Studiu Privind Contabilitatea Produselor la Sc Teknaus Srl
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………….pag 3
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE S.C. TEKNAUS
S.R.L. MORENI…………………………………………………………………………. pag 5
1.1 Prezentarea generală a S.C. TEKNAUS S.R.L. MORENI………………..…….…….pag 5
1.2 Contabilitatea componentă a sistemului informațional economic ……………….pag 11
CAPITOLUL 2. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA
PRODUSELOR………………………………………………………………………… pag 19
2.1 Definirea și structura produselor …………………………………………………pag 19
2.2 Evaluarea produselor………………………………………………………………pag 21
2.3 Contabilitatea analitică a produselor………………………………………….. …pag 26
2.3.1 Metoda inventarului permanent………………………………………….pag 26
2.3.2 Metoda inventarului intermitent…………………………………….…..pag 32
2.4 Contabilitatea producției în curs de execuție …………………………………. …pag 33
2.5 Contabilitatea produselor aflate le terți…………………………………………. .pag 34
2.6 Costurile de producție sau de prelucrare a produselor…………………………… pag 34
2.6.1 Obiectivele , funcțiile și principiile contabilității de gestiune…………..pag 34
2.6.2 Clasificarea cheltuielilor care formează costul producției……………… pag 36
2.6.3 Metode de calculație a costurilor………………………………………..pag 38
2.6.4 Calculația costurilor cu ajutorul conturilor de gestiune……………….…pag 41
2.6.5 Reflectarea în bilanț a stocurilor de natura produselor ………….……… pag 42
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ − CONTABILITATEA PRODUSELOR LA S.C.
TEKNAUS S.R.L. MORENI…………………………………………………………pag 45
3.1 Reflectarea în contabilitatea financiară a operațiunilor la S.C.TEKNAUS
S.R.L.MORENI…………………………………………………………………………………………..pag 46
3.2 Reflectarea în contabilitatea de gestiune a obținerii produselor la S.C. TEKNAUS
S.R.L. MORENI………………………………………………………………………………………… pag 63
CAPITOLUL 4. ANALIZA ECONOMICO− FINANCIARĂ A PROCESULUI DE
PRODUCȚIE la S.C. TEKNAUS S.R.L.MORENI……………………… pag 84
4.1 Implicații economico-financiare ale politicii de stocare………………………. …..pag 84
4.2 Analiza pe bazǎ de bilanț a S.C TEKNAUS S.R.L. Moreni…………………………….. pag 85
4.2.1 Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii………………………..…. pag 85
4.2.2 Analiza funcționalǎ a situației financiare a patrimoniului…………………. pag 93
4.3 Analiza pe baza contului de profit și pierdere a S.C TEKNAUS S.R.L. …………. pag 95
4.3.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune………………………………..pag 95
4.3.2 Analiza capacitǎții de autofinanțare și autofinanțarea ……………………. pag 97
4.3.3 Analiza ratelor de rentabilitate…………………………………………….. pag 99
CONCLUZII……………………………………………………………………………….pag 102
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….……. pag 106
=== Studiu privind contabilitatea produselor la SC TEKNAUS SRL ===
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………….pag 3
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE S.C. TEKNAUS
S.R.L. MORENI…………………………………………………………………………. pag 5
1.1 Prezentarea generală a S.C. TEKNAUS S.R.L. MORENI………………..…….…….pag 5
1.2 Contabilitatea componentă a sistemului informațional economic ……………….pag 11
CAPITOLUL 2. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA
PRODUSELOR………………………………………………………………………… pag 19
2.1 Definirea și structura produselor …………………………………………………pag 19
2.2 Evaluarea produselor………………………………………………………………pag 21
2.3 Contabilitatea analitică a produselor………………………………………….. …pag 26
2.3.1 Metoda inventarului permanent………………………………………….pag 26
2.3.2 Metoda inventarului intermitent…………………………………….…..pag 32
2.4 Contabilitatea producției în curs de execuție …………………………………. …pag 33
2.5 Contabilitatea produselor aflate le terți…………………………………………. .pag 34
2.6 Costurile de producție sau de prelucrare a produselor…………………………… pag 34
2.6.1 Obiectivele , funcțiile și principiile contabilității de gestiune…………..pag 34
2.6.2 Clasificarea cheltuielilor care formează costul producției……………… pag 36
2.6.3 Metode de calculație a costurilor………………………………………..pag 38
2.6.4 Calculația costurilor cu ajutorul conturilor de gestiune……………….…pag 41
2.6.5 Reflectarea în bilanț a stocurilor de natura produselor ………….……… pag 42
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ − CONTABILITATEA PRODUSELOR LA S.C.
TEKNAUS S.R.L. MORENI…………………………………………………………pag 45
3.1 Reflectarea în contabilitatea financiară a operațiunilor la S.C.TEKNAUS
S.R.L.MORENI…………………………………………………………………………………………..pag 46
3.2 Reflectarea în contabilitatea de gestiune a obținerii produselor la S.C. TEKNAUS
S.R.L. MORENI………………………………………………………………………………………… pag 63
CAPITOLUL 4. ANALIZA ECONOMICO− FINANCIARĂ A PROCESULUI DE
PRODUCȚIE la S.C. TEKNAUS S.R.L.MORENI……………………… pag 84
4.1 Implicații economico-financiare ale politicii de stocare………………………. …..pag 84
4.2 Analiza pe bazǎ de bilanț a S.C TEKNAUS S.R.L. Moreni…………………………….. pag 85
4.2.1 Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii………………………..…. pag 85
4.2.2 Analiza funcționalǎ a situației financiare a patrimoniului…………………. pag 93
4.3 Analiza pe baza contului de profit și pierdere a S.C TEKNAUS S.R.L. …………. pag 95
4.3.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune………………………………..pag 95
4.3.2 Analiza capacitǎții de autofinanțare și autofinanțarea ……………………. pag 97
4.3.3 Analiza ratelor de rentabilitate…………………………………………….. pag 99
CONCLUZII……………………………………………………………………………….pag 102
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….……. pag 106
INTRODUCERE
Scopul și obiectivele lucrării
Procesul de producție reprezintă partea cea mai importantă a activității unei societăți comerciale, toate celelalte activități (aprovizionare, desfacere, administrare și conducere) fiind subordonate acesteia.
Organizarea contabilitǎții producției constituie un obiectiv primordial al contabilitǎții . De mare importanțǎ în organizarea contabilitǎții produselor este și cunoașterea structurii
lor, metodele de evaluare, metoda de contabilizare și metoda de evidențǎ analiticǎ.
În funcție de sfera de cuprindere a contabilității producției se definesc și se stabilesc obiective multiple și complexe ale acesteia, care se pot rezuma la următoarele:
Identificarea, colectarea și înregistrarea costurilor producției pe obiecte de calculație, locuri de producție, secții, ateliere și locuri de cheltuieli în momentul producerii lor, ca urmare a desfășurării diferitelor operații economice;
Controlul consumurilor de valori materiale și umane pe locuri generatoare de costuri, pe obiecte de calculație și pe feluri de cheltuieli , stabilirea abaterilor față de consumurile normate și a cauzelor care le-au generat, implicit măsurile pentru înlăturarea deficiențelor de către factorii responsabili ai conducerii producției;
Stabilirea periodică a costului efectiv total pe anumite obiecte de calculație și pe întreaga societate, compararea acestuia cu planul și calcularea unor indicatori de eficiență a utilizării mijloacelor materiale, bănești și de forță de muncă;
Crearea bazei de date necesare controlului și analizei operative a cheltuielilor de producție, comparativ cu bugetul inițial și calcularea unor indicatori previzionați pentru perioadele următoare, identificarea și înlăturarea cheltuielilor neeconomicoase, stabilirea cauzelor și factorilor care au concurat la obținerea unor economii sau depășiri și proiectarea pentru perioadele ce vor urma a unor măsuri corespunzătoare pe linie tehnică și economico-financiară, care să permită optimizarea costurilor producției.
Toate aceste obiective se realizează prin contabilitatea internă de gestiune.
În aceastǎ lucrare se urmǎrește prezentarea teoreticǎ și modul de organizare a contabilitǎții produselor și a producției în curs de execuție la S.C. TEKNAUS S.R.L. atât în contabilitatea financiară cât și în contabilitatea de gestiune prin prisma standardelor internaționale de contabilitate .
De asemenea lucrarea cuprinde și un capitol de analizǎ economico- financiară în care sunt prezentați indicatori sintetici de mare importanțǎ.
Pe baza analizei efectuate se vor prezenta concluziile și propunerile privind îmbunǎtǎțirea activitǎții producției precum și direcțiile de acțiune pentru realizarea unei gestiuni eficiente a acesteia.
CAPITOLUL 1
PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE
TEKNAUS S.R.L. MORENI
1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A S.C.TEKNAUS S.R.L. MORENI
S.C.TEKNAUS S.R.L. MORENI este o societate relativ nouă . S- a înființat în anul 2005 în baza Legii 31/1990 privind Societățile comerciale .
Forma juridică: societate cu răspundere limitată
Înregistrată la Registrul Comerțului :J15/782/17.08.2005
Cod Unic de Înregistrare : RO 17791430
Sediul social al firmei : Moreni , Str. Teiș –Incinta Parc Industrial
Capitalul social vărsat la 31.12.2006 este de 500 lei
Structura asociaților : firma are asociat unic .
Domeniu de activitate :tratarea si acoperirea metalelor ;operațiuni de mecanică generală
Obiectul principal de activitate : operațiuni de mecanică generală Cod CAEN: 2652
În statutul societății sunt prevăzute și următoarele obiecte de activitate :
-alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor 7487
-închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate 7020
-orice alte acte, lucrări, afaceri si activități prezentate în Statul Societății .
Societatea își desfășoară activitatea în orașul Moreni , în această locație aflându-se atât sediul social al firmei , cât și atelierul de producție , fiind specializată în producerea de matrițe ,ștanțe , poansoane, piese și ansambluri mecano-sudate , prelucrarea reperelor singulare sau în serie , inclusiv cele atipice la cererea și documentația clientului .
S.C.TEKNAUS S.R.L. MORENI desfășoară activități comerciale în domenii diverse, care sunt interconectate pentru a funcționa ca un sistem integrat. Astfel, majoritatea activităților comerciale fac parte din sfera industrială.Societatea dispune de centre de prelucrare mecanică ușoară și grea dotate corespunzător, majoritatea echipamentelor dispunând de platformă de operare CNC. Producția întreprinderii este alcătuită din două segmente importante:
-segmentul export care aduce mai mult de 50 % din veniturile firmei astfel încât a asigurat avansul tehnologic pe care l-a acumulat pâna în acest moment. Societatea este una din puținele societăți de profil din țară care poate să producă linii întregi de mașini unelte la cele mai înalte standarde tehnologice. Din cele mai standardizate comenzi ale partenerilor externi unde deține un real avantaj competitiv amintim liniile de tăiat la lungime, liniile de fâșiat si presele hidraulice, echipate cu toate accesoriile, instalațiile hidraulice, electrice si complet automatizate, însă produce si mașini unelte individuale de tip desfășurător, bobinator.
-segmentul intern este la fel de important pentru societate. Aici se încadrează la categoria prestări servicii; datorită dotării cu utilaje complexe si automatizate se realizează: debitări mecanice, prelucrări mecanice prin așchiere de complexitate crescută după documentație tehnică sau model în serie mare, mică și unicate , prelucrări prin strunjire a pieselor de revoluție pe strunguri , strunjire, danturare si filetare pe utilaje tip carusel, alezare si frezare, rectificări fine exterior , rectificări interior, rectificări sfere, operațiuni de găurire in coordonate, operațiuni specifice finiției, inclusiv sablare, grunduire si vopsire, toate aceste operațiuni fiind realizate cu precizie de microni.Produce o gamă variată și individualizată de prelucrări și subansamble, confecții si construcții metalice inclusiv sudate iar pe segmentul service întreține utilajele beneficiarului prin reproiectarea pieselor uzate si execuția pieselor de schimb.
S.C.TEKNAUS S.R.L. MORENI lucrează sub un regim de asigurare al calității conform standardului SR ISO 9001/2000.
Având în vedere activitatea diversificată desfășurată de societate, am selectat principalii furnizori și clienți din punct de vedere al valorii contractelor încheiate cu aceștia. Astfel, cei mai importanți furnizori și clienți sunt:
FURNIZORI
Furnizori de materie primă :
-S.C. DRAMET S.R.L. CÂMPINA furnizează, oțeluri slab și mediu aliate, oțel beton, oțeluri inoxidabile sub diferite forme și dimensiuni: tablă , profile , țevi , bare , etc.
– S.C. MAIRON S.A. GALAȚI furnizează oțeluri carbon , oțeluri aliate și înalt aliate, oțel beton, oțeluri inoxidabile, oțeluri pentru construcții de mașini ;
-S.C.SETROMETAL BRAȘOV S.A. furnizează tablă decupată laser ;
-S.C. ROMINKO S.A. BUCUREȘTI – asigură materie primă .
Furnizori de materiale ( ce asigură freze , burghie , pastile pentru frezat și strunjit , diverse materiale pentru mașinile de alezare și găurire ):
-S.C. ROCAST S.R.L. BRAȘOV
– S.C. WALTER S.A. BUCUREȘTI
– S.C. DELTA –MACHINE S.A BUCUREȘTI( asigură materiale pentru tratarea chimică
a metalelor)
– S.A. REFLEX INDUSTRIES FRANȚA
– S.A. OUTIL COUPANT FRANȚA
Furnizori de prestări servicii :
– S.C.ABBAX S.R.L.MORENI – prelucrare laser ;
– S.C. RAMOSS S.R.L. BRAȘOV – prelucrare laser ;
– S.C. ELISLINE TRANS S.R.L. BUCUREȘTI – transport internațional;
– S.C. OFFICE SERV S.R.L. CÂMPINA – intreținere sistem IT ;
Dacă la început a piața de desfacere a fost restrînsă , în prezent societatea are clienți atât pe piața internă , cât și pe piața externă (în principal Franța ), aceasta reflectându-se în evoluția ascendentă a cifrei de afaceri .
CLIENTI
Principalii clienți sunt :
– Pe piața internă :
-S.C.MAXIRO INGINERIES S.R.L. PITEȘTI;
– S.C.MACHINE PROVIDENCE REZISTENT S.A. PITEȘTI;
– S.C. EST – TECHNOLOGIES S.R.L. BRAȘOV;
-S.C. SEGULA S.R.L. PITEȘTI ;
– S.C. GONZALES MECANICA DE PRECIZIE S.R.L. FLOREȘTI
– Pe piața externă :
-S.A. TEKNAUS AUDINCOURT – FRANȚA
– S.A. SERMATI LILLE – FRANȚA
– S.A.TECHNI-MODUL MOULHOUSE – FRANȚA
– AMP-ECTM – SLOVACIA
TABEL nr. 1.1
Principalii clienți ai S.C. TEKNAUS S.R.L. (LEI)
Sursa: S.C. TEKNAUS S.R.L.
Observăm că ponderea o deține piața externă .
S.C.TEKNAUS S.R.L. MORENI esta este preocupată de creșterea satisfacției clienților săi și ale celorlalte părți interesate prin îmbunătățirea continuă a performanței în domeniul calității și mediului înconjurător.
Pentru implementarea acestei politici am stabilit și menținem următoarele obiective generale:
Menținerea și îmbunătățirea continuă a nivelului calitativ al produselor realizate.
Menținerea încrederii clienților.
Adaptarea la cerințele pieței.
Realizarea de profit maxim cu costuri minime.
Minimizarea impactului negativ asupra factorilor de mediu: apă, aer și sol.
Prevenirea poluării la surse, asigurându-se reducerea de costuri, creșterea eficienței în exploatare, menținerea de locuri de muncă sănătoase pentru salariați.
Depozitarea și gestionarea deșeurilor în mod eficient și responsabil.
Conformarea cu legislația și cu reglementările de mediu aplicabile.
Atingerea acestor obiective se realizează prin implementarea și menținerea sistemului de management integrat, a cărui îmbunătățire continuă o urmărim.
În ceea ce privește poziția pe piață a S.C.TEKNAUS S.R.L. MORENI se poate spune că pe piața județului Dâmbovița societatea deține poziția majoritară.
Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) este organul de conducere al societății care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială. Adunările Generale ale Acționarilor sunt ordinare și extraordinare, principalele lor atribuții fiind prevăzute în statutul societății.
Societatea este administrată de un Consiliu de Administrație format din 3 membri, aleși de AGA, pe o perioadă de 2 ani, cu posibilitatea de a fi realeși, care pot avea calitatea de acționari. Alegerea administratorilor se face dintre persoanele desemnate de acționari. Consiliul de Administrație alege dintre membrii săi președintele și vicepreședintele consiliului. Președintele Consiliului de Administrație este și directorul general al societății, iar vicepreședintele Consiliului de Administrație este directorul general adjunct al societății.
Consiliul de Administrație poate delega o parte din atribuțiile sale unui Comitet de Direcție compus din membrii aleși din Consiliul de Administrație.
Directorul General are prerogativele stabilite și decise de statut, regulamentele interioare, de AGA, Consiliul de Administrație și Comitetul de Direcție.
Ca și Directorul General, Directorul General Adjunct reprezintă societatea în raporturile cu terții și o angajează în mod valabil prin semnătura lui numai în limita puterilor delegate în mod expres de către Consiliul de Administrație.
Structura managerială de nivel superior este următoarea:
Director Tehnic și de Producție coordonează activitatea următoarelor entități:
Departamentul Calitate – Dezvoltare;
Departamentul Ofertare –Proiectare ;
Secția 1 Confecții Metalice și Uzinare (CMU );
Secția 2 Montaj- Finisaj (MF);
Secția Întreținere Reparații;
Serviciul Aprovizionare.Depozite.Transporturi auto;
Serviciul Import – Export.
Atribuțiile, competențele, responsabilitățile sunt consemnate în “Fișa post”.
Directorul Comercial coordonează activitatea următoarelor entități:
Serviciul Vânzări Intern;
Biroul Aprovizionare Materie Primă – Transporturi C.F.U.
Atribuțiile, competențele, responsabilitățile sunt consemnate în “Fișa post”.
Directorul Financiar – Contabil coordonează activitatea următoarelor entități:
Serviciul Financiar;
Serviciul Contabilitate;
Compartimentul Prețuri. Costuri. Control Financiar;
Oficiul de Calcul.
Atribuțiile, competențele, responsabilitățile sunt consemnate în “Fișa post”.
Directorul Resurse Umane coordonează activitatea următoarelor entități:
Serviciul Resurse Umane;
Serviciul Protecția Muncii ;
Atribuțiile, competențele, responsabilitățile sunt consemnate în “Fișa post”.
Structura organizatorică este prezentată schematic în organigrama întreprinderii (Anexa1) .
S.C.TEKNAUS S.R.L. MORENI are în prezent un număr de 57 de lucrători , din care 12 fac parte din TESA , personalul care lucrează în secție fiind calificat corespunzător meseriei pe care o desfășoară .
Echipamentele tehnologice de care dispune societatea pentru realizarea procesului de producție sunt:
– în secția de confecții metalice uzinare :
Fierăstraie cu bandă verticală verticală în gama F 40 (pachet ) F 560 mm diametru de tăiere pentru debitarea metalelor conform desenului , iar pentru metale speciale se folosesc mașini de debitare plasmă, grosime max.20 mm si lungime maximă 16.000 mm; mașină de debitare oxi-gaz, grosime max. 200mm si lungime maximă 16.000 mm;
Freze tradiționale pentru cubaj și frezat (TITAN , FOREST, VISU )
Freze cu comandă numerică pentru uzinarea pieselor de diferite configuratii cu precizie de sutimi de milimetru (SX, FOREST CN , TNC , RAMBAUDI );
Presa de capacitate 100 – 300 tone forță pentru deformarea plastică la rece;
Mașini de rectificat și îndreptat
Strunguri normale și cu comandă numerică ;
Aparate de sudură cu fir tubular cu toate procedeele WPS, conform SREN 288-3, sudură MIG-MAG, CO2, cu sârmă plină F 1,2 .
Masă micrometru de verificare și control cu care se verifică calitatea și conformitatea produselor ;
Pod rulant 10 tone forță și un motostivuitor pentru transportul materialelor grele .
Această dotare, împreună cu personalul calificat si atenția sporită asupra calității muncii noastre, ne oferă avantajul competitiv care lipsește de pe piața industriei grele in acest moment. Mărturie stau produsele serie si unicat cu grad ridicat de dificultate pe care le-am executat cu succes.
Noțiuni contabile generale
Conducerea , în general, și conducerea activitǎții economice, în special, nu mai este consideratǎ numai o artǎ în care justiția joacǎ un rol important în luarea deciziilor, ci o științǎ de sine stǎtǎtoare.
1.2 Contabilitatea – componentǎ a sistemului
informațional economic
Informația economicǎ ne ajutǎ sǎ observǎm modul de utilizare a resurselor materiale și umane, sǎ sesizǎm și sǎ examinǎm critic aspectele positive dar și deficiențele existente, în vederea luǎrii mǎsurilor ce se impun.
Valorificarea deplinǎ a informației economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informațiomal economic, conceput ca un ansamblu al mijloacelor și metodelor de obținere, stocare și utilizare a informațiilor într-un anumit domeniu al activitǎții social-economice.
Principala sursǎ de date a sistemului informațional economic și totodatǎ , una dintre componentele de bazǎ ale acestuia este contabilitatea.
În ultimele decenii s-a încercat o armonizare a organizǎrii și conducerii contabilitǎții diferitelor țǎri. Acțiunea de modernizare a contabilitǎții pe plan mondial și-a propus urmǎtoarele obiective:
îmbunǎtǎțirea organizǎrii și conducerii contabilitǎții diferitelor țǎri ;
mai buna înțelegere a informațiilor contabile și controlul lor;
compararea informațiilor contabile în timp și spațiu.
Sistemul contabil aplicat în România este un sistem dualist, format din contabilitate financiarǎ și contabilitate de gestiune sau analiticǎ. Este un sistem european de tip continental elaborate sub egida Ministerului Economiei și Finanțelor din Franța și armonizat cu directivele europene.
Contabilitatea financiarǎ are ca obiect de studiu patrimoniul în totalitatea sa, ca entitate gestionarǎ și a rezultatelor obținute din utilizarea lui furnizând informații atât managementului firmei cât și terților interesați.
Organizarea acesteia se face potrivit articolului 1 din legea 82/1991 a contabilitǎții și cuprinde toate persoanele juridice care au un patrimoniu și chiar persoanele fizice, asociațiile familiale înmatriculate la Registrul Comerțului care fac acte și fapte de comerț.
Contabilitatea de gestiune este reglementată prin O.M.F.P.nr.1862 ∕2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune .
Obiectivele contabilitǎții financiare sunt reflectarea clarǎ, fidelǎ și completǎ a patrimoniului, a situației financiare și rezultatelor obținute în cursul unui exercițiu financiar.
Contabilitatea financiarǎ grupeazǎ cheltuielile și veniturile dupǎ natura acestora și dupǎ regula autonomiei exercițiului financiar.
Obiectivul central al contabilitǎții trebuie sǎ fie descrierea unei imagini fidele a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului întreprinderii. Obținerea și prezentarea situațiilor care sǎ reflecte aceastǎ imagine fidelǎ are loc numai în condițiile respectǎrii principiilor care guverneazǎ contabilitatea, ce constituie cadrul conceptual, instrumental de perfecționare și normalizare a contabilitǎții, fundamentat de regulile prudenței, legalitǎții și sinceritǎții care au în esențǎ o serie de principii contabile acceptate unanim. Aceste principii sunt:
principiul prudenței
principiul permanenței metodelor
principiul independenței exercițiilor
principiul continuitǎții activitǎții
principiul intangibilitǎții bilanțului de deschidere
principiul necompensǎrii
principiul costurilor istorice
principiul imaginii fidele sau principiul sinceritǎții
Documentele contabile utilizate și fluxul informațional
Pe baza documentelor contabile scrise în patrimoniul societǎții se formalizează în scris și se organizează material procesele de culegere, prelucrare, stocare și transmitere a datelor.
În raport de modul de întocmire și rolul lor în cadrul sistemului informațional decizional, documentele contabile pot fi: justificative, registre contabile, situații financiar-contabile și de raportare privind stocurile.
Operațiile economice și financiare se consemnează în momentul efectuării lor în documente justificative. Așa cum prevede Legea contabilității nr.82/1991 “orice operație patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un act scris care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document”. Pe această cale se asigură datele de intrare în sistemul informațional contabil și se fundamentează înregistrarea proprie contului.
În principiu, documentele justificative sunt întocmite la locul de muncă unde se produce operația sau participă la înfăptuirea ei. Întocmirea se face pe formulare tipizate, iar completarea lor se face manual (cu cerneală, cu pastă sau creion chimic) sau cu tehnică de calcul. După completare, documentele justificative sunt supuse operației de prelucrare.
Principalele documente folosite de societate pe circuitul de aprovizionare a stocurilor sau eliberare din depozite, sunt următoarele:
Factura fiscală este un formular cu regim special, distribuit de unitatea fiscală teritorială. Documentul sevește ca document de însoțire pe timpul transportului, ca document de încărcare în gestiune a primitorului, ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului și ca document pe baza căreia se face decontarea. Se întocmește în trei exemplare de câtre compartimentul desfacere. Circulă la compartimentul în care se efectuează operația de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele) iar viza de control financiar preventiv se acordă pe exemplarul nr.3, la persoanele autorizate să dispună încasarea în contul de la banca unității, la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în evidențele operative și pentru eventualele reclamații ale clienților (exemplarul nr.2). Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Avizul de însoțire este formular cu regim special, distribuit de unitatea fiscală teritorială. Documentul servește ca document pentru eliberarea din magazie a produselor, ca document justificativ de scădere din gestiune a furnizorilor, ca document de însoțire pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii și ca document de primire în gestiunea cumpărătorului. Se întocmește în două exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor. Se emite pe măsura livrării de compartimentul desfacere care semnează de întocmire. Circulă la persoanele autorizate să dispună livrarea, la delegatul unității primitoare însoțind produsele pe timpul transportului, la compartimentul financiar-contabil, atașat la factură. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Nota de recepție și constatare diferențe (NRCD) se întocmește pe baza facturii însoțitoare, pentru bunurile intrate din afara întreprinderii, la locul de depozitare, în două exemplare iar atunci când se constată diferențe, documentul se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită. În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii. Datele de pe verso formularului nu se completează decât atunci când se constată diferențe la recepție. Documentul servește ca document pentru recepția bunurilor aprovizionate, ca document justificativ pentru încărcare în gestiune, ca act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție și ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se folosește ca document distinct de recepție, în cazul bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite, bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare, bunurilor materiale procurate de la persoane fizice, bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare, bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție, mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en-gros. În cazurile menționate mai sus, precum și pentru materialele nestocate a căror valoare se înregistrează distinct pe cheltuieli, recepția și încărcarea în gestiune se face pe baza documentelor de livrare care însoțesc transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc.). Circulă la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele), la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele) precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii), la unitatea furnizoare (exemplarul nr.2) și la unitatea de transport (exemplarul nr.3) pentru comunicarea lipsurilor stabilite. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Nota sau bonul de predare-transfer-restituire se întocmește pentru bunurile materiale obținute din producție proprie în două exemplare de către secția sau atelierul producător. Documentul servește ca document de predare la magazie a produselor finite, ca document justificativ de încărcare în gestiune, ca document justificativ de înregistrare în evidența contabilă și ca sursă de date pentru urmărirea realizării producției. Circulă la magazia de produse finite semnându-se de predare de către secție (atelier) și de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare), la compartimentul C.Q. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate semnându-se pentru certificarea acestui control (ambele exemplare), la compartimentul care urmărește realizarea producției (exemplarul nr.2), la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (exemplarul nr.1). Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).
Bonul de consum se întocmește în două exemplare de către compartimentul care efectuează lansarea producției sau de alte compartimente care solicită materiale pentru a fi consumate. Documentul servește ca document de eliberare din magazie pentru consum a bunurilor materiale, ca document justificativ de scădere din gestiune și ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Circulă la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare), la magazia de bunuri pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar și de primire de către delegatul care primește bunul respectiv (ambele exemplare), la compartimentul financiar-contabil în vederea înregistrării în evidența contabilă sintetică și analitică (ambele exemplare). Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Fișa limită de consum se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în două exemplare, la începutul lunii sau lansării produsului (comenzii) sau lucrării, de compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare, pe baza programului de producție și a consumurilor normate. Documentul servește ca document de stabilire a cantității limită dintr-un material sau pentru mai multe materiale necesare executării unui produs (comandă) sau a unei lucrări, ca document de eliberare succesivă a aceluiași fel de material pentru același produs (comandă sau lucrare), ca document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate, ca document justificativ de scădere din gestiune și ca document de stabilire a economiilor sau depășirilor de materiale. Circulă la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare), la persoanele autorizate să aprobe înlocuirea, suplimentarea sau diminuarea cantităților de materiale cu ocazia modificării programului de producție (ambele exemplare), la magazia de materiale pentru înscrierea cantităților eliberate, semnându-se de delegatul care primește materialele (exemplarul nr.1), la secție, atelier etc. pentru a fi folosite ca cerere de materiale și situație a eliberărilor în cadrul cantității limită, semnându-se de gestionarul magaziei predătoare (exemplarul nr.2), la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare). Primul exemplar se utilizează în contabilitatea materialelor ca document de scădere din gestiune, iar al doilea exemplar pentru înregistrare în contabilitate a costurilor. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Fișa de magazie este un document format A5, tipărit pe ambele fețe, în foi volante, pe carton. Documentul servește ca document de evidență, la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de valori materiale, cu una sau două unități de măsură, după caz, ca document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabilă (pe solduri), ca sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale. Se întocmește într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de materiale și se completează de către compartimentul financiar-contabil la deschiderea fișei (datele din antet) și la verificarea înregistrărilor (data și semnătura de control). În coloana “Data și semnătura de control” semnează și organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii și de către gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri și stoc. Fișele de magazie se țin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică. Pentru valorile materiale primite spre prelucrare la terți sau în custodie se întocmesc fișe distincte care țin separat de cele ale valorilor materiale proprii. În scopul ținerii corecte a evidenței la magazie, persoanele desemnate de la compartimentul financiar-contabil verifică, cel puțin o dată pe lună, modul cum se fac înregistrările în fișele de magazie. Înregistrările în fișele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili după fiecare operație înregistrată și obligatoriu zilnic. Nu circulă, fiind document de înregistrare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Fișa de evidență a obiectelor de inventar în folosință este un document format A5, tipărit pe ambele fețe, în foi volante, pe carton. Servește ca document de evidență a obiectelor de inventar de mică valore sau scurtă durată, a echipamentului și materialelor de protecție date în folosința personalului, până la scoaterea lor din uz. Se întocmește într-un exemplar, pe măsura dării în folosință a bunurilor pe fiecare persoană, de gestionarul care eliberează obiectele respective sau de persoana desemnată să țină evidența acestora. Formularul se completează în mod diferit, în funcție de organizarea depozitării acestora și anume: când eliberarea obiectelor se face din magazia de obiecte noi direct personalului muncitor, coloanele destinate eliberărilor se completează pe baza bonului de consum iar coloanele destinate restituirilor, pe baza bonului de restituire; când eliberarea se face din magazia de exploatare, atât eliberarea cât și restituirea obiectelor date în folosință personalului se fac pe baza de semnătură direct în fișă; în cazul obiectelor eliberate pe baza de nomenclatoare stabilite pe funcții, care nu se întocmesc decât după restituirea obiectelor uzate, înregistrările în fișa de evidență a obiectelor de inventar în folosință se pot face, pentru simplificare, numai o dată la eliberarea inițială și la restituirea definitivă a obiectelor respective. Nu circulă, fiind document de înregistrare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Nota de contabilitate este un document format A4, tipărit pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file. Documentul servește ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică, de regulă pentru operațiile care nu au la bază documente justificative (stornări, virări etc.). Se întocmește, într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil. Circulă la persoana autorizată să verifice și să semneze documentul, la persoana care conduce “Registrul-Jurnal” pentru înregistrare, la persoana care asigură contabilitatea sintetică și analitică în cadrul compartimentului financiar-contabil. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Registrele contabile privitoare la stocuri și producția în curs de execuție
Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate și grupate în ordine cronologică în registrele contabile.
Registrele de contabilitate se prezintă sub forma unor caiete (registre legate), fișe sau situații și listări informatice ale căror conținut și formă corespund scopului pentru care se țin.
Definite prin prisma sistemului informațional contabil, registrele de contabilitate reprezintă documente cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea cronologică și sistematică a operațiilor economice și financiare în contabilitate, furnizând informații privind situația și mișcarea patrimoniului.
Principalul registru utilizat pentru evidența stocurilor este registrul jurnal.
Registrul jurnal este un document obligatoriu, folosit pentru înregistrarea operațiilor economico-financiare în ordinea efectuării lor in timp. Registrul jurnal are un caracter unic pentru toți agenții economici, în el se consemnează toate operațiile patrimoniale efectuate într-o anumită perioadă de timp.
Un alt registru contabil este registrul Cartea-mare.
Registrul Cartea – mare este folosit pentru înregistrarea și gruparea operațiilor economice și financiare în raport de natura lor, iar în cadrul fiecărei grupări în ordinea efectuării lor în timp (cronologic). Ele capătă forme foarte variate, mai des folosite fiind fișele de cont pentru valori materiale, folosite pentru evidența analitică a valorii materiale (materiale, produse, mărfuri etc.).
Un alt registru utilizat este Registrul inventar. Acesta cuprinde două părți: listele de inventariere și recapitulația inventarului.
În cadrul recapitulației, datele prelucrate din listele de inventariere sunt grupate pe structuri patrimoniale de activ și cele de datorii.
Într-un sens mai larg în sfera registrelor poate fi inclusă și balanța conturilor sau balanța de verificare, întocmită atât în cursul anului cât și la închiderea exercițiului financiar.
În cadrul balanței, pentru fiecare cont sintetic si analitic sunt redate totalurile valorice privind soldul, rulajele debitoare și creditoare, iar în unele cazuri și totalul sumelor debitoare și al sumelor creditoare.
CAPITOLUL 2
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND STRUCTURA PRODUSELOR
2.1. Definirea și structura produselor
Produsele fac parte din categoria stocurilor provenite din producție proprie și sunt recunoscute în bilanț ca fiind active circulante .
În cadrul produselor se regăsesc :
-semifabricatele , prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat intr-o secție (faza de fabricație) si care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau se livrează terților;
– produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;
– rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;
Produsele în curs de execuție se înregisrează în contabilitate pe baza „ Listelor de inventar ” , iar produsele finite se predau la magazie pe baza „ Notelor de predare produs ”.
Reflectarea în contabilitate a stocurilor și operațiilor cu produse se realizează cu ajutorul conturilor din cadrul Planului general de conturi și anume :
33 „ Producția în curs de execuție ”
331„ Produse în curs de execuție ”
332„Lucrări și servicii în curs de execuție ”
34 „Produse ”
341 “Semifabricate” ,
345” Produse finite” ,
346” Produse reziduale” ,
348” Diferențe de preț la produse”
71 „ Venituri din producția stocată ”
711 „ Venituri din producția stocată ”
Conturile de produse , cu excepția contului 348 ” Diferențe de preț la produse” , au unele trăsături comune , dintre care se amintesc:
au funcția contabilă de activ ;
reflectă în debit intrările în gestiune din activitatea proprie , precum și plusurile constatate cu ocazia inventarierii , prin corespondență cu creditul contului 711 „Variația stocurilor ” ;
oglindesc , de asemenea ,în debit intrările de produse prelucrate la terți , prin corespondență cu creditul contului 354 „ Produse aflate la terți ” și 401
„ Furnizori ”
înregistrează în credit ieșirile din gestiune ca urmare a vânzării și lipsei la inventariere , prin corespondență cu debitul contului 711 „Variația stocurilor “ , precum și datorită trimiterii spre prelucrare sau în custodie la terți , prin corespondență cu debitul contului 354„ Produse aflate la terți ” ;
reflectă , tototdată , în credit , pierderile din calamități , prin corespondență cu debitul contului 671 „ Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare ”, precum și produsele finite trecute în magazinele proprii de desfacere , prin debitul contului 371 „ Mărfuri ”;
Sunt conturi de bilanț și pot prezenta solduri debitoare , care reprezintă prețul de înregistrare total aferent produselor existente în stoc ;
Suma soldurilor finale debitoare , rectificată în plus sau în minus , după caz , cu diferențele de preț aferente produselor și existente ca sold la contul cu aceiași denumire și simbolul 348 , și , totodată , diminuată cu soldul final creditor al contului 394 ” Ajustări pentru deprecierea produselor “ se înscrie în activul bilanțului în grupa A “Active circulante ” , în prima subgrupă a acesteia , denumită „ Stocuri “.
Contul 348 „ Diferențe de preț la produse ” , spre deosebire de celelate trei conturi privind produsele , se utilizează numai în cazul în care prețul de evidență aferent produselor este cel prestabilit sau standard . Este rectificativ , cu funcția contabilă de activ-pasiv sau bifuncțional, și asigură înregistrarea diferențelor între prețul prestabilit și costul de producție , ambele aferente produselor care se obțin în cadrul unității patrimoniale . Conținutul și funcționalitatea acestui cont sunt similare cu cele privind contul 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale “ , cu umătoarele particularități :
-debitarea și creditarea se efectează numai prin corespondență cu contul 711 „Variația stocurilor “ ;
-soldul poate fi debitor sau creditor , reprezentând diferențele de preț în plus (nefavorabile) și , respectiv , în minus(favorabile) aferente produselor existente în stoc .
Organizarea contabilității produselor ocazionează , de asemenea , utilizarea contului 394 „ Ajustări pentru deprecierea produselor ” , care reflectă în credit diferența de valoare în minus stabilită cu prilejul inventarierii anuale , între valoarea de utilitate (mai mică) și costul de producție , prin corespondență cu debitul contului 6814 „ Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante”.
Contul 394 „Ajustări pentru deprecierea produselor” , se debitează în exercițiile următoare , atunci când se constată că deprecierea nu se produce sau este inferioară celei preconizate , precum și în cazul în care produsele pentru care s-a constituit provizionul au ieșit din patrimoniu , creditându-se contul 7814 „ Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante” .
2.2 Evaluarea produselor
Evaluarea produselor finite , a semifabricatelor , precum și producția în curs de execuție se face la costul de producție efectiv (Cpe), care se stabilește prin însumarea următoarelor elemente:
costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate (Camp);
cheltuielile directe de producție (fabricație)- salarii directe , contribuția la asigurări și protecția socială aferentă salariilor directe ,uzura SDV-urilor , etc . exclusiv costul de achiziție aferent materiilor prime consumate (Cdp) ;
cheltuielile indirecte de producție (comune de secție) repartizate în mod rațional și numai în măsura în care sunt determinate de obținerea activelor circulante materiale (Ci)
Rezultă :
Cpe = Camp + Cdp +Ci
Evaluarea produselor se poate face și la cost palnificat sau standard (prestabilit)urmând să se evidențieze în mod distinct diferențele de preț față de costul de producție efectiv .
La ieșirea din patrimoniu evaluarea produselor se face la cost efectiv de producție , mediu , calculat conform procedeelor cunoscute în OMFP 1752/2005 .
Această regulă generală de evaluare se transpune în practică prin intermediul unor metode de evaluare care corespund specificului stocurilor , avându-se în vedere , în mod deosebit , particularitatea acestora referitoare la faptul că în fiecare perioadă de gestiune , penru oricare din categoriile sau felurile sub care se prezintă activele circulante materiale se efectuează un număr mare , sau foare mare , după caz , de operații de intrare la costuri individuale diferite .
În scopul rezolvării acestor probleme se apelează la reglementările contabile în vigoare care recomandă următoare metode de evaluare :
-metoda costului mediu ponderat( C.M.P.)
-metoda primei intrări –primri ieșiri (FIFO )
-metoda ultimei intrări-primei ieșiri(LIFO )
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 2), însă , prezintă metodele FIFO și CMP ca tratament contabil de bază și metoda LIFO ca tratament contabil alternativ .
Dintre aceste metode se adoptă cu caracter de continuitate , aceea care corespunde specificului și intereselor unității patrimoniale , pentru care este important și aspectul că se poate influența în mai mică sau mai mare măsură rata rentabilității , așa cum se prezintă în continuare .
Costul mediu ponderat (C.M.P.) unitar se calculează fie după fiecare intrare sau după acea operție de intrare în urma căreia se efetuează o ieșire , sau , altfel spus,înainea fiecărei operații de ieșire , fie numai la sfârșitul lunii în vederea evaluării într-o singură operație a tuturor ieșirilor efectuate în cursul acestor perioade de gestiune .
Costul unitar mediu ponderat se determină prin raportarea valorii totale a stocului inițial cumulată cu valoarea intrărilor la cantitatea existentă în stocul inițial cumulată cu cantitatea sau cantitățile intrate , după caz. Soldul inițial și , de asemenea , stocul inițial sunt cele stabilite după operația precedentă de intrare sau cele de la începutul lunii , după cum costul mediu ponderat se determină în urma fiecărei operații de intrare și ,respectiv , lunar.
Metoda primei intrări –primei ieșiri (FIFO )constă în aceea că bunurile care ies din gestiune se evaluează la costul sau valoarea de intrare (de achiziție sau de producție) aferent primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării primului lot , bunurile care ies din gestiune se evaluează la costul de intrare aferent loului următor ș.a.m.d. , în ordine cronologică .
Metoda ultimei intrări-primei ieșiri(LIFO ) constă în evaluarea bunurilor eliberate (ieșite ) din stoc la costul de achiziție sau de producție , după caz aferent ultimei intrări (ultimului lot intrat în gestiune )Pe măsura epuizării acestui ultim lot , bunurile ce se eliberează din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție aferent penultimului lot aprovizionat ș.a.m.d. în ordinea inversă a intrărilor în gestiune.
În legătură cu metodele de evaluare utilizate cu ocazia ieșirii bunurilor din patrimoniu se rețin câteva aspecte privind influența pe care o pot exercia asupra rezultatului exercițiului .
De exemplu :
Societatea TEKNAUS SRL face mai multe aprovizionări de țeavă rectangulară pe parcursul lunii , după cum urmează:
01.10.2007 – 10 bare cu cost de achiziție 30 RON ;
07.10.2007 – 20 bare cu cost de achiziție 36 RON ;
22.10.2007 – 40 bare cu cost de achiziție 38 RON ;
și eliberează în consum la data de :
10.07.2007 – 20 bare :
28.10.2007 – 50 bare.
La începutul lunii societatea deținea în stoc , din același material 15 bare cu un preț de achiziție de 20 RON.
În scopul stabilirii politicii contabile a societății în ceea ce privește tratamentul contabil aplicat pentru determinarea costului stocurilor , managementul societății dispune o analiză asupra efectelor aplicării tratamentului de bază și a celui alternativ .
FIFO
Modul de calcul al ieșirilor de stocuri :
– 10.10.2007 : 450 RON = 15 buc x 20 RON + 5 buc x 30RON
– 28.10.2007 : 1820 RON = 5 buc x 30RON +20 buc x 36 RON + 25 buc x 38 RON
CMP
Modul de calcul:
01.10.2007: CMP = (300 + 240) : 25 buc = 21,60 RON
07.10.2007: CMP = (540 + 720) : 45 buc = 28,00 RON4
10.10.2007: Ieșiri = 20 buc x 28 RON = 560 RON
CMP = (1260 – 560) : 25 buc = 28,00 RON
22.10.2007 : CMP = (700 + 1520) : 65 buc = 34,15 RON
28.10.2007: Ieșiri = 50 buc x 34,15 RON = 1708 RON
CMP =( 2220 – 1708) : 15 = 34,13 RON
Sold = 15 buc x 34,13 RON = 512 RON
LIFO
Modul de calcul al ieșirilor de stocuri :
-10.10.2007 : 720 RON= 20 buc x 36 RON
-28.10.2007 : 1820 RON = 40 buc x 38 RON + 10 buc x 30 RON
Potrivit metodei utilizate , societatea va înregistra costul stocurilor trecute în consum pentru luna octombrie , la nivel diferit , astfel :
Metoda FIFO
Metoda CMP
Metoda LIFO
Efecte asupra rezultatului : evaluarea stocurilor poate influența performanța și fluxurile de numerar ale societății prin nivelul profitului prezentat în situațiile financiare și implicit prin obligațiile fiscale datorate .
Utilizarea metodei FIFO, în condițiile creșterii costurilor efective de achiziție , conduce la înregistrarea unor costuri minime și la obținerea unui profit maxim , însă valoarea stocului ce rămâne disponibil pentru exercițiul următor este stabilită la costul cel mai mare , ceea ce va exercita o influență nefavorabilă asupra ratei rentabilității aferente acestui an financiar .
Folosirea metodei LIFO , de asemenea , în condițiile creșterii costurilor efective de achiziție are efecte inverse , comparativ cu metoda anterioară , în sensul că determină costuri de producție maxime și profit minim , iar stocul care rămâne disponibil pentru exercițiul următor este evaluat la costul cel mai mic, ceea ce asigură crearea unor rezerve interne.
Utilizarea metodei costului mediu ponderat( C.M.P.) asigură realizarea unui echilibru între valorile de intrare și cele de ieșire , și totodată , pentru cele aferente stocului existent la sfârșiul exercițiului. Sub aspectul mărimii sale , costul mediu ponderat se situează între valorile ce se stabilesc prin celelate două metode : (FIFO și LIFO )
Metodele de evaluare a stocurilor au implicații financiare, ele antreneazǎ efecte asupra rentabilitǎții cât și asupra fiscalitǎții. Inventarierea stocurilor și nivelarea costurilor constituie o problemǎ de constituire a informației consolidate în situațiile financiar-contabile de sintezǎ și raportare care sunt standardizate. Datǎ fiind aceastǎ realitate, se poate aprecia cǎ soluția pentru evidența analiticǎ a stocurilor reprezintǎ o problemǎ care penduleazǎ între contabilitatea financiarǎ și contabilitatea de gestiune, criteriul de alegere fiind cel al obiectivelor și intereselor informaționale. În mǎsura în care nu existǎ și nu funcționeazǎ un sistem de control de gestiune asupra stocurilor, problema evidenței analitice a stocurilor pe sortimente și gestiuni poate fi rezolvatǎ prin contabilitatea financiarǎ.
Conform OMFP 1752/2005 o entitate patrimonială trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare .Pentru stocurile cu natură și utilizare diferită , folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată .
Valoarea de inventar sau actuală se stabilește cu prilejul inventarierii anuale și implicit înainte de închiderea conturilor . Este o valoare ce se estimează în funcție de prețul pieței și utilitate bunului în cadrul unității patrimoniale .
Valoarea actuală sau de inventar aferentă stocurilor și producției în curs de execuție se determină prin utilizarea unor elemente specifice naturii bunului ,dintre care se amintesc : prețul pieței , prețul practicat la bursa de mărfuri , baremuri , indici specifici etc. Totodată se poate avea în vedere destinația bunurilor , așa cum se prezintă în continuare.
Activele circulante materiale destinate vânzării cum sunt : mărfurile , produsele finite , unele semifabricate și materiale se evaluează la prețul de vânzare diminuat cu cheltuielile necesare comercializării lor și anume : cheltuieli de transport , pierderi normale pe timpul depozitării , transportului și vânzării, cheltuieli în perioada de garanție, etc.
Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea corespunzătoare elementelor materiale încoporate la care se adaugă , pe bază de metode tehnice sau contabile , costurile aferente fazelor de fabricație parcurse .
În practica contabilă din țara noastră este adoptat procedeul determinării valorii producției în curs de execuție , de la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune , prin inventarierea producției neterminate , utilizându-se unele metode tehnice de constatare a stadiului de prelucrare sau de executare a operațiilor tehnologice sau metoda contabilă . În acest ultim caz este necesară inventarierea faptică a producției în curs de execuție , iar valoarea care se determină se deduce din totalul cheltuielilor de producție în vederea stabilirii costului efectiv al producției obținute .
Valoarea bilanțieră aferentă produselor și a producției în curs de execuție se determină la închiderea exercițiului , prin compararea valorii de intrare cu valoarea actuală sau de inventar , operație în urma căreia se pot constata diferențe în plus sau în minus , după cum valoarea contabilă (de intrare ) este mai mică si respectiv , mai mare .
Diferențele constatate în plus (valoarea de inventar mai mare ) nu se înregistrează în contabilitate , iar bunurile respective se înscriu în bilanț la valoarea lor de intrare .
Diferențele constatate în minus (valoarea de inventar mai mică ) se soluționează prin includerea în cheltuieli si constituirea de provizioane pentru deprecierea probabilă a activelor circulante materiale . Elementele patrimoniale în cauză rămân înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare , iar în bilanț se evaluează la valoarea de inventar , denumită și valoare netă . Altfel spus, prin deducerea din valoarea de intrare (contabilă ) a valorii deprecierilor pentru care s-au calculat și înregistrat provizioane se obține valoarea de inventar( netă ) care se înscrie în bilanț .
Valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului asigură aplicarea principiului realității , prin utilizarea valorii de intrare (costul efectiv sau real de achiziție sau producție ), precum și a principiului prudenței , în sensul înregistrării în contabilitate numai a diferențelor în minus prin constituirea provizioanelor pentru deprecieri probabile.
2.3 Contabilitea analitică a produselor
Rezultatul procesului de producție în societățile comerciale cu caracter productiv se concretizează în produse finite , semifabricate și produse reziduale .
Organizarea contabilității produselor se poate realiza prin adoptarea metodei inventarului permanent sau a celui intermitent și ,tototdată , prin utilizarea uneia dintre cele trei metode de evidență analitică , și anume : metoda operativ-contabilă (pe solduri), metoda cantitativ –valorică (pe fișe de cont analitic) și metoda global –valorică .
2.3.1.Metoda inventarului permanent
Această metodă este astfel elaborată încât asigură furnizarea în tot cursul perioadei de gestiune a informațiilor de detaliu privind existența și evoluția stocurilor .
În condițiile aplicării acestei metode , toate operațiile de intrare și ieșire în și din gestiune se înregistrează în contabilitate în mod distinct , document cu document , sau prin intermediul unor documente centralizatoare , ceea ce asigură determinarea și cunoașterea în permanență a mărimii stocurilor , pe categorii și total , atât cantitativ , cât și valoric .
Stocul final aferent oricărei categorii sau fel de valori materiale , urmărite în mod distinct în contabilitate , se stabilește prin utilizarea următoarei formule :
Sf = Si +I –E
unde : Sf = soldul final ; Si = soldul inițial ; I = valoarea intrărilor ; E= valoarea ieșirilor .
În măsura în care se adoptă metoda inventarului permanent este necesar ca unitatea patrimonială , în funcție de specificul activității și necesarul propriu de informații , să-și organizeze contabilitatea analitică a stocurilor , utilizând una din următoarele trei metode :
-metoda operativ – contabilă (pe solduri)
-metoda cantitativ – valorică (pe fișe de cont analitic)
– metoda global-valorică .
a. Metoda operativ – contabilă (pe solduri) ocazionează un volum redus de muncă datorită simplificării lucrărilor de evidență analitică a stocurilor . Această metodă presupune renunțarea la fișele contabile analitice cantitativ – valorice deschise pe feluri de valori materiale .
În cadrul compartimentului de contabilitate se organizează numai evidența valorică desfășurată pe gestiuni , iar în cadrul acestora pe grupe sau subgrupe de bunuri , după cum se apreciază că este necesar . Evidența cantitativă a stocurilor pe categorii sau feluri de valori materiale se organizează numai în cadrul locurilor de depozitare (magazii, depozite ) cu ajutorul fișei de magazie .
Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate se realizează , de regulă lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative stabilite în fișele de magazie și preluate în registrul stocurilor , unde se înscriu valorile parțiale și cele totale privind soldurile finale de la nivelul subgrupelor și /sau grupelor de valori materiale , precum și de la nivelul gestiunii.
În cursul lunii , la intervale de câteva zile , compartimentul de contabilitate preia documentele justificative de intrări și ieșiri , existente la locul de depozitare a valorilor materiale , efectând totodată verificarea exactității înregistrărilor din fișele de magazie , completate de gestionar sau altă persoană desemnată de acesta .
Documentele justificative preluate se centralizează pentru fiecare gestiune atât pe categorii de operații , de intrare și ieșire , cât și pe grupe și/ sau subgrupe de valori materiale , precum și pe conturi corespondente creditoare și respectiv debitoare. Totalurile lunare care se stabilesc în documentele centralizatoare întocmite (recapitulații, situații de mișcări, centralizatoare ) se înregistrează în registrul jurnal și în fișele valorice (fișe de cont pentru operații diverse )
b. Metoda cantitativ – valorică (pe fișe de cont analitic) ) ocazionează un volum mai mare de muncă , însă asigură informații suplimentare privind stocurile , fiind adoptată în mod frecvent de unitățile patrimoniale mici și mijlocii . Această metodă constă în organizarea la nivelul , compartimentului contabilitate a evidenței cantitativ – valorice cu ajutorul fișelor de cont analitic pentru valori materiale , care se deschid pe feluri de bunuri existente în cadrul gestiunii. Totodată , se conduce evidența valorică numai la nivelul gestiunii , folosindu-se fișe de cont analitic pentru operații diverse , fișe în care se înscriu valorile aferente intrărilor și ieșirilor în și din gestiune , precum și soldul final corespunzător gestiunii respective .
La nivelul locurilor de depozitare se organizează evidența analitică cantitativă pe feluri de bunuri , folosindu-se fișele de magazie , care se completează de gestionar sau altă persoană cu asemenea atribuții de serviciu .
Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența cantitativă organizată la locurile de depozitare și cele din contabilitate se realizează prin efectuarea punctajului periodic între cantitățile înregistrate pe de o parte în fișele de magazie , iar pe de altă parte în fișele de cont analitic pentru valori materiale de la compartimentul de contabilitate .
În cursul lunii se procedează ca în cazul metodei anterioare , în sensul că documentele justificative se preiau de la locul de depozitare de către compartimentul de contabilitate , se prelucrează în vederea înregistrării document cu document sau pe bază de centralizatoare , înscriindu-se atât cantitativ cât și valoric , în fișele de cont analitic deschise pe feluri de valori materiale , precum și în cele pentru operații diverse deschise pe gestiuni .
La sfârșitul fiecărei luni se efectuează verificarea concordanței dintre datele înregistrate în conturile sintetice și în cele analitice de valori materiale prin intermediul balanței de verificare a conturilor analitice .
c.Metoda global-valorică este relativ simplă , oferă un volum redus de informații și posibilități restrânse de exercitare a controlului asupra integrității valorilor materiale gestionate , fiind recomandată , în princpal ,pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul și pentru alte bunuri . Metoda analizată constă în organizarea evidenței analitice numai valoric , atât la nivelul gestiunii cât și în contabilitate .
În cadrul compartimentului de contabilitate se deschide , pentru fiecare gestiune , câte o fișă de cont analitic pentru operații diverse în care se înscriu operațiile de intrări și ieșiri , pe baza documentelor justificative individuale sau a centralizatoarelor acestora, după caz.
La nivelul fiecărei gestiuni se întocmește „Registrul de gestiune ” în care se inregistrează zilnic și numai valoric fiecare document justificativ de intrare sau ieșire , stabilindu-se tototdată soldul final (de la sfârșitul zilei), după formula amintită anterior .
Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate se efectuează periodic , confruntându-se soldurile finale stabilite, pe de-o parte , în registrul de gestiune , iar pe de altă parte în fișe de cont analitic pentru operații diverse .
Din cele prezentate anterior se poate observa că metoda inventarului permanent asigură cunoașterea în orice moment a stocurilor de valori materiale , în expresie valorică , precum și în etalon natural , atunci când se utilizează metoda analitică adecvată acestui scop , prin intermediul soldurilor debitoare ale conturilor sintetice și analitice cu ajutorul cărora se înregistrează in contabilitate , realizându-se astfel un inventar scriptic permanent .
Există două posibilități de contabilizare a operațiunilor privind produsele :
-la cost efectiv de producție
-la cost antecalculat(standard, prestabilit)
Contabilitatea produselor la cost efectiv
Această variantă este utilizată mai rar , deoarece presupune cunoașterea costurilor de producție efective în momentul obținerii produselor .
Exemplu : Se obțin in cursul lunii produse , costul de producție efectiv fiind de 3500 lei .
Se vând în cursul lunii produse pe bază de factură fiscală în valoare de 4000lei , cost efectiv al produselor vândute 2500 lei .
Și , concomitent descărcarea gestiunii de produse vândute :
Contabilitatea produselor la cost antecalculat(standard)
În activitatea de producție , în funcție de specificul activității desfășurate , se poate folosi, de asemenea , metoda costului standard. Acest cost se sabilește cu anticipație , pe baza costurilor medii ale bunurilor respective dintr-o perioadă anterioară , și este denumit preț de înregistrare .Altfel spus, se iau în considerare nivelurile normale ale materialelor și consumabilelor ,manoperei , eficienței și capacității de producție , niveluri care, atunci când este cazul se revizuiesc, în funcție de condițiile existente la acel moment .
Diferențele care se stabilesc între costurile standard și cele de achiziție sau producție , după caz, pentru toate aprovizionările care se efectuează , se contabilizează distinct , iar ulterior , la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune , se repartizează în mod proporțional atât asupra bunurilor ieșite , cât și asupra celor aflate în stoc , pe bază de coeficient de repartizare , care se determină cu datele cumulate de la începutul anului .
Coeficientul de repartizare amintit se calculează prin raportarea soldului inițial al diferențelor de preț , cumulat cu diferențele aferente intrărilor înregistrate de la începutul anului și până la sfârșitul anului de referință , la valoarea stocului inițial , stabilită în costuri standard , cumulată cu valoarea intrărilor de bunuri din cursul acelorași perioade , de asemenea , la costuri standard sau de înregistrare , după formula :
Soldul inițial al diferențelor Diferențe de preț aferente
de preț + intrărilor in cursul perioadei
cumulate de la inceputul
Coeficient = __________________________________________anului________________
de Soldul initial al stocurilor + Valoarea intrarilor in cursul
repartizare la pret de inregistrare perioadei la pret de inregistrare,
cumulat de la inceputul anului
Coeficientul de repartizare astfel obținut se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune cumulată de la începutul anului și stabilită la prețul de înregistrare , iar rezultatul obținut se diminuează cu diferențele de preț repartizate până la începutul lunii pentru care se face calculul , obținându-se suma absolută a diferențelor ce se repartizează și care se înregistrează în contul sau conturile de cheltuieli în care au fost reflectate bunurile ieșite din patrimoniu .
Coeficientul de repartizare analizat se poate calcula la nivelul fiecărui cont sintetic de gradul I sau II sau pe fiecare grupă sau categorie de stocuri , iar soldurile finale ale conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, stabilite la prețurile de înregistrare (standard ) obținându-se astfel valoarea de intrare a stocurilor , la costurile de achiziție sau de producție , după caz .
În cazul utilizării metodei costurilor standard , datorită modificărilor care pot să survină în ceea ce privește costurile de achiziție sau de producție , este necesară analiza lor periodică , operațiune care , de regulă , se efectuează cel puțin o dată pe an , iar atunci când este cazul se realizează actualizarea ce se impune, la sfârșitul exercițiului financiar .
Utilizarea metodei costurilor standard , în condițiile fluctuației mari a prețurilor , nu este avantajoasă pentru unitate deoarece estimarea prețurilor de înregistrare pe durata unui exercițiu financiar are un grad mare de probabilitate , iar marja diferențelor de preț față de costul efectiv de intrare este , de asemenea , mare.
În ceea ce privește evaluarea bunurilor ieșite din patrimoniu se reține și faptul că este necesar să se respecte principiul permanenței metodelor , în sensul că trecerea de la o metodă la alta nu se poate efectua în interiorul exercițiului financiar deoarece s-ar denatura indicatorii de analiză de la sfârșitul exercițiului , fiind justificat să se mențină aceiași metodă pentru mai multe exexrciții consecutive .
Totodată se reține că există obligația utilizării aceleiași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura și utilizare silmilare și numai în situații diferite de aceasta este justificată adoptarea unor metode diferite .
Exemplu :1.În cursul lunii se înregistrează obținerea a 100 de buc produs finit la cost unitar antecalculat de 800 lei/ bucată.
2. Se vând 60 bucăți produse finite pe bază de factură fiscală la prețul de vânzare de 1000 lei/ bucată.
3.Concomitent se face descărcarea gestiunii pentru produsele vândute(60 x 800) .
La sfârșitul lunii s −a calculat costul de producție efectiv al produselor finite , acesta fiind de 9OO lei / bucată.
4. Se constată o diferență de preț aferentă produselor finite de 100 lei /bucată −nefavorabilă (pentru toate produsele obținute100 bucăți x 100 lei / bucată )
Situația în conturi se prezintă astfel:
345 3485
Pentru înregistrarea diferențelor de preț aferente produselor vândute se calculează coeficientul de repartizare :
K =Si 3485 + Rd 3485 / Si 345+ Rd 345 =0, 102
Diferențele de preț aferenteieșirilor de produse finite sunt:48000 x 0, 102 = 4900,diferențe nefavorabile .
2.3.2. Metoda inventarului intermitent
Această metodă este recomandată pentru unitățile patrimoniale din categoria celor mici și mijlocii și constă în stabilirea și înregistrarea în contabilitate a ieșirilor numai la sfârșitul perioadei de gestiune , pe baza inventarierii faptice a stocurilor de valori materiale . Valoarea ieșirilor sau a diferenței de stocuri se stabilește extracontabil ca diferență între valoarea stocurilor inițiale cumulată cu valoarea intrărilor și valoarea stocurilor finale , determinate pe baza inventarierii ,după formula :
Ve = Si + I-Sf
unde : Ve = valoarea ieșirilor; Si =soldul inițial ;I =valoarea intrărilor ;Sf =soldul final sau altfel spus totalul valoric stabilit pe baza listelor de invenatar .
Diferența între stocul final și cel inițial influențează cheltuielile de exploatare sau veniturile din producția stocată , după cum valorile materiale de la care provine sunt obținute prin achiziționare și respectiv din producție proprie .
Metoda intermitenței inventarului , în condițiile prețurilor fluctuante din economia de piață , este considerată ca fiind cea mai simplă și economicoasă sub aspectul volumului de muncă pe care-l ocazionează .În contabilitatea sintetică se realizează numai un inventar scriptic intermitent (periodic )al stocurilor de valori materiale , fără să existe posibilitatea cunoașterii în orice moment( permanent ), prin intermediul conturilor de stocuri , a valorii bunurilor existente în stoc .
Metoda analizată prezintă însă unele neajunsuri , dintre care se reține imposibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrității valorilor materiale prin intermediul contabilității , iar orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca ieșire normală prin vânzare sau consum și influențează cheltuielile de exploatare sau veniturile din producția stocată , după caz .
Totodată , orice eroare sau omisiune în inventarul faptic duce la denaturarea valorii ieșirilor și implicit a informației contabile care se prezintă în documentele contabile de sinteză . În plus , din considerente de ordin fiscal , agenții economici ar putea fi tentați să efectueze subevaluarea stocurilor de valori materiale , ceea ce determină pe de-o parte , creșterea artificială (nereală) a cheltuielilor de exploatare , iar pe de altă parte diminuarea profitului impozabil .
2.4.Contabilitatea producției în curs de execuție
Producția în curs de execuție este formată din produsele care nu au parcurs toate stadiile de prelucrare precum și din lucrări și servicii care nu au fost terminate .La sfârșitul fiecărei luni are loc determinarea cantitativă și valorică a producției în curs de execuție .
Sub aspect cantitativ , producția în curs se stabilește pe calea inventarierii la locurile de muncă , iar sub aspect valoric , prin evaluare , moperație care se face de regulă ținând seama de gradul de finisare tehnică în care se află .
Determinarea costului de producție al producției în curs de execuție presupune cuprinderea atât a cheltuielilor directe identificate pe producția în curs , cât și a cotei de cheltuieli indirecte alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația acesteia .
Producția în curs de execuție existentă la sfârșit de lună pe locurile de producție se înregistrează prin debitarea conturilor din grupa 33„ Producția în curs de execuție” și debitarea contului 711 „ Variația stocurilor ” .
Exemplu :La sfârșitul lunii se determină prin inventariere producție în curs de execuție evaluate la cost de producție la 3400 lei .
La începutul lunii următoare are loc anularea stocului de producție în curs de execuție :
2.5.Contabilitatea produselor aflate la terți
Din această categorie fac parte stocurile date spre prelucrare la terți , date spre depozitare temporară , aflate în curs de aprovizionare (achitate dar nesosite).Înregistrarea semifabricatelor și produselor trimise la terți generează următoarea formulă contabilă :
Primirea stocurilor de la terți generază formula contabilă inversă trimiterii acestora . Concomitent se inregistrează în debitul conturilor valoarea lucrărilor și serviciilor prestate de terțele persoane .
2.6. Costurile de producție sau de prelucrare a produselor
Principala bază de informații utilizată pentru calcularea corectă a costurilor de prelucrare a produselor la un anumit nivel (fază) este oferită de contabilitatea de gestiune .
2.6.1.Obiectivele , funcțiile și principiile contabilității de gestiune
Rezultă din obiectul de studiu și sunt următoarele:
determinarea costului prestabilit, standard antecalculat pe purtători de cost și sectoare de activitate ;
colectarea cheltuielilor de producție, administrarea și determinarea costului efectiv;
determinarea abaterilor dintre costul prestabilit și cel efectiv, analiza acestora cât și determinarea rezultatelor analitice;
determinarea costurilor ca bază a formării prețurilor de vânzare.
Funcțiile contabilității de gestiune
Funcția previzională, presupune determinarea costurilor standard antecalculate, bugetare. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum și de muncă științific fundamentate cât și pe baza analizei cheltuielilor înregistrate în ultimele perioade de gestiune (5-10 ani), valorile fiind luate în date comparabile.
Funcția de înregistrare analitică curentă, presupune colectarea și înregistrarea tuturor cheltuielilor efectuate pe destinații în mod analitic și în momentul efectuării acestora. În acest fel orice cheltuială efectuată, care privește producția, va fi înregistrată în momentul efectuării, pe baza documentelor justificative, care atestă efectuarea operațiunii.
Funcția de analiză și control, se realizează numai cu condiția îndeplinirii primelor două funcții. Presupune determinarea abaterilor dintre costul prestabilit și costul efectiv, recuperarea eventualelor pagube și luarea de măsuri pentru a preîntâmpina în viitor asemenea deficiențe.
Principiile contabilității de gestiune :
1. Principiul separării cheltuielilor care privesc obținerea bunurilor , lucrărilor , serviciilor, de cheltuielile care nu sunt legate de achiziția , producția sau prelucrarea acestora ;
2. Principiul delimitării cheltuielilor în timp ;
3. Principiul delimitării cheltuielilor în spațiu ;
4. Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproduciv ;
5. Principiul delimitării cheltuielilor privind producția finită de cheltuielile aferente producției în curs .
Rolul contabilității de gestiune constă în:
determinarea costului unitar și total pe purtător și pe sector, utilizând procedee și
metode de calculație specifice activității desfășurate ;
rolul rezidă în posibilitatea comparării în dinamică a costurilor unui anumit produs, întrucât structura de cost se menține;
este instrumentul important în planificarea și prognoza activității, în întocmirea bugetului cheltuielilor de producție, ca parte componentă a bugetului de venituri și cheltuieli al unității ;
cunoașterea costurilor dă posibilitatea luării de măsuri în modificarea proceselor tehnologice, în scopul reducerii cheltuielilor de producție ;
cunoscând structura antecalculată (standard) a costurilor pe purtător și pe sectoare pot fi înlăturate în urmărirea curentă a cheltuielilor, acele feluri de cheltuieli, care nu au legătură cu producția .
2.6.2.Clasificarea cheltuielilor care formează costul producției.
În determinarea costurilor de producție sau de prelucrare a stocurilor se iau în calcul cheltuielile directe aferente producției , formate din : materialele directe , energia consumată în scopuri tehnologice , manopera directă și alte cheltuieli directe de producție , precum și cheltuieli indirecte de producție într-o cotă alocată în mod rațional , considerată ca fiind legată de fabricația acestora.
Cheltuielile directe sunt caracterizate prin faptul că se pot identifica pe un anumit obiect de calculație (produs , serviciu ,lucrare , comandă , fază, activitate , funcție , centru etc.) încă din momentul efectuării lor și , ca atare , se includ direct în costul obiectelor respective .
Cheltuielile indirecte fac parte din cheltuielile care nu se pot identifica și atribui direct pe un anumit obiect de calculație pentru că privesc întreaga producție a unei secții sau a persoanei juridice în ansamblul ei .
La rândul lor cheltuielile indirecte se identifică pe două direcții :
cheltuielile indirecte de producție care rămân relativ constante indiferent de volumul producției , precum : amortizarea utilajelor și echipamentelor , întreținerea secțiilor și utilajelor , și cheltuielile cu conducerea și administrarea secțiilor , definite și ca regie fixă de producție .
cheltuielile indirecte de producție , care variază în raport cu volumul producției , precum cheltuielile indirecte cu consumul de materiale și forța de muncă , definite și ca regie variabilă de producție .
Regia fixă se alocă asupra costurilor pe baza capacității normale de producție .
Capacitatea normală de producție este definită ca producția estimată a fi obținută , în medie de-a lungul unui anumit număr de perioade , în condiții normale , luând în calcul și pierderea de capacitate aferentă întreținerii planificate a echipamentului .
Pentru stabilirea nivelului de activitate pot fi luate în calcul : volumul producției , orele de funcționare a utilajelor , gradul de utilizare a capacităților de producție sau alți factori .
Potrivit IAS2 nivelul actual de producție poate fi folosit dacă se consideră ca acesta aproximează capacitatea normală .Valoarea regiei alocate fiecărei unități produse nu se majorează ca urmare a obținerii unei producții scăzute sau a neutilizării unor active . În exercițiile în care se înregistrează o producție neobișnuit de mare , valoarea regiei fixe se diminuează , astfel încât stocurile să nu fie evaluate la o valoare mai mare decât costul lor .
Regia fixă care se recunoaște ca o cheltuială a perioadei = regia fixa *( 1-nivelul real al activității / nivelul normal al activității ) .
Producția obținută constituie nivelul real al activității , iar capacitatea normală de producție este reprezentată de nivelul normal al activității .
Regia nealocată este recunoscută drept cheltuială în contul de profit și pierdere în perioada în care a apărut.Acesta face parte din cheltuielile perioadei formate din cheltuieli cu consumurile de bunuri și servicii aferente perioadei curente , care nu se pot identifica pe obiectele de calculație stabilite , deoarece nu participă efectiv la obținerea produselor , fiind necesare la realizarea activității în ansamblul ei .
Atunci când există situații în care costurile de producție sau de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs în parte , alocarea lor se va face pe baza unor procedee raționale aplicate cu consecvență (procedeul diviziunii simple , procedeul cantitativ, procedeul indicilor de echivalență , procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal , procedeul deducerii valorii produselor secundare etc.)
Se recunosc drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit și nu se includ în costul bunurilor , lucrărilor , serviciilor :
pierderile de materiale , manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise ;
cheltuielile de depozitare , cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producție , anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație ;
regii generale de administrație care nu participă la aducerea produselor în forma și în locul în care se găsesc în prezent ;
costurile de desfacere ;
regia fixă nealocată costului .
Exemple de regie fixă :
întreținerea clădirilor fabricii , a instalațiilor și a echipamentelor ;
amortizarea clădirilor fabricii , a instalațiilor și a echipamentelor ;
chiria și cheltuielile cu taxele pentru clădirile fabricii;
costurile de depozitare și de manipulare a materiilor prime , producției în curs și consumabilelor ;
cheltuielile cu conducerea și administrarea secțiilor .
În calculația costurilor poate fi utilizată una din metodele :
metoda costului standard ;
metoda pe comenzi ;
metoda pe faze ;
metoda globală ;
metoda direct costing sau alte metode adoptate de persoana juridică în funcție de modul de organizare a producției , specificul activității , particularitățile procesului tehnologic și de necesitățile proprii .
Atunci când într-un proces de producție se obțin simultan mai multe produse , iar costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs în parte , acestea se alocă pe baza unei metode raționale , aplicate cu consecvență (de exemplu : valoarea de vânzare a fiecărui produs )
De regulă , majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativă , și atunci , acestea sunt evaluate la valoarea netă realizabilă , care se deduce din costul produsului principal .
2.6.3.Metode de calculație a costurilor
Metodele de calculație a costurilor reprezintă un ansamblu de procedee logice , instrumente și mijloace practice de lucru , prin care se realizează un sistem de lucru privind procesul de prelucrare al informațiilor generate de cunoașterea laturii calitative și valorice a procesului de producție .
Metoda de calculație a costurilor reprezintă acea tehnică complexă de parcurgere a unor etape metodologice în cadrul cărora se utilizează procedee specifice de calculație a costurilor necesare atingerii scopului , și anume, determinarea costului pe unitatea de produs .
Clasificare :
După sfera de cuprindere :
metode absorbante (full –cost) –iau în considerare toate resursele utilizate și cheltuielile aferente : numai obiect al costului . Exemplu : metoda globală , pe faze , pe comenzi, standard- cost , pert-cost , Georges Perrin , ABC ;
metode parțiale (parțial-cost) – iau în considerare doar anumite resurse și cheltuielile unui obiect al costului : Direct-Costing , metoda costurilor directe .
În funcție de orientarea obiectului costurilor :
metode orientate pe purtători de costuri –orientarea lor, în vederea determinării costului unitar , se realizează la nivel de produs , lucrare sau serviciu : metoda globală, pe comenzi , standard-cost ;
metode orientate pe locuri de costuri- în vederea determinării costului unitar , se realizează la nivel de loc de cheltuieli , sectoare, activități : metoda pe centre de activitate , metoda ABC ;
metode mixte –orientarea lor , în vederea determinării costurilor se realizează atât la nivel de loc de cheltuieli, cât și la nivel de purtători : metoda globală , metoda pe faze.
În funcție de specificul acivității de producție , din modul în care decurge procesul de fabricație și obținerea produselor și serviciilor, metodele de calculație a costurilor se clasifică în două categorii , și anume :
metoda pe comenzi , contracte sau metoda costului terminal ;
metoda pe faze , procese sau metoda costului perioadei .
În țara noastră , porivit legislației în vigoare , calculația costurilor de producție se poate efectua după metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda costurilor standard sau normate, metoda direct-costing sau a costurilor variabile sau ale metode adoptate de unitatea patrimonială .
Aceste metode de calculație a costurilor pun în evidență anumie reguli privind :
-etapele de urmat ;
-tratamentul cheltuielilor ;
-identificarea obiectului calculației ;
-calculul propriu-zis al costului .
Aplicarea în practică a unei metode de calculație impune o adaptare a regulilor de bază la specificul fiecărei întreprinderi .
Metoda pe comenzi
Metoda pe comenzi se aplică , de regulă, în producția industrială sau de serie , în care produsul finit este rezultatul îmbinării mecanice a unor piese , subansamble , etc.(exemplu: unitățile de mașini, unelte , reparații, confecții, construcții , electronică) ca părți componente .
Particularități :
obiectul de calculație îl reprezintă comanda în raport de care se colectează cheltuielile directe și se repartizează cheltuielilor indirecte de producție prin procedeele convenționale cunoscute ;
costul unitar se calculează la terminarea comenzii , prin împărțirea totalului cheltuielilor aferente fiecărei comenzi în parte la cantitatea de produse finite rezultate din comanda respectivă ;
fiecare comandă are caracteristici proprii și necesită tratamente speciale ;
procesul de producție nu este uniform de la o secție la alta, fiecare comandă , în funcție de particularități va urma un traseu specific ;
producția în curs de execuție diferă de la o perioadă la alta în funcție de numărul comenzilor neterminate ;
obiectivele metodei pe comenzi sunt : stabilirea profitului pe fiecare comandă și evaluarea producției în curs de execuție .
Variante :
a)metoda pe comenzi – în cazul duratei reduse de fabricație
b)metoda de contracte – în cazul termenului lung de fabricație
Meoda pe comenzi (varianta termen scurt de execuție)
arată în detaliu procesul de execuție și componenele costului total pentru fiecare comandă specială și pe grupe de comenzi;
pentru fiecare comandă se deschide câte o Fișa a comenzii,în care se consemnează : costul materiilor prime consumate pe Bon de consum,fișa limiă de consum;salariile directe stabilite în funcție de timpul lucrat,tariful orar,cantitatea de produse executate (Bon de lucru , Situația lucrărilor executate , Stat de salarii);cheltuielile indirecte de fabricație atașate cheltuielilor directe pe baza unor rate de absorbție rațional sabilite (Situația de reparizare a cheltuielilor indirecte).Totalul costului calculat pe baza Fișei comenzii format din costuri directe și indirecte,reprezintă costul total de producție ,care raporat la numărul unităților din comanda respectivă dă costul unitar.(Fig.2.6.3.1)
Fișa comenzii
Nr.comandă de producție…………….. Client………………………
Caracteristici……………………………… Cantitatea…………………
Data începerii comenzii………………. Data terminării comenzii….
Fișa 2.6.3.1 Fișa comenzii
Procedura de realizare a metodei pe comenzi.Aceasta cuprinde:
lansarea comenzii de producție care se referă la următoarele elemente:numarul comenzii: descrierea comenzii;codul;numărul de comandă al clientului;numărul comenzilor de materiale,operații ,uilaje;cantitatea obținută(bună,rebuturi);
inregistrarea costurilor comenzii. În Fișa comenzii,pe baza documentelor se consemnează costurile colectate(cheltuieli cu materiale,manoperă,cheltuieli indirecte);
calculul costului comenzii terminate.Acesta rezultă din Fișa comenzii și evidențiază abaterile față de costul antecalculat,previzionat pentru comanda în cauză;
stabilirea rezultatului comenzii.Acum se compară costul calculat cu prețul negociat cu clientul.
2.6.4.Calculația costurilor de producție cu ajutorul conturilor de gestiune
Pentru evidențierea costurilor și stabilirea nivelului lor de recunoaștere în produsul final , contabilitatea de gestiune oferă posibilitatea utilizării conturilor din clasa 9 a planului de conturi – "Conturi de gestiune" .
Acestea sunt structurate pe 3 grupe :
90 DECONTĂRI INTERNE
Decontări interne privind cheltuielile
Decontări interne privind producția obținută
Decontări interne privind diferențele de preț
CONTURI DE CALCULAȚIE
Cheltuielile activității de bază
Cheltuielile activităților auxiliare
Cheltuieli indirecte de producție
Cheltuieli generale de administrație
Cheltuieli de desfacere
COSTUL PRODUCȚIEI
931 Costul producției obținute
932 Costul producției în curs de execuție
Cu ajutorul conturilor din clasa 9 se urmăresc și se reflectă toate cheltuielile care au fost înregistrate în cadrul contabilității financiare .
Astfel , pentru cheltuielile înregistrate în sinteticele conturilor de gestiune care nu participă la formarea costului producției se pot crea analitice disincte care sa evidențieze elementele de cheltuială care intră în cost și cele care nu intră în structura costului.
Dacă specificul și complexitatea activității entității patrimoniale asigură posibilitatea ordonării și grupării cheltuielilor după destinația lor în cadrul contabilității financiare , acestea pot realiza contabilitatea de gestiune prin dezvoltarea conturilor financiare în analitice corespunzătoare.
Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor de producție parcurge mai mule etape înr-o succesiune logică , după cum urmează :
Colectarea cheluielilor de producție pe purtători de costuri (produse , servicii, faze, secții ,ateliere ș.a.)și pe structurile organizatorice care generează cheltuieli .
Decontarea livrărilor reciproce înre activități auxiliare , în cazul în care există producție auxiliară .
Transferarea cheltuielilor totale ale secției auxiliare asupra produselor sau sectoarelor care au beneficiat de producția auxiliară ;
Repartizarea cheltuielilor indirecte , pe baza criteriilor de repartizare cele mai adecvate tehnologiei sau organizării producției ;
Repartizarea cheltuielilor generale de adminstrație care participă la aducerea stocurilor în forma și la locul în care se găsesc , asupra produselor, lucrărilor și serviciilor ;
Determinarea cantitativă și valorică a producției în curs de execuție , urmare a inventarierii pe locurile de producție , de control , de depozitare special amenajate etc., iar sub aspect valoric, prin evaluare , operațiune care se face la costul efectiv de producție , tinând seama de gradul de finisare tehnică , adică de numărul fazelor de fabricație parcurse și de stadiul de prelucrare în care se află .
Calcularea costului efectiv al producției finie;
Obținerea și înregistrarea producției finite la cost prestabilit (standard) în cursul lunii;
Decontarea costului efectiv al producției finite și înregistarea diferențelor între prețul standard (prestabilit) și costul efectiv al producției finite .
Stabilirea costului efectiv pe unitatea de produs .
2.6.5. Reflectarea în bilanț a stocurilor de natura produselor
Potrivit principiului independenței , activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se așteaptă a se realiza prin utilizarea sau vânzarea lor, valoare reprezentată de valoarea realizabilă netă .Reducerea valorii recunoscute inițial se realizează prin constituirea unui provizion pentru depreciere .
Reducerea valorilor contabile la valoarea realizabilă netă a stocurilor poate fi necesară datorită uzurii fizice sau morale care conduce la scăderea prețurilor de vânzare sau, datorită creșterii costurilor de finalizare sau a costurilor directe de vânzare . De asemenea, acestea se regăsesc în stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă .Uneori este posibil ca stocurile să fie deținute în cantități mari , a căror desfacere nu este preconizată în timp rezonabil . În aceste condiții , valoarea contabilă a stocurilor trebuie diminuată la valoarea ce se preconizează a fi recuperată prin valorificarea acestora .
Diminuarea valorilor contabile inițiale la valoarea realizabilă netă trebuie determinată element cu element , cu excepția cazurilor în care structura acestora nu permite evaluarea fiecărui element sau elementele stocului sunt similare sau complementare , respectiv, provin din aceiași linie de produs , au scopuri sau utilizări finale similare și sunt produse și vândute în aceiași zonă geografică . Orice estimare trebuie să pornească de la scopul pentru care sunt deținute stocurile respective . Astfel , dacă se preconizează recuperarea prin vânzare a costului de realizare a produsului finit , valoarea materialelor și a consumabilelor care participă la realizarea produsului nu va fi diminuată sub cost . Dacă produsul finit se obține la un cost peste valoarea realizabilă netă , valoarea stocului care concură la realizarea produsului va fi diminuată corespunzător .
Evaluarea conform valorii realizabile nete se efectuează având ca bază informațiile cele mai credibile existente la data încheierii bilanțului și necesită exercitarea raționamentului profesional . Trebuie avute în vedere toate informațiile disponibile , inclusiv modificările ulterioare ale prețurilor de vânzare sau ale costurilor . Astfel , dacă are loc o creștere ulterioară a prețului de vânzare , acest fapt poate demonstra că la data bilanțului a avut loc o scădere temporară și că nu este necesară nici o reducere a valorii stocului sau este vorba de o reducere mai mică .
Pentru fiecare perioadă ulterioară se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete pentru a se stabili dacă se mențin aceleași condiții determinate anterior . Dacă motivul reducerii valorii contabile a încetat să existe , valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va elimina prin reluarea la venituri a provizionului .
Valoarea stocurilor se recunoaște drept cheltuială în contul de profit și pierdere atunci când acestea sunt vândute , și anume , în perioada în care se recunoaște și venitul aferent . De reținut este faptul că orice diminuare a valorii stocurilor până la valoarea relizabilă netă și toate pierderile (deprecieri ireversibile și /sau lipsurile din gestiune )trebuie recunoscute în contul de profit și pierdere în periada când acestea s-au produs .
Informațiile referitoare la stocuri , prezentate în situațiile financiare , trebuie să se refere la :
valoarea contabilă totală a stocurilor și valoarea contabilă pe categorii de stocuri , clasificate într-o manieră corespunzătoare activității entității patrimoniale ;
politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor și metodele utilizate în stabilirea costului stocurilor ;
reducerile valorii stocurilor la valoarea realizabilă netă ;
orice stornare a cheltuielilor afectuate cu stocurile;
motivele care au determinat reducerea provizioanelor constituite pentru deprecierea stocurilor ;
dacă există stocuri gajate în contul datoriilor ;
dacă s-a decis schimbarea metodei de evaluare pentru un anumit element de stocuri fungibile , trebuie prezentete informații privind motivul schimbării metodei și efectul financiar asupra rezultatelor exercițiului financiar .
Situațiile financiare trebuie să prezinte și una din informații :
-costul stocurilor recunoscut ca o cheltuială în cursul perioadei sau
-costurile de exploatare aferente veniturilor , clasificate după natura lor și recunoscute ca o cheltuială în cursul perioadei .
CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ
CONTABILITATEA PRODUSELOR la S.C.TEKNAUS S.R.L.
Pentru a reda o imagine mai clară a fabricării produselor la S.C.TEKNAUS S.R.L. , voi prezenta în cele ce urmează fluxul procesului de producție și reflectarea în contabilitatea financiară și de gestiune a operațiunilor ce decurg în cadrul acestuia.
S.C.TEKNAUS primește spre ofertare documentație de la diverse societăți.Biroul de ofertare le analizează și întocmește devize (preț antecalculat) răspunzând in termen de 5 zile.În urma negocierilor , se primesc comenzile ferme pe baza “ BONULUI DE COMANDA” și se încheie un contract de vânzare-cumpărare pe durata efectuării comenzii.
Se înregistrează comenzile primite în “Registrul de comenzi”, iar pentru fiecare comandă se întocmeste “Fișa comenzii” unde sunt consemnate în detaliu :
nomenclatorul tehnologic cu toate reperele produsului ;
materia primă necesară cantitativ si calitativ ;
materialele impuse pentru uzinare ;
etapele procesului tehnologic ;
timpul de lucru stabilit fiecarei operații tehnologice (normare ) ;
controlul de calitate al produselor ;
predarea la magazie a produselor finite pe baza “ Bonului de predare – transfer a produselor finite “ .
Luăm ca perioada de studiu luna noiembrie 2007.
La începutul lunii s-au primit comenzi de la :
3.1. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ
A OPERAȚIUNILOR LA S.C. TEKNAUS S.R.L.MORENI
S.C. TEKNAUS S.R.L.MORENI se aprovizionează cu materii prime (tabla 80 mm, profile de diverse dimensiuni după fișele tehnologice , bare ) de la S.C. DRAMET S.R.L. Câmpina, conform facturii fiscale nr.0273551/01.11.2007 în valoare de 4834,41 lei ,TVA deductibilă – 19% :
Comisia de recepție recepționează materiile prime furnizate de S.C. și DRAMET S.R.L. Câmpina , întocmește notă de recepție și constatare diferențe pentru cantitatea primită având ca documente însoțitoare aviz de expediție nr.3409839/01.11.2007 și factura fiscală nr. 0273551/01.11.2007.
De regulă în aprovizionarea unităților patrimoniale cu stocuri de materii prime, materiale si mărfuri de la furnizorii tradiționali aceștia acordă facilități de natură comercială sau financiară după cum urmează:
– facilități comerciale:
rabaturile care se acordă de regulă pentru defecte de calitate ale stocurilor;
remizele care se acordă aceluiași client pentru aprovizionări (vânzări) mai mari decât cele prevăzute în contracte;
risturnurile care se acordă pe ansamblul operațiunilor făcute către un client pe o perioadă delimitată (1 an).
– facilități financiare care sunt sconturile acordate pentru decontarea efectuată înainte de termen.
S.C. TEKNAUS S.R.L.MORENI se aprovizionează de la S.C. Mairon S.A. Galați pe bază de factură fiscală cu stoc de materii prime în valoare de lei cu TVA aferentă 19%, un rabat de 5% și o remiză de 2%:
De remarcat este faptul că atunci când reducerile comerciale (facilități) se află în aceeași factură cu stocurile aprovizionate acestea nu se contabilizează (se contabilizează atunci când acestea sunt facturate ulterior cu o altă factură). Atunci există două posibilități de contabilizare a facturii respective:
– fie prin stornarea operațiunii inițiale (din factura inițială) și contabilizarea valorii nete comerciale rezultate prin cumularea celor două facturi;
– fie se contabilizează factura cu reduceri prin stornarea acestora din conturile de stoc, TVA deductibilă și furnizori.
Sconturile obținute de la furnizori fie că sunt trecute în aceeași factură , fie că se primesc cu facturi separate ulterioare se înregistrează separat.
Se dau în consum materii prime (tabla 80 mm si ) pentru secția debitare , conform fișei limită de consum (individuală) nr.01/01.11.2007, în valoare de 3756,12 lei :
La magazia de materie primă se întocmește o fișă de magazie unde sunt înscrise toate intrările și ieșirile de materii prime precum și stocul final.
S.C. TEKNAUS S.R.L.MORENI achiziționează materiale auxiliare (gaz de sudură , sârma pentru sudură ) de la SC LINDEGAZ SRL Târgoviște conform facturii fiscale nr.7283/02.11.2007, în valoare de 2079,06 lei – preț de cumpărare, TVA deductibilă – 19% :
Comisia de recepție recepționează materialele auxiliare furnizate de S.C. LINDEGAZ SRL Târgoviște și întocmește notă de recepție și constatare diferențe nr.23/02.11.2007 având ca documente însoțitoare avizul de expediție nr.6938732/02.11.2007 și factura fiscală nr.7283/02.11.2007. Pe lângă aceste documente se întocmește nota contabilă nr.3/30.11.2007.
Se consumă materiale auxiliare(gaz de sudură , sârmă pentru sudură ) conform fișei limită de consum nr.05/04.11.2007 în valoare de 2079,06 lei :
La magazia de materiale auxiliare se întocmește o fișă de magazie unde se înscriu intrările și ieșirile de materiale auxiliare precum și stocul final.
6 .S.C. TEKNAUS S.R.L. MORENI se aprovizionează cu carburant de la SC PETROM SA prin conturile de trezorerie pentru autoturismele din dotare pe baza bonurilor fiscale emise :
S.C. TEKNAUS S.R.L. MORENI se aprovizionează cu piese de schimb de la S.C. TITAN S.A. București pentru mașina de frezat, sosite fără factură fiscală, în valoare de 6889,66 lei, TVA – 19%. Ulterior se primește factura:
sosirea pieselor de schimb fără factură :
sosirea facturii :
concomitent:
8.Se dau în consum piese de schimb conform bonului de consum nr.15/05.11.2007, în
valoare de 6889,66 lei :
9.Se cumpără cu plata în numerar diverse piese de schimb pentru autoturisme pe baza
bonului fiscal :
10.S.C. TEKNAUS S.R.L. MORENI se aprovizionează cu materiale diverse (plăcuțe pentru freze , cuțite pentru strung) de la S.C. WALTER S.A. București conform facturii fiscale nr.50241/08.11.2007, în valoare de 44187,64 lei – preț de cumpărare, TVA deductibilă – 19% :
Comisia de recepție recepționează materialele diverse (plăcuțele pentru freze, cuțitele pentru strung) furnizate de S.C. WALTER S.A. București și întocmește notă de recepție și constatare diferențe nr.13/08.11.2007 având ca document însoțitor factura fiscală nr.50241/08.11.2007.
11. Se înregistrează darea în consum a unor materiale achiziționate (neînregistrate în contul 302 la intrări –rechizite de birou )pe baza facturii fiscale de la SC DATCRIS SRL
12. Se cumpără cu numerar pe bază de bon fiscal produse pentru curățat :
13.Se consumă materiale diverse (plăcuțe pentru freze ,cuție penru strung), conform
bonului de consum nr.28/10.11.2007 în valoare de 44187,64 lei:
La magazia de materiale diverse se întocmesc fișe de magazie unde se înscriu intrările și ieșirile de materiale diverse precum și stocul final.
14. S.C. TEKNAUS S.R.L Moreni se aprovizionează cu materiale de natura obiectelor de inventar (mașină de polizat) de la S.C. ROCAST S.R.L. București conform facturii fiscale nr.51109/20.11.2007, în valoare de 545,88 lei, TVA deductibilă – 19% :
Comisia de recepție (gestiunea 04) recepționează materialele de natura obiectelor de inventar furnizate de S.C. ROCAST S.R.L. București și întocmește o notă de recepție și constatare diferențe nr.87/20.11.2007 având ca document însoțitor factura fiscală nr.51109/20.11.2007.
15.Se înregistrează includerea în cheltuieli a uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar, în valoare de 458.72 lei :
Gestiunea 01 transferă materialele de natura obiectelor de inventar gestiunii 03 pe baza bonului de transfer nr.112/21.11.2007.
16.Se înregistrează cheluielile cu rechizitele pentru birou sosite cu factură de la furnizor :
17.Se primește factura de consum energie de la Parcul Industrial S.A. Moreni aferentă lunii octombrie:
18. Se înregistrează factura de cosum apă emisă de S.C. AUTOMECANICA S.A. Moreni .
19.Se efectuează reparații la mașina de frezat și se emite factură în valoare de 547,05 lei și :
20. S.C. TEKNAUS S.R.L Moreni achiziționează ambalaje, conform facturii 4456654/20.11.2007 în valoare de 289,54 lei:
21.Înregistrarea valorii ambalajelor vândute (descărcarea din gestiune a ambalajelor în cazul în care evidența acestora se ține la prețul de achiziție )
22. Se înregistrează factura de chirie nr.000353/25896/29.11.2007 a folosirii spațiului întreprinderii .
22.Se plătesc primele de asigurare aferente auoturismelor :
23. Se primește factura pentru materialele de publicitate și reclamă de la S.C.
MAX T V S.R.L. :
24. Se plătește masa de protocol în valoare de 504,96lei, TVA 9% :
25.Se înregistrează cheltuielile cu transportul de bunuri și personal pe baza facturilor primite de la S.C. ELISLINETRANS S.R.L. București :
26. Se primesc facturile de telefonie fixă și mobile :
27. Se plătește taxa de timbru pentru scrisori trimise la clienți :
28. Se evidențiază avansurile de trezorerie acordate personalui care este in deplasare pentru a asambla piese și subansamble aferente unei comenzi anterioare urmând a se deconta la revenirea în țară :
29.Se înregistrează cheltuiala cu serviciile executate de terți (tăiere laser tablă , sablaj ,servicii medicale , servicii de consultanță juridică )
30 . Se înregistrează și alte cheltuieli care sunt plătite cu numerar prin contul 5311 “Casa” (taxe –rovinieta ) :
31 .La sfârșitul lunii se înregistrează drepturile salariale acordate personalului conform statului de plată :
32.Se acordă tichete de masă personalului aferente lunii noiembrie conform Contractului colectiv de muncă :
33.De asemenea , se înregistrează și cheltuielile privind asigurările și protecția socială după cum urmează :
înregistrarea CAS –contribuția uniății :
înregistrarea contribuției unității la constituirea fondului de șomaj :
Contribuția angajatorului la fondul de sănătate :
înregistrarea unor sume ce se acordă personalului pentru protecția socială (ajutoare) conform Contractului colectiv de muncă :
34.Se înregistrează comisioanele datorate Inspectoratului Teriorial de Muncă 0,75% din fondul de salarii :
35. S.C. TEKNAUS S.R.L Moreni cumpără cu bon fiscal diverse produse de curațenie :
36.Se plătesc penalități de întârziere la plata contribuțiilor către bugetul statului
37.La sfârșitul lunii , se înregistrează cheltuielile financiare dupa cum urmează :
a)Se evidențiază plățile prin contul curent pentru serviciile bancare (comisioane ,taxe)
b)Se înregistrează cheltuielile care reies din diferențele de curs valutar la contul în valută :
c)Se înregistrează valoarea dobânzilor plătite direct din conul curent la creditele bancare :
Se evidențiază cheltuiala cu amortizarea :
39.Se obțin din producția proprie a întreprinderii produse finite (matrițe , axe , batiuri uzinate) în valoare de 272691,06 lei, cost standard, conform notei de predare nr.260/25.11.2007
La magazia de produse finite se întocmesc fișe de magazie pentru fiecare categorie de produs finit în parte cu intrări și ieșiri precum și stocul final.
40.Se livrează unui client (S.C. GONZALES MECANICA GENERALĂ S.R.L. Ploiești) produse finite (axe) conform facturii nr.125/29.11.2007pe baza bonului de comanda GMP nr.36 și aviz de însoțire a mărfii nr.385/25.11.2007, în valoare de 87500 lei, TVA – 19%:
41.La sfârșitul lunii se calculează costul efectiv aferent producției obținute în valoare de 282691,06 lei, conform situației de calcul a diferențelor de preț:
Știind că soldul inițial al contului 331 este de 418932 lei iar stocul final al contului 331 constatat după inventariere este de 280462 lei iar soldul inițial al contului 332 este de 57200 lei și soldul final al contului 332 constatat după inventariere este de 252742lei , înregistrările vor fi :
anularea stocului inițial sau scăderea din gestiune a valorii producției în curs de execuție, a lucrărilor și serviciilor în curs de execuție :
constatarea stocului final sau producția în curs de execuție la finele perioadei, a lucrărilor și serviciilor în curs de execuție :
43.Cu ocazia inventarierii se constată un plus la producția în curs de execuție în valoare de 110250 lei, conform listei de inventar :
44.Se înregistrează ieșiri de produse finite din stoc, în valoare de 80000 lei cost standard; SI al contului 345 “Produse finite” este de 0 lei iar SI al contului 3485 “Diferențe de preț la produse finite” este de 0 lei .
Repartizarea diferențelor de preț aferente stocurilor vândute se face prin calculul coeficientului de repartizare K, astfel:
Diferențe de preț aferente stocurilor ieșite din gestiune = K x RC al ct.de stocuri și producție în curs de execuție.
Înregistrarea se face în negru sau în roșu în funcție de felul și sensul diferențelor (nefavorabile sau favorabile).
În situația noastră, K se calculează astfel:
Se descarcă gestiunea de produse finite ieșite conform fișelor de magazie întocmite:
45.Se emite o factură parțială către TEKNAUS S.A. FRANTA în valoare de 18969,70lei (5200 euro , 1 euro = 3,648 lei )
46.S-au emis facturi către TECHNI-MODUL SA FRANTA de lucrări și servicii prestate în valoare de 138074,92lei( 38354 euro, 1 € =3,600lei) lei și către TEKNAUS S.A. FRANTA în valoare de 100000 lei (27397,26 euro , 1 € =3,650lei )
47.S-a emis factura de chirie pentru spațiul dat spre folosință către SC Abbaxrom SRL conform contractului de închiriere semnat de ambele părți :
48.Se înregistrează venituri financiare :
a) –diferențe favorabile de curs valutar provenite de la valoarea facturilor către clienții externi :
b) – diferențe favorabile de curs valutar aferente disponibiliăților bănești în devize existente la închiderea perioadei trecute la venituri .
49.În urma casării materialelor de natura obiectelor de inventar și a procesului tehnologic , s-au obținut produse reziduale (deșeu – fier) în valoare de 4032 lei, conform notei de predare nr.452/2112.2003:
50.Se livrează unui client (S.C. REMAT S.A Târgoviște) produse reziduale conform facturii fiscale nr.8878414/25.12.2007 și avizului de însoțire a mărfii în valoare de 5500 lei, TVA – 19%:
b) Încasarea facturii, mai puțin a cotei din veniturile realizate de unitatea deținătoare reprezentând suma necesară constituirii fondului pentru mediu, potrivit legii. Diferența dintre valoarea totală a facturii și cota reținută prin stopaj la sursă de către unitatea colectoare/valorificatoare se înregistrează la cheltuieli, articol contabil:
La sfârșitul lunii se închid conturile de venituri și cheltuieli prin intermediul contului 121“Profit și pierdere” pentru a afla rezultatul exercițiului .
În urma închiderii conturilor de venituri și cheltuieli s−a obținut un rezultat al exercițiului (profit) de 360138,92 lei , rezultat care va avea implicațiile fiscale conform Codului Fiscal (cotă de impozitare de 16% ).
3.2. REFLECTAREA OBȚINERII PRODUSELOR ÎN
CONTABILITATEA DE GESTIUNE
În capitolul anterior s-a tratat contabilitatea financiară a produselor având ca rezultat o imagine de ansamblu asupra rezultatului exercițiului .Scopul echipei manageriale este de a urmări rezultatul pe fiecare comandă în parte (profitabilitate , rentabilitate ) , de aceea s-a optat utilizarea metodei pe comenzi .
Metoda pe comenzi are la bază conceptul costurilor totale care presupune desfășurarea lucrărilor de calculație potrivit etapelor metodelor absorbante (inclusive etapa determinării cantitative și valorice a producției în curs de execuție ).
Purtătorul de costuri în antecalculație este produsul iar cel utilizat pentru urmărirea costurilor de producție este comanda .Obiectul comenzii este diferit în funcție de tipul producției : pentru producția individuală se folosește varianta fără semifabricate , pentru producția de serie se poate folosi metoda cu semifabricate.
La S.C.TEKNAUS S.R.L. Moreni se utilizează fără semifabricate . Comanda are ca obiect lucrarea ce trebuie executată , produsul finit sau un lot de produse , iar calculația nu face nici o separare a cheltuielilor pe seama părților sau a reperelor componente .Ea arată partea cu care participă în fabricație fiecare secție de producție .
Modul sintetic de calcul a costului unitar al comenzii este :
Ctu =∑(Ch dir + Ch indir )s ∕Qf
unde :
S= secțiile pe unde trece comanda
Qf = cantitatea de produse fabricată
Ch dir = cheltuielile directe
Ch indir = cheltuielile indirecte
sau
Ctu = ( Pni + Cheltuielile perioadei curente + PNf ) ∕Qf
unde :
Pni = producția neterminată la început de perioadă
PNf = producția neterminată la sfârșit de perioadă
Cheltuielile perioadei curente = Ch dir + Ch indir
La S.C.TEKNAUS S.R.L. Moreni comenzile primesc un cod din Registrul de Comenzi și se lansează pentru cantități determinate de produse (repere ), subansamble ce pot fi executate în perioada de gestiune adoptată pentru perioada costurilor .După simbolizare , Serviciul Ofertare întocmește standardele de consum (Devizul estimativ al comenzii ) , iar pentru fiecare comandă se înregistrează comenzile primite în “Registrul de comenzi”, iar pentru fiecare comandă se întocmește “Fișa comenzii” unde sunt consemnate in detaliu :
nomenclatorul tehnologic cu toate reperele produsului ;
bonurile de consum pentru materia prima necesară cantitativ si calitativ ;
materialele impuse pentru uzinare ;
etapele procesului tehnologic ;
consumul de manoperă ;
timpul de lucru stabilit fiecarei operatii tehnologice (normare ) ;
fișă limită de consum ;
controlul de calitate al produselor ;
predarea la magazie a produselor finite pe baza “ Bonului de predare – transfer a produselor finite “ .
Emiterea anticipată a documentelor asigură respectarea nivelului bugetat al cheltuielilor ce dețin o pondere semnificativă în structura costurilor și creează premizele sesizării depășirilor de la valoarea bugetată.
Toate documentele primare privind o comandă trebuie să cuprindă simbolul comenzii la care se referă. Această codificare asigură colectarea și înregistrarea corectă a cheltuielilor privind produsele obținute pe comenzi .
Pentru comenzile lansate în secții se deschid fișe analitice pentru urmărirea cheltuielilor indirecte pe secții .
Costul efectiv al comenzii se stabilește la sfârșitul perioadei de gestiune când aceasta se încheie. În situația în care produsele se predau parțial la depozit sau clienților înainte ca să se fi terminat comanda , produsele se evaluează la cost antecalculat sau în funcție de costul efectiv al unor produse similare fabricate în perioada de gestiune precedentă .Cantitatea de materiale și materii prime necesare pentru fabricarea produselor este înscrisă în necesarul de materiale . Pe baza acestui document serviciul tehnic întocmește pentru fiecare comandă în parte câte o “listă cu necesarul de materiale“ . Aceste documente servesc la întocmirea programului de aprovizionare. Pe baza desenelor de execuție se întocmește pentru fiecare comandă în parte câte un deviz de cheltuieli .
Pentru consumul de manoperă întocmește pe fiecare comandă documentul intitulat “Repartiții cheltuieli salarii ” care arată consumul specific de manoperă pe comandă .Deși nu constituie baza înregistrării în contabilitate aceste documente prezintă importanță pentru evidența cheltuielilor de producție și pentru calculația costurilor .
Documentele privind urmărirea fabricației și a producției obținute cuprind pe de-o parte documente cu ajutorul cărora se urmărește modul de desfășurare a procesului de producție iar pe de altă parte cele folosite pentru consemnarea rezultatului producției.
Urmărirea procesului de producție se realizează de maiștrii și dispecerii din secțiile de producție cu ajutorul graficelor de producție .
Documentul privind producția finită este : “Nota de predare – primire produse” ce atestă recepționarea și predarea produselor la magazia de produse finite .Pentru lucrările executate terților se întocmește “Procesul verbal de recepție parțială sau finală” a lucrării împreună cu “Situația de lucrări ”.
S.C.TEKNAUS S.R.L. Moreni are de executat pentru luna noiembrie următoarele comenzi :
Întreprinderea este structurată în
-două secții principale :
-Secția 1 Confecții Metalice și Uzinare (CMU )
-Secția 2 Montaj- Finisaj (MF)
– două secții auxiliare :
– Atelierul de Întreținere și Reparații (AIR )
– Secția de Transport (ST)
-un sector administrativ (CGA ) și un sector de desfacere (DESF).
Structura organizatorică detaliată este prezentată în Organigrama Generală a S.C.TEKNAUS S.R.L.
Pentru calculul costului după metoda pe comenzi avem nevoie de următoarele informații :
1.Situația de colectare a cheltuielilor pe destinații (tabelul 1)
2.Cheltuielile directe înregistrate în cursul lunii noiembrie 2007
3. Cheltuielile indirecte înregistrate în cursul lunii noiembrie 2007
4. Producția finită obținută
5. Producția în curs de execuție la sfârșitul perioadei de gestiune
6. Producția centrelor auxiliare și destinația acesteia .
Nu există producție în curs de execuție la începutul perioadei de gestiune.
Repartizarea cheltuielilor indirecte de secție se face pe baza cheltuielilor directe înregistrate pe comenzi . Repartizarea cheltuielilor generale de administarție se face pe baza costului de secție al comenzilor, iar cheltuielile de desfacere se repartizează pe baza costului de uzină . Costul complet se formează conform relației :
Cc = CD + CIS + Cota CGA + Cota Desf., unde :
CD = cheltuieli directe
CIS= cheltuieli indirecte de secție
Cota CGA = cota cheltuielilor generale de administrație
Cota Desf = cota cheltuielilor de desfacere
Ra = Pvu – Ccu
Ra = rezultatul analitic
Pvu = preț vânzare unitar
Ccu = cost complet unitar.
SITUAȚIA DE COLECTARE A CHELTUIELILOR PE DESTINAȚII
Tabelul 3.2.1
SITUAȚIA PRODUCȚIEI FINITE RECEPȚIONATE LA MAGAZIA DE PRODUSE FINITE
Tabelul 3.2.2
VALOAREA PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE LA SFÂRȘITUL LUNII
Tabelul 3.2.3
PRODUCȚIA CENTRELOR AUXILIARE ȘI DESTINAȚIA ACESTEIA
Tabelul 3.2.4
PROGRAMUL VÂNZĂRILOR PENTRU LUNA NOIEMBRIE 2007
Tabelul 3.2.5
Etapele calculației după metoda pe comenzi sunt următoarele :
1. Colectarea cheltuielilor directe și indirecte
2. Calculul și decontarea costului producției auxiliare
3. Calculul costului efectiv de producție
4. Calculul costului complet
5. Calculul rezultatelor analitice
1. Colectarea cheltuielilor directe și indirecte
Cheltuielile directe de producție sunt cheltuielile care se individualizează pe comandă .
În cadrul S.C.TEKNAUS S.R.L. Moreni cheltuielile directe de producție se regăsesc în:
consumul de materii și materiale auxiliare directe , salarii de bază ale muncitorilor direct productivi , CAS , fondul de șomaj aferent , fondul de risc și accidente , servicii efectuate de terți aferente unei comenzi, etc.
1.a)Înregistrarea consumurilor de materii prime și materiale directe și a salariilor directe conform situației de colectare a cheltuielilor (vezi tabelul 3.2.1)
1.b) Înregistrarea cheltuielilor indirecte la nivelul secțiilor auxiliare (tabelul 3.2.1)
1.c)Organizarea contabilității cheltuielilor indirecte de producție
Cheltuielile indirecte de producție cuprind acele cheltuieli de producție care nu pot fi identificate , repartizate direct pe produs , lucrare sau comandă .De regulă nu sunt legate direct de fabricarea unui produs lucrare sau comandă și privesc întreaga activitate a unei secții sau a unității patrimoniale.
Contabilitatea lor se face cu ajutorul contului 923“Cheltuieli indirecte de producție”, iar repartizarea lor pe comenzi se face printr-un calcul intermediar cu ajutorul procedeelor cunoscute: suplimentării sau cifrele relative de structură folosind o bază rațional aleasă .
La S.C.TEKNAUS S.R.L. Moreni se regăsesc următoarele articole de calculație pentru cheltuielile indirecte :
– cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor;
– cheltuieli generale ale secției .
Ele se regăsesc în fișele de calculație la postul “Regie Secție ”. Cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor cuprind cheltuielile de întreținere și funcționare a utilajelor care participă la realizarea mai mulștor categorii de produse .Deci aceste cheltuieli nu se pot identifica direct pe fiecare comandă în parte .Aici se cuprind:
– cheltuieli cu piesele de schimb ;
– combustibili ;
-amortizarea utilajelor ;
-chiriile utilajelor ;
– reparații curente ;
– reparații capitale ;
– alte cheltuieli legate de folosirea acestor utilaje.
Cheltuielile generale ale secției cuprind :
– cheltuieli commune efectuate la nivel de secție și anume acele materii prime și materiale consumate pentru nivele administrative și gospodărești ale secțiilor de bază ;
– cheltuieli cu remunerația la nivel de secție ;
– salariile indirecte ;
– salariile personalului TESA din secție ;
– CAS + FS + FIASS + FRAaferent salariilor ;
– amortizarea mijloacelor fixe ;
– reparații aferente;
– combustibili ;
– energie;
– alte cheltuieli generale ale secției .
Salariile cuvenite personalului de conducere tehnic , economic și administrative al secțiilor de producție sunt plătite în regie . Plata în regie este plata în funcție de perioada de timp lucrată și de sistemul de salarizare .
Formula contabilă este următoarea:
1.d) Organizarea contabilității cheltuielilor generale de administrație și desfacere
Cheltuielile generale de administrație cuprind cheltuielile ocazionate de activitatea de administrare și conducere a firmei și pentru realizarea funcției de conducere , personal, financiar –conatbilitate , secretariat .
Cheltuielile generale de administrație au în general un character fix.
Din punct de vedere al conținutului cheltuielile generale de administrație au un character complex , direct față de centrul administrație , indirect fațăde secțiile de producție .
În acest sens cheltuielile generale de administrație nu se identifică pe comandă , serviciu sau lucrare , ele trebuiend repartizate la sfârșitul perioadei de gestiune asupra acestora .
Cheltuielile generale de administrație se regăsesc în cadrul articolului de calculație “Regie generală ”.Cheltuielile ocazionate de administrarea și conducere a unității se referă la:
– remunerația personalului de administrație ;
– amortizarea și chiriile mijloacelor fixe de interes general ;
– reparații la mijloace fixe interes general de administrare ;
– energie;
– combustibili ;
– cheltuieli administrative – gospodărești ;
– alte cheltuieli de administrație .
Se colectează în cursul lunii în debitul contului 924 “Cheltuielile generale de administrație ”
Formula de înregistrare în contabilitatea de gestiune este :
Cheltuielile de desfacere cuprind toate cheltuielile ocazionate de desfacerea producției atât la intern , cât și la extern.
Cheltuielile de desfacere se înregistrează cu formula :
2. Calculul și decontarea costului producției auxiliare
Producția auxiliară la S.C.TEKNAUS S.R.L. Moreni este obținută în atelierul de înterținere și reparații și secția de transport .Decontarea producției auxiliare a acestor doua centre trebuie să țină cont de prestațiile reciproce . În acest sens se va utiliza procedeul algebric de determinare a costului producției de fabricație .
Producția obținută de un centru auxiliar înmulțită cu costul unitar al acesteia trebuie să fie egală cu cheltuielile colectate pe centrul respectiv plus valoarea prestațiilor primite de la alte centre cu care are raporturi de interdependență(furnizează și primește prestații de la celelate centre).
Mai întâi calculăm cantitățile de producție livrată de secțiile auxiliare conform procentelor de decontare , date din tabelul 3.2. 4 .
SITUAȚIA PRODUCȚIEI CENTRELOR AUXILIARE
Tabelul 3.2.6
Se notează cu X costul unei ore-reparații , cu Y costul unui km parcurs . Se formulează următorul sistem :
800 X = 3112,08 + 200Y
2000Y = 4859,54 + 80 X
Se rezolvă sistemul și se obține :
X = 4,54 LEI/prestații
Y = 2,62 lei/ km parcurs
CALCULUL PRESTAȚIILOR FURNIZATE DE CENTRELE AUXILIARE
Tabelul 3.2.7
Înregistrarea prestațiilor centrelor auxiliare conform datelor din tabelul 3.2.7 :
-centru AIR se decontează cheltuielile ocazionate cu întreținere și reparații către beneficiari :
-centru ST se decontează cheltuielile ocazionate cu transportul către beneficiari :
Calculul și repartizarea cheltuielilor indirecte ale celor două secții asupra comenzilor
Cheltuielile indirecte de producție se colectează în debitul contului 923 “Cheltuielile indirecte de producție ” pe toată perioada de gestiune . Repartizarea lor asupra comenzilor se face în funcție de anumite baze de repartizare și de itinerariul (drumul parcurs de fiecare comandă)de la lansarea în producție până la terminarea ei și recepționarea produselor finite . În acest scop se determină coeficientul de repartizare folosind procedeul suplimentării. Acest coeficient se calculează la sfârșitul lunii pe baza datelor din contabilitatea de gestiune –rulajul debitor al contului 923. Cheltuielile înregistrate în cursul lunii în debitul contului 923 “Cheltuielile indirecte de producție ” se repartizează asupra contului 921“Cheltuielile activității de bază ”. După această operație contul 923 se soldează .Același rezultat se obține și prin procedeul cifrelor relative sau de structură .De exemplu , baza de repartizare a cheltuielilor indirecte din Secția 1 o constituie totalul cheltuielilor directe pe comenzi.
Informațiile le găsim în tabelul 3.2.1 .
BR TK 10 = 22339 , 30
BR G 20 = 26758,12
BR MP 30 = 37783,00
∑BR= 86880,42
Coeficientul de repartizare Kr = Total cheltuieli indirecte S1/ ∑BRi =11431,62 / 86880,42 = 0,13
Cotele de cheltuieli indirecte pe comenzi sunt :
Cota S1 TK 10 = BR TK 10 x 0,132 = 22339 , 30 x 0,132 = 2949,83
Cota S1 G 20= BR G 20 x 0, 132 = 26758,12 x 0, 132 = 3524,27
Cota S1 MP 30= BR MP 30 x 0,132 = 37783,00 x 0,132 = 4957,52
11431,62
Pentru cheltuielile indirecte din Secția 2 :
BR TK 10 = 33003,00
BR G 20 = 27082,06
BR MP 30 = 27671,50
87756,56
Kr = 4515,67 /87756,56 = 0,05
Cota TK 10 = BR TK 10 x 0,05 =33003,00 x 0,05 = 1650,15
Cota G 20= BR G 20 x 0,05 =27082,06 x 0,05 = 1354,10
Cota MP 30= BR MP 30 x 0,05 = 27671,50 x 0,05 = 1511,42
4515,67
Formula contabilă :
Pentru secția 1
Pentru secția 2
923 S1 923 S2
SITUAȚIA DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE
DE SECȚIE PE COMENZI
Tabelul 3.2.8
Situația de repartizare a cheltuielilor generale de administrație :
Tabelul 3.2. 9
3.Calculul costului efectiv de producție
3.a) Determinarea cantitativă și valorică a producției în curs de execuție și reflectarea acesteia în contabilitate
Desfășurarea normală a fabricației presupune existența în permanență a unei cantități de producție aflată în prelucrare la mașini sau la locurile de muncă purtând denumirea de producție neterminată .
După colectarea directă sau prin repartizare a tuturor cheltuielilor de producție pe obiecte de calculație , pentru calcularea costului producției finite , este necesar ca , în prealabil să se stabilească care este partea din totalul cheltuielilor aferentă producției neterminate .
Datorită faptului că urmărirea cheltuielilor de producție se face prin metoda pe comenzi , producția neterminată se poate determina prin metoda contabilă. În aceste condiții costul producției în curs de execuție la comenzile care la sfârșitul perioadei nu sunt terminate este dat de totalul cheltuielilor făcute cu respectivele comenzi.În situația în care la sfârșitul perioadei unele comenzisunt terminate parțial , costul producției în curs de execuție se determină scazând , din totalul cheltuielilor ocazionate de acste comenzi , costurile de decontare ale părților terminate. Această metodă nu asigură controlul asupra existenței faptice a producției neterminate .Producția neterminată evaluată conform datelor din tabelul 3.2.3. se înregistrează cu formula :
3.b)Calculul costului efectiv al producției obținute și decontarea acestuia
CALCULUL COSTULUI EFECTIV DE PRODUCȚIE ȘI A
COSTULUI COMPLET PE COMENZI
Tabelul 3.2. 10
3.c) Contabilitatea produselor finite obținute din procesul de producție
Evidența contabilă a producției obținute se ține cu ajurorul contului 931“Costul producției obținute ” . Pentru înregistarea obținerii produselor finite în cursul lunii se va întocmi următoarea formulă :
3.d ) Decontarea costului efectiv al producției finite se înregistrează astfel :
Concomitent se înregistrează diferențele de preț aferente comenzilor :
CALCULUL DIFERENȚELOR DE PREȚ AFERENTE PRODUSELOR OBȚINUTE
1
4. Calculul costului complet
4.a) Repartizarea cheltuielilor generale de administrație
Pentru repartizarea acestora se determină un coeficient de repartizare utilizând drept bază de repartizare costul de secție al comenzilor .
924
Formula contabilă de înregistrare va fi :
Repartizarea cheltuielilor de desfacere s-a făcut folosind drept bază de repartizare costul de uzină (cheltuieli directe + cota cheltuieli indirecte + cota cheltuieli generale)tabelul 10. Aceste cheltuieli s-au repartizat pentru determinarea costului complet al comenzilor .
Notă : De regulă cheltuielile generale de administrație și cheltuielile de desfacere sunt considerate cheltuieli ale perioadei și , ca atare , sunt decontate asupra costului perioadei .
Se înregistrează decontarea costului prestabilit al producției finite , a diferențelor de preț aferente acesteia și a producției în curs de execuție .
Se închide și contul 902“ Decontări interne privind costul producției ”/ costul perioadei
Rezultatele analitice pe comenzi :
Se observă că pe ansamblu rezultatul total a fost pozitiv (87408,82) , dar în urma analizei s- a constatat că doar la comanda TK 10 costul efectiv de producție a fost mai mic decât costul antecalculat cu 15368,53 , la comanda G 20 costul efectiv de producție a depășit costul antecalculat cu 11952,50 , iar la comanda MP 30 costul efectiv de producție a depășit costul antecalculat cu 743,62.
CAPITOLUL 4
ANALIZA ECONOMICO− FINANCIARĂ A PROCESULUI DE PRODUCȚIE
la S.C. TEKNAUS S.R.L.MORENI
Producția constituie componenta activității economice a cărei funcție esențială constă în combinarea și utilizarea factorilor materiali și umani în vederea obținerii de noi bunuri economice ( bunuri materiale și servicii ), respectiv, a sporirii utilităților acestora . Maximizarea profitului constituie motivația agentului economic de a acționa într − un anumit domeniu de activitate lucrativă , aceasta realizându − se prin creșterea cifrei de afaceri și reducerea cheltuielilor .Creșterea cifrei de afaceri atrage după sine o sporire a volumului activelor circulante, cu mențiunea că acestea din urmă trebuie să aibă un nivel mai redus pentru a se asigura un plus de eficiență .
Folosirea eficientă a activelor circulante reprezintă o cale de creștere a profitului și de eliberare a unor fonduri care pot fi replasate în scopul obținerii de noi câștiguri. Activele circulante își încep circuitul din forma inițială de capital lichid , continuând cu trecerea lor în materii prime și diferite materiale și assimilate acestora , care trec apoi în procesul de producție , se transformă succesiv în stocuri de producție neterminată și produse finite , iar ultimele prin vânzare devin din nou capital lichid.
O politică eficientă de stocare se materializează în accelerarea rotației stocurilor, contribuind prin aceasta la îmbunătățirea performanțelor întreprinderii, la diminuarea cheltuielilor și la sporirea venitului. Categoriile de cheltuieli sensibile la variația duratei de rotație a stocurilor sunt, în primul rând, cele ocazionate de formarea și păstrarea stocurilor și de cele financiare.
4.1 Implicațiile economico – financiare ale politicii de stocare
Orice circuit în plus al stocurilor de mărfuri constituie o cale de sporire a marjei comerciale și a rentabilității, de îmbunătățire a structurii financiare și a capacității de autofinanțare a firmei. Între durata de rotație exprimată în zile și ponderea autofinanțării pentru stocuri corelația este de o proporționalitate inversă. Cu cât viteza de rotație a stocurilor (exprimată în număr de rotații) este mai mare, cu atât este mai mare și autofinanțarea pentru procurarea stocurilor.
Accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, și prin aceasta, îmbunătățirea performanțelor întreprinderii necesită: studierea aprofundată a cererii, încheierea la timp a contractelor, creșterea exigențelor manifestate în relațiile cu furnizorii pentru a asigura o aprovizionare ritmică și o gamă sortimentală care să corespundă cantitativ, calitativ și structural cu cerințele pieței, optimizarea termenelor de aprovizionare în concordanță cu condițiile concrete ale fiecărei unități, extinderea aprovizionării directe, promovarea formelor moderne de vânzare, folosirea eficientă a potențialului uman și material al firmei.
Interesul acestei analize nu este doar profilactic, de explicare postoperațională, ci și predictiv, în vederea asigurării la timpul necesar, a materiilor prime și produselor necesare derulării exploatării. Esențialul este de a cunoaște cantitățile de comandat și termenele de lansare a comenzilor pentru optimizarea costului global.
4.2 Analiza pe bază de bilanț a S.C. TEKNAUS S.R.L.
4.2.1 Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
Analiza situației financiare pe baza bilanțului patrimonial prezintă interes deosebit pentru acționarii și creditorii societății, cei pentru care patrimoniul reprezintă ultima posibilitate de recuperare a drepturilor lor.
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și evidența principalelor mutații calitative în situația mijloacelor și surselor, generate de schimbările interne și de interacțiunea cu mediul economico-social.
Caracterizarea generală a structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor bilanțiere de activ și de pasiv, prin prisma dimensiunii și a ponderii lor în patrimoniul întreprinderii. Metodologic, caracterizarea generală a structurii financiare se face cu ajutorul mărimilor absolute, a celor relative de structură și a corelațiilor cu dinamica și structura activității.
Pornind de la bilanțul contabil, vom reda în ANEXA NR.1 structura patrimonială a S.C.TEKNAUS S.R.L.
Structura patrimonială a întreprinderii reprezintă ponderea diferitelor elemente de activ , respectiv de pasiv, în totalul bilanțului. Factorii care generează modificările structurii patrimoniale sunt:
Natura sectorului de activitate influențează în principal asupra ponderii activelor circulante în total. Astfel, privite în optică patrimonială, activele circulante din cadrul S.C. . TEKNAUS S.R.L. au o valoare de 948.341 lei în 2006, adică dețin o pondere de 73,46 % în total activ. În anul 2007 valoarea activelor circulante crește la 1.270.798 lei, ponderea lor în active totale fiind de 71,72 %. Acest lucru este considerat a fi normal având în vedere faptul că sectorul de activitate al S.C. TEKNAUS S.R.L. se încadrează în sfera producției.
Factorul juridic. Anumite reglementări juridice generează direct sau indirect modificări ale structurii patrimoniale. Astfel, reglementările în materie de amortizare modifică raportul dintre imobilizările brute și cele nete. S.C. TEKNAUS S.R.L. practică sistemul de amortizare liniară, în anexele atașate bilanțului contabil putându-se observa valoarea brută a imobilizărilor, precum și valoarea amortizărilor. De asemenea, reglementările în materie de leasing modifică raportul dintre activele imobilizate din bilanț și cele din afara bilanțului. S.C. TEKNAUS S.R.L. nu deține mijloace fixe în sistem leasing.
Natura relațiilor cu furnizorii și clienții influențează în special asupra duratei creditului-clienți și a creditului-furnizori, precum și asupra ponderii creanțelor, respectiv datoriilor în totalul patrimonial. Atunci când întreprinderea are putere mare de negociere ea poate acționa în sensul reducerii duratei creditului-clienți și a creșterii duratei creditului-furnizori, adică întreprinderea își impune condițiile atunci când are putere mare de negociere în structura care o interesează. Astfel în bilanț va apărea o pondere scăzută a creanțelor și o pondere ridicată a datoriilor.
Observând structura patrimonială în cadrul S.C TEKNAUS S.R.L., putem afirma că ponderea creanțelor în total activ este de 62,99 % în anul 2006, iar în anul 2007 este de 67,19 % , acestea toate fiind pe o perioadă mai mică de un an. În pasiv, observăm că datoriile pe termen scurt au în 2006 valoarea de 681319 lei, și deci o pondere de 52,78 % din total pasiv. În anul 2007 societatea are datorii pe termen scurt în valoare de 810350 lei, cu o pondere de 45,74 %.
Așadar, observând ponderea ridicată a creanțelor și ponderea ridicată a datoriilor putem afirma că S.C. TEKNAUS S.R.L. are o putere mare de negociere. Ea poate impune condițiile negocierii și acționează în vederea reducerii duratei creditului-clienți și a creșterii duratei creditului-furnizori.
Factorii conjuncturali pot modifica deasemenea structura bilanțieră. Creșterea conjuncturală a cererii pentru anumite produse poate să genereze o diminuare sensibilă a stocurilor, deci o accelerare a acestora.
Factorii strategici. Strategia întreprinderii modifică sensibil performanțele acesteia fără ca aceasta să se reflecte de fiecare dată și în mod evident în structura patrimonială. O strategie de specializare poate fi identificată în structura patrimonială, deoarece are loc o creștere a activelor imobilizate în realizarea unui anumit produs. În cazul strategiei de diversificare este destul de dificil să se facă o legătură între aceasta și structura patrimonială.
Fiecare pondere a elementelor patrimoniale și a surselor de finanțare are o anumită semnificație și o importanță practică.
În ceea ce privește ACTIVUL :
Observăm că societatea analizată aparține sferei de producție, și anume unui sector care necesită o dotare tehnică semnificativă, situație demonstrată de ponderea mai mare a activelor imobilizate ( 26,53 % în 2006 și 28,27 % în 2007).
Referitor la elementele specifice societății reținem faptul că s-au produs schimbări importante în structura elementelor patrimoniale. Astfel, se înregistrează o creștere a ponderii activelor imobilizate de la 26,53 % în 2006 la 28,27 % în anul 2007. De principiu, această creșterii poate fi considerată un fenomen normal dacă s-a produs:
Ca efect al înregistrării deprecierii (amortizării) valorii activelor fixe corporale;
În urma cumpărării unor active devenite disponibile pentru procesul de producție.
Creșterea ponderii activelor imobilizate reflectă o creștere a gradului de investire a capitalului în societate.
În structura activelor imobilizate se remarcă o pondere mare a imobilizărilor corporale (99,90 % în 2006 și 99,97 % în 2007), ceea ce denotă capacitatea întreprinderii de a rezista în cazul unor crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerințelor pieței. Societatea nu are imobilizări financiare.
Ca tendință, se apreciază favorabilă creșterea ratei imobilizărilor corporale, care semnifică o creștere a flexibilității firmei, a capacității ei de a se adapta la evenimentele schimbării conjuncturale ale mediului economic.
Ca și în cazul activelor imobilizate , pentru procesul de decizie sunt operaționale ratele analitice ale activelor circulante : rata stocurilor , rata creanțelor comerciale , rata disponibilităților și plasamentelor .
Rata stocurilor (Rs) :
Rs = Stocuri ∕Activ total x 100
Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în această rată . Anumite componente speculative pot determina o majorare a stocurilor , respectiv o diminuare a acestora . Este în special , cazul unor materii prime la care se înregistrează frecvent fluctuații la prețuri .
În ceea ce privește activele circulante se remarcă scăderea ponderii acestora de la 73,46 % în anul 2006, la 71,72 % în anul 2007. O pondere mică o dețin stocurile. Se observă că acestea au înregistrat o scădere (în anul 2006 – de la 5,4 % – până în anul 2007 – la 05,25 %). Un asemenea fenomen este considerat normal deoarece societatea nu dorește sa constituie deliberat rezerve de stocuri .Prin urmare, în anul 2007, societatea a format stocuri cu mișcare, iar rotația stocurilor s-a accentuat. Apreciem această situație ca fiind pozitivă, favorizând transformarea în lichidități și eliminarea consecințelor negative asupra solvabilității întreprinderii.
În structura stocurilor se observă o pondere mare a stocurilor de materii prime și materiale consumabile ( 47,97 % în 2006 și 81,39 % în 2007) urmat de stocul de produse finite ( 27,28 % în 2006 și 32,04 % în 2007). Aceasta se explică datorită caracterului productiv al societății.
Interpretarea evoluției în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor , necesită corelarea cu nivelul activității , admițându − se ca ecuație minimă de echilibru structural :
ICA > IS , unde :
ICA = indicele cifrei de afaceri
IS = indicele stocurilor
Referitor la rata creanțelor comerciale se observă o creștere a lor (de la 62,99 % în 2006 la 67,19 % în 2007). Mărimea acestei rate este determinată de natura relațiilor întreprinderii cu partenerii externi, din aval de termenele de plată pe care le acordă clienților săi. Această creștere indică faptul că termenul de plată acordat clienților este mare iar aceștia nu își onorează la timp obligațiile.
Rata disponibilităților bănești înregistrează valori semnificative, dar în scădere de la 8,75 % în anul 2006 la 6,03 % în anul 2007.
Pe lângă ratele de structură propriu-zise de activ, în analiza financiară se folosesc și anumite rate derivate, construite prin raportarea anumitor fluxuri extrabilanțiere la diferitele posturi din bilanț. Dintre acestea amintim:
Rata de rotație a activelor circulante , care se determină ca raport între un flux și soldul unui anumit activ circulant, fie invers. În prima variantă se obține numărul de rotații ale activului, iar în cea de-a doua durata de rotație a acestuia. În lucrarea de față, dintre ratele de rotație ale activului circulant, importanță deosebită o au:
Rata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale consumabile, care se determină ca raport între stocul mediu de materii prime și materiale consumabile și costul de achiziție a materiilor prime și materialelor consumabile la care se adaugă variația stocului de materii prime și materiale consumabile, înmulțit cu 360.
În anul 2006 durata de rotație a stocurilor este de 55 de zile, iar în anul 2007 aceasta atinge numărul 61 de zile. La o primă vedere această durată este destul de mică. De asemenea, se poate observa că durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale consumabile s-a accelerat în 2007 față de 2006 . Numărul de zile a crescut de la 55 la 61. Acest aspect este considerat ca fiind negativ. În concluzie, stocurile de materii prime și materiale consumabile în cadrul S.C.TEKANUS S.R.L. au o durată lentă de rotație. Cele menționate anterior sunt subliniate și de următoarea rată, care are o semnificație similară ratei de rotație a stocurilor de materii prime și materiale consumabile. Este vorba de:
Viteza de rotație a stocurilor de materii prime și materiale consumabile, exprimată în număr de rotații, și care se determină ca raport între costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile la care se adaugă variația stocului de materii prime și materiale consumabile și stocul mediu de materii prime și materiale consumabile.
În cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L. , viteza de rotație a stocurilor de materii prime și materiale consumabile a avut în anul 2006 valoarea de 6,55 iar în anul 2007 valoarea de 5,87. Se observă așadar că și numărul de rotații a scăzut (altfel spus, viteza de rotație s-a încetinit), aspect considerat în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L ca fiind negativ.
Rata de rotație a stocului de produse finite, care se determină ca raport între stocul mediu de produse finite și producția stocată, înmulțit cu 360.
În anul 2006 durata de rotație a stocului de produse finite este de 185 de zile, iar în anul 2007 aceasta atinge numărul de 156 zile. La o primă vedere această durată este destul de mare. De asemenea, se poate observa că durata de rotație a stocurilor de produse finite s-a accelerat în 2007 față de 2006. Numărul de zile a scăzut de la 185 la 156. Acest aspect este considerat ca fiind pozitiv.. În concluzie, stocurile de produse finite în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L au o durată corespunzătoare de rotație.
Viteza de rotație a stocurilor de produse finite, exprimată în număr de rotații, și care se determină ca raport între producția stocată și stocul mediu de produse finite:
În cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L viteza de rotație a stocurilor de produse finite a avut în anul 2006 valoarea de 0,53 iar în anul 2007 valoarea de 0,36. Se observă așadar că și numărul de rotații a scăzut (altfel spus, viteza de rotație s-a încetinit), aspect considerat în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L ca fiind negativ.
Durata medie a creanțelor (durata creditului-clienți) se determină ca raport între valoarea creanței “clienți” și cifra de afaceri înregistrată, raport înmulțit cu 360.
Tabel nr. 4.2.1.1.
În anul 2006 valoarea acestei rate este de 137 zile iar în anul 2007 ea scade la 53 zile. Acest aspect este considerat a fi negativ,ceea ce înseamnă că S.C. TEKNAUS S.R.L. are creanțe greu de încasat, deci clienți răi platnici.În 2007 durata creditului clienți a scăzut de peste 2,5 ori față de anul anterior , ceea ce denotă un lucru favorabil pentru societate . Puterea mare de negociere a acestei societăți mai este subliniată, așa cum am arătat anterior și de ponderea ridicată a creanțelor în total activ.
În ceea ce privește PASIVUL :
Ca fenomen pozitiv în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L poate fi remarcată creșterea capitalului propriu, de la o valoare negativă în 2006 ( −183275 lei ) la 36597 lei în 2007.
Observăm că valoarea capitalului propriu este mai mică decât valoarea datoriilor
Ratele de structură ale pasivului bilanțier permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia. Principalele rate de structură ale pasivului sunt:
a) Rata stabilității financiare, determinată prin raportarea capitalurilor permanente la pasivul total al societății:
Astfel, rata stabilității financiare a înregistrat în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L. ponderea de 71,30 % în anul 2006 și 78,85 % în anul 2007. Din compararea celor două rate corespunzând anilor 2006, respectiv 2007, se constată o creștere a solvabilității financiare a întreprinderii, datorită în principal creșterii capitalului propriu.
b) Rata autonomiei financiare globale, determinată prin raportarea capitalului propriu la totalul pasivului:
Această rată trebuie să aibă o valoare mai mare de 33 %. În cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L rata autonomiei financiare globale atinge valoarea de 5,80 % în anul 2007. Deci, societatea se caracterizează printr-o independență financiară scăzută
c) Rata autonomiei financiare la termen, care este determinată ca raport între capitalurile proprii și capitalurile permanente:
Această rată trebuie să fie mai mare de 50 %. În cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L, rata autonomiei financiare la termen este în 2006 cât și în 2007 de 38,05%. Se constată deci un nivel fragil de independență financiară la termen a societății analizate în ambele perioade.
d) Rata de îndatorare globală se determină ca raport între datoriile totale ale societății ( obținute ca sumă între datoriile pe termen lung și datoriile pe termen scurt ) și pasivul total:
Rata îndatorării globale trebuie să fie mai mică de 100 %. Se constată scăderea capacității de îndatorare a S.C. TEKNAUS S.R.L ( de la 114,24 % în 2006 la 97,94 % în 2007 ) ,dar totuși rata îndatorării globale se menține ridicată
e) Rata de îndatorare la termen reprezintă raportul între datoriile pe termen lung și capitalurile permanente:
Ea trebuie să aibă valori mai mici de 50 %. Se constată că această rată se află peste valorile considerate limită, privind posibilitățile de îndatorare a societății, ea fiind în 2007de 96,19 %.
Ca rate derivate, de menționat este rata (durata) creditului-furnizori care se determină ca raport între valoarea datoriilor către furnizori și consumuri intermediare , raport înmulțit cu 360.
Tabel nr. 4.2.1.2
În cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L Târgoviște această rată înregistrează valori mici și anume 11 zile în anul 2006 și 26 zile în 2007. Această rată are valoare în momentul comparării ei cu rata creditului- clienți. Situația analizată este considerată a fi nefavorabilă societății, deoarece aceasta își încasează creanțele la intervale mari și efectuează plățile la intervale mici de timp. Pentru a avea o activitate eficientă este necesară relatia :
Rata creditului furnizori > Rata creditului clienți
Analiza valorii patrimoniale a S.C TEKNAUS S.R.L.Târgoviște, se face pe baza activului net contabil (ANC).
ANC = Activ real – Datorii totale
ANC2006 =1290832 – 681319 = 610114 lei
ANC2007 = 1771832 − 810350 = 961482 lei
Se observă că ANC înregistrează o creștere, fapt considerat a fi pozitiv, deoarece ANC reprezintă baza reală de negociere a întreprinderii.
Analiza riscului de faliment se face pe baza fondului de rulment și pe baza ratelor de solvabilitate. Fondul de rulment se determină fie ca diferență între capitalurile permanente și activele imobilizate, fie ca diferență între activele circulante și datoriile pe termen scurt.
FR = Capital permanent – Active imobilizate
Sau
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
În anul 2006 S.C. TEKNAUS S.R.L. înregistrează un fond de rulment de 267022 lei, iar în anul 2007 valoarea acestuia crește la 480844 lei.
Între ratele de solvabilitate, rata solvabilității generale arată situația pe ansamblu, fiind determinată ca raport între activele circulante și datoriile pe termen scurt:
Ea atinge valori de 139,19 % în anul 2006 și 156,83 % în anul 2007, valori care apreciază S.C. TEKNAUS S.R.L ca având o solvabilitate ridicată.
În concluzie, S.C. TEKNAUS S.R.L prezintă o situație financiară bună determinată de o evoluție a cifrei de afaceri de 253% față de anul precedent , o stabilitate financiară ridicată , o independență financiară solidă , dar o capacitate de îndatorare ridicată.
4.2.2 Analiza funcționalǎ a situației financiare a patrimoniului
Fondul de rulment financiar (notat FRF) este o necesitate pentru majoritatea societăților comerciale.
Fondul de rulment financiar poate fi determinat :
-ca diferență între resursele stabile și utilizările stabile : CP – AI
– ca diferență între activele mai mici de un an și datoriile mai mici de un an :
AC- DC
El constituie o marjă de securitate pentru societate și pentru creditorii săi, o premisă a asigurării independenței financiare față de terți. S.C. TEKNAUS S.R.L dispune de fond de rulment financiar atât în anul 2006 (în valoare de 267022 lei) cât și în anul 2007 (în valoare de 460448 lei), valoarea acestuia înregistrând o creștere în 2007 față de 2006 cu 193426 lei, adică cu 168 %. Existența unui fond de rulment financiar pozitiv se explică prin aceea că activele imobilizate (activele stabile) sunt finanțate din resurse stabile, situație apreciată a fi pozitivă.
Nevoia de fond de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt între necesarul și resursele de capitaluri circulant al exploatării .
NFR = (Active circulante –Disponibilități ) – Datorii de exploatare (fără credite bancare pe termen scurt )
La . S.C. TEKNAUS S.R.L valoarea NFR este de 383808 lei în 2007 , ceea ce indică un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare posibil de imobilizat .
Având în vedere că FR este mai mare decât NFR indică o lichiditate a întreprinderii la un moment dat .
În ambele perioade se constată că S.C. TEKNAUS S.R.L a degajat resurse ciclice care au finanțat trezoreria. Astfel, în anul 2006, trezoreria netă este generată în proporție de 85,41 % de fondul de rulment net global și de 14,59 % de nevoia de fond de rulment. În anul 2007, trezoreria netă este generată în proporție de 92,92 % de către fondul de rulment net global și de 7,8 % de necesarul de fond de rulment. Deoarece fondul de rulment net global asigură finanțarea integrală a nevoii de fond de rulment, echilibrul funcțional este realizat.
Principalele rate folosite în analiza financiară sunt:
Rata de finanțare a cifrei de afaceri, determinată astfel:
Astfel, în anul 2006 ea este de aproximativ 135 zile iar în 2007 de 127 zile. Această rată indică marja de securitate a societății. Specialiștii apreciază că pentru majoritatea societăților comerciale ea trebuie să fie cuprinsă între 30 și 90 de zile. Așadar, această rată este nefavorabilă. Atât în 2006 cât și în 2007 nu corespunde limitelor amintite deoarece S.C. TEKNAUS S.R.L dispune de stocuri mai mici decât cele optime și a acordat credite-clienți pe perioade mari, ceea ce repercutează asupra trezoreriei (care în 2006 cât și în 2007 are valori foarte mari ).
b) Rata de finanțare a activelor circulante, determinată astfel:
Această rată măsoară partea activelor circulante finanțate din resurse stabile. În urma calculelor, rezultă că în anul 2006, în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L activele circulante sunt finanțate din resursele stabile în proporție de 71,04 %. În anul 2007 activele circulante sunt finanțate din resursele stabile în proporție de 72,9 %.
c) Rata nevoii de fond de rulment, determinată astfel:
Între necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri există o strânsă legătură, deoarece creșterea vânzărilor este în strânsă dependență , pe de o parte, cu deținerea de stocuri și acordarea de credite-clienți, iar pe de altă parte, cu obținerea unor credite-furnizori.Valoarea acestei rate este de 13, 25% reflectând o situație favorabilă. În general, dacă această rată scade, se consideră o situație favorabilă, semnificând, ameliorarea trezoreriei, dacă ea crește situația este nefavorabilă.
4.3 Analiza S.C. TEKNAUS S.R.L pe baza contului de profit și pierdere
4.3.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune
Contul de profit și pierdere care grupează veniturile și cheltuielile pe tipuri de activități: de exploatare, financiară și extraordinară, permite calculul a 3 indicatori parțiali de rentabilitate:
Rezultatul exploatării (RE)
Rezultatul financiar (RF)
Rezultatul extraordinar (Rextraordinar)
De asemenea, contul de profit și pierdere permite determinarea indicatorului global de rentabilitate: rezultatul exercițiului (înainte și după impozitare).
Tot pe baza contului de profit și pierdere se poate constitui și Tabloul Soldurilor Intermediare De Gestiune (SIDG) care constituie o sursă suplimentară de informații pentru determinarea și analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formării lor. Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub formă de solduri ce pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului.
În realitate tabloul SIDG nu constituie decât o altă variantă de prezentare a contului de rezultate. El propune, într-adevăr, un alt mod de grupare a veniturilor și cheltuielilor, precum și evidențierea mecanismului de formare a principalilor indicatori de rezultate (cifra de afaceri, marja comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată) și performanțe. Chiar dacă normele metodologice românești nu fac precizări privind determinarea lor,aceasta se consideră utilă.
Situația financiară a S.C. TEKNAUS S.R.L este evidențiată de evoluția următoarelor SIDG, așa cum rezultă din tabelul următor:
Tabel nr. 4.3.1.1
– lei-
Analiza cifrei de afaceri:
Cifra de afaceri este definită ca valoara de vânzare a mărfurilor, a prestărilor de servicii , a execuției de lucrări. Așadar, cifra de afaceri reprezintă suma totală a afacerilor unei firme, întreprinderi, în expresie valorică, pe o perioadă determinată. Interesul oricărui agent economic este obținerea de profit din ce în ce mai ridicat, deci creșterea permanentă a cifrei de afaceri.
Cifra de afaceri a anului 2007 în mărime absolută a crescut cu 1754307 față de anul 2006, adică cu 253,78 %. Creșterea cifrei de afaceri a fost generată în principiu de creștere producției vândute (aceasta a crescut în 2007 față de 2006 cu247,28%).
Producția exercițiului a crescut într-un ritm superior evoluției cosumurilor provenind de la terți .Așa se explică creșterea valorii adăugate cu +1365382 lei, adică cu +347,28 % .
Indicatorii de rentabilitate, începând cu rezultatul brut al exploatării și până la rezultatul net al exercițiului,au o evoluție favorabilă, în creștere . Astfel, rezultatul brut al exploatării va crește cu 421319 lei, adică de 5 ori . Rezultatul net al exploatării crește și el cu 435762 lei, adică de 4.9 ori .Rezultatul curent crește de asemenea, cu 433815 lei .
În ceea ce privește rezultatul net al exercițiului, în anul 2006 acesta a avut valoarea de −182378 lei. În anul 2007 rezultatul net al exercițiului a crescut vertiginos la suma de 219872 lei , reflectând o sporire a eficienței activității .
Privită în dinamică evoluția este următoarea:
Rezultatul exploatării a crescut cu 421319 lei, adică de 5 ori față de exercițiul financiar precedent (datorită creșterii veniturilor din exploatare într-un ritm superior comparativ cu creșterea cheltuielilor pentru exploatare);
Rezultatul financiar a crescut cu 23484 lei .
datorită creșterii veniturilor financiare și scăderii cheltuielilor financiare în anul 2007;
Societatea nu are venituri și cheltuieli extraordinare.
În concluzie, S.C. TEKNAUS S.R.L a înregistrat în anul 2007 față de 2006 o evoluție favorabilă a situației sale financiare. Se impune totuși luarea unor măsuri pentru sporirea eficienței activității , a posibilităților de creștere a veniturilor și de reducere a cheltuielilor, în special a celor din activitatea de exploatare.
4.3.2 Analiza capacitǎții de autofinanțare și autofinanțarea
Capacitatea de autofinanțare (notată prescurtat CAF) nu reprezintă propriu-zis un sold intermediar de gestiune. Astfel, CAF reprezintă un indicator monetar privind rezultatul exercițiului care rezultă din confruntarea veniturilor monetare cu cheltuielile monetare (inclusiv impozitul pe profit). Este un indicator esențial utilizat în evaluarea performanțelor și echilibrului financiar al întreprinderii și care semnifică capacitatea acestuia de a obține resursele necesare acoperirii diferitelor nevoi.
CAF este un surpus monetar net global. Caracterul “monetar” se explică prin aceea că ia în considerare numai veniturile și cheltuielile monetare; “net” pentru că se determină după deducerea impozitului și “global” pentru că se calculează la nivelul întregii activități a întreprinderii (exploatare, financiară, extraordinară), spre deosebire de RBE (rezultatul brut al exploatării) care se stabilește ca sold monetar al exploatării.
Pornind de la informațiile din noua raportare a contului de profit și pierdere relația de calcul a CAF devine :
CAF = Rezultatul net al exercițiului
+ Cheltuieli cu amortizările , provizioanele și ajustările de valoare (exploatare , financiare)
− Venituri din provizioane și ajustări de valoare (exploatate , financiare)
+ Cheltuieli cu cedarea activelor
– Venituri dincedarea activelor și alte operații de capital
– Venituri din subvenții pentru investiții
Așadar, în cazul S.C TEKNAUS S.R.L Moreni calculele privind determinarea CAF au rezultat :
Procedând la efectuarea analizei CAF la S.C TEKNAUS S.R.L Moreni remarcăm că aceasta are o evoluție ascendentă. Creșterea CAF în 2007 față de 2006 de la − 177841 lei la 238470 lei este rezultatul sporirii rentabilității întreprinderii. După cum se poate observa și din analiza SIDG efectuată anterior, toți indicatorii de rentabilitate calculați (rezultatul brut al exploatării, rezultatul exploatării, rezultatul curent, rezultatul net al exercițiului) au crescut considerabil în anul 2007 față de 2006.
Evoluția ascendentă a CAF, relevă capacitatea întreprinderii de a remunera capitalul investit și a modului de finanțare a investițiilor întreprinderii .
Capacitatea de autofinanțare nu reprezintă decât o autofinanțare potențială. Bogăția creată în mod real se apeciază după deducerea remunerării acționarilor.
Important este de subliniat faptul că, prin evoluția sa , cât și prin dimensiunea pe care o are, autofinanțarea constituie un mijloc sigur de finanțare a propriei activități, o sursă independentă și stabilă, care permite întreprinderii un grad mai mic sau mai mare de libertate (în funcție de mărimea ei) în alegerea investitorilor, constituind totodată un factor hotărâtor în reducerea cheltuielilor financiare.
4.3.3 Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate sunt constituite într-o manieră generală, prin raportarea unui rezultat, fie la un flux de activitate, fie la un stoc. Varietatea indicatorilor implicați în calcul face posibilă determinarea unui număr nelimitat de rate de rentabilitate. Principalele rate care prezintă interes pentru tema abordată și pentru care avem informații suficiente sunt:
Rata rentabilității comerciale
Rata rentabilității comerciale (calculată în tabelul de mai jos) pune în evidență eficiența activității întreprinderii și înregistrează valori diferite în funcție de indicatorii implicați. Se observă că în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L, rata rentabilității comerciale înregistrează valori acceptabile.
Calculată la nivelul exploatării, rata rentabilității comerciale sau rata profitabilității se situează între 14 – 16 %. În perioada curentă a înregistrat valori mai mari datorită creșterii rezultatului exploatării într-un ritm superior creșterii volumului de activitate. Aceeași tendință o înregistrează și rata rentabilității comerciale calculată pe baza rezultatului net al exercițiului.
Tabel nr. 4.3.3.1
-mii lei-
Rata rentabilității economice
Rata rentabilității economice măsoară performanțele activului total al întreprinderii pornind de la un rezultat economic (RBE – rezultatul brut al exploatării, RE- rezultatul exploatării) și ansamblul mijloacelor utilizate. Rata
rentabilității economice este independentă de mecanismul de finanțare, de presiunea fiscală, precum și de fluxurile excepționale.
Din tabelul următor se desprinde calculul ratei rentabilității economice:
Tabel nr. 4.3.3.2
– lei-
Rata rentabilității economice urmează aceeași traiectorie parcursă de rata rentabilității comerciale. Astfel, în 2007 față de 2006 rata rentabilității economice a crescut(−14,12% în 2006, la 12,40% în 2007). Factorii care au influențat rata rentabilității economice au fost rata de rotație a activului și rata rentabilității comerciale.Cum rata rentabilității comerciale înregistrează o creștere mai ponderată (cu 7,59 %) decât creșterea ratei de rotație a activului (cu 13,04 %) se explică creșterea ratei rentabilității economice.
Așadar, se constată o creștere a eficienței utilizării activelor de către S.C. TEKNAUS S.R.L.
3. Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității financiare este un indicator prin care se exprimă rata de remunerare a investirii de capital pe care o fac proprietarii întreprinderii, prin procurarea activelor ei, sau a reinvestirii integrale sau parțiale a profiturilor care le revin de drept.
Rata rentabilității financiare se calculează după formula :
(Rezultat net / capitaluri proprii ) x 100 = 676,56 %
În ceea ce privește raportul dintre rezultatul exercițiului și RBE, acesta a înregistrat o creștere de la 12,04 în 2006 la 16,25 în 2007. Deci acest raport are o influență favorabilă asupra ratei rentabilității financiare, creșterea lui determinând creșterea acesteia.
Rata marjei brute a exploatării a scăzut, de la 12% în 2006 la 33% în 2007. Această creștere a ratei marjei brute a exploatării a dus la marirea ratei rentabilității financiare.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prezentarea operațiunilor economico − financiare sub cele două aspecte (contabilitate financiară și contabilitate de gestiune) întărește faptul că într − o întreprindere cu caracter productiv cum este S.C.TEKNAUS S.R.L este nevoie de organizarea contabilității în așa fel încât să fie posibilă măsurarea , evaluarea , cunoașterea , gestiunea și controlul activelor , datoriilor și capitalurilor proprii , precum și a rezultatelor obținute în decursul unei perioade de gestiune . În cadrul reglementărilor contabile se face distincție între contabilitatea financiară și cea de gestiune . La nivelul unei entități , existența celor două contabilități este absolut obligatorie , iar răspunderea pentru organizarea și conducerea acestora revine administratorului sau altei persoane împuternicite în acest sens .
Din cele prezentate în lucrare reiese că nu toate cheltuielile înregistrate în contul de profit și pierdere (în clasa a 6 − a a planului de conturi) se includ în costul de producție al bunurilor produse , lucrărilor executate , ci doar acelea care pot fi capitalizate (înscrise ca activ în bilanț). Cheltuielile care nu se includ în costul de producție reprezintă cheltuieli ale perioadei și afectează decât contul de profit și pierdere . Contabilitatea de gestiune utilizează datele furnizate de contabilitatea financiară , le prelucrează conform procedeelor proprii în vederea determinării costurilor de producție a bunurilor și serviciilor , informații ce sunt preluate apoi în contabilitatea financiară pentru evaluarea și înscrierea acestora în activul bilanțului .
Schematic , corelarea contabilității financiare cu cea de gestiune se prezintă în Anexa 2.
Din analiza succintă a metodei de calculație a costurilor pe comenzi se poate argumenta că deși metoda pe comenzi asigură stabilirea unui cost de producșie corect al produselor executate , totuși ea se confruntă cu unele deficiențe în privința modului de colectare al cheltuielilor și al calculației costurilor.Modalitatea de colectare a cheltuielilor pe locuri de cheltuieli (secții de producție , ateliere , depozite, etc)și purtători de costuri nu urmează întotdeauna traiectoria impusă în realizarea unei comenzi datorită imposibilității de urmărire a costurilor pe locurile de producere a acestora , Drept urmare , unele comenzi sunt încărcate cu mai multe costuri decât altele aflate în situație similară . Acest lucru conduce la denaturarea costurilor de la o perioadă de gestiune la alta , mai ales în cazul predării înainte de termen a unor produse către clienți a căror evaluare se realizează la cost antecalculat .Practicarea unor baze de reapartizare nefundamentate științific ( care nu exprimă o relație de cauză − efect între cheltuielile de repartizat și bazele de repartizare aferente )în alocarea cheltuielilor indirecte conduce la obținerea unor costuri de producție inexacte , nereale .
Un alt dezavantaj al aplicării acesteia este lipsa de operativitate și previziune. Acest lucru face ca informațiile în legătură cu desfășurarea procesului de producție să nu ajungă la factorii de decizie în timpul oportun pentru ca aceștia să adopte cele mai corespunzătoare decizii, pe de o parte, iar pe de altă parte, să nu aibă perspectiva
desfășurării viitoare a procesului de producție, deci contabilitatea de gestiune să nu−și
îndeplinească rolul său de contabilitate managerială.
În concluzie, la S.C.TEKNAUS S.R.L. Moreni se impune cu necesitate perfecționarea și diversificarea metodelor de contabilitate de gestiune și calculație a costurilor prin introducerea unor metode și procedee noi care să ridice pe plan calitativ superior informația costurilor, cum ar fi metoda standard – cost sau unele elemente ale metodei direct costing.
Premisa perfecționării organizării contabilității cheltuielilor directe de producție
în condițiile aplicării metodei standard – cost în varianta standard – cost unic la S.C.TEKNAUS S.R.L.o constituie cunoașterea procesului tehnologic și a programului de producție pe termen de un an.
Este necesar perfecționarea sistemului informatic actual , astfel încât să permită calcularea costurilor pe fiecare reper , cât și urmărirea operativă a abaterilor pe fiecare articol de calculație cu ajutorul evidenței tehnico − operative astfel încât să se obțină informații relevante cu privire la locul , cauzele și purtătorii de costuri la care acestea s−au produs .
Este necesar , de asemenea, determinarea performanței întreprinderii cu ajutorul unor indicatori de pilotaj ( volum, eficiență și eficacitate , calitate , costuri , termene de livrare) , aceștia fiind considerați drept adevărate „ imagini” ale predicțiilor viitoare .
Determinarea performanței întreprinderii derivă și din folosirea eficientă a activelor circulante.
Stocurile reprezintǎ un activ important al oricǎrei societǎți comerciale,având implicație directǎ asupra contului de profit și pierdere .Gestionarea eficientă a stocurilor reclamă stabilirea de legături directe și de durată cu furnizorii și alegerea acestora și după criteriul distanței , stabilirea și urmărirea unor grafice de aprovizionare , lichidarea întârzierilor în aprovizionare , reducerea cheltuielilor de transport − aprovizionare , reducerea blocărilor de monedă în stocuri inutile , îmbunătățirea condițiilor de păstrare și manipulare a resurselor .
La baza analizei efectuate s-a constatat principalele aspecte negative din punct de vedere economico-financiar care influențeazǎ situația societǎții:
Ponderea micǎ a stocurilor în total active circulante ceea ce necesită dimensionarea stocurilor de materii prime și materiale la nivel de siguranță pentru a nu creea sincope în derularea procesului de producție, și , implicit efecte negative asupra termenului de livrare .Menținerea în rețea a unor stocuri optime este o condiție a a rentabilizării capacității rețelei , prin echilibrarea a două costuri antagonice : costul stocajului (care crește cu cantitatea comandată ) și costul pe comandă (care scade cu cantitatea comandată ).
În stadiul producției , volumul activelor circulante depinde în cea mai mare măsură de costuri și de durata ciclului de fabricație , astfel că orice cale de reducere a acestora reprezintă și căi de accelerare a vitezei de rotație . Organizarea corespunzătoare a producției și a muncii prin utilizarea tuturor capacităților de producție , stabilirea unor fluxuri raționale de fabricație , alegerea tehnologiilor , folosirea integrală a timpului de lucru , organizarea rațională a miscării și manipulării resurselor materiale , alimentarea locurilor de muncă , creșterea coeficientului de schimburi , perfecționarea calificării ,automatizarea și robotizarea procesului de fabricație reprezintă căi de reducere a duratei ciclului de fabricație și chiar a unor costuri , și ,deci, de accelerare a vitezei de rotație și folosirea eficientă a activelor circulante . Durata ciclului de fabricațiepoate fi redusă și prin micșorarea întreruperilor în producție , întreruperi care apar ca effect al unor cause cum sunt :lipsa de materii prime și materiale , prelungirea executării unor reparații .
Un alt aspect negativ îl constituie durata mare de imobilizare a creanțelor ( 119 zile ) și ponderea mare a îndatorării . Acestea impun o modificare a politicii manageriale prin analizarea clienților și furnizorilor, eliminarea clienților incerți sau în litigiu , distribuirea rațională a profitului .
Principalele aspecte pozitive constatate sunt:
S.C. TEKNAUS S.R.L. are o putere mare de negociere datoratǎ unei ponderi mai mici a creanțelor în comparație cu datoriile.
Ponderea mare a activelor imobilizate aceastǎ situație demonstrând dotarea tehnicǎ semnificativǎ a societǎții;
În structura activelor imobilizate se remarcǎ o pondere mare a imobilizǎrilor corporale, ceea ce denotǎ capacitatea întreprinderii de a rezista în cazul unor crize, de a se adapta la schimbarea bruscǎ a tehnicii sau a creințelor pieței;
Ca fenomen pozititv în cadrul S.C. TEKNAUS S.R.L.. poate fi remarcatǎ creșterea ponderii capitalului propriu, ceea ce constituie un semn bun în ceea ce privește solvabilitatea societǎții;
Producția exercițiului a crescut într-un ritm superior creșterii consumurilor provenind de la terți ;
Se constatǎ scǎderea capacitǎții de îndatorare ;
Rata creditului-furnizori înregistreazǎ valori mai mari în comparație cu durata creditului-clienți;
ANC înregistreazǎ o creștere fapt considerat a fi pozitiv, deoarece acesta reprezintǎ baza realǎ de negociere a întreprinderii;
Rata solvabilitǎții generale înregistreazǎ valori foarte ridicate, societate având o solvabilitate ridicatǎ;
Costul mǎrfurilor vândute a crescut într-un ritm inferior ritmului de creștere a vânzǎrilor de mǎrfuri, marja comercialǎ a crescut și ea;
Producția exercițiului a crescut într-un ritm inferior creșterii consumurilor provenind de la terți ;
Cifra de afaceri a anului 2007 în mǎrime absolutǎ a crescut de 4, 5 ori .
Creșterea cifrei de afaceri a fost generatǎ în principiu de creșterea producției vândute ;
S.C. TEKNAUS S.R.L.. prin capacitatea disponibilǎ, prin dotarea tehnicǎ pe care o are, prin calitatea produselor și prețul oferit, prin experiența tehnicǎ a cadrelor, societatea comercialǎ are posibilitatea pǎtrunderii mai puternice pe piața vest-europeanǎ , asigurând de asemenea și necesarul pieței interne.
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Privind Contabilitatea Produselor la Sc Teknaus Srl (ID: 133609)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.