Banca Agricola
Cuprins
1. Instrumente de plată
1.1. Ordinul de plată
1.2. Cecul
1.3. Dispoziția de încasare
1.4. Acreditivul
1.5. Scrisoarea de garanție
2. Centrul informatic al Băncii Agricole
3. Tipuri de carduri
3.1. VISA
3.2. Eurocard/MasterCard
3.3. Activitatea cu carduri în România
3.4. Carduri emise de Banca Agricolă
4. Credite
4.1. Linia de credite
4.2. Creditarea persoanelor fizice
5. Managementul riscului
5.1. Organizarea Comitetelor de risc de creditare
5.2. Dispoziții comune
5.3. Metodologia de analiză și evaluare a riscului de
creditare
5.4. Analiza și evaluarea riscului de creditare la
persoanele fizice
5.5. Bonitatea
6. Legea bancară
Organigrama
Pagini 62
=== Banca Agricola ===
Cuprins
1. Instrumente de plată
1.1. Ordinul de plată
1.2. Cecul
1.3. Dispoziția de încasare
1.4. Acreditivul
1.5. Scrisoarea de garanție
2. Centrul informatic al Băncii Agricole
3. Tipuri de carduri
3.1. VISA
3.2. Eurocard/MasterCard
3.3. Activitatea cu carduri în România
3.4. Carduri emise de Banca Agricolă
4. Credite
4.1. Linia de credite
4.2. Creditarea persoanelor fizice
5. Managementul riscului
5.1. Organizarea Comitetelor de risc de creditare
5.2. Dispoziții comune
5.3. Metodologia de analiză și evaluare a riscului de
creditare
5.4. Analiza și evaluarea riscului de creditare la
persoanele fizice
5.5. Bonitatea
6. Legea bancară
7. Organigrama
1. Instrumente de plată
1.1. Ordinul de plată
Este o dispoziție necondiționată și irevocabilă dată de către emitentul acesteia(plătitorul), unei societăți bancare inițiatoare, de a pune la dispoziția unui beneficiar, o sumă de bani la o anumită dată.
Ordinul de plată este irevocabil și se utilizează pentru efectuarea plăților, în lei, numai în interiorul României.
Ordinul de plată se emite în prezent pe suport de hârtie.
Ordinul de plată se depune de emitent la: unitatea bancară inițiatoare și se emite formularul standard prezentat în anexă.
Folosirea ordinului de plată ca instrument de decontare în relațiile dintre clienții băncii, pe baza contractelor economice sau pe baza altor înțelegeri între părți, obligă clientul plătitor ca o dată cu depunerea acestuia la bancă, să aibă rezervate fondurile necesare pentru efectuarea plății precum și pentru plata comisioanelor și a eventualelor speze bancare.
Clientul plătitor emite pe propria răspundere ordinul de plată prezentat la decontare iar banca inițiatoare va verifica dacă acesta conține următoarele mențiuni obligatorii:
denumirea plătitorului (sau numele și prenumele acestuia), codul fiscal, numărul contului și banca inițiatoare;
denumirea beneficiarului, numărul contului și banca destinatară sau numele, prenumele și adresa acestuia;
suma în lei scrisă clar în cifre și litere;
semnătura autorizată a emitentului sau a împuternicitului acestuia, autografă executată cu cerneală sau pastă de scris albastră sau neagră (compararea semnăturii de pe ordinul de plată cu specimenul este obligatorie);
data emiterii care trebuie să fie reală;
data la care urmează să se efectueze plata;
informații în legătură cu obiectul plății;
ștampila, pentru persoanele juridice;
Se interzice acceptarea ordinului de plată fără existența unuia din aceste elemente și a disponibilului în cont.
Banca inițiatoare poate accepta sau refuza ordinul de plată.
În cazul acceptării ordinului de plată, timpul de executare este ziua primirii sau cel târziu a doua zi dacă a fost primit după orele de ghișeu.
Dacă pe ordinul de plată este înscrisă o anumită zi la care să se efectueze plata, banca inițiatoare care acceptă ordinul de plată va organiza o evidență specială de urmărire a datelor când documentul trebuie decontat (cartotecă). La fel se va proceda când se constată lipsa disponibilităților în cont dacă plătitorul cere băncii sale să-l păstreze la cartotecă și să-l deconteze la o dată ulterioară, respectând ordinea legală de efectuare a plăților.
Pentru ordinele de plată care se referă la plăți planificate sau eșalonate între agenții economici, banca poate cere ca odată cu ordinul de plată să se depună în bancă și un exemplar din convențiile sau contractele dintre părți.
Dacă ordinul de plată este primit de banca inițiatoare după închiderea zilei sale bancare, aceasta are dreptul să-l trateze ca și cum l-ar fi primit în următoarea zi bancară, aplicând ștampila de primire cu data zilei următoare.
În cazul primirii și acceptării la decontare a unui ordin de plată, dacă banca inițiatoare îl operează cu întârziere, calculată la valoarea ordinului de plată și în funcție de numărul zilelor de întârziere a plății.
Dobânda de întârziere nu poate depăși valoarea ordinului de plată.
Penalizarea va solicita emitentul ordinului de plată, băncii inițiatoare care are obligația achitării acesteia pentru perioadă cuprinsă între ziua de executare și data efectuării plății din contul clientului plătitor.
Banca inițiatoare va accepta plata dobânzii de întârziere dacă neexecutarea ordinului de plată s-au datorat întârzierii sale, iar suma a fost reclamată ca neîncasată de către beneficiar.
Dobânda de întârziere nu poate depăși nivelul dobânzii “la vedere” practicată în acel moment de banca în cauză.
După primirea sau recepționarea unui ordin de plată, pentru confirmarea acceptării la decontare, banca plătitorului aplică semnătura și ștampila pe ordinul de plată înscriind ziua recepției (R).
Pe parcursul circuitului de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe bănci care vor efectua operațiuni de recepție, autentificare, acceptare sau refuz și executarea ordinului de plată.
Toate aceste operațiuni poartă denumirea de “transfer fonduri”.
Numărul băncilor intermediare menționate pe verso formularului ordinului de plată pot fi cel mult două societăți bancare iar din cadrul acestora cel mult trei unități bancare.
Schema de circuit a ordinului de plată este redată în Regulamentul nr. 10/1994 modificat prin Circulara nr. 34/1995 a Băncii Naționale a României.
Ordinul de plată se prezintă la banca inițiatoare în trei exemplare care au următoarea destinație:
exemplarul 1 (alb) servește la debitarea contului plătitorului și se clasează la dosarul cu documente de deconectare ale zilei;
exemplarul 2 (roz) se transmite băncii destinatare prin sistemul propriu intrabancar sau interbancar al Casei de Compensații și servește la creditarea contului beneficiarului;
exemplarul 3 (verde) se restituie plătitorului ca anexă la extrasul de cont, pentru confirmarea efectuării plății.
În procesul decontării ordinului de plată de la banca inițiatoare până la banca destinatară, băncilor intermediare le revin aceleași obligații de recepție, autentificare, acceptare sau refuz și de executare ca și băncii inițiatoare (plătitoare) precum și de încadrare în termenele de executare sau de refuz la plată prevăzute de Regulamentul nr. 10/1994 modificat prin Circulara nr. 34/1995 a Băncii Naționale a României.
În cazul nefinalizării unui transfer de fonduri, băncile: inițiatoare, intermediare sau destinatare sunt responsabile de plata dobânzii de întârziere la decontare, în funcție de obligațiile fiecărei bănci și de zilele de întârziere.
Unitatea bancară inițiatoare care a acceptat un ordin de plată, concomitent cu decontarea acestuia își reține din contul plătitorului comisioanele și spezele bancare, zilnic.
Unitatea bancară destinatară poate reține comisioanele și spezele bancare din valoarea ordinului de plată dacă beneficiarul sumei este o persoană fizică care nu are cont la banca destinatară, eliberând acestuia, restul sumei, având obligația să-l înștiințeze pe beneficiar, la adresa menționată în ordinul de plată, că-i păstrează la dispoziția sa suma respectivă perioadă de 30 de zile.
Unitatea bancară destinatară are obligația să înștiințeze beneficiarul, de primirea fondurilor bănești care se vor înregistra direct în contul acestuia sau se vor reutiliza pentru rambursarea unor obligații față de bancă (credite și dobânzi) sau față de alți creditori, potrivit scadențelor.
În circuitul bancar al ordinului de plată pot apare situații de “returnări de fonduri” de la banca destinatară la banca inițiatoare în următoarele cazuri:
neidentificarea beneficiarului sumei, din vina emitentului ordinului de plată, când banca inițiatoare nu datorează dobânzi de întârziere;
transmiterea greșită a unui ordin de plată de către banca inițiatoare;
În cazul transmiterii greșite a unui ordin de plată la altă bancă decât cea destinatară, banca inițiatoare are obligația returnării de către plătitor a dobânzii de întârziere de 1% pe perioada de la acceptarea ordinului de plată până la data corectării operațiunii conform ordinului Guvernatorului Băncii Naționale a României nr. 490/1995, art. 9.
O bancă receptoare (a plătitorului) nu poate fi obligată la plata unor dobânzi de întârziere dacă vina este a unei bănci intermediare sau destinatare și nu poate recupera suma datorată, de la aceste bănci care la rândul lor, pot beneficia de unele îngrădiri ale legii.
Eventualele litigii ce pot apare pe parcursul unui transfer de fonduri pe baza unui ordin de plată se vor soluționa la nivelul conducerii unităților bancare implicate în caz de nesoluționare se va apela la organele judecătorești.
Pentru serviciile prestate de o bancă la solicitarea clientului său, acesta este obligat la plata unor comisioane bancare, potrivit normelor interne.
Comisioanele bancare se rețin zilnic odată cu efectuarea operațiunilor din contul plătitorului, automat cu ajutorul programului pe calculator iar cuantumul acestora se stabilește potrivit normelor interne ale băncii.
Unitățile băncii vor păstra în arhiva băncii, ordinele de plată îndosariate în ordine cronologică împreună cu contul sintetic și jurnalul operațiunilor zilnice, o perioadă de timp egală cu perioada de prescripție, respectiv 3 ani.
1.2. Cecul
Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare care au disponibil corespunzător în aceste conturi.
Disponibilul se poate crea printr-un depozit bancar, operațiuni de încasări sau prin acordarea unui credit.
Disponibilul trebuie să fie lichid, cert și exigibil.
Banca Agricolă – S.A. poate face comerț cu cecuri și presta servicii bancare specifice pentru clienții lor luându-și toate măsurile pentru eliminarea riscurilor care pot apare pe parcursul derulării unor astfel de operațiuni.
Formele de cec utilizate de clienții BRD – S.A. sunt: cecul barat acceptat în activitatea de compensare și cecul simplu pentru eliberarea de numerar.
a)”Cecul barat” este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale 3 persoane :trăgătorul, trasul și beneficiarul.
Instrumentul de plată este întocmit de trăgător , care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la banca sa, dă un ordin necondiționat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească la prezentarea cecului o sumă fixă, unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent, aflat în poziție de beneficiar.
Cecul utilizat de unitățile băncii îndeplinește condițiile de formă și de fond obligatorii potrivit standardului de conținut prezentat în Norma cadru nr. 7/1994 emisă de Banca Națională a României.
Obligațiile celor 3 persoane puse în legătură prin cec sunt: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează iar trasul îl plătește.
Unitățile băncii eliberează clienților săi, carnete cec completate parțial cu anumite informații, pe care aceștia le pot utiliza în scopul efectuării oricărei plăți către furnizori, creditori sau pentru ridicări de numerar.
Unitățile BRD – S.A. pot accepta în operațiunile lor numai cecuri redactate în limba română și în moneda națională “lei”.
Cecul emis într-o țară străină și plătibil în România se va prezenta la plată în termen de 30 de zile, iar dacă este emis în Europa, în termen de maxim 70 zile de la data emiterii.
Dacă cecul este plătibil în străinătate termenul de prezentare la plată va fi cel arătat de legea țării respective și normele băncii plătitoare străine.
Un cec cuprinde în mod obligatoriu, următoarele elemente:
denumirea de “cec” trecută în însuși textul titlului;
ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă în lei, în cifre și litere;
denumirea băncii trase;
denumirea trăgătorului (sau numele și prenumele), semnătura și stampila;
contul trăgătorului și codul băncii;
locul unde plata trebuie făcută (banca trasă);
data și locul emiterii cecului: ziua, luna și anul;
contul, banca beneficiarului și codul băncii;
scopul plății (în rubrica “stipulat”).
Lipsa unuia din aceste elemente atrage de la sine nulitatea cecului.
Elementele privind “data emiterii” sunt obligatorii și permite băncii trăgătorului să verifice termenul de prezentare la plată a cecului, termen după expirarea căruia posesorul pierde dreptul de a intra în posesia sumei. Băncile vor urmări ca cecurile emise și plătibile în țară să se încadreze în următoarele termene de prezentare la plată, la banca plătitorului (trasă):
8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis;
15 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitate. Termenul de prezentare la plată curge din ziua următoare datei emiterii cecului și cuprinde toate zilele calendaristice, inclusiv sărbători legale.
Toate persoanele care în orice calitate sunt obligate la plată (trăgător, giranți) sunt responsabile solidar de plata în termen a cecului, deși obligațiile au fost asumate în momente diferite.
Data emiterii unui cec trebuie să fie unică, posibilă și certă.
Unitățile BRD – S.A. pot confirma pe cec la solicitarea trăgătorului, existența disponibilului necesar efectuării plății, dacă această confirmare i-a fost cerută de viitorul beneficiar al cecului. În această situație cecul devine “cec certificat” de banca plătitoare.
Persoana care a emis cecul (trăgătorul) nu mai poate retrage din contul său această sumă până la expirarea perioadei de prezentare la plată. Pentru “cecurile certificate” banca va păstra la grupa operativă o fotocopie a cecului eliberat, pentru verificare, în momentul prezentării la plată.
Cecul se certifică prin expresia “certificat” însoțită de numele și prenumele referentului de ghișeu precum și de semnătura și ștampila unității bancare plătitoare.
Certificarea cecului obligă banca trasă, ca în cazul unui refuz din partea trăgătorului, să despăgubească pe viitorul beneficiar al cecului.
În situația în care trăgătorul trage un cec pe numele său, banca va elibera suma acestuia, care are și calitatea de beneficiar al cecului.
Cecul este plătibil numai “la vedere”.
Pentru a se evita riscul falsificării cecurilor, unitățile bancare nu vor accepta la decontare decât cecuri la care suma de plată indicată în litere, corespunde cu cea în cifre, cu un scris clar și fără alterări ale textului.
Unitățile băncii pot primi la decontare un cec întocmit și semnat de o altă persoană decât trăgătorul, dacă prezintă o împuternicire autentificată, prin care se obligă la plata sumei în numele trăgătorului inițial.
În acest caz persoana împuternicită are obligația prezentării “specimenului de semnătură”, băncii plătitoare, împuternicire semnată de persoane autorizate.
Băncile pot primi la decontare cecuri transmisibile prin “gir” (la ordin).
Cecul poate fi girat cel mult de două ori. Girul trebuie să fie “necondiționat” și “în plin” fapt care pentru bancă înseamnă ordinul de a plăti unei anumite persoane indicată de girant suma menționată pe fața cecului.
Girul dat de o persoană “necondiționat și în plin” trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:
numele, prenumele, adresa sau denumirea girantului;
numele, prenumele și adresa giratarului sau denumirea, adresa contul și banca în cazul persoanelor juridice;
semnătura girantului și data girării (în cazul persoanelor juridice se aplică și ștampila)
Dacă girantul nu s-a îngrijit de asigurarea fondurilor pentru a evita neplata unui cec, când acesta este prezentat la plata , răspunde față de giratar, banca nefiind responsabilă de acest fapt.
Unitățile băncii obligate ca la verificarea unui cec să urmărească succesiunea girurilor și să legitimeze persoana care prezintă cecul pentru încasare care trebuie să corespundă cu ultimul giratar înscris pe cec.
Posesorul unui cec primit prin gir nu poate pretinde plata în numerar dacă cecul conține în rubrica “stipulat” mențiunea “plătibil în cont” sau “numai prin virament”.
În acest caz banca va efectua operațiunea numai scriptic prin creditarea contului beneficiarului.
Dacă în rubrica “stipulat” trăgătorul a menționat “netransmisibil” plata se va efectua beneficiarului înscris pe cec, el fiind primul dar și ultimul posesor al cecului.
Beneficiarul cecului în care este menționată clauză “netransmisibil” poate gira cecul numai unității sale bancare pentru stingerea unor obligații de plată față de aceasta. În acest caz, beneficiarul cecului va menționa pe verso cecului “girat pentru încasare”.
Modalitatea de circulație a unui cec este stabilită de trăgător din momentul emiterii acestuia, prin completarea rubricilor prevăzute de formular.
Unitățile băncii pot primi spre decontare cecuri garantate printr-un “aval”.
Avalul îl poate da o terță persoană numită avalist, care are capacitatea juridică necesară prevăzută de lege și care este în fapt garantul unei obligații asumate de una dintre persoanele obligate prin cec, numită avalizat.
Avalistul va înscrie pe cec cuvintele “pentru aval” sau “pentru garanție” și va purta obligatoriu semnătura autorizată și ștampila avalistului înscrisă numai pe fața cecului.
Unitățile băncii vor accepta cecuri cu mențiunea “aval” numai pentru întreaga sumă în scopul evitării operațiunii de “refuz parțial de plată” cauzată de lipsa disponibilului în cont.
În cazul lipsei disponibilului în contul plătitorului (trăgătorului), banca trebuie să accepte efectuarea plății din contul avalistului care
s-a obligat autonom și solitar față de plătitorul cecului.
Dacă avalistul are cont la banca plătitorului, operațiunea trebuie să se efectueze în aceiași zi, dacă nu, documentul se transmite băncii prin sistemul intrabancar sau interbancar.
Un cec pierdut sau furat poate fi revocat (anulat) numai în interiorul termenului de prezentare la plată.
În relațiile de decontare pe bază de cecuri, plătitorul unui cec nu i se acordă perioadă de grație nici prin lege, nici pe cale judecătorească.
Arhivarea cecurilor se va face zilnic de către aparatul operativ care a efectuat decontarea cecului în ordinea cronologică a conturilor sintetice și se va păstra o perioadă de 5 ani.
Formularul de “cec” prezentat în anexă face parte integrantă din prezentul proiect de norme și este obligatoriu din punct de vedere al formei și conținutului.
Cecul barat este folosit pentru decontările atât din sistemul intrabancar cât și din sistemul interbancar.
b) “Cecul simplu” este folosit pentru ridicările de numerar din contul plătitorului (trăgătorului). Cecul va fi completat cu toate datele prevăzute de formular pe fața și verso cecului.
Beneficiarul unui cec care solicită numerar, va înscrie pe cec: data (ziua, luna anul), primit suma de … lei (cifre și litere), semnătura (dată în prezența salariatului băncii), seria, numărul și data eliberării buletinului de identitate.
După verificarea realității datelor, de către referentul de ghișeu, cecul va fi semnat și ștampilat, apoi îl va înscrie în jurnalul de casă, după verificarea existenței disponibilului în cont. Casierul la primirea cecului va proceda la identificarea plătitorului și va efectua plata cu respectarea prevederilor din Normele metodologice nr. 18/1994 cu modificările ulterioare.
În procesul decontării unui cec unitățile bancare se pot confrunta cu unele proceduri de executare silită în cazul în care cecul nu a fost decontat la termen, proceduri de care banca trebuie să țină seama: cecul este un titlu atât pentru trăgător cât și pentru bancă pentru suma înscrisă pe el, împreună cu eventuala dobândă de întârziere calculată de la data prezentării la bancă pentru plata până la data achitării, precum și pentru cheltuielile de judecată. În acest caz, judecătoria dispune aplicarea formulei executării direct pe fila de cec, neonorată la plată.
1.3. Dispoziția de încasare
Se utilizează în prezent, pentru încasarea unor drepturi cuvenite bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale însoțite de acte emise de organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor sau Ministerului și Protecției sociale și constituie pentru bancă titluri executorii în cazul în care unii agenți economici nu își achită la scadență anumite obligații legale.
“Dispoziția de încasare” se poate utiliza și de unii creditori sau furnizori care se află în posesia unor hotărâri judecătorești sau executorii definitive, pentru recuperarea contravalorii unor mărfuri livrate, servicii prestate sau lucrări executate care nu au fost plătite de beneficiar sau de către banca sa. Pentru livrările de mărfuri, executări de lucrări, prestări servicii a căror plată urmează să se efectueze pe bază de acreditive prin acceptarea plății pe baza documentelor introduse de furnizor, se va utiliza ca instrument de decontare “dispoziție de încasare”.
1.4. Acreditivul
Este o formă de decontare prin care plățile se efectuează pe măsura livrării mărfurilor dintr-o sumă rezervată în acest scop și ținută la dispoziția furnizorului la unitatea bancară la care acesta își are contul.
Acreditivul poate fi domiciliat atât la banca furnizorului cât și la banca plătitorului.
Deschiderea acreditivului se face la cererea plătitorului din contul său de disponibilități sau din credite bancare.
Cererea de deschidere a acreditivului se formulează pe un “ordin de plată” care se prezintă băncii plătitorului și care trebuie să conțină următoarele date:
suma acreditivului;
denumirea furnizorului și banca sa;
domiciliul acreditivului;
numărul și obiectul contractului în baza căruia se deschide acreditivul;
termenul de valabilitate al acreditivului. Acesta se stabilește în funcție de termenele de livrare contractuale și nu va putea fi mai mare de 45 de zile. Cu aprobarea băncii, termenul de 45 de zile v putea fi prelungit cu încă 30 de zile;
documentele pe care furnizorul este obligat să le prezinte la banca sa pentru decontare din acreditiv;
Ordinul de plată (cererea pentru deschiderea acreditivului) se prezintă la bancă plătitorului în 4 exemplare.
La primirea ordinului de plată, grupa operativă verifică legalitatea întocmirii documentului și debitează contul plătitorului în baza exemplarului 1 al ordinului de plată pe care îl clasează la dosarul cu documentele zilei.
Exemplarele 2 și 3 ale ordinului de plată se remit ca anexe la scrisoarea DRS adresată băncii furnizorului sau se predau grupei operative la care se află contul furnizorului dacă acesta este deservit de aceeași unitate bancară.
Exemplarul 4 prevăzut cu ștampila și semnătura de primire în bancă, se restituie plătitorului.
La banca furnizorului, pe baza scrisorii DRS și a exemplarelor 2 și 3 ale ordinului de plată (cererii de deschidere a acreditivului) se creditează contul 4610 “Acreditive deschise”. Exemplarul 2 servește pentru deschiderea unui cont analitic pentru fiecare acreditiv în cadrul contului sintetic “Acreditive deschise” și rămâne în evidența grupei operative pentru controlul respectării de către furnizor a condițiilor stabilite de plătitor. Exemplul 3 se eliberează furnizorului, pentru a lua cunoștință de condițiile în care a fost deschis acreditivul.
Dacă acreditivul este domiciliat la banca furnizorului, controlul efectuării plăților se face de banca furnizorului.
Furnizorul este obligat ca, după livrarea produselor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor, să prezinte băncii (în cadrul termenului stabilit pentru depunerea documentelor spre încasare) o “dispoziție de încasare de factură”.
În vederea efectuării plăților din acreditivele deschise, grupa operativă care ține contul furnizorului este obligată să verifice dacă furnizorul a respectat toate condițiile acreditivului și să restituie toate documentelor care nu respectă condițiile stabilite inițial sau care depășesc soldul disponibil.
Cele 3 exemplare ale “Dispoziției de încasare cu factură” au următoarele destinație:
exemplarul 1 servește la debitarea contului “Acreditive deschise” după care se clasează la dosarul cu documentele zilei (act de debit);
exemplarul 2 servește pentru creditarea contului furnizorului și se eliberează acestuia ca anexă la extrasul de cont (act de credit);
exemplarul 3 împreună cu facturile pe care s-a aplicat ștampila și semnătura referentului de ghișeu se remit plătitorului (sau băncii acestuia, după caz în funcție de condițiile stabilite inițial între cele două bănci când acreditivul este domiciliat la banca furnizorului).
Dacă acreditivul este domiciliat la banca plătitorului, controlul plăților se face de banca plătitorului. În acest caz documentele de plată se supun acceptării plătitorului.
Beneficiarul mărfii are dreptul ca în cadrul termenului stabilit pentru acceptare să refuze plata integral sau parțial dacă nu s-au respectat clauzele contractuale.
Refuzul de plată se comunică băncii pe verso exemplarul 3 al dispoziției de încasare împreună cu o copie a refuzului care constă în: suma refuzată, numărul și data facturii, furnizorul și explicații privind motivul refuzului.
Grupa operativă va verifica dacă refuzul a fost depus în cadrul termenului de acceptare și dacă cuprinde suficiente elemente pentru clarificare.
Rezolvarea eventualelor neînțelegeri dintre părți ca urmare a refuzurilor da plată este de competența organelor judecătorești.
Acreditivul se încheie la folosirea integrală a sumei, la expirarea valabilității sau cererea plătitorului, cu acordul prealabil al furnizorului.
Soldurile rămase neutilizate din suma acreditivelor la expirarea termenului de valabilitate, se virează de către banca furnizorului, pe baza de notă de contabilitate în contul plătitorului sau al băncii acestuia, după caz, cel târziu în ziua următoare expirării termenului de valabilitate.
1.5. Scrisoarea de garanție
Scrisoarea de garanție este domeniul prin care banca plătitorului confirmă cererea acestuia, că pentru anumite cazuri bine precizate, va asigura pe o anumită perioadă și în limita unei sume determinate, efectuarea plăților prevăzute în scrisoare, din credite bancare sau disponibilități proprii.
Scrisoarea de garanție se eliberează pe baza unei cereri prezentată de agentul economic, băncii sale, care cuprinde:
valoarea scrisorii respectiv cuantumul plăților pentru care banca trebuie să garanteze;
denumirea beneficiarului, banca și contul acestuia;
obiectul scrisorii de garanție;
termenul de valabilitate al scrisorii de garanție;
documentele pe care beneficiarul scrisorii trebuie să le prezinte la bancă pentru decontare;
În cazul când clientul solicită eliberarea unei scrisori de garanție din credite acesta va trebui să aibă un credit aprobat de bancă.
Cererile de credite în baza cărora urmează să se elibereze scrisoarea garanție, se vor analiza și aproba de unitățile băncii în conformitate cu prevederile din “Manualul de creditare” al Băncii Agricole – S.A.
După aprobarea cererii pentru eliberarea scrisorii de garanție, serviciul de creditare întocmește scrisoarea de garanție conform modelelor din scrisoarea nr. 95/25 august 1995 în funcție de scopul propus, în 3 exemplare, din care un exemplar se eliberează unitățile plătitoare pentru a fi remis furnizorului, un exemplar se păstrează la dosarul serviciului de creditare, iar un exemplar se predă grupei operative pentru evidențierea plăților efectuate în limita sumei din scrisoarea de garanție împreună cu “nota de contabilitate”. Serviciul operativ va debita contul de credite și va credita contul 4655…”Serviciul de garanție eliberate din credite bancare”.
În situația în care plătitorul, la primirea mărfurilor sau la executarea lucrării nu emite un cec, furnizorul este obligat ca după livrarea mărfurilor, să transmită băncii plătitoare “dispoziție de încasare” cu factură, înăuntrul termenului maxim prevăzut în scrisoarea de garanție, pe care va înscrie la rubrica “mențiuni speciale”, “scrisoare de garanție nr……..din……….”.
Pe verso fiecărei dispoziții de încasare cu factură se va indica suma totală a scrisorii de garanție suma utilizată și soldul rămas.
Dispozițiile de încasare se supun acceptării exprese a plătitorului (în cazul în care contractul dintre parteneri nu prevede alte condiții) care va verifica dacă furnizorul a respectat condițiile din scrisoarea de garanție, iar dacă sunt respectate, acceptă plata.
Dacă în urma controlului efectuat de banca plătitoare rezultă că nu au fost respectate condițiile prevăzute în scrisoarea de garanție eliberată din credite, documentele se restituie băncii furnizorului cu scrisoare în care se vor arăta motivele restituirii și neadmiterii la plată, din credite.
Scrisoarea de garanție îți încetează valabilitatea la folosirea integrală, la expirarea termenului de valabilitate, sau la cererea plătitorului cu acordul prealabil al furnizorului.
Termenul de valabilitate al scrisorii de garanție diferă în funcție de tipul scrisorii de garanție, potrivit scrisorii circulare nr. 95/25 august 1995.
Documentele primite după expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanție se vor deconta potrivit ordinii legale de efectuare a plăților.
Eliberarea scrisorii de garanție din disponibilități proprii se face în baza ordinului de plată emis de agentul economic prin care se debitează contul de disponibilități și se creditează contul 46.56…”Scrisori de garanție eliberate din disponibilități”.
În baza ordinului de plată serviciul contabilitate întocmește scrisoare de garanție în 2 exemplare. Originalul se predă agentului economic, sub semnătura de primire pe exemplarul 2 care rămâne la serviciul contabilitate, pentru urmărire.
Unitățile băncii vor urmări evidențierea scrisorilor de garanție eliberate, într-un registru special, în care se va menționa: numărul de ordine al scrisorii, suma garantată, unitatea plătitoare căreia i s-eliberat scrisoarea, unitatea beneficiară, contul și banca acestuia, termen de valabilitate.
Competențele de aprobare a scrisorilor de garanție eliberate din credite sunt cele prevăzute în “Manualul de creditare” al Băncii Agricole – S.A.
Deosebit de tipurile de scrisori de garanție reglementate prin scrisoarea nr. 95/1995, la solicitarea scrisă a agenților economici unitățile băncii pot elibera “Scrisori de garanție” pentru activitatea de leasing, conform scrisorii circulare nr. 850/2.06.1995.
Termenul de valabilitate al scrisorii este în funcție de durata contractului de leasing.
La eliberarea scrisorii de garanție nu se rezervă sume în cont, această operațiune efectuându-se numai cu 45 zile înainte de expirarea valabilității scrisorii de garanție.
Scrisorile de garanție pentru activitatea de leasing se înregistrează în contul în afara bilanțului 041 – “Angajamente acordate de bancă”.
Pe fișa de cont a agentului economic pentru care s-a emis scrisoarea se va înscrie:
denumirea agentului economic;
numărul de cont;
numărul contractului de leasing;
valoarea scrisorii de garanție;
termen de valabilitate;
data când urmează rezervarea sumei în cont;
Unitățile bancare care eliberează scrisori de garanție din credite bancare, vor solicita clienților săi pentru o mai mare siguranță a rambursării creditului, un bilet la ordin sau o cambie care să aibă scadența plății identică cu ultima scadență a creditului aprobat.
La eliberarea scrisorilor de garanție indiferent de sursa din care au fost emise sau de destinația acestora, banca emitentă va percepe un comision, reglementat de normele interne ale băncii.
2. Centrul informatic al Băncii Agricole
Organizează și coordonează activitatea de informatică din cadrul Băncii Agricole în scopul satisfacerii cerințelor activității de bază și propune conducerii băncii strategia de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung a activității informatice. Deasemenea propune și pune în practică strategia de dezvoltare a informaticii în Banca Agricolă, aprobată de conducerea băncii. Mai mult, coordonează activitatea de informatică pentru implementarea noului sistem informatic BASIS, în toate unitățile băncii, întocmește planul de activitate, anual și trimestrial, al activității de informatică și urmărește realizarea obiectivelor respective, coordonează activitățile de integrare treptată a sistemului existent în noul sistem informatic, elaborează și obține aprobările pentru normele interne de lucru ale Centrului Informatic, asigură, fie cu Direcția logistică, fie prin comisie proprie, recepționarea echipamentelor din cadrul programului de informatică al băncii. De asemenea urmărește, prin specialiștii săi, derularea contractelor de livrare și instalare a echipamentelor active și pasive, de corelare structurală, în unitățile teritoriale ale Băncii Agricole.
Atribuțiile Centrului Informatic, în legătură cu sistemele de aplicații, sunt:
de a instala și de a configura platformele tehnice, tip hardware și sisteme de operare conform documentației de instalare și parametrilor sistemelor de operare, necesari pentru a susține sistemele de aplicații;
de a primi și instala soft-ul sistemelor de aplicații standard MIDAS, LEO, CITY DEALER, pe baza documentației de instalare trimise de furnizori;
de a primi și distribui corespunzător documentația standard de sistem și manualele de utilizare către direcțiile de utilizatori;
de a primi și instala orice modificări și dezvoltări agreate, ce urmează a fi efectuate în sistemele de aplicații standard, precum și veniturile superioare – dezvoltate de furnizor, însoțite de documentația tehnică completă;
de a configura mediile tehnice de operare (de test, și de producție) necesare pentru a susține sistemele de aplicații;
de a implementa noile sisteme în mediul de lucru al băncii (mediul de producție), pentru folosirea “live” de către direcțiile de utilizatori;
de a opera și susține sistemele de aplicație livrate, cu asistența furnizorului acestora, pe baza contractelor de întreținere, în vigoare;
3. Carduri
Printre sistemele mondiale majore care asigură cu succes globalizarea plăților prin carduri, se pot aminti: VISA INTERNATIONAL, EUROPAY INTERNATIONAL, AMERICAN EXPRESS, MASTERCARD INTERNATIONAL, DINNERS (BELGIA), JCB etc. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub forma unor organizații non-profit generarea unui comportament de plăți “uniform” excluzând orice barieră națională, monedă tranzacționată sau comportament financiar particular.
Indiferent de interesele regionale ale oligarhiilor financiare actuale, , fără a denatura rolul sau importanța euromonedelor, a monedelor transnaționale sau global acceptabile, mărci precum VISA, MASTERCARD, EUROCARD, AMERICAN EXPRESS, DINNERS CLUB realizează internaționalizarea neconvențională a plăților precum și uniformitatea comportamentală în domeniul fluxurilor de numerar sub forma unei monede unice – banul de plastic.
3.1. VISA INTERNATIONAL
VISA INTERNATIONAL este o organizație non-profit, proprietate a membrilor săi, înființată și subvenționată prin intermediul taxelor și costurilor de participare.
Societatea VISA INTERNATIONAL este alcătuită din organisme financiare cum ar fi : bănci comerciale, case de economii etc.
În momentul de față, VISA domină piața internațională a cardurilor. În tabelul de mai jos se află o statistică care poate da o imagine despre dimensiunile acestei companii:
– Sursa: VISA INTERNATIONAL – Cifrele se referă la sfârșitul lunii iunie 1997
3.1.1. Cardurile de tip “Clasic” (VISA Classic card)
3.1.1.1. Cardul de debit “VISA Classic”
Cu un debit-card VISA Classic clienții pot avea un acces convenabil, controlabil și global la fondul lor. Acest card poate fi autorizat prin intermediul unui EFTPOS sau ATM. Acolo unde se folosesc sisteme manuale, sumele tranzacționate trebuie să fie autorizate vocal atunci când valoarea tranzacțiilor depășește plafonul limită stabilit de VISA pentru tipurile specifice de comercianți.
Faptul că se solicită autorizarea tranzacțiilor atunci când se depășește o anumită limită asigură un nivel de gestiune a riscului mai ridicat decât în cazul credit-cardului. De aceea, selectarea și evaluarea bonității clienților sunt importante.
Serviciile suplimentare oferite de emitent contra-cost, specifice acestui tip de card, sunt:
– înlocuirea cardurilor în situații excepționale (furt, pierdere etc.)
– eliberarea de numerar cu maximă operativitate.
3.1.1.1. Cardul de credit “VISA Classic”
Un credit-card, cu o linie de credit alocată anterior, poate fi o alternativă viabilă. Clienții pot cheltui, în limita plafonului aprobat, folosind cardul. În același timp, emitenții pot extinde creditul într-un mod practic și profitabil.
Metodele flexibile de autorizare ajută emitentul să mențină controlul asupra limitelor aprobate anterior. În sisteme on-line cardul poate fi folosit la EFTPOS-uri (Puncte electronice de vânzare la comercianți). În sisteme off-line, autorizarea telefonică prin voce ajută la minimalizarea folosirii greșite a cardului și a fraudelor. În oricare din aceste situații, deținătorii de carduri de bucură la maxim de oportunitățile de a face cumpărături și de a obține numerar la un mare număr de bănci, comercianți și ATM-uri. (Dispozitive automate de eliberare numerar).
3.1.2. Cardul de tip “VISA Business”
Este un produs destinat a fi utilizat de persoane ce călătoresc și întrețin în mod regulat afaceri și au un potențial financiar ridicat (firme, personal angajat al societăților comerciale, patroni, familii bine situate). Utilizarea acestui tip de card este asemănătoare cu cea a “classic cardului” – pentru achitarea călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de autoturisme, a vacanțelor etc.
3.1.3. Cardul de tip “Gold Card/ Premier”
Emitenții doresc să folosească un program de gold card pentru a întări relațiile cu clienții importanți. Cardul VISA Gold domină piața în acest moment. Acesta oferă clienților cu venituri mari acces la fondurile proprii și la facilitățile de creditare prin intermediul celei mai extinse rețele de ATM-uri și comercianți din lume. Specific pentru acest tip de card este multitudinea de servicii oferite de emitent contra-cost.
3.1.4. Cardul de tip “Electron Card”
Acest tip de card este un produs tip “electron” și este în special desemnat clienților ce prezintă un grad ridicat de risc în utilizare (studenți, elevi etc.).
El se utilizează numai prin intermediul dispozitivelor automate de eliberare de numerar (ATM-uri sau POS). Ori de câte ori un electron-card este folosit, trebuie obținută autorizarea adică emitentul decide dacă tranzacția se face sau nu.
3.1.5. Cardul de tip “VISA Cash”
Cardul de tip VISA a lansat un puternic program de cercetare pentru prototipurile de smart-carduri, terminale și echipamente aferente (lucrează cu 27 de companii majore în domeniul tehnologiei chip pentru a dezvolta aceste prototipuri).
De-a lungul timpului, creșterea capacităților de memorare și calcul a chip-urilor va permite băncilor membre să ofere clienților lor carduri proiectate să îndeplinească cererile individuale ale acestora și vor îngloba noi informații adiționale, incluzând extrasul de cont sau alte informații financiare personale.
Există trei tipuri de astfel de conturi:
De unică folosință: cardurile sunt cumpărate la o valoare prestabilită și după ce valoarea este consumată sunt aruncate sau păstrate ca suvenir.
Reîncărcabile: cardurile se cumpăra cu sold zero și se încarcă cu valoare electronică. Atunci când valoarea este consumată, cardul de poate reîncărca cu ajutorul dispozitivelor speciale sau a unor ATM-uri upgradate.
Multifuncționale: un credit sau debit-card care conține aplicația VISA Cash. Acesta este primul pas către oferta de servicii complete prin smart-card.
3.1.6. Afinity card
Acest tip de card este in produs rezultat în urma unui acord între VISA și alte organizații sau grupuri (întreprinderi) care nu pot fi membre VISA, cum ar fi autocluburi, societăți profilate pe închirieri auto, organizații profesionale sau caritate.
3.1.7. VISA Travellers Cheques
Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada vacanțelor și a călătoriilor de afaceri, iar rețeaua creată de VISA este în prezent cea mai dezvoltată rețea de astfel de cecuri din întreaga lume, acestea emițându-se în 14 valute.
3.2. EUROPAY INTERNATIONAL
Europay International este o organizație non-profit, proprietate a membrilor ei, înființată și subvenționată prin intermediul taxelor și a costurilor de participare.
Europay International cuprinde societatea MasterCard International, cu sediul în SUA și Eurocard International, cu sediul în Belgia, cele două societăți acordându-și reciproc dreptul de emitere și acceptare a cărților de plată MasterCard și Eurocard pe teritoriul național al membrului.
3.2.1. Eurocard/Mastercard – classic card
Este un card tip debit-card sau credit-card care de adresează tuturor categoriilor de utilizatori prezentând un anumit grad de siguranță. El poate fi folosit în întreaga lume atât pentru tranzacții comerciale cât și pentru obținerea de numerar, prin intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu preluarea manuală a datelor operaționale.
3.2.2. Cirrus
Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosită în întreaga lume pentru retragerea de numerar prin intermediul echipamentelor electronice (ATM).
3.2.3. Eurocard – ATM
Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru retragerea de numerar prin intermediul echipamentelor electronice (ATM).
3.2.4. Eurocheque
Este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat persoanelor care călătoresc frecvent și nu dețin conturi în bancă.
3.2.5. Ede
Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosită numai în Europa pentru tranzacții comerciale prin intermediul echipamentelor electronice (POS).
3.2.6. Maestro
Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacții comerciale prin intermediul echipamentelor electronice (POS).
3.2.7. Europay CLIP
Produsul CLIP combină avantajele numerarului cu ușurința în folosire, securitatea absolută și capacitatea unică de folosire oriunde în lume. Deținătorul cardului folosește una din metodele de încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber să folosească cardul fie în țara sa, fie în străinătate.
3.3. AMERICAN EXPRESS
American Express este un titlu global de plăți prin carduri promovat de banca americană American Express. Preluând modelul creat de organizațiile non-profit Eurocard sau MasterCard, banca American Express a impus pe piața americană sistemul de cărți sub egida American Express.
3.3.1. Cardul “Business Card” American Express
Acest tip de card este orientat, în general, către acea categorie care călătoresc foarte mult în interes de serviciu și întrețin în mod regulat relații de afaceri și către clienții cu un potențial financiar personal foarte ridicat.
3.3.2. Cardul “Gold Card” American Express
Acest produs a fost creat pentru categoria de clienți cu un potențial financiar foarte mare. Se impun anumite condiții speciale la eliberarea produsului.
3.3.3. Cardul “Classic Card” American Express
Acest produs se poate elibera oricărei categorii de client persoană fizică. Este un produs cu o largă utilizare internațională și este destinat satisfacerii necesităților de consum ale clienților obișnuiți ai băncii.
3.4. Activități bancare cu carduri în România
Anul 1992 poate fi considerat anul debutului programelor de carduri în România.
Tranzacții cu carduri, respectiv acceptarea la decontare a cardurilor emise de sistemul bancar internațional, au fost derulate în România încă din 1972, dar acest serviciu, gestionat de organizația națională de turism, reprezenta un privilegiu numai pentru persoanele fizice nerezidente.
Din anul 1992, bănci comerciale românești cum ar fi: Banca Agricolă, Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca comercială Ion Țiriac, iar ulterior din 1995 și Banc Post, au pus bazele programelor de carduri în România, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca mijloc de decontare în mediul economic românesc.
Pentru procesarea tranzacțiilor cu carduri potrivit cerințelor mondiale în materie, băncile comerciale amintite au constituit în București o societate comercială denumită Romcard, specializată în prelucrarea automată a operațiilor derulate prin carduri în România. În acest fel, comercianților români acceptatori le-a fost creată posibilitatea obținerii autorizațiilor în maxim 30 secunde și facilitatea decontării valutare în două zile lucrătoare.
Carduri precum “Banca Agricolă VISA Business”, “BCR VISA International” sau “VISA BCIT” au oferit persoanelor juridice române posibilitatea efectuării de cheltuieli în valută în orice colț al lumii, fără a mai fi necesară prezența efectivă a numerarului. Meritele majore în constituirea componentelor bancare de plăți prin carduri în România au revenit produselor naționale puse în circulație de BCR, Banca Agricolă, Banc Post. Carduri precum “Banca Agricolă VISA Classic”, “BCR Europay Maestro”, “BCR VISA Classic”, “BCR Eurocard-MasterCard”, ”Banca Ion Țiriac Eurocard-MasterCard”. “Banc Post VISA Classic Prospera”, au generat o adevărată modă în utilizarea instrumentelor de “plastic” ca mijloc de plată, înlocuind treptat, cu consecvență, numerarul din sfera plăților “en detail”.
Banca Agricolă, un mare operator de carduri în România, a abordat însă, într-un alt mod, programul său de card național. Dispunând de o largă rețea teritorială și având un număr impresionant de clienți, atât din domeniul ofertei de consum individual (puncte de desfacere etc.) cât și al potențialilor utilizatori (persoane fizice cu carduri bancare), această bancă lansează simultan atât produse tip ATM (cash) cât și carduri de consum direct, îngemănând funcțiile lor într-un sigur card. Astfel, pentru necesitatea de acoperire a cheltuielilor de deplasare a angajaților firmelor românești, dar și pentru satisfacerea tuturor cerințelor de consum individual sau de grup pe parcursul vacanțelor, concediilor, dar și pentru oferirea posibilităților de retragere de numerar în orice moment, Banca Agricolă emite un card tip Classic care va fi folosit atât în ATM-uri cât și în mediul “zip-zap /imprinter” la comercianți.
3.5. Carduri emise de Banca Agricolă
1. Banca Agricolă Eurocard/MasterCard – este un debit-card în lei, valabil doar pe teritoriul României.
3. Banca Agricolă Eurocard/MasterCard – este un debit-card internațional, în dolari americani (USD).
2. Banca Agricolă VISA Business Card – este un debit-card în lei.
4. Banca Agricolă VISA Classic – este un debit-card în lei, valabil doar pe teritoriul României.
4. Credite
4.1. Linia de credite
Prin linia de credite se înțelege modalitatea de creditare în sistem revolving, pentru activitatea globală de exploatare a agenților economici, în cadrul căreia se pot efectua acordări și rambursări succesive pe toate durata de valabilitate a liniei, cu condiția ca soldul debitor zilnic al contului de credite 20.215…”Linie globală de exploatare”, să nu depășească nivelul maxim al liniei de credite aprobate.
Liniile de credit se deschid pentru creditarea activității curente de ansamblu a agentului economic, desfășurată în domeniile: aprovizionare, producție, prestări servicii, desfacere, etc.
1. Pot beneficia de linii de credite agenții economici, la care încasările și plățile au caracter de frecvență și care îndeplinesc criteriile prevăzute în capitolele A și B de la Secțiunea IV a Manualului de creditare precum și următoarele condiții:
1.1. La finele anului precedent și la data solicitării deschiderii, majorării sau prelungirii liniei de credite să se încadreze în categoria de bonitate STANDARD și să aibă un serviciu al datoriei “BUN”.
1.2. Au realizat în anul precedent sau prelimină să realizeze în anul curent o cifră de afaceri de peste 500 mil. lei.
1.3. Au un capital propriu de cel puțin 50 milioane lei.
1.4. Nu au conturi deschise la alte bănci fără acordul scris al Băncii Agricole, iar încasările din activitatea agenților economici respectivi să se deruleze prin bancă, inclusiv cele provenite din export, dacă acestea reprezintă contravaloarea produselor sau serviciilor exportate, creditate de Banca Agricolă.
1.5. Nu au datorii restante față de banc, bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
1.6. Desfășoară activități economice de cel puțin un an iar activitățile desfășurate sunt eficiente.
2. Pentru agenții economici care îndeplinesc criteriile de la pct. 1, linia de credite se deschide pe o perioadă de maximum 6 luni, cu posibilitatea de prelungire, succesivă, pe o perioadă de maximum 6 luni, în condițiile prevăzute la pct. 10.2.
3. În vederea deschiderii liniilor de credite, solicitanții care îndeplinesc condițiile prevăzute la pct. 1, vor depune la bancă documentele prevăzute la Secțiunile VII, pct. 2 și VIII pct. 1.1 ale Manualului de creditare, precum și:
a) Calculul trezoreriei nete, întocmit pe formularul din anexa nr. 1;
b) Situația încasărilor în numerar din trimestrul precedent pe formularul din anexa nr. 2;
c) Planul afacerii care va cuprinde informații detaliate la fiecare punct din macheta anexa nr. 3;
4. Pe baza documentației prezentate, organele băncii vor analiza situația de ansamblu a societății urmărind îndeplinirea riguroasă a tuturor condițiilor de creditare și existența certă a posibilităților de rambursare.
4.1. La deschiderea liniei de credite, analiza se va efectua în mod obligatoriu la sediul unității, organele băncii având astfel posibilitatea să solicite justificarea anumitor date sintetice cu documente de evidență primară, conturi analitice, etc.
O atenție deosebită se va acorda verificării plăților efectuate direct din încasări și în situația în care sunt de valori importante, se vor analiza cauzele, cu conducerea societății, căreia i se va pune în vedere că linia de credite se va închide imediat ce banca va constata că nu respecta reglementările legale privind operațiunile cu numerar.
4.2. Pe baza calcului trezoreriei nete (anexa nr. 1) se va determina pe baza planului afacerii, contractelor și comenzilor privind aprovizionarea și desfacerea produselor (serviciilor), precum și a altor factori care pot influența fluctuația acestuia (extinderea sau închiderea unor capacități, prețuri, etc.).
5. Concluziile rezultate din analiză vor fi înscrise în referatul de analiză (anexa nr. 19 la secțiunea VIII – adaptată corespunzător), care va fi prezentat Biroului de risc, urmând ca după obținerea avizului acestuia să fie supus aprobării potrivit prevederilor de la Secțiunea IX a Manualului de creditare.
5.1. După aprobare, banca va încheia cu împrumutatul contractul de credite pe formularul – anexa nr. 4, potrivit metodologiei prevăzute la Secțiunea XII, pct. 2.
5.2. În vederea efectuării de plăți din liniile de credite, serviciile (birourilor) de creditare vor comunica serviciilor de contabilitate nivelul maxim aprobat al liniilor de credite deschise, pe formularul prezentat în anexa nr. 5.
6. Utilizarea liniei de credite
6.1. Potrivit Normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile de către societățile bancare, aprobate prin Ordinul nr. 1418/344/1997 al Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 bis din 27 august 1997 “operațiunile curente de încasări și plăți” ale agenților economici se efectuează prin CONTURILE CURENTE deschise la bancă cu simbolul 2511.
Plățile curente se efectuează din contul curent al agentului economic, numai în limita soldului creditor al acestuia.
6.2. Creditele aprobate prin linia de credite se acordă în completarea fondurilor proprii ale împrumutatului prin contul 20.215 “Linie globală de exploatare”, pe măsura necesității efectuării plăților neacoperite din disponibilităților existente în contul curent, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. și 7.2.
7. Pe baza comunicării primite de la serviciul (biroul) de credite (anexa nr. 5), Serviciul de contabilitate înregistrează angajamentul de acordare a creditului (suma maximă aprobată a liniei de credite) în debitul contului în afara bilanțului 903 “Angajamente în favoarea clientelei”, prin creditul contului 999 “Contrapartidă”.
7.1. Pe măsura epuizării disponibilităților din contul curent, serviciul de contabilitate totalizează valoarea documentelor rămase de plată și virează, cu notă contabilă, vizată de compartimentul de credite, suma acestora din credite debitând contul 20.215… prin creditul contului curent al titularului liniei de credite, din care se vor efectua plățile respective.
Concomitent cu suma virată din contul de împrumut în contul curent se diminuează angajamentele evidențiate în afara bilanțului (debit cont 999= credit cont 903).
7.2. Virarea sumelor din creditul aprobat în contul curent al împrumutatului, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. se poate efectua în toată perioada de valabilitate a liniei de credite, cu condiția ca soldul debitor al contului 20.215… “Linie globală de exploatare”, să nu depășească nivelul maxim aprobat al liniei de credite.
7.3. Calcularea și evidențierea dobânzilor datorate, aferente creditelor utilizate se fac potrivit reglementărilor din “Normele metodologice de utilizare a conturilor de către societățile bancare” și a celor emise de Direcția de contabilitate.
8. Rambursarea creditelor acordate pe baza liniei deschise se efectuează din disponibilitățile proprii acumulate în contul curent (în zilele în care soldul acestuia este creditor).
În acest scop, la sfârșitul fiecărei zile operative în care, după efectuarea tuturor plăților scadente, soldul contului curent este creditor, serviciul de contabilitate virează cu notă contabilă, vizată de compartimentul de creditare, soldul acestuia în contul de credite, debitând contul curent prin creditul contului 20.215….Dreptul băncii de a efectua aceste operațiuni în contul curent al împrumutatului a fost prevăzut într-o clauză distinctă în contractul de credite.
Concomitent, cu suma rambursată se reconstituie angajamentele evidențiate în afara bilanțului (debit cont 903= credit cont 999), soldul contului 903 reprezentând creditul disponibil din linia de credite aprobată.
8.1. Este interzis ca soldul zilnic al contului curent al agentului economic să fie creditor în zilele în care soldul contului liniei de credite este debitor.
8.2. În situația în care, în ziua (zilele) următoare, obligațiile de plată ale titularilor liniilor de credite nu pot fi achitate în totalitate din disponibilitățile proprii acumulate în contul curent, acesta va fi alimentat din creditele disponibile, cu suma necesară, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. cu respectarea strictă a pct. 7.2.
9. Garantarea creditelor pe baza liniilor de credite deschise agenților economici se va face potrivit prevederilor de la Secțiunea X din Manualul de creditare, cu următoarele precizări:
9.1. Valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă va fi cel puțin egală cu nivelul maxim aprobat al liniei de credite, plus dobânzile antecalculate pe perioada pentru care s-a aprobat deschiderea sau prelungirea liniei de credite.
9.2. Pentru garantarea creditelor acordate pe baza liniei de credite, agenții economici, vor prezente băncii următoarele garanții:
garanții reale, constând în bunuri imobile pentru care există o piață sigură de valorificare, care să reprezinte cel puțin 40% din nivelul maxim al liniei de credite;
cesionarea în favoarea băncii a tuturor drepturilor bănești pe care le are de încasat de la terți. În acest sens, în contractul de credite se va înscrie o clauză distinctă;
alte garanții prevăzute la Secțiunea X din Manual.
10. Analiza utilizării liniei de credite se efectuează lunar, precum și cu ocazia solicitării majorării sau prelungirii liniei de credite.
10.1. Analiza lunară se efectuează, în perioada 25-30 a fiecărei luni, pe baza balanței de plăți de verificare întocmită pentru luna expirată, calculul trezoreriei nete (anexa nr. 1) și a situației privind rambursările realizate în contul liniei de credite, pe perioada de la deschiderea sau prelungirea liniei, până la data analizei.
Calculul trezoreriei nete se întocmește de împrumutat și se prezintă băncii împreună cu balanța de verificare și situația patrimoniului (după modelul de raportare semestrială).
În cadrul analizei, economistul (referentul) băncii, va urmări modul în care au fost respectate condițiile avute în vedere la deschiderea sau prelungirea liniei, nivelul indicatorilor de bonitate, menținerea caracterului permanent al încasărilor și plăților, volumul rambursărilor din contul liniei de credite să se încadreze în limitele prevăzute la pct. 10.1.1. litera b.
Concluziile rezultate din analiză vor fi înscrise în “Raportul lunar de analiză a liniei de credite” care va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele informații:
evoluția indicatorilor financiari și a categoriei de bonitate la finele lunii, comparativ cu cea existentă la deschiderea sau prelungirea liniei de credite;
volumul încasărilor și plăților efectuate prin contul curent comparativ cu cel prognozat prin fluxul de numerar pentru perioada analizată;
proporția încasărilor prin contul curent în cifra de afaceri;
volumul rambursărilor din perioada analizată, evidențiat în contul 20.215…
În funcție de constatări, se vor propune măsurile corespunzătoare privind:
10.1.1. Menținerea liniei de credite la nivelul maxim aprobat, în situația în care:
indicatorii financiari corespund categoriei de bonitate STANDARD, iar agentul economic are un serviciu al datoriei “BUN”;
volumul rambursărilor, de la data deschiderii sau prelungirii liniei de credite, până la data analizei, reprezintă următoarele procente din soldul maxim realizat al liniei de credite:
până la 60 zile, cel puțin 15%;
până la 90 zile, cel puțin 35%;
până la 120 zile, cel puțin 50%;
până la 150 zile, cel puțin 75%;
până la 180 zile, cel puțin 100%;
În cazul în care rambursările nu se încadrează în limitele prevăzute mai sus, nivelul maxim aprobat al liniei de credite se reduce cu rambursările nerealizate.
10.1.2. Reducerea nivelului maxim aprobat al liniei de credite cu minusurile de garanție înregistrat la finele lunii precedente, determinat conform anexei nr. 1;
În situația în care se înregistrează, atât nerealizarea rambursărilor în limitele prevăzute la pct. 10.1.1. lit. b, cât și minus de garanție, nivelul maxim aprobat al liniei de credite se reduce cu valoarea cea mai mare;
10.1.3. Închiderea liniei de credite dacă indicatorii financiari nu se încadrează în categoria de bonitate STANDARD, în condițiile prevăzute la pct. 10.2.3.
10.1.4. Majorarea nivelului maxim aprobat al liniei de credite, la cererea împrumutatului, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la pct. 10.1.1. iar din calculul trezoreriei nete (col. 2) rezultă deficit, în limita căruia poate fi efectuată majorarea, cu respectarea competențelor de aprobare în vigoare.
Pentru majorarea nivelului maxim aprobat al liniei de credite se întocmește act adițional la contractul de credit.
10.2. Cu 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate al liniei de credite împrumutații vor prezenta băncii cereri, pe formularele prevăzute în Manualul de creditare, pentru prelungirea liniilor de credite pe o perioadă de maximum 6 luni sau vor solicita, în scris, închiderea liniilor respective.
În cererile de prelungire, împrumutații vor solicita menținerea, majorarea sau diminuarea nivelului maxim aprobat al liniei de credite aprobată anterior.
10.2.1. Cererea de prelungire va fi însoțită de ultima balanță de verificare întocmită la termenul stabilit de Ministerul Finanțelor, situația patrimoniului (după modelul de raportare semestrială) existent la finele lunii pentru care s-a întocmit balanța de verificare, calculul trezoreriei nete și de documentele prevăzute la pct. 3.
10.2.2. Analiza îndeplinirii condițiilor pentru prelungirea linie de credite se efectuează pe baza documentelor prezentate de împrumutat, inclusiv a situației privind rambursările realizate în contul liniei de credite, pe perioada de la deschiderea sau prelungirea acesteia, până la data la care se face analiza.
În funcție de constatări se va proceda după cum urmează:
dacă toate condițiile sunt îndeplinite iar rambursările sunt cel puțin de valoare egală cu soldul maxim realizat, linia de credite se prelungește la același nivel sau la un nivel majorat în limita deficitului trezoreriei nete;
dacă toate condițiile sunt îndeplinite iar rambursările sunt mai mici decât soldul maxim realizat, linia de credite se prelungește de la un nivel egal cu rambursările efective, în limita deficitului trezoreriei nete;
dacă toate condițiile sunt îndeplinite, iar din calculul trezoreriei nete rezultă minus de garanție, linia de credite se prelungește la o valoare reprezentând nivelul maxim aprobat la data analizei, diminuat cu valoarea cea mai mare. În situația în care se constată atât nerealizarea rambursărilor în limita prevăzută la lit. a, cât și minus de garanție, prelungirea liniei se face la o valoare reprezentând nivelul maxim aprobat la dat analizei, diminuat cu valoarea cea mai mare. Pentru prelungirea și majorarea liniei de credite se întocmește act adițional la contractul de credite.
dacă indicatorii financiari nu se încadrează în categoria de bonitate STANDARD sau dacă rambursările realizate sunt mai mici de 50% din soldul maxim realizat se va proceda la închiderea liniei de credite.
10.2.3. În cazul închiderii liniei de credite, în situațiile prevăzute la pct. 10.1.3. și 10.2.2. lit. d sau la cererea împrumutatului se va proceda astfel:
în situația în care împrumutatul se încadrează în categoriile de bonitate SUBSTANDARD, ÎNDOIELNIC și PIERDERE, creditele existente în sold vor fi trecute, în funcție de analiza ce se va efectua, în conturi simple de împrumut și eșalonate la rambursare pe o perioadă de maximum 60 zile.
în situația în care împrumutatul se încadrează în categoriile de bonitate STANDARD (dar nu îndeplinește celelalte condiții pentru prelungirea liniei de credite) sau ÎN OBSERVAȚIE și dacă creditele existente pot fi individualizate pe obiecte creditabile, acestea vor fi transferate în conturi simple de împrumut și eșalonate la rambursare pe o perioadă de maximum 6 luni.
Eșalonarea la rambursare a creditelor existente în sold, în situațiile prevăzute la lit. a și b de mai sus se va face pe baza unui grafic de rambursare întocmit de către bancă și pe care împrumutatul are obligația potrivit clauzei prevăzute în contract să-l accepte și execute, necondiționat așa după cum acesta a fost întocmit și comunicat, în scris, de către bancă.
Creditele trecute în conturi simple de împrumut potrivit art. 10.2.3. lit. a și b nerambursate la scadențele stabilite de către bancă, potrivit graficului de rambursare comunicat împrumutatului se înregistrează la restanță.
11. Controlul utilizării și garanției creditelor acordate în cadrul liniei de credite se va face lunar, conform anexei nr. 1 col. 3 precum și potrivit prevederilor de la secțiunea XVIII a Manualului de creditare, cu precizarea că la Cap. VI “Credite pe termen scurt” din anexa nr. 3 la această secțiune, creditele vor fi defalcate astfel:
VI Credite pe termen scurt – total din care:
a) credite în baza liniei de credite (ct. 512);
b) credite prin alte conturi de împrumut (ct. 5191+5192+5193+5194+5195+5196+5198) din care: restante (ct. 5192)
12. Necesarul plafoanelor de credite și sursele corespunzătoare liniilor de credite se vor stabili și aproba, potrivit politicii de creditare a băncii.
4.2. Creditarea persoanelor fizice
În scopul diversificării produselor bancare oferite populației, unitățile băncii pot acorda persoanelor fizice, în lei, credite de consum pe termen scurt pentru procurarea de bunuri de folosință îndelungată și credite pe termen mediu pentru cumpărări de autoturisme.
I Credite de consum cu termene de rambursare până la 24 luni, în valoare totală de până la 25 milioane lei, pentru procurarea următoarelor bunuri gospodărești de folosință îndelungată (noi):
mobilă și covoare
obiecte electro-casnice (mașini de spălat, frigidere, congelatoare, mașini de gătit, aparate de aer condiționat, etc.);
aparate audio-video (aparate de radio – cu excepția celor pentru autoturisme – radio-casetofoane, combine muzicale, televizoare etc.)
Condiții pentru acordarea creditelor:
Pot beneficia de credite de consum personale fizice care îndeplinesc următoarele condiții:
au domiciliul stabil în localitatea în are funcționează unitatea Băncii Agricole la care s-a solicitat creditului sau în localități limitrofe acesteia:
fac dovada cu adeverințe de la locul permanent de muncă sau eliberate de primării (administrații financiare), că realizează venituri permanente (sau asupra averii, în cazul gospodăriilor țărănești);
prezintă un număr de un girant plătitor (angajament)
să întrunească punctajul minim și celelalte criterii prevăzute în “Scoring”;
solicitantul și soția (soțul) să nu aibă credite angajate la alte bănci, CEC sau direct la unitățile comerciale care desfac produse cu plata în rate. Această situație va fi confirmată în scris pe cererea de credite prin declarația pe proprie răspundere a solicitantului.
cumpără mărfurile de la societăți comerciale care au conturi deschise la unitățile băncii la care se solicită creditul.
depun la bancă, într-un cont de disponibilitățile fără dobândă ca avans, cel puțin 10% din valoarea bunurilor ce vor fi cumpărate, prevăzute în documentele emise în documentele emise de vânzător (ofertă, factură proformă, etc.)
În cazul în care, din analiza efectuate de economistul (referentul) băncii, și din documentele prevăzute de solicitant, rezultă că suma ratei și a dobânzii ce urmează să fie achitate lunar, conform graficului de rambursare, reprezintă mai puțin 20% din veniturile lunare ale acestuia, avansul nu este obligatoriu.
II Credite pe termen mediu pentru cumpărări de autoturisme (până la 3 ani), în sumă maximă de până la 100 milioane de lei.
Condiții pentru acordarea creditelor
Pot beneficia de credite pe termen mediu pentru cumpărarea de autoturisme persoane fizice care îndeplinesc următoarele condiții:
au domiciliul stabil în localitatea în care funcționează unitatea Băncii Agricole la care s-a solicitat creditul sau în localități limitrofe acesteia;
fac dovada, cu adeverințe de la locul permanent de muncă sau eliberate de primării (administrații financiare), că realizează venituri permanente (sau asupra averii, în cazul gospodăriilor țărănești);
prezintă un număr de doi giranți plătitori (angajament);
să întrunească punctajul minim și celelalte criterii prevăzute în “Scoring”;
solicitantul și soția (soțul) să nu aibă credite angajate la alte bănci, CEC sau direct la unitățile comerciale care desfac produse cu plata în rate. Această situație va fi confirmată în scris pe cererea de credite prin declarația pe proprie răspundere a solicitantului.
să depună la bancă într-un cont de disponibilități fără dobândă, un avans reprezentând minim 20% din valoarea autoturismului, prevăzută în ofertă (factura proformă) emisă de distribuitorul autorizat (dealer)
5. Managementul riscului
Norme privind organizarea și funcționarea comitetelor de risc de creditare din administrația centrală și din sucursalele coordonatoare
Analiza și evaluarea riscului de creditare este organizată și se desfășoară în Administrația Centrală și în sucursalele băncii ca o activitate distinctă, având ca obiectiv principal minimalizarea riscului băncii în plasarea în credite a fondurilor aparținând acționarilor și deponenților băncii și a celor atrase de pe piața interbancară.
Analiza și evaluarea riscului de creditare se efectuează în funcție de competențele de aprobare a creditelor, respectiv la centrală de către Serviciul de analiză și evaluare a riscului de creditare din cadrul Direcției risc de creditare, credite neperformante și relații cu sucursalele, iar la sucursalele coordonatoare de către serviciile (birourile) de risc, organizate la nivelul acestora pe baza metodologiei de analiză și evaluare a riscului de creditare.
5.1. Organizarea Comitetelor de risc de creditare din Administrația Centrală și din sucursalele coordonatoare
A. Comitetul de risc din Administrația Centrală se constituie la nivelul Direcției risc de creditare, credite, credite neperformante și relații cu sucursalele și este compus din:
directorul direcției;
directorul adjunct;
șeful Serviciului de analiză și evaluare a riscului de creditare;
șeful Serviciului de recuperare a creditelor neperformante;
șeful Serviciului de clarificare a creditelor, constituirea și clasificarea provizioanelor;
șeful Serviciului de asigurări;
șeful Serviciului de relații cu sucursalele;
Comitetul de risc, organizat la nivelul Direcției risc de creditare, credite neperformante și relații cu sucursalele este condus de directorul direcției, iar în lipsa acestuia de directorul adjunct.
Ședințele de lucru ale Comitetului de risc se vor organiza ori de câte ori apare necesitatea analizării din punct de vedere al expunerii băncii la riscul de creditarea cererilor de credite sau eliberării scrisorilor de garanție, deciziile finale fiind luate cu majoritate absolută (jumătate+1)
B. La nivelul sucursalelor coordonatoare sunt constituite servicii (birouri) de risc care sunt organizate potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Băncii Agricole S.A., având următoarele sarcini:
Analiza și evaluarea riscului de creditare asupra solicitărilor de credite adresate atât sucursalelor coordonatoare cât și unităților din subordinea acestora.
Gestionarea riscului de creditare începând din momentul acordării și până la achitarea în întregime a datoriilor către bancă de împrumutați.
Clasificarea creditelor și determinarea provizioanelor specifice de risc, conform Normelor nr. 3/1994 ale Băncii Naționale a României și cele elaborate în acest sens de Banca Agricolă S.A.
Gestionarea creditelor neperformante la agenții economici care au cont la Banca Agricolă, pe baza normelor de lucru elaborate în acest sens.
Monitorizarea activității de asigurări care se desfășoară în bancă conform convențiilor încheiate cu ASIROM și AGRAS.
În exercitarea atribuțiilor sale, serviciul (biroul) de risc din sucursală este condus de către șeful serviciului (biroului).
Comitetul de risc din sucursala coordonatoare cuprinde șeful de serviciu (birou) și salariații din subordinea acestuia, ședințele de lucru fiind organizate ori de câte ori apare necesitatea analizării unei cereri de credite sau eliberării unei scrisori de garanție, deciziile fiind luate cu majoritate absolută.
II Funcționarea Comitetelor de risc de creditare din Administrația centrală și din sucursalele coordonatoare
A. Administrația centrală
1. Comitetul de risc, constituit la nivelul Administrației centrale își va desfășura activitatea pe baza analizelor de evaluare a riscului efectuate în centrală de către Serviciul de analiză și evaluarea riscului de creditare din cadrul Direcției risc de creditare, credite neperformante și relații cu sucursalele.
2. La administrația centrală, documentațiile de credit (în lei și valută), precum și cele pentru eliberarea scrisorilor de garanție din disponibilitățile proprii de agent economic, fără rezervarea în conturi separate de disponibilități, împreună cu referatele de analiză însușite de șefii serviciilor de creditare se vor preda Direcției risc de creditare, credite neperformante și relații cu sucursalele.
2.1. Documentațiile primite la Serviciul de analiză și evaluare a riscului de la serviciile de creditare, vor fi înregistrate în Registrul de evidență, după care, conducerea Direcției risc de creditare, credite neperformante și relații cu sucursalele le va repartiza către șeful Serviciului de risc, în vederea efectuării analizei în cadrul serviciului respectiv.
2.2. Analiza documentațiilor primite se va efectua în maxim 3 zile lucrătoare, urmărind în principal analiza și evaluarea riscului de creditare, punând în evidență potențialele pericole ce pot apare în dezvoltarea normală a procesului de creditare. Analiza și evaluarea riscului de creditare se vor efectua potrivit normelor proprii.
2.3. Concluziile analizei efectuate potrivit prevederilor de la pct. 2.2. vor fi cuprinse în referatul de analiză și evaluare a riscului care, după însușirea de către șeful serviciului, va fi supus dezbaterii Comitetului de risc, care va formula recomandări care au ca principal scop limitarea riscului.
În cazul recomandării “FAVORABILE” sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, acestea vor fi menționate expres în referatul de analiză și evaluare a riscului de creditare.
2.4. În cazul în care recomandarea este “NEFAVORABILĂ”, motivele care au determinat această hotărâre vor fi menționate detaliat în referatul de analiză și evaluare a riscului de creditare.
3. Deciziile Comitetului de risc din centrală, vor fi consemnate în scris în referatul de analiză și evaluare a riscului de creditare, sub formulele:
3.1. RECOMANDARE FAVORABILĂ
3.2. RECOMANDARE FAVORABILĂ sub rezerva îndeplinirii următoarelor CONDIȚII (se vor menționa condițiile)
3.3. RECOMANDARE NEFAVORABILĂ din următoarele MOTIVE (se vor arăta motivele)
3.4. După consemnarea deciziei se vor înscrie numele și prenumele membrilor prezenți ai Comitetului de risc, funcțiile și votul “pentru” sau “împotrivă” ale acestora, după care urmează semnăturile.
4. Documentațiile de credite sau cele pentru eliberarea scrisorilor de garanție asupra cărora s-a efectuat analiza și evaluarea riscului de creditare împreună cu referatul pe care a fost consemnată decizia Comitetului de risc potrivit pct. 3.1.-3.3. se restituie departamentului sub semnătura depusă în col. 9 a registrului de evidență (anexa nr. 1)
B. Comitetele de risc din sucursalele coordonatoare
5. Comitetele de risc la nivelul sucursalelor își vor desfășura activitatea pe baza analizelor de evaluare efectuate de către economistul (referentul serviciului de risc).
5.1. Documentațiile de credite (în lei sau valută), precum și cele pentru eliberarea scrisorilor de garanție din disponibilitățile proprii ale agenților economici, fără rezervarea sumelor de conturi separate de disponibilități, împreună cu referatele de analiză însușite de șefii serviciilor (birourilor) de creditare, se vor preda serviciului (biroului) de risc.
Prezentarea și restituirea documentațiilor de credite promovate de către unitățile teritoriale ale sucursalei coordonatoare se vor face printr-un delegat, care să poată oferi informații despre documentația prezentată.
5.2. Documentațiile primite la serviciul (biroul) de risc de la serviciul (biroul) de creditare vor fi înregistrate în Registrul de evidență, după care vor fi repartizate de către șeful serviciului (biroului), salariaților din subordine în vederea efectuării analizei.
5.3. Analiza documentațiilor primite se va efectua în maxim 3 zile lucrătoare, potrivit normelor proprii, urmărind în principal ca analiza și evaluarea riscului de creditare să evidențieze potențialele pericole ce pot apare în dezvoltarea normală a procesului de creditare.
6. Concluziile rezultate din analiză, cuprinse în referatul de analiză și evaluare a riscului de creditare, vor fi supuse analizei Comitetului de risc, care va emite recomandări asupra cererilor de credite și/sau eliberării scrisorilor de garanție bancară.
6.1. Comitetul de risc emite recomandări favorabile (cu/fără condiții) sau nefavorabile numai cu majoritatea absolută a voturilor “pentru” ale membrilor prezenți (50%+1).
6.2. În cazul recomandării favorabile cu îndeplinirea anumitor condiții, acestea vor fi menționate expres în referatul de analiză și evaluare a riscului de creditare.
6.3. În cazul în care recomandarea este nefavorabilă, motivele care au determinat această hotărâre vor fi menționate detaliat în referatul de analiză și evaluare a riscului de creditare.
7. Hotărârile Comitetului de risc din sucursala coordonatoare, vor fi consemnate în scris în referatul de analiză și evaluare a riscului de creditare, sub formulele:
7.1. RECOMANDARE FAVORABILĂ
7.2. RECOMANDARE FAVORABILĂ sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții (se vor menționa condițiile)
7.3. RECOMANDARE NEFAVORABILĂ din următoarele motive (se vor arăta aceste motive).
7.4. După consemnarea deciziei se vor înscrie numele și prenumele membrilor prezenți ai comitetului de risc, funcțiile și votul “pentru” sau “împotrivă” ale acestora, după care urmează semnăturile.
8. Documentațiile de credite sau pentru eliberarea scrisorilor de garanție asupra cărora s-a efectuat analiza și evaluarea riscului de creditare, împreună cu referatul pe care a fost consemnată decizia comitetului de risc potrivit pct. 7.1.-7.3., se restituie serviciului (biroului) de creditare, sub semnătura depusă în col. 9 a registrului de evidență.
5.2. Dispoziții comune
9. Având în vedere caracterul prudențial al analizelor efectuate, concluziile Comitetului de risc reprezintă recomandări referitoare la limitarea expunerii băncii la riscul de creditare, acestea fiind prezentate odată cu documentațiile de creditare la nivelele ierarhice conform concepțiilor de aprobare a creditelor.
5.3. Metodologia de analiză și evaluare a riscului de creditare
În activitatea curentă a băncii, toate produsele și serviciile bancare, deci și creditul , conțin elementele de risc, Riscul de credit este generat în principal de posibilitatea apariției pe parcursul derulării contractului de credit, a unor dificultăți legate de activitatea la termen a obligațiilor legate de activitatea la termen a obligațiilor asumate de clienții băncii, care nu au putut fi sesizate la analiza, evaluarea și aprobarea creditelor.
Banca are organizată ca activitate distinctă analiza și evaluarea riscului de creditare, folosind în acest sens diferite metode de analiză cu scopul de a lua măsurile care se impun în vederea minimalizării acestui risc.
Analiza și evaluarea riscului de creditare se efectuează avându-se în vedere următoarele categorii de riscuri:
Riscul financiar;
Riscul comercial;
Riscul de garanție;
Riscul managerial;
Riscul de senzitivitate;
I Analiza și evaluarea riscului de creditare la persoanele juridice
1.1. Riscul financiar (RF) reflectă dificultățile ce pot apare în activitatea financiară a firmei legate mai ales de posibilitățile de achitare la termen a obligațiilor către bancă.
În vederea asigurării unei bune comparabilități, datele de referință la care se vor efectua analizele riscului financiar vor fi cele de la finele ultimului an și 30.VI anul curent. Pentru activitățile din agricultură, inclusiv pentru prestări de servicii de tip AGROMEC și construcții, analiza se va efectua la finele ultimului an, iar pentru activitățile de turism care are caracter sezonier analiza se va efectua la închiderea perioadei de activitate respective.
Analiza concretizată în referatul serviciului de risc va fi efectuat la cea mai apropiată dată fată de solicitarea creditului.
Analiza riscului firmei se efectuează cu ajutorul metodei scorurilor (Z) bazată pe modelul J. Conan și M. Holder, care permite evaluarea riscului de faliment și are la bază următoarea formulă de calcul: Z=0,24*X1+0,16*X2+0,16*X3-0,87*X4-0,10*X5
în care X1,X2,X3,X4,X5, sunt indicatori economico-financiari:
Având în vedere particularitățile unor domenii de activitate, stocurile vor fi luate în calculul activelor circulante în următoarelor situații:
la societățile comerciale care solicită credite pe stocuri în vederea prelucrării și industrializării acestora
în sectorul zootehnic
în sectorul vegetal
În toate aceste cazuri în care există stocuri necorespunzătoare calitativ, fără desfacere asigurată, acestea vor fi scăzute din activele circulante.
Pe baza scorurilor rezultate, interpretarea riscului de faliment se va efectua după cum urmează:
Z>0,16 – situația financiară a firmei este bună, riscul de faliment este < de 10%
0,10<Z<0,16 – situația financiară a firmei este bună, riscul de faliment fiind cuprins între 10% și 30%
0,04<Z<0,10 – situația financiară a firmei este în atenție, riscul de faliment fiind cuprins între 30% și 60%
Z<=0,04 ritmul de faliment este > de 65%
1.2. Riscul comercial (RC) – reprezintă incertitudinea ce poate să apară în încasarea clienților și va fi evaluat în funcție de specificul activității desfășurate de agentul economic, după una din cele 2 variante prezentate:
a) gradul de încasare al clienților care se va calcula după formula:
Evaluarea riscului comercial se face astfel:
G.I.C.> 90% – risc redus
70%<G.I.C.<90% – risc mediu
G.I.C.<=70% – risc maxim
b) perioada medie de încasare a clienților
PMÎC<=30 zile – risc redus
30<PMÎC<= 60 zile – risc mediu
PMÎC> 60 – risc ridicat
1.3. Riscul de garanție (RG) – este reprezentată de posibilitatea apariției unor dificultăți legate de valorificarea bunurilor aduse în garanție în situația în care împrumutatul nu rambursează creditul și nu plătește dobânzile aferente conform prevederilor contractului de credite.
Evaluarea riscului de garanție se face ]n funcție de gradul de lichiditate, valabilitate și controlabilitate a garanțiilor și va fi apreciat astfel:
a. siguranța maximă: garanții necondiționate și irevocabile emise de Ministerul Finanțelor pe baza mandatului Guvernului României acordat prin acte normative, scrisori de garanție emise de bănci, cambii acceptate de tras și avalizate de bănci, gaj cu deposedare (obiecte de artă, bijuterii sau metale prețioase), depozite bancare în valută sau lei, după caz, precum și garanții emise de Fondul Român de Garantare a Creditelor și Fondul Român de Garantare a Creditului Rural: titluri emise și garantate de stat, ipoteci asupra clădirilor cu destinație de locuință situate în centrul orașelor mari: reședințe de județ și în stațiunile de odihnă montane.
b. siguranță medie
Grupa I: ipoteci asupra: clădirilor cu destinație de spații industriale (fabrici, ateliere ușor adaptabile), spațiilor comerciale (magazine și sedii), clădirilor cu destinație de locuință (pentru cele din mediul rural numai dacă pot fi valorificate) și terenurilor din intravilan din orașe mari și localități turistice; cesiunea creanțelor din exporturi cu plata prin acreditive irevocabile emise de bănci agreate de Banca Agricolă – S.A., cu condiția ca acreditivele să fie domiciliate la aceasta, contractul de gaj și contractul de cauțiune, ipoteci asupra fermelor agrozootehnice din mediul rural, utilaje și mașini, bunuri cumpărate din credite cu condiția existenței de posibilități rapide și sigure de valorificare.
Grupa II: bunuri second-hand cumpărate din credite cu condiția existenței posibilității rapide și sigure de valorificare, etc.
c. garanții nesigure: mașini și utilaje mai vechi de 5 ani, gospodării țărănești, alte garanții.
1.4. Riscul managerial (RM) – este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei și va fi analizat pe baza cunoașterii directe a acestora de către economistul (referentul) băncii.
Evaluarea riscului managerial se va face în funcție de următoarele caracteristici ale echipei de conducere:
a. este (nu este) calificată și are (nu are) experiență îndelungată în domeniul în care firma îți desfășoară activitatea.
b. evoluția în timp a indicatorilor economico-financiari, a demonstrat (nu a demonstrat) capacitatea necesară în conducerea eficientă a afacerii.
c. a avut (nu a avut) relații corespunzătoare cu banca, a (nu a) efectuat operațiuni prin contul deschis; a (nu a) deschis conturi la alte bănci; a (nu a) rambursat la termen împrumuturile; a (nu a) plătit la termen împrumuturile; a (nu a) plătit la termen dobânzile etc., iar cu parteneri de afaceri: sunt (nu sunt) parteneri permanenți, și-a (nu și-a) plătit la timp furnizorii, și-a (nu și-a) încasat la timp debitorii, a avut (nu a avut) litigii cu partenerii, dacă a fost implicată în evaziuni fiscale, etc.
1.5. Riscul de senzitivitate (RS) Pentru invențiile pe termen mediu și lung (la agenți economici și persoane fizice), în analiza și evaluarea riscului de creditare se face și o analiză de senzitivitate.
În analiza senzitivității se folosesc 2 indicatori:
RIRB =rata de rentabilitate financiară calculată pe baza fluxului de numerar pentru varianta de bază, indicator calculat și până acum pentru toate proiectele de investiții.
RIRF =rata de rentabilitate financiară calculată pe baza aceluiași flux de numerar, la care se aplică o creștere de 1% a costurilor de producție față de venituri, ca urmare a acțiunii cumulate a factorilor sus menționați.
Condițiile care se cer îndeplinite sunt ca: RIRF să fie mai mare decât rata dobânzii aferentă creditului propus spre aprobare.
Riscul total (RT) de creditare se va determina pe baza punctajelor acordate pe clasa de risc, prevăzute în anexa ????
a) RT=RF+RC+RG+RM (pentru credite pe termen scurt)
b) RT= RF+RC+RG+RM+RS (pentru creditele de investiții)
Clasele de risc:
– clasa I 100-80 puncte
– clasa II 79-55 puncte
– clasa III < 55 puncte
Semnificația claselor de risc:
Clasa de risc I – Societățile comerciale din această clasă au performanțe financiare foarte bune, fapt care permite achitarea la scadență a obligațiilor față de bancă. Se prefigurează mențiunea și în perspectiva a performanțelor financiare, iar garanțiile oferite de acești clienți asigură siguranța maximă. Riscul de creditare este minim.
Clasa de risc II – Performanțele financiare ale firmelor analizate sunt bune, dar nivelul prezent nu poate fi menținut în perspectivă. Garanțiile oferite de client conferă o siguranță medie. Riscul de creditare este mediu, avizul favorabil fiind dat numai cu îndeplinirea unor condiții suplimentare privind indicatorii financiari, garanțiile etc.
Clasa de risc III – Performanțele financiare sunt scăzute sau indică pierdere, nu pot fi plătite datoriile către bancă, iar garanțiile prezentate nu asigură posibilitățile de transformare rapidă în lichidități. Ritmul de creditare este foarte mare.
5.4. Analiza și evaluarea riscului de creditare la persoanele fizice
2.1. Analiza riscului de creditare se efectuează asemănător cu cea pentru agenții economici (cap. I) cu următoarele precizări:
2.1.1. Riscul financiar este legat de posibilitatea apariției unor dificultăți ale solicitantului privind realizarea veniturilor care să-i asigure acoperirea consumului propriu, inclusiv plata impozitelor și a taxelor locale, precum și a excedentului necesar rambursării creditelor și plății dobânzilor bancare.
Evaluarea riscului financiar se determină în funcție de gradul de rentabilitate al activităților, produselor, obiectivelor creditate astfel:
a. credite pentru producție
R>15% – risc redus
5%<=R<=15% – risc mediu
R<5% – risc mare
b. credite în valută pentru activitatea de investiții, rata internă a rentabilității să fie:
RIR>15% – risc redus
RIR=15% – risc mediu
RIR<15% – risc maxim
c. credite în lei pentru activitățile de investiții, rata internă a rentabilității să fie:
RIR>rata dobânzii – risc redus
RIR=rata dobânzii – risc mediu
RIR<rata dobânzii – risc maxim
2.1.2. Riscul managerial este dat de calitățile profesionale și morale ale persoanelor fizice și va fi apreciat în funcție de:
a) vârstă, pregătire profesională și experiență în domeniu;
b) modul în care este cunoscută persoana respectivă în localitate (aprecierea vecinilor, rudelor etc.);
c) relațiile persoanelor fizice cu banca, cu organele locale (administrații financiare etc.) și cu ceilalți cetățeni.
2.1.3. Riscul de garanție și riscul de senzitivitate vor fi analizate conform pct. 1.3. și pct. 1.5.
2.2. Riscul total de creditare se va determina pe baza punctajelor acordate pe clasele de risc prevăzute în anexa nr. ?????
a) Pentru creditele pe termen scurt: RT=RF+RM+RG
b) Pentru creditele de investiții RT=RF+RM+RG+RS
Clasele de risc:
– clasa I: 70 – 100 puncte;
– clasa II: 70 – 79 puncte;
– clasa III: <70 puncte;
Pentru creditele de consum, analiza riscului de creditare se va efectua ținând cont de prevederile normelor privind creditarea persoanelor fizice.
EVALUAREA RISCULUI TOTAL DE CREDITARE
– agenții economici persoane juridice –
5.5. Bonitatea
Bonitatea reprezintă performanța financiară a agenților economici care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit de a restitui la scadență, creditele contractate împreună cu dobânzile aferente.
Bonitatea financiară se determină prin calcularea unor indicatori financiari pe baza datelor din formularele contabile, în funcție de perioada în care se determină, astfel:
a. anual – bilanțul contabil și contul de profit și pierdere;
b. semestrial – rezultate (01) și situația patrimoniului (02);
c. lunar – balanța de verificare;
Formularele anuale și semestriale din care se extrag datele pentru determinarea bonității trebuie și fie vizate pentru depunere la Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București.
Indicatori financiari și formulele de calcul:
Încadrarea pe categorii de bonitate
În funcție de punctajul obținut, fiecare agent economic cu personalitate juridică va fi încadrat într-unul din următoarele categorii de bonitate, astfel:
Categoria A 80-100 puncte STANDARD
Categoria B 60-79 puncte ÎN OBSERVAȚIE
Categoria C 40-59 puncte SUBSTANDARD
Categoria D 20-39 puncte ÎNDOIELNIC
Categoria E <20 puncte PIERDERE
Corecții ale încadrării pe categorii de bonitate
Încadrarea agenților economici pe grupe de bonitate în funcție de indicatorii financiari, poate fi corectată în funcție de unii factori subiectivi, astfel:
Infuzie de capital (emisiune de acțiuni, asocieri etc.) în perioada imediat următoare (până la 90 de zile). – Bonificație 15 puncte;
Preluarea unor riscuri de către stat sau alte organe abilitate. – Bonificație 15 puncte;
Existența unui program de restructurare economică și de conducere cu posibilități certe de aplicare; – Bonificație 15 puncte;
Retehnologizarea producției în anul analizat, care va conduce la plusuri de producție și venituri, reduceri de costuri și implicit obținere de profit suplimentar – Bonificație 10 puncte
Vocație la export a producției și câștigarea de noi piețe de desfacere – Bonificație 10 puncte
Fuziuni care vor permite îmbunătățirea indicatorilor financiari (asigurarea de materii prime la prețuri mai avantajoase, eliminarea unor verigi intermediare, condiții mai bune de prezentare și desfacere etc.) – Bonificație 10 puncte
Calitatea echipei de conducere – Bonificație max. 15 puncte
Interpretarea încadrării pe categorii de bonitate
Categoria A: Performanțele sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratei. Totodată se prefigurează menținerea și în perspectivă a performanțelor financiare la un nivel ridicat.
Categoria B: Performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menține acest nivel în perspectivă mai îndelungată.
Categoria C: Performanțele sunt satisfăcătoare dar au o evidentă tendință de înrăutățire.
Categoria D: Performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scăzute de timp.
Categoria E: Performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele scadente nici dobânzile.
6. Legea bancară (nr. 58/1998)
Legea bancară este constituită din 16 capitole astfel:
Capitolul I – “Dispoziții generale” – cuprinde 3 secțiuni după cum urmează:
a) Secțiunea I – “Domeniul de aplicare” – definește spațiul juridic în are poate fi aplicată legea bancară: “Prezenta lege se aplică băncilor, persoanelor juridice române, constituite ca societăți comerciale, precum și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine.”
b) Secțiunea a 2-a – “Definiții” – stabilește semnificațiile exacte acordate definițiilor, termeni și expresii definitorii pentru domeniul financiar-bancar.
c) Secțiunea a 3-a – “Interdicții” – stabilește principalele interdicții în desfășurarea unei activități bancare de către persoanele fizice sau juridice.
Capitolul II – “Activități permise băncilor” – expune principalele activități ce sunt permise prin autorizare de către Banca Națională a României.
Capitolul III – “Autorizarea băncilor” – prezintă principalele etape pe care o bancă trebuie să le parcurgă pentru a obține autorizarea de funcționare acordată de BNR, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească în acest sens.
Capitolul IV – “Retragerea autorizației” – prezintă condițiile când BNR poate retrage unei bănci autorizația de funcționare precum și procedura de retragere a autorizației.
Capitolul V – “Fuziunea și divizarea băncilor” – combină și completează dispozițiile legale existente privitoare la fuziunea și divizarea băncilor.
Capitolul VI – “Organizarea și conducerea băncilor” – prezintă cadrul organizatoric obligatoriu impus de BNR băncilor comerciale precum și structura calitativă a personalului din conducerea băncii.
Capitolul VII – “Conflictul de interese” – definește acțiunile de urmat în cazul ivirii unui conflict de interese între bancă și administratorul acesteia.
Capitolul VIII – “Secretul profesional” – consfințește prin lege obligația personalului de a păstra secretul profesional chiar și după încetarea activității la respectiva bancă.
Capitolul IX – “Cerințe operaționale” – cuprinde 7 secțiuni după cum urmează:
a) Secțiunea 1 – “Dispoziții generale” – conține referiri la politicile de credit și valutare a băncilor comerciale, norme prudențiale și conturi obligatorii la BNR.
b) Secțiunea 2 – “Cerințe de capital” – definește normele de constituire a capitalului social, de majorare sau de diminuare a acestuia, precum și cerințele referitoare la rezerve.
c) Secțiunea 3 – “Cerințe prudențiale” – certifică principale norme de clasificare a riscului conferit de agenții economici clienți ai băncilor.
d) Secțiunea 4 – “Acționari semnificativi” – definește limita de 5% din capitalul social ca limită inferioară pentru obținerea atributului de “acționar semnificativ”.
e) Secțiunea 5 – “Tranzacții interzise” – așa cum lasă de bănuit, această secțiune conține acele operațiuni pe acare nu le poate efectua o bancă comercială.
f) Secțiunea 6 – “Documente contractuale, registre și evidențe” – impune băncilor comerciale păstrarea unei evidențe detaliate cuprinzând: contractele de societate, registrul acționarilor, hotărârile Adunării Generale a Acționarilor, actele ce evidențiază activitatea sa bancară etc.
g) Secțiunea 7 – “Conturi, situația financiară și controlul acestora” – impune băncilor comerciale păstrarea unei evidențe contabile stricte care să releve activitatea acesteia. Mai mult băncile sunt obligate să prezinte la BNR situația lor financiară pe baza elementelor de bilanț contabil.
Capitolul X – “Transferul de fonduri” – certifică supervizarea transferului rapid de fonduri și a plăților fără numerar de către BNR care pe de altă parte va acționa astfel încât să eficientizeze aceste operațiuni.
Capitolul XI – “Supravegherea prudențială a băncilor” – BNR supraveghează activitatea băncilor, pe baza rapoartelor de prudență bancară sau prin inspecții.
Capitolul XII – “Măsuri de remediere și sancțiuni” – în cazul în care apar disfuncționalități în activitatea normală a băncii, BNR aplică o serie de măsuri de remediere specificate în acest capitol și aplică sancțiuni celor ce se fac vinovați de aceste disfuncționalități.
Capitolul XIII – “Măsuri de instituire a supravegherii speciale și de administrare a băncilor” – cuprinde două secțiuni astfel:
a) Secțiunea 1 – “Măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor” – astfel de măsuri se aplică în cazul în care banca în cauă a încălcat legea sau reglementările prudențiale emise de BNR. Se constituie o comisie de 5-7 specialiști ai BNR din care unul va îndeplini funcția de președinte iar altul pe cea de vicepreședinte.
b) Secțiunea a 2-a – “Măsuri de administrare specială a băncilor” – se instituie în cazul în care măsurile de supraveghere nu dau rezultate în 120 de zile.
Capitolul XIV – “Căi de contestare” – prezintă căile de contestare legală a acestei legi bancare (la consiliul de administrare a BNR).
Capitolul XV – “Dispoziții tranzitorii” – face referire la cazurile de autorizare nesoluționate și/sau care nu corespund cu prevederile legii bancare.
Capitolul XVI – “Dispoziții finale” – se referă la:
organizarea de asociații profesionale de către băncile comerciale;
activitatea de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii: restaurare, modernizare, privatizare, stimularea exporturilor etc.
termenul de intrare în vigoare al prezentei legi și norme referitoare la aceasta.
7. Organigrama
Capitolul I – Dispoziții generale
Banca Agricolă S.A. își desfășoară activitatea pe baza legislației în vigoare din România, Actul constitutiv și Contractul de societate.
Banca Agricolă S.A. este persoană juridică română, fiind organizată ca societate comercială pe acțiuni, acționând independent, în condițiile economiei de piață și are sediul Administrației Centrale în Municipiul București.
Banca Agricolă S.A. are ca obiect de activitate efectuarea tuturor operațiunilor bancare specifice unei bănci comerciale, după cum urmează:
acceptarea de depozite, în lei ți valută, de la persoane fizice și juridice române și străine;
contractarea de credite în lei și valută;
emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;
plăți și decontări;
transferuri de fonduri;
emiterea de garanții și asumarea de angajamente;
tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu instrumente monetare negociabile;
tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu valută;
tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu metale prețioase și obiecte confecționate din acestea;
operațiuni de distribuire de valori mobiliare, în calitate de membru al unui grup de vânzare;
acționarea ca agent custode pentru valori mobiliare;
desfășurarea de activități de depozitare pentru fonduri deschise de investiții și societăți de investiții;
închirierea de casete siguranță;
consultanță financiar-bancară;
operațiuni de mandat;
Banca Agricolă S.A. prin aparatul său din Administrația centrală, îndrumă și controlează activitatea bancară a unităților sale teritoriale și urmărește ca activitatea acestora să se desfășoare potrivit legii și normelor băncii.
În desfășurarea activității sale, Banca Agricolă S.A. colaborează cu Ministerul Finanțelor, BNR, celelalte societăți bancare, cu organismele administrației, precum și cu alte organisme financiare internaționale.
Capitolul II – Conducerea Băncii Agricole S.A.
Conducerea și administrarea băncii este asigurată de:
A. Adunarea generală a acționarilor
Adunarea generală a acționarilor este organul suprem de conducere care reprezintă pe toți acționarii băncii.
Adunarea generală a acționarilor se convoacă cu minim 15 zile înaintea datei fixate pentru întrunirea acestora iar convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial – partea a IV-a – și într-un ziar de largă răspândire, cu difuzare în întreaga țară.
Administratorii sunt obligați să convoace de îndată Adunarea generală, la cererea acționarilor, reprezentând a zecea parte din capitalul social, dacă cererea cuprinde probleme ce intră în competența de soluționare a Adunării generale. Adunarea se va întruni în termen de maxim o lună de la înregistrarea cererii acționarilor la sediul social al băncii.
Acționarii pot fi reprezentați în adunările generale prin alți acționari sau persoane fizice cu deplină capacitate de exercițiu, care nu au calitatea de acționari, pe bază de procură specială.
Adunarea generală este ordinară și extraordinară:
a) Pentru validarea deliberărilor adunării generale ordinare, este necesară prezența acționarilor sau reprezentanților lor, care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul acționarilor ce dețin majoritatea absolută din capitalul social, reprezentat la adunare. Dacă adunarea generală nu poate delibera, din cauza neîntrunirii condițiilor menționate anterior, se va convoca o nouă adunare care poate delibera asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital reprezentată de acționarii prezenți, cu majoritate simplă de voturi.
b) Pentru validarea deliberărilor adunării generale extraordinare sunt necesare:
la prima convocare, prezența acționarilor sau reprezentanților lor, care să reprezinte cel puțin două treimi din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari, care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social;
la convocarea următoare, este necesară jumătate din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin o treime din capitalul social.
B. Consiliul de administrație al Băncii Agricole S.A.
Administratorii băncii vor fi în număr de 11 – persoane fizice – care pot fi reprezentanți ai acționarilor sau specialiști din diverse domenii, aleși de A.G.A. Toți administratorii în funcție constituie Consiliul de administrație.
Consiliul de administrație are puteri pe linia administrării băncii și are următoarele atribuții principale:
convoacă A.G.A. băncii ori de câte ori este necesar, în conformitate cu prevederile Actului constitutiv.
stabilește data de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul Adunării generale.
propune, spre aprobare, Adunării generale modificarea Actului constitutiv.
elaborează bilanțul, contul de profit și pierdere și raportul său de activitate, pe care le supune aprobării Adunării generale.
întocmește proiectele bugetului de venituri și cheltuieli și ale programului de dezvoltare, pe care le supune spre aprobare Adunării generale;
face propuneri la Adunarea generală cu privire la repartizarea profiturilor băncii.
aprobă structura organizatorică, numărul de personal al băncii și nivelul de salarizare pentru toți salariații băncii.
aprobă Regulamentul de ordine interioară și Contractul colectiv de muncă.
aprobă suportarea, pe seama rezervei generale pentru riscul de credit a eventualelor credite care nu mai pot fi recuperate, cât și a altor credite bancare.
aprobă nivelul dobânzilor, comisioanelor și tarifelor bancare proprii.
stabilește competențele de acordare a creditelor.
aprobă normele, instrucțiunile și cadrul de desfășurare a activității în bancă.
aprobă facilități la acordarea creditelor și la plata comisioanelor pentru clienții și salariații băncii.
aprobă participarea băncii cu capital la societăți comerciale conform legii, în limite sumelor prevăzute prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
aprobă înființarea de sucursale, reprezentanțe și agenții ale băncii, în țară și străinătate, precum și înființarea de filiale, în condițiile legii.
numește și evocă directorii executivi și contabilii șefi din Administrația centrală și unitățile teritoriale, fixând și remunerația acestora.
stabilește și aprobă premiile ce se acordă salariaților pentru activitatea prestată.
aprobă numirea unei firme de expertiză autorizate, independentă și reputată, care să acționeze ca auditor extern al băncii.
rezolvă orice problemă ce intră în competența sa, potrivit hotărârii Adunării generale și dispozițiilor legale în vigoare.
C. Comitetul de direcție al băncii
Aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administrare al Băncii Agricole S.A. revine Comitetului de direcție al băncii, format din 3-5 membri, aleși dintre administratori și numiți de Consiliul de administrație.
În componența Comitetului de direcție intră obligatoriu președintele, prim-vicepreședintele și vicepreședinții băncii. Comitetul de direcție se întrunește în ședințe săptămânale sau ori de câte ori este necesar. Deciziile comitetului de direcție se iau cu majoritate absolută a voturilor membrilor săi, votul nu poate fi dat prin delegație. Activitatea comitetului de direcție este condusă de președinte iar în lipsa lui, de prim-vicepreședintele sau, în situația în care și acesta din urmă lipsește, de unul din vicepreședinți, desemnat de președinte.
Comitetul de direcție răspunde față de Consiliul de administrație al Băncii Agricole S.A. asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor ce îi revin.
D. Conducerea curentă
Conducerea curentă a băncii se asigură de președinte care poate îndeplini și funcția de președinte al Consiliului de administrație. Președintele reprezintă banca în relațiile cu terții.
a) Președintele Băncii Agricole S.A. are următoarele atribuții:
asigură conducerea curentă a băncii;
reprezintă banca în relațiile cu persoane fizice și juridice din țară și străinătate.
angajează patrimonial banca, împreună cu directorul Direcției de contabilitate, ori de câte ori se încheie acte de angajare patrimonială la nivelul Administrației centrale;
propune membrilor Comitetului de direcție al băncii numirea sau revocarea din funcție a directorilor, directorilor adjuncți și contabililor șefi din unitățile teritoriale;
aprobă încheierea, modificarea și desfacerea contractului de muncă pentru salariații din Administrația centrală băncii;
pentru operațiuni bine definite, stabilește regimul semnăturilor și împuternicirilor în cadrul băncii;
ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administrație și Comitetul de direcție ale băncii;
b) Prim-vicepreședintele are următoarele atribuții:
înlocuiește de drept președintele băncii, pe perioada absenței acestuia din bancă, preluând toate atribuțiile acestuia;
angajează banca în relații cu persoanele fizice și juridice din țară și străinătate, în limita delegării primite din partea președintelui băncii;
angajează patrimonial banca, în relații cu persoanele fizice și juridice din țară și străinătate, în limita delegării primite din partea președintelui băncii;
angajează patrimonial banca, împreună cu directorul Direcției de contabilitate, în lipsa președintelui băncii și în limita delegării date de acesta;
ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, în spiritul legii a hotărârilor Consiliului de administrație și Comitetului de direcție;
coordonează, îndrumă și controlează activitatea pe sectoarele repartizate de președintele băncii;
execută orice alte sarcini stabilite de Consiliul de administrație, Comitetul de direcție, conforme cu legea, Actul constitutiv și Registrul de organizare și funcționare al băncii.
c) Vicepreședinții băncii au următoarele atribuții:
angajează banca în relații cu persoane fizice și juridice din țară și străinătate, în limita delegării primite din partea președintelui băncii;
angajează patrimonial banca, împreună cu directorul Direcției de contabilitate, în lipsa președintelui băncii și a prim-vicepreședintelui și în limita delegării date de acesta;
coordonează, îndrumă și controlează activitatea pe sectoarele repartizate de președintele băncii;
execută orice alte sarcini stabilite de Consiliul de administrație, Comitetul de direcție, conforme cu legea, Actul constitutiv și Registrul de organizare și funcționare al băncii.
Comitetul de administrare a activelor și pasivelor (ALCo)
Prin ordinul președintelui Băncii Agricole S.A. s-a înființat Comitetul de administrare a activelor și pasivelor (ALCo). Comitetul de administrare a activelor și pasivelor are următoarea componență: Președintele băncii, directorul Direcției trezorerie, directorul Direcției gestionare credite, directorul Direcției strategie, marketing și biroul de presă, directorul Direcției piețe de capital și directorul Direcției managementului sucursalelor și operațiilor. Atribuții:
direcționează întreaga activitate de atragere a fondurilor și modul de plasare a acestora, în vederea maximizării profitului, stabilește nivelul de depozite la vedere și la termen atrase de la clientela nebancară;
monitorizează structura activelor, pasivelor și a scadențelor;
elaborează strategia în domeniul nivelului dobânzilor active și pasive și monitorizează marja dobânzii;
urmărește revizuirea bugetelor pentru activitatea băncii;
stabilește nivelul comisioanelor percepute clienților băncii;
Comitetul de administrare a activelor și pasivelor (ALCo) se întâlnește săptămânal sau ori de câte ori apare necesitatea de a se lua decizii în legătură cu problemele menționate mai sus.
Comitetul de risc de creditare
Pentru analiza și evaluarea documentațiilor de credit sau a celor pentru eliberarea sarcinilor de garanție, asupra cărora s-au efectuat analiza și evaluarea riscului de creditare, la nivelul Administrației centrale se constituie Comitetul de risc de creditare și Comitete de risc de creditare la nivelul sucursalelor (coordonatoare).
Analiza și evaluarea riscului de creditare, asupra documentațiilor de credite, se efectuează potrivit metodologiei de analiză și evaluare a riscului de creditare, un accent deosebit punându-se pe categoriile majore de riscuri , după cum urmează: riscul financiar, riscul comercial, riscul de garanție, riscul managerial și riscul de senzitivitate.
Comitetul de forfetare
Pentru corectarea unor neajunsuri constate în activitatea anterioară și pentru asigurarea unei activități corespunzătoare în domeniul financiar operațiilor de comerț exterior, prin ordinul Președintelui Băncii Agricole S.A., s-a înființat Comitetul de forfetare, compus din câte un salariat di cadrul următoarelor direcții:
Direcția trezorerie;
Direcția gestionare credite;
Direcția contabilitate;
Direcția juridică;
Direcția operațiuni valutare și relații externe.
Capitolul III – Comisia de cenzori
Comisia de cenzori asigură supravegherea de ansamblu a gestiunii băncii. Comisia de cenzori este subordonată, în activitatea sa, numai A.G.A. Comisia de cenzori este formată din trei membri și tot atâția supleanți. Durata mandatului cenzorilor este de trei ani, după care pot fi realeși. Cenzorii sunt obligați să-și exercite personal mandatul lor. Ei sunt obligați să supravegheze gestiunea băncii, să prevină dacă bilanțul și contul de profit și pierdere sunt legal constituite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ținute și dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanțului.
Despre toate acestea, precum și în legătură cu propunerile pe care le vor crede necesare asupra bilanțului și repartizării beneficiilor, cenzorii vor face către Adunarea generală un raport amănunțit.
Capitolul IV – Structura organizatorică
Banca Agricolă are următoarea structură organizatorică:
Direcția gestionare credite;
Direcția recuperare a creditelor neperformante și a creditelor în curs de realizare;
Direcția managementului sucursalelor și operațiunilor;
Direcția juridică;
Direcția de operațiuni valutare și relații externe;
Direcția trezorerie;
Direcția control;
Direcția strategie, marketing și biroul de presă;
Direcția piețe de capital;
Direcția produse, servicii bancare și relații cu publicul;
Direcția logistică;
Direcția organizare, salarizare, resurse umane și secretariat;
Direcția contabilitate;
Banca Agricolă S.A. își desfășoară atribuțiile prin următoarele categorii de unități subordonate: Centrul informatic, sucursale (coordonatoare), sucursale (tip I și II) și agenții. De asemenea, unele unități au și reprezentanțe (puncte de lucru), care au ca atribuții principale atragerea de surse bănești de la populație și schimbul valutar.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Banca Agricola (ID: 133593)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.