Acreditivul Documentar Principala Modalitate DE Plata In Derularea Schimburilor Comerciale Internationale

CUPRINS

=== ACREDI~1 ===

CUPRINS

INTRODUCERE

În ansamblul relațiilor financiar-valutare, plățile și decontările internaționale joacă un rol important, fiind rezultatul derulării operațiunilor comerciale internaționale de import-export, majoritatea dintre acestea derulându-se prin intermediul băncilor comerciale.

Modalitățile de plată internaționale reprezintă un ansamblu de mecanisme, de tehnici, prin care se pot plăti/încasa contravaloarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor executate de la cumpărător/importator/debitor la vânzător/exportator/creditor, părți care intervin în relațiile comerciale și de altă natură între firme diferite din interiorul aceleași țări sau țări diferite.

Pentu derularea corespunzatoare a platilor internationale,un rol important il au reglementarile recunoscute si acceptate in relatiile bancare: Regulile si Uzantele internationale privind creditul documentar, Regulile Uniforme pentru incassouri,elaborate de Camera de Comert International de la Paris. Asemenea reglementari permit desfasurarea platilor internationale in conditii de siguranta sporite si contribuie la dezvoltarea schimburilor economice externe.

Modalitățile de plată folosite pe plan internațional, cunosc o mare diversitate, din categoria acestora făcând parte: acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, incasso-ul documentar, ordinul de plată, modalități de plată combinate, schimbul de documente la plată și vinculația.

Acreditivul documentar reprezintă un angajament, indiferent de modul în care este descris sau definit, prin care o bancă (emitentă) acționând la cererea și în conformitate cu instrucțiunile unui client (ordonator-importator), contra documente strict conforme cu termenii și în condițiile acreditivului se obligă să efectueze plata în favoarea unui terț

(beneficiar- exportator) sau la ordinul acestuia, sau să plătească ori să accepte efecte de comerț (cambii, bilete la ordin) trase de acesta; să autorizeze o altă bancă să facă astfel de plăți sau ca astfel efectele să fie plătite, acceptate sau negociate la o altă bancă.

În derularea acreditivului documentar sunt implicate următoarele părți: ordonatorul acreditivului care este importatorul respectiv cumpărătorul, beneficiarul acreditivului respective vânzătorul, banca emitentă a acreditivului care iși asumă angajamentul de plată față de vânzător și o bancă corespondentă care poate fi în postura de bancă bancă trasă/acceptantă, bancă negociatoare, bancă confirmatoare .

Executarea acreditivului documentar se realizează printr-o serie de documente formate în general din factură comercială, documente de transport, certificat de asigurare, certificat de origine, lista de colete, certificat de calitate, fitosanitar, buletinul de analize având rolul de a demonstra că beneficiarul și-a îndeplinit obligațiile asumate.

Ca urmare a diversificării operațiunilor de comerț exterior și datorită caracterului adaptabil al acreditivului, în practica internațională s-au consacrat mai multe tipuri de acreditive documentare, a căror schemă de plată permite înțelegerea mecansimului complex al derulării unei operațiuni de export-import prin acreditiv documentar.

Recurgerea generală la acreditiv documentar se datorează avantajelor pe care le conferă, gradului ridicat de securitate pentru interesele importatorului, livrarea mărfurilor în condițiile și termenele stabilite precum și pentru interesele exportatorului vizând în principal siguranța plății.

Prezentarea unui caz real de utilizare a unui acreditiv documentar de import evidențiază complexitatea deosebită a acestei modalități de plată, exigențele care trebuiesc îndeplinite pentru realizarea în siguranță

plății și modul de soluționare a discrepanțelor care uneori se ivesc în derularea plății prin acreditiv documentar.

Compararea acreditivului documentar cu incasso-ul documentar are menirea de a evidenția care dintre aceste modalități de plată e mai convenabilă sub aspectul costului implicat de utilizarea acestora și a gradului de acoperire a riscurilor cărora sunt supuse părțile contractante, o tentativă de explicare a recurgerii în actualul mediu de afceri românesc la ordinul de plată.

1. ACREDITIVUL DOCUMENTAR- PRINCIPALA MODALITATE DE PLATĂ ÎN SCHIMBURILE COMERCIALE INTERNAȚIONALE

. LOCUL MODALITĂȚII DE PLATĂ ÎN CADRUL UNEI OPERAȚIUNI DE COMERȚ EXTERIOR

Creșterea volunului comerțului exterior și interior, mai ales în cadrul sectorului privat al economiei a condus la creșterea și diversificarea relațiilor de încasări și plăți, prin intermediul sectorului financiar-bancar.

Achitarea obligațiilor asumate ca urmare a diverselor contracte comerciale încheiate presupune recurgerea fie la instrumente de plată și credit, fie la o serie de modalități și tehnici de plată. Aceste modalități de plată interne nu diferă foarte mult de cele internaționale dar acestea prezintă în principiu anumite specificități.

Modalitățile de plată internaționale reprezintă un ansamblu de mecanisme, tehnici, feluri prin care se pot plăti/încasa contravaloarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor executate de la cumpărător/importator/debitor la vânzător/exportator/creditor, părți care intervin în realțiile comerciale și de altă natură între firme diferite dintr-o țară sau țări diferite.

Conținutul acestor modalități de plată constă în organizarea tehincă a circulației documentelor comerciale, care confirmă apariția relației de plată internaționale și a instrumentelor de plată implicate, precum și organizarea raporturilor între partenerii relațiilor comerciale internaționale, prin intermediul organelor bancare care îi deservesc.

Dacă pe plan intern mecanismul plăților și decontărilor este strict reglementat și se realizează în condiții relativ sigure, cu totul altfel se

pune problema în cazul decontărilor obligațiilor de plată pe plan internațional.

În cadrul plăților internaționale mecanismul se complică, în principal, datorită următorilor trei factori: una dintre părți , creditor sau debitor este străină, în toate cazurile intervine și o bancă străină, de regulă corespondentă, plata se face în valută liber convertibilă, ceea ce impune pentru debitor obligația de a-și procura din timp valuta necesară de pe piețele valutare, în condițiile cele mai avantajoase.

Modalitățile de plată folosite pe plan internațional, cunosc o mare diversitate, din categoria acestora făcând parte: acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, incasso-ul documentar, ordinul de plată, modalități de plată combinate, schimbul de documente la plată și vinculația.

Utilizarea în relațiile de plăți externe a uneia sau alteia dintre aceste modalități de plată este condiționată de anumiți factori cum ar fi: gradul de încredere existent între parteneri, gradul de solvabilitate și lichiditate al firmei plătitoare, necesitatea recuperării integrale și în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor livrate, mărimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia dintre modalitățile de plată în raport cu altele. Acești factori determină alegerea modalităților de plată care prezintă un grad ridicat de garanție a încasării prețului și formularea unor clauze adecvate cu un grad ridicat de siguranță.

Creditul documentar, în variantele acreditiv documentar și scrisoare de credit comercială, îndeplinesc într-o mare măsură aceste condiții, fiind cea mai utilizată modalitate de plată în operațiunile de export-import.

Derularea unei operațiuni de comerț exterior presupune parcurgerea mai multor etape: luarea deciziei de a exporta, stimularea

cererii externe, primirea cererilor de ofertă, analiza cererilor de ofertă primite și pregătirea ofertei, determinare condițiilor de vânzare și întocmirea referatului de vânzare, remiterea ofertei de vânzare potențialilor importatori, primirea și evaluarea ofertei de către importator, negocierea și încheierea contractului de vânzare-cumpărare internațională și în final, derularea propriu zisă a contractului de vânzare-cumpărare internațională.

Locul modalității de plată în cadrul unei operațiuni de comerț exterior este evidențiat de interesul pe care părțile implicate îl manifestă pe parcursul acestor etape pentru acceptarea unei modalități de plată reciproc avantajoasă, de natură să contribuie la încheierea tranzacției și la derularea în condiții de siguranță a contractului de vânzare-cumpărare.

Fie că dorește să inițieze tratative cu partenerii externi în vederea încheierii unor tranzacții comerciale, fie că intenționează să se informeze asupra ofertelor pentru un anumit produs prin trimiterea cererilor de ofertă, potențialii importatori sunt interesați nu doar de prețul produsului ci și de celelalte condiții de comercializare, printre care și modalitatea de plată.

În vederea elaborării unei oferte cât mai competitive, exportatorul face o analiză a cererilor de ofertă primite și stabilește concret nivelul cheltuielilor de comercializare, a celor cu ambalajul, cu transportul pe parcurs intern, eventuale adaosuri comerciale și nivelul rentabilității pentru respectivul produs.

În continuare, exportatorul procedează la întocmirea și remiterea ofertei către potențialii importatori, ofertă care cuprinde următoarele elemente: cantitate, preț, condiții de plată, condiții de livrare și cele speciale. În cazul în care oferta este acceptată sau importatorul face o contraofertă ce conține modificări ale ofertei inițiale cu care exportatorul

este de acord, se poate trece la următoarea etapă și anume, începerea negocierilor pentru încheierea contractului.

În timpul negocierilor, cele două părți angrenate trebuie să aibă în vedere anumite aspecte legate de modalitatea de plată. Astfel, vânzătorul trebuie să determine modalitatea de plată cea mai convenabilă pentru el, în mare măsură să-i ofere garanția încasării mărfurilor livrate sau serviciilor prestate. În cazul în care nu a mai avut ocazia să încheie contracte cu importatorul respectiv sau cu alți importatori din aceeași țară, exportatorul este supus unor riscuri sporite, pe care le poate diminua însă prin alegerea unei modalități de plată sigure. De multe ori, vânzătorul este dispus să facă concesii în ceeea ce privește prețul, în virtutea unei mari securități și a efectării rapide a plății. La rândul său, cumpărătorul trebuie să decidă asupra modalității de plată care îl avantajează cel mai mult.

Armonizarea intereselor celor doi parteneri presupune o analiză a avantajelor și dezavantajelor pe care alegerea uneie sau alteia dintre modalitățile de plată le implică. De cele mai multe ori, partenerii comerciali optează pentru acele modalități de plată care prezintă un grad ridicat de garanție a încasării prețului și anume acreditivul documentar și scrisoarea de credit comercială.

Aspectele cele mai importante legate de modalitate de plată, asupra cărora părțile angrenate în procesul de negociere au convenit anterior, trebuie fixate în scris în momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare internațională, aceasta pentru a se putea evita eventuale controverse asupra detaliilor modalității de plată.

În urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare internațională are loc derularea propriu-zisă a acestuia. Această operațiune desemnează ansamblul activităților prin intermediul cărora are

loc livrarea mărfii de la vânzător la cumpărător, pe de-o parte, și efectuarea plății de către cumpărător în beneficiul vânzătorului, pe de altă parte.

Livrarea internațională a mărfii presupune desfășurarea următoarelor operațiuni: pregătirea mărfii în vederea exportului și facturarea la extern, expediția și transportul internațional, asigurarea mărfurilor și vămuirea. În acest proces sunt implicate, pe lângă părțile contractului comercial- vânzătorul, cumpărătorul, și o serie de firme și organisme prestatoare de servicii specializate: expeditori, intermediari de tranzit, armatori, case de asigurări, organe vamale, instituții de control al calității (figura nr.1.1).

În cadrul obligației de livrare prevăzută în contractul extern, vânzătorul trebuie să asigure livrarea fizică a mărfii care face obiectul tranzacției, respectarea calității și cantității precizate în contract și respectarea termenelor de livrare. În acest scop, acesta se va preocupa de fabricarea mărfii în raport cu condițiile convenite în contract. În cazul în care contractul prevede efctuarea plății integral sau parțial prin acreditiv sau prin intermediul unei garanții bancare anticipate, întreprinderea exportatoare va lansa în fabricație produsul numai după ce intră în posesia documentului prin care se asigură garanția de plată respectivă. În cazul în care plata se face prin acreditiv, acesta trebuie sa aibă un termen de valabilitate care să permită fabricația produsului, expedierea acestuia la locul de încărcare și încărcarea lui pe mijlocul de transport, precum și negocierea acreditivului.

Totodată, exportatrul contractează un expeditor care se ocupă de toate activitățile și formalitățile legate de transportul mărfii și în primul rând de angajarea unui cărăuș care urmează să asigure transportul fizic din stația de expediție în cea de destinație.

În același timp, se procedează la asigurarea mărfii în trafic internațional, prin încheierea unui contract cu o casă de asigurări, acest document, urmând să însoțească marfa pe parcurs extern, alături de celelalte documente de livrare: factura externă, documentul de transport, certificatul de origine, certificatul de calitate.

Odată cu expedierea mărfii, exportatorul și-a îndeplinit cea mai importantă obligație asumată prin contract și anume livrarea mărfii. Îndeplinirea completă a obligațiilor asumate prin contract de către exportator are loc după depunerea setului de documente la bancă de către acesta, care conține documentele asupra cărora părțile au convenit prin contract. În condițiile în care documentele remise băncii sunt în conformitate cu documentele prevăzute de modalitatea de plată, are loc plata efectivă către exportator. În urma efectuării plății, importatorul va intra în posesia documentelor care îi permit ridicarea mărfii ajunse la destinație.

În concluzie, modalitatea de plată deține un loc important în cadrul unei operațiuni de comerț exterior de ea depinzând obligațiile celor două părți și modul lor de îndeplinire pe parcursul derulării operațiunii. În desfășurarea schimburilor internaționale încasarea contravalorii mărfurilor exportate sau a serviciilor prestate de către exportator, reprezintă un moment esențial, ea realizându-se printr-o modalitate de plată stipulată în contractul comercial internațional.

.

1.2 DEFINIREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

Primele atestări documentare privind utilizarea acreditivului documentar datează de la începutul secolului al XIX-lea și se regăsesc în arhivele băncilor din centrele comerciale ale lumii financiare de atunci: Paris, Amsterdam, Londra, etc., fiind utilizat în negoțul cu țări din Extremul Orient. Începând cu secolul al XIX-lea, atestările sunt mai numeroase.

Interesant este faptul că elementele de structură ale acreditivului: caracterul documentar, fermitatea angajamentului bancar, siguranța pe care o conferă partenerilor și, în bună parte însuși formalismul- imaginat de bănci acum doua secole se regăsesc și în practica în materie.

Într-o accepțiune modernă însă despre acreditiv documentar se poate discuta după primul război mondial.

În anul 1920, ca rezultat al Hotărârii Conferinței Comerțului Internațional din 1919 ce a avut loc la Atlanta (SUA) a fost creată Camera de Comerț Internațional (C.C.I) cu sediul la Paris, având ca domeniu de activitate și elaborarea unor norme uniforme aplicabile comerțului internațional pentru facilitatea tranzacțiilor.

Debutul și elaborarea regulilor uniforme în materie de acreditive documentare a fost lung si dificil. Un prim proiect, a cărui elaborare a început în 1924, a fost prezentat de C.C.I la Conferința de la Viena din 1933. Documentul, intitulat „Reguli și uzanțe uniforme privitoare la acreditivul documentar”, deși a fost adoptat, nu a reținut atenția decât câtorva țări, iar altele, SUA, Marea Britanie l-au privit cu reticență.

Interesant, că după cel de-al doilea război mondial, dat fiind noua conjunctură economică și politică, atitudinea țărilor față de uniformizarea regulilor în materie se schimbă.

Statele Unite, care în anii ’50 devine primul și cel mai mare exportator pentru țările Europei distruse de război, au devenit foarte interesate în punerea sistemului de plăți internaționale pe baze cât mai riguroase și viguroase.

Se poate aprecia, că SUA au fost principalul motor al revizuirii Regulilor și Uzanțelor, noul text fiind adoptat în 1951 la Conferința de la Lisabona.

Datorită faptului că numărul țărilor care aderau la aplicarea Regulilor și Uzanțelor a început să devină din ce în ce mai mare s-a impus o revizuire în 1962. Astfel, toate băncile care figurau în „Banker’s Almanach” au aderat la aplicarea Regulilor și Uzanțelor.

Pentru a reuni practicile și experiența dobândită, Comisia de Tehnică și Practică Bancară, elaborează o nouă versiune, cea adoptată în 1974- Publicația nr.274. Textul este îmbunătațit din nou în 1984 (Publicația nr.400) și în 1993 (Publicația nr. 500).

Materia acreditivului este cuprinsă în Publicația nr.500 cunoscută sub denumirea de „Reguli și uzanțe uniforme privind acreditivele documentare” care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Pentru completarea acesteia a fost emisă Publicația nr.525 care cuprinde „Reguli uniforme privind rambursul între bănci în cadrul acreditivului documentar” și care a intrat în vigoare la 1 iunie 1996. Plățile internaționale se mai realizează și sub incidența regulilor Incoterms 1990 și RAFTD.

Potrivit publicației nr.500 este utilizat termenul de credit documentar pentru a desemna: „orice angajament de plată contra documente asumat de o bancă, indiferent cum este numit sau descris” (art.2).

B.T. Kolpakov consideră acreditivul ca „una dintre metodele de decontare prin care creditorul primește plata ce i se cuvine de la banca

indicată în tranzacție, în condițiile și la termenul stabilit de părțile care au încheiat tranzacția”.

Dr.Ion Stoian, dr. Alexandru Puiu și Anca Moțiu, apreciază că „acreditivul documentar nu este altceva decât un contract prin care o bancă se obligă să plătească prețul unei mărfi contra documentelor care o reprezintă, pe contul și din ordinul unui cumpărător (importator)” .

Băncile comerciale românești folosesc termenul de „Credit documentar” sau “Letter of credit”, termen folosit și în reglementările internaționale. Practica din țara noastră a impus terminologia de acreditiv documentar, abreviat AD.

În sinteză, acreditivul documentar reprezintă un angajament, indiferent de modul în care este descris sau definit, prin care o bancă (emitentă) acționând la cererea și în conformitate cu instrucțiunile unui client (ordonator-importator), contra documente strict conforme cu termenii și în condițiile acreditivului se obligă:

– să efectueze plata în favoarea unui terț (beneficiar- exportator) sau la ordinul acestuia, sau să plătească ori să accepte efecte de comerț (cambii, bilete la ordin) trase de acesta;

– să autorizeze o altă bancă să facă astfel de plăți sau ca astfel efectele să fie plătite, acceptate sau negociate la o altă bancă.

Reglementari.. In acest context, problema realizarii unor reglementari cu adevarat internationale, aplicabile in materie de acreditiv documentar, devenea tot mai necesara, aceasta deoarece in unele tari legislatia bancara nationala ignora existenta acreditivului documentar, iar in alte tari se mentineau si se utilizau propriile reglementari.

Sintetizand practicile si experienta in materie,Comisia de Tehnica si Practica Bancara elaboreaza o noua versiune,cea din 1974-Publicatia nr.274.Textul este din nou imbunatatit si adaptat cerintelor moderne in 1984-Publicalia nr.400 si in 1993-Publicatia nr.500.Aceste revizuiri au fost necesare datorita noilor tehnici de prelucrare si transmitere a datelor cat si mutatiilor din transportul international.

Studiile efectuate de Comisia CCI pentru Practica si Tehnica bancara privind imbunatatirea Regulilor si Uzantelor din 1984,au evidentiat ca aproximativ 50% din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse datorita neconcordantei reale sau aparente.Aceste situatii diminueaza eficienta utilizarii acreditivului si implicit au un impact financiar asupra partilor implicate.In acest context s-a constatat cresterea marcanta a litigiilor in care sunt implicate acreditive.

Pentru rezolvarea acestor probleme, grupul de lucru pentru revizuirea Regulilor si Uzantelor nr.400 a fost imputernicit:

-sa simplifice Regulile si Uzantele Uniforme nr.400

-sa cuprinda practicile bancare internationale

-sa faciliteze si standardizeze practicile in evolutie

-sa sporeasca integritatea si siguranta acreditivului prin intermediul prezumtiei de irevocabilitate si clarificarea obligatiilor principale, nu numai pentru banca emitenta dar si pentu banca confirmatoare.

-sa rezolve problemele referitoare la conditiile nedocumentare

-sa enumere, in detaliu, elementele necesare pentru acceptarea fiecarui tip de document de transport

Analiza comparata a ultimelor doua reglementari este cuprinsa in Publicatia CCI nr.511-Acreditive Reguli si Uzante Uniforme 500 si 400 Comparate.

Pentru ca cei implicati sa poata fructifica avantajele oferite de plata prin acreditiv documentar, este necesara cunoasterea regulilor si uzantelor in materie elaborate de CCI-Paris:

Reguli uniforme si practica acreditivelor documentare-CCI Publicatia nr.500 revizuita in 1993 si care a inceput sa fie aplicata de la 1 ianuarie l994.

Formularele standard privind acreditivele documentare-Publicatia nr. 516,in care sunt prezentate formularele recomandate de CCi Paris pentru derularea platilor prin acreditive documentare,modul de completare si intelesul termenilor utilizati, atat de comercianti cat si de banci in spiritul Publicatiei nr.500.

MT 700 Message Formats,elaborate de Society for Worldwide lnterbank Financial Telecommunication (SWIFT) cuprinde formatele de teletransmisie standard pentru acreditivele documentare.

Standardizare:

Referitor la Formularele Standard privind acreditivele documentare se fac urmatoarele recomandari generale:

1. Securitatea formularului:

Individual si prin colaborarea mutuala, bancile trebuie sa continue efortul lor pentru combaterea fraudei in domeniu. Este o obligatie a bancilor avizatoare/notificatoare de a verifica cu o grija rezonabila autenticitatea aparenta a acreditivului. Se recomanda ferm ca originalul AD pentu beneficiar si originalul AD pentru banca notificatoare sa fie tiparite pe hartie ce asigura securitatea inscrisului, iar tehnoredactarea sa fie conforma cu:

-Formular Standard pentru emiterea acreditivului documentar

-Formular Standard de continuare a acreditivului documentar

-Formular Standard pentru amendamente la acreditivul documentar

2. Tehnoredactarea si tiparirea formularelor

Formularele standard au fost elaborate cu scopul de a asigura standardizarea la nivel international precum si o uniforma intelegere, interpretare si procesare.La baza lor sta tehnoredactarea standard a Natiunilor Unite.

3. Limba

Formularele standard au fost elaborate in limba engleza acceasi cu versiunea oficiala a Publicatiei nr.500.La tiparirea Formularelor Standard de catre banci se recomanda a fi utilizate urmatoarele limbi:

-engleza sau franceza

-engleza si franceza

-engleza sau franceza si o alta limba

-o alta limba daca formularele sunt utilizate numai intr-o zona geografica unde se utilizeaza aceasta limba.

Recomandarile de a se utiliza limba engleza sunt destinate pentru a se reduce erorile de traducere si interpretare a termenilor tehnici, asa cum sunt ei prezentati in Publicatia nr.500, versiunea oficiala.

4. Dimensiunile Formularelor Standard

Formularele vor fi tiparite pe hartie de urmatoarele dimensiuni:

-ISO A4 (210x297mm) sau

-American Standard Document Size(8,5×11 inch)

Imaginea textului formularului este de 182×200 mm, cu un chenar distantat in partea de jos de 10 mm, iar in partea stanga de 17 mm.Spatiile destinate adreselor vor fi scrise cu litere groase si vor fi marcate cu chenar pentru usurarea circulatiei si a transmiterii documentului.

2.ELEMENTE ESENTIALE PRIVIND DERULAREA

ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

2.1 PĂRȚILE IMPLICATE ÎN DERULAREA PLĂȚII PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR

Într-o tranzacție pe bază de acreditiv documentar sunt implicate patru părți, fiind remarcat faptul că fiecare dintre aceste părți poartă mai multe denumiri. Aceste denumiri depind de persoana care le folosește: un om de afaceri va folosi denumirile de cumpărător, vânzător, banca cumpărătorului, banca vânzătorului, în timp ce băncile preferă denumirile de solicitant, beneficiar, banca emitentă și bancă notificatoare.

Vom analiza fiecare dintre aceste parți mai pe larg:

Ordonatorul AD – sau importatorul, beneficiarul unei prestații sau serviciu. El este persoana care inițiază relația de AD, dând instrucțiuni băncii sale de a plăti exportatorul. Toate instrucțiunile sunt cuprinse în „ordinul de deschidere a AD”, fiind precizate toate condițiile, termenele si documentele potrivit cărora banca poate efectua plata.

Beneficarul AD – sau exportatorul, prestatorul de servicii. Acesta este cel în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată și care, îndeplinind condițiile de termene și documente cuprinse în textul AD, încasează banii.

Banca emitentă – este banca care își asumă în scris angajamentul de plată în anumite condiții de termene și documente în favoarea exportatorului, angajament asumat la ordinul importatorului.

Prin acest angajament, banca emitentă este principala angajată în relația de AD. Ea poate realiza acest angajament fie direct, ea fiind cea care efectuează plata, îndeplinind în acest caz și funcția de bancă plătitoare, fie indirect, ea desemnând o altă bancă să efectueze plata.

Banca desemnata astfel poartă denumirea de bancă plătitoare sau după caz, negociatoare.

Banca corespondentă – situată de obicei în țara exportatorului, este banca prin care banca emitentă transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD, exportatorul.

În funcție de modul cum este precizat a se face plata sau alte instrucțiuni cuprinse în textul AD, această bancă poate purta următoarele denumiri:

– bancă notificatoare sau avizatoare – în cazul în care plata documentelor are loc la banca emitentă sau plata este domiciliată la o terță bancă, banca notificatoare îndeplinește rolul unui intermediar, manipulator de documente. Rolul ei este de a anunța exportatorul de deschiderea AD, primirea documentelor de la exportator și transmiterea lor bancii plătitoare, primind un comision de notificare/preluare de documente.

– bancă plătitoare – în cazul în care plata este făcută de o altă bancă decât cea emitentă, banca plătitoare putând fi situată în țara exportatorului sau în o terță țară. Ea este cea autorizată să plătească exportatorului documentele prezentate, în concordanță cu termenele și condițiile din AD, sa remită documentele băncii emitente pentru rambursarea sumei plătite, pentru aceasta operațiune primind comisionul de plată documente.

– bancă trasă / acceptantă – când plata se face prin cambii trase asupra unei bănci, care la scadență le va achita, aceasta fiind numită bancă trasă. Ea este cea care primeste documentele însoțite de cambii de la exportator, le accepta si le restituie exportatorului, le remite importatorului sau băncii emitente iar la scadență le achită beneficiarului, încasând comisionul de accept/de plată documente.

– bancă negociatoare – banca însărcinată cu negocierea, preluarea documentelor de la exportator, achitarea lor contra unui comision de negociere și apoi remiterea acestora băncii emitente. Comisionul reprezintă de fapt dobânda la sume contra documente, plătită exportatorului, calculată pe intervalul de timp dintre momentul plății și al rambursării banilor de la banca emitentă.

– bancă confirmatoare este banca care adaugă la angajamentul de plată al băncii emitente propriul ei angajament, egal ca valoare și condiții. Ea este cea care va efectua plata daca banca emitentă nu iși onorează obligațiile. Ea va incasa pentru această operațiune un comision de confirmare.

2.2. MECANISMUL PLĂȚII PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR

Plata prin acreditiv documentar reprezintă o parte componentă a ansamblului de relații comerciale cât și a ansamblului de elemente necesare pentru construcția unei afaceri.

Acest lucru poate fi mai ușor evidențiat prin figura de mai jos unde acreditivul este integrat în etapele incheierii unei afaceri.

Figura nr.2.1

Acreditivul documentar și etapele încheierii unei afaceri

Derularea plății prin AD presupune parcurgerea următoarelor etape (figura nr.2.2):

1. existența unui contract sau a unei înțelegeri – prin care partenerii au convenit plata prin AD.

2. dispoziția/ ordinul de deschidere AD – dat de către importator băncii sale, banca emitentă, și în care sunt cuprinse toate condițiile de termene și documente pe care trebuie să le îndeplinească exportatorul pentru a i se efectua plata.

3. deschiderea AD – care presupune elaborarea unui înscris, prin care banca emitentă se angajează ferm la plată în favoarea beneficiarului AD, în condițiile de termene și documente potrivit instrucțiunilor primite de la ordonator. Acest document este transmis ulterior băncii exportatorului.

4. notificarea beneficiarului AD – banca exportatorului anunță exportatorul de deschiderea AD și îi remite documentul AD.

5. livrarea mărfii – exportatorul, după ce a studiat cu atenție AD începe producerea mărfii sau preluarea ei din stoc. Acesta expediază marfa cu respectarea tuturor termenelor din AD, întocmește setul de documente cerut prin acreditiv, în cazul în care nu poate îndeplini condițiile din AD, nu expediază marfa, ci cere modificarea AD.

6/7. utilizarea AD – exportatorul dispunând de documentele ce atestă livrarea mărfii în termenele și condițiile din AD, le prezintă băncii care verifică concordanța documentelor cu cerințele AD și efectuează plata.

8/9. remiterea documentelor/ rambursarea sumei – după efectuarea plății banca plătitoare remite documentele băncii emitente, care după un nou control al documentelor, în funcție de condițiile din acreditiv, rambursează băncii plătitoare banii .

10/11.notificare importator/plată documente – banca emitentă deține documentele privitoare la marfă și le eliberează contra plată importatorului. Acesta verifică din nou concordanța acestora cu instrucțiunile din deschiderea AD.

12. eliberarea/ridicarea mărfii – importatorul în posesia documentelor își ridică marfa.

-cărăușul eliberează marfa contra documentului de transport.

Figura nr.2.2

Mecanismul deschiderii si platii unui acreditiv documentar

Sursa: Popa Ioan, Tranzacții comerciale internaționale, Ed. Economică, București,

1997, pag.226

2.3. ORDINUL DE DESCHIDERE A ACREDITIVULUI

DOCUMENTAR

Ordinul de deschidere al acreditivului este dat de către importator băncii sale, în calitate de bancă emitentă. Acest ordin de deschidere al acreditivului se poate realiza fie sub forma unei simple scrisori în cuprinsul căreia sunt precizate toate condițiile de termene și documente, precum și informațiile necesare băncii să deschidă AD, fie prin completarea unui formular tipizat, pus de catre bancă clienților săi.

În continuare vom prezenta modul de completare a unui formular standard de cerere de deschidere acreditiv, potrivit reglementărilor Publicației nr.500 și a Publicației nr.516.

1. ordonator – în engleză se folosește termenul de „applicant”, acesta fiind de fapt importatorul, cumpărătorul la cererea căruia și pe baza instrucțiunilor primite de la acesta, banca emițând AD.

În spațiul rezervat, ordonatorul trebuie să includă corect detalii referitoare la adresa sa : numele patronic al firmei, stradă, nr.etaj, apartament, oraș, casuță poștală, cod poștal, telefon, fax.

Numele și adresa acestuia sunt necesare exportatorului pentru a întocmi factura și pentru a cunoaște destinația mărfii. Există situații când factura se întocmește pe numele altei persoane, iar marfa are altă destinație, aceste precizări făcându-se în spațiul destinat documentelor.

2. bancă emitentă – de obicei numele acesteia este pretipărit.

3. data ordinului de deschidere – este data la care ordonatorul a completat și depus la bancă ordinul de deschidere al AD.

Referitor la dată există mai multe situații: când prin contract, partenerii au convenit ca AD să fie deschis cu un anumit număr de zile

înainte de expedierea mărfii, ordonatorul fiind obligat să ia acest aspect în considerare; când nu s-a convenit asupra unei date precise, ordonatorul va solicita deschiderea AD cu un anumit nr. de zile înainte de data expedierii mărfii (15-20 zile).

Important este ca ordonatorul să aibă în vedere valabilitatea AD.

4. valabilitatea AD si locul prezentării documentelor

Toate AD trebuie să stipuleze o dată la care expiră valabilitatea și un loc unde trebuie prezentate documentele pentru plată, aceeptare, negociere.(art. 42 a).

Valabilitatea AD este intervalul de timp în cadrul căruia exportatorul trebuie să prezinte documentele la ghișeele băncii desemnate. Ea trebuie stabilită în funcție de particularitățile tranzacției. Dacă este prea mare, determină costuri bancare suplimentare, iar dacă este prea mică, nu permite exportatorului să facă demersurile necesare expedierii și întocmirii documentelor și adesea, apare necesitatea solicitării unei prelungiri a valabilității AD.

Locul prezentării documentelor este numit și domicilierea AD. De obicei se trece orașul și țara unde documentele trebuie prezentate pentru plată, acceptare, negociere, banca la ghișeele căreia urmează să aibă loc plata contravalorii mărfurilor.

Acreditivele pot fi domiciliate în țara exportatorului, importatorului sau într-o țară terță.

AD domiciliat în țara exportatorului presupune faptul că exportatorul prezintă documentele pentru plată la o bancă desemnată în acreditiv din țara sa.

AD domiciliat în țara importatorului sau în cazul celui domiciliat într-o țară terță se înțelege acel AD în baza căruia exportatorul poate

încasa contravaloarea mărfurilor exportate prin prezentarea documentelor solicitate în AD, la ghișeele acesteia.

AD domiciliat în țara exportatorului prezintă mai multe avantaje printre care: apropierea exportatorului de locul plății înseamnă o grăbire a încasărilor egală cu timpul de curier al documentelor dacă domicilierea ar fi în țara importatorului, prezența unor elemente interpretabile de bancă va determina decizia băncii emitente cu privire la acestea, reglementarea litigiilor care pot să apară privind neexecutarea obligațiilor rezultate ca urmare a derulării AD se face conform legislației din țara unde este domiciliat acesta, evitarea pierderii pe parcursul poștal, sporirea veniturilor valutare, comisioanele și spezele bancare căzând în sarcina importatorului dacă nu s-a precizat altfel.

Transmiterea documentelor se face prin canal bancar, exportatorul le depune la banca sa care le transmite băncii plătitoare care efectuează plata tot prin canal bancar. Există insă și anumite dezavantaje pentru exportator în cazul AD domiciliat în străinătate: posibilitatea întârzierii încasării contravalorii documentelor, corespunzător intervalului de timp necesar parcursului documentelor și în sens invers a banilor (3-10 zile pentru Europa, 20-40 zile pentru celelalte continente), pregătirea și expedierea documentelor trebuie să se realizeze în cadrul valabilității acreditivului, deoarece valabilitatea acreditivului expiră la ghișeele băncii plătitoare, în cazul apariției unor greșeli în documente, posibilitatea corectării acestora este practic redusă sau necesită timp și corespondență suplimentară, ceea ce, încă o dată în plus, întârzie încasarea banilor.

Pentru a evita sosirea documentelor cu întârziere, se poate apela la companii specializate care contra unei taxe, prin agenții săi, duc documentele la locul indicat (maxim 24 ore pentru Europa, și 48 ore pe alt continent). O altă metodă de a ameliora dezavantajele domicilierii AD în străinătate este folosirea rambursului telegrafic. Astfel, în momentul primirii documentelor și găsirii lor în bună calitate, banca notificatoare în baza telexului de ramburs, poate plăti documentele, înainte ca ele să ajungă la banca plătitoare. Ea verifică la rândul ei documentele, și dacă sunt în regulă validează plata făcută, iar dacă nu sunt în regulă poate cere stornarea plății, dobânzile aferente fondurilor astfel avansate, corspunzător intervalului respectiv.

5. beneficiarul – este cel în favoarea căruia se va emite AD și care daca îndeplinește condițiile din contract urmează să fie plătit.

Este posibil ca în baza acordului încheiat între părți, AD să fie deschis în favoarea unei terțe părți, în calitate de beneficiar: o companie sau filială apartenentă firmei vânzătoare etc.

Trebuiesc precizate clar și precis elemente referitoare la: numele întreg al beneficiarului, strada, numărul, orașul, țara, cod poștal, telefon, fax.

Dacă sunt rezerve din partea exportatorului de a da detalii privind adresa sa completă, ordonatorul va aprecia aceasta ca un semnal de alarmă și nu va ordona deschiderea AD până nu se va edifica asupra calității exportatorului.

6. transmiterea letrica (prin avion/ poștă) – în prezent, factorii de cost, timp, dotare tehnică determină ca transmiterea prin poștă (avion) să dețină o pondere însemnată. Adesea aceasta este însoțită de o scurtă avizare a beneficiarului printr-un sistem de teletransmisie.

7. avizarea prin teletransmisie – are rolul de a anunța beneficiarul de principalele clauze ale AD și de deschiderea acestuia. După avizare are loc transmiterea letrică, aceste operații facându-se de către banca emitentă, prin serviciile aceleiași bănci notificatoare.

8. transmiterea AD prin sisteme de teletransmisie – aceasta include transmisia prin cablu, telegramă, telex, telefax, prin SWIFT. AD transmis astfel e considerat ca document operativ de lucru, iar dacă în cadrul lui se află expresia „urmează detalii”, sau alte expresii similare acesta nu va fi considerat instrument operativ al AD. Se spune despre un acreditiv că este „operativ” dacă prin textul său permite băncii emitente să plătească, să accepte sau să negocieze contra documente stipulate și precizează că teletransmisia nu va fi urmată de confirmare letrică sau altă teletransmisie.”

9. AD este transferabil – trebuie precizată această mențiune în ordinul de deschidere al AD, lipsa acestei mențiuni indică un AD netransferabil. În ceea ce privește existența unui AD transferabil, el este rezultatul înțelegerii dintre părți, care are loc înaintea emiterii AD.

10. confirmarea – este rezultatul înțelegerii prealabile dintre beneficiarul și ordonatorul AD.

Există mai multe situații: dacă ordonatorul cere (căsuța „requested”) confirmarea, înseamnă că el dorește ca banca emitentă să autorizeze sau să solicite băncii desemnate să confirme AD pentru beneficiar; dacă ordonatorul bifează căsuța prin care „autorizează dacă cere beneficiarul”, înseamnă ca dorește ca banca emitentă să instructeze banca desemnată să notifice beneficiarul fără confirmarea sa, dar dacă beneficiarul dorește ca AD să fie confirmat, banca desemnată este autorizată să-și adauge confirmarea sa; dacă partenerii au convenit ca confirmarea să se facă de o altă bancă decât cea desemnată să plătească,

atunci se marchează casuța prin care se cere („requested”) confirmarea, iar terța bancă confirmatoare este specificată la căsuța „Instrucțiuni suplimentare”.

11. suma/ valoarea – reprezintă suma de bani pe care banca emitentă se va angaja să o plătească beneficiarului AD. Ea poate fi exprimată: simplu, prin indicarea unei limite superioare, sau suma poate fi precedată de cuvântul aproximativ, circa (about).

Dacă suma este precedată de aproximativ înseamnă că ordonatorul permite băncii să efectueze plata cu o toleranță de +10% sau -10% fată de suma precizată.

Dacă în AD se stipulează că cantitatea specificată de mărfuri nu poate fi nici mai mare, nici mai mică, banca poate efectua plăți cu o toleranță de +5% sau -5%, cu condiția ca valoarea acreditivului să nu fie depășită.

Dacă în AD nu sunt interzise expedierile parțiale este admisă plata cu o toleranță de minus 5% față de valoarea AD, în condițiile în care intreaga cantitate de mărfuri să fie expediată, iar prețul unitar să nu fie redus.

Marimea sumei este în corelație cu condiția de livrare, cu ansamblul obligațiilor asumate de exportator privind marfa și livrarea ei. Suma trebuie scrisă în cifre și litere și indicată moneda în care se face plata. De regulă moneda în care se ordonă deschiderea AD este și moneda de contract.

12. AD plătibil la banca desemnată – orice AD trebuie să specifice expres banca desemnată, autorizată să plătească, să efectueze plata diferată, să accepte cambii și apoi să le plătească sau să plătească prin negociere.

Pot exista trei situații în desemnarea băncii: ordonatorul trece numele băncii care urmează a face plata, anterior convenind cu beneficiarul AD unde va fi domiciliat AD; ordonatorul nu cunoaște numele băncii din țara exportatorului, dar a convenit cu acesta ca plata să se facă la o bancă din țara exportatorului, făcându-se mențiunea „banca la alegerea băncii emitente”; ordonatorul poate lăsa spațiul liber și banca emitentă va decide ce bancă va desemna pentru plată.

*Există mai multe tipuri de AD platibile:

– la vedere;

– prin plată diferată;

– prin acceptare;

– prin negociere;

Precizarea fiecăreia dintre aceste metode de plată tebuie sa fie rezultatul înțelegerii cu beneficiarul AD și presupun anumite precizări adiacente de termene și documente.

Plata la vedere se poate face fie contra documente fără a fi însoțite de cambii sau însoțite de cambii trase de beneficiar, la vedere, asupra băncii plătitoare.

Plata diferată se poate realiza contra documente însoțite de cambii sau nu. Dacă sunt însoțite de cambii, cambia este trasă de beneficiar, la vedere, asupra băncii desemnate, fiind achitată la termenul diferat precizat în AD de către banca desemnată.

Plata prin acceptare se realizează întotdeauna contra documente însoțite de o cambie, trasă asupra băncii desemnate sau emitente. După aceeptare cambia este restituită exportatorului, iar documentele sunt remise importatorului, fiind achitată la scadență.

Plata prin negociere se poate realiza prin: precizarea băncii desemnate să negocieze, ordonatorul numind banca negociatoare; în cazul AD liber negociabile, plata prin negociere se face la orice bancă, cu mențiunea „freely negotiable by any bank” sau “freely negotiable credit”.

În cazul AD care prevăd negocierea, cambiile care însoțesc documentele trebuiesc trase asupra băncii emitente sau băncii confirmatoare și în nici un caz asupra ordonatorului, în acest caz ele fiind considerate documente adiționale.

13. livrări parțiale – sunt permise dacă sunt specificate în AD, ordonatorul trebuind să specifice clar „livrări parțiale permise” sau „livrări parțiale nepermise”. Dacă nu se face nici o mențiune se consideră permise.

Perioadele de livrare trebuie strict convenite cu exportatorul, pentru ca acesta să expedieze marfa la intervalele menționate în AD. Dacă o livrare nu respectă termenele din AD, acreditivul încetează să mai fie valabil pentru beneficiar, atât pentru tranșa respectivă, cât și pentru tranșele ulterioare.

14. transbordări – ordonatorul trebuie să precizeze dacă sunt permise sau nu transbordările. El poate stipula „transbordări permise numai…”, menționând un port care conferă securitate în manipularea mărfurilor. Chiar dacă transbordările sunt interzise prin AD, băncile acceptă documente care atestă transbordări făcute cu containere, barje, trailer.

15. asigurarea acoperită de ordonator – este utilă pentru banca emitentă dacă la livrarea mărfii beneficiarul AD nu trebuie să prezinte și un document de asigurare a mărfii în trafic internațional.

16. detalii cu privire la transportul mărfii – se referă la locul expedierii, locul de destinație, pentru a fi transportată la …, data expedierii, nu mai târziu de ….

Expedierea este ințeleasă ca incluzând expresiile: încărcare la bord, încărcare, acceptate pentru transport, data recipisei poștale, data ridicării, preluare spre încărcare în cazul documentului de transport combinat.

Locul de expediere și de destinație se indică prin precizarea portului, aeroportului, gării, țării. Nu se utilizează expresii vagi pentru a preciza punctul de încărcare/ descărcare, nici abrevieri deoarece sunt greu de decodificat pentru unii. Nu se va indica un port maritim dacă mărfurile urmează a fi livrate într-un oraș din interiorul țării sau dacă documentul de transport solicitat este document de transport combinat, aerian, feroviar, fluvial intern sau recipisă poștală și de curier.

Data livrării trebuie să fie situată în termenul de valabilitate al AD și poate fi exprimată prin expresiile: nu mai târziu de …, în perioada, în, pe, nu înainte de , nu înainte de … și nu după ….. Băncile acceptă documente de transport cu date anterioare deschiderii AD.

Termenii de livrare sunt interpretați astfel: cuvintele „la”, „până la” includ și data menționată, „după” exclude data menționată, „prima jumătate, a doua jumătate” a lunii sunt interpretați 1-15 respectiv 16-ultima zi a lunii inclusiv, „începutul, mijlocul, sfârșitul lunii” se înțelelge 1-10 inclusiv, 11-20 inclusiv, 21-ultima zi a lunii inclusiv. În precizarea datei livrării nu se vor utiliza termeni ca : prompt, cât de curând posibil sau alte expresii asemănătoare.

17. descrierea mărfurilor – trebuie să fie cât mai scurtă posibilă, fără detalii excesive, să reflecte termenii conveniți cu partenerul prin contractul comercial internațional, să fie suficient de clară pentru ca

ordonatorul să aibă certitudinea livrării mărfii la timp, să permită băncii, să poată efectua confruntarea elementelor ce privesc descrierea mărfii cu cele regăsite în documentele prezentate de exportator.

Cantitatea și prețul trebuie să respecte prevederile art.39: admiterea unei toleranțe de +10%, dacă expresii ca about, circa preced cantitatea sau prețul.

Este admisă o toleranță de +5%, -5% la cantitatea mărfurilor dacă în acreditiv nu se specifică altfel, cantitatea nu este precizată în număr de pachete, unități individuale, sau în cazul în care nu se depășește valoarea AD.

18. condiția de livrare – desemnează activitățile legate de transportul mărfurilor, definind obligațiile vânzătorului de a preda marfa în vederea transportării ei de către un cărăuș. Ea este precizată conform regulilor INCOTERMS și RAFTD.

Ea prezintă importanță pentru ordonator penru că determină valoarea AD, în sensul că alături de valoarea mărfii trebuie luate în considerare și cheltuielile efectuate de vânzător pentru asigurare, încărcare, transportul, potrivit condiției de livrare, și pentru că se solicită anumite documente în funcție de condiția de livrare, pe care exportatorul trebuie să le prezinte la bancă.

19-23. precizarea documentelor – trebuie respectate cerințe referitoare la: precizarea documentelor, denumirea documentelor, numărul documentelor, numărul de exemplare cerut, emitentul și conținutul documentelor, ordinea trecerii documentelor.

Precizarea documentelor conform cărora se face plata, acceptarea, negocierea.

Denumirea documentelor cu denumirea clară.

Numărul documentelor sunt în funcție de specificul tranzacției, iar uneori datorită reglementărilor din materie din țara exportatorului și/sau țara importatorului se pot solicita anumite documente specifice: certificat Eur1, pentru exporturi în țări din Comunitatea Europeană, ordonatorul putând să ceară documente care să îl asigure că marfa livrată corespunde cantitativ, calitativ, sortimental celor convenite în contract.

Numărul de exemplare cerute – pentru fiecare tip de document ordonatorul poate specifica numărul de originale și copii, dacă nu se specifică altfel băncile acceptă ca originale documente întocmite prin sisteme computerizate, automate și marcate ca originale. Ele pot accepta drept copii documente etichetate drept copii sau nemarcate ca originale.

Emitentul și conținutul documentelor – pentru orice document cerut trebuie specificat de cine va fi emis documentul și ce informații trebuie să conțină, excepție făcând polița de asigurare și factura.

Desemnarea emitentului pentru document se face prin trimitere la o instituție, departament, persoană fizică, juridică etc.

Ordinea trecerii documentelor- ordinea preferată de obicei este următoarea:

– factură comercială;

– documentul de transport;

– documentul de asigurare;

– certificatul de origine;

– certificat de calitate;

– lista pachetelor;

– cambia sau numărul de cambii cerut.

24. termenul de prezentare a documentelor – orice AD trebuie să precizeze intervalul de timp de la expedierea mărfii, în care documentele trebuie prezentate la bancă.

În stabilirea acestui interval ordonatorul trebuie să acorde atenție faptului că beneficiarul, după expedierea mărfii adună documentele de la diferiți emitenți, pregătește documentele pentru a le prezenta la bancă, în cazul domicilierii la altă bancă trebuie luat în calcul timpul de transmitere al documentelor prin poștă.

Dacă în AD nu este precizată o perioadă de timp, documentele trebuie prezentate la bancă în 21 zile de la data expedierii mărfii atestată prin data de pe documentul de transport fără însă a depăși valabilitatea AD.

În ceea ce privește expedierea mărfii, circuitul documentelor și încasarea contravalorii mărfii se întâlnesc trei termene:

– termenul de valabilitate;

– termenul de livrare;

– termenul de prezentare a documentelor.

Termenul de valabilitate- orice AD trebuie să stipuleze o dată de valabilitate pentru prezentarea documentelor pentru plată, acceptare, negociere AD. El semnifică data limită până la care ordonatorul poate prezenta documentele la banca plătitoare/ acceptantă/negociatoare.

Valabilitatea poate fi menționată în 2 moduri: prin precizarea unei date sau cu mențiunea până la o anumită dată; prin precizarea unui anumit interval de timp, în cazul în care în AD nu este precizată data de la care curge perioada indicată, data emiterii este luată în calcul.

De obicei se menționează și banca la ghișeele căreia expiră valabilitatea, dacă nu se admite că este vorba de banca plătitoare.

Valabilitatea este importantă pentru că până la această dată banca este angajată să facă plata, iar această data se referă la documentele prezentate și nu expediate.

Termenul de livrare – este stabilit în contractul comercial internațional și se regăsește în documentul de transport care atestă expedierea mărfurilor.

Clauza privind termenele de livrare precizează intervalul în care trebuie efectuată livrarea mărfurilor și poate fi formulată în mai multe feluri: direct, „expedierea până la data de”, precizându-se și data; data expediției precedată de cuvântul „în jur de”, semnifică că livrarea poate fi făcută cu 5 zile înainte sau după data specificată , fiind incluse extremele; „livrarea la începutul lunii”, „livrarea la mijlocul lunii”, „livrarea la sfârșitul lunii”, se interpretează ca fiind prima, a doua și respectiv a treia decadă a lunii menționate; „livrarea mărfii de îndată ce este gata și este posibil”, permite un termen de 45 zile în care marfa poate fi livrată; „livrarea mărfii în termen de…” sau „de la”, permite specificarea unui anumit eveniment economic.

Termenul de livrare constituie un punct de referință pentru exportator cât și pentru importator. Luând in considerare acest termen, exportatorul va avea grijă ca marfa să fie gata, pentru ca primind notificarea deschiderii AD, să poată respecta condițiile de livrare. Importatorul va da la dispoziția băncii, în funcție de acest termen ordinul de deschidere a AD în favoarea exportatorului.

Termenul de livrare poate să apară implicit prin termenul de prezentare a documentelor de expediție a mărfurilor. Depășirea acestui termen de livrare înseamnă neîndeplinirea condițiilor stipulate în AD și deci încetarea obligației de plată din partea băncii.

Termenul de prezentare al documentelor la bancă – trebuie precizat în cadrul AD o perioadă după data emiterii documentelor de expediție, în timpul căreia documentele trebuie prezentate pentru plată. Ea trebuie astfel stabilită ca documentele să ajungă înaintea mărfii.

În cazul în care în acreditiv nu este precizat termenul de prezentare al documentelor acesta este considerat 21 zile de la data emiterii documentului de transport .

Dovada datei de livrare sau data este indicată în adeverința eliberată de casa de expediție care a preluat și expediat marfa. Prelungirea valabilității acreditivului nu atrage dupa sine prelungirea termenului de încărcare/expediere. Dacă termenul de încărcare expiră într-o zi de sărbătoare legală, acest termen nu se prelungește automat.

25. instrucțiuni suplimentare – permite detalieri suplimentare sau mențiuni speciale, comisioanele și cine le suportă etc.

26. reglementarea plății – trebuie precizat contul din debitul căruia se va face plata la sosirea documentelor, dacă nu a fost precizat în căsuța 1.

27. semnătura – orice ordin de deschidere AD trebuie semnat de ordonator și datat, iar dacă acesta conține mai multe pagini este preferabil ca toate să fie datate și semnate de către ordonator.

În marea majoritate a cazurilor băncile își elaborează propriile lor formulare ținând cont de aceste elemente standard. În țara noastră, băncile utilizează „Cererea de deschidere acreditiv”, care are ca scop:

*evidențierea plăților cu străinătatea ale agenților economici, uniformizarea la nivelul băncilor comerciale a documentelor privind plățile internaționale cu străinătatea, asigurarea controlului plăților către străinătate efectuate de agenții economici.

PRINCIPALELE DOCUMENTE NECESARE PLĂȚII PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR

În cadrul unui acreditiv documentar, încă în faza tratativelor și ulterior la definitivarea și semnarea contractului, sunt menționate la capitolul „condiții de plată” de către importator documentele în baza cărora banca urmează să plătească contravaloarea mărfurilor livrate de către exportator.

Foarte important este faptul că atât beneficiarul AD, ordonatorul și băncile implicate să dea același înțeles termenilor folosiți pentru a desemna documentele, conținutul lor și cine le va semna.

Documentele pot fi grupate în doua grupe distincte:

– o primă grupă formată din: factură, documentul de transport și certificatul de asigurare, pentru care Publicția 500 a stabilit un cadru riguros;

– alte documente în care pot fi cuprinse: certificatul de origine, lista de colete/greutate, de calitate, fitosanitar, buletinul de analize, al căror număr și conținut sunt în măsură să asigure ordonatorul că beneficiarul și-a îndeplinit obligațiile asumate.

În cererea de deschidere a acreditivului, ordonatorul trebuie să precizeze clar ce informații, ce date trebuie să conțină și cine trebuie să semneze aceste alte documente.

În ceea ce privește documentele, trebuie respectate anumite condiții: documentele trebuie emise pe numele ordonatorului sau pe numele persoanei care este precizată în acreditiv; toate documentele cerute trebuie prezentate în numărul de originale și copii specificate în acreditiv; descrierea mărfii, marcarea coletelor, numărul lor, precizările privind greutatea trebuie să fie identice în toate documentele; documentele trebuie prezentate în cadrul termenului de prezentare a

documentelor, specificat în AD, iar dacă nu este precizat în 21 zile de la data expediției mărfii, fără a depăși însă valabilitatea acreditivului; documentele sunt prezentate la ghișeele băncii desemnate să plătească/accepte/negocieze, în acest loc expiră termenul de prezentare și valabilitate AD; în cazul în care prezentarea documentelor se face la o bancă, iar valabilitatea AD expiră la o altă bancă, în AD trebuie să se specifice acest lucru; dacă nu se menționează în alt mod în AD, băncile acceptă documente emise înainte de deschiderea AD.

2.4.1. FACTURA

Factura este un document comercial contabil, pe care exportatorul-vânzător îl remite importatorului-cumpărător pentru mărfurile livrate în baza documentelor de transport și expediție și a celorlalte documente privind expediția.

Există mai multe tipuri de factură: factură comercială externă, factură consulară, factură proforma.

Factura comercială externă trebuie întocmită în numărul de exemplare cerut în acreditiv sau conform specificului geografic. Este emisă pe numele ordonatorului, valoarea sa trebuind să se încadreze în valoarea acreditivului și să fie exprimată în valuta de plată menționată în acreditiv, sub rezerva refuzului plății, în caz de nerespectare a clauzei în acest sens.

Cu toate acestea, băncile comerciale implicate în circuitul acreditivului acceptă plata dacă valoarea facturii depășește cu o sumă foartre mică valoarea trecută în acreditiv. Dacă valoarea facturii comerciale depășește cu o sumă mai mare valoarea acreditivului, băncile pot să accepte plata facturii, dar numai în cadrul limitei menționate în

acreditiv, remiterea documentelor nefiind condiționată de suma rămasă neachitată.

Ea conține de obicei următoarele elemente: data calendaristică, localitatea și țara de emisie; denumirea de factură și numărul de ordine a acesteia; numele și adresa firmei exportatoare; numărul și data contractului comercial încheiat; denumirea, cantitatea, descrierea mărfurilor; numele și adresa firmei cumpărătoare; condiția de livrare; modul de expediere și mijlocul de transport folosit; natura, felul ambalajelor, numărul acestora, greutatea, cubajul; semnătura/semnăturile persoanelor autorizate și ștampila firmei.

Factura consulară este cea legalizată de consulatul țării destinatare din țara exportatorului. Pentru anumite țări, factura consulară se redactează pe un formular specializat eliberat de consulatul țării destinatare și conține de obicei aceleași elemente cu factura comercială externă.

Pe această factură este aplicată viza consulatului, certificându-se totodată și realitatea mărfurilor așa cum sunt descrise ele în factură.

Pe factura consulară mai pot fi consemnate, la cerere, denumirea și naționalitatea vasului navlosit, în cazul transportului maritim, fluvial, porturile de încărcare și descărcare, existând cazuri când viza consulară se acordă doar dacă vasul navlosit este din țara consulatului.

Factura proforma conține aceleași date ca și factura comercială externă și trebuie în mod obligatoriu să fie identică cu aceasta.

Ea este trimisă de către exportator importatorului înainte de expedierea mărfurilor. Ea servește ca probă importatorului pentru a

evidenția valoarea mărfurilor pe care intenționează să le importe, în cazul în care este necesară licența de import.

Ea mai poate fi utilizată pentru obținerea unui credit bancar pe termen scurt, de către importator, sau în cazul participării firmei la târguri și

expoziții internaționale, urmând ca ulterior să se întocmească în timpul manifestărilor expoziționale facturi pentru exponatele și/sau mărfurile aduse care au fost vândute, pentru care se vor plăti taxe vamale .

Factura este un document de sinteză fiind actul primar în baza căruia operează în evidența sa atât exportatorul cît și importatorul, iar băncile îl au ca element de referință la controlul documentelor și permite identificarea valorii de ansamblu a mărfurilor vîndute cuprinzând precizări despre: denumirea mărfii, sortiment, cantitate, preț unitar, valoarea totală a mărfurilor, cheltuieli determinate de condiția de livrare.

Prin intermediul facturii se verifică dacă au fost respectate instrucțiunile de ansamblu referitoare la marfă din deschiderea AD.

La întocmirea facturii trebuie respectate anumite condiții: se emite de către beneficiarul AD pe numele ordonatorului sau numele persoanei indicate prin AD; se emite în limba în care este deschis acreditivul; denumirea mărfii trebuie să corespundă exact descrierii mărfii din AD, inclusiv din punct de vedere lingvistic; numărul și cantitatea unităților ambalate sau numai cantitatea, descrierea ambalajului și marcajul trebuie să coincidă cu cele ce figurează din documentele de expediție, lista de colete, lista de greutate etc; prețul unitar al mărfii și valoarea totală a mărfii trebuie exprimate în moneda în care s-a convenit plata, trebuind să concorde cu documentul de transport și polița de asigurare.(nu pot figura în factură modificări de sumă ca rezultat al unor dobânzi, comisioane, taxe); prețul total trebuie să fie cel aferent condiției de livrare,

exportatorul trebuind să verifice dacă condiția de livrare coincide cu cea din factură.

Băncile acceptă facturi emise de beneficiarul acreditivului pe numele ordonatorului și nesemnate în mod obligatoriu dacă în AD nu s-a precizat altfel.

În mod curent o factură cuprinde următoarele elemente:

– numele și adresa exportatorului;

– numele și adresa importatorului;

– locul și data emiterii;

– descrierea mărfii;

– prețul unitar și/sau total al mărfii;

– costul transportului și asigurării;

– condiția de livrare;

– totalul sumei de încasat de exportator;

– numărul și tipul coletelor;

– conținutul unui pachet/colet;

– numărul licenței de export sau import;

– marcajul și numerotarea coletelor;

– semnătura exportatorului.

2.4.2. DOCUMENTUL DE TRANSPORT

Documentul de transport este un înscris prin care vânzătorul face dovada expedierii sau preluării mărfii la o anumită dată cu o anumită destinație și transmiterea posesiunii acestor mărfuri.

El probează expedierea mărfurilor și poate fi menționat în acreditiv sub una din formele sale: conosament maritim/oceanic set complet, scrisoare de transport maritim negociabilă, conosamentul Charter Party, documente de transport combinat sau multimodal, duplicatul scrisorii de trăsură feroviară sau frahtul internațional, document de transport aerian, duplicatul scrisorii de trăsură rutieră, duplicatul scrisorii de trăsură fluvială, recipisa poștală sau certificatul/adeverința de expediere prin mesageriile poștale sau prin case de expediții, certificatul de prise en charge sau certificatul de depozit.

Documentul de transport trebuie să îndeplinească anumite condiții: trebuie să fie semnat și să fie indicat numele cărăușului; în cazul când se dorește includerea unor specificații care nu pot apărea în documentul de transport se completează un document separat; se poate apela pentru emiterea documentelor și la beneficiar; trebuie să fie curat, să nu poarte mențiuni referitoare la starea proastă a mărfii și/sau ambalajului; pentru transportul maritim documentul trebuie să poarte mențiune „on board” sau „clean on board”.

Conosamentul maritim se eliberează de căpitanul vasului, certificând că a preluat marfa de la expeditor spre a fi predată, în anumite condiții stabilite de părți destinatarului.

El constituie dovada că între cărăuș și expeditor s-a incheiat un contract de transport, cărăușul confirmând primirea mărfurilor și obligația să le elibereze la destinație în anumite condiții de termene și timp.

Totodată conosamentul reprezintă și o hârtie de valoare, un titlu reprezentativ prin care se consideră că simpla posesiune a conosamentului dă dreptul de posesiune asupra mărfii.

Un conosament de regulă include următoarele precizări:

– numele companiei de transport;

– numele exportatorului;

– numele și adresa importatorului sau la ordinul acestuia, a unei bănci numite sau în alb;

– numele și adresa celui ce urmează a fi notificat de sosirea mărfii;

– numele vasului, vaporului pe care s-a îmbarcat marfa;

– denumirea porturilor de încărcare și destinație;

– locul unde se plătește navlul;

– numărul de originale în care a fost emis conosamentul;

– marcajul coletelor și numerotarea acestora pentru identificarea mărfii;

– descrierea mărfii;

– numărul coletelor expediate, în litere;

– semnătura căpitanului sau a agentului său;

– data când mărfurile au fost preluate spre a fi încărcate pe vas.

Plata navlului se poate realiza prin următoarele variante:

1.“navlu plătibil la destinație” (condiție de livrare FOB) sau

2.“navlu plătibil anticipat în portul de încărcare (condiția de livrare CIF).

De obieci în cazul condiției de livrare CIF, băncile cer vânzătorului/exportatorului un conosament cu mențiunea “ navlu plătit”,

chiar dacă nu se menționează în mod expres acest lucru în acreditiv. Mențiunile “navlu plătibil în avans” sau “navlu a se plăti în avans” nu sunt luate în considerare de către bănci ca fiind o dovadă a plății navlului.

Conosamentul fiind un act de valoare poate fi emis: la ordin, nominativ, la purtător.

Conosamentul la ordin este forma cea mai utilizată în practică și este emis la ordinul firmei care urmează să intre în posesia mărfurilor, putând fi transmis altui beneficiar prin girare sau andosare pe verso-ul conosamentului.

Conosamentul nominativ este caracterizat de faptul că numele firmei care intră în posesia mărfurilor este indicat în mod expres, transmiterea acestuia realizându-se prin cesiune.

Conosamentul la purtător nu indică numele firmei care intră în posesia mărfii, putând fi transmis prin înmânare.

Scrisoarea de trăsură maritimă negociabilă este utilizată în condițiile în care prin acreditiv se acceptă un astfel de document care acoperă de obicei o livrare port la port.

Conosamentul charter party presupune încheierea unui contract prin care armatorul navei se obligă să procure celui care închiriază nava folosirea unei nave în bună stare de navigabilitate și sa-i lase folosința acesteia în schimbul plății navlului, navlositorul la rândul lui obligându-se să plătească nava conform scopului convenit, la încetarea contractului restituind nava în aceleași condiții și în starea existentă la momentul preluării de la armator.

În cazul încheierii conosamentului charter party este însoțit de eliberarea conosamentului care atestă prezența încărcăturii la bordul navei. E obligatoriu ca conosamentul sa fie însoțit de o copie de Charter Party, care permite celui care negociază conosamentul să cunoască

condițiile în care a fost navlosit vasul, evitându-se astfel și plata unor cheltuieli neprevăzute.

Băncile nu acceptă conosamente Charter Party care fac trimiteri la prevederile contractului Charter Party chiar dacă acestea sunt însoțite de o copie după Charter Party, dacă în cuprinsul acreditivului nu s-a specificat expres clauza de acceptare a unui asemenea conosament.

Dacă exportatorul prezintă doar contractul de navlosire (Charter Party) și face referire la conosamentul Charter Party, băncile nu sunt obligate să analizeze respectivul contract de navlosire, ele nu au ca atribuție să-și asume responsabilitatea pentru respectivul contract.

Documente de transport combinat se folosesc când transportul mărfii de la locul de expediție la cel de destinație se realizează cu mai multe mijloace de transport diferite.

Conține: numele cărăușului, locul de preluare, destinație etc.

În acest caz prin acreditiv se poate menționa să se prezinte un singur document de transport, iar în privința condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească dacă acestea nu sunt menționate expres, băncile acceptă astfel de documente în maniera în care au fost prezentate.

Pentru transportul “via mare”, băncile acceptă documentul de transport chiar și în condițiile în care acesta nu prezintă mențiunea că mărfurile sunt încărcate la bordul unui anumit vas și chiar dacă se consemnează că marfa, dacă ar fi containerizată, poate fi transportată pe puntea vasului, condiția fiind ca să nu se precizeze că mărfurile sunt încărcate pe punte.

În transportul multimodal se pot utiliza fie conosamentul “direct”, conosamentul „primit spre încărcare”, adeverința casei de transport și expediții.

Conosamentul direct conține indicarea felurilor de transport. Paradoxal chiar și conosamentul cu transbordare este denumit direct, deoarece se înțelege că acesta acoperă tot parcursul transportului.

Conosamentul “primit spre încărcare” se eliberează înaintea încărcării mărfurilor la bordul vasului și se poate obține în situația în care mărfurile au ajuns in port și urmează a fi încărcate, dar vasul de destinație nu a sosit încă.

Adeverința casei de transport și expediții ori a agentului mandatat conține mențiunea expresă a felului de transport. Operațiunile efectuate de casa de expediție care pot sa cauzeze dificultăți și întârzieri în sosirea mărfurilor, de genul alegerii unei rute în funcție de mijloacele de transport avute în vedere de cărăuși pentru preluarea succesivă a mărfurilor în caz de tranzitare și posibilitatea întreruperii transportului de documentele care acoperă transporturile pe diferite zone de transport sunt transmise în diferite moduri.

Importatorii pentru a putea fi despăgubiți de către cărăuși în cazul riscurilor tardive și a consecințelor care decurg din aceste întârzieri trebuie să precizeze în acreditiv anumite clauze cum ar fi: „mărfurile preluate pentru expediere irevocabilă pe primul mijloc de transport disponibil”, „mărfurile preluate pentru expediere irevocabilă la ordinul destinatarului”, „marfa a părăsit teritoriul și a trecut granița țării…”.

Duplicatul de scrisoare de trăsură internațională atestă faptul că între firma exportatoare și calea ferată a intervenit un contract de transport și a avut loc preluarea mărfurilor în vederea expedierii. Ceea ce îl distinge de conosament este ca duplicatul scrisorii de trăsură internațională nu este negociabil.

Printre elementele obligatorii ale scrisorii de trăsură internațională se numără: denumirea de scrisoare de trăsură internațională și indicația de

mică viteză/mare viteză, numărul de ordine al frahtului și menționarea unității de cale ferată expeditoare, date privind vagonul (seria, numărul, inițialele căii ferate proprietare, tonajul vagonului, suprafața podelei, numărul osiilor, țara înscrisă pe vagon, țara verificată în urma cântăririi vagonului gol, numărul și semnele plumburilor aplicate în stația de predare/expediere, stația de predare/expediere și calea ferată de destinație, numele și adresa predătorului și destinatarului, semne, mărci și numerele coletelor, denumirea marfii, felul ambalajului, greutatea mărfurilor în kilograme, modul de determinare a greutății, greutatea certificat de predător, calea ferată și magaziner, ștampila la cântărire a stației, destinația, ștampilele stațiilor de frontieră de tranzit, ruta de îndrumare pe liniile căii ferate de predare, mențiuni vamale, mențiuni speciale ale prădătorului, documente anexate de predător, valoarea declarată a mărfurilor, data primirii mărfurilor spre expediere, data sosirii mărfii, ștampilele cu data stațiilor de predare și de destinație, diverse mențiuni asupra taxelor de încasat.

Este recomandat ca înainte de prezentarea de către exportator a duplicatului scrisorii de trăsură la bancă verificarea încă o dată a documentului, cu o analiză mai atentă a următoarelor elemente: consemnarea tuturor mențiunilor prevăzute în acreditiv, indicarea exactă a cantităților brutto și netto, precum și a numărului de colete încărcate, mențiunile necesare privind plata transportului, existența unei date certe, care să nu fie mai veche decât permite termenul de prezentare a documentelor prevăzute în acreditiv, prezența ștampilei stației de cale ferată emitente, verificarea calculării cheltuielilor de transport potrivit condiției de livrare și existența ștampilei “achitat”.

Duplicatele de scrisoare de trăsură fluvială și a scrisorii de transport rutier prezintă aceleași elemente ca și scrisoarea de trăsură internațională în transport feroviar cu unele modificări: în loc de gară portul, respectiv localitatea din ruta rutieră etc.

Documente de transport aerian se efectuează pe bază de contract și poartă denumirea de: scrisoare de transport aerian, notă de expediție aerian, fracht aerian. Aceste documente trebuie să indice: numele transportatorului și semnătura acestuia, faptul că mărfurile au fost acceptate pentru transport, data reală a expedierii mărfurilor, aeroportul de plecare, destinație.

Scrisoarea de transport aerian se emite în trei originale cu destinații precise:

– original 1 pentru transportator (rămâne la cărăuș);

– original 2 pentru destinatar (însoțește marfa);

– original 3 pentru expeditor.

Documente de transport rutier, feroviar, fluvial intern – sunt reprezentate de scrisoarea de trăsură rutieră, scrisoarea de trăsură feroviară, conosament fluvial. Ele trebuie să conțină: numele și semnătura cărăușului, precizarea că mărfurile au fost trimise spre livrare, locul de încărcare și de destinație, data emiterii.

Scrisoarea de trăsură feroviară cuprinde următoarele file: originalul care însoțește marfa și se eliberează o dată cu marfa, foaia de expediție, avizul și adeverința de primire, document doveditor al primirii mărfii de către destinatar, duplicatul scrisorii de trăsură care se eliberează predătorului, copia scrisorii de trăsură care rămâne la stația de expediere a mărfii.

Scrisoarea de trăsură rutieră se întocmește în trei exemplare: originalul 1 râmâne expeditorului, originalul 2 însoțește transportul și este eliberat destinatarului o dată cu marfa, originalul 3 este reținut de cărăuș.

Recipisa poștală trebuie să fie ștampilată, datată sau autentificată de serviciul poștal, data prezentă pe acest document fiind considerată dată a livrării sau expedierii.

Adeverința casei de expediție se folosește în cazurile în care marfa este expediată în vagon colectiv și contează ca dovadă de primire și expediere a mărfii.

Certificatul de “prise en charge” sau certificatul de depozit se folosește ca document care dovedește îndeplinirea obligației de livrare a mărfurilor de către vânzătorul exportator în cazul vânzărilor în condiția F.O.B. sau în situația în care acesta nu reușește să obțină în timp util un vas cu care să expedieze mărfurile.

În cazul certificatului de „prise en charge” momentul livrării nu este cert, există o incertitudine cu privire la acesta, putând fi cu mare întarziere față de data eliberării certificatului, de aceea este recomandabil să se insereze o clauză în acreditiv prin care certificatul de “prise en charge” să nu fie acceptat ca document de plată.

2.4.3. CERTIFICATUL/POLIȚA DE ASIGURARE

Este un document care atestă înțelegerea prin care asiguratul se angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratorului, numită primă de asigurare, în schimbul căreia acesta își asumă anumite riscuri și se obligă să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele pentru care s-a convenit asigurarea.

Există și note de acoperire sau „covering notes” care sunt certificate provizorii fiind acceptate de bănci, numai dacă ele sunt menționate astfel în acreditiv.

Certificatul de asigurare este un document negociabil și el poate fi emis nominal și la ordin, iar prin andosare în alb devine document la purtător.

În cazul condițiilor de livrare CIF sau CIP, documentul de asigurare cade în sarcina beneficiarului, iar pentru celelalte condiții de livrare cade în sarcina ordonatorului.

Acest document de asigurare trebuie să fie emis și semnat de companiile de asigurare sau agenții acestora. În cazul în care ordonatorul dorește o anumită dată pentru emiterea poliței de asigurare el trebuie s-o menționeze în AD, băncile neacceptând documente de asigurare datate după data livrării/preluării mărfii de către cărăuș.

Moneda în care este exprimat documentul este moneda în care s-a deschis acreditivul dacă nu s-a convenit asupra altei monede iar valoarea trecută pe certificate este cea specificată în AD. Dacă nu s-a specificat suma trebuie să fie cel puțin valoarea CIF sau CIP a mărfurilor +10%. Ea poate fi precizată diferit ca un procent minim, ca un procent fix sau ca o limită minimă sau maximă.

În AD trebuie specificat tipul de asigurare cerut și eventual ce riscuri adiționale mai trebuie acoperite. Riscurile reprezintă anumite evenimente probabile care pot surveni pe parcursul transportului mărfurilor și care pot avea ca urmare pierderea sau avarierea totală sau parțială atât a mărfurilor, cât și a mijloacelor de transport.

Polița sau certificatul de asigurare se încheie de obicei pentru riscurile maritime de furtună, naufragiu, eșuare, ciocnire, aruncare peste bord, explozie, carantină, aceste riscuri sunt riscuri obișnuite, normale.

Se mai pot face asigurări și pentru riscuri speciale, în funcție de natura mărfurilor, cum sunt: fermentație, scurgere, pierdere de greutate prin evaporare, grevă, furt etc.

Mai există și riscuri excluse pentru care asiguratorul nu poartă nici o răspundere: nerespectarea regulilor de transport a mărfii respective, viciul propriu mărfurilor, contrastaliile, întârzierile în livrare, capturarea, confiscarea.

În condițile în care asiguratul dorește să-ți asigure mărfurile integral, trebuie să menționeze ca asigurarea să fie făcută “fără franșiză”. Franșiza reprezintă procentul din valoarea mărfurilor depreciate, care este suportat de firma asigurată. De obicei societățile de asigurare nu plătesc integral valoarea mărfurilor avariate, decât dacă valoarea depășește un anumit procent stabilit în funcție de natura mărfii.

Elementele principale pe care trebuie să le conțină o poliță de asigurare sunt următoarele:

– numele și semnătura companiei de asigurare;

– numele asiguratului;

– descrierea tipurilor de asigurare acoperite prin certificatul respectiv;

– suma asigurată în cifre și litere, exprimată în aceeași monedă cu AD;

– descrierea mărfurilor asigurate identică cu cea din factură;

– locul încasării în caz de producere a riscurilor asigurate;

– declarația sub semnătură a asiguratorului;

– data emiterii.

2.4.4. CAMBIA

Anumite acreditive stipulează și prezentarea unei cambii. Foarte important este ca emitentul cambiei să respecte anumite cerințe obligatorii: cambia trebuie întocmită conform dreptului cambial, conținând toate elementele esențiale de fond și formă care aduce după sine valabilitatea ei; limba în care este redactată cambia trebuie să fie aceeași cu cea în care a fost emis AD; în cadrul AD trebuie precizată valoarea nominală a cambiei și moneda care trebuie să concorde cu cele din AD; cambiile sunt trase întotdeauna asupra băncii emitente sau a băncii trase/acceptante. Dacă acestea sunt trase asupra ordonatorului sunt considerate documente adiționale; dacă exportatorul se numește beneficiar al cambiei, trebuie să andoseze cambia în alb sau la ordinul băncii prin iscălitura autografă pe verso-ul cambiei; dacă se dorește înscrierea unor mențiuni pe cambie, acestea pot fi trecute neafectând elementele esențiale ale cambiei; scadența trebuie să corespundă cu cea precizată în AD; cambiile trase în cadrul AD pot fi platibile la vedere prin prezentarea documentelor sau cu plată prin acceptare, banca restituindu-le beneficiarului, plata făcându-se la scadența precizată în AD.

Elementele care trebuie să le conțină orice cambie sunt:

– locul și data emiterii;

– suma de plată înscrisă în cifre și litere și indicarea monedei;

– scadența;

– ordinul de plată necondiționat și denumirea de cambie;

– beneficiarul cambiei;

– referirea la AD în cadrul căreia a fost trasă cambia;

– trasul;

– trăgătorul;

– andosarea cambiei.

2.4.5. CERTIFICATUL DE ORIGINE

Certificatul de origine este un document comercial care atestă originea unei mărfi, respectiv faptul că este produsă sau fabricată în întregime sau într-o anumită proporție în țara exportatoare. Scopul pentru care sunt solicitate aceste certificate de origine diferă, majoritatea firmelor importatoare solicitându-le pentru a beneficia de anumite facilități tarifare și netarifare în timp ce altele sunt solicitate pentru motive politice, pentru a avea certitudinea că mărfurile importate nu au în componența lor produse dintr-o țară cu care statul se află în conflict sau poate exista un embargou, pentru verificarea încadrării cantității și/sau valorii mărfii din lista de contingente pentru țara exportatoare

Solicitarea acestor certificate generează beneficii pentru ambele părți: pentru importator faptul ca va beneficia de taxe vamale mai mici, iar exportatorul va putea negocia un preț mai mare pentru marfa exportată într-o țară în care mărfurile sale se bucură de preferințe vamale.

Formularele acestor certificate diferă de la țară la țară, dar e necesar ca toate să cuprindă datele și informațiile necesare pentru constatarea originii mărfii și să fie semnate de exportator/producător și de autoritatea care le-a eliberat.

În țara noastră aceste certificate sunt eliberate de Camera de comerț și Industrie a României în doua variante:

– certificat de origine cu valoare generală;

– certificate de origine speciale: în sistem SGP, Eur1.

România beneficiază de trei siteme de preferințe vamale:

– sistemul generalizat de preferințe S.G.P. încheiat cu 21 țări (12 din Comunitatea Europeană, Austria, Elveția, Finalnda etc.);

– sistemul de preferințe comerciale între țările în curs de dezvoltare ratificat cu 36 țări care comportă acordarea reciprocă de reduceri și consolidări preferențiale de taxe vamale;

– protocolul privind negocierile între țări în curs de dezvoltare cunoscut sub denumirea de „protocolul celor 16” care prevede acordarea reciprocă de concesii vamale preferențiale, reduceri și consolidări de taxe vamale de 20-25% la importul în țările membre la produse siderurgice, produse chimice, lemn.

2.4.6. CERTIFICATE

În cadrul AD sunt solicitate o serie de tipuri de certificate, care să ateste anumite caracteristici ale mărfurilor: certificatul de calitate, de greutate, certificatul fitosanitar, veterinar, buletinul de analize chimice

Certificatul de calitate este emis fie de unitatea producătoare, fie de firme specializate și este un document constatator al calității mărfurilor livrate la export, trebuind să aibă o dată anterioară sau cel mult data documentului de transport.

Certificatul de greutate evidențiază cantitățile brutto, tara și netto a mărfurilor expediate.

Certificatul fitosanitar se eliberează pentru legume, fructe etc. În acest document se menționează că plantele, părțile de plante sau produsele vegetale au fost examinate și sunt indemne de boli și dăunători periculoși pentru culturi și că transportul respectiv este considerat corespunzător pentru țara importatoare. Mai sunt și mențiuni referitoare la numele și adresa expeditorului, a destinatarului, proveniența și denumirea produsului, mijlocul de transport etc.

Certificatul veterinar menționează că animalele nu prezintă simptom clinic de boală, că au fost vaccinate în termenele de cel puțin 15 zile și nu mai mult de 4 luni contra diverșilor viruși, că nu provin din unități contaminate de bruceloză, tuberculoză, că pe teritoriul țării exportatoare nu s-au semnalat în ultimele 6 luni diverse boli.

Buletinul de analiză se solicită de regulă la minereuri, produse chimice, metalurgice, cereale pentru a se constata calitatea marfurilor livrate. Prin aceste buletine se arată detaliat în procente, compoziția mărfurilor care fac obiectul acreditivului.

Dacă ordonatorul AD dorește ca aceste certificate să fie semnate și de un agent al său în țara exportatoare va trebui să transmită semnăturile prin canal bancar. Reprezentanții importatorului pot amâna semarea și atunci există riscul depășirii termelor de prezentare a documentelor la bancă.

Pe măsura dezvoltării operațiunilor de intermediere, se utilizează tot mai des “work progress certificates”, prin care importatorul confirmă că o parte din marfa aflată în fabricație este corespunzătoare. Aceste certificate sunt deseori solicitate în cadrul acreditivului documentar.

3. FORME ȘI TIPURI DE ACREDITIVE DOCUMENTARE

3.1. CLASIFICAREA ACREDITIVELOR DOCUMENTARE

Ca urmare a diversificării operațiunilor de comerț exterior și datorită caracterului adaptabil al acreditivului, în practica internațională s-au consacrat mai multe tipuri de acreditive documentare.

Clasificarea acreditivelor documentare se poate face după mai multe criterii (figura nr.3.1):

– din punct de vedere al naturii operațiunilor;

– din punct de vedere al fermității angajamentului bancar;

– din punct de vedere al necesității confirmării acreditivelor irevocabile;

– din punct de vedere al momentului efectuării plății;

– din punct de vedere al domicilierii;

– din punct de vedere al clauzelor pe care le conțin;

– din punct de vedere al utilizării combinate.

Luând drept criteriu natura operațiunilor AD pot fi:

– acreditive comerciale;

– acreditive necomerciale.

Acreditivele comerciale sunt cele ale căror obiect sunt operațiunile comerciale, respectiv operațiunile decurgând din export, import, prestări servicii, cooperare economică internațională.

Acreditivele necomerciale se referă la operațiuni care prin natura lor nu au o latură comercială.

După fermitatea angajamentului bancar distingem:

-acreditive revocabile;

-acreditive irevocabile;

-acreditiv documentar stand by.

Acreditivele documentare revocabile sunt acele tipuri de acreditive în care importatorul-ordonatorul poate în orice moment, în perioada termenului de valabilitate, să modifice unele clauze sau să revoce acreditivul, fără acordul exportatorului-vânzător și fără ca acesta să fie prealabil avizat.

Datorită nesiguranței din punct de vedere al plății, deschiderea unor astfel de acreditive nu este recomandabilă decît în cazul unor parteneri de încredere.

Acreditivul documentar irevocabil este acel tip de acreditiv care nu poate fi modificat în timpul valabilității sale, decât cu acordul ambelor părți și numai prin intermediul băncilor prin care se efectuează operațiunile.

Un acreditiv documentar este considerat irevocabil numai dacă s-a menționat acest lucru în documentul de deschidere, dacă nu s-a menționat acest lucru în mod expres, acesta este considerat revocabil.

Acreditivul documentar stand by are caracter de garanție, fiind folosit în unele țări și în special în SUA, unde băncile nu sunt autorizate să emită garanții de tip european.

Dacă ținem cont de necesitatea confirmării acreditivelelor irevocabile acestea pot fi:

– acreditive documentare confirmate;

– acreditive documentare neconfirmate.

Acreditivul documentar irevocabil confirmat se folosește atunci când beneficiarul sau banca nu manifestă suficientă încredere în banca emitentă sau în clientul acesteia, solicitându-se în aceste situații ca acreditivul deschis să fie confirmat de către o bancă terță, care capătă în acest context calitatea de bancă confirmatoare.

Banca confirmatoare devine din momentul confirmării angajată solidar alături de banca emitentă, angajamentul său adăugându-se practic la cel pe care și l-a asumat banca emitentă.

Acreditivul irevocabil neconfirmat este acel tip de acreditiv care nu are nevoie de confirmare, ele sunt notificate sau avizate beneficiarilor, prin intermediul altei bănci decât cea emitentă aceasta având rolul de notificatoare și care nu își asumă nici un fel de angajament. Raportul juridic în acest caz este stabilit direct între banca emitentă și beneficiarul acreditivului și nu este confirmat de banca intermediară.

Figura nr.3.1

Clasificarea acreditivelor documentare

Din punct de vedere al momentului efectuării plății acreditivele documentare pot fi:

– AD cu plata la vedere;

– AD cu plata la termen;

– AD cu plata prin negociere;

– AD cu plata prin acceptare.

Acreditivul documentar cu plata la vedere presupune acordul dintre parteneri ca plata mărfurilor să se facă îndată după expedierea mărfurilor.

Acreditivul documentar cu plata la termen presupune faptul că plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă de către expeditor, ci la o dată ulterioară, menționată expres în textul AD. Acesta se realizează de regulă la 30-60 zile de la prezentarea documentelor.

Acreditivul documentar cu plata prin negociere este o variantă a AD și presupune tragerea unei cambii de către beneficiar asupra băncii emitente sau altor trași, plata cambiilor urmând să se realizeze la banca emitentă.

Acreditivul documentar cu plata prin acceptare sunt utilizate în cazul vânzărilor pe credit pe termene scurte și foarte scurte între 60-180 zile, cuprinzând de obicei în cadrul setului de documente una sau mai multe cambii, plata contravalorii mărfurilor făcându-se la scadența cambiei.

Dacă luăm drept criteriu de clasificare domicilierea acreditivului, acestea pot fi:

– acreditive documentare domiciliate în țara exportatorului;

– acreditive documentare domiciliate în țara importatorului;

– acreditive documentare domiciliate într-o țară terță.

Acreditivele documentare domiciliate în țara exportatorului oferă exportatorului posibilitatea de a intra în posesia contravalorii mărfii exportate în momentul în care a depus documentele de export la ghișeele băncii sale, în strictă concordanță cu prevederile acreditivului.

Acreditivele documentare domiciliate în țara importatorului permit exportatorului încasarea contravalorii mărfurilor exportate numai după ce documentele prezentate în cadrul acreditivului ajung la ghișeele băncii emitente și sunt găsite în ordine.

Acreditivele documentare domiciliate într-o țară terța sunt asemănătoare cu cele domicilate în țara importatorului deosebirea fiind că încasarea contravalorii mărfurilor se poate realiza numai după primirea documentelor de către bancă.

După clauzele pe care le conțin:

– acreditiv documentare transferabil;

– acreditiv documentar cu clauză roșie (red clause);

– acreditiv reînnoibil ( revolving).

Acreditivul documentar transferabil permite beneficiarului inițial al acreditivului poate să-și substituie alt beneficiar, sau să ceară să fie executat de către o altă bancă decât cea care a fost deschis inițial acreditivul.

Acreditivul documentar cu clauză roșie este deschis de bancă sau autorizat în favoarea exportatorului care este autorizată să avanseze beneficiarului, în contul livrărilor viitoare, o parte din contravaloarea acestora.

Acreditivul documentar revolving se utilizează în cazul livrărilor mari eșalonate în timp, plățile efectuându-se după fiecare livrare, valoarea AD întregindu-se automat.

Acreditivele documentare ținând cont de utilizarea lor combinată pot fi:

– acreditive documentare subsidiare (back to back);

– acreditive documentare reciproce;

– acreditive documentare cesionate.

Acreditivele documentare back to back sunt acreditivele deschise de unul din parteneri, în calitate de importator, pe baza unui alt acreditiv, deschis în favoarea sa, în calitate de exportator.

Acreditivele documentare reciproce sunt specifice operațiunilor de contrapartidă, în care efectuarea unui import este legată de realizarea unui export din țara importatoare în țara exportatoare. Acestea pot fi simple, când importatorul include în acreditiv clauza de intrare în vigoare la deschiderea acreditivului simetric, de valoare prin care disponibilitățile cerute prin acreditiv sunt utilizate pentru acoperirea celuilalt acreditiv, garantate care cuprind o clauză de garanție prin care banca emitentă își asumă obligația de a efectua plata în cazul în care acreditivul partenerului expiră neutilizat total sau parțial, chiar dacă partenerul în contrapartidă nu livrează integral sau parțial marfa în termenul convenit.

3.2. ACREDITIVUL DOCUMENTAR ȘI SCHEMA DE PLATĂ

În cadrul contractului comercial încheiat între vânzător și cumpărător, ținând cont de conjunctura pieței de interesele pe care le manifestă cei doi parteneri, aceștia pot conveni ca plata să se efectueze:

– la vedere;

– plată diferată la x zile de la expedierea mărfii;

– cu plată prin acceptare;

– cu plată la vedere și prin acceptare;

– cu plată prin negociere.

3.2.1. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CU PLATA LA

VEDERE

Acest tip de acreditiv se folosește în cazul în care partenerii au convenit ca plata mărfurilor să se facă imediat

În cazul utilizării unui astfel de acreditiv se pot distinge următoarele etape (prezente și pe figura nr.3.2):

– ordonatorul, în ordinul de deschidere al acreditivului precizează „plata la vedere”, „plata 100% la vedere” etc.

– banca emitentă preia această mențiune în deschiderea acreditivului

– exportatorul fiind anunțat de deschiderea acreditivului expediază marfa și întocmește documentele potrivit condițiilor din acreditiv, apoi depunându-le spre încasare(1);

– banca plătitoare verifică documentele exportatorului și dacă corespund condițiilor din acreditiv efectuează plata (2) iar apoi remite documentele băncii emitente(3);

– banca emitentă după ce verifică la rândul ei dacă documentele corespund condițiilor din acreditiv efectuează plata către banca exportatorului.

Figura nr.3.2

Acreditivul documentar cu plata la vedere

3.2.2. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CU PLATA DIFERATĂ

Acest tip de acreditiv se caracterizează prin faptul că plata documentelor, nu se face în momentul prezentării acestora la bancă de către exportator , ci la o dată ulterioară, menționată expres în textul acreditivului documentar. Această dată este de obicei la 30-60 zile de la prezentarea documentelor la bancă de către exportator.

Pentru exportator plata diferată reprezintă de fapt o vânzare pe credit, la negocierea prețului incluzându-se și dobânda sumelor imobilizate în marfa vânduta importatorului.

Importatorul prin acest tip de acreditiv, beneficiază de o finanțare, intrând în posesia mărfurilor înainte de plata lor. De aceea se impune luarea unor măsuri pentru garantarea plății, prin acceptarea unei cambii care să acopere contravaloarea acreditivului.

Ținând cont de particularitățile tranzacției, importatorul poate vinde rapid marfa, achitând importul, sau dacă este producător, prelucrează marfa în vederea vânzării recuperând banii pentru import.

De obicei băncile acordă adesea credite sub formă de avans exportatorului în contul încasării viitoare a acreditivului.

Acest tip de acreditiv presupune parcurgerea următoatrelor etape (figura nr.3.3)

– exportatorul remite băncii plătitoare documentele care atestă expedierea mărfurilor (1);

– banca plătitoare remite aceste documente băncii emitente (2);

– după ce banca emitentă verifică concordanța documentelor cu condițiile din acreditiv banca notifică data plății (3);

-banca plătitoare avizează conformitatea documentelor și notifică, sub rezerva primirii fondurilor data plății (4).

Figura nr.3.3

Acreditivul documentar cu plata diferată

(1): Exportatorul remite băncii notificatoare documentele de expediție;

(2): Documentele sunt trimise băncii emitente;

(3): Dupa verificarea documentelor banca notifică data plații;

(4): Banca avizează conformitatea documentelor și notifică, sub rezerva primirii fondurilor, data plății.

3.2.3. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CU PLATA PRIN ACCEPTARE

Acreditivul documentar cu plata prin acceptare este utilizat în cazul vânzărilor pe credit pe termen scurte și foarte scurte între 60-180 zile.Caracteristic pentru acest tip de acreditiv este faptul că setul de documente cuprinde una sau mai multe cambii, iar plata contravalorii mărfurilor se face la scadența cambiei.

Utilizarea acestui tip de acreditiv pentru exportator are semnificația unei vânzări pe credit a mărfii, acordând o facilitate importatorului. Totodată ca posesor al cambiei, acesta poate să o sconteze la banca sa, transformând o vânzare pe credit într-o vânzare cu plata la vedere. În negocierea prețului, exportatorul trebuie să includă în preț și dobânda aferentă vânzării pe credit cât și costul refinanțării sale prin scontarea cambiei.

Pentru importator utilizarea acestui tip de acreditiv îi permite vânzarea mărfii și achitarea datoriei, neavansând fonduri proprii în afacere, iar acceptul dat pe cambie de către bancă constituie o garanție a plății la scadență, posibilitatea scontării cambiei la banca exportatorului.

Cambiile se trag întotdeauna de către trăgător (exportator) asupra băncii acceptante sau asupra băncii emitente.

Acest tip de acreditiv presupune parcurgerea următoarelor etape ( figura nr.3.4):

1.încheierea contractului de vânzare-cumpărare între exportator și importator;

2.exportatorul remite băncii notificatoare documentelede expediție împreună cu cambia trasă asupra băncii;

3.banca notificatoare transmite băncii emitente documentele și cambia;

4.după verificarea documentelor banca emitentă acceptă cambia;

5.banca notificatoare remite exportatorului trata acceptată de către banca emitentă.

Figura nr.3.4

Acreditivul documentar cu plata prin acceptare

Sursa: Popa Ioan, Tranzacții comerciale internaționale, Ed. Economică, București,

1997, pag.236

3.2.4. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CU PLATA LA VEDERE ȘI PRIN ACCEPTARE.ACREDITIVE DOCUMENTARE MIXTE

Vânzările pe credit comercial pot conține mai multe momente de plată: în avans, la livrare, pe credit.

Specific pentru acreditivul documentar mixt este faptul că el prevede utilizarea sa parțial la vedere și parțial contra cambii cu anumite scadențe-corespunzător ratelor și dobânzilor de rambursat.

Acreditivul trebuie să precizeze cu exactitate, referitor la cambii: numărul de cambii implicate de AD și scadența acestor cambii; valoarea cambiilor; tragerea acestor cambii asupra băncii emitente sau băncii desemnate trasă/acceptantă; acceptul bancar dat de o bancă, constituind garanția că exportatorul va fi plătit la scadență.

Mecanismul de desfășurare al acestui tip de acreditiv se poate remarca și din figura nr.3.5 și presupune următoarele etape:

– importatorul ordonă deschiderea unui acreditiv parțial utilizabil la vedere, parțial prin cambii acceptate, cerând în prealabil acordul băncii pentru acceptare.(1);

– exportatorul expediază mărfurile(2), depune setul de documente însoțite de setul de cambii(3), primind contravaloarea acreditivului utilizabil la vedere.(4);

– banca exportatorului remite documentele băncii emitente care acceptă cambiile și le returnează exportatorului(5-6), iar documentele le dă importatorului(7);

– la scadență banca emitentă remite sumele aferente fiecărei cambii în contul indicat de banca exportatorului, care îsi încasează astfel restul de bani.(8)

Figura nr 3.5

Acreditivul documentar mixt

Sursa: Prelucrat după: Mariana Negruș, Plăți și garanții internaționale,Ed.All

București, 1998, pag.102

3.2.5. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CU PLATA PRIN NEGOCIERE (SCRISOAREA COMERCIALĂ DE CREDIT)

Acreditivul cu plata prin negociere este cunoscut și sub denumirea de scrisoare de credit comercială fiind utilizat cu precădere în țările anglo-saxone. De obicei acest tip de acreditiv este deschis de către banca emitentă în moneda locala a propriei țări, presupune tragerea unei cambii de către beneficiarul lui asupra băncii emitente sau unui alt tras, plata cambiilor fiind garantată de către banca emitentă.

Potrivit dreptului cambial, locul plății este domiciliul trasului, plata cambiilor deci realizându-se la banca emitentă a acreditivului.

Domicilierea cambiilor la banca importatorului constituie pentru

exportator un dezavantaj, banca emitentă putând să autorizeze alte bănci pentru negocierea documentelor.

Negocierea documentelor este un proces complex presupunând: prezentarea documentelor însoțite de către cambii de către exportator la banca desemnată cu negocierea documentelor, desemnarea băncii care se ocupă cu negocierea documentelor în textul cambiei, cumpărarea documentelor de către banca negociatoare pentru transmiterea acestora băncii emitente contra unui comision de negociere, reprezentând dobânda la suma plătită pe documente potrivit intervalului dintre plata și rambursarea sumei respective de către banca emitentă.

În cazul scrisorilor de credit liber negociabile, beneficiarul dacă dorește să încaseze banii de la banca sa va plăti comisionul de negociere.

Examinarea documentelor fără cumpărare nu este considerată negociere.

Banca emitentă poate să nu autorizeze negocierea documentelor, în acest caz fiind vorba de scrisori de credit comerciale directe sau nenegociabile.

În cazul în care banca emitentă autorizează negocierea aceasta se poate realiza fie la o bancă desemnată, fie la orice bancă, fiind vorba de scrisori de credit liber negociabile.

În ceea ce privește utilizarea, vehicularea documentelor legate de scrisorile comerciale ele sunt supuse Publicației 500, prezența lor fiind indirectă prin prezența termenului de negociere, a modului de utilizarea a acreditivelor care prevăd emiterea de cambii și plata prin negociere.

Figura nr.3.6

AD cu plata prin negociere

Sursa: Popa Ioan, Tranzacții comerciale internaționale, Ed. Economică, București,

1997, pag.237

3.2.6. ACREDITIVUL DOCUMENTAR REVOLVING

Un acreditiv revoloving constă în obligația băncii emitente de a reactiva acreditivul la valoarea inițială după ce a fost utilizat, fără a fi nevoie de un amendament.Se folosește mai ales în cazul contractelor de valori mari cu livrări eșalonate în timp.

Acest tip de acreditiv prezintă anumite caracteristici: toate livrările sunt acoperite de unul și același acreditiv; plățile se fac după fiecare livrare prin plată la vedere, valoarea AD întregindu-se automat; valoarea AD este reprezentată de valoarea unei livrări și nu de suma tuturor livrărilor, spezele bancare fiind mai mici; prin acest tip de acreditiv sunt permise livrări și plăți parțiale.

În practica economică se regăsesc mai multe tipuri de acreditive revolving :

– din punct de vedere al fermității angajamentului bancar:

– acreditive revolving irevocabile;

– acreditive revolving revocabile.

– din punct de vedere al relației marfă livrată-plată:

– acreditive revolving cumulative;

– acreditive revolving necumulative.

– din punct de vedere al modului de reactivare:

– acreditive revolving de număr/timp;

– acreditiv revolving valoric.

Acreditivul revoloving cumulativ este acel tip de acreditiv în care orice sumă neutilizată de beneficiar pe parcursul unui interval de timp se adaugă la suma pe care trebuie să o primească în intervalul următor.

Acreditivele revolving necumulative nu permit adăugarea sumei neutilizate pe parcursul unui interval de timp la suma din intervalul următor.

Acreditivele de număr/timp sunt acele tipuri de acreditive care pot fi reactivate pentru o anumită valoare și un anumit număr de perioade.

Acreditivele valorice permit ca suma din acreditiv să fie reactivată indiferent de câte ori a fost folosit acreditivul pe parcursul perioadei de valabilitate a acestuia.

¹ E.G.Hinkelman-Plati internationale,Ed.Teora,Bucuresti 2000

Mecanismul de derulare unui astfel de acreditiv este următorul:

1. ordonatorul acreditivului solicită deschiderea acestuia menționând: valoarea de revolvare, numărul revolvărilor corespunzător numărului de livrări, intervalele de timp la care să se facă livrările și

timpul în zile de prezentare a documentelor pentru plată și modul de plată: cumulativ/necumulativ.

2. după ce a fost înștiințat de deschiderea acreditivului, exportatorul livreaza conform condițiilor din acreditiv loturile de marfă, încasând după fiecare livrare contravaloarea mărfii. La fiecare livrare se prezintă și setul de documente cerute prin acreditiv.

Acest tip de acreditiv prezintă o serie de avantaje și dezavantaje pentru partenerii de contract cât și pentru terții implicați.

Pentru importator avantajele se referă la posibilitatea corelării livrărilor la cerințele sale de producție și desfacere, necesarul de valută pentru deschiderea unui AD situându-se la nivelul valorii de revolvare și nu la întreaga valoare a acreditivului, comisioanele bancare mai mici, decât în cazul unui AD obișnuit cu livrări parțiale permise.

Exportatorul beneficiază de livrări sigure și de certitudinea încasării banilor prin angajamentul bancar specific AD.

Dezavantajele se referă la reticența băncilor de a deschide astfel de acreditive datorită comisioanelor bancare mici, posibilitatea ca acreditivul să devină neutilizabil în condițiile în care nu se îndeplinesc condițiile pentru livrare atât pentru tranșa respectivă cât și pentru tranșele viitoare, fluctuațiile care pot să apară pe piața mărfurilor datorită termenului lung al livrărilor, creșterea prețurilor avantajând importatorul, în timp ce scăderea acestora exportatorul.

3.2.7. ACREDITIVUL DOCUMENTAR ȘI OPERAȚIUNILE DE INTERMEDIERE

Acreditivele au caracteristica importantă de a se putea adapta la specificul tranzacțiilor, prin anumite mențiuni făcute în cuprinsul acestora, suplețea lor fiind potrivită și operațiunilor de intermediere. Aceste tipuri de operațiuni se regăsesc în cazurile în care firma exportatoare nu este și producătorul mărfii, ea îndeplinind doar rolul de intermediar. Astfel de acreditive sunt : acreditivul transferabil, acreditivul cesionat, acreditivul clauză roșie, acreditivul back to back.

3.2.7.1. ACREDITIVUL DOCUMENTAR TRANSFERABIL

Acreditivul documentar transferabil este utilizat mai ales în cadrul operațiunilor de intermediere și este acel tip de acreditiv prin care beneficiarul acestuia are dreptul de a solicita băncii care se ocupă cu plata/acceptarea/negocierea de a-l face utilizabil, în totalitate sau parțial, unuia sau mai multor beneficiari secunzi.

Prin acest tip de acreditiv, intermediarul face legătura între vânzător și cumpărător, pentru acesată operațiune obținând un profit din structurarea acestei tranzacții.

În principal, mecanismul de desfășurarea a acestui tip de acreditiv presupune: deschiderea de către cumpărător a acreditivului documentar și desemnarea intermediarului drept beneficiar, transferul obligației de livrare a mărfii și a altor obligații care decurg din acreditiv către furnizor. Se poate observa mai bine mecanismul din figura nr.3.7.

La deschiderea acreditivului trebuie specifcat faptul că este transferabil, nu se acceptă noțiuni ca: divizibil, fracțional, cedabil, transmisibil. De asemenea acest tip de acreditiv presupune și respectarea unor cerințe: acordul pe care trebuie să îl solicite intermediarul băncii care se ocupă cu transferul, convenirea cu importatorul de a deschide un acreditiv documentar irevocabil și transferabil putând preciza zona în care poate fi transferat.

Un acreditiv documentar transferabil poate fi transferat doar o singură dată, total sau parțial doar în condițiile acreditivului inițial. Intermediarul, totuși poate modifica: numele și adresa intermediarului cu cele ale cumpărătorului inițial, prețul unitar și valoarea totală pot fi reduse, data expirării și data limită a expedierii pot fi scurtate, suma asigurată poate fi majorată pentru a se realiza acoperirea stipulată de acreditivul inițial.

Există mai multe tipuri de acreditive transferabile:

– acreditive transferabile în favoarea unui alt beneficiar;

– acreditive transferabil de la o bancă la alta;

– acreditiv documentar transferabil și indivizibil.

Figura nr.3.7

Acreditivul documentar transferabil

Sursa: Popa Ioan, Tranzacții comerciale internaționale, Ed. Economică, Bucureșt1997, pag.235

(1): contract comercial internațional;

(2): ordin de deschidere acreditiv;

(3): deschidere acreditiv;

(4): notificare deschidere acreditiv;

(5): transfer acreditiv asupra beneficiarului II;

(6): notificare deschidere acreditiv;

(7): expediere marfă;

(8): depunerea documentelor și încasarea contravalorii lor;

(9): banca notificatoare efectuează plata, primului beneficiar;

Acreditivul transferabil în favoarea unui alt beneficiar este acel tip de acreditiv în care beneficiarul inițial poate să-și substituie un al doilea beneficiar numai o singură dată și la întreaga valoare.

Acreditivul transferabil de la o bancă la alta se regăsește în situațiile în care beneficiarul solicită ca acreditivul să fie plătit de către o altă bancă decât aceea la care a fost deschis inițial.Acest transfer se face o singură dată și la valoarea celui originar.

Acreditivul transferabil și divizibil poate fi transferat în același timp la mai mulți beneficiari secunzi. Astfel, beneficiarul principal procură marfa de la mai mulți furnizori, cărora le va transfera sume echivalente valoric cu livrările efectuate de aceștia. Pentru acest caz, se face mențiunea „livrări parțiale permise”, și trebuie respectat ca totalul transferurilor să nu depășească valoarea acreditivului inițial.

În cazul acestui tip de acreditiv, toate comisioanele și spezele bancare sunt în sarcina beneficiarului principal, iar plata se face la banca plătitoare, bancă transferatoare.

O problemă importantă în cazul acreditivelor trasferabile se referă la amendamentele din cadrul acestora. Astfel, trebuie precizat clar dacă banca de transfer poate să-l înștiințeze pe al doilea beneficiar de amendamentele făcute. Există posibilitatea transferului cu păstrarea drepturilor asupra amendamentelor, renunțarea parțială la drepturile asupra amendamentelor, renunțarea totală asupra amendamentelor. Banca care aprobă transferul trebuie să-l înștiințeze pe vânzător cu privire la instrucțiunile intermediarului asupra amendamentelor.

Acest tip de acreditiv oferă avantaje care se referă la: dezvoltarea afacerilor anumitor firme fără angajare de fonduri proprii, diversificarea operațiunilor de export în afara specificului de activitate al firmei, câștigurile din diferențele de preț. Totodată sunt de menționat și anumite dezavantaje: costurile bancare mai mari decât în cazul unui AD obișnuit, riscul ca beneficiarii secunzi să livreze marfă de proastă calitate, nerespectarea termenelor de livrare, imposibilitatea păstrării confidențialității operațiunii, pregătirea minuțioasă a operațiunii și coordonarea strictă a condițiilor și termenelor din cele două acreditive.

Există totuși posibilitate ca aceste dezavantaje să fie depășite. Astfel, confidențialitatea poate fi păstrată în condițiile în care beneficiarul principal efectuează el expediția mărfii și întocmirea documentelor. Seriozitatea beneficiarilor poate fi asigurată prin faptul că aceștia sunt interesați de a depune documentele în strictă concordanță cu AD deschis în favoarea lor pentru că plata se realizează direct lor de către banca transferatoare iar dacă beneficiarul principal nu a depus documentele, documentele lor vor fi luate în considerare.

3.2.7.2. CESIUNEA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

Există posibilitatea ca beneficiarul unui acreditiv documentar să cesioneze o parte sau în totalitate suma AD deschis în favoarea sa unui terț. Prin această operațiune acreditivul poate fi mai simplu utilizat de către beneficiar, el având posibilitatea de a cesiona sume din toate tipurile de acreditive documentare exceptând cazul acreditivului documentar transferabil.Cesionarea acreditivului documentar trebuie să se facă în condițiile respectării legilor aplicabile în cazul actului de cesiune. Cesiunea se poate realiza și către mai mulți terți și există posibilitatea ca beneficiarul să modifice cesiunea sau să o anuleze pe parcursul derulării plății prin acreditiv documentar.În figura de mai jos este prezentat schematic cum se realizează mecanismul de cesiune al acreditivului documentar.Operația de cesiune presupune întocmirea unei declarații de cesiune, prin care beneficiarul acreditivului documentar cere băncii desemnate cu plata ca să cesioneze suma din acest AD deschis în favoarea sa, în favoarea unui anumit terț sau mai multor terți.

Etapele cesiunii acreditivului documentar:( Figura nr.3.8)

(1) – importatorul și exportatorul intermediar încheie un contract comercial internațional

(2) – importatorul dă ordin băncii sale să deschidă un acreditiv documentar obișnuit

(3) – banca emitentă notifică banca corespondentă despre deschiderea acreditivului documentar

(4) – exportatorul intermediar dă ordin de cesiune a acreditivului documentar băncii sale

(5) – banca corespondentă transmite cesionarea unei părți din valoarea acreditivului documentar exportatorului real

(6) – exportatorul real expediază marfa

Figura nr.3.8

Cesiunea acreditivului documentar

Sursa: Mariana Negruș, Plăți și garanții internaționale, Ed. All, București,1998

pag. 117

Acest tip de acreditiv documentar poate fi folosit și de către producătorii exportatori care prin cesionare pot achita subfurnizorii de diferite materiale sau subansamble livrate folosite la realizarea produsului final exportat.

Mecanismul cesionării unui acreditiv documentar presupune în primul rând cererea importatorului de deschidere a unui AD obișnuit, declarația de cesiune din partea

beneficiarului AD adresată băncii exportatorului prin care se solicită cesionarea unor sume în favoarea terțului, anunțarea de către banca beneficiarului a subfurnizorului de cesionarea sumei și condițiile în care s-a realizat cesionarea, livrarea mărfii de către subfurnizor ca urmare a cesionării și în final achitarea subfurnizorului de către beneficiarul AD în momentul încasării acreditivului documentar deschis de către importatorul mărfii.

3.2.7.3 ACREDITIVUL DOCUMENTAR CLAUZĂ ROȘIE

Acreditivul documentar cu clauză roșie constă în obligația băncii emitente de a garanta plățile efectuate în avans de banca confirmatoare către beneficiar, înainte de prezentarea documentelor.

Trebuie precizat expres în textul acreditivului „clauză roșie” sau „plată în avans”, suma sau procentul din valoarea AD ce va fi dată ca avans exportatorului, documentele solicitate la acordarea avansului, de regulă sub forma unei scrisori de angajament prin care beneficiarul AD se angajează să nu utilizeze banii decât pentru procurarea mărfii în discuție și că va restitui suma și dobânda aferentă în caz de neexpediere a mărfii, termenul limită până la care trebuie prezentate băncii documentele de expediție a mărfii, chitanța care atestă ridicarea banilor.

Utilizarea acestui tip de acreditiv se face mai ales în cazul operațiunilor de intermediere când furnizorii trebuie plătiți imediat după ce marfa a fost cumpărată sau în condițiile în care producătorul nu are resurse financiare pentru a produce marfa, iar importatorul este interesat de produsele respective, finanțându-l. Un alt domeniu este și cel al lohn-ului, care presupune furnizarea materialelor și modelelor de partenerul extern și producerea lor în țară în vederea exportării, partenerii străini deschizând AD pentru plata contravalorii manoperei, care va fi încasat după ce marfa a fost exportată. Datorită faptului că producătorii autohtoni efectuează anumite cheltuieli în valută pentru a realiza produsul destinat exportului, aceștia negociază cu pertenerul extern încasarea unei părți din contravaloarea manoperei înainte ca produsul să fie exportat.

Denumirea acestui acreditiv vine de la faptul că în trecut efectuarea plății în avans era consemnată prin utilizarea cernelei roșii. În prezent nu se mai utilizează cerneala roșie ci se folosesc termenii ca : „condiții speciale de plată”, „plata în avans” sau alte sintagme asemănătoare acestora.

Originile acestui tip de acreditv se regăsesc în comerțul practicat odinioară în China, cînd vânzătorul era și agentul cumpărătorului. Astfel negustorii chinezi erau în relații de afaceri cu firme nord americane, regăsindu-se fie în ipostaza de reprezentanți, fie comercianți care cumpărau blănuri brute și le ambalau și expediau. Pentru că persoanele care vindeau mărfurile respective doreau plata în numerar, negustorii neavând disponibilități pentru efectuarea plății, băncile au început să andoseze creditele lor cu cerneală roșie. Un alt exemplu de utilizare a acreditivelor red clause o repezintă și importurile de lână din Australia și Noua Zeelandă, băncile din aceste țări fiind autorizate să plătească

exportatorilor de lână anumite sume de bani, înainte de prezentarea documentelor care atesta expedierea.

Acreditivele documentare cu clauză roșie mai sunt cunsoscute și sub denumirea de „credite de ambalare”, deoarece mărfurile erau aduse din interior, ambalate și expediate în străinătate într-un punct situat peste ocean. Acest lucru se regăsește și în practica comercială a țărilor din Asia de Sud-Est și Extremul Orient, acreditivul red clause fiind asimilat cu noțiunea de „packing credit” sau „anticipatory credit”. În aceste țări se folosește sitemul anglo-saxon al scrisorii de credit, însemnând ca banca din țara exportatorului este împuternicită de banca emitentă să avanseze exportatorului, înainte de livrarea și expedierea mărfii, o anumită sumă de bani.

Suma avansată de către banca exportatorului se acordă în moneda locală și reprezintă un fond de credit acordat de către bancă pe intervalul dintre momentul acordării avansului și cel al utilizării acestuia de către exportator (adică momentul rambursării creditului în monedă locală). Banca pentru această operațiune încasează dobândă, iar dacă cursul între moneda locală și valută s-a modificat, se ia în considerare și această diferență de curs valutar.

Există posibilitatea atenuării riscului valutar, pe intervalul dintre avansul acordat și prezentarea documentelor prin acordul dat de către banca emitentă a acreditivului unei bănci negociatoare de a negocia bilete la ordin nedocumentare, trase în valuta acreditivului de către beneficiarul acestuia. În aceste situații este vorba de „anticipatory credit” sau „anticipatory drawings”.

În practica comercială pentru a garanta avansul acordat exportatorului se utilizează fie, packing credit garantat care presupune prezentarea de către exportator fie a unei recipise de depozit, fie a unei recipise de încredere prin care se dovedește că marfa de valoare egală se

află în depozit sau a unor forme de garantare de genul cesiunii de drepturi, dreptul de gaj, fie packing credit negarantat, avansul acordându-se numai contra obligației scrise a exportatorului de a prezenta documentele la timp (green clause). Totuși, indiferent de forma de garantare a exportatorului, acesta trebuie în scris să-și asume obligația de a prezenta la timp documentele de export.

În deschiderea acreditivului clauză roșie, trebuie precizat clar dacă avansul acordat de către banca negociatoare va fi garantat sau negarantat, acesta fiind în funcție de încrederea care există între exportator și importator.

Acest tip de acreditiv prezintă și el la rândul lui o serie de avantaje și dezavantaje atât pentru exportator cât și pentru importator. Astfel pentru importator avantajul este acela că în condițiile în care furnizorul este de încredere, materia primă este greu de obținut pe cale directă de aceea acest tip de acreditiv este util, dezavantajul pentru el fiind faptul că vânzătorul s-ar putea să nu-și onoreze obligațiile contractuale, iar cumpărătorul ar putea pierde în totalitate avansul acordat.

Pentru exportator, avantajul se referă la finanțarea care vine din partea importatorului, iar ca principal dezavantaj este faptul că în condițiile în care nu-și respectă obligațiile contractuale, trebuie să returneze întreaga sumă prevăzută în acreditiv plus costurile aferente.

Textul unui astfel de tip de acreditiv documentar se poate formula astfel: „în cadrul acordului de plăți dintre firma X și firma Y, firma X din țara A deschide prezentul acreditiv irevocabil în favoarea exportatorului Y din țara B. O prefinanțare locală a exporturilor viitoare este permisă conform contractului nr… din ……… încheiat între firmele X din țara A și Y din țara B. Prezentul acreditiv este deschis cu „red clause” și permite

tragerea a 90 la sută din valoarea mărfurilor care fac obiectul acestui acreditiv”.

Datorită acestor avantaje și dezavantaje pentru părți este indicat ca acest tip de acreditiv să se folosească între parteneri în care există o mare încredere, să existe siguranța ca exportatorul va livra marfa în condițiile din acreditiv, dublarea acestor acreditive de scrisori de garanție bancară emise de banca corespondentă la ordinul exportatorului.

3.2.7.4.ACREDITIVUL DOCUMENTAR BACK TO BACK

Acreditivul documentar back-to-back se mai numește și acreditiv subsidiar sau „spate în spate” și este acreditivul deschis de unul din parteneri, în calitate de importator, pe baza unui alt acreditiv, deschis în favoarea sa, în calitate de exportator.

În principiu este vorba de două acreditive: unul de import și unul de export ale aceleiași mărfi, ambele domiciliate la aceeași bancă, banca intermediarului operațiunii. Aceste acreditive deși sunt independente, trebuie să fie corelate valoric și din punct de vedere a termenelor: astfel acreditivul de export are o valoare și un preț unitar mai mare și o valabilitate mai îndelungată în timp ce cel de import are o valoare și un preț unitar mai mic, o valabilitate și un termen de expediție care să se încadreze în termenele acreditivului de export.

În principiu se asigură confidențialitatea operațiunii, documentele exportatorului real sunt neutre și emise la ordinul băncii intermediarului, ambalajul mărfii este neutru, documentele referitoare la marfă sunt schimbate de inițiatorul operațiunii la banca sa și trebuie să existe și acordul băncii de a găzdui respectiva operațiune.

Mecanismul derulării acestui tip de acreditiv presupune urmărirea următoarelor etape care pot fi evidențiate în figura de mai jos:

-întâi importatorul final solicită băncii sale deschiderea acreditivului originar, banca emitentă deschide acreditivul documentar, notificând exportatorul beneficiar 1 de deschiderea acreditivului originar, importatorul ordonator al acreditivului subsidiar solicită băncii plătitoare deschiderea acreditivului subsidiar, aceasta deschide acreditivul subsidiar, notifică exportatorul real de deschiderea acreditivului subsidiar, exportatorul expediază marfa și prezintă documentele băncii pentru plată.

Acreditivul back-to-back se utilizează în cazul în care acreditivul originar nu este transferabil, iar banca este dispusă să emită un al doilea acreditiv la cererea vânzătorului, folosind primul acreditiv drept garanție sau suport de plată.

Banca emite acest al doilea acreditiv doar în condițiile în care are confirmarea solvabilității vânzătorului și are încredere în capacitatea acestuia de a-și onora obligațiile.

Din moment ce vânzătorul este solicitantul celui de-al doilea acreditiv , el este cel răspunzător în fața băncii pentru efectuarea plății, indiferent dacă el este sau nu plătit potrivit primului acreditiv.

Figura nr. 3.9

Mecanismul derulării acreditivului documentar back to back

Sursa: I. Popa, Tranzacții comerciale internaționale, Ed. Economică, București,

1997, pag. 239

A1: acreditiv originar de import;

A2: acreditiv documentar subsidiar, deschis pe baza acreditivului originar;

(1) – ordin de deschidere a acreditivului documentar 1;

(2) – deschiderea acreditivului documentar 1;

(3) – notificarea deschiderii acreditivului documentar 1;

(4) – ordin de deschidere a acreditivului documentar 2;

(5) – deschiderea acreditivului documentar 2;

(6) – notificarea deschiderii acreditivului documentar 2;

(7) – expedierea mărfii ( direct sau prin intermediari;

(8) – (9) – plata contra documente.

În cazul utilizării acestui tip de acreditiv există posibilitatea ca părțile implicate în derularea tranzacției să știe de existența celorlalte, marfa fiind expediată de exportatorul real direct importatorului final, documentele fiind trimise băncii firmei intermediare, plătitoare a celor doua acreditive.

Această operațiune se realizează mai ales în cazul în care importatorul final nu este interesat de originea sau proveniența mărfurilor, ci doar de preluarea ei, în condițiile de calitate dorite.

O altă situație este cea în care intermediarul nu dorește, dintr-un anumit motiv, ca părțile implicate să știe unele de celelalte. În acest caz, fie marfa este adusă în țara intermediarului, neutralizată, reambalată și reexpediată, fie se solicită exportatorului real ca marfa să fie marcată neutru și expediată direct în țara importatorului real.

Referitor la documente se schimbă schimba factura reala pe nume mai mare. Conosamentul, polița de asigurare vor fi emise de către exportatorul real la ordinul băncii inițiatorului operațiunii.

Celelalte documente cum sunt certficatul de calitate, buletinul de analiză vor fi emise de instituții autorizate sau de către instituții autorizate din țara intermediarului dacă importatorul dorește în mod expres acest lucru.

Importantă este și corelarea celor două acreditive documentare deoarece acreditivul subsidiar va fi plătit din primul. În cazul în care nu se poate realiza o sincronizare între cele două acreditive este posibil ca intermediarul să convină cu exportatorul ca plata să fie diferată la 30, 45, 60 zile, pentru ca după încasarea primului acreditiv să existe suficient timp pentru plata acreditivului subsidiar.

Pentru a se putea realiza construcția financiară a unei operațiuni back to back este necesar un sistem de relații bine pus la punct, rapiditate în corelarea operațiunilor de export cu cele din import, un calcul realist al

eficienței operațiunii, diferența dintre cele două prețuri trebuind să acopere comisioanele și taxele bancare, cheltuielile cu aducerea mărfii în țară, reambalarea mărfii, reexpediția, depozitarea.

Datorită complexității operațiunii pot apărea o serie de riscuri care se referă la posibilitatea abandonării afacerii de către unul sau ambii parteneri, fie importatorul final nu deschide acreditivul originar, fie exportatorul real nu este dispus să efectueze exportul.

În cazul acreditivului back to back sunt precizate: numele beneficiarului din acreditivul subsidiar, numele și adresa băncii emitente, valoarea acreditivului, acredtivul subsidiar,termenul de negociere.

Acest tip de acreditiv prezintă o serie de avantaje și dezavantaje pentru părțile implicate. Printre avantaje se numără faptul că mărfurile pot fi procurate de la diverși furnizori din străinătate sau din țară, fără să existe restricții, acreditivul subsidiar poate conține clauze suplimentare prin care să se asigure eficiența operațiunii, spre deosebire de acreditivele transferabile unde transferul se poate face decât în termenii de bază a acreditivului inițial. Printre dezavantaje amintim faptul că datorită complexității operațiunilor, sunt multe părți implicate, și multe documente cu care trebuie operate, de aici decurgând posibilitatea apariției unor probleme multiple.

Pentru a se putea realiza construcția financiară a unei operațiuni back to back este necesar un sistem de relații bine pus la punct, rapiditate în corelarea operațiunilor de export cu cele din import, un calcul realist al eficienței operațiunii, diferența dintre cele două prețuri trebuind să

acopere comisioanele și taxele bancare, cheltuielile cu aducerea mărfii în țară, reambalarea mărfii, reexpediția, depozitarea.

Datorită complexității operațiunii pot apărea o serie de riscuri care se referă la posibilitatea abandonării afacerii de către unul sau ambii parteneri, fie importatorul final nu deschide acreditivul originar, fie exportatorul real nu este dispus să efectueze exportul.

În cazul acreditivului back to back sunt precizate: numele beneficiarului din acreditivul subsidiar, numele și adresa băncii emitente, valoarea acreditivului, acredtivul subsidiar,termenul de negociere.

Acest tip de acreditiv prezintă o serie de avantaje și dezavantaje pentru părțile implicate. Printre avantaje se numără faptul că mărfurile pot fi procurate de la diverși furnizori din străinătate sau din țară, fără să existe restricții, acreditivul subsidiar poate conține clauze suplimentare prin care să se asigure eficiența operațiunii, spre deosebire de acreditivele transferabile unde transferul se poate face decât în termenii de bază a acreditivului inițial. Printre dezavantaje amintim faptul că datorită complexității operațiunilor, sunt multe părți implicate, și multe documente cu care trebuie operate, de aici decurgând posibilitatea apariției unor probleme multiple.

3.3. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII

ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

Acreditivul documentar la fel ca și celelalte modalități de plată prezintă o serie de avantaje și dezavantaje pentru părțile implicate în derularea lui. Așa cum se cunoaște reprezintă una din cele mai sigure modalități de plată în comerțul internațional existând un risc minim de neplată a mărfurilor livrate, angajamentul de plată fiind al băncii emitente și nu depinde de situația financiară a cumpărătorului care poate suferi deteriorări în timp.

Un alt avantaj se referă la faptul că cumpărătorul nu poate să revoce plata pe care trebuie să o facă sub pricina a diferite motive, angajamentul asumat de către banca emitentă fiind un angajament ferm de plată, un contract independent de contractul comercial internațional chiar dacă în cuprinsul acestuia sunt făcute referiri sau trimiteri la acesta.

În condițiile în care cumpărătorul solicită exportatorului să modifice suma de plată, sub pretextul proastei calități, sau a unor aspecte care nu se regăsesc în condițiile prezente la deschiderea acreditivului documentar, mare șansă de câștig are acesta din urmă, el îndeplinind întocmai condițiile din acreditiv. Acest lucru este foarte important atunci când apar litigii și e necesară soluționarea acestor litigii.

Siguranța plății și mecanismul de derulare a acreditivului sunt strict reglementate prin publicația 500 „Reguli și uzanțe uniforme privind acreditivele documentare”, neexistând posibilitatea apariției unor conflicte în legătură cu derularea plății, promptitudinea acesteia.

Deoarece în cazul acreditivului documentar, transmiterea documentelor se face prin canal bancar există un risc minim ca acestea să

se piardă, societățile putând apela și la societăți specializate în curierat, care asigură transmiterea documentelor în timp util.

În practica comercială, se folosesc și acreditive care presupun utilizarea unor cambii trase întotdeauna asupra băncii emitente, acestea putând fi folosite de către exportatori ca mijloc de finanțare a activității lor, putând să le sconteze sau să le forfeteze.

Deși acreditivul reprezintă cea mai sigură modalitate de plată în comerțul internațional, prezintă și o serie de dezavantaje pentru exportator. Astfel, datorită comisioanelor și spezelor bancare care sunt mari și care cad de obicei în sarcina ordonatorului, diminuează interesul acestuia pentru folosirea acreditivului ca modalitate de plată, exportatorul regăsindu-se în situația de a suporta și el o parte din comisioane, cele aferente operațiunilor care se derulează în țara lui.

Un alt dezavantaj al utilizării acreditivului îl reprezintă faptul că formalitățile de deschidere a acestuia sunt destul de complicate și presupun eforturi destul de mari din partea ordonatorului.

Datorită riscului valutar omniprezent, sumele încasate prin acreditiv documentar sunt afectate și ele și de aceea trebuie să se recurgă la acoperirea acestuia prin derularea unor operațiuni independente de mecanismul derulării acreditivului documentar, operațiuni cum sunt: hadging valutar, includerea în preț a unei marje asiguratorii etc.

Acreditivul documentar se dovedește o modalitate eficientă de plată, cu avantaje și dezavantaje specifice, recurgerea la această modalitate de plată trebuind să fie făcută în funcție de specificul tranzacției, de amploarea sa, de bonitatea, încrederea în partener.

4.BANCILE SI ACREDITIVUL DOCUMENTAR

4.1.Responsabilitati si limite

In relatia de AD bancile isi asuma o functie deosebit de importanta in raport cu interesele partenerilor de contract:

vanzatorul (exportatorul) doreste sa fie sigur ca va incasa suma ce i se cuvine ca urrnare a livrarii marfurilor.

cumparatorul (importatorul) doreste sa nu fie platite marfurile inainte ca acestea sa fi fost expediate potrivit celor stabilite cu partenerul de contract.

Aceste cerinte sunt indeplinite de banci in sensul ca:

angajamentul ferm de plata asumat de banca constituie o garantie pentru exportator ca va fi platit dupa ce face dovada livrarii marfurilor.

prin termenii si conditiile precizate de importator in cererea sa de deschidere a AD,acesta are siguranta ca banca nu va plati contravaloarea marfurilor, decat daca sunt respectate aceste precizari,in documentele prezentate de exportator.

In relatiile importatorului (ordonatorului) si ale exportatorului (beneficiarului) cu bancile acestia trebuie sa ia in considerare:acreditivul documentar este un contract independent de contractul comercial,care sta la baza lui,sau alte intelegeri existente intre importator si exportator.Drept urmare:

– includerea in AD a oricarei trimiteri la contractul comercial nu are nici un efect si nu determina nici o obligatie pentru banci.

– exportatorul nu poate trage banca la raspundere de faptul ca prin contract s-a convenit intr-un fel,iar in AD cerintele sunt altele.

Textul AD este realizat din ordinul ordonatorului,iar diferendul astfel aparut se rezolva direct intre partenerii de contract.

– pentru incasarea banilor (utilizarea AD),suveran este AD si nu cele convenite prin contract.In masura in care exportatorul doreste ceea ce se cere prin AD,in mod ferm,este platit de banca.

In toate etapele derularii AD,toate partile (exportator,banci,importator) iau in considerare numai documentele si nu marfurile la care documentele se refera:

– bancile examineaza numai documentele (si nu marfa) pentru a efectua plata,in masura in care acestea corespund termenilor si conditiilor din AD,bancile efectuaeaza plata.

– daca marfurile primite de importator nu corespund celor precizate in documente,bancile nu au nici o responsabilititate,diferendul se rezolva direct intre partenerii de contract.

– daca in textul AD se precizeaza anumite conditii fara a se preciza documentele ce trebuie prezentate in conformitate cu acestea,bancile vor considera aceste conditii ca nefiind precizate si le vor ignora.

– toate instructiunile de emitere si/sau modificari de AD,trebuie sa precizeze clar documentele contra carora se va face plata.

*Bancile nu isi asuma nici o responsabilitate cu privire la forma,autenticitatea, legalitatea etc. a documentelor:

– daca unul dintre documentele prezentate de exemplu,de exportator,nu este un document autentic (este un fals) bancile nu au nici o responsabilitate.

– bancile nu au nici o responsabilitate pentru descrierea marfurilor, cantitatea declarata etc. in documente sau pentru insasi existenta marfurilor.

– bancile nu au nici o obligatie sau responsabilitate privind buna credinta a carausilor,agentilor,brokerilor,asiguratorilor.

Deci,orice problema privind documentele care s-au dovedit a fi false, neautentice,nelegale sau al caror continut este nereal (se declara,de exemplu,alte cantitati,calitati decat cele expediate,etc.) se rezolva direct intre cei doi parteneri.

bancile examineaza documentele cu o grija rezonabila pentru a se asigura ca par a fi in conformitate sau nu cu terrnenii si conditiile din AD.

bancile nu isi asuma nici o responsabilitate pentru consecintele ce decurg din:

– intarzierea transmiterii mesajelor sau documentelor.

– pierderea pe parcursul transportului/transmiterii mesajelor sau a documentelor.

– deteriorarea sau aparitia unor erori in timpul transportului/transmiterii mesajelor.

– traducerea incorecta a unor termeni sau interpretarea lor gresita, rezervandu-si dreptul de a transmite termeni netradusi.

– intreruperea activitatilor (bancare) ca urmare a fortei majore,calamitati naturale,greve,revolte etc.,interval in care nu vor plati AD a caror valabilitate expira in astfel de perioade.

bancile care utilizeaza serviciile altei banci o fac pe contul si riscul ordonatorului (importatorului).Drept urmare,nu au nici o responsabiiitate daca:

– instructiunile transmise nu sunt indeplinite de cealalta banca.

– legile si uzantele din tarile straine impun anumite cerinte,obligatiile si responsabilitatile,in acest caz sunt ale ordonatorului.

4.2. COMISIOANE BANCARE

Pentru toate serviciile efectuate de banci,legate de derularea unei plati prin AD acestea percep taxe si comisioane.

Privit in ansamblu,costul platii prin AD este mai mare comparativ cu cel pentru alte modalitati de plata (incasso,transfer bancar direct din cont.etc.) aceasta deoarece:

banca isi angajeaza propriile fonduri prin angajament ferm de plata asumat.

este responsabilitatea bancii de a controla documentele si a urmarii corectitudinea derularii operatiuniiin ansamblu.

In principiu,costurile platii prin AD sunt determinate de:

valoarea AD (se calculeaza asupra valorii AD).

gradul de siguranta al platii (revocabil,irevocabil,irevocabil confirmat).

durata valabilitapi AD.

numarul solicitarilor suplimentare (preavizare,modificare,etc.) fiecare platindu-se separat.

Referitor la comisioane:

potrivit Publicatiei nr.500,daca partenerii nu au convenit altfel,plata comisioanelor este in obligatia ordonatorului AD.

in practica,partenerii pot conveni ca plata comisioanelor sa fie suportata de fiecare in tara lui (cel mai adesea) sau de beneficiarul AD (mai rar).

Exceptie de la aceste reguli fac:

AD cu plata prin negociere,comisionul de negociere cade in obligatia beneficiarului,care negociaza la banca sa.

AD transferabil,comisionul pentru transferul AD cade in sarcina beneficiarului principal.Acest comision (al beneficiarului principal),poate sa i1 suporte in totalitate sau,dupa caz,sa fie acoperit si de beneficiarul (beneficiarii) secund.

Comisioanele principale se calculeaza pe trimestru sau fractiune de trimestru. Pentru fractiune de timestru se calculeaza ca si pentru un intreg trimestru (de retinut pentru ordonatori la stabilirea valabilitatii AD)

.Daca AD este utilizat numai partial sau nu este incasata intreaga lui valoare,comisioanele se calculeaza tinand cont de aceste sume.

De regula,comisioanele se calculeaza procentual asupra unei sume,dar per operatie, adesea,bancile stipuleaza un prag sub care valoarea comisionului nu poate fi stabilita (de retinut la decizia privind modalitatea de plata in raport cu suma de plata).

Comisioanele pentru servicii suplimentare: preavizare,modificari de AD,se platesc separat de fiecare data,marind costul platii prin AD.

Dat fiind costul relativ ridicat al comisioanelor bancare,in perioada negocierilor, partenerii trebuie sa convina clar distributia acestora intre ei,iar ordonatorul sa precizeze in cererea de deschidere in sarcina cui cad comisioanele bancare:

Ordonatorului.

beneficiarului.

fiecaruia pentru bancile din tara sa.

La acreditive,comisioanele practicate de bancile comerciale romanesti,desi difera in anumite limite intre ele,sunt sensibil egale cu cele practicate de bancile earopene,si sunt mai mari cu 25-75% fata de bancile din Asia si Africa,cu 50-100% la emitere/confirmare si cu 25-50% la negociere/plata fata de bancile din SUA si Canada si cu circa 25% fata de bancile din America Latina.

Dat fiind,pe de o parte,nivelul relativ ridicat al comisioanelor specifice derularii AD,iar pe de alta parte,importantele diferente de nivel la comisioane percepute de banci din diferite zone geografice,problema aceasta trebuie avuta in vedere atat in perioada precontractuala,cat si pe parcursul negocierii contractului comercial international.Astfel, din timp,orice agent economic trebuie ca in etapa precontractuala sa ia in considerare urmatoarele elemente:

tarifele practicate de banca romaneasca care il deserveste.

tariful bancii corespondente a bancii romanesti care il deserveste.

marja suplimentara de acoperire a costului altor servicii minore,imprevizibile legate de operatiunile bancare respective,costurile de posta,telegraf,telex,etc. Practica arata ca per operatiune,acestea se ridica la l0-20% fata de totalul comisioanelor de baza ale celor doua banci.

Referitor la modul de repartizare a comisionelor functioneaza doua reguli:

in materie de costuri bancare,vointa partilor manifestata in contractul comercial international este cea care impune modul de care bancile vor solicita comisionul.Pentru aplicarea acestei reguli este necesar ca:

– intelegerea contractuala sa prevada expres proportiile in care fiecare dintre parti va suporta costurile bancare.

– partea de contract (ordonatorul) care se adreseaza bancii pentru un serviciu,sa faca cunoscuta bancii intelegerea contractuala,dandu-i instructiuni precise asupra modului de percepere a spezelor si comisioanelor bancare.

in lipsa unei intelegeri exprese,sau in lipsa unor instructiuni clare date bancii in aceasta materie,bancile aplica automat regula potrivit careia plata serviciilor se face de catre solicitatorul de servicii.Deci,in cazul AD,daca in deschidere nu se precizeaza cine suporta comisioanele,se subintelege ca acestea sunt suportate de importator (ordonator),el fiind cel care a cerut serviciul bancar de deschidere a AD.Cel mai adesea,in practica comertului international, comisioanele bancare sunt suportate de ambii parteneri,fiecare in tara lui.

In principiu,ca moment in timp,comisioanele bancare se percep inainte de plata/incasarea pretului de contract.

Referitor la comisioanele bancare,este util ca agentii economici sa aiba in vedere:

totalul spezelor si comisioanelor bancare trebuie luate in calcul in momentul formarii pretului de oferta,la nivelul lor maxim.

repartizarea comisioanelor intre parteneri nu este o problema de uzanta,ci un element de negociere si orice concesie in acest domeniu trebuie privita in raport cu pretul contractului.

volumul total al costurilor bancare,in esenta,este problema ambilor parteneri, drept urrnare trebuie sa conlucreze pentru a gasi solutia cea mai avantajoasa pentru servicii bancare in conditii de cost cat mai reduse.

4.3. DESCHIDEREA AD DE CATRE BANCI

Un loc important in preocuparile specialistilor CCI-Paris il ocupa standardizarea terminologiei in deschiderea si utilizarea AD.Mai mult decat atat,se recomanda bancilor din cadrul unei tari sa coopereze in a defini in limba tarii respective sensul termenilor in engleza,utilizati in versiunea oficiala a Publicatiei nr.500 (engleza).Cu scopul de a oferi un indrumar in acest sens,Publicatia nr.516,detaliaza modul in care bancile tebuie sa preia informatiile precizate de ordonator in cererea de deschidere si sa le transmita prin traducere si precum si alte precizari pe care sa le obtina in insusi acreditivul documentar.

AD,ca document in sine,poate imbraca forma unui document letric,telex sau a unui document teletransmis prin sistem SWIFT.Indiferent de modul de transmitere,termenii si sensul atribuit acestora este acelasi.Utilizandu-se ca model Formularul Standard pentru deschiderea acreditivului documentar si Formularul Standard pentru confirmarea acreditivului documentar,in continuare sunt prezentate,sintetic,comentariile aferente numerotarilor existente pe aceste formulare standard:

1) Irevocabil

dat fiind larga utilizare a AD irevocabil,Formularul Standard se recomanda sa aiba preimprimat “acreditiv documentar irevocabil”.

in cazul unei solicitari pentru un AD revocabil termenul “irevocabil” este inlocuit prin stergere cu “revocabil”.

2) Numar

orice AD deschis are un numar al bancii emitente.

3) Locul si data emiterii

locul emiterii este intotdeauna orasul unde este situata banca emitenta.

cand AD este emis letric (air mail) data emiterii,de regula,este aceiasi cu data transmiterii letrice a acreditivului.

daca AD este instrument operativ de lucru,iar emiterea sa a fost preavizata printr-un sistem de teletransmisie,data emiterii AD este data intocmirii sale efective si nu data preavizarii prin teletransmisie.

daca un AD este emis si transmis printr-un sistem de teletransmisie,data emiterii este cea imprimata prin sistemul de teletransmisie.

daca un AD este instrument de lucru in urma unei preavizari prin teletransmisie,pentru a nu se produce confuzii privind data emiterii,este util ca bancile emitente sa mentioneze “acest AD este instrument operativ de lucru in conformitate cu teletansmisia noastra din …” (“operative credit instrument in conformation of our teletransmission of …”).

4) Data si locul unde expira valabilitatea AD

toate AD trebuie sa specifice clar o data la care expira valabilitatea pentru prezentarea documentelor pentru plata/acceptare/negociere.

se trece o data si nu o perioada de timp.

locul unde trebuie sa fie prezentate inainte de a expira valabilitatea AD,de regula,se mentioneaza orasul sau tara dupa ce a fost trecuta data: an,luna,zi, oras,tara.

locul unde expira valabilitatea AD trebuie sa fie corelat cu locul (oras,tara) unde se afla banca desemnata spre a-i fi prezentate

documentele.O atentie deosebita trebuie acordata AD care au mentiunea “liber negociabil”,(“free negociable”).

5) Ordonator

numele si adresa completa a ordonatorului.

6) Beneficiar

numele si adresa partii in favoarea careia AD a fost emis.

7) Banca avizatoare

se trece numele si adresa bancii care va aviza beneficiarul de deschiderea AD.

nu se va include “referinta nr….”,aceasta mentiune este utilizata doar de banca avizatoare cand notifica beneficiarul.

daca banca avizatoare este si banca desemnata (sa plateasca /accepte /negocieze),numele si adresa bancii vor fi precedate de precizarea: “acreditivul este platibil la …” (“credit available with …”).

8) Suma-valoarea AD

suma trebuie exprimata in cifre si litere,ca masura de protectie impotriva modificarii de suma neautorizate.

daca suma este precedata de termenii “about”, “aproximately” sau “circa” acreditivul permite o toleranta de 10%.

moneda de plata trebuie indicata in abrevierea standardizata-ISO.

9) Banca desemnata si modul de utilizare a AD

in acest spatiu se precizeaza banca desemnata si detaliile privind modul de utilizare a AD. “Acreditivul platibil la …” (“Credit available with …”).

numele si localitatea bancii desemnate.

daca banca avizatoare este si banca desemnata,numele si localitatea bancii avizatoare se vor repeta.

daca AD este cu plata prin negociere-liber negociabil se mentioneaza “orice banca din oras/tara” (“any bank in …”).

banca emitenta in desemnarea altei banci sa plateasca/accepte/negocieze,sa aiba in vedere ca in viitor va trebui sa ramburseze sumele platite in conformitate cu conditiile din AD.

pentru desemnarea platii la ghiasele unei banci se va utiliza particula “with” evitandu-se termenul “you(r)”.Prin-by-se va marca prin “X” casuta corespunzatoare modului in care se va utiliza AD.Astfel:

– Plata la vedere-“Payment at sight” daca ordonatorul a precizat ca plata este prin cambii la vedere,atunci se marcheaza “plata la vedere” si casuta pentru “cambii trase de beneficiar”; daca ordonatorul a cerut cambii trase la vedere,aceste cambii vor fi trase asupra bancii desemnate sa plateasca/accepte/negocieze.

– Plata amanata-“Differed payment” in afara de marcarea casutei prin semnul “X” este necesara trecerea numarului de zile la care plata este amanata si evenimentul economic de la care se calculeaza acest interval.

– Plata prin acceptare-“Acceptance” o data cu marcarea casutei trebuie trecuta data scadentei cambiei si a evenimentului economic de la care se calculeaza.

– Plata prin negociere-“Negotiation” in cazul acreditivelor negociabile, intotdeauna casuta pentru cambii va fi marcata; trebuie sa se precizeze asupra cui vor fi trase cambiile: bancii emitente sau asupra bancii desemnate.

*si cambiile beneficiarului-and beneficiary draft(s) ,aceasta casuta se marcheaza numai cand AD este utilizabil prin acceptare sau prin negociere.

*trase asupra-drown on, se indica asupra cui trebuie trase cambiile de beneficiar: banca emitenta sau alta banca desemnata;un acreditiv nu va fi emis utilizabil prin cambii trase asupra ordonatorului.

10) Livrari partiale

daca nu se specifica nimic,sau altfel in AD livrarile partiale sunt permise (“allowed”).

in cazul in care nu sunt permise se marcheaza casuta “not allowed”.

ll) Transbordari

termenii de transbordare ca inteles sunt precizati in art. 23,24,25,26,27 si 28 din Publicatia nr.500 si este definit a fi aplicabil diferit in raport cu specificul modalitatii de transport.

in concordanta cu aceste precizari si modalitatea de transport a marfii se marcheaza,dupa caz,casuta “permise” sau “nepermise” (“allowed/not allowed”).

12) Asigurarea acoperita de cumparator

aceasta casuta se marcheaza numai in cazul in care prin AD nu se cere certificat/polita de asigurare si ordonatorul precizeaza in cererea de deschidere ca asigurarea este sau va fi facuta de el.

13) Expeditia

“de la…”,(“from…”)

“pentru transport la…”,(“for transportation to…”)

“nu mai tarziu de…”,(“not later than…”)

*expresia “expediere” este interpretata in raport cu modalitatea de transport si ea poate fi inteleasa ca incluzand expresiile:

-incarcare la bord (loading on board),

-expediere (dispatch.),

-acceptate pentru transport (acceptand for carrige),

-data recipisei postale (date of post receipt)

-data ridicarii (date of pick-up),iar pentru transport combinat “preluat spre incarcare'” (“taking in charge”).

in precizarea locului de expeditie de la … si a celui de destinatie la .. se vor utiliza denumiri complete de port,aeroport,oras,tara (nu se accepta abrevieri) si nu se vor utiliza expresii generale ca port important,un port vest european,un port din Orientul Apropiat,etc.

in cazul modalitatilor moderne de transport,adesea,se indica tara si mai rar locul sau portul de incarcare.

nu se indica port maritim,cand marfurile sunt preluate dintr-un loc situat in interiorul unei tari,nu se indica port maritim cand documentul de transport cerut este document de transport combinat,de transport aerian,transport rutier, feroviar,fluvial intern sau prin posta sau curier.

data limita a expeditiei se trece sub forma unei date calendaristice si aceasta poate fi precedata de expresia “on or about” (“pe sau in jur de”),ceea ce semnifica ca livrarea se poate realiza in timpul unei perioade de cinci zile inainte si cinci zile dupa data specifilcata,ambele extreme fiind incluse.

nu se vor utiliza expresii vagi,de exemplu:prompte,cat de repede posibil,etc.

14-20) Spatiul alb din centrul formularului standard

este desemnat prezentarii diferitelor detalii legate de AD.

daca nu este suficient,textul se continua pe un alt Formular Standard de Continuare.

detaliile din spatiul alb se trec,intr-o anumita succesiune astfel:

descrierea marfii si/sau serviciului

enumerarea documentelor

conditii speciale cum ar fi: acest AD este transferabil; 90% din valoarea acestui AD se poate face sub forma de avans in urmatoarele conditii …; incarcarea pe punte este permisa,etc.

Nu se vor indica drept “conditii speciale” cerinte pentru care nu se solicita documente ce trebuie prezentate in conformitate cu aceste cerinte.Orice cerinta din AD trebuie sa specifice documentul prin care se atesta indeplinirea ei.

Descrierea marfii trebuie:

sa fie cat mai scurta posibil.

sa nu contina detalii excesive-includerea multor detalii nu inseamna protectie, ci adesea creste posibilitatea interpretarilor gresite.

pentru definirea marfii si a altor cerinte legate de aceasta,bancile trebuie sa colaboreze cu ordonatorii pentru utilizarea sensului comun/obisnuit si sa nu puna beneficiarul AD in situatia de a nu putea obtine documente cu astfel de denumiri sau detalii care nu pot fi obtinute spre a fi trecute pe documente.

cand banca emitenta trece cantitatea si pretul sa aiba in vedere ca:

– utilizarea termenului “in jur de …” in legatura cu cantitatea sau pretul unitar determina o toleranta de 10% pentru una dintre ele sau pentru amandoua.

– aceasta face necesar ca termenul “in jur de …” sa fie utilizat i in legatura cu suma acreditivului documentar.

toleranta de 5% privind cantitatea marfurilor va fi permisa daca:

– in acreditiv nu se specifica altfel.

– daca cantitatea nu este specificata in numar de pachete sau unitati individuale,fara insa ca totalul tragerilor sa depaseasca valoarea acreditivului.

Conditia de livrare

este recomandat sa fie trecuta alaturi de descrierea documentelor.

se vor utiliza termenii INCOTERMS 1990 (ICC Publicatia nr.460),iar pentru lamuriri suplimentare Ghid INCOTERMS 1990 (Publicatia nr.416).

conditia de livrare va fi intotdeauna urmata de loc numit,de exemplu: FOB Constanta,etc.

Documente

banca emitenta trebuie sa precizeze clar documentele contra carora urmeaza sa se faca plata/acceptarea/negocierea in cadrul acreditivului respectiv.

pentru fiecare document se specifica denumirea sa,de exemplu: factura comerciala,certificat EUR 1,recipisa postala,etc.

deseori documentele cerute depind si de reglementarile nationale ale tarilor exportatoare si importatoare,de aceea banca emitenta va contacta ordonatorul pentru a fi sigura ca documentele cerute pot fi obtinute cu toate detaliile mentionate de catre beneficiarul AD

numarul exemplarelor cerut este la libera alegere a ordonatorului,dar trebuie acordata atentie documentelor de transport care pot fi sau nu emise in mai multe originale sau copii,corespunzator mijlocului de transport,de exemplu:

un conosament maritim original.

set complet 3/3 conosament maritim.

3 copii nenegociabile conosament maritim.

scrisoare de transport rutier CMR.

recipisa postala,etc.

in problema-originale sau copii-banca emitenta va lua in considerare dreptul de a accepta drept originale documente intocmite prin:

sisteme de reproducere grafica,automata sau computerizata.

copii la indigo.

Daca prin AD se prevede altfel,banca va cere originalele si copiile asa cum se regasesc in cererea de deschidere.

Problemele legate de diferentierea originalelor de copii devine tot mai dificila ca urmare a generalizarii metodelor de realizare a documentelor prin sisteme automate.Un astfel de document trebuie sa fie marcat ca original,si unde este necesar sa fie semnat.

exceptand factura,documentul de transport si polita de asigurare,banca emitenta va avea grija ca ordonatorul,pentru orice document cerut,sa specifice:

de cine va fi emis.

ce informatii si date sa contina.

referitor la documente,banca emitenta nu va utiliza termeni ca “de prima clasa”, “bine cunoscut”,etc.

daca primeste documente utilizand astfel de termeni le va accepta asa cum sunt,cu conditia sa fie in conformitate cu termenii si cerintele din AD.

ordonarea documentelor solicitate prin AD:

factura comerciala

documentul de transport

polita de asigurare

alte documente cum ar fi:

* certificat de origine

* certificat/buletin de calitate,analize,etc.

*lista de pachete/colete

*certificatul de greutate

21) Termenul de prezentare a documentelor

toate AD trebuie sa specifice intervalul de timp,de la data documentului de transport,in care beneficiarul trebuie sa prezinte documentele la banca.

in stabilirea acestui interval banca emitenta va atentiona ordonatorul sa acorde grija faptului ca in acest interval beneficiarul AD trebuie sa aiba timp:

sa adune documentele de la diferiti emitenti.

sa le pregateasca pentru prezentarea la banca.

sa prezinte documentele in timp si (prin posta) la banca.

daca in AD nu se specifica termenul de prezentare a documentelor,automat,se subintelege ca este 21 de zile de la data expedierii,fara a se depasi insa valabilitatea AD.

daca documentele pot fi prezentate independent de data expedierii marfii atunci acest lucru trebuie mentionat expres in textul AD.

22) Instructiunile de avizare (pentru banca notificatoare)

banca emitenta obligatoriu va bifa cu “X” una din cele trei casute privind confirmarea:

fara sa adaugati confirmarea Dvs.

adaugati confirmarea Dvs.

sunteti autorizati sa adaugati confirmarea Dvs. la cererea beneficiarului

exista posibilitatea ca banca avizatoare sa nu fie pregatita sa-si adauge confirmarea acreditivului.In acest caz,banca emitenta o poate autoriza sa avizeze beneficiarul fara sa-si adauge confirmarea.

23) Instructiuni de la banca la banca(numai pentru banca avizatoare)

Acest spatiu este utilizat de banca emitenta pentu a preciza:

unde,cum,cand se va face rambursarea banilor bancii care a fost desemnata sa plateasca/accepte/negocieze.

daca plata/acceptarea/negocierea se solicita prin rambursare de la o alta banca decat banca emitenta,banca emitenta este datoare sa transmita in timp util acestei banci instructiunile corespunzatoare si/sau autorizarea de a onora cererile de ramburs.

24) Numarul de pagini al AD emis

pentru securitatea operatiunii banca emitenta tebuie sa specifice numarul de pagini al AD emis.

25) Semnatura

semnatura autorizata a bancii emitente va fi trecuta atat pe exemplarul destinat bancii avizatoare cat si pe cel destinat beneficiarului.

Alte precizari pentru banci privind utilizarea Formularelor Standard:

se recomanda utilizarea Formularului Standard Continuarea Acreditivului in cazul in care textul AD este mai mare de o pagina.

experienta arata ca bancile emitente prefera sa prezinte lista documentelor separat,pe Formularul Standard Continuarea Acreditivului,la care textul din Formularul Standard pentru emiterea acreditivului se refera.

alte banci emitente utilizeaza Formularul Standard Continuarea Acreditivului pretipizat cu lista documentelor in variante ale caror casute se marcheaza prin “X”.

Indiferent de solutia aleasa de banca emitenta,pentru a evita orice confuzie, in Formularul Standard de Continuare a deschiderii acreditivului,trebuie sa se reia anumite informatii.Acestea sunt:

-numarul paginii

-precizarea ca este in continuarea acreditivului deschis

-numarul AD identic cu cel de pe prima pagina a Formularului Standard de Deschidere

-locul si data emiterii,identice cu cele de pe prima pagina

-ordonatorul,identic cu datele de pe prima pagina

-beneficiarul,identic cu cel mentionat pe prima pagina

-spatiul alb va cuprinde continuarea textului din prima pagina sau asa cum practica unele banci,lista pretipizata a documentelor

-semnatura autorizata a bancii emitente.

4.4. MODIFICAREA AD.TRANSMITEREA AMENDAMENTELOR LA AD DE CATRE BANCI

Modificarea unui AD irevocabil poate avea loc dupa ce a fost deschis ca rezultat al initiativei:

beneficiarului,care primind AD constata ca anumite cerinte nu le poate indeplini,mentiunile din text nu corespund cu cele convenite anterior deschiderii cu partenerul sau,ordonatorul.Drept urmare,contacteaza partenerul (ordonatorul) si ii solicita modificarea AD;de exemplu prelungirea termenului de prezentare a documentelor;modificarea datelor de expediere a marfii sau renuntarea la anumite documente pe care nu le poate procura.

ordonatorului,care,dupa ce a deschis AD,constata ca trebuia sa mai faca anumite precizari,de exemplu: conditiile de pe piata sa s-au schimbat si doreste expedierea mai rapida a unei cantitati mai mari sau mai mici de marfa,ceea ce implica modificarea valorii AD,valabilitatii,termenelor de livrare,etc.

Indiferent din initiativa cui s-a ajuns la necesitatea modificarii unui AD, modificarea unui AD presupune:

cererea de modificare a AD prezentata de ordonator la banca care a emis AD.

modificarea AD este transmisa de banca emitenta prin serviciile aceleiasi banci prin care s-a avizat deschiderea AD.

modificarea AD nu intra in vigoare decat dupa ce a fost acceptata de beneficiar si de banca confirmatoare,daca exista.

beneficiarul este dator sa-si dea sau nu acordul privind modificarea,notificand expres in acest sens banca prin care a primit modificarea.

daca banca beneficiarului nu-si da acordul,modificarea nu intra in vigoare, ramanand valabil AD original.

daca beneficiarul accepta partial modificarile,acest lucru nu este permis si drept urmare nu are nici un efect,si astfel ramane valabil AD original.

banca confirmatoare are dreptul sa-si extinda sau nu confirmarea si asupra modificarii AD; modificarea emisa de banca emitenta o obliga irevocabil cu privire la aceasta modificate.

daca beneficiarul nu notifica banca privind refuzul modificarilor,dar prezinta documentele la banca,fara a fi acceptat modificarile,prezentarea documentelor este considerata o acceptare a modificarilor si din acel moment AD se considera modificat

.Pentru exportator,in tratarea problemelor privind modificarea unui AD functioneaza doua reguli de baza:

-nu expediaza marfa pana nu poate indeplini intocmai cerintele din AD si cu modificarile aduse acestuia.

-“cheia” modificarii unui AD ca sa-1 faca utilizabil pentru exportator se afla in mana ordonatorului,numai el poate solicita bancii emitente modificarea corespunzatoarea a AD.

Modificarile de AD,ca si acreditivul insusi,pot fi transmise:

letric (prin posta) in care caz se recomanda utilizarea de catre banci a Formularelor Standard pentru Amendamente aduse AD.

prin teletransmisie.

sau combinat cu preavizare prin teletransmisie si ca “amendament instrument operativ”,letric,prin utilizarea Formularelor Standard.

Orice modificare a unui acreditiv trebuie sa contina:

1.-numarul AD care urmeaza a fi modificat (AD original).

2.-data modificarii:

aceasta este,de regula,data emiterii documentului de banca emitenta.

daca urmeaza unei precizari teletransmise,trebuie sa precizeze acest lucru

“Amendament operativ in confirmarea teletransmiterii din data …”.

3.-locul si data emiterii:

acelasi ca in acreditivul ce va fi modificat.

4.-ordonatorul:

acelasi cu cel din acreditivul ce va fi modificat.

5. beneficiarul:

acelasi cu cel din acreditivul ce va fi modificat.

6. numele bancii avizatoare:

modificarea unui AD nu poate fi transmisa decat apeland la serviciile bancii prin care s-a transmis acreditivul ce urmeaza a fi modificat.

7. in spatiul alb:

se trec: continutul modificarilor si toate detaliile pentru intelegerea lor clara de catre beneficiar.

8. semnatura bancii emitente.

9. notificarea bancii avizatoare:

in spatiul destinat in scopul de a fi utilizat de banca avizatoare a amendamentului fara sa mai transmita si propria sa scrisoare sau avizare.

4.5. AVIZAREA BENEFICIARULUI DE DESCHIDEREA AD

In mod obisnuit,un beneficiar este notificat de deschiderea unui AD printr-o banca- banca avizatoare/notificatoare.

Acest aspect este in avantajul beneficiarului,deoarece banca avizatoare este obligata sa verifice autenticitatea aparenta a acreditivului primit spre a fi notificat.

Pentru bancile avizatoare se recomanda utilizarea Formularului Standard de Notificare a AD care este conceput in corelatie cu:

Formularul. Standard pentru solicitarea deschiderii AD si utilizat de ordonatori.

Formularul Standard privind deschiderea de AD utilizat de banca emitenta.

Aceasta corelare permite pentru partile implicate identificarea rapida si interpretarea similara a termenilor specifici documentului reglementat de Publicatia 500 si detaliat de Publicatia 516.

Banca avizatoare,indiferent daca confirma sau nu acreditivul,va semna formularul de notificare transmis beneficiarului.

Banca exportatorului,in momentul in care primeste AD,emis de banca importatorului,procedeaza la informarea beneftciarului AD de acest eveniment.

In practica,banca exportatorului transmite exportatorului o scrisoare proprie de notificare,avizare,insotita de originalul sau copia AD deschis.In paralel,banca notificatoare transmite un astfel de document si bancii emitente,prin care o informeaza ca a notificat beneficiarul AD de deschiderea acreditivului in favoarea sa.

Din momentul primirii acestor documente,beneficiarul AD poate proceda la utilizarea AD.

Anticipand etapele utilizarii AD este de retinut,pentru agentii economici importatori (deci cei ce au ordonat deschiderea AD) in favoarea exportatorilor straini,ca tot prin banca la care au ordonat deschiderea AD primesc si documentele cerute prin AD deschis,insotite de o scrisoare din partea bancii (pe un formular tipizat sau nu)) in care sunt prezentate rezultatele controlului bancar respectiv eventualele rezerve la documente.

4.6. UTILIZAREA AD SI CONTROLUL DOCUMENTELOR

Utilizarea AD,indiferent de forma sa,se face prin depunerea de catre exportator (beneficiarul AD) a documentelor stipulate in deschiderea AD,la ghiseele bancii platitoare, negociatoare sau acceptante.

In cazul in care AD este domiciliat in strainatate,utilizarea AD se face prin expedierea documentelor,pe canal bancar sau direct la ghiseele bancii platitoare din strainatate.In tara noastra,documentele se expediaza pe canal bancar,respectiv sunt depuse la banca care il deserveste pe exportator pentru a fi remise in strainatate.

In cazul in care documentele prezentate la banca platitoare sunt in buna regula si toate conditiile din deschiderea de AD au fost respectate intocmai, exportatorul isi incaseaza banii.

Practica a demonstrat ca desi,in principiu,acreditivul ar trebui sa reia in continutul sau conditiile comerciale si pe cele privitoare la documentele din contractul de baza,se intalnesc deseori abateri,de cele mai multe ori formale, care, fara sa modifice in esenta relatia comerciala de baza,sunt impuse de banci pentru protejarea propriilor interese, avand in vedere esenta AD,care este socotit o tranzactie distincta de contractul comercial.

Plata contravalorii marfii se face prin strictul control al documentelor: exportator-banca platitoare; banca platitoare-banca emitenta; banca emitenta-ordonator,nici. una din parti neputand sa primeasca banii pe documente daca nu au fost respectate intocmai conditiile in deschiderea operatiunii.

Din acest considerent un alt moment cheie de care depinde functionarea mecanismului de derulare a AD este cel in care exportatorul este notificat de deschiderea AD si,in consecinta trebuie sa prezinte

documentele la banca pentru incasarea contravalorii lor,respectiv utilizarea acreditivului.

Formalismul prezentat in Publicatia 500,potrivit caruia “in operatiunile de acreditive,toate partile interesate iau in considerare documentele si nu marfurile,serviciile si/sau prestatiile la care documentele se refera” au valoare egala atat pentru importator si banci,cat si pentru exportator,iar banca sa,la randul ei,isi poate recupera banii de la importator.In aceasta succesiune,apar doua momente cheie:

analiza documentelor de catre exportator.

analiza documentelor de banca.

a) analiza documentelor de catre exportator

In momentul notificarii exportatorul ca beneficiar al AD este interesat sa indeplineasca toate conditiile cerute pentru a-si putea incasa contravaloarea marfurilor.

1) se considera deschis si in regula,din punct de vedere al exportatorului,in momentul in care a primit documentul letric al AD (anexat la scrisoarea de notificare emisa de banca comerciala din Romania care il deserveste,sau copia deschiderii telegrafice (de asemenea anexata la scrisoarea de insotire emisa de banca),daca din textul acestei copii nu reiese ca urmeaza confirmarea letrica sau alte detalii.Numai pe baza acestor doua documente isi va putea pregati documentele pentru plata si poate exporta marfa.

Beneficiarul AD nu va exporta marfa pe baza:

unor mesaje telegrafice sau copii (fotocopii) ale AD trimise direct de catre importator.

unor copii de deschidere telegrafica a AD primite prin banca sa,daca din text rezulta ca urmeaza documentul letric sau detalii suplimentare.

documentelor originale (copii ale acestora) daca in scrisoarea de insotire se mentioneaza ca:

-semnaturile nu au fost identificate,urmand sa se procedeze la identificarea lor.

-banca emitenta nu este banca corespondenta a bancii exportatorului sau are plafonul depasit,fiind necesara confirmarea de o terta banca.

-exista alte probleme semnalate de banca sa in legatura cu continutul sau forma AD.

simplei notificari (avizari) de catre banca a deschiderii AD.Aceasta notificare nu are valoare daca nu cuprinde conditiile de AD.

simplelor mesaje de tipul “s-a deschis AD nr….”.Aceste mesaje potrivit Publicatiei 500 sunt socotite simple anunturi.

mesajului “s-a modificat AD nr…” fara existenta documentului letric original care sa cuprinda toate modificarile convenite.Din diferite motive,ordonatorul poate sa uite sa notifice AD,iar daca marfurile sunt exportate,plata ramane la latitudinea importatorului,operatiunea devenind un incasso.

Orice abatere de la aceste cerinte poate conduce la pierderea avantajelor ce decurg din utilizarea AD,pentru exportator privind angajamentul de plata al bancii.Exportatorul, dupa ce s-a convenit ca documentul letric al AD sau copia deschiderii telegrafice teletransmise,etc. sunt corespunzatoare,procedeaza la controlul acestuia din punctul sau de vedere.

2) De regula,intre momentul primirii notificarii si utilizarea AD exista un anumit interval de timp pe care exportatorul este dator sa-l foloseasca pentru a asigura concordanta intre documente si conditiile stipulate.

Un prim obiectiv in aceasta etapa,este controlul continutului AD,in sensul de a stabili daca acesta nu contine conditii neuzuale ,imposibil de indeplinit sau clauze contradictorii car il pot pune pe exportator in imposibilitatea de a intocmi documentele comerciale corecte si in concordanta cu AD.

De asemenea,se urmareste,in aceasta etapa,concordanta intre conditiile din AD si conditiile comerciale si de plata stabilite in contractul comercial international.In urma acestei comparatii se poate constata ca AD contine elemente noi sau suplimentare fata de contract.In acest caz,exportatorul va verifica in ce masura poate indeplini aceste cerinte noi,stiind ca plata nu se face decat pe baza unor documente in stricta concordanta cu conditiile mentionate in AD,el fiind considerat independent de contract.

Daca neconcordantele constatate sau elementele noi cerute nu pot fi indeplinite,exportatorul trebuie sa ia legatura direct cu importatorul si sa solicite modificarea conditiilor AD potrivit contractului intr-o forma convenabila ambelor parti.

Numai dupa primirea celei de-a doua notificari privind modificarea conditiilor AD,din partea importatorului, exportatorul va proceda mai departe.

3) Etapa urmatoare o constituie pregatirea documentelor pentru depunerea la banca in vederea platii lor.

Potrivit indicatiilor cuprinse in documentul letric al AD exportatorul va transmite la randul sau aceste indicatii celor antrenati in realizarea exportului respectiv: intreprinderii producatoare a marfii,tranzitarului,carausului, asiguratorului,etc.

In acest mod,documentele intocmite se pot realiza corespunzator conditiilor cerute.

Numai dupa primirea notificarii privind deschiderea si dupa punerea de acord a exportatorului cu importatorul privind anumite nereguli vor fi expediate marfurile.

4) Dupa expedierea marfurilor,exportatorul intocmeste setul de documente in vederea depunerii lui la banca pentru plata.

In. acest scop,exportatorul verifica concordanta fiecarui document cu conditiile AD si concordanta stricta intre elementele corespondente inscrise pe documentele aceluiasi set.

Prin rigurozitatea controlului asupra documentelor si a concordantei lor cu acreditivul,exportatorul preintampina eventualul refuz al documentelor la banca.

In acelasi timp,exportatorii trebuie sa fie preocupati de scurtarea la maximum a perioadei de depunere a documentelor la banca,in vederea accelerarii incasarilor si de respectarea termenului limita de prezentare a documentelor care,asa cum s-a prezentat,nu poate fi depasit.

Depunerea documentelor la banca se realizeaza printr-o scrisoare insotitoare (formular tipizat sau un simplu text).Exportatorul roman in favoarea caruia a fost deschis AD va depune toate documentele cerute prin AD la banca sa insotite de o scrisoare de remitere.

Scrisoarea de remitere poate fi un document tipizat pus la dispozitie de banci sau poate lua forma unei scrisori intocmite de beneficiarul AD.

b) analiza documentelor la banca.controlul bancar.

Controlul bancar asupra documentelor are in vedere urmatoarele aspecte:

concordanta documentelor cu conditiile AD,din doua puncte de vedere:

conformitatea fiecarui document in parte cu conditiile AD.

concordanta intre documentele care compun setul,in sensul ca datele inscrise in fiecare document in parte sa se regaseasca sau sa concorde cu datele cuprinse in celelalte documente,in nici un caz datele cuprinse intr-un document nu trebuie sa contrazica datele cuprinse in altul.

desi “bancile nu-si asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru forma, suficienta,exactitatea,autenticitatea,falsul …” privind documentele,ele au totusi obligatia de a manifesta “o grija rezonabila” in controlul documentelor.Astfel, bancile urmaresc la controlul documentelor si urmatoarele aspecte:

-daca sunt complete,respectiv daca contin toate datele si elementele pe care fiecare document trebuie sa le contina in mod uzual si daca fiecare document este intocmit in numarul de exemplare cerut.

-daca,aparent,sunt regulamentare,respectiv nu sunt vizibil false sau contin falsuri evdente.

-daca fiecare document in parte emana de la o persoana desemnata sau autorizata in AD sa il emita.

-daca documentele sunt semnate de emitentul lor conform uzantei,de exemplu conosamentul trebuie sa fie semnat de capitanul vasului sau de agentii acestuia etc.

-daca datele trecute in documente sunt lizibile,clare si nu pot produce confuzii in interpretare si citire.

Oricare dintre elementele prezentate poate conduce la respingerea documentelor de banca,chiar daca aparent neconcordanta este minora.In urma controlului efectuat de banca,pot rezulta in principal doua situatii:

documentele sunt in regula si ca atare,are loc plata acestora.

documentele nu sunt conforme cu conditiile din AD.

Neconcordantele constatate de banca pot fi grupate in trei categorii:

1) nereguli care pot fi corectate imediat sau intr-un interval relativ scurt.

2) nereguli care nu pot fi corectate,dar care nu afecteaza interesele partilor angajate in operatiune.

3) nereguli care nu pot fi corectate si care afecteaza direct interesele partilor angajate in operatiune.

Solutionarea acestor aspecte este diferentiata in functie de rolul bancii din tara exportatorului,iar etapele rezolvarii (sau nerezolvarii) lor sunt diferite.Daca banca din tara exportatorului este si banca platitoare,atunci pentru fiecare dintre cele trei situatii se procedeaza diferit:

1) Neconcordantele care pot fi corectate imediat sau intr-un interval scurt se pot referi la documente ce au fost intocmite de exportatorul insusi sau de o alta organizatie (caraus,asigurator,etc.).Corectarea documentelor de exportator va fi astfel facuta incat modificarile sa nu fie vizibile,iar atunci cand nu se poate in acest fel,se reface documentul. Modificarile aduse documentelor,ce emana de la o alta organizatie,nu se pot face decat cu acordul emitentului,aceste modificari (daca sunt vizibile) trebuie semnate si parafate din nou de emitent.

2) Neconcordantele care nu mai pot fi corectate,dar care nu afecteaza fondul operatiunii comerciale sunt analizate de cate banca platitoare “cu o grija rezonabila”, ramanand la latitudinea ei hotararea pe care sa o ia – respingerea documentelor sau nu.

De regula,in astfel de situatii,banca platitoare nu respinge documentele la plata ci le trece in categoria asa-numita – documente “cu rezerve interne” facand plata “sub rezerva”. Deoarece banca platitoare este angajata in relatia de acreditiv la indicatia bancii emitente documentele aflate in aceasta situatie nu pot fi considerate ca acceptate definitiv. Acceptarea definitiva pentru plata o face banca emitenta,atunci cand primeste documentele de la banca platitoare.Desigur,ea poate respinge documentele si ca atare acestea sunt trecute la incasso.

3) In cazul in care neconcordantele constatate modifica direct continutul comercial al anumitor clauze din AD,afectand interesele partilor,aceste documente sunt trecute in categoria asa-numita “cu rezerve externe”.Banca platitoare este obligata sa semnaleze bancii emitente discrepantele constatate.Potrivit Publicatiei 500,in aceasta situatie banca platitoare are doua alternative:

sa trimita documentele la incasso si astfel sunt anulate,pentru exportator, efectele AD plata ramanand la latitudinea importatorului.

sa procedeze la efecuarea platii “sub rezerva”,asumindu-si astfel riscul ca,in cazul in care banca emitenta nu valideaza plata,aceasta sa solicite bancii platitoare restituirea sumei si a dobanzilor aferente acesteia pe perioada cat suma a fost in posesia exportatorului.

Daca insa banca din tara importatorului este doar banca notificatoare,ea nu poate face plata sub rezerva (indiferent de tipul rezervelor),ci este datoare,dat fiind simplul rol de intermediar pe care il are,de a transmite documentele bancii insarcinate cu plata sau,dupa caz,bancii emitente.

Astfel,toate tipurile de nereguli ramin la aprecierea ei pentru a putea fi acceptate documentele la plata sau nu.

Adesea,in practica,bancile emitente,in deschiderea AD includ si clauza “plata (negocierea) sub rezerva nu se admite”.In acest caz banca platitoare sau,dupa caz, negociatoare,nu poate plati documentele decat daca sunt in perfecta concordanta cu termenii si conditiile din AD.Un AD cu o astfel de mentiune este frecvent utilizat in practica internationala.

Orice respingere de documente din partea bancii emitente,indiferent ca plata a fost efectuata sub rezerva de banca platitoare sau ea insasi a respins documentele,are acelasi efect: trecerea documentelor la incasso.

In contextul instabilitatii economice caracteristic pietei internationale in etapa actuala,nu o data nereguli formale pot constitui un motiv indreptatit de regulile care guverneaza AD care cer indeplinirea intocmai a conditiilor de respingere a documentelor,dar care in fond ascund intentia cumparatorului de a nu mai cumpara marfa,deoarece pe piata,de exemplu pretul ei a scazut mult,etc.

Singura solutie de a evita astfel de situatii este,in primul rand,indeplinirea intocmai a conditiilor din AD.

Dupa ce banca exportatorului a verificat documentele si le-a gasit in buna regula (le plateste in cazul ca este banca platitoare) le remite la banca emitenta, insotite de Scrisoarea de remitere internationala in care prezinta (daca este cazul) si propriile rezerve (remarci).

Din punct de vedere al exportatorului, operatiunea se considera incheiata in momentul in care valuta,contravaloarea marfii,a fost virata in contul sau,fiind anuntat de acest eveniment economic de banca prin nota contabila.

De regula,bancile din tara noastra procedeaza la virarea banilor in contul exportatorilor romani,numai dupa sosirea acestora de la banca emitenta.Aceasta practica este izvorata din prudenta,deoarece banca

emitenta (sau importatorul) din diferite considerente amana plata,desi angajamentul de plata al bancii emitente este ferm.

De retinut,corespondentul bancar comunica bancii emitente toate divergentele de documente constatate,odata cu transmiterea documentelor pentru plata.

Ramane la latitudinea bancii emitente si in ultima instanta,a importatorului sa ridice rezervele si sa efectueze plata.Indiferent de motive,regula de baza in utilizarea cu eficienta a acreditivului este respectarea intocmai a tuturor termenelor si conditiilor din deschiderea AD.

5.DERULAREA PLATII PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR LA S.C CALLATIS S.R.L CONSTANTA

Datorită creșterii și diversificării efectelor crizei economice si financiare valutar internaționale și a sporirii climatului general de neîncredere, partenerii de afaceri implicați în derularea unei operațiuni de import-export utilizează tot mai frecvent acreditivul doumentar în vederea stingerii obligațiilor de plată, motivul fiind în principal siguranța pe care o conferă atât exportatorului cât și importatorului.

Complexitatea acestei modalități de plată face utilă prezentarea unui exemplu concret de plata prin acreditiv documentar la o firma românească în calitate de importator.

Exemplul prezentat în continuare relevă totalitatea demersurilor efectuate de părțile implicate, inclusiv băncile acestora, pentru realizarea în bune condiții a plății.

Societatea comercială S.C. CALLATIS S.R.L cu sediul in Constanța, B-dul Mamaia, nr. 300, a considerat ca fiind oportună pentru îmbunătațirea și dotărilor sale tehince efectuarea unui import de echipamente de refrigerare hotelieră din Italia, de la S.C TRE STELLE S.N.C cu sediul Via della Produzione 29, Torino, Italia în valoare de 16.000 Euro, condiția de livrare fiind CIP Constanța,conform regulilor INCOTERMS 2000.

Operațiunea a vizat cumpărarea a 9 paleți de echipament refrigerator hotelier, de o greutate de 1,650 kg, volum 17,28 mc de origine italiană, formate din 65 calculatoare HO5 V375 N020, 65 telefoane de perete PH 500 si 2 aparate de făcut gheata ACM 25 .

Prezentarea derularii plătii prin acreditiv la S.C. CALLATIS S.R.L constă în evidențierea tuturor operațiilor efectuate de părțile contractante și bănci din momentul încheierii înțelegerii între parteneri si până în momentul în care importatorul a intrat în posesia mărfii care a facut obiectul ințelegerii.(figura nr.4.1)

Ințelegerea încheiată între părți a prevăzut utilizarea acreditivului documentar , ca modalitate de plată. Potrivit acestei înțelegeri dintre S.C. CALLATIS S.R.L si TRE STELLE S.N.C, plata valorii integrale a mărfii se face în euro prin acreditiv documentar irevocabil domiciliat la Banca West Bank, Arad, valabilitatea fiind de 90 zile, plata efectuându-se la termen de 60 zile.

Ca urmare a înțelegerii existente între părți, societatea italiană TRE STELLE S.N.C a remis factura proforma societății românești. Aceasta cuprinde codul produselor, denumirile lor, cantitățile, prețul unitar și prețul total al produselor ce fac obiectul exportului inclusiv referința acreditivului.

Primul pas în mecanismul plății prin acreditiv documentar l-a constituit solicitarea deschiderii acreditivului făcută de S.C. CALLATIS S.R.L băncii sale West Bank. Răspunzând solicitării clientului său, banca West Bank acordă consultanță în vederea completării corecte a cererii de deschidere a acreditivului.

Astfel la data de 10.01.2008 S.C CALLATIS S.R.L depune la West Bank cererea de deschiderea a acreditivului împreună cu factura proforma nr. PI 95 din data de 05.01.2008 primita de la TRE STELLE S.N.C .

Figura nr.4.1

Derularea plătii prin acreditiv documentar la S.C. CALLATIS S.R.L CONSTANȚA

S.C. CALLATIS S.R.L a solicitat în cererea de deschidere a acreditivului deschiderea unui acreditiv documentar irevocabil valabil până la data de 10.04.2008 cu plata integrala diferată la 60 zile, domiciliat la West Bank. Spezele si comisioanele valutare ale băncilor corespondente sunt suportate de către beneficiar, precizând totodată ca termenul de expeditie sa fie cel târziu 21.03.2008.

De asemenea în acreditiv se precizează și faptul că documentele trebuie să fie redactate și întocmite în engleză și să prezinte referința acreditivului pe ele, neîndeplinirea acestor cerințe atragând după sine achitarea unor comisioane de discrepanțe.

Plata acreditivului se face pe baza prezentării următoarelor documente:

– factură comercială externă original și o copie;

– certificat de origine în original și o copie;

– certificat de garanție original și o copie;

– certificat EUR 1 original și o copie;

– scrisoare de trăsură internațională CMR original și o copie.

Pe baza documentelor prezentate de catre S.C CALLATIS S.R.L, lucrătorul bancar din serviciul Acreditive, Garanții,Incasso al West Bank înregistrează deschiderea acreditivului în registrul Acreditive de import, acordândui-se referința 700/3IMPO. Apoi se procedeză la blocarea celor 16.000 Euro din contul în euro al clientului său și în același moment percepe și comisioanele aferente acestei operațiuni. West Bank înregistrează angajamentul de plată al West Bank față de TRE STELLE S.N.C, angajament de plată care are loc în afara bilanțului.

Serviciul Trezorerie din cadrul West Bank procedează la luarea in evidență a valorii acreditivului ce urmează a fi deschis, respectiv 16.000 euro.

În data de 13.03.2008, după ce documentația depusă de către ordonator a fost verificată și de către directorul băncii West Bank, acreditivul documentar cu referința 700/3 IMPO a fost transmis prin SWIFT băncii beneficiarului, SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE TORINO, TAZZOLI, solicitându-se totodată remiterea confirmării primirii acreditivului.

Astfel că la data de 14.01.2008, banca SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE TORINO, TAZZOLI remite băncii West Bank confirmarea primirii acreditivului de import cu referinta 700/3 IMPO.

Ulterior banca exportatorului procedează la verificarea termenilor și condițiilor din acreditiv, și îl avizează pe clientul sau TRE STELLE S.N.C de deschiderea acreditivului în favoarea sa printr-o scrisoare proprie de notificare, însoțită de copia acreditivului .

În paralel banca beneficiarului acreditivului, SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE TORINO notifică prin telex bancar banca emitentă a acreditivului West Bank, că exportatorul a fost instiintat despre deschiderea acreditivului.

La primirea acreditivului firma italiană TRE STELLE S.N.C a verificat concordanța termenelor si condițiilor din acreditiv cu cele ale întelegerii și a datelor existente în factura proforma, declarându-se de acord cu condițiile acreditivului. Din acest moment acreditivul a fost considerat valabil deschis din punct de vedere al beneficiarului, exportatorului.

Astfel, exportatorul TRE STELLE S.N.C s-a preocupat de procurarea documentelor necesare plătii prin acreditiv la instituțiile abilitate să le elibereze , predând totodată marfa pentru transport firmei de transport internațional S.C. ISTRATE COM S.R.L, care primind marfa a eliberat exportatorului scrisoarea de trăsură internațională tip CMR, la data de 18.03.2008.

Exportatorul adresează o cerere în vederea eliberării certificatului de origine Camerei de Comerț și Industrie Pesaro e Urbino, prin care se dovedește originea italiană a mărfii.

După ce a intrat în posesia tuturor documentelor necesare plătii prin acreditiv documentar exportatorul a depus setul de documente însoțit de scrisoarea de remitere la banca sa. Setul complet de documente a fost compus din: factură comercială externă, certificat de origine, certificat de garanție, certificat EUR 1, scrisoare de trăsură internațională tip CMR.

Banca exportatorului, SAN PAOLO IMI SPA, filiala IMPRESE TORINO, TAZZOLI, după o verificare a acestora remite documentele băncii plătitoare banca West Bank.

La primirea documentelor banca importatorului, emitentă și plătitoare a acreditivului, banca West Bank a efectuat verificarea concordanței documentelor cu condițiile și termenele din acreditiv, a examinat cu atentie toate elementele conținute în respectivele documente și a sesizat existența unor discrepanțe:

– deși în cadrul acreditivului s-a precizat clar prezența referintei acreditivului pe toate documentele de plată s-a constatat lipsa referintei acreditivului pe certificatul EUR1, certificatul de garantie și certificatul de origine;

– nu a fost prezentat originalul documentului certificat EUR 1.

Astfel West Bank, banca plătitoare, emitentă a acreditivului procedează la comisionarea respectivelor discrepanțe sesizate la întocmirea documentelor respectiv 50 euro pentru fiecare discrepanță constatată. Ea anunță printr-o adresă pe ordonatorul acreditivului de existența acestora cerând aprobare pentru efectuarea plății în ciuda discrepanțelor sesizate.

Ordonatorul acreditivului, societatea S.C. CALLATIS S.R.L, anunță printr-o adresă de acceptare plata pe banca emitentă a acreditivului că este de acord cu efectuarea plății documentelor în ciuda discrepanțelor sesizate.

După cum se poate constata și din figura nr.4.1 următorea etapă este cea prin care West Bank remite documentele clientului său care pe baza documentului de transport cu ștampila băncii poate să procedeze la ridicarea mărfii.

Întrucat este vorba de un acreditiv cu plata diferată la 60 zile, plata documentelor nu are loc la primirea acestora de către banca plătitoare ci la o dată ulterioară respectiv la data de 19.05.2008.

Astfel că la data de 19.05.2008 pe baza dispoziției de plată și anexa ei emisă de către importator, banca West Bank, banca plătitoare efectuează plata prin transfer telegrafic (MT 202) către banca notificatoare. Banca West Bank debitează contul clientului său și îl creditează pe cel al băncii notificatoare cu valoarea înscrisă în documente respectiv 16.000 Euro.

În acest moment are loc și lichidarea depozitului colateral al ordonatorului și a angajamentului de plată în afara bilanțului West Bank, și perceperea de comisioane aferente plății acreditivului din contul curent al ordonatorului.

Banca exportatorului, , SAN PAOLO IMI S.P.A, filiala IMPRESE TORINO, TAZZOLI, a efectuat operațiunile bancare aferente, respectiv a creditat contul exportatorului TRE STELLE S.N.C și a procedat la înștiințarea acestuia cu privire la încasarea acreditivului.

Prin acest exemplu, s-a dorit prezentarea unui caz real de utilizare a unui acreditiv documentar de import, a complexitătii deosebite pe care o presupune datorită numeroaselor etape care trebuie parcurse, exigențelor care trebuiesc îndeplinite pentru realizarea în siguranță a plății și a modului de soluționare a discrepanțelor care uneori se ivesc în derularea plății prin acreditiv documentar.

CONCLUZII

Opțiunea pentru o anumită modalitate de plată se face în funcție de o serie de factori, între aceștia o importanță deosebită revenind manierei în care acestea acoperă riscurile cu care se confruntă partenerii contractuali, cât și costul pe care îl implică respectiva modalitate de plată.

Desigur că alegerea modalității de plată depinde și de alți factori cum ar fi: solvabilitatea cumpărătorului și a vânzătorului, precum și situația acestora pe piața pe care își desfășoară activitatea, condițiile politice și economice prezente în țările partenerilor, obiceiurile specifice diferitelor ramuri de activitate care reglementează efectuarea operțiunilor valutare, posibilitățile de care dispun partenerii în vederea obținerii unui credit și cheltuielile aferente acestuia, gradul de încredere existent între parteneri, gradul de solvabilitate și lichiditate al firmei plătitoare, necesitatea recuperării integrale și în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor livrate, mărimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia dintre modalitățile de plată în raport cu altele etc.

Ținând cont de acești factori, se impune alegerea modalităților de plată care prezintă un grad ridicat de garanție a încasării prețului și totodată formularea unor clauze contractuale adecvate cu un grad ridicat de siguranță.

Luând în considerare criteriile de cost și acoperire a riscurilor de către partenerii contractuali, o comparație între acreditivul documentar și incasso-ul documentar e necesară și totodată și formularea unei explicații cu privire la utilizarea pe scară destul de largă în cadrul plăților rezultate din operațiuni comerciale de import-export a ordinului de plată în contextul actualului mediu de afaceri românesc.

Atât acreditivul documentar cât și incasso-ul documentar reprezintă modalități de plată documentare, adică sunt tehnici de plată în cadrul cărora plata sumei de către bancă se face numai contra documente.

Incasso-ul documentar constă în ordinul pe care îl dă exportatorul băncii sale de a încasa ( de unde și denumirea de incasso) contravaloarea unei tranzacții comerciale și de a o vira în contul său; în acest sens el depune la banca sa documentele care atestă executarea obligațiilor sale contractuale (de aici și caracterul documentar). De fapt banca însărcinată cu încasarea, joacă un rol de intermediere între exportator și importator, ea îi oferă clientului său anumite servicii, pentru care este remunerată.

Spre deosebire de incasso-ul documentar, acreditivul documentar reprezintă o modalitate de plată prin care importatorul este cel care dă dispoziția băncii sale de a plăti sau de a ține la dipoziție contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate, banca emitentă a acreditivului asumându-și obligația necondiționată de plată, în timp ce în cazul incasso-ului băncile implicate în derularea acestei modalități de plată nu își asumă nici un risc comercial, singura responsabilitate reprezentând-o manipularea documentelor.

Mecanismul de funcționare a incassoului se aseamănă într-o oarecare măsură cu cel al acreditivului constând în principal în livrarea mărfurilor de către exportator și procurarea documentelor necesare, prezentarea acestora însoțită de ordinul de plată încasare la incasso băncii remitente, remiterea acestora băncii importatorului printr-un document propriu incasso, informarea imporatatorului de sosirea acestora cu respectarea condițiilor din incasso, efectuarea plății de către banca importatorului prin creditarea contului exportatorului, notificarea exportatorului și creditarea contului său.

Părțile implicate în derularea incasso-ului , rezultă și din definiție fiind vorba de exportator, banca remitentă, trasul (importatorul) și banca prezentatoare în timp ce în cazul acreditivului documentar deschiderea întregii operațiuni este privită din perspectiva importatorului părțile implicate fiind ordonatorul, banca emitentă a acreditivului, beneficiarul acreditivului și o bancă corespondentă.

Prinicipala diferență existentă între acreditiv documentar și incasso documentar o reprezintă modalitatea de acoperire a riscurilor partenerilor contractuali sub acest aspect, incasso-ul documentar prezentând carențe foarte mari.

Deși plata prin incasso documentar este relativ mai simplă și mai ieftină decât cea prin acreditiv documentar nu este garantată bancar, se bazează în principal pe obligația de plată a cumpărătorului asumată prin contractul comercial internațional, fără angajamentul de plată al băncilor asumat de băncile implicate în derularea acestuia.

Principalul risc cu care se confruntă exportatorul în cazul incasso-ului documentar este dat de faptul că inițierea demersururilor în vederea obținerii plății este condiționată de existența documentelor ce atestă livrarea mărfurilor, ceea ce echivalează cu executarea obligației sale contractuale anterior efectuării demersurilor pentru obținerea plății.

Totuși exportatorul iși acoperă riscul în ceea ce privește obținerea mărfii de către importator fără efectuarea plății, acesta putând intra în posesia mărfurilor doar în momentul plății.

Un mare inconvenient în cazul incasso-ului documentar este dat de imprecizia de durată în circuitul documentelor, importatorul putând tergiversa efectuarea plății în așteptarea unei conjuncturi favorabile mai ales în cazurile în care calitatea mărfurilor, evoluția prețurilor sau cursurile valutare prezintă variații semnificative în comparație cu

acreditivul documentar, care este foarte riguros în ceea ce privește momentul efectuării plății.

În cazul în care importatorul consideră mai avantajoasă opțiunea de întrerupere a raporturilor contractuale asumându-și riscurile neexecutării contractuale riscul de neplată din partea importatorului devine iminent.Exportatorul poate recurge la arbitrarea litigiului în instanță comercială dar aceasta implică timp respectiv cheltuieli suplimentare.

Remarcăm în acest sens superioritatea acreditivului, în condițiile în care derularea plății prin acreditiv nu generează risc de neplată, banca emitentă a acreditivului documentar asumându-și obligația necondiționată de plată în afara bilanțului contabil.

Deprecierea mărfii în perioada de întârziere , efectuarea unor cheltuieli suplimentare de către exportator ca urmare a depozitării și protecției mărfurilor , redirijării ei către o altă destinație se concretizează în riscul de diminuare a încasării cu efecte negative evidente asupra activității exportatorului.

Incasso-ul documentar prezintă și un risc de pierdere a mărfii în condițiile în care exportatorul expediază marfa direct pe adresa unui cumpărător de rea credință care și-o insușește și refuză plata sau în cazul în care perioada de staționare a mărfii în antrepozite sau mijlocul de transport se prelungește peste limita legală impusă de reglementările vamale având ca rezultat confiscarea mărfii de către autorități sau creditori.

În acest sens ca măsură de protecție, exportatorul trebuie să urmărească marfa pănă în momentul plății, deoarece importatorul nu are nici o obligație în acest sens.

Recurgerea de către exportator la incasso documentar presupune în prealabil luarea unor măsuri asiguratorii referitoare la : solicitarea unui avans de la importator în contul livrărilor de mărfuri contractate, utilizarea de cambii trase asupra importatorului în vederea acceptării, plății sau avalizării prin prezentarea acestora alături de documentele care atestă expediția, solicitarea unei garanții bancare înainte de efectuarea plății, executarea cât mai corectă a contractelor din punct de vedere al calității mărfurilor pentru a nu da prilejul importatorului de a obstrucționa plata, utilizarea vinculației prin expedierea mărfurilor pe adresa unei bănci corespondente sau pe adresa unei case de expediție.

Deși mare parte a riscurilor pe care le incubă incasso-ul documentar pot fi acoperite prin măsurile menționate anterior, adesea acestea generează costuri suplimentare recomandându-se astfel utilizarea sa doar între parteneri între care există un grad ridicat de încredere.

În continuare se va prezenta succint o comparație din punct de vedere al comisioanelor și spezelor bancare specifice derulării unei operațiuni de import-export prin intermediul celor două modalități de plată: acreditivul documentar și incasso-ul documentar, la Banca de Economii S.A.

Deschiderea unui acreditiv documentar de import presupune un anumit cost format din: comisionul de deschidere al acreditivului, calculat trimestrial pe toată durata de valabilitate a acreditivului,comisionul de control al documentelor, comisionul de modificare a acreditivului, comisionul de plată sau comisionul de acceptare sau plată diferată și comisionul de compensare a comunicațiilor în valoare de 20 USD.

Presupunem că nu au avut loc modificări ale acreditivului documentar.

În acest caz costul acreditivului documentar de import la Banca de Economii S.A., la data de 2 iunie 2003, se calculează însumând comisionul pentru deschiderea acreditivului de 0,3% din valoarea acreditivului documentar (minim 50 USD), comisionul de control al documentelor 0,2% din valoarea acreditivului ( minim 50 USD), comisionul pentru plată 0,3% din valoarea acreditivului (minim 40 USD) și comisionul de compensare a comunicațiilor în valoare de 20 USD. Prin urmare costul acreditivului documentar de import se ridică la 0,8% din valoarea acreditivului plus 20 USD (minim 160$, maxim peste 4000$). Aceste costuri sunt suportate de către ordonatorul acreditivului, dacă în textul acreditivului nu se precizează altfel.

În ceea ce privește costul incasso-ului de import, costul acestuia se compune în condiții obișnuite din comision de avizare a incasso-ului, comision de plată în cadrul incasso-ului și comision de compensare a comunicațiilor.

În condițiile mai sus enunțate costul unui incasso de import la Banca de Economii S.A, la data de 2 iunie 2003 este format din comisionul de avizare în valoare de 30 USD, comision de plată 0,3% (minim 40 USD) din valoarea incasso-ului și comision de expediere și returnare a documentelor băncii corespondente 0,3% din valoarea incasso-ului (minim 30 USD), comision de compensare a comunicațiilor în valoare de 20 USD.

Aceasta înseamnă pentru importator un cost total de 0,6% din valoarea incasso-ului plus 20 USD (minim 100$, maxim 570 $).

În graficele de mai jos sunt evidențiate costurile implicate de cele două modalități de plată, evidențiindu-se ca atât în termeni relativi cât și absoluți, derularea unei plăți internaționale prin incasso documentar este mai ieftină.

Cu toate acestea, inconvenientele pe care le prezintă în ceea ce privește acoperirea riscurilor exportatorului, faptul că el întreaga operațiune se desfășoară la ordinul, riscul și cheltuiala exportatorului, determină o pondere modestă a acestei modalități de plată în ansamblul plăților internaționale, la noi în țară o pondere de circa 10-15% din totalul operațiunilor de plată cu străinătatea.

Figura nr .1

Comparația în sume absolute a costului derulării unei operațiuni de import prin acreditiv documentar și incasso documentar

Prelucrat pe baza datelor obținute de la Banca de Economii S.A., www.bem.md

Figura nr.2

Comparația în termeni relativi a costului derulării unei operațiuni de import prin acreditiv documentar și incasso documentar

Prelucrat pe baza datelor obținute de la Banca de Economii S.A., www.bem.md

În mediul de afaceri românesc, acreditivul documentar este frecvent înlocuit cu ordinul de plată datorită costului mai ieftin și mecanismului mai simplu de derulare. Totuși trebuie să se țină seama că ordinul de plată este revocabil, revocarea acestuia neasumând obligații pentru părțile implicate în derularea sa, beneficiarul nu este sigur de încasarea contravalorii prestațiilor sale până în momentul efectuării plății, băncile implicate nu iși asumă nici o obligație comercială având doar rolul de prestatoare de servicii.

Prin complexitatea și avantajele pe care le conferă, acreditivul documentar se impune ca cea mai sigură modalitate de plată internațională oferind un grad ridicat de securitate atât pentru interesele exportatorului cât și ale importatorului. De aceea el se preferă în fața incasso-ului și ordinului de plată. Reglementările standardizate la nivel

mondial în materie de acreditiv il fac preferabil și în fața garanțiilor de plată greu de controlat datorită lipsei unor uzanțe internaționale general acceptate, acestea intrând sub incidența sistemelor naționale de drept care conțin prevederi uniforme.

Deși acreditivul reprezintă cea mai sigură modalitate de plată în comerțul internațional, prezintă și o serie de dezavantaje mai ales pentru exportator.

Astfel, datorită comisioanelor și spezelor bancare care sunt mari și care cad de obicei în sarcina ordonatorului, diminuează interesul acestuia pentru folosirea acreditivului ca modalitate de plată, exportatorul regăsindu-se în situația de a suporta și el o parte din comisioane, cele aferente operațiunilor care se derulează în țara lui.

Un alt dezavantaj al utilizării acreditivului îl reprezintă faptul că formalitățile de deschidere a acestuia sunt destul de complicate și presupun eforturi destul de mari din partea ordonatorului.

În țara noastră acreditivul documentar continuă să fie înlocuit cu ordinul de plată sau cu incasso-ul documentar.

Aceasta pe de-o parte datorită costului destul de ridicat, iar pe de alta parte datorită prezenței de personal nespecializat în departamentele de export-import ale firmelor implicate în tranzacții internaționale, care preferă ordinul de plată datorită facilității de utilizare a acestuia neținând cont de acoperirea riscurilor.

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRU PUIU – Management in Afacerile Economice Internationale, Tratat , Editura Independenta Economica – 1997

BASNO CEZAR, DARDAC NICOLAE – Operatiuni Bancare – Instrumente si Tehnici de Plata, Editura Didactica si Pedagogica,R.A. ,Bucuresti – 1996

BASNO CEZAR,DARDAC NICOLAE – Moneda,Credit,Banci, Editura Didactica si Pedagogica,R.A. ,Bucuresti – 1994

BRAN PAUL ,coordonator – Relatii Valutar Financiare Internationale,Editura Didactica si Pedagogica,R.A. ,Bucuresti – 1996

BRAN PAUL – Relatii Financiare si Monetare Internationale,Editura Economica – 1996

CAMELIA DRAGOMIR,Afaceri economice internationale,Editura Expert,Bucuresti ,2004

CERNA SILVIU,Economie monetara si financiara internationala,Timisoara,Editura Mirton,1997

CONSTANTIN FLORICEL – Relatii Valutar Financiare Internationale,Editura Didactica si Pedagogica,R.A. ,Bucuresti – 1996

DEDU VASILE,Management bancar,Bucuresti,Editura Mondan,1997

GAFTONIUC SIMONA – Finante Internationale,Editura Economica, Bucuresti -1997

GAFTONIUC SIMONA – Practici Bancare Internationale, Editura Economica,Bucuresti – 1995

HINKELMAN EDWARD,Plati internationale,Bucuresti,Editura Teora,2000

IOAN POPA,Tranzactii comerciale internationale,editura Economica,Bucuresti,1997

IMIREANU MIHAI GEORGE,Produse si servicii bancare in relatiile de plati interne si internationale,Bucuresti,Editura Tribuna Economica,2002

MOTICA RADU,Drept comercial roman si international,Timisoara,Editura Alma Mater,1999

NEGRUS MARIANA – Plati si Garantii Internationale, Editura All, Bucuresti – 1997

POPA IOAN – Tranzactii Comerciale Internationale, Editura Economica – 1997

ROTARIU IOAN,ANTONIE NITU RENATE,SOSDEAN CORINA,PERIAN RAMONA,LUDOSAN BIANCA- Managementul tranzactiilor economice internationale si strategia competitivitatii,Timisoara,Editura Mirton,2002

SUTA NICOLAE – Comert International,Editura All – 1997

Formularele Standard privind Acreditivele Documentare – Publicatia 516

Manual de Operatiuni Documentare in Comertul International,Union de Banques Suisses,editat de Economistul si Marketat s.r.l.-Geneva

MT 700 Message Formats elaborate de Society for Worldwide Interbank Financial

Publicatia CCI nr. 511 Acreditive Reguli si Uzante Uniforme 500 si 400 Comparate