Risc Financiar. Sc Arctic Sa

Economie

Risc Financiar. Sc Arctic Sa

Byadmin ianuarie 1, 2024

Capitolul. I – Riscul economic i financiar în activitatea firmei .Concept i mod de manifestare.

CAPITOLUL II – PREZENTAREA GENERALÃ A S.C. “ARCTIC” S.A.

SCURT ISTORIC

2.2 OBIECTUL DE ACTIVITATE

2.3 PREZENTAREA ACTIVITÃII DE BAZÃ

2.3.1 NIVELUL PRODUCIEI

2.3.2 NIVELUL DE DESFACERE

2.4 STRUCTURA ORGANIZATORICÃ

CAPITOLUL III – ANALIZA RISCULUI ECONOMIC I FINANCIAR

III.1Analiza contului de rezultate

III.2 Analiza pragului de rentabilitate i aprecterea riscului de exploatare.

III.3 Sensibilitatea rezultatului exploatrii în raport cu nivelul de activitate.

III.4 Analiza riscului financiar.

CAPITOLUL IV – ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

IV.1 Analiza static a riscului de faliment pe baza bianului funcional.

Fondul de rulment patrimonial

4.1.2. Analiza static a riscului de faliment prin metoda ratelor

4.1.3 Analiza static funcional a riscului de faliment

Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

4.3 Analiza funcional a riscului de faliment.

Fondul de rulment funcional i corelaia cu necesarul de fond de rulment.

CAPITOLUL V – STRATEGII ALE PREVIZIUNII RISCULUI

V.1 COORDONATE ALE ANALIZEI STRATEGICE A RISCULUI

V.2 Concluzii

Bibliografie

Pagini 85

BIBLIOGRAFIE

Mrgulescu D. “Diagnostic economico–financiar”

Niculescu M. Editura Romcart, Bucureti, 1997.

Robu V:

Mrgulescu D: “Analiza economico–financiar a întreprinderii”

(coordonator) Tribuna Economic, 1997.

Niculescu M: “Diagnostic global strategic”

Editura Economic Bucureti,1997.

Stancu I: “Finane” , Editura Economic Bucureti, 1997.

Vintil G: “Gestiunea financiar a întreprinderii”

Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1999

Ifnescu A. “Analiza economico–financiar”

Stnescu C. Editura Economic Bucureti, 1999.

Bicui A:

Brbulescu C: “Sisteme strategice ale întreprinderii”

Editura Economic, Bucureti, 1999.

=== CAPITOLUL 1 ===

CAPITOLUL I

Riscul economic i financiar în activitatea firmei. Concept i mod de manifestare.

În cadrul analizei i evalurii riscului se urmrete variabilitatea rezultatelor întreprinderii la modificarea cifrei de afaceri i structurii cheltuielilor (fixe i variabile), la modificarea structurii capitalurilor (propii, împrumutate) i a variabilitaii solvabilitaii întreprinderii. În acest scop se dezvolt principalele trei categorii de riscuri pe care întreprinderea, în ansamblul activitaii ei, i le asum: riscul de exploatare (economic), riscul de finanare (financiar) i riscul de faliment (insolvabilitatea).

Analiza rentabilitii constituie un aspect esenial al diagnosticului financiar, dar concluziile sunt cel adesea incomplete dac nu se ia în considerare cellalt aspect al analizei financiare: riscul.

Într–o acepiune sintetic, riscul semnific variaia rezultatului sub presiunea condiiilor de mediu.

Delimitarea analizei riscului de anliza rentabiltii nu trebuie s duc la concluzia c cele dou aspecte independente.

Rentabilitatea nu se poate aprecia dect în funcie de riscul suportat.

Riscul mai poate fi definit ca: variabilitatea profitului fa de media rentabilitii din ultimele exerciii sau ca variabilitate a profitului în funcie de volumul de activitate al întreprinderii. În continuare, analiza riscului este structurat în concordan cu formele pe care acesta le poate îmbraca, respectiv: riscul economic, riscul financiar, riscul de faliment.

Analiza riscului de exploatare

Riscul de exploatare (economic) reprezint incapacitatea unei întreprinderi de a se adapta la timp i cu cel mai mic cost la variaiile mediului.

Pragul de rentabilitate

Riscul activitii economice nu este altceva dect incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp i cu cele mai mici costuri, eforturi, la variaia mediului economic. Riscul nu depinde numai de factori generali (pre de vnzare, cost, cifr de afaceri) ci i de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor fa de volumul de activitate.

Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelai nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit cifr de afaceri mai mare.

Sinteza între nivelul cheltuielilor fixe i cel al marjei o realizeaz punctul mort. Punctul mort sau punctul critic reprezint nivelul de activitate (cifra de afaceri) care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade iar rezultatul este nul. Punctul mort, denumit i “ prag de rentabilitate “, evideniaz nivelul minim de activitate la care trebuie s se situieze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depind acest nivel, activitatea societii devine rentabil, deci riscul economic va fi cu att mai mic cu ct nivelul punctului mort va fi mai redus.

Pragul de rentabilitate se poate determina dup caz în : unitai fizice, valorice, pentru un singur produs, sau pentru întreaga activitate a întreprinderii. Pragul de rentabilitate în unitile fizice este operaional la întreprinderile monoproductive. La cele care produc i comercializeaz o gam variat de produse, cu costuri i preuri diferite, calculul prgului de rentabilitate i valoarea lui informaional sunt condiionate de modul de organizare a evidenei cheltuielilor fixe.

Calculul pragului de rentabilitate în unitile fizice pornete de la relaiile:

CA = CT

q * p = CV + CF

q * p = q * v * CF

Prin urmare volumul fizic al produciei pentru care rezultatul exploatrii este nul se calculeaz dup urmtoarea relaie:

QPR = =

în care:

QPR = volumul fizic al produciei vndute pentru a atinge pragul de rentabilitate (PR)

mcv = marja unitar asupra cheltuielilor variabile

Pragul de rentabilitate pe produs

Pentru determinarea pragului de rentabilitate în uniti valorice se folosesc urmtoarele relaii:

CA = CT

CA = CV + CF

CA = CA * Rv + CV

CAPR = = unde: Rv = rata cheltuielilor variabile

Rmv = rata marjei cheltuielilor varibile

Pragul de rentabilitate în uniti valorice

Pentru unitile care produc i comercializeaz o gam variat de produse, pragul de rentabilitate se stabilete dup urmtoarea relaie:

CAPR = =

R = rata medie a cheltuielilor variabile

Rmv = rata medie a marjei cheltuielilor variabile

rmvi = rata marjei cheltuielilor pe produs

rvi = rata medie a cheltuielilor variabile individuale

Pragul de rentabilitate în condiii de sezonalitate

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul unui ‘indicator de poziie’ () fa de pragul de rentabilitate.

Acest indicator de poziie se poate determina att în mrimi absolute () ct i în mrimi relative (’) potrivit relaiilor:

= CA real – CAPR

’ =

Riscul de exploatare se determin cu ajutorul coeficientului efectului de levier al exploatrii(CELE):

CELE =

CELE = unde: MCHV = CA – CV

RE = CA – CV – CF

CA = cifra de afaceri;

RE = rezultatul exploatrii;

CAPR = pragul cifrei de afaceri;

MCHV = marja cheltuielilor variabile.

Coeficientul efectului de levier al exploatrii msoar sensibilitatea rezultatului exploatrii la variaia cifrei de afaceri.

În concluzie, levierul exploatrii este determinat att de mrimea cheltuielilor fixe, ct i de poziia cifrei de afacerirealizat în raport cu pragul de rentabilitate.

Analiza riscului financiar

Riscul financiar reflect variabilitatea indicatorilor de rezultate, sub incidena structurii financiare a întreprinderii. Capitalul întreprinderii are dou componente (capital propriu i împrumutat), ce se deosebesc fundamental prin costul pe care–l genereaz.Dac întreprinderea recurge la împrumuturi va suporta în mod sistematic i cheltuielile financiare aferente. Astfel, îndatorarea, prin mrimea i costul ei, antreneaz variabilitatea rezultatelor, deci modific mrimea riscului financiar.

Exist dou modaliti de analiz a riscului financiar :

– analiza riscului financiar, pe baza metodei pragului de rentabilitate.

– efectul de levier.

Analiza riscului financiar pe baza metodei pragului de rentabilitate

Analiza riscului financiar poate fi abordat, similar celei a riscului economic, cu luarea în considerare a cheltuielilor financiare (dobnzile aferente capitalurilor împrumutate), care sunt considerate cheltuieli fixe la un anumit nivel de activitate. Trebuie precizat faptul c dobnda (Dob) se apreciaz ca o cheltuial fix în raport cu cifra de afaceri.

PM’ =

în care : PM’ = pragul de rentabilitate financiar

F = cheltuieli fixe de exploatare (exclusiv dobnda) v = coeficient privind ponderarea cheltuielilor

variabile în cifra de afaceri.

Efectul de levier financiar

Incidena îndatorrii asupra poziiei cifrei de afaceri în raport cu pragul de rentabilitate se confirm i prin efectului de levier financiar. Apelarea la credite conduce la creterea riscului economic, cretere datorat riscului suplimentar de îndatorare.

Levierul financiar exprim incidena îndatorri firmei asupra rentabilitii capitalului propriu.

Prezentare cea mai frecvent a efectului de levier financiar pornete de la urmtoarea schem:

Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul coeficientului efectului de levier financiar (CELF) :

CELF =

Ri = rezutatul curent înainte de deducerea impozitului pe profit.

Rentabilitatea financiar se poate calcula utiliznd urmtoarea formul:

Rf =

sau

Rf = =

Rf = Re + (Re – p)

Re = RE – Dob

Rex = At * Re – Dob ; unde:

At = Cpr + D

Pentru ca efectul de levier s acioneze favorabil este necesar ca diferena (RE –p) s rmn pozitiv.

Analiza riscului de faliment

Diagnosticul riscului de faliment const în evaluarea capacitii întreprinderi de a face fa angajamentelor asumate fa de teri, deci în evaluarea solvabilitii întreprinderii.

Solvabilitatea reprezint capacitatea unitii patrimoniale de a face fa obligaiilor scadente care rezult fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaii curente, fie din prelevri obligatorii.

Meninerea solvabilitii pentru o întreprindere constituie o restricie ce se impune în mod curent, cu alte cuvinte echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice întreprindere.

Analiza riscului de faliment se poate face în manier static, prin analiza echilibrelor financiare din bilan sau în manier dinamic, prin analiza fluxurilor din tabloul de finanare.

Analiza static poate fi fcut în funcie de cele dou concepii de elaborare a bilanului: patrimonial i funcional.

În cadrul analizei statice patrimonial a riscului de faliment intereseaz patrimoniul net al acionarilor i activul economic în ansamblu, ca o garanie pentru creditori. Instrumentele operaionale utilizate în acest scop sunt fondul de rulment financiar i ratele de lichiditate completate cu ratele de îndatorare. În cazul în care dificultile financiare ale întreprinderi devin periodice, acestea pot pune în pericol echilibrele fundamentale i pot afecta reputaia firmei, categorisind–o “ru platnic”, imagine care duneaz întreprinderi. În analiza riscului de insolvabilitate, literatura de specialitate recomand ca prag minim o rat de 20–30% a activului net contabil în raport cu pasivul total.

Analiza static funcional a riscului de faliment utilizeaz ca instrumente operaionale nevoia de fond de rulment pentru exploatare i trezoreria net, starea de insolvabilitate fiind reflectat de modul în care se realizeaz echilibrul financiar funcional.În evaluarea riscului de faliment, bncile utilizeaz ca prag orientativ, nivelul creditelor de trezorerie care nu trebuie s depeasc jumtate din nevoia de fond de rulment pentru exploatare,adic fondul de rulment funcional nu trebuie s fie mai mare dect jumtate din nevoia de fond de rulment pentru exploatare. Aceste norme sunt orientative, întruct nivelul fondului de rulment necesar echilibrului funcional depinde nu numai de variabilitatea nevoii de fond de rulment pentru exploatare dar i de mrimea riscului de faliment pe care creditorii firmei sunt dispui s îl suporte.

Analiza dinamic a riscului de faliment permite diagnosticarea i explicarea dezechilibrului financiar, evideniat prin analiza static. Cele dou tipuri de analuz sunt deci complementare i trebuie fcute în aceleai timp.

Analiza dinamic pornete de la fluxurile de fonduri, determinate de operaiunile de exploatare i de operaiunile de capital (de investiii i de finanare), evideniate în tabloul de finanare (a se vedea capitolul anterior).

Instrumentele operaionale ale analizei prin fluxuri financiare sunt excedentul de trezorie al exploatrii, capacitatea de autofinanare, autofinanarea i cash–flow–ul. Aceti indicatori stau la baza determinrii unor rate de rambursare a datoriilor i de autonomie financiar care prin valorile lor, pun în eviden existena riscului de faliment.

Analiza riscului de faliment apeleaz la ratele i indicatorii de rambursare a datoriilor i de autonomie financiar:

Rata capacitii de rambursare (DAT / CAF) care care pe termen lung i în regim permanent, ar trebui s fie mai mic de 3 sau 4 ani.

Rata autonomiei financiare (CAF /Rambursarea datoriilor financiare stabile) ar trebui s fie mai mare dect 2.

Excedentul de trezorerie al exploatrii (ETE).

Conceptul de întreprindere în dificultate

Majoritatea întreprinderilor în Romnia, dup anul 1990, au dat faliment, o parte supravieuiesc artificial i foarte puine îi desfoar activitatea normal.

Potrivit teoriei economice, starea de dificultate se definete ca o situie permanent de crizfinanciar i care poate deveni rapid dramatic att prin restrngerea activitii, ct i prin diminuarea creditelor.

Cele trei criterii generale care stau la baza identifcrii întreprinderilor în dificultate sunt:

insolvabilitatea, acest lucru se traduce prin insuficiena activului pentru achitarea datoriilor.

Supraîndatorarea, acest lucru presupune compromiterea capacitii unei întreprinderi de a face fa datoriilor scadente, deoarece gradul de îndatorare este foarte mare.

existena unor fapte de natur s compromit continuarea exploatrii.

Uniunea European a Experilor Contabili a reinut urmtarele semne ale unei situaii dificile, reale sau poteniale:

–existena unui fond de rulment negativ sau chiar al unui rezultat net negativ;

–utilizarea unor credite curente pentru finanarea investiiilor;

–imposibilitatea reînnoirii creditelor;

–falimentul unor furnizori sau clieni;

imposibilitatea reglrii creditelor la scaden normal.

O întreprindere în dificultate este o întreprindere în dezechilibru pe plan industrial, social i financiar.

Întreprinderea în dificultate se caracterizeaz în esen prin:

inadaptarea la mediu a societii respective. Aceast inadaptare poate periclita supravieuirea întreprinderii;

scderea volumului de activitate i a rentabilitii;

folosirea unor tehnici i instrumente de management neperformante;

situaie financiar dificil;

grad sczut de utilizare a capacitii de producie;

neasigurarea concordanei: om – metod – main.

Din punct de vedere juridic, o întreprindere este în dificultate atunci cnd nu–i poate onora datoriilor, iar în acest caz legea prevede deschiderea procedurii de reorganizare sau lichidare juridic.

Principalele cauze care conduc la falimentul unei întreprinderi

Sunt multe cauze generatoare de dificultai pentru o întreprindere. O bun parte din acestea provin din mediul economico–social i concurenial în care firma acioneaz: – accentuarea concurenei interne i internaionale;

– apariia unor de produse de substituie;

–pierderea unui client important sau falimentul acestuia;

–falimentul unui furnizor important care asigur anumite materiale, piese subansamble eseniale pentru continuarea activitii întreprinderii;

–falimentul unei bnci cu care întreprinderea avea relaii financiare preponderente;

–apariia unor reglementri pe linia securitii i proteciei mediului;

–scderea continu a cotaiei la burs.

Din studii statistice s–a constat c aceste cauze deîn în medie o pondere de cca 51% în declanarea unor falimente.

Cauzele interne sunt:

–rotaia stocurilor i clienilor inferioar normei sectoriale;

–practicarea unor marje inferioare normelor sectoriale;

–finanarea investiiilor cu sursele aferente exploatrii;

–pierderi repetate din exploatare;

–imposibilitatea reînnoirii creditelor.

Aceste cauze sunt la originea a peste jumtate din numrul de falimente înregistrate de–a lungul anilor.

În funcie de natura lor, cauzele dificultilor pot fi:

a)Cauze legate de reducerea volumului de activitate datorit:

–tendinei de scdere a pentru produsele realizate de întreprindere;

–pierderii unui client important;

–competitivitii în scdere a produselor întreprinderi;

–gradul redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la nevoi;

–scderi conjuncturale a cererii;

–falimentului unui furnizor.

b)Cauze legate de reducerea marjelor i a rentabilitii:

–decizii strategice inadecvate;

–rigiditatea preului de vnzare;

–cheltuieli prea mari cu personalul;

–existena unor mijloace fixe depite din punct de vedere tehnic;

–ponderea mare a cheltuielilor fixe;

–creterea preurilor materiilor prime.

c)Cauze specifice privind trezoreria întreprinderii:

–falimentul unui client important;

–dificulti în obinerea de credite;

–durata mare de rotaie a stocurilor;

–prelungirea duratei creditului–clieni;

–diminuarea duratei creditului furnizori.

d)Cauze specifice sistemului de management:

–pregtirea profesional necorespunztoare a conductorilor i incapacitatea de a se adapta noilor condiii ale pieei;

–neînelegeri între membrii conducerii;

–contabilitatea analitic deficitar i necunoaterea costului complet;

–lipsa înlocuitorilor pentru conductorii actuali;

–remunerarea excesiv a coductorilor.

e)Cauze accidentale:

–deturnri de fonduri;

–calamiti;

–decesul conductorului;

–probleme sociale interne.

În urma unui studiu referitor la cauzele falimentului, efectuat în Frana în 1986, s–au identificat urmtoarele 10 cauze:

–falimentul unor clieni 21%

–stocuri prea mari 11%

–reducerea creditelor 11%

–cheltuieli cu personalul prea mari 10% –contabilitate deficitar i necunoaterea costului complet 9%

–deturnri de fonduri 8%

–expropiere 8%

–scderea conjunctural a cifrei de afaceri 8%

–organizarea deficitar a întreprinderi 6%

=== CAPITOLUL II ===

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALÃ A S.C. „ARCTIC” S.A.

2.1 SCURT ISTORIC

Întreprinderea de frigidere Arctic Gãeti a fost construitã în anii 1968-1970 dupã licena Thomson-Houston-Frana, investiie aprobatã prin HCM NR. 1446 -1966.

Începând cu anul 1970 a început fabricarea de frigidere cu 2 stele de140 l, 180l, 240 l i a motocompresoarelor de 1/8 CP i 1/6 CP. Capacitatea proiectatã a fost de 200.000 de bucãi frigidere pe an i 220.000 motocompresoare pe an, aceasta fiind realizatã în anul 1975 cînd s-a fãcut i ieirea de sub licenã.

Principalele etape de dezvoltare a socetãii se prezintã dupã cum urmeazã :

—1975-1978 pentru a se putea menine pe piaa externã, s-au efectuat modificãri constructive ale produselor (instalaia electricã, condensator, disign, etc.)

—1976 s-a hotãrât dublarea produciei (cu dotãri suplimentare reduse), obiectiv atins în anul 1981, când s-au realizat 400.000 aparate frigorifice

—1978 s-a realizat integrarea în fabricare a procesului de extrudere a plãcilor de ABS i polistiren

—1978-1980 s-a realizat diversificarea produciei prin proiectare, executarea, i introducerea în fabricaie a congelatoarelor verticale de 120 I, 160 I, 240 l.

—1980 se lãrgete gama de produse prin introducerea în fabricaie a rãcitoarelor de 240 l, destinate în special exportului.

—1981-1989 integrarea reperelor de mase plastice, obinute prin injecie.

—1983 începe fabricarea combinelor frigorifice de 260 l, 300 l, 340l.

—1986 s-au pus în funciune primele maini de expandat polistiren (PEX)

__ 1988 se diversific gama de produse prin fabricarea frigiderelor cu 2 ui de 230l i proiectarea, în concepie proprie, a unui nou tip de moto compresor.

— 1991 Întreprinderea de frigidere Gãeti se transformã în societate pe aciuni sub denumirea de S.C.„ARCTIC” S.A.,având ca scop producerea i comercalizarea frigiderelor, congelatoarelor i mainilor specifice tehnicii frigului, proiectarea tehnologicã si constructivã, service.

—1993 începe fabricarea vitrinelor frigorifice de 220 l

—1990-1994 se executã utilajele i probele de laborator penru prototip i seria zero a minicompresoarelor de 1/ 6 CP

—1994 începe producerea congelatoarelor orizontale de 110 l. Anul 1994 a însemnat un an de cotiturã prin trecerea procesului de fabricaie la produse ecologice ,prin înlocuirea agentului frigorific F 12 cu R 134 i a F 11 CU 141 B.

— 1995 – din luna ianuarie s-a trecut la utilizerea vopselelor pulbere prin montarea a trei instalaii de vopsit în câmp electrostatic cu pulbere de la firma WAGNER-Austria.

– fabricarea primelor 5.000 minimotocompresoare de 1/6CP

—1997-Începând cu luna martie va mai intra o linie pentru fabricarea congelatoarelor orizontale de capacitate mare de 250-450 l. Ele sunt destinate a fi utilizate pentru scopuri casnice, dar i pentru scopuri comerciale.

În prezent S.C. ARCTIC S.A. cuprinde urmãtoarele fabrici:

fabrica de motocompresoare

fabrica de asamblare aparate frigorifice

fabrica de garnituri magnetice

fabrica de grãtare i couri congelatoare

fabrica de repere injectate

fabrica de condensatoare

fabrica de vaporizatoare

fabrica de S.D.V.-uri

fabrica de întreinere i reparaii utilaje

fabrica de service

Societatea asigur service–ul produselor sale printr–un numr de 95 de reprezentane tehnice (în 52 spaii proprii i 43 spaii închiriate), în 16 din aceste reprezentane efectundu–se vnzarea propriilor produse.

De asemenea, societatea dispune i de o reea de distribuie formatã din 18 magazine, din care 16 magazine funcioneazã în cadrul reprezentanelor, iar douã magazine funcioneazã separat. Din cele 18 magazine, 12 sunt proprietatea societãii, iar 6 sunt închiriate.

În ceea ce privete capitalulul social, la constituire a fost de 706.171 mii lei ,împãrit în 141.230 aciuni nominative în valoare nominalã de 5000 lei fiecare, fiind integral subscris i vãrsat de statul român în calitatea sa de acionar unic.

Societatea comercialã „ARCTIC” din Gãeti , la sfâritul anului 1991, a efectuat o majorare de capital social de la 706.171mii lei la 885.740 mii lei

reprezentând o diferenã conform evidenei contabile de la data de 31. 12. 1990 .

În urma reevaluãrii mijloacelor fixe conform HGR nr. 500/1994 societatea a înregistrat o majorare de capital de la 7.298.238 mii lei la 57.186.000 mii lei constând în 1.915.995 aciuni nominative în valoare nominalã de 25.000 lei fiecare. În urma aplicãrii legii 55/1995 s-a înregistrat suprasubscriere si în loc de aproximativ de 23.000 de acionari s-au înregistrat 59.000 pentru partea de 49% care a fost transferatã cu titlu gratuit.

Banca Europeanã pentru Reconstrucie i Dezvoltare ( BERD) si-a exprimat dorina de a achiziiona pachetul de 51% deinut de FPS si de a deveni astfel acionar majoritar.Tratativele sunt avansate, banca a si plãtit cu 200.000 $ o firmã strãinã specializatã care a efectuat auditul financiar si de management al fabricii. BERD va veni cu un aport financiar de 15milioane $, care vor fi utilizai pentru achiziionarea de utilaje si aparaturã modernã, astfel încât sã se realizeze diversificarea produciei de frigidere, cu încadrarea în normele europene. S-a întocmit un plan de afaceri cu bãtaie pânã în anul 2000, în care s-au prevãzut cãile si mijloacele prin care fabrica sã se dezvolte în continuare.

2.2 OBIECTUL DE ACTIVITATE

scule, dispozitive, subansamble specifice

maini, utilaje si instalaii aferente industriei frigului, electrotehnicii si electronicii

lucrãri de proiectare si service

studii si cercetãri în domeniul frigului

activitãi cu caracter social în favoarea salariailor

bunuri de larg consum

În anul 1991, s-a efectuat o modificare a obiectului de activitate, înregistratã la Oficiul Registrului Comerului Dâmbovia sub nr. 1594/05.11.1991,acestea constând în :

—„scopul societãii este producerea si comercializarea produselor si lucrãrilor care fac obiectul de activitate al societãii comerciale, vânzarea cu amãnuntul, prin subunitãi proprii ( reprezentane, service, magazine )

din întreaga arã , promovarea dar si punerea în aplicare a iniiativelor de

interes naional în domeniul fabricaiei de frigidere, congelatoare si combine frigorifice, maini ,utilaje si instalaii aferente industriei frigului , domenii conexe si realizarea de beneficii

—vânzarea prin subunitãile proprii (reprezentane, service , magazine) a produciei proprii, precum si a altor produse achiziionate de la teri.”

O nouã modificare a obiectului de activitate a fost fãcutã în anul 1992, înregistratã la Oficiul Registrului Comerului sub nr.54/10.01.1992 si care cuprinde :

—„producerea si comercializarea produselor si lucrãrilor care fac obiectul de activitate al societãii comerciale, vânzarea cu amãnuntul prin subunitãile proprii (reprezentane, service, magazine si puncte de desfacere) din întreaga arã , promovarea si punerea în aplicare a iniiativelor de interes naional în domeniul fabricaiei de frigidere , congelatoare si combine frigorifice, maini ,utilaje si instalaii aferente industriei frigului, domenii conexe i realizarea de beneficii – vnzarea prin subunitile proprii.

Prin cererea de de înscriere de meniuni nr. 1366/09.04.1992 s–a efectuat o extindere a obiectului de activitate care cuprinde i fabricarea produselor de panificaie i comrcializarea acestora în incinta societii, precum i în piee i oboare.

2.3 PREZENTAREA ACTIVITÃII DE BAZÃ

2.3.1 NIVELUL PRODUCIEI

Capacitatea de producie proiectatã a fost de 200.000 aparate frigorifice pe an si 220.000 compresoare frigorifice pe an si a fost atinsã în anul 1975.

Prin organizarea, modernizarea si extinderea fluxului de fabricaie s-a ajuns în prezent la o producie de 360.000 — 380.000 bucãi aparate frigorifice pe an si la 420.000 —450.000 bucãi compresoare pe an, având 4316 angajai în care este inclus personalul SERVICE si cel al magazinelor proprii de desfacere.

2.3.2 NIVELUL DE DESFACERE

În prezent produsele fabricate la S.C ARCTIC S.A sunt vndute la firme particulare i de stat pe piaa intern i pe piaa extern.

În urma unui studiu al pieei interne rezult urmtoarele situaii statistice:

– în Romnia sunt circa 7 milioane de familii, cu o distribuie de 40 de frigidere la 100 de familii i 10 congelatoare la 100 de familii.

—în perspectivã , dacã din cele 7 milioane de familii se scad familiile care nu vor cumpãra în urmãtorii 10 ani frigidere, aproximativ 20%,din diversele motive (zone neelectrificate, zone muntoase, nivel scãzut de trai ) potenialii sunt considerai cei care cumpãrã pentru prima datã un frigider si cei care îl au cumpãrat acum în urmã cu mai mult de 10 ani (media timpului de bunã funcionare) si cei care îl înlocuiesc (în mai puin de 10 ani).

Situaia privind vânzarea de congelatoare se prezintã diferit faã de vânzarea de frigidere din urmãtoarele motive:

prepararea, în anumite zone ale ãrii,de alimente prin conservare îndelungatã tradiional.

fabricarea rãcitoarelor cu compartiment separat de congelare cu volum brut de 50 l.

În urmãtorii 10 ani , potenialii cumpãrãtori de congelatoare vor fi aproximativ 3 milioane de familii.

Dacã din potenialii cumpãrãtori, datoritã scãderii construciei de locuine si inflaiei mai scãdem 30% în urmãtorii 10 ani , piaa internã absoarbe aproximativ 4.2 milioane de frigidere si 2.1 milioane de congelatoare. Din studiu reiese cã în urmãtorii 10 ani vor fi necesare cam 6.3 milioane de aparate frigorifice pentru piaa internã , în timp ce fabrica produce în acelasi interval de timp doar 3.8 milioane aparate frigorifice.

Având în vedere nivelul exportului de 25-30% din producie , numãrul aparatelor rãmase a fi vândute pe piaa internã este de 2.85-2.66 milioane. Astfel societatea dorete sã producã 550.000 bucãi pe an la nivelul anului 2000.

În anul 1996 s-a exportat 30% din producie în Frana ,Anglia, Grecia, Liban. Pentru meninerea nivelului la export în urmãtorul an societatea a fãcut modificãri tehnologice pe fluxurile de fabricaie (izolarea termicã a dulapilor si uilor, uleiuri si ageni frigorifici) pentru eliminarea substanelor ce conineau clor. Din ianuarie 1995 România este semnatara „ Protocolului “ de la Montreal.

Ca urmare a cererilor existente pe piaa europeanã de congelatoare orizontale, societatea a trecut de la 1.07.1994 la fabricarea unui singur tip

de congelator orizontal cu volumul brut de 110 l urmând ca sã introducã în fabricaie si alte tipuri .

În 1997 societatea exportã toate tipurile de aparate frigorifice în Frana,Germania, Anglia, Grecia, un segment important fiind congelatoarele orizontale de 110 l.

2.4 STRUCTURA ORGANIZATORICÃ

Abordarea sistematicã a managementului delimiteazã structura organizatoricã ca principala componentã a subsistemului organizatoric microeconomic.

În cadrul oricãrui firme se regãsete o structurã procesualã i o organizare structuralã. Rezultatele organizãrii procesuale se concretizeazã în delimitarea i definirea funciunilor întreprinderii precum i a componentelor acestora:

-activitãi

–atrbuii

sarcini

Organizarea procesual a firmei const în stabilirea i delimitarea proceselor de munc fizic i intelectual, a componentelor acestora (micri, timpi, operaii, lucrri,

sarcini), precum i gruparea lor pe posturi, formaii de muncã, compartimente, corespunzãtor anumitor criterii manageriale, economice, tehnice i sociale, în vederea realizãrii în cele mai bune condiii a obietivelor previzionate.

În cadrul organizãrii firmelor se pot delimita în funcie de sfera de cuprindere douã subdiviziuni principale:

a. organizarea ansamblului activitãilor unei unitãi

b.organizarea diferitelor activitãi componente (fabricaie, aprovizionare, desfacere, marketing)

În prezent, organizarea se executã sub douã forme principale :

a.de cãtre manageri, atributul sau funcia organizãrii fiind o parte intrinsecã a procesului managerial

b.de cãtre persoane sau echipe specializate în acest domeniu

Organizarea structuralã reprezintã cea de-a doua componentã de bazã a organizãrii formale a firmei. Principala expresie a organizãrii structurale o reprezintã structura organizatorie.

Structura organizatoricã a firmei reprezintã ansamblul persoanelor i subdiviziunilor organizarorice astfel constituite, încît sã asigure premisele organizatorice în vederea realizãrii obiectivelor previzionate.

În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim douã componente principale:

-structura managerialã

-structura de producie

Structura managerialã poate fi definitã ca ansamblul managerilor de nivel superior i a subdiviziunilor organizatorice prin ale cãror decizii i aciuni se asigurã condiiile economice, tehnice i de personal necesare desfãurãrii activitãii compartimentelor de producie.

Structura de producie este alcãtuitã din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, in cadrul cãrora se desfãoarã activitãile de producie.

Organizarea SC „ARCTIC” SA respectã prevederile legii 31/1990, procesul de producie este executat de Adunarea Generalã a Acionarilor. Adunarea Generalã a Acionarilor este organul de conducere al societãii, care decide asupra activitãii acesteia i asigurã politica ei economicã i comercialã.

Adunãrile Generalesunt ordinare i extraordinare i au urmãtoarele atribuii principale :

aprobã structura organizatoricã a societãii i numãrul de posturi, precum i normativul de constituire a compartimentelor funcionale i de producie

alege membrii Consiliului de Administraie si ai Comisiei de Cenzori, inclusiv cenzori supleani, le stabilete remunerarea, îi descarcã de activitate i îi revocã

alege directorul general i adjuncii acestuia i preedintele Consiliului de Administraie

aprobã i modificã programele de activitate si bugetul societãii

stabilete competenele i rsunderile Consiliului de Administraie i Comisiei de Cenzori

hotrte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare i la acordarea de garanii

examineazã, aprobã sau modificã bilanul si contul de profit si pierderi dupã analizarea rapoartelor Consiliului de Administraie al Comisiei de Cenzori sau al expertului de gestiune, dupã caz, aprobã repartizarea profitului între acionari

hotãrãte cu privire la înfiinarea si desfiinarea de sucursale, filiale si agenii

hotãrãte cu privire la mãrirea sau reducerea capitalului social, la modificarea numãrului de aciuni sau a valorii nominale a acestora, precum si la cesiunea aciunilor

hotãrãte cu privire la comasarea , divizarea sau dizolvarea si lichidarea societãii

Adunãrile Generale sunt ordinare si extraordinare. Adunarea Generalã ordinarã are loc cel puin o datã pe an, în cel mult 3 luni de la încheierea exerciiului financiar.

Adunarea extraordinãrã se convoacã ori de câte ori este nevoie în cazul adoptãrii diferitelor hotãrâri cum ar fi:

prelungirea duratei societãii

mãrirea capitalului social

schimbarea obiectului de activitate

fuzionarea cu alte societãi

Societatea este administratã de Consiliul de Administraie constituit din 9 membrii numii si înlocuii de cãtre AGA.

Consiliul de Administraie aplicã deciziile privind strategia si obiectivele societãii , administrând întreaga activitate de producie si economico-financiarã, având urmãtoarele atribuii:

angajeazã si concediazã personalulsi stabilete drepturile sã obligaiile acestuia

stabilete îndatoririle si responsabilitãile personalului societãii pe compartimente

aprobã operaiunile de încasãri si plãi potrivit competenelor acordate

aprobã operaiunile de cumpãrare si vânzare de bunuri (cu excepia mijloacelor fixe )

aprobã incheierea de contracte de inchiriere

stabilete tactica si strategia de marketing

aprobã încheierea sau rezilierea altor contracte

supune anual Adunãrii Generale a Acionarilor în termen de 60 de zile de la încheierea exerciiului economico-financiar raportul cu privire la activitatea societatii, bilantul si contul de profit si pierderi pe anul precedent, precum si proiectul de program de activitate si proiectul de buget al societãii pe anul în curs

Consiliul de Administraie poate delega o parte din atribuiile sale unui Comitet de Direcie, compus din membrii alei de C.A , fixându-le în acelasi timp si salariile. Preedintele îndeplinete i funcia de director general, în care calitate conduce i comitetul de direcie, asigurînd conducerea curentã a societãii.

Consiliul de Direcie se întrunete ori de cîte ori este nevoie, dar cel puin o datã pe sãptãmînã. Deciziile Comitetului de direcie se iau cu majoritatea absolutã a voturilor membrilor si.

Gestiunea societii este controlat de gestionari i de Comisia de cenzori, format din trei membrii, care trebuie s fie asociai cu excepia cenzorilor contabili.

Comisia de Cenzori are urmãtoarele atribuii principale:

în cursul exerciiului financiar verificã gospodãrirea fondurilor fixe i a mijloacelor circulante, a portofoliului de efecte, casa i registrele de evidenã contabilã i informeazã CA asupra neregulilor consacrate

la lichidarea societãii verificã i controleazã operaiunile de lichidare

prezintã AGA punctul sãu de vedere la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului i obiectului societãii

Cenzorii prezintã unele rapoarte AGA sau CA i iau parte la adunãrile administratorilor fãrã drept de vot.

AGA, CA i Comitetul de direcie sunt organe deliberative care adoptã decizii privind activitatea curentã i de perspectivã a firmei, iar Comisia de Cenzori este un organ colectiv care elaboreazã recomandãri planurilor decizionale.

Activitatea seciilor de producie i a serviciilor funcionale de specialitate este condusã conform organigramei de cãtre direciile de profil ale firmei, acestea exercitînd coordonarea, îndrumarea i controlul.

Desfãurarea activitãii societãii comerciale se desfãoarã pe regulamentul de organizare i funcionare al acesteia care stipuleazã atribuiile, relaiile ierarhice, funcionale i de colaborare între diversele activitãi ale societãii.

Structura organizatoricã se împarte pe 6 direcii:

-direcia de calitate

-direcia tehnicã

-direcia de dezvoltare retehnologizare

-direcia de producie

-direcia comercialã

-direcia economicã

Fiecare din aceste direcii are în subordine secii de producie, servicii, birouri, ateliere i laboratoare aferente. Sunt cuprinse i activitãi complementare i auxiliare: PSI, cantinã, pazã, cabinet medical, etc.

Desfãurarea în bune condiii a activitãii impune o strînsã colaborare între compartimente, o strictã concordanã cu necesitatea realizãrii obiectivului de bazã al întrprinderii.

Serviciul Asigurarea Controlului Calitãii Produselor rãspunde de controlul calitãii produselor si serviciilor în toate fazele de fabricaie, de livrare a produselor cu respectarea strictã a prescripiilor standardelor de stat, normelor externe, documentaiilor tehnice, a contractelor de introducere a metodelor moderne de control a calitãii produselor , de urmãrire a comportãrii în exploatare a produselor, de îndeplinire a programului de verificãri metodologice.

Acest serviciu se compune din urmãtoarele compartimente :

-biroul ingineria calitãii si metodelor de control

-laboratorul de metrologie

-laboratorul frigotehnic

-laboratorul chimic

Direcia tehnicã are urmãtoarele atribuii:

–elaboreaz planuri de cercetare tiinific, proiectare i cercetare tehnologic pentru realizarea de produse noi, ct i modernizarea celor existente

–organizeaz i asigur activitatea de cercetare tiinific i inginerie tehnologic pentru nevoile proprii, pentru produse i procedee noi

-organizeazã studii pentru asimilarea de noi produse

-stabilete planul tematic de invenii si inovaii

-asigurã experimentarea, omologarea preliminarã a produselor ( prototip ), executarea si omologarea seriei zero.

Direcia tehnicã are în componenã urmãtoarele compartimente:

-atelierele decercetare si proiectare numerele 1, 2 si 3

-biroul pregãtire tehnologicã a fabricaiei

-secia sculãrie

-atelierul de prototipuri.

Direcia de dezvoltare si retehnologizare are urmãtoarele atribuii:

-elaboreazã planul de investiii, de finanare si creditare a acestora la nivelul societãii

-stabilete în colaborare cu furnizorii grafice pentru livrarea utilajelor corelate cu graficele de execuie a investiiilor si cu termenele de punere în funciune a capacitãilor

-organizeazã recepia obiectivelor de investiii-organizeazã i controleazã activitatea de exploatare, întreinere si reparare a mainilor, utilajelor i instalaiilor, planificã reparaiile capitale ale mijloacelor fixe

-urmãrete respectarea normelor de consum, precum i utilizarea raionalã a materialelor, combustibililor i energiei

-organizeazã i conduce activitatea de P.S.I i protecia mediului înconjurãtor.

Aceastã direcie are în componenã:

-serviciul investiii mecano-energetic

-atelierul de proiectare autoutilare

-serviciul P.S.I. si mediul înconjurãtor

-atelierul de electronicã

-secia de întreinere generalã

Direcia comercialã este alcãtuitã din :

-serviciul aprovizionare

-biroul de desfacere

-serviciul transporturi

-serviciul import-export

-fabrica service

Serviciul aprovizionare urmãrete mobilizarea si punerea în valoare

cu maximã eficienã a tuturoro resurselor materiale si rãspunde de:

-asigurarea bazei tehnico-materiale necesare realizãrii ritmice a produciei

-preîntâmpinarea formãrii de stocuri de stocuri supranormative si reducerea în circuitul economic a celor disponibile

-respectarea disciplinei contractuale

Direcia economicã are în subordine:

-serviciul financiar

-serviciul contabilitate

-biroul preuri si tarife

–biroul C.F.I

Principalele atribuii ale acestor servicii sunt:

–asigur elaborarea bugetului de venituri i cheltuieli urmrind meninerea echilibrului financiar, capacitatea de plat, lichiditatea financiar

-exercitã controlul financiar preventiv

-asigurã organizarea si efectuarea inventarului patrimoniului

-întocmete bilanul contabil

Direcia producie are urmãtoarele atribuii:

-elaboreazã programele de fabricaie pe baza variantei de plan aprobate si a prioritãilor de produse stabilite

-face propuneri pentru fundamentarea necesarului de aprovizionat

-urmãrete utilizarea cu maximã eficienã a capacitãilor de producie

-urmãrete respectarea ciclurilor de fabricaie, a regimurilor pescrise în procesul tehnologic de fabricaie

-urmãrete respectarea normelor de consum si utilizarea raionalã a materiilor prime, materialelor

-analizeazã si urmãrete realizarea produciei pentru a se permite îndeplinirea obligaiilor contractuale.

Direcia producie cuprinde:

-serviciul programare, lansare i urmãrire a produciei

-seciile de producie :

compresor

compresor-vaporizator

injecii

table vopsitorie

montaj general

grãtare

S.C Arctic S.A a înregistrat o cretere a cifrei de afaceri în perioada 1998 fa de 1997 de la 381.690.190 lei la 485.574.244lei,aceast cretere datorndu–se în principal creterii cantitii de produse finite i productivitii muncii, dar i datorit creterii inflaiei.

Modifcarea productivitii muncii a determinat modificarea ascendent a cifrei de afaceri. Rezultatul este considerat explicabil innd cont c la obinerea acestor rezultate a contribuit favorabil doi din cei trei factori de influen ai productivitii muncii: gradul de înzestrare tehnic i randamentul mijloacelor fixe productive,aportul cel mai mare avndu–l gradul de înzestrare tehnic +1025194008 lei.

Dei ponderea mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe are o influen negativ asupra cifrei de afaceri de –5455687898 lei, randamentul mijloacelor fixe productive a înregistrat o cretere de +786543789 lei, aceast cretere fiind determinat de sporirea înzestrrii întreprinderii cu mijloace fixe noi i performante.

Gradul de valorificare a produciei marf fabricate a înregistrat o situaie negativ –789065432 lei, ceea ce însemn c a avut loc o cretere a stocurilor de produse finite i semifabricate.

S.C. Arctic S.A Geti a efectuat o serie de restructurri, înregistrnd o diminuare a numrului de salariai de la 4249 în 1997 la 4085 în 1998.

Cifra de afaceri de la S.C Arctic S.A Geti a înregistrat o cretere i în perioada 1999 fa de 1998 în sum de +165.139.932 lei, aceast cretere a fost determinat în principal de creterea cantitii de produse finite i creterea productivitii muncii, dar i datorit creterii inflaiei.

Modificarea productivitii muncii +1234567890 lei a determinat modificarea ascendent a cifrei de afaceri, aceast modificare este efectul creterii gradului de înzestrare tehnic i a creterii ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe, acest lucru realizndu–se prin investiii noi.

Consecina îmbuntirii structurii mijloacelor fixe productive prin investiii noi, a creat premise nu numai pentru creterea produciei, ci i pentru îmbuntirea calitii acesteia, o asemenea situaie reprezint un aspect favorabil pentru S.C Arctic S.A. La obinerea acestui au contribuit doi din cei trei factori de influen ai productivitii muncii,i anume: gradul de înzestrare tehnic cu +1234567890 i cu +123456789.

O influen negativ asupra cifrei de afaceri a avut–o gradul de valorificare a produciei fabricate –1234567890 lei, ceea ce a condus la limitarea valorii cifrei de afaceri, precum i la reducerea vitezei de recuperare a fondurilor investite.

La fel ca în perioada precedent, conducerea întreprinderii S.C Arctic S.A a efectuat o serie de disponibilizri, ajungndu–se în 1999 la un numr de 3282 de salarai, fa de 4085 de salariai în 1998, aceast situaie a condus la diminuarea cifrei de afaceri cu –123456789 lei. Îns, acest fapt nu trebuie interpretat ca un lucru negativ,dimpotriv, diminuarea numrului de salariai este un lucru bun deoarece înseamn c s–au redus cheltuielile cu personalul.

În perioada 1997–1998 la nivelul S.C Arctic S.A Geti, se constat o cretere a valorii adugate de la 123.108.439 lei la 174.668.638 lei.

În perioada 1998–1999 S.C Arctic S.A Geti, înregistreaz o cretere a valorii adugate cu 50.128.257 lei.Modificarea ascedent înregistrat de valoarea adugat, de la o perioad la alta,atest faptul c întreprinderea desfoar o activitate corespunztoare. În cadrul valorii adugate ponderea cea mai mare nu o deine rezultatul exploatrii, ci cheltuielile cu personalul. Acestea au înregistrat o cretere în perioada 1997–1998 cu +21357842 lei.

În perioada 1998–1999 cheltuelile cu personalul au înregistrat o cretere de la 94.562.293 lei la 126.451.893 lei. Aceast cretere s–a datorat salariilor personalului, în condiiile în care numrul acestora s–a redus de la 4085 la 3282.

Modificarea ascedent a remuneriilor personalului a avut ca efect creterea cheltuelilor privind asigurrile i protecia social. Acestea au crescut în perioada 1997–1998 de la 18.176.981 lei la 25.200.739 lei, aungnd în 1999 la 39.744.700 lei.

Creterea volumului amortizrilor s–a datorat ca urmare a majorrii valorii medii a activelor fixe (corporale) i respectiv a modificrilor intervenite în structura acestora.Cheltuelile cu impozitele i taxele au înregistrat o cretere în perioada 1997–1998 de la 1.269.863 lei la 1.927.876 lei, ajungnd în 1999 la 8.811.806 lei.

În ce privete rezutatul brut al exploatrii acesta a înregistrat o cretere mic în perioada 1997–1998 de la 51.282.075 lei la 51.543.914lei, iar în 1999 a înregistrat o cretere ceva mai mare, ajungnd la 60.056.214 lei. Aceast modificare s–a datorat în principal creterii cifrei de afaceri.

În ce privete indicele cifrei de afaceri, acesta este mai mic dect indicele produciei fabricate att în1998 ct i în 1999, ceea ce are ca efect creterea imobilizrilor în stocuri, or tendina fiind de reducere a acestora, cifra de afaceri trebuie s înregistreze o dinamic superioar.

Indicele produciei fabricate este mai mare dect indicele produciei exerciiului att în 1998 ct i în 1999, aceast inegalitate marcheaz reducerea stocurilor de producie neterminat i a consumului intern.

În 1998 indicele valorii adugate adugate este mai mare dect indicele produciei exerciiului. Aceast inegalitate rezult din reducerea ponderii cheltuielilor materiale în total producie.În 1999 indicele valorii adugate este mai mic dect indicele produciei exerciiului, rezult creterea ponderii cheltuielilor materiale.

Profitul brut înregistreaz o diminuare de la an la an, respectiv 46.698.518 în 1997, 25.788.562 în 1998 i 22.500.629 în 1999, ponderea principal o deine rezultatul exploatrii.

Rata rentabilitii veniturilor înregistreaz o diminuare de la an la an, respectiv 10,06 în 1997, 3,98 în 1998 i 2,71 în 1999.

Rata rentabilitii activelor totale înregistreaz i ea o diminuare, astfel: 27,34 în 1997, 5,23 în 1998 i 2,69 în 1999.

Un aspect pozitiv este faptul c fondul de rulment crete de la an la an, ceea ce reflect surplusul de capital permanent care poate fiutilizat pentru nevoile temporare, de asemenea el mai reflect partea activelor circulante finanate din datoriile pe termen scurt. Aceasta reprezint o sitaie pozitiv pentru întreprindere.

=== CAPITOLUL III ===

CAPITOLUL III

Analiza riscului economic i financiar.

III.1Analiza contului de rezultate.

Contul de rezultate sintetizeaz fluxurile economice,respectiv cheltuielile i veniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiar i excepional.

Structura contului de rezultate pe cele trei domenii de activitate (exploatare, financiar i excepional),permite degajarea unor solduri de acumulri bneti poteniale, destinate s îndeplineasc o anumit funcie de remunerare a factorilor de producie i de finanare a activitii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune.

Normele contabile din Romnia nu au prevzut obligativitatea unui document care s redea soldurile intermediare de gestiune i nici nu au lsat la dispoziia întreprinderii o asemenea opiune.

În Frana, întreprinderile sunt obligate s întocmesc “tabloul soldurilor intermediare de gestiune”.Necesitatea utilizri soldurilor intermediare de gestiune este impus pe de o parte de analiza econoico–financiar a întreprinderii plecnd de la datele contabile, i pe de alt parte de întocmirea conturilor naionale.

Realizarea soldurilor intermediare de gestiune presupune tratarea prealabil a cuntului de profit i pierdere, pentru a pune în eviden modul de funcionare i rentabilitatea întreprinderii ca: producia exerciiului, valoarea adugat, excedent brut de exploatare, rezultatul exploatrii, rezultatul curent i rezultatul net al exerciiului.

1997

1998

1999

Potrivit datelor de mai sus se constat c marja comercial (adaos comercial), înregistreaz o cretere în perioada 1997–1998 de la 3.456.030 lei la 5.645.159 lei, ajungnd în 1999 la 6.408.962 lei.

Producia exerciiului înregistreaz i ea o cretere în perioada 1997–1998 de la 385.241.710 lei la 506.585.418 lei, ajungnd în 1999 la 667.122.512 lei.

În general producia exerciiului este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece este format din elemente eterogene: producia vndut care este evaluat la preul de vnzare, producia imobilizat i producia stocat care sunt evaluate la costul de producie.Producia exerciiului a avut la baz modificarea ascedent a produciei vndute. Aceasta a înregistrat o cretere în perioada 1997–1998 de la 349.762.571 lei la 403.850.864 lei, ajungnd în 1999 la 592.467.109 lei.

Valoarea adugat reprezint primul sold intermediar de gestiune, aceasta a crescut în perioada 1997–1998 cu 51.560.195 lei, iar în perioada 1998–1999 cu 50128257 lei. Modificarea ascendent valorii adugate s–a bazat pe utilizarea factorilor de producie, îndeosebi a factorilor munc i capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumprate de întreprindere de la teri.Aceast valoare adugat reprezint sursa de acumulri bneti din care se face remunerarea participanilor direci i indireci la activitatea economic a întreprinderii:personalul, statul, creditorii, acionarii, întreprinderea.

Excedentul brut de exploatare, care reprezint primul sold intermediar de gestiune cu semnificaie în termeni de rentabilitate, a înregistrat o creter în perioada 1997–1998 cu 29.544.340 lei, iar în perioada 1998–1999 cu 11.354.727 lei. Modificare ascedent a excedentului brut de exploatare, reprezint contribuia activitii de exploatare la formarea rezultatelor, tiind c amortizarea i provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu i pltite. Excedentul brut de exploatare evideniaz performanele economice pe care S.C ARCTIC S.A le–a înregistrat în perioada 1997–1999.

Se constat c în ultimii trei ani S.C ARCTIC S.A a înregistrat profit.Acesta a înregistrat o diminuare în perioada 1997–1998 de la 28.510.521 lei la 7.431.621 lei, ajungnd în 1999 la 14.078.099 lei.Ponderea principal o deine rezultatul exploatrii, ceea ce constituie o situaie normal, care atest eficiena activitii de baz.

Deoarece întreprinderea nu poate s prevad cu certitudine diferitele componente ale rezultatului su, cum ar fi costul, preul,cantitatea, activitatea acesteia este supus riscului de exploatare.Posibilitatea înregistrrii unor rezultate insuficiente sau chiar o pierdere se evalueaz pe baza riscului economic. Aceast posibilitate este legat de cheltuielile fixe care reduc flexibilitatea întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variaia cifrei de afaceri. Gradul de flexibilitate depinde de potenialul tehnic al întreprinderii de potenialul uman, dar i de structura organizatoric.

III.2 Analiza pragului de rentabilitate i aprecterea riscului de exploatare.

Riscul nu depinde numai de factori generali (pre de vnzare, cost, cifr de afaceri) ci i de structura costurilor, respectiv comportamentul lor fa de volumul de activitate. Repartiia între cheltuielile fixe i cheltuielile variabile în raport cu cifra de afaceri, exercit o influen marcant asupra rentabilitii. Acest lucru justific determinarea unui “efect de levier al exploatrii”.

La S.C. ARCTIC S.A, care comercializeaz o gam variat de produse, pragul de rentabilitatte valoric pentru întreaga activitate a fabricii, are urmtorul model:

CAPR =

CAPR1997 = = 221.319.307 lei

CAPR1998 = = 360.244.198 lei

CAPR1999 = = 588.462.545 lei

În procesul decizional prezint interes deosebit stabilirea pragului de rentabilitate în zile, avnd semnificaia datei calendaristice la care pragul de rentabilitate este atins:

PRZ = *360

PRZ1997 = *360 = 209 zile

PRZ1998 = *360 = 267 zile

PRZ1999 = *360 = 325 zile

În anul 1997 S.C. ARCTIC S.A a realizat pragul cifrei de afaceri în sum de 221.319.307 lei în ziua a 209–a din an, respectiv pe data de 28 iulie.

În anul 1998 pragul cifrei de afaceri în sum de 360.244.198 lei a fost realizat în a 267–a zi a anului, respectiv pe data de24 septembrie.

În anul 1999 pragul cifrei de afaceri în sum de 588.462.545 lei a fost realizat în a 325–a zi a anului, respectiv pe data de 21 noiembrie.

Evaluarea riscului de exploatare pornind de la modelul pragului de rentabilitate se concretizeaz în dou maniere complementare:

a) fie calculnd rata care exprim direct riscul de exploatare (RPR):

RPR = *100

RPR1997 = *100 = 57,98%

RPR1998 = *100 = 74.18%

RPR1999 = *100 = 90,43%

b) fie calculnd indicele de securitate (Is):

Is1997 =

Is1997 = = 0,42

Is1998 = = 0.258

Is1999 = = 0,1

În urma calculelor efectuate cu privire la evaluarea riscului de exploatare se observ o cretere de la an la an a ratei care exprim direct riscul de exploatare, respectiv de la 57,98% în 1997 la 74,18% în 1998, ajungnd în 1999 la 90,43%. Creterea acestei rate reprezint în fapt o cretere a riscului de exploatare ceea ce reprezint o situaie nefavorabil pentru întreprindere.

În ceea ce privete indicele de securitate al întreprinderii acesta înregistreaz o diminuare de la an la an, respectiv de la 0,42 în 1997 la 0,258 în 1998, ajungnd în 1999 la 0,1. În urma acestor date rezult o diminuare a marjei de securitate de care dispune întreprinderea.

Aprecierea riscului de exploatare poate fi fcut i cu ajutorul unui “indicator de poziie” fa de pragul de rentabilitate, indicator exprimat att în mrimi absolute (), ct i în mrimi relative (’) potrivit relaiilor:

= CAreal – CAPR

1997 = 381.690.190 – 221.319.307 = 160.370.883 lei

1998 = 485.574.244 – 360.244.198 = 125.330.046 lei

1999 = 650.714.176 – 588.462.545 = 62.251.631 lei

'’ =

’ = = 0,725

’ = = 0,347

’ = = 0,105

Flexibilitatea absout () înregistreaz o diminuare în toi anii analizai astfel: de la 160.370.883 lei în 1997 la 125.330.046 lei în 1998, ajungnd în 1999 la 62.251.631 lei, ceea ce înseamn c riscul de exploatare este mai mare i deci capacitatea întreprinderii de a–i adapta producia la cerinele pieei este mai redus.

Acelai lucru este valabil i pentru coeficientul de volatilitate (’) care deasemenea scade i el de la an la an, ceea ce înseamn c riscul de exploatare crete de la an la an.

III.2 Sensibilitatea rezultatului exploatrii în raport cu nivelul de activitate.

Cunoaterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat pentru ca întreprinderea s fie profitabil. Msura riscului, care este determinat de atingerea punctului critic, este evideniat de coeficientul de levier global al exploatrii.

Sensibilitatea rezultatului exploatrii la variaia nivelului de activitate se msoar cu ajutorul coeficientului de elasticitate (e) care se calculeaz astfel:

e =

unde: RE – variaia rezultatului exploatrii

CA – variaia cifrei de afaceri

1997 – 1998

e = = 0.02

e = = 0,49

În perioada 1998 – 1999, S.C. ARCTIC S.A înregistreaz o pondere mare a cheltuielilor fixe, iar rezultatul exploatrii este foarte sensibil la variaia cifrei de afaceri, înregistrnd un coeficient de elasticitate ridicat. Din datele prezentate se observ creterea semnificativ a coeficientului de elasticitate în perioada 1998 – 1999 fa de perioada 1997 – 1998 de la 0,02 la 0,49. Aceast modificare ascedent a coeficientului de elasticitate atest creterea riscului de exploatare al întreprinderii.

Se constat c la o îndeprtare a cifrei de afaceri realizat de pragul de rentabilitate se înregistreaz o scdere a coeficientului de elasticitate.

Variabilitatea rezultatelor depinde i de structura costurilor. Astfel între nivelul de activitate i coeficientul de elasticitate se formeaz relaia:

e = =

e1997 =

e1998 =

e1999 =

III.4 Analiza riscului financiar.

Variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidena structurii financiare se caracterizeaz cu ajutorul riscului financiar.

În cazul în care o firm recurge la împrumuturi, aceasta trebuie s suporte sistematic i cheltuielile financiare aferente. Evident, se impune luarea în calcul a cheltuielilor financiare (dobnzilor) care la un anumit nivel de activitate sunt considerate cheltuieli fixe. În acest ccaz se calculeaz un prag de rentabilitate global dup relaia:

CAPR =

CA1997 = = 284.868.923 lei

CAPR1998 = = 422.364.933 lei

CAPR1999 = = 649.666.886 lei

Dei S.C. ARCTIC S.A are o situaie relativ bun în ce privete riscul de exploatare, integrarea cheltuielilor financiare în cheltuieli fixe a condus la creterea cifrei de afaceri critice la 284.868.923 lei în anul 1997, 422.3664.933 lei în anul 1998, ajungnd în anul 1999 la 649.666.886 lei.

Mrirea influenei politicii financiare, a structurii financiare asupra performanelor firmei a dat natere unei modelri simple, cunoscut sub denumirea de “efect de levier financiar”.

Levierul financiar exprim incidena îndatorrii întreprinderii asupra rentabilitii capitalului propriu. Prezentarea cea mai frecvent a efectului de levier financiar pornete de la urmtoarea schem:

Rf = =

Rf = Re + (Re – p)

Re = RE – Dob

Rex = At * Re – Dob ; unde:

At = Cpr + D

Rf =

Rf1997 = = 0,26

Rf1998 = = 0,02

Rf1999 = = 0,03

Eficiena îndatorrii asupra rentabilitii financiare este dependent de raportul dintre rentabilitatea economic i procentul de dobnd.

S.C ARCTIC S.A se afl în situaia în care Re<p.

În aceast situaie costul datoriilor este ami mare dect rentabilitatea economic i deci se impune minimizarea raportului D/Cpr.

Re<p

Figura 3.1. Relaia dintre rentabilitatea economic i financiar.

În concluzie, analiza riscului financiar i a efectului de levier ce însoesc apelul la îndatorare, prezint un interes malor pentru optimizarea structurii financiare i asigurarea viabilitii oricrei societi comerciale care funcioneaz în condiiile unei autentice economii de pia.

=== CAPITOLUL V ===

CAPITOLUL V

STRATEGII ALE PREVIZIUNII RISCULUI

V.1 COORDONATE ALE ANALIZEI STRATEGICE A RISCULUI

O direcie important privind dezvoltarea diagnosticului financiar o constituie asocierea acestuia cu diagnosticul strategic. Instrumentele operaionale propuse de specialiti sunt matricile de analiz strategic.

Analiza strategic i diagnosticul strategic se efectuiaz la nivelul unui domeniu de activitate strategic i trebuie s permit, în cazul de fa folosind metoda matricilor, adoptarea unor decizii dac, pentru domeniul de activitate considerat este eficient s se continuie activitatea sau nu, i msura în care firma se poate angaja sau dezangaja în diferitele afaceri.

În folosirea matricilor de analiz strategic au cptat o mare notorietate modelele elaborate de Grupul de Consultan Boston – denumit modelul B.C.G i modelul elaborat de cabinetul de consultan A.D Little – denumit modelul A.D.L.

Aceste dou modele permit abordarea problematicii echilibrului financiar, a riscului în corelaie cu portofoliul de activitate al întreprinderii, cu poziie sa concurenial.

Modelul BCG este bazat pe rata de cretere a sectorului i poziiei concurenial a întreprinderii, d o imagine a poziiei pe care întreprinderea o deine pe scara costurilor, respectiv a situaiei sale concureniale. Firma are interesul s–i mreasc partea de pia, independent de rata de cretere a sectorului, deoarece cu ct întreprinderea deine cea mai imporant cot–parte de pia, cu att aceasta va dispune de un avantaj concurenial mai mare.

Modelul BCG este bazat pe folosirea fenomenului “curbei de experien”, datorit crui fapt el este denumit i “modelul curbei de experien”.

Potrivit acestui fenomen se elaboreaz o curb de experien, care exprim curba costurilor în funcie de producia cumulat, care evideniaz faptul c, pe msura creterii produciei sub impactul creterii experienei personalului în executarea anumitor activiti, are loc o scdere a costului produciei, astfel c, la o dublare a produciei cumulate a unui bun, costurile scad cu 10 – 30%.

Pornind de la efectul fenomenului curbei de experien, modelul BCG se prezint astfel:

Matricea ADL constituie o îmbogire conceptual, o dezvoltare a criteriilor economico–financiare, care stau la baza analizei portofoliului de produse.

Astfel, matricea ADL este o matrice în care pe abcis ia în consideraie maturitatea strategic, pentru a aprecia astfel interesul pe care îl prezint fiecare domeniu, i pe ordonat, poziia concurenial, pentru a aprecia capacitatea concurenial a domeniului. Se observ c produsele aflate în faza de lansare sau cretere au nevoile mai mari dect cele stagnate sau de declin.

+ –

Mrimea riscului este dependent i de poziia concurenial a întreprinderii. O poziie concurenial puternic se concretizeaz într–o rentabilitate ridicat i în principiu într–o stare de echilibru financiar.

Aceast abordare, corelat cu celelalte aspecte ale riscului constituie un instrument util i eficient al diagnosticului financiar strategic. Evident, aceast manier de abordare este recomandat ca o completare a celorlalte metode de investigare a riscului.