Integrarea Monetara Europeana. Criteriile DE Convergenta Si Aderarea LA Zona Euro

CUPRINS :

1.Zona euro și criteriile de convergență 2

1.1.Zona Euro 3

1.2.Criteriile de convergență 3

1.2.1.Criteriile de convergență nominală 3

1.2.2.Criteriile de convergență reală 4

2.Convergența statelor nou aderate la UE în 2004 4

3.Aderarea la moneda europeană unică Euro a țărilor din valul de aderare 2004. Slovenia și Lituania. Paralele cu România 7

3.1.Slovenia și Lituania – adoptarea monedei europene unice 8

3.1.1. Slovenia – evoluția până în 2004 8

3.1.2. Slovenia 2004 – 2006 11

3.1.3. Lituania – evoluția până în 2004 17

3.1.4.Lituania 2004 – 2006 20

3.1.5.Concluzii preliminare 25

3.2. Paralele cu România 25

3.2.1.România și criteriile de convergență (2006) 25

3.2.2. Paralele cu Slovenia și Lituania 26

4.În loc de concluzii – pregătirea trecerii la Euro în cazul României 31

Bibiliografie: 34

36

=== INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA. CRITERIILE DE CONVERGENTA ŞI ADERAREA LA ZONA EURO ===

CUPRINS :

Zona euro și criteriile de convergență

Zona Euro

Zona euro este un conglomerat de 13 state din Uniunea Europeană (care cuprinde 27 de state membre) care au aceeași monedă, numită euro. Gestiunea și controlul monedei euro sunt răspunderea Băncii Centrale Europene, care este un organism independent ce controlează pârghiile monetare ale zonei monetare unice.

Noile țări care au intrat în Uniunea Europeană după anul 2000, și anume cele 10 țări care au aderat în 2004: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Cipru, Malta, Lituania, Letonia, Estonia și cele două care au intrat în UE în 2007 (România și Bulgaria) sunt obligate prin tratatul de aderare să adopte moneda unica euro. Pentru aceasta ele trebuie să îndeplinească o serie de criterii de convergență.

Criteriile de convergență

Criteriile de convergență se împart în:

Criteriile de convergență nominală

Criteriile de convergență reală

Criteriile de convergență nominală

Criteriile de convergență nominală sunt următoarele :

O rată a inflației care să nu depașească cu mai mult de 1,5% media a 3 țări care au cele mai bune performante în anul anterior;

Ratele dobânzii pe termen lung (bond rate) trebuie să se mențină la un nivel care să nu depașească cu mai mult de 2% rata dobânzii în 3 țări care au cele mai bune rezultate în privința inflației ;

Cursul de schimb între monede să nu fie modificat cel puțin 2 ani după începerea stadiului III ;

Un deficit public (guvernamental sau bugetar) care să nu depășească 3% din PIB ;

O datorie publică totală care să nu fie mai mare de 60% din PIB.

Criteriile de convergență reală

Criteriile de convergenta reală au apărut la inițiativa Comisiei Europene și a Băncii Centrale Europene și reprezintă o serie de criterii pentru asigurarea convergenței și coeziunii structurilor economice ale statelor membre ale UE și ale celor candidate. Ele se referă la :

Gradul de deschidere al economiei (calculat sub forma unei ponderi a schimburilor comerciale externe în PIB) ;

Comerțul bilateral al statelor candidate cu țările membre ale Uniunii (ca pondere în totalul comerțului exterior);

Structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultură, servicii);

PIB/capita, în funcție de paritatea puterii de cumpărare.

Menționăm că aceste criterii de convergență reală nu sunt incluse în Tratatul de la Maastricht.

Convergența statelor nou aderate la UE în 2004

Moneda unică Euro a apărut la 1 ianuarie 1999 în 11 state membre ale Uniunii Europene și la 1 ianuarie 2001 și în Grecia. Fiecare din statele care au aderat la moneda unică au stabilit un curs de schimb final între monedele lor naționale și Euro (vezi tabelul 1).

Tabel 1. Raporturile de schimb irevocabile ale monedelor statelor aderante la moneda unică în raport cu Euro

* Sursa : Dévoluy Michel, La Banque centrale européenne, PUF (Presses Universitaires de France), Strasbourg, 2000

La nivelul anului 2004 Euro era deja o monedă stabilă și funcțională. Cele 10 țări noi aderate la Uniunea Europeană trebuie să adopte moneda unică. Pentru aceasta ele trebuie să treacă testul celor 5 criterii de convergență nominală, adică să respecte anumite praguri în ceea ce privește inflația, rata dobânzii pe termen lung, deficitul bugetar și deficitul datoriei publice, la care se adaugă fluctuația cursului de schimb al monedei naționale față de Euro, fluctuație ce nu poate depăși +/- 15%.

Iată cum stăteau noii membri UE la capitolul criteriilor de convergență nominală la nivelul anului 2004:

Tabel 2. Indicatorii economici de convergență (excluzând cursul de schimb)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 22

Haideți să vedem acum indicatorii de convergență ai României la nivelul anului 2004:

Rata inflației – 11,9%

Rata dobânzii pe termen lung – 6,75%

Cursul de schimb față de euro (variație admisă +/- 15%) – (-7,3%)

Deficitul bugetar – 1,4%

Datoria publică – 18,5%.

Observăm că în cazul primelor două criterii, rata inflației și rata dobânzii pe termen lung, România stă destul de rău în comparație cu țările care au aderat la UE în 2004. În ceea ce privește ultimii doi indicatori, deficitul bugetar și datoria publică, România se încadrează în limitele stabilite de criteriile de convergență, la fel ca majoritatea celorlalte țări aderante în 2004. În ceea ce privește variația cursului de schimb a monedei naționale față de euro, România se încadrează în marja de fluctuație stabilită prin Mecanismul Ratelor de Schimb II, de +/-15 procente.

Aderarea la moneda europeană unică Euro a țărilor din valul de aderare 2004. Slovenia și Lituania. Paralele cu România

După cum am mai spus, țările care au aderat la UE începând cu anul 2004 sunt obligate prin tratatul de aderare să adopte și moneda unică euro. Tratatul nu precizează o dată exactă sau un termen limită pentru adoptarea monedei europene unice, însă avantajele de a avea o monedă unică pe o piață atât de vastă, monedă care să elimine riscul valutar și chiar variația prețurilor. E drept că se renunță la una dintre cele mai eficiente pârghii statale în lupta contra inflației, deoarece BCE este un organism suprastatal, însă beneficiile economice sunt considerabile.

Slovenia și Lituania – adoptarea monedei europene unice

Dintre țările care au aderat la UE în 2004 cele 2 state sunt primele care au cerut o analiză din partea BCE pe criteriile de convergență, îndeplinirea lor urmând să ducă la adoptarea euro ca monedă națională în cele 2 țări.

Pentru o analiză pertinentă trebuie să vedem evoluția economiilor celor 2 țări până la momentul 2004, de aderare la UE, urmată apoi de o analiză pentru perioada 2004 – 2006.

3.1.1. Slovenia – evoluția până în 2004

Rata inflației

Grafic 1. Evoluția inflației în Slovenia (%, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 170

Inflația în Slovenia a fost în anul 2004 de 4,1%, mult peste valoarea maximală acceptată de 2,4% (vezi tabelul 3). Motivele care au generat această inflație nu țin de creșterea prețurilor, deoarece observăm o scădere a ei din 1996 până în 2004 (vezi graficul 1) cu o singură creștere înregistrată în anul 2000.

Politicile macroeconomice de stabilizare a prețurilor și-au făcut efectul, observând o scădere treptată a inflației de la 10% în 1996 până la 4,1% în 2004, fază în care se află încă și România în momentul de față, spre finalul ei.

Tabel 3. Evoluția inflației în Slovenia (%, 2003 – 2004)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 170

Rata dobânzii la titlurile pe termen lung

Tabel 4. Evoluția ratei dobânzii la titlurile pe termen lung în Slovenia (% medie pe perioadele de observare, 2003 – 2004)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 177

În cazul Sloveniei rata dobânzii la titlurile pe termen lung are un comportament normal, deși înregistrează o ușoară creștere în timp ce inflația are o tendință de scădere, comportament atipic pe o perioadă scurtă de timp credem noi, generat de anumite operațiuni cu caracter speculativ înregistrate pe piața financiară.

Deficitul bugetului de stat

În cazul Sloveniei avem informații despre evoluția deficitului bugetar doar începând din anul 1999, când acesta era în jurul cifrei de 2,2% din PIB, pentru ca acesta să crească în anii următori la peste 3% și să revină la limite de sub 3% din anul 2001. În anul 2003 deficitul bugetului de stat în Slovenia era de 2% din PIB. Deși cele mai multe previziuni arătau o creștere a deficitului bugetar în 2004 până la valoarea de 3,4% și în 2005 o scădere ușoară spre 3,2%, deficitul bugetar a ajuns în 2004 să fie de 2,8% din PIB.

Deci, după cum putem vedea, deficitul bugetar se încadrează în limitele admise de până la 3% din PIB.

Grafic 2. Evoluția deficitului bugetului de stat în Slovenia (% din PIB, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 173

Datoria publică totală

Grafic 3. Evoluția datoriei publice totale în Slovenia (% din PIB, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 172

Datoria publică totală a atins cele mai mari cote în 2002 (vezi graficul 3) când a fost de 29,7% din PIB. În 2003 a atins 29,6% scăzând foarte puțin. Totuși în nici un moment nu s-a pus problema neîndeplinirii acestui criteriu de către Slovenia, situându-se la jumătatea pragului admis de 60% din PIB.

Cursul de schimb

Iată, acum întâlnim prima țară care a aderat la Mecanismul Ratelor de Schimb II, la 28 iunie 2004. Așa că Slovenia este obligată de acum să-și țină legată moneda proprie, tolarul, de moneda unică Euro. Vom vedea mai încolo dacă a respectat sau nu, dacă s-a încadrat în limitele impuse de MRS II.

Slovenia 2004 – 2006

Rata inflației

Grafic 4. Evoluția inflației în Slovenia (%, 1996 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 42

Inflația în Slovenia a fost în intervalul 2005 – 2006 de 2,3%, sub valoarea maximală acceptată de 2,6% (vezi tabelul 5). Deși am prezentat mai sus evoluția inflației până în anul 2004 am considerat că trebuie să evidențiem prin graficul 4 trendul descendent al indicatorului inflație și în 2005, ajungând în martie 2006 la un nivel de 2,0% (vezi tabelul 5). Stabilizarea macroeconomică și încercarea de a trece la moneda euro cât mai curând posibil au condus la țintirea inflației spre limite din ce în ce mai joase, care teoretic necesită un sacrificiu fie prin șomaj fie prin restricții privind cheltuielile bugetare.

Totuși creșterea economică accentuată bazată pe investițiile străine directe, mai ales italiene, apropierea de piața Europei de Vest și dezvoltarea unui gigant corporatist precum Gorenje (într-o țară suficient de mică precum Slovenia) au dus la situarea Sloveniei pe o pantă economică ascendentă și durabilă, pantă ce trebuia finalizată prin apogeul trecerii la euro. Iată că din punctul de vedere al criteriului convergenței ratei inflației (de tipul influențării și calculării ei prin politica prețurilor, cum cere de altfel și criteriul de convergență stabilit de UE) țara se încadrează în limitele de restricție permise.

Tabel 5. Evoluția inflației în Slovenia (%, 2005 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 42

Rata dobânzii la titlurile pe termen lung

Tabel 6. Evoluția ratei dobânzii la titlurile pe termen lung în Slovenia (% medie pe perioadele de observare, 2005 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 50

Grafic 5. Evoluția ratei dobânzii pe termen lung în Slovenia (%, 2002 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 50

În cazul Sloveniei rata dobânzii la titlurile pe termen lung are un comportament normal, urmând cursul inflației. Are un trend descrescător care indică nivelul scăzut al inflației și stabilitatea economică, influențând pozitiv atât investițiile în economie din surse proprii (veniturile scăzute generate de dobânzile mici ducând la creșterea investițiilor în sectorul economic) cât și cele prin finanțare bancară (costurile scăzute generate de creditele bancare încurajând o modernizare accentuată și continuă a economiei).

Deficitul bugetului de stat și datoria publică totală

În cazul Sloveniei avem informații despre evoluția deficitului bugetar doar începând din anul 1999, când acesta era în jurul cifrei de 2,2% din PIB, pentru ca acesta să crească în anii următori la peste 3% și să revină la limite de sub 3% din anul 2001. În anul 2003 deficitul bugetului de stat în Slovenia era de 2% din PIB. Evoluția deficitului bugetar este una pozitivă, având o tendință continuă de scădere de la 2,3% din PIB în 2004 până la 1,9% din PIB în 2006(vezi tabelul 7 și graficul 6).

Deci, după cum putem vedea, deficitul bugetar se încadrează în limitele admise de până la 3% din PIB.

Tabel 7. Evoluția deficitului bugetar în Slovenia (% medie pe perioadele de observare, 2004 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 44

Tabel 8. Evoluția datoriei publice în Slovenia (% medie pe perioadele de observare, 2004 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 44

Grafic 6. Evoluția deficitului bugetului de stat în Slovenia (% din PIB, 1996 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 45

Grafic 7. Evoluția datoriei publice totale în Slovenia (% din PIB, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 44

Datoria publică totală a atins cele mai mari cote în 2002 (vezi graficul 7) când a fost de 29,7% din PIB, nivel depășit numai la nivelul anului 2006, când atinge 29,9% din produsul intern brut (vezi tabelul 8).

Nici un moment nu s-a pus și nu se pune problema neîndeplinirii acestui criteriu de către Slovenia, situându-se la jumătatea pragului admis de 60% din PIB.

Cursul de schimb

Iată, acum întâlnim prima țară care a aderat la Mecanismul Ratelor de Schimb II, la 28 iunie 2004. Așa că Slovenia este obligată de acum să-și țină legată moneda proprie, tolarul, de moneda unică Euro.

Dacă priviți graficul 8 veți observa că fluctuația tolarului, moneda slovenă, în raport cu euro este aproape nulă, adică Slovenia a reușit să respecte criteriul MRS II.

Grafic 8. Evoluția cursului de schimb al monedei naționale în raport cu Euro în Slovenia (%, 2002 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 48

Lituania – evoluția până în 2004

Rata inflației

În ceea ce privește rata inflației, graficele temporale (pe 8 ani, 1996 – 2004, vezi graficul 9) evidențiază un comportament al economiei de îmbunătățire substanțială a indicatorului inflație în 1996 – 1997, urmată apoi de o evoluție a ei între 0 și 5 procente.

Grafic 9. Evoluția inflației în Lituania (%, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 115

Urmărind perioada pe care o analizăm (2003 – 2004) să spunem că Lituania are o deflație de 0,2 procente (vezi tabelul 9). Valoarea de referință este de 2,4%, criteriu îndeplinit de Lituania.

Tabel 9. Evoluția inflației în Lituania (%, 2003 – 2004)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 115

Rata dobânzii la titlurile pe termen lung

Tabel 10. Evoluția ratei dobânzii la titlurile pe termen lung în Lituania (% medie pe perioadele de observare, 2003 – 2004)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 122

Lituania se încadrează în acest criteriu (pragul maximal de 6,4%) cu o valoare a ratei dobânzii pe termen lung de 5 procente.

Deficitul bugetului de stat

Lituania are un deficit de 1,8% din PIB, suficient pentru a-i asigura trecerea și pentru acest criteriu de convergență, încadrându-se în limitele criteriului deficit bugetar, de max. 3% din PIB.

Grafic 10. Evoluția deficitului bugetului de stat în Lituania (% din PIB, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 118

Datoria publică totală

Grafic 11. Evoluția datoriei publice totale în Lituania (% din PIB, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2004, cr2004en.pdf, p. 117

În cazul datoriei publice Lituania pare a fi copilul rău, dar nu trece în nici un an de o datorie publică mai mare de 25% din PIB, iar în perioada analizată are o datorie de aproximativ 22%, mult mai mică decât limita de 60% din PIB. Deci Lituania a trecut și acest criteriu.

Cursul de schimb

În cazul cursului de schimb față de moneda Euro Lituania face parte din MRS II din 28 iunie 2004.

Lituania 2004 – 2006

Rata inflației

Grafic 12. Evoluția inflației în Lituania (%, 1996 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 26

Inflația în Slovenia a fost în intervalul 2005 – 2006 de 2,7%, peste valoarea maximală acceptată de 2,6% (vezi tabelul 11). Deși inflația are o tendință continuă de scădere (vezi graficul 12), totuși Lituania a ratat de puțin îndeplinirea criteriului inflație, asta și din cauza performanțelor superioare în privința inflației a țărilor care au dat valoarea de referință față de 2004.

Dacă aruncăm o privire spre tabelul 11 o să observăm că media zonei euro este undeva și mai sus, ajungând la 2,2%, ceea ce ne indică faptul că poate Lituania nici nu era pregătită încă să facă față monedei unice și cerințelor dure în materie de indicatori macroeconomici. Și totuși o țară mică ca Lituania nici nu poate avea pretenția de a avea o forță economică majoră în UE, de aceea îndeplinirea criteriilor de convergență și aderarea la moneda unică euro sunt de fapt vârful înalt ce trebuie atins de economia lituaniană.

Tabel 11. Evoluția inflației în Lituania (%, 2005 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 26

Rata dobânzii la titlurile pe termen lung

Tabel 12. Evoluția ratei dobânzii la titlurile pe termen lung în Lituania (% medie pe perioadele de observare, 2005 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 34

Grafic 13. Evoluția ratei dobânzii pe termen lung în Lituania (%, 2002 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 34

La fel ca în cazul Sloveniei și în Lituania rata dobânzii pe termen lung urmează trendul descendent al inflației, o rată scăzută a dobânzii încurajând investițiile.

Deficitul bugetului de stat și datoria publică totală

Deci, după cum putem vedea, deficitul bugetar se încadrează în limitele admise de până la 3% din PIB (vezi tabel 13 și grafic 14). De fapt Lituania este una din performere din acest punct de vedere, având în anii 2005 și 2006 deficite de invidiat, care se situează la 0,5%, respectiv 0,6% din PIB, mult mai bine decât pragul permis pentru îndeplinirea acestui criteriu.

Tabel 13. Evoluția deficitului bugetar în Lituania (% medie pe perioadele de observare, 2004 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 28

Tabel 14. Evoluția datoriei publice în Lituania (% medie pe perioadele de observare, 2004 – 2006)

*Sursa: Tabel prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 28

Grafic 14. Evoluția deficitului bugetului de stat în Lituania (% din PIB, 1996 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 29

Grafic 15. Evoluția datoriei publice totale în Lituania (% din PIB, 1996 – 2004)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 28

Datoria publică totală a atins cele mai mari cote în 2000 (vezi graficul 15) când a fost de 23,3% din PIB. În 2004 și 2005 se manifestă o tendință de ameliorare a acestui indicator, deși în nici un moment nu s-a atins măcar pragul de 25% din PIB, deci mult sub valoarea tolerată de 60% din PIB.

Cursul de schimb

Grafic 16. Evoluția cursului de schimb al monedei naționale în raport cu Euro în Lituania (%, 2002 – 2005)

*Sursa: Grafic prelucrat după ECB, Convergence Report August 2006, cr2006en.pdf, p. 32

Lituania a aderat la MRS II la 28 iunie 2004, imediat după intrarea în UE. Din graficul de mai sus se vede faptul că Lituania a menținut practic neschimbat cursul de schimb al monedei proprii față de euro, ceea ce duce la îndeplinirea acestui criteriu de către țara baltică.

Concluzii preliminare

După cum am constatat din analiza de mai sus Slovenia a îndeplinit cu brio toate cele 5 criterii de convergență și prin urmare a adoptat ca monedă națională în locul tolarului moneda europeană unică euro, pe când Lituania a rămas corigentă la capitolul inflație, pe care la ratat la mustață și continuă să aibă ca monedă națională litas-ul și nu moneda euro.

Totuși trebuie să avem în vedere faptul că Lituania și-a legat moneda proprie de o altă monedă, până în 2002 de dolarul american și de atunci încoace de euro, ceea ce înseamnă mai puține pârghii monetare la dispoziția Băncii Centrale lituaniene.

3.2. Paralele cu România

. În continuare vom face o prezentare a situației României la nivelul 2006 din perspectiva criteriilor de convergență.

România și criteriile de convergență (2006)

Tabel 15. România și criteriile de convergență nominală (2006)

*Sursa: EUROSTAT, Institutul Național de Statistică, Banca Națională a României

3.2.2. Paralele cu Slovenia și Lituania

După cum observăm la nivelul anului 2006 diferențele sunt notabile (vezi tabelul 15), România având o rată a inflației de 2,5 ori mai mare decât în cazul Lituaniei și aproape de 3 ori mai mare decât în cazul Sloveniei (vezi tabelul 16). Situația este mai îngrijorătoare dacă privim și spre limitele admise care au fost de 2,6%, adică țara noastră are o inflație ce depășește cu mult limitele admise.

Totuși inflația în România are un trend descendent care nu poate decât să ne bucure, ajungând de la 45,7% în 2000 la numai 6,4% în 2006 (vezi graficul 17).

Tabel 16. România, Slovenia, Lituania – criteriile de convergență nominală (2006)

Grafic 17. Rata inflației în România (%, 2000 – 2006)

*Sursa: Grafic prelucrat după BNR, Eugen Dijmărescu, vice-guvernator – “Roumanie : La politique monetaire et la convergence”, București, 24 aprilie 2007

Inflația este influențată de creșterea prețurilor de consum și mai ales a celor administrate (vezi graficul18).

Grafic 18. Indicele prețurilor de consum (% cumulate de la începutul fiecărui an, ianuarie 2005 – martie 2007)

*Sursa: Grafic prelucrat după BNR, Eugen Dijmărescu, vice-guvernator – “Roumanie : La politique monetaire et la convergence”, București, 24 aprilie 2007

După cum se observă prețurile administrate au cea mai mare influență în indicele prețului de consum și implicit în rata inflației. Aceasta datorită rectificărilor de preț în domeniile energetice (țiței, energie electrică, energie termică, gaze naturale, etc.) produse mai ales pe baza privatizărilor din domeniu și a liberalizării prețurilor, care duce la o creștere a lor în prima fază, ca urmare a creării unor situații de monopol privat sau de oligopol. O altă presiune asupra prețurilor de consum a constituit-o creșterea salariilor, care duce la creșterea prețurilor, mai ales în lipsa unei creșteri a productivității muncii care să sprijine aceste creșteri salariale. Tot atât de adevărată este și creșterea artificială a prețurilor prin alinierea acestora la cele din Uniunea Europeană, mai ales dacă că această creștere nu s-a resimțit și prin creșterea veniturilor salariale ale personalului ce lucrează în aceste domenii.

Pe de altă parte însă, prețurile produselor alimentare au cunoscut o reală stabilitate, înregistrând creșteri mult sub cele administrate, chiar având o scădere spre mijlocul lui 2006, scădere ce le situează sub pragul de 100%, adică o scădere în termeni reali a prețurilor, datorată creșterii economice, concurenței pe piața alimentară și importurilor masive din țări ale UE. Aceste importuri de produse alimentare și mai ales cele de mărfuri electrocasnice si automobile au dus la adâncirea deficitului comercial al României în relațiile cu partenerii externi, compensat de o infuzie de capital financiar, dezvoltat prin investiții străine directe și mai ales prin investiții de portofoliu, efemere dar totuși soluții pe termen scurt, mai ales datorită randamentului ridicat oferit de moneda națională leul, în raport cu celelalte valute și ne referim aici în mod direct și special la euro și la dolarul american.

Față de Slovenia și Lituania comportamentul este atipic, toate cele trei țări necesitând intrări de capital prin retehnologizare și creșterea productivității muncii umane și a mașinilor, totuși piața financiară română dezvoltă randamente superioare, iar moneda națională are o tendință de apreciere într-un ritm mult prea alert față de ceea ce evidențiază creșterea economică, deci avem de-a face cu o creștere artificială a cursului de schimb și

întărirea puterii de cumpărare a leului românesc în raport cu principalele valute internaționale, dezavantajând astfel exportatorii și adâncind deficitul comercial, forțând economia fie la creșterea alertă a productivității și la o retehnologizare rapidă, bazată pe infuzii de capital interne și externe, fie la menținerea randamentului leului față de principalele valute.

Dacă un curs apreciat al leului față de euro duce la infuzii de euro pe piețele financiare românești, o încurajare a investițiilor străine directe ar duce la o creștere economică sustenabilă și care nu ar crea un echilibru metastabil, relativ, ci unul sănătos și durabil. Investițiile în infrastructură prin proiecte guvernamentale și private de amploare sunt și ele o sursă de creștere economică sănătoasă, dacă provoacă alte investiții directe de tip greenfield și greyfield în zonele vizate de investiții.

Trendul economiei românești este ascendent, la fel ca în cazul Sloveniei și al Lituaniei, dar economiile nu pot semăna între ele, toate trei diferind ca structură, în plus România este o țară mult mai mare decât celelalte două, cu mult mai multe ramuri economice și cu o economie mai puțin dependentă de relațiile internaționale, o economie care poate genera multe schimburi comerciale interne și care este ea însăși o piață de desfacere.

De aceea cred că ascensiunea economică românească este asigurată, dacă va fi administrată cel puțin decent, pe când Slovenia și Lituania pot dezvolta oricând sincope bazate fie pe starea relațiilor comerciale cu economiile importatoare masiv de produse slovene sau lituaniene, cât și din relațiile cu țările donatoare de materii prime și tehnologii.

Gradul de deschidere al economiilor slovenă și lituaniană este mult mai mare decât în cazul României, ceea ce explică o reacție mai rapidă și mai adaptată a celor două țări pretendente la moneda euro față de România.

Urmând graficul ratei inflației se dezvoltă și cel al ratei dobânzii pe termen lung, menținerea randamentului crescut al leului pe piață necesitând rate ridicate ale dobânzii, rate scăzute ale inflației și investiții străine masive, atât de portofoliu (într-o primă fază), cât și directe, mai ales de tip greenfield și din finalizarea privatizărilor de stat.

Din tabelul 16 observăm un randament al ratei dobânzii de următoarea factură:

Slovenia: 3,8 – 2,3 = 1,5 (%)

Lituania: 3,7 – 2,7 = 1,0 (%)

România: 7,5 – 6,4 = 1,1 (%)

Aceste date cumulate cu un randament al monedei naționale față de euro de tipul:

Octombrie 2004 – mai 2007:

1 euro = 4,2 lei – 1euro = 3,2 lei (aproximativ)

În 2 ani și jumătate leul se apreciază față de euro cu aproximativ: (4,2-3,2)/4,2*100=23,81%, în timp ce în cazul celorlalte țări intrarea în MRS II le-a adus o stabilitate cvasitotală a cursului de schimb euro-dolar și euro-litas.

Toate acestea duc la o rentabilitate mult mai crescută a leului în raport cu dolarul și litasul.

În loc de concluzii – pregătirea trecerii la Euro în cazul României

Tabel 17. România – indicatori de convergență reală

*Sursa: tabel prelucrat după BNR, Mugur Isărescu, guvernator – “Convergența la zona euro”, București, 27 noiembrie 2006

După ce în prealabil am prezentat doi indicatori de convergență reală absoluți (vezi tabelul 17) să calculăm și câteva echivalențe relative la nivelul anului 2006:

PIB / locuitor (%): 4200/27600*100=15,2%

PCE (%): 8900/26500*100=33,6%

Atât indicatorii absoluți cât și cei relativi de convergență reală arată că suntem departe de media UE 15. totuși fiind vorba de o medie putem concluziona că există și țări din UE 15 care se situează sub această medie și de care suntem relativ aproape, îndeosebi în ceea ce privește indicatorul PCE (Puterea de cumpărare echivalentă).

După ce am prezentat Slovenia și Lituania să spunem că Slovenia a adoptat deja moneda europeană unică euro, pe când Lituania continuă cu litasul din cauza criteriului de convergență nominală rata inflației, pe care l-a depășit cu 0,1%.

După ce am aflat aceste date să ne concentrăm pe evoluția României în procesul complicat de adoptare a monedei unice europene. Întrebarea ce se pune este: “Ce avem de făcut?” Am intrat în Uniunea Europeană și dorim să adoptăm moneda euro. Ce etape ar trebui să urmăm pentru a adopta euro și care ar fi intervalul de timp necesar pentru a reuși acest lucru ?

Grafic 19. Evoluția cursului de schimb al monedei naționale a României în raport cu Euro ( 2000 – 2007)

*Sursa: Grafic prelucrat după BNR, Eugen Dijmărescu, vice-guvernator – “Roumanie : La politique monetaire et la convergence”, București, 24 aprilie 2007

În primul rând trebuie să avem în vedere îndeplinirea criteriilor de convergență nominale în afara celui referitor la legarea monedei naționale de moneda euro prin MRS II. Astfel inflația, rata dobânzii pe termen lung, deficitul bugetar și datoria publică totală trebuie să se situeze în limitele impuse. Dacă la capitolele deficit bugetar și datorie publică totală respectăm limitele impuse, în ceea ce privește criteriile rata inflației și rata dobânzii pe termen lung suntem în afara limitelor permise. Deoarece rata dobânzii pe termen lung

urmează trendul inflației, cred că principalul obiectiv rămâne țintirea inflației care trebuie să se încadreze în limitele permise.

În ceea ce privește ultimul criteriu pe care nu l-am analizat să spunem că intrarea în MRS II este obligatorie și înseamnă că leul românesc va trebui să manifeste un grad ridicat de stabilitate față de euro pe toată perioada menținerii în MRS II, aceasta însemnând cel puțin 2 ani.

În acest context două sunt deciziile care prezintă cea mai mare importanță:

Momentul intrării României în MRS II

Durata participării la acest mecanism

Banca Centrală Europeană a realizat o serie de recomandări cu privire la aceste etape:

Intrarea în MRS II să se facă după aderarea țării respective la UE

Perioada participării la acest mecanism să nu depășească cei 2 ani impuși, datorită costurilor ridicate de menținere a stabilității cursului de schimb

Toate celelalte criterii de convergență să fie îndeplinite într-o manieră sustenabilă

Pentru perioada 2007 – 2012 ar trebui realizați următorii pași:

Continuarea procesului de scădere a inflației care să ducă la situarea ei în limitele permise pentru trecerea la euro și menținerea cotelor scăzute ale inflației

Consolidarea pieței interne de capitaluri pe termen lung și convergența ratei dobânzii, tendință susținută și prin încurajarea investițiilor directe în economie, realizată prin scăderea dobânzii de referință a monedei naționale și o dată cu scăderea dobânzii de referință vom avea și o scădere a ratelor dobânzii în întreg sistemul bancar românesc

Stabilizarea cursului de schimb al leului în raport cu euro, etapă ce va putea fi realizată spre sfârșitul lui 2011 și menținerea cursului de schimb stabil

Pentru perioada 2013 – 2014 etapele de urmat ar fi următoarele:

Îndeplinirea criteriilor de convergență nominală pentru a îngusta cât mai mult posibil termenul de participare în MRS II, o durată mare de participare în MRS II putând slăbi motivația pentru un ritm susținut al performanțelor

Progrese pentru îngustarea decalajelor din economia reală și ne referim aici la decalajele privind deficitul comercial al țării noastre, care ar putea fi redus, limitat, prin stimularea exporturilor concomitent cu o limitare temporară a importurilor, lucru ce poate fi realizat nu neapărat prin intervenții directe pe piață, ci mai mult prin încurajarea unui volum cât mai mare de investiții în economie, mai ales de tip greenfield. De asemenea trebuie redus decalajul dintre salariile din țara noastră și media UE prin creșterea productivității în economie, deoarece nivelul prețurilor este deja aliniat cu cele din UE, uneori devenind chiar mai ridicate.

Adoptarea euro în perioada 2014-2015, o întârziere putând duce la prelungirea duratei stabilită prin MRS II privind legarea monedei naționale de moneda euro în sensul stabilității cursului de schimb între cele două monede, fapt ce ar putea duce la performanțe din ce în ce mai scăzute în domeniu prin scăderea motivației pentru performanță.

Bibiliografie:

1. Bârsan, Maria – Integrare Economică Europeană, ed. Carpatica, Cluj – Napoca, 1995

2. Bârsan, Maria – Integrare Economică Europeană. Uniunea Europeană – relații economice cu alte zone, vol. II, ed. Fundației CDIMM, Maramureș, 1999

3. Botos, Katalin, Ph. D., The Age of “Transformation” in East – Central Europe, Dezvoltare & Integrare în Condițiile Tranziției, editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2004

4. CEPS Macroeconomic Policy Group December 2002 – The Euro at 25, Centre for European Policy Studies, Brussels, 2002

5. Ciobanu, Gheorghe (coordonator)– Tranzacții Economice Internaționale, ed. Ardealul, Cluj Napoca, 2004

5. Conferința publicată “Specializare, Dezvoltare și Integrare”, Cluj Napoca, 2003

6. Conferința publicată “Dezvoltare & Integrare în condițiile Tranziției”, Cluj Napoca, 2004

7. Dijmărescu, Eugen, vice-guvernator BNR- “Roumanie : La politique monetaire et la convergence”, București, 24 aprilie 2007

8. Ignat, Ioan – Uniunea Europeană de la Piața Comună la moneda unică, ed. Economică, București, 2002

9. Isărescu, Mugur, guvernator BNR- “Convergența la zona euro”, București, 27 noiembrie 2006

10. Luțaș, Mihaela, Câlea, Sorin – Economie europeană, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca, 2005

11. Michel, Albert – Capitalism contra capitalism, ed. Humanitas, București, 1995

12. Toader, Dan Mihai – Uniunea Monetară Europeană. Formare, Rol, Perspective, UBB, Cluj Napoca, 2005

13. www.bnro.ro

14. www.ecb.int :

ECB,Convergence Report March 1996, cr1996en.pdf

ECB,Convergence Report March 1998, cr1998en.pdf

ECB,Convergence Report March 2000, cr2000en.pdf

ECB,Convergence Report March 2002, cr2002en.pdf

ECB,Convergence Report March 2004, cr2004en.pdf

ECB,Convergence Report March 2006, cr2006en.pdf

15. www.europa.eu.int

16. www.eurostat.org

17. www.uniuneaeuropeană.ro