISD. Investițiile în țările dezvoltate au continuat să crească pentru al patrulea an la rând, SUA rămânând principala țară receptoare. Investițiile în țările în curs de dezvoltare sau cu economie în tranziție au crescut cu 16, respectiv 41%, atingând un nou record. Pe continentul African principalii receptori au fost Egiptul, Marocul și Africa de Sud. S-a investit în industria extractivă și în industriile relaționate dar și în sectorul bancar.
În America Latină și Caraibe investițiile au crescut cu 50%, principalele țări receptoare fiind marile economii Chile, Brazilia și Mexic. Această creștere s-a produs mai degrabă prin investiții greenfield decât prin achiziții și fuziuni. În Brazilia sectorul manufacturier a atras cele mai multe investiții.
În Asia investițiile străine au crescut cu 12%, China și Hong Kong rămânând principalele receptoare, excepție făcând Asia Vestică unde ISD au scăzut cu 12% în mare parte din cauza nesiguranței politice.
Și investițiile în Europa de Sud-Est și în fostele state sovietice au crescut cu 41%, principalul receptor fiind Federația Rusă care a înregistrat o creștere de 70% în ciuda politicilor restrictive adoptate.
În ciuda unor aspecte economice nefavorabile prevăzute pentru 2008 și a regulilor ce restricționează investițiile străine în industriile relaționate cu resursele naturale, se prevede că acestea vor atrage cele mai multe investiții în 2008.
Fluxurile de investiții străine directe înregistrate în perioada 2000-2006
În perioada 2000-2007, fluxurile de investiții străine directe au înregistrat fluctuații de la an la an, reflectându-se astfel și schimbarile ce au avut loc în plan economic, politic și legislativ. În această perioadă s-au încheiat multe acorduri bilaterale privind dubla taxare sau zonele de liber schimb. Dacă la începutul perioadei fluxurile de investiții străine directe au înregistrat o creștere masivă, în următorii trei ani reducerea nivelului de creștere economică s-a resimțit și în sectorul investițiilor ca apoi începând cu 2004 numărul investițiilor internaționale să crească din nou.
1.2 Evoluția investițiilor străine directe în România
În anul 2003 investițiile străine în România au avut o valoare de 1946 milioane euro. Cele mai multe investiții s-au îndreptat spre industrie, apoi telecomunicații, comerț, sectorul financiar și construcții. Bucureștiul și Ilfovul au atras 54% din totalul investițiilor, urmate de sud-estul țării (10%) și zona de sud (8,2%). Principalii investitori au fost olandezii (aproape 19% din totalul investițiilor), urmați de greci (11%) și francezi (10%).
În 2004 în România au existat 52 de proiecte de investiții a căror valoare cumulată a fost de peste 2000 milioane de EURO, aflate în diferite stadii, de la faza de intenție la cea de derulare efectivă. Dintre acestea 20 au fost proiecte noi de tip greenfield, care erau în faza de implementare (construire capacități de producție) sau în funcțiune. Aceste proiecte a căror valoarea totală este de aproape 1000 milioane de EURO vor genera peste 15.000 de noi locuri de muncă în următorii ani. Ca și în anul precedent industria a atras cel mai mare volum de investiții (53%), urmată de comerț. Sectorul financiar a luat și el amploare în 2004, atrăgând aproape 12% din investiții, cu 3% mai mult decât în anul precedent. Un alt sector care s-a dezvoltat în 2004 a fost cel imobiliar, în special cel de consultanță imobiliară, sector care a atras peste 5 % din investiții. Zonele care au atras cel mai mult nu s-au schimbat față de anul precedent, Bucureștiul rămânând în topul preferințelor investitorilor. Cea mai mare investiție din 2004 în valoare de 765 milioane euro a fost făcută de OMV AKTIENGESELLSHAFT (Austria).
Anul 2004, pentru România, a marcat o creștere semnificativa a volumului de investiții străine directe atrase, devenind cea de-a doua țară receptoare din Europa Centrală și de Est, după Polonia.
În 2005 în România au fost monitorizate de către Agenția Română de Investiții Străine 74 de proiecte de investiții aflate în diferite stadii. Cea mai importantă investiție asistata de ARIS a fost cea făcuta de Renault în Pitești în construirea unei fabrici de cutii de viteză. Această investiție va fi operațională din acest an. Cea de-a doua investiție ca valoare a fost cea făcută de firma austriacă Egger la Suceava pentru deschiderea în 2007 a unei fabrici în domeniul prelucrării lemnului.
Mediul de afaceri român a cunoscut o îmbunătățire în 2005 datorită introducerii cotei unice de impozitare și a viitoarei aderări la Uniunea Europeana. Astfel investitorii străini au început să aibă mai multă încredere în economia românească. În 2005 s-a atins un nivel record al investițiilor străine in valoare de peste 2500 milioane de euro, dintre acestea partea cea mai importanta au reprezentat-o veniturile la participații de capital, structurate în dividende repartizate și profituri reinvestite. Sectorul care a atras cele mai multe investiții a fost cel al industriei (13%), comerțul a atras peste 10% din investiții, urmat de sectorul financiar și telecomunicații (aproape 7% fiecare). Construcțiile au cunoscut o scădere în acest an, atrăgând doar 0,3% din investițiile intrate în România. Capitala a fost în continuare zona cea mai atractivă pentru investitori, urmată de sud-estul țării și centru. Principalele țări din care au venit investițiile în 2005 au fost Olanda (19,5%), Austria (peste 15%) și Germania (peste 10%).
În 2006 România a fost printre cele mai atractive țări din Europa de Sud și Est pentru investitorii străini. Încrederea acestora în mediul investițional românesc a crescut semnificativ, valoarea investițiilor crescând cu peste 9% față de 2005. Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice, investițiile străine directe s-au localizat cu precădere în industria prelucrătoare (34,2% din total), alte activități care au atras importante investiții străine directe sunt intermedierile financiare și asigurările, care cuprind activitatea bancară și de asigurări și reprezintă 22,2% din totalul investițiilor străine directe, comerțul (12,2%), telecomunicațiile (8,2%) și construcții și tranzacții imobiliare (6,4%). Din punct de vedere al tipului de investiții străine directe, sunt evidențiate investițiile greenfield, care reprezintă 48,5% restul reprezentând preluări de firme. După repartizarea pe principalele activități economice, investițiile greenfield s-au orientat cu precădere spre industria prelucrătoare (13,4% din soldul de investiții străine directe), comerț (11,1%), intermedieri financiare și asigurări (8,5%), construcții și tranzacții imobiliare (4,6%).Zonele de interes au rămas aceleași, București-Ilfov pe primul loc, urmată de zona de sud-est și centrul țării. Primele 5 țări clasate după ponderea deținută în soldul investițiilor străine directe pentru 2006 sunt: Austria (23%, cu o creștere semnificativă a ponderii față de 15,4% în 2005), Olanda (17,1%, în scădere ca pondere, de la 19,5% în 2005), Germania (10,1%) și Franța (8%), care își mențin ponderile față de anul 2005, precum și Grecia (7,8%, pondere în scădere ușoară în raport cu anul 2005).
Nivelul investițiilor pe ramuri economice în România în perioada 1990-2006
În primul trimestru al anului 2007, valoarea investițiilor străine directe atrase de România a înregistrat o valoare de peste 1300 milioane Euro. Cele mai multe investiții directe atrase de România au fost formate din „profit reinvestit” (reprezentând 43,9% din volumul total de investiții străine directe, urmate de „alte capitaluri”, adică împrumuturi acordate de compania mamă structurilor afiliate din România (reprezentând 33,2% din volumul total de investiții străine directe), și componenta „participații la capital” (23,0% din volumul total de investiții străine directe). În primele șapte luni ale anului 2007, valoarea investițiilor străine directe atrase de România a fost de 3538 milioane Euro. Cea mai importanta componentă a investițiilor străine directe atrase de Romania devenind forma „alte capitaluri” (49,4% din volumul total de investiții străine directe), urmată de „profit reinvestit” (37,9% din volumul total de investiții străine directe), și componenta „participații la capital” (12,7% din volumul total de investiții străine directe).
Fluxurile anuale de investiții străine directe în perioada 2000-2006
Situația României în perioada 2000-2006 a fost diferită de situația înregistrată la nivel mondial. Dacă la nivel mondial în 2000 investițiile străine directe au cunoscut o creștere rapidă, nu același lucru s-a întâmplat și în România, țară unde mediul de afaceri nu prezenta prea multă încredere pentru investitorii străini în special din cauza sistemului legislativ, a corupției și a fiscalității. În România nivelul investiții străine directe înregistrat un ritm de creștere lent, în 2002 investițiile străine directe cunoscând o scădere față de 2001, ca apoi din 2003 sa crească din nou. Din 2004, mediul de afaceri din România a început să devină mai stabil și mai atractiv pentru investitorii străini în special datorită schimbărilor ce au avut loc ca urmare a viitoarei aderări la Uniunea Europeană.
CAPITOLUL II
Piața imobiliară românească
2.1 Evoluția pieței imobiliare din România în contextul aderării la Uniunea Europeană
România s-a transformat în destinația principală a investițiilor directe în Sud-estul Europei. În urma aderării la Uniunea Europeană, care oferă condiții din ce în ce mai bune pentru afaceri, investitorii hispano-americani iau poziție în zonă.
Așa indică date ale băncii austriece BA-CA, care a situat România, ca receptor a jumătate din investițiile directe în 2004 (cam 4 miliarde de euro), în fruntea regiunii, cu mult în fața Bulgariei, care are doar a un sfert din total.
Dacă la începutul secolului XXI piața imobiliară românească era foarte puțin dezvoltată din punct de vedere al construcțiilor noi și al nivelului de investiții pe care îl atrăgea, în ultimii ani aceasta a luat amploare, atrăgând din ce în ce mai multe investiții. În marile orașe ale țării s-au dezvoltat proiecte rezidențiale, comerciale sau spații de birouri.
Odată cu căderea pieței imobiliare în vestul continentului, partea estică a început să pară mai atractivă pentru investitori în special datorită aderării la Uniunea Europeană a țărilor estice, fapt ce conferă diferite avantaje printre care stabilitatea mediului de afaceri, aceeași legislație ca în vest și mai mult decât atât forță de muncă mai ieftină.
În afara cifrelor, creșterea economică aflată încă în fază incipientă în această zonă este demonstrată de faptul că firme cum ar fi Hi Grupo (înainte Hispamerinvest), a decis să intre și pe piața imobiliară din România. Firma de consultanță care operează deja de zece ani în Ungaria – unde reprezintă Camerele de Comerț, de Industrie și Turism ale Mexicului – momentan ocupă locul șapte în ce privește volumul de tranzacții și locul doi în ce privește vânzarea de imobile rezidențiale.
În afară de România și Bulgaria, fluxul de investiții străine în acea regiune, formată din Albania, Bosnia – Herțegovina, Bulgaria, Croația, Macedonia și Serbia și Muntenegru, a depășit în 2004 suma de 8 miliarde de euro, un nou record care corespunde unui 5% din PIB-ul lor.
"Sunt piețe la care trebuie să fim foarte atenți, pentru că beneficiile cresc de la un an la altul”, explică Carlos Junquera, președintele Hi Grupo, în timp ce arată intenția grupului de a se extinde în Bulgaria, Croația și Slovacia. „Marca „Spania” în construcții vinde în Europa, mai ales în partea de Est” susține acesta.
Momentan oamenii de afaceri din construcții prezenți pe piața din Spania s-au extins în România și, prin urmare, „am făcut și noi acest pas”, afirmă Hi Grupo, „datorită cererii continue din partea clienților noștri (importante firme de proiectare și de construcție spaniole)”. De asemenea intenționează să se extindă și în țări ca Slovacia, Bulgaria, Ucraina și Croația, piețe care, după cum susține Junquera, „ar trebui să atragă atenția oamenilor de afaceri spanioli datorită profitului care în aceste țări se poate dubla.”
În același mod în care Telefonica a privatizat principalul operator de telefonie din Cehia, în iulie 2005 s-a aflat că Abertis și Ferrovial concurează la privatizarea Aeroportului din Budapesta, unde erau interesate, printre altele, mari companii internaționale ca British Airport Authority, firma germană Fraport, cea daneză Copenhagen Airport și cea australiană Macquarie Airport Group. Și acestea două nu sunt singurele firma spaniole prezente în zonă: Fadesa, OHL și Edisan sunt de asemenea prezente pe piață, ca și Banca Populară care lucrează împreună cu banca germană Hypo Vereins Bank (HVB).
Având în vedere poziția privilegiată în zonă, Hi Grupo, care în România s-a asociat cu cea mai importantă firmă de consultanță și intermediere imobiliara locală, Eurisko, este încrezător că România poate exporta modelul aplicat în domeniul construcțiilor la fel ca modelul turistic.
Acest acord va permite clienților spanioli ai Hi Grupo să-și asigure investițiile pe piața românească, după cum menționează însuși responsabilii companiei spaniole: unul dintre obiectivele grupului este de “a canaliza aceste investiții în cele mai bune condiții de siguranță și garanție, atât din punct de vedere economic cât și juridic.”
Firma prezidată de Carlos Junquera consideră că intrarea pe piața românească este încă un pas în politica de extindere a companiei în țările din Estul Europei.
În acest sens, Junquera subliniază faptul ca piețele din Est pot fi mult mai profitabile pentru investitorii spanioli decât a fost Polonia pentru nemți, “prin modul în care s-au realizat privatizările în acea țară și modul în care sunt privite acestea în țările candidate la UE.” În ce privește turismul, există două amenințări la adresa litoralului spaniol: Croația și Bulgaria.
“Când imobiliarele doresc să crească și producția rezidențială pe plan local este din ce în ce mai mică, o opțiune este internaționalizarea; mai ales că în ultimii ani s-au generat multe lichidități, atingând capacitatea economică de a căuta noi piețe” declara secretarul general al firmelor promotore din Madrid de pe lângă Asprima, Jose Manuel Galindo, în cadrul conferinței “Sectorul Imobiliar în România” organizată de Camera de Comerț din Madrid, la care au participat 250 de persoane în februarie 2006.
„Cu o creștere economică de 4,3% în 2005 și o previziune de 6,1% pentru anul 2006, în această țară, cu aproape 20 de milioane de locuitori și o clasă medie preponderentă, rata inflației și a șomajului este din ce în ce mai mică. În 2004 România a atras mai mult de 4.000 de milioane de euro ca investiții, iar previziunile pentru 2005 au fost de aproape 15.000 milioane de euro, din care 150 milioane provenind din Spania, conform celor declarate de Ambasadorul român în Spania, care prevedea integrarea României în Uniunea Europeana în 2007. Statul oferă stimulente investitorilor spanioli, după cum s-a menționat în cadrul conferinței „Sectorul Imobiliar în România”, care pot ajunge chiar să depășească suma de 1 milion de dolari. Și mai mult de atât, „politica noastră fiscală este foarte competitivă; străinii plătesc același impozit ca și românii, de 16%; impozitul pe societăți este de asemenea același ca și pentru români – iar TVA-ul de 19%” a adăugat Ambasadorul României în Spania”, conform unui articol apărut în februarie 2006 în Spania.
Astfel, președintele firmei de consultanță Hi Grupo, Carlos Junquera, afirmă că România este o piață sigură, prin care nu a trecut trenul investiției – poate doar cel al speculării- având în vedere că acest sector va fi pe deplin dezvoltat în următorii 15 ani, din această cauză acum este momentul în care trebuie acționat. După cum era de așteptat, capitala, București, cu două milioane de locuitori, este preferată de către investitori. “Prezintă un mare interes pentru străini. Acum elaborăm un plan strategic al orașului, care va cuprinde patru mari proiecte municipale, care vor crea posibilități de investiții”, declară Vlad Cavarnali, consilier municipal de Urbanism. Planul trasează niște direcții și facilitează oamenilor de afaceri posibilitatea de a-și prezenta propriile propuneri către Primărie.
Acum orașul își îndreaptă atenția către noile construcții, se apropie de clasa medie, în loc de cea de lux, cum se întâmpla în 2004. Și asta datorită apariției creditului ipotecar care este fundamental deoarece facilitează posibilitatea de achiziționare a unei locuințe persoanelor cu venituri între 750 și 1.500 euro pe lună, pe care îl dețin 65% din familiile care vor să-și cumpere o casă și care plătesc dobânzi foarte mari, de 9%. Mai mult de 50% din achiziții sunt realizate de către cei care dețin deja o casă, apartamente construite în perioada comunistă și care se pot vinde cu 50.000 Euro sau 100.000 Euro, iar restul de bani, pentru a plăti un apartament nou de 100.000 sau 200.000 Euro, se obține printr-un credit. Băncile oferă până la 75% din valoarea locuinței pe o perioadă de 20 de ani.
Conform Hi Grupo, cererea de locuințe în țară este de un milion de unități, dintre care capitala reprezintă 34%. Produsul de mai mult de 200.000 de euro este destinat clasei de lux. Prețurile pe metru pătrat variază între 1500 și 3000 Euro pentru cele mai bune zone din capitală și 800 – 1200 euro pentru împrejurimile Bucureștiului. Sunt puține construcții noi, iar casele vechi din era comunistă se vând între 100 și 200 euro pe metru pătrat. 90% din cumpărători vor și loc de parcare, iar 20% din ei plătesc cash.
Proiectele imobiliare au luat amploare mai ales în ultimii 2-3 ani și, conform previziunilor specialiștilor în domeniul imobiliar, piața românească va continua să se dezvolte în următorii ani.
2.2 Investiții străine pe piața imobiliara românească
Datele specifice cu privire la investițiile în România în 2004 sunt spectaculoase, cu o creștere de 40% față de 2003, după datele Consiliului Investitorilor Străini din România (FIC), care reunește 97 de companii cu un volum total al investițiilor de 9 miliarde de euro.
România, a înregistrat una din cele mai mari creșteri economice din Europa, cu o rată medie anulă a PIB-ului de 4,5% între 2001 și 2004, și se prevede că se va menține la un nivel de 5% și în următorii ani, după previziunile FIC.
Investitorii care deja se află în România estimează că stabilitatea economică, îmbunătățirea ratingului de risc al țării și creșterea investițiilor străine sunt progresele cele mai importante obținute în mediul de afaceri român în ultimii doi ani.
Într-un viitor apropiat, conform investitorilor asociați în FIC, România va trebui să-și alinieze legislația fiscală cu cea a Uniunii Europene și să adopte o mai mare flexibilitate pe piața muncii, să egaleze diversele tipuri de dobânzi pentru credite și depozite mai ales în moneda națională.
În 2005 piața rezidentială a fost din ce în ce mai activă, datorită afluenței de investitori, atât persoane fizice, cât și companii. Alți factori care au contribuit la dezvoltarea pieței au fost: apariția obligațiunilor ipotecare, care au impulsionat creditul ipotecar, neplata TVA între firme, pentru tranzacțiile cu clădiri (care au încurajat angrosiștii de locuinte de închiriat), oferta din ce în ce mai mare de locuințe noi.
Anul 2006 a marcat ascensiunea puternică a pieței spațiilor rezidențiale destinate vânzării, fapt ce s-a transformat într-un adevărat boom în anii următori. Piața construcțiilor s-a transformat de la an la an iar investițiile s-au putut recupera mai repede decât în alte țări, ceea ce a atras investitorii din străinătate – Israel (Africa Israel, Grupul Platinium, RO-IS, BSR Group, GTC, Neocity, Adama), Spania (Ibiza Construct, Grupo Lar, Gea Prasa, Hercesa, Fadesa), Grecia (Lamda Olympic), Turcia (Anchor Grup), Germania (LEG Stuttgart), Anglia (Mar Capital, Mivan), SUA (Terra Group), Canada (Rom Canada Group), Australia (South Pacific Group). Dezvoltatorii străini care au investit în proiecte rezidențiale sunt unii cu experiență internațională relevantă în acest domeniu. Pe parcursul anului 2006-2007 s-au lansat pe piață mai multe proiecte și intenții de dezvoltare, atăt în Capitală, cât și în marile orașe ale țării. Totuși boom-ul rezidențial se înregistrează în zona București-Ilfov, unde sunt concentrate aproximativ 90% din totalul proiectelor rezidențiale lansate în România.
Dezechilibrul pieței rezidențiale din București s-a menținut, cererea depășind oferta. Deși au fost lansate pe piață mai multe proiecte rezidențiale care ar fi mărit considerabil stocul total de locuințe, doar un număr mic de dezvoltatori au demarat efectiv lucrările de construcție. Aceștia preferă să construiască și să vândă unitățile rezidențiale pe faze, pentru diminuarea riscului investițional. Dacă majoritatea proiectelor deja finalizate până în 2006 erau ansambluri de vile construite în zonele exclusiviste din nordul Capitalei, începând cu 2006 piața rezidențială s-a modificat, au apărut zone noi de interes cum ar fi cartierele Tei, Colentina, Obor, Pantelimon, Titan, Vitan, Mihai Bravu, Dristor, Tineretului, Militari care se pretează dezvoltatorilor pentru clasa medie, precum și zonele Sisești-Străulești, Jiului-Dămăroaia, ce au prins contur datorită intențiilor de dezvoltare imobiliară. O altă tendință a anului 2006 a fost dezvoltarea de mini-cartiere de apartamente în diferite amplasamente din împrejurimile Bucureștiului, consacrate ca zone de vile (Băneasa-Pipera, Corbeanca). Ansamblurile ce se dezvoltă în cartiere beneficiază de utilități și o infrastructură mai bună decât cele localizate la periferia orașului, precum și de proximitatea față de centru, spații comerciale și de divertisment, instituții bancare, grădinițe, școli, spitale, poliție. În noile zone de dezvoltare din afara Bucureștiului nu există decât parțial aceste facilități. O caracteristică a noilor proiecte este modificarea conceptului de dezvoltare și a numărului de unități rezidențiale din momentul lansării pe piață și până la finalizarea construcției. Acest lucru se întâmplă cu precădere în cazul proiectelor rezidențiale care includ apartamente și vile, precum și în cazul celor mixte (rezidențial, birouri și comercial). Febra dezvoltărilor mixte a început și pe piața imobiliară românească. Spații rezidențiale, de birouri și comerciale, hoteluri, săli de conferință și mall-uri, toate acestea pot fi dezvoltate în cadrul unui proiect mixt ce necesită resurse financiare importante și timp îndelungat aferent construcției. În prezent sunt lansate cinci proiecte mixte, din care trei includ și spații rezidențiale destinate vânzării. Este vorba despre Băneasa Rezidențial, Sema Park și Esplanada, ce vor îmbogăți considerabil stocul de locuințe de pe piața bucureșteană din următorii zece ani cu un număr cuprins între 8.000 și 10.000 de unități.
În momentul de față proiectul Băneasa Rezidential se află în prima fază a proiectului, a construirii locuințelor (227 de apartamente) și birourilor. În 2008 se vor construi încă două clădiri de birouri, și aproximativ 600 de apartamente. De asemenea se dorește completarea zonei comerciale, înființarea unei benzinării în zonă, a unei piețe și de asemenea și construirea unei biserici pentru zona rezidențială. La final, proiectul va avea servicii medicale și stomatologice și chiar și un hotel.
Nu numai Bucureștiul și împrejurimile au atras atenția investitorilor. Brașovul este de asemenea o zonă care a atras multe investiții. Ca și în București zonele periferice (Ghimbav, Stupini, Sânpetru) au fost ținta proiectelor imobiliare. Un alt nucleu important este zona Tractorul, care a fost achiziționat de Flavus Investiții, deținută de fondul britanic de investiții Centerra Capital Partners. Investitorii și-au anunțat intenția de a dezvolta diverse proiecte imobiliare pe segmentul comercial, pe office și în domeniul industriei nepoluante. Zona Tractorul se bucură de un potențial ridicat datorită accesului facil către centrul orașului. Urmează a fi lansate pe piață complexuri de apartamente în clădiri rezidențiale și vile destinate populației cu venituri medii și mari. Unul din proiectele dezvoltate în Brașov, pentru segmentul de populație cu venituri mari este proiectul Avangarde, care va fi finalizat anul acesta. Și segmentul comercial a luat amploare în Brașov, acesta aflându-se pe primul loc în țară din punct de vedere al volumului de investiții din provincie. De asemenea, cele trei mall-uri existente, My Place, Macromall și Eliana Mall sunt trei exemple concrete că investițiile în acest sector sunt rentabile în Brașov.
Chiar dacă începând cu ianuarie 2007 România face parte cu drepturi depline din Uniunea Europeană nu s-au schimbat foarte mult lucrurile. În sistemul public, durează la fel de mult ca lucrurile să se miște, iar investitorii străini trebuie să se înarmeze cu multă răbdare.
În schimb în sectorul imobiliar lucrurile au început să se miște cu o viteză amețitoare. Având în vedere că prețul terenurilor crește de la o zi la alta, și prețul pe metru pătrat construit la fel, pentru a putea face o afacere rentabilă, investitorii trebuie să ia decizii foarte repede.
Începutul anului 2008 a adus schimbări mari pe piața imobiliară românească. De la 1 ianuarie 2008 companiile nu mai sunt scutite de plata TVA-ului în tranzacțiile pe care le efectuează cu alte firme. Acesta a fost un factor ce a descurajat investitorii străini care încheiau tranzacții prin intermediul unor firme. De asemenea în primele luni ale anului nivelul investițiilor atrase pe piața imobiliară a scăzut în comparație cu anul trecut. Nu se poate spune că pe piață nu mai sunt investitori ci doar că nu mai sunt mulți investitori noi. Criza imobiliară din vestul continentului se pare că a afectat și piața româneasca, chiar dacă nu în aceeași măsură. Prețurile au scăzut și ele dar nu în aceeași măsură ca în vest, ritmul este mult mai lent. Pentru următoarele luni se preconizează că prețurile vor cunoaște o stagnare sau o scădere foarte mică față de începutul anului. Dar odată cu lansarea pe piață a noi proiecte se așteaptă ca numărul investitorilor să crească de asemenea și odată cu acesta și prețurile să revină la nivelul de anul trecut.
2.3 Investiții spaniole pe piața imobiliară românească
Anii de expansiune a afacerilor imobiliare spaniole par să fi apus. După ce în iunie 2007 Fondul Monetar Internațional avertiza că însăși creșterea economică a țarii poate fi periclitată de problemele pieței de real estate, dezvoltatorii spanioli și-au conturat una dintre soluțiile de ieșire din criză. Au atacat piețele externe, o țintă predilectă fiind România. Cu investiții imobiliare în cursul anului 2006 de aproximativ 150 milioane de euro, spaniolii nu s-au numărat printre principalii jucători de pe piața locală.
Conform datelor furnizate de Colliers International, bătălia s-a dat între austrieci și britanici. Astfel, pe o piață a investițiilor imobiliare estimată la aproximativ 850 milioane de euro în 2006, marile tranzacții au fost realizate de Immoeast și Europolis.
În 2007, situația se poate să se fi schimbat. Într-o conferință de presă, organizată în cursul lunii iunie 2007, reprezentanții grupului spaniol Detea au anunțat investiții de peste 800 milioane de euro în următorii ani în România. „Cea mai mare parte a investițiilor, respectiv 680 milioane de euro, vor fi alocate sectorului imobiliar. Vom construi atât centre comerciale, birouri, cât și locuințe și spații de cazare", a declarat, Alfonso Otero Zapata, directorul general pentru România și Polonia al grupului. Suprafața construită a tuturor proiectelor este estimată la aproape 460.000 de metri pătrați, cea mai mare parte fiind reprezentată de dezvoltări rezidențiale și spații hoteliere. Strategia celor de la Detea vizează construirea de centre comerciale în orașe cu un număr mic de locuitori. Ei au menționat nume precum Alexandria, Râmnicu Vâlcea, Bușteni, Constanța, Ploiești, Giurgiu sau Fetești.
Dezvoltările rezidențiale ale companiei Detea vor fi realizate în Bușteni, Constanța și București și presupun investiții de 480 milioane de euro. Și spaniolii din cadrul grupului Lar spun că vor construi 654 de locuințe în Capitală, evaluate la circa 110 milioane de euro. Unul dintre proiecte, Natura Residence, este deja scos la vânzare. Complexul, dezvoltat pe Aleea Privighetorilor din nordul Bucureștiului, va cuprinde 186 de apartamente, cu o suprafață construită de 24.000 de metri pătrați, urmând să fie finalizat la sfârșitul anului 2008. „Segmentul rezidențial este doar începutul activității pe piața românească. Ne uităm în acest an atât la investiții în retail, birouri și industrial, cât și la extinderea investițiilor în alte orașe, precum Timișoara, Cluj, Constanța, Brașov. Bugetul pentru România este nelimitat, depinde doar de oportunități", a declarat Ionuț Dogaru, director pe România al grupului Lar.
Investițiile spaniole în România se ridică la peste 180 de miliarde de euro, a declarat, consilierul Biroului Economic și Comercial al Ambasadei Spaniei la București, Rosa Maria Sanchez-Yebra Alonso, în cadrul seminarului „Zilele investițiilor imobiliare spaniole în România“. Spaniolii sunt tot mai interesați de terenurile mai mari și mai ieftine din zonele agricole și din orașele mici ale României. În prezent, la noi în țară funcționează 876 de companii cu capital spaniol, sectoarele în care acestea sunt cele mai prezente fiind cel imobiliar și al construcțiilor. Peste 25 de investitori spanioli, reprezentanți ai unor importante companii imobiliare, au participat, în perioada 24 – 28 iunie 2007, în București și Constanța, la „Zilele investițiilor spaniole în România“, fiind interesați de posibilele investiții pe piața imobiliară românească, în special pe sectorul spatiilor de birouri, în ansambluri rezidențiale și hoteliere. Reprezentanții companiilor spaniole și-au exprimat, în cadrul seminarului, preocuparea de a achiziționa terenuri cu suprafețe mari în orașele mici ale României, precum și interesul pentru zonele agricole, datorită potențialului lor de includere în spațiul urban.
Potrivit datelor prezentate de Sanchez-Yebra Alonso, Spania este pe locul 8 ca nivel al investițiilor pe plan local, cu un procent de 3,57% din total. „România atrage investiții prin poziția pieței, mâna de lucru competentă, salariile încă mici, dezvoltarea economică și aderarea la Uniunea Europeană. În plus, este vorba și despre o apropiere culturală între cele două tari, 12% din populația Spaniei fiind reprezentată de români. Spania este a doua țară din Uniunea Europeana care primește români, după Italia“, a precizat consilierul Biroului Economic și Comercial al Ambasadei Spaniei la București. Pe piața imobiliară autohtonă sunt prezente, în acest moment, aproximativ 20 de companii imobiliare iberice, cu un portofoliu de proiecte anunțate în valoare de peste 2 miliarde de euro. Printre acestea se numără companiile Hercesa, Fadesa, Grupo Lar, Prasa și Riofisa.
Grupul Lar va construi trei ansambluri rezidențiale în București, care vor avea în total 645 de locuințe. Valoarea de vânzare cumulată este estimată la aproximativ 110 milioane de euro, potrivit reprezentanților companiei. Unul dintre proiecte este „Natura Residence“. Acesta este dezvoltat în parteneriat cu compania Red Management Capital și a fost deja lansat pe piață. Complexul, construit în nordul Bucureștiului, pe Aleea Privighetorilor, va cuprinde 186 de apartamente, cu o suprafață construită totală de 24.000 de metri pătrați, urmând să fie finalizat la sfârșitul anului 2008. Valoarea de vânzare a acestui proiect este estimată la 40 de milioane de euro.
Celelalte proiecte sunt în fază de autorizare a construcției. Unul va fi localizat pe șoseaua Viilor, lângă Parcul Carol, iar celălalt, lângă Parcul Politehnica. Proiectul din Viilor va cuprinde 215 apartamente și este construit pe un teren de 7.600 de metri pătrați. Suprafața construită va fi de aproape 23.000 de metri pătrați, iar data de finalizare a lucrării este prevăzută pentru începutul anului 2009. Ansamblul de lângă Politehnică va cuprinde 244 de locuințe și va fi construit pe un teren de 5.000 de metri pătrați. Suprafața construită a proiectului este de 18.000 de metri pătrați, iar ansamblul va fi livrat integral pe piață la sfârșitul anului 2009. „Segmentul rezidențial este doar începutul activității pe piața românească. Ne uităm în acest an atât la investiții pe alte segmente, cum ar fi retail, birouri și industrial, cât și la extinderea investițiilor și în alte orașe, precum Timișoara, Cluj, Constanța, Brașov. Bugetul pentru România este nelimitat, depinde de oportunități“, a precizat reprezentantul Lar.
Un alt grup spaniol, Detea, cu activități în domeniul imobiliar, agricultură, energie și construcții, și-a propus investiții de 680 de milioane de euro în imobiliare în România. Investițiile se vor face atât în centre comerciale, pe segmentul rezidențial, cât și pe cel de spații de birouri. Reprezentanții companiei au spus ca Grupul Detea și-a stabilit în total proiecte rezidențiale pe o suprafață construită de circa 450.000 de metri pătrați, cu investiții care ajung la 480 de milioane de euro. Pe segmentul de birouri, Detea a prevăzut investiții în valoare totală de 84 de milioane de euro, în construcția a 33.500 de metri pătrați de spații. Pentru construcția de centre comerciale, spaniolii au decis să investească 116 milioane de euro în orașe mai mici, precum Alexandria, Râmnicu Vâlcea, Bușteni, Constanța, Ploiești, Giurgiu, Fetești, dar și în Capitală. Ei vor să ridice magazine cu dimensiuni până la 15.000 de metri pătrați, suprafața totală construită a acestor proiecte ajungând la 68.000 de metri pătrați.
Capitolul 3
Investițiile atrase de „HI Grupo” în România
3.1 Prezentarea firmei„HI GRUPO”
Hi Grupo este un grup spaniol lider în canalizarea de investiții imobiliare lationoamericane, în Spania, România și Ungaria.
Hi Grupo, este o firmă mixtă, creată din oameni de afacerii și directori spanioli, unguri și români, cu o experiență profesională mai mare de zece ani în Ungaria, în diverse domenii economice, încadrată în domeniul consultanței imobiliare și căutării de noi piețe în România și Ungaria.
Întreaga echipă tehnică și de gestiune este bilingvă spaniolă-maghiară și spaniolă-română, motiv pentru care contactul direct cu clienții și documentația necesară, se face în spaniolă.
Hi Grupo, a studiat atent sectorul imobiliar unguresc și românesc, situația economică a țării, evoluția sa în ultimii ani și principalii săi indicatori macro-economici. Prin urmare, oferă servicii de experți, în găsirea punctelor de interes pentru investitori, care, ca și ei, cred în multiplele oportunități pe care le oferă România și Ungaria.
3.2 HI GRUPO pe piața Est Europeană
3.2.1 Ungaria
Budapesta, capitala sa, situată pe ambele maluri ale fluviului Dunarea, este un oraș monumental, care la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, a fost exemplu de splendoare, și care azi este pionieră la modernitate și progres între capitalele țărilor din împrejurimi.
Încorporarea Ungariei, ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene în mai 2004, este cea mai mare garanție economică, politică, socială și juridică pentru investitori. Aceștia vor putea beneficia de oportunitățile unei țări în dezvoltare, care are nevoie și premiază inițiativa privată externă.
Să crești împreună cu o țară prosperă și cu o evoluție economică de neoprit, este ceva mai mult decât a căuta rentabilitate, înseamnă a colabora la dezvoltarea viitoare.
Firma în acest moment lucrează la un total de 20 de proiecte în Ungaria, cu o valoare de 277 milioane de euro, între care sunt incluse restaurările a 4 palate de pe bulevardul Andrássy, unul din cele mai importante din Budapesta.
3.2.2 România
Hi Grupo, împreună cu cel mai important grup de consultanță și intermediere imobiliară local român, constituie Hi România. În acest fel, investitorii vor putea să-și canalizeze investițiile în deplină siguranță și în cele mai bune condiții juridice și economice pe această piață nouă, care din 2007 este membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Întotdeauna investitorii vor fi însoțiți de o firmă hispano-română care va veghea ca investițiile lor să fie cele mai rentabile și cele mai sigure de pe piață. Bucureștiul, capitala României, denumită “Micul Paris” datorită frumuseții arhitectonice, s-a schimbat mult în ultimii ani. În momentul de față se află în plină expansiune, datorită interesului ridicat al investitorilor având în vedere mărimea, populația și potențialului de creștere al României.
Să te dezvolți cu o țară serioasă, prosperă și cu o evoluție economică imparabilă și de progres, înseamnă mai mult decât să cauți profit, înseamnă să contribui la dezvoltarea viitorului acesteia.
3.3 Obiectivul firmei
Obiectivul firmei este canalizarea investițiilor hispanoamericane către diferite sectoare economice din Estul Europei. Aceste relații economice vor fi facilitate în orice moment de către Hi Grupo, în spaniolă, maghiară, română și engleză, înlăturând barierele idiomatice, care împiedică investiția hispanoamericană pe aceste piețe cu potențial ridicat și viitor economic, de care deja se bucură firmele germane, austriece, americane, engleze, japoneze, italiene, franceze, și israeliene, ca investitori cei mai relevanți.
3.4 Serviciile oferite
Hi Grupo, oferă gestionarea și administrarea tuturor investițiilor imobiliare ale clienților săi în România și Ungaria.
De asemenea oferă gestionarea ulterioară a investiției. Pune la dispoziția clienților săi portofoliul său de servicii specializate independente (arhitecți, avocați, constructori, etc.), gestionare care, de asemenea, poate fi supravegheată în timp de către Hi Grupo, restaurări, construcții.
Consultanță:
Imobiliară
Hi Grupo, oferă consultanță integrală în toate domeniile juridice în vederea finalizării unei tranzacții imobiliare în România și Ungaria.
– Căutarea și analizarea unui produs imobiliar concret.
– Viabilitate și consultanță financiară a investiției.
– Căutare de investitori și parteneri.
– Negocierea proprietăților de stat puse în vânzare.
Industrială
Firma oferă de asemenea consultanță în introducerea industriei clienților săi în România și Ungaria, atât în căutarea personalului, tehnicienilor și directorilor calificați (care vorbesc limba spaniolă), precum și a posibililor parteneri locali.
Localizare de Parteneri Strategici unguri, spanioli și români
Prin acest serviciu firma caută pentru clienții săi cei mai buni parteneri din România, Ungaria și Spania.
Hi Grupo coordonează mai mult de 150 de profesioniști împărțiți între birourile de la Madrid, București și Budapesta. Firma se bazează pe o întreagă echipă de experți care oferă garanție maximă și un comportament profesionist. Contând pentru alegerea sa, combinarea profilului său profesional și cunoașterea limbilor spaniolă, română, maghiară și engleză.
Arii profesionale:
Conducere și gestionarea.
Administrare.
Tehnicieni imobiliari.
Evaluatori autorizați.
Consultanță juridică și financiară.
Studiu de piața și viabilitate.
Relații cu instituțiile.
Traducători și interpreți.
3.5 Decizia de a se instala în România
După ce a devenit prima firmă de consultantă imobiliară și de servicii integral spaniolă din Ungaria, au apărut necesitățile de expansiune ale clienților săi de a se implanta în Est, acest lucru a determinat ca Hi Grupo să se instaleze în România unde menține condiția de a fi prima firmă de consultanță spaniolă intrată pe piață.
Conform lui Carlos Junquera, președintele Hi Grupo, “întreprinzătorul spaniol trebuie să fie atent la investițiile din Slovacia, Bulgaria, Ucraina și Croația, în afară de Ungaria și România”. Bulgaria, dupa Carlos Junquera, “va reprezenta un mare competitor pentru Insulele Canare; cum va fi și Croația pentru turismul care se desfășoară vara, și care până acum era canalizat către Spania, în general”.
Prin volumul tranzacțiilor, compania ocupă locul șapte între companiile imobiliare și al doilea la vânzări de imobile rezidențiale, în Ungaria. De asemenea canalizează investiții hispanoamericane către diferite sectoare economice.
Hi Grupo cunoaște piața imobiliară din Ungaria și România, și face ca grupurile spaniole să achiziționeze produse imobiliare la prețul lor real și cu toate garanțiile juridice și financiare.
Prin profesionalismul și experiența clienților lor, conducătorii firmei sunt convinși că Spania realizează un tip de promoție și construcție diferită și foarte avansată în design și calitate, care servește ca și referință pentru multe țări emergente din interiorul noii Uniuni Europene.
Hi Grupo ofertă servicii de consultanță imobiliară, găsind și negociind achiziționarea de produse imobiliare concrete.
Cu o echipă umană calificată în care iese în evidență seriozitatea, încrederea și profesionalismul, gestionează, administrează și conduc cererile clienților lor cu privire la posibilitățile proiectelor lor și a investițiilor pe care doresc să le realizeze.
3.6 Perspective pe termen mediu
Încă de la intrarea pe piața românească Hi Grupo a căutat să se asocieze cu o firmă puternică din domeniul imobiliar pentru a deveni mai repede cunoscută românilor și pentru a câștiga încrederea acestora. Astfel a creat parteneriatul cu una dintre cele mai puternice firme din domeniul imobiliar românesc – Eurisko. Proiectele care au aparținut clienților veniți prin HI Grupo au purtat atât sigla firmei cât și sigla Eurisko. Însă la începutul acestui an, după o activitate de 10 ani pe piața românească și fiind întotdeauna în concurență directă cu Colliers, Eurisko a fost cumpărat de către cea mai mare companie la nivel mondial ce oferă servicii în domeniul imobiliar – CB Richard Ellis. Cu toate ca venirea celor de la CBRE pe piața autohtonă reprezintă un pas înainte pentru segmentul imobiliar, dovedind astfel importanța pe care a căpătat-o după aderarea la Uniunea Europeană din 2007, pentru parteneriatul dintre Eurisko și Hi Grupo ridică diferite probleme. Una dintre aceste probleme ar fi faptul că firma americană activează și pe piața spaniolă încât nu mai au nevoie de intermediar. Această achiziție făcută anul acesta de CBRE a fost avântul de care aveau nevoie cei de la HI Grupo pentru a se avânta singuri pe piața românească. Cu toate că parteneriatul nu a încetat încă, se preconizează că el va fi întrerupt în curând iar HI Grupo va acționa independent pe piața românească. Conducerea firmei speră ca în anii în care a activat pe piață alături de Eurisko a câștigat încrederea românilor și a celor care investesc în domeniul imobiliar încât pe viitor să aibă parte de același succes de care s-a bucurat de la intrarea pe piață și până în prezent.
Concluzii
O dată cu aderarea la Uniunea Europeană în ianuarie 2007 mediul de afaceri din România a devenit mai sigur pentru investitorii străini, o parte marile companii transnaționale ale lumii intrând și pe piața românească .
Investitorii preferă să investească în țara noastră mai ales din cauza profitului semnificativ mai mare pe care îl obțin față de cel pe care l-ar obține dacă ar investii în țările de origine.
Piața imobiliară în mod special atrage o mare cantitate de investitori care doresc să aibă un profit cât mai mare și cât mai repede. Se stie că investițiile în imobiliare aduc un profit considerabil, chiar și fără prea mult efort, prețurile crescând de la un an la altul cu aproximativ 15%.
Totuși trebuie luate în considerare și influențele culturale ale investitorilor atunci când se decid să intre pe o nouă piață. Diferențele culturale dintre țara de origine și țara de destinație poate să fie atât de mari încât aceștia să decidă să nu mai investească.
Factorii culturali exercită cea mai mare influență asupra comportamentului consumatorului și asupra elaborării strategiei de marketing. Cultura deține un rol important în determinarea comportamentului de cumpărare, deoarece ea influențează standardele sau normele comportamentale.
Cultura este transmisă de la un subiect la altul, de la o generație la alta; ea este dobândită, fiind astfel, în egală măsură subiectivă și arbitrară. Diferențele culturale sunt evidente între popoare sau chiar grupuri de popoare.
Unul dintre avantajele investitorilor spanioli pe piața românească sunt similaritățile care există între cele două popoare, ambele cu rădăcini latine, și numărul tot mai crescut de români stabiliți în Spania și care influențează modul în care România este privită de către cetățenii acestei țări.
În concluzie, momentul în care investitorii spanioli se decid să intre pe piața românească, trebuie să aibă în vedere că cerințele cumpărătorilor români sunt diferite de cele ale cumpărătorilor spanioli, și mai ales că piața românească se mișcă mult mai repede decât piața spaniolă. De asemenea trebuie să aibă în vedere și influența pe care o au încă anii de comunism asupra felului de a gândi al românilor.
Propunere mea este ca, înainte de a se decide să investească în România, investitorii spanioli să încerce să adune cât mai multe informații despre piața imobiliară, despre costurile pe care le implică începerea unui nou proiect, și despre necesitatea care există pentru acel proiect. Tot pentru buna desfășurare a afacerilor, trebuie să se înarmeze cu foarte multă răbdare și să ia decizii cât mai repede. Având în vedere că prețurile proprietăților imobiliare cresc într-un ritm alert, investitorii spanioli care își deschid filiale aici, trebuie să aibă în vedere că persoana care este în țară permanent trebuie să aibă putere de decizie pentru a nu pierde o oportunitate din cauza așteptării răspunsurilor și deciziilor din Spania.
De asemenea aș propune ca investitorii spanioli să colaboreze cu firme locale care cunosc piața imobiliară românească și care știu cum să se descurce în situațiile apărute pentru a nu avea surpriza să achiziționeze o proprietate cu probleme juridice.
Ce urmăresc spaniolii, dincolo de profitul pe care și-l pot asigura folosindu-se de atractivitatea pieței autohtone? Răspunsul îl oferă șeful Reprezentanței Economice a Spaniei în România: investitorii vor ca „volumul afacerilor extinse dincolo de granițele țării să depășească volumul investițiilor străine directe din Spania“. De unde s-ar putea deduce că intrările de capital spaniol în țară nu se vor opri aici.
BIBLIOGRAFIE
Agenția Română pentru Investiții Străine – Raportul anual 2004
Agenția Română pentru Investiții Străine – Raportul anual 2005
Agenția Română pentru Investiții Străine – Raportul anual 2006
EuroInvest, nr.41, octombrie-noiembrie 2007
FDI: Trends Concept http://www.imf.org/external/pubs/ft/fdi/2004/fditda.pdf
HI Grupo – Mercado Inmobiliario Informe 2007
HI Grupo – www.higrupo.com
România Real Estate, nr. 14, iunie 2007
România Real Estate, nr. 16, septembrie 2007
UNCTAD – World Investment Report 2001
UNCTAD – World Investment Report 2002
UNCTAD – World Investment Report 2003
UNCTAD – World Investment Report 2004
UNCTAD – World Investment Report 2005
UNCTAD – World Investment Report 2006
UNCTAD – World Investment Report 2007
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitii Spaniole PE Piata Imobiliara Romaneasca (ID: 133626)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.