Rolul Contractului Bancar ÎN Activitatea DE Creditare
CUPRINS
Pag.
Capitolul I – Prezentare generală ………………………………………………………………………………5
1.1. Încheierea contractelor ………………………………………………………………………………5
1.2. Oferta de a contracta ………………………………………………………………………………….6
1.3. Revocarea si caducitatea ofertei (forța obligatorie a ofertei ) ……………………….7
1.4. Caducitatea ofertei …………………………………………………………………………………….8
1.5. Oferta și antecontractul (promisiunea de a contracta) …………………………………8
1.6. Acceptarea ofertei ……………………………………………………………………………………..8
1.7. Momentul și locul încheierii contractului ……………………………………………………9
Capitolul II – Titlurile de credit ………………………………………………………………………………12
2.1. Cambia …………………………………………………………………………………………………….12
2.2. Avalul ………………………………………………………………………………………………………22
2.3. Biletul la ordin ………………………………………………………………………………………….23
2.4. Cecul ………………………………………………………………………………………………………..24
2.5. Avantajele utilizării liniilor de credit …………………………………………………………25
Capitolul III – Încheierea contractelor bancare ……………………………………………………….26
3.1. Condiții de fond ……………………………………………………………………………………………..26
3.1.1. Consimțământul părților capabile ………………………………………………………………..26
3.1.2. Obligația de informare …………………………………………………………………………..27
3.1.3. Capacitatea părților ………………………………………………………………………………………..27
3.1.4. Obiectul contractelor bancare ………………………………………………………………………28
3.1.5. Cauza contractului bancar …………………………………………………………………….28
3.1.6. Caracterele specifice contractelor bancare ……………………………………………..28
3.1.7. Contractele bancare – contracte de adeziune …………………………………………………………… 28
3.1.8. Aderarea clientului la uzurile bancare ………………………………………………………………. 29
3.2. Contractul de credit ……………………………………………………………………………………….29
3.2.1. Definiția legalǎ a creditului bancar …………………………………………………………………29
3.2.2. Clasificarea creditelor ……………………………………………………………………………29
3.2.3. Tehnicile juridice utilizate ……………………………………………………………………..30
3.2.4. Noțiunea de creditare …………………………………………………………………………….31
3.2.5. Clauzele uzuale în contractul de credit ……………………………………………………32
3.2.6. Limitarea riscului de credit la creditul de consum …………………………………..34
3.2.7. Documentația de credit …………………………………………………………………………..36
3.2.8.Costul creditului ……………………………………………………………………………………..38
3.2.9. Titlul executoriu ………………………………………………………………………………………………………..42
3.3. Categorii de credite ………………………………………………………………………………………..45
3.3.1.Creditele pe termen scurt (până la 12 luni)
3.3.1.1.Credite globale de exploatare………………………………………………………………..46
3.3.1.2.Linii de credite………………………………………………………………………………………46
3.3.1.3.Credite pentru stocuri temporare și sezoniere………………………………………..47
3.3.1.4.Credite pentru export……………………………………………………………………………47
3.3.1.5.Credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație…………….48
3.3.1.6.Credite prin scontul cambiei sau biletului la ordin…………………………………48
3.3.1.7.Creditele acordate pe documente de plată aflate în curs de încasare (cecuri și ordine de plată)……………………………………………………………………………………………………49
3.3.1.8.Credite de factoring………………………………………………………………………………49
3.3.1.9.Credite pentru facilități de cont……………………………………………………………..51
3.3.1.10.Credite pe descoperit de cont (overdraft )…………………………………………….51
3.3.1.11.Credite acordate unor persoane fizice destinate unor activități economice sau pentru consum…………………………………………………………………………………………..52
3.3.2. Creditele pe termen mediu (1 – 5 ani) și lung (5 – 25 ani)
3.3.2.1.Credite pentru echipament……………………………………………………………………52
3.3.2.2.Credite pentru cumpararea de acțiuni și active………………………………………53
3.3.2.3.Credite ipotecare…………………………………………………………………………………..55
3.3.2.4.Credite pentru activitatea de leasing………………………………………………………56
3.3.2.5.Credite de forfetare…………………………………………………………………..58
Capitolul IV – Studiu de caz …………………………………………………………………………………….67
ANEXA 1- Contract de credit și garanție reală mobiliară………………………………………67
ANEXA 2- Dovadă de acoperire…………………………………………………………………………….81
ANEXA 3- Plan de rambursare……………………………………………………………………………..87
ANEXA 4- Documente necesare acordǎrii creditului………………………………………………89
ANEXA 5- Cererea de credit persoane fizice…………………………………………………………90
ANEXA 6- Adeverința de venit……………………………………………………………………………..91
ANEXA 7- Verificǎri – Declarație Acord Pre-Scoring ……………………………………………92
ANEXA 8- Nota de credit………………………………………………………………………………………93
Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………94
Bibliografie
=== ROLUL CONTRACTULUI BANCAR ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE ===
CUPRINS
Pag.
Capitolul I – Prezentare generală ………………………………………………………………………………5
1.1. Încheierea contractelor ………………………………………………………………………………5
1.2. Oferta de a contracta ………………………………………………………………………………….6
1.3. Revocarea si caducitatea ofertei (forța obligatorie a ofertei ) ……………………….7
1.4. Caducitatea ofertei …………………………………………………………………………………….8
1.5. Oferta și antecontractul (promisiunea de a contracta) …………………………………8
1.6. Acceptarea ofertei ……………………………………………………………………………………..8
1.7. Momentul și locul încheierii contractului ……………………………………………………9
Capitolul II – Titlurile de credit ………………………………………………………………………………12
2.1. Cambia …………………………………………………………………………………………………….12
2.2. Avalul ………………………………………………………………………………………………………22
2.3. Biletul la ordin ………………………………………………………………………………………….23
2.4. Cecul ………………………………………………………………………………………………………..24
2.5. Avantajele utilizării liniilor de credit …………………………………………………………25
Capitolul III – Încheierea contractelor bancare ……………………………………………………….26
3.1. Condiții de fond ……………………………………………………………………………………………..26
3.1.1. Consimțământul părților capabile ………………………………………………………………..26
3.1.2. Obligația de informare …………………………………………………………………………..27
3.1.3. Capacitatea părților ………………………………………………………………………………………..27
3.1.4. Obiectul contractelor bancare ………………………………………………………………………28
3.1.5. Cauza contractului bancar …………………………………………………………………….28
3.1.6. Caracterele specifice contractelor bancare ……………………………………………..28
3.1.7. Contractele bancare – contracte de adeziune …………………………………………………………… 28
3.1.8. Aderarea clientului la uzurile bancare ………………………………………………………………. 29
3.2. Contractul de credit ……………………………………………………………………………………….29
3.2.1. Definiția legalǎ a creditului bancar …………………………………………………………………29
3.2.2. Clasificarea creditelor ……………………………………………………………………………29
3.2.3. Tehnicile juridice utilizate ……………………………………………………………………..30
3.2.4. Noțiunea de creditare …………………………………………………………………………….31
3.2.5. Clauzele uzuale în contractul de credit ……………………………………………………32
3.2.6. Limitarea riscului de credit la creditul de consum …………………………………..34
3.2.7. Documentația de credit …………………………………………………………………………..36
3.2.8.Costul creditului ……………………………………………………………………………………..38
3.2.9. Titlul executoriu ………………………………………………………………………………………………………..42
3.3. Categorii de credite ………………………………………………………………………………………..45
3.3.1.Creditele pe termen scurt (până la 12 luni)
3.3.1.1.Credite globale de exploatare………………………………………………………………..46
3.3.1.2.Linii de credite………………………………………………………………………………………46
3.3.1.3.Credite pentru stocuri temporare și sezoniere………………………………………..47
3.3.1.4.Credite pentru export……………………………………………………………………………47
3.3.1.5.Credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație…………….48
3.3.1.6.Credite prin scontul cambiei sau biletului la ordin…………………………………48
3.3.1.7.Creditele acordate pe documente de plată aflate în curs de încasare (cecuri și ordine de plată)……………………………………………………………………………………………………49
3.3.1.8.Credite de factoring………………………………………………………………………………49
3.3.1.9.Credite pentru facilități de cont……………………………………………………………..51
3.3.1.10.Credite pe descoperit de cont (overdraft )…………………………………………….51
3.3.1.11.Credite acordate unor persoane fizice destinate unor activități economice sau pentru consum…………………………………………………………………………………………..52
3.3.2. Creditele pe termen mediu (1 – 5 ani) și lung (5 – 25 ani)
3.3.2.1.Credite pentru echipament……………………………………………………………………52
3.3.2.2.Credite pentru cumpararea de acțiuni și active………………………………………53
3.3.2.3.Credite ipotecare…………………………………………………………………………………..55
3.3.2.4.Credite pentru activitatea de leasing………………………………………………………56
3.3.2.5.Credite de forfetare…………………………………………………………………..58
Capitolul IV – Studiu de caz …………………………………………………………………………………….67
ANEXA 1- Contract de credit și garanție reală mobiliară………………………………………67
ANEXA 2- Dovadă de acoperire…………………………………………………………………………….81
ANEXA 3- Plan de rambursare……………………………………………………………………………..87
ANEXA 4- Documente necesare acordǎrii creditului………………………………………………89
ANEXA 5- Cererea de credit persoane fizice…………………………………………………………90
ANEXA 6- Adeverința de venit……………………………………………………………………………..93
ANEXA 7- Verificǎri – Declarație Acord Pre-Scoring ……………………………………………94
ANEXA 8- Nota de credit………………………………………………………………………………………95
Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………97
Bibliografie
Capitolul I – Prezentare generală
Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere (a trage împreună).
Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul de vointă dintre două sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi și obligații.
În dreptul român, termenul de contract este echivalent cu cel de convenție, concluzie care rezultă indubitabil din expresia folosită de legiuitor: titlul III din Codul civil este denumit „Despre contracte sau convenții”.
Acordul de voința al parților se realizeaza pe baza principiului libertății contractuale, potrivit căruia, în limitele generale, contractanții pot stabili clauze contractuale. Din momentul perfectării lui în mod valabil, contractul capătă forță obligatorie între părți, producându-și efectele pe care acestea le-au dorit.
Așadar, principalele aspecte privind efectele contractului sunt:
libertatea de voința a parților, interpretarea conținutului contractului;
principiul obligativității contractului în raporturile cu alte persoane care nu au calitatea de părți contractante;
efectele specifice contractelor sinalagmatice.
În principiul libertății de voința contractuală, încheierea oricarui contract este liberă și mai mult, parțile contractante pot stabili conținutul contractului pe baza acordului de voința, contractul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu în funcție de natura sa, clauze contractuale referitoare la: obligațiile ce revin părților în derularea contractului, livrarea mărfurilor, termene si modalități de plată, clauze de inflație, consolidarea prețului, mod de soluționare a litigiilor (legea nr. 469/2002).
1.1. Încheierea contractelor
Acordul de voință al parților asupra clauzelor contractuale se formează prin întâlnirea ofertei cu acceptarea ei, deci pe baza unei negocieri.
În civilizația contemporană există însă un număr considerabil de contracte care sunt încheiate fără negociere prealabilă (de exemplu: cumpărarea unui magazin la un preț fixat anticipat; cumpărarea unui bilet de călătorie pe calea ferată, la un tarif deja stabilit).
Mecanismul întâlnirii ofertei cu acceptarea este foarte complex si de nenumărate ori acesta este precedat de negocieri.
Negocierea este invitația lansată de una din parți de a trata conținutul unui eventual contract. Această invitație se deosebește de oferta fermă: negocierea poate fi urmată sau concretizată într-un „acord de voință”, practicate mai ales în comerțul internațional.
Din punct de vedere juridic, există în această privință două principii contradictorii:
pe de o parte, libertatea parților de a desființa acordul prealabil fără a antrena responsabilitatea celui care a renunțat, întemeiată pe principiul libertății contractuale;
pe de altă parte, există obligația ce revine parților de a se manifesta cu bună credință în cadrul negocierii și de a respecta „angajamentele de principiu”.
Cu toate acestea, în masura în care una din parți dovedește rea credință în respectarea negocierii prealabile, ea va răspunde pe temei delictual și va repara prejudiciul cauzat partenerului,paguba reprezentând echivalentul cheltuielilor făcute cu organizarea negocierii și cu eventualele studii prealabile efectuate.
1.2. Oferta de a contracta
Încheierea contractului începe cu propunerea de a contracta, numită ofertă sau policitațiune.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească oferta:
-trebuie să fie fermă: ofertantul nu are posibilitatea de a o modifica sau retracta;
-trebuie sa fie precisă și completă: să cuprindă toate elementele necesare contractului;
-trebuie să fie neechivocă: să exprime intenția ofertantului de a contracta (de exemplu: o marfă expusă în vitrină fără preț poate conduce la concluzia că este un model, nu un obiect de vânzare);
-trebuie să fie o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă și cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic.
Oferta poate fi:
expresă sau tacită;
în scris sau verbal;
adresată publicului sau unei persoane determinate.
Este vorba despre o ofertă tacită atunci când, prin anumite atitudini, în împrejurări bine determinate, se poate trage concluzia unei manifestări de vointă chiar si prin tăcere.
De exemplu, staționarea unui taximetrist într-o stație amenajată în acest sens reprezintă oferta, chiar dacă șoferul nu-și exprimă verbal consimțământul de a efectua transportul. De asemenea, se poate considera tacită oferta de prelungire a contractului de închiriere dacă termenul contractual a expirat și chiriașul folosește în continuare imobilul (tacită relocațiune).
Oferta adresată publicului rezultă, de exemplu, din anunțurile de vânzare lansate prin diferite publicații cotidiene; ofertantul va fi obligat față de primul acceptant. Din punct de vedere al efectelor, acest gen de ofertă nu se deosebeste de cea adresată unei persoane determinate.
Dacă oferta este cu termen, ea trebuie menținută în limita termenului respectiv; aceasta poate fi stabilită expres, dar poate rezulta implicit din natura contractului si din timpul necesar de gândire si de acceptare de către destinatar, termen numit termen rezonabil.
1.3. Revocarea și caducitatea ofertei (forța obligatorie a ofertei)
Oferta poate fi revocată, în principiu, atât timp cât ea nu a ajuns la destinatar.
Sunt necesare următoarele precizǎri:
cazul ofertei fără termen:
dacă este adresată publicului, ofertantul o poate revoca;
dacă este adresată unei persoane determinate, ea trebuie să fie menținută într-un termen rezonabil; nerespectarea acestei obligații are drept consecință sancționarea ofertantului prin obligarea lui la plata daunelor-interese destinatarului ofertei.
cazul ofertei cu termen:
ofertantul are obligația de a o menține pânǎ la îndeplinirea termenului respectiv;
dacă oferta este revocată intempestiv, ofertantul va răspunde delictual față de destinatarul ei.
Există opinia, în literatura de specialitate, care admite că cea mai eficientă sancțiune care se poate aplica ofertantului în acest caz este recunoașterea contractului ca valabil încheiat (desigur, în măsura în care oferta a fost acceptată de destinatarul ei).
1.4. Caducitatea ofertei
Apare în situația în care aceasta nu poate să producă efecte, fie că ofertantul a schimbat condițile stabilite inițial, fie prin expirarea termenului de acceptare.
În general, oferta devine caducă în caz de moarte, faliment sau incapacitatea ofertantului pentru acele contracte cu caracter „intuitu personae”.
1.5. Oferta și antecontractul (promisiunea de a contracta)
Oferta de a contracta nu se confundă cu antecontractul. Dacă oferta este un act juridic unilateral, antecontractul este un act juridic de formație bilaterală, un contract, chiar dacă exista obligații doar pentru promitent (de exemplu, o persoană se obligă față de alta să-i vândă un anumit imobil).
Această promisiune unilaterală prezintă un caracter sinalagmatic, care rezultă din următoarele două aspecte:
în momentul în care se realizează opțiunea, beneficiarul va avea o datorie – prețul; deci el are pe baza promisiunii o creanță și o virtuală obligație;
promisiunea de vânzare cuprinde, de regulă, obligația promitentului de a dispune de imobil pe durata termenului de opțiune (de a vinde sau nu).
1.6. Acceptarea ofertei
Acceptarea ofertei este tot un act unilateral de voință, la fel ca și oferta, care provine însă de la destinatarul ofertei.
Ca și oferta, acceptarea trebuie să îndeplinească anumite condiții:
să fie clară (să exprime clar voința de a încheia contractul), purǎ și simplă;
să fie liberă (neviciată);
să fie expresă (scrisă sau verbală) sau tacită.
În primul rând, acceptarea trebuie să fie clară, deci să concorde cu oferta. Dacă acceptarea limitează, condiționează sau excede condițiile ofertei, se consideră că aceasta a fost refuzată si acceptarea poate fi considerată contraofertă.. În acest caz acceptarea nu mai este pură și simplă.
În al doilea rând, acceptarea trebuie să fie liberă, neviciată; aceasta este o condiție necesară oricărui act juridic, fiind vorba despre o manifestare de vointă făcută cu intenția producerii efectelor juridice.
În al treilea rând, dacă oferta este adresată unei persoane determinate, numai aceea poate accepta oferta; dacă este adresată publicului, este evident că se va încheia contractul cu prima persoană care a acceptat oferta.
Acceptarea ofertei trebuie să se facă înainte ca oferta să fi fost revocată sau să fi devenit caducă..
Acceptarea trebuie să aibă o formă expresă sau implicită; acceptarea este implicită atunci când ea nu face obiectul unei declarații speciale de voință, dar rezultă din situația de fapt (de exemplu, executarea de îndată a ofertei).
Cea mai interesantă problemă din punct de vedere juridic este valoarea tăcerii persoanei căreia i s-a adresat oferta. Principiul recunoscut atât de legislația noastra cât si de alte legislații de tradiție romanistă, este ca acceptarea nu poate să rezulte din tăcere.
Cu toate acestea, legiuitorul si practica judecatorească admit unele excepții:
tacită reconducțiune (relocatiune), prevazuta de articolul 1437 Cod civil;
parțile pot stabili anticipat ca simplă tăcere după primirea ofertei să aiăa valoare de acceptare;
în dreptul comercial, dacă între parți au existat relații anterioare de afaceri, se prezumă că în cazul lansării unei oferte adresată aceluiași partener de afaceri, simpla tăcere a acestuia valorează o acceptare.
1.7. Momentul și locul încheierii contractului
Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneste oferta.
Dacă părțile nu sunt prezente, contractul se încheie prin corespondentă, motiv ce determină clarificarea momentului încheierii contractului, datorită existenței unui decalaj în timp între cele două laturi ale formării acordului de voință: oferta si acceptarea.
Întemeindu-se pe conținutul câtorva dispoziții legale care, direct sau indirect, marchează momentul întâlnirii acceptării cu oferta, în doctrina juridică au fost propuse mai multe sisteme, au fost expuse mai multe teorii:
– sistemul emisiunii (declarațiunii), conform căruia acordul de voință al părților se formează din momentul în care destinatarul ofertei și-a manifestat acordul cu privire la oferta primită, chiar dacă nu a expediat acceptarea ofertantului.
În legatură cu oferta în care s-a prevăzut un termen de acceptare, se impun urmatoarele precizări: contractul se consideră încheiat numai dacă acceptarea a ajuns la ofertant înainte de expirarea termenului prevăzut în ofertă. Potrivit articolului 35, alin.2 Cod comercial, ofertantul poate primi ca bună și o acceptare ajunsă peste termen, cu condiția să încunoștiințeze de îndată pe acceptant despre aceasta.
Cunoașterea momentului încheierii contractului are importanță din următoarele considerente:
în raport de acest moment se apreciază posibilitatea revocării ofertei sau dacă ea a devenit caducă;
în cazul conflictelor de lege în timp, se va aplica legea existentă la momentul încheierii contractului;
consimțământul si celelalte condiții de validitate se apreciază la momentul realizării acordului de voință și, în măsura în care acestea nu sunt respectate cauzele de nulitate se stabilesc în funcție de acest moment;
efectele contractului se produc, de regulă, din momentul realizării acordului de voință, dacă nu există stipulație contrară. Asadar, în cazul contractelor translative de drepturi reale, acestea se transmit (pentru bunurile individual determinate) din momentul încheierii contractului, cu exceptța imobilelor (terenurilor) unde acordul de voință al parților trebuie să îmbrace forma autentică.
Determinarea locului plății
Potrivit articolului 59 Cod comercial, obligațiile comerciale trebuie executate:
– la locul expres menționat în contract;
– la locul rezultat din intenția parților;
– la locul în care, potrivit materiei contractului, apare firească executarea.
În cazul în care în contract nu s-a precizat în mod expres locul executării obligațiilor si acest lucru nu rezultă din natura operațiunii, executarea obligațiilor se va face la sediul, domiciliul sau reședința comerciantului debitor. De „lege lata” si în dreptul comercial, în cele din urmă plata este cherabilă. De „lege ferenda”, se impune regula ca plata să se facǎ la sediul, domiciliul sau reședința creditorului, deci să fie portabilă. Această regulă nu se aplică în materie de cambie, datorită existenței unor dispoziții cu caracter special.
Determinarea prețului
Potrivit dreptului civil, în cazul contractului de vânzare-cumpărare prețul trebuie să fie determinat de părți. Codul comercial, adaptând dispozițiile civile la traficul comercial, modificându-le chiar, permite ca prețul să fie stabilit ulterior, prezentând în contract o indicație abstractă și impersonală „prețul just” sau „prețul curent”, determinarea se va face în funcție de locul plății sau de cotele oficiale ale bursei (articolul 408 Cod comercial).
Capitolul II – Titlurile de Credit
Cambia, biletul la ordin și cecul sunt titluri de credit a căror reglementare formează materia dreptului cambial.
Ceea ce caracterizează în mod fundamental titlurile de credit față de celelalte titluri documentare utilizate în relațiile civile și comerciale este încorporarea creanței, a creditului, în însuși titlul, de unde și denumirea de titlu de credit.
2.1. CAMBIA
Terminologic, cambia își are originea în latinescul “cambium”, care era o varietate a contractului “permutatio”, desemnat pentru schimbul de bani contra bani, prin care anticii, având o monedă dată, doreau să o schimbe într-o altă monedă (ceea ce ar corespunde astăzi sintagmei “schimb valutar”).
Cambia – instrument de plată
Într-o etapă în care activitatea comercială suferea datorită caracterului rudimentar al comunicațiilor, insecurității transportului, dar și diversității monedelor de plată, cambia a cunoscut o nouă evoluție.
Comerciantul din statul A, în urma afacerilor încheiate în statul B, putea să dobândească o serie de creanțe față de comercianții din statul B (de exemplu să fi vândut o cantitate de marfă pe care cumpărătorul să se oblige să o plătească la o dată ulterioară predării mărfii). Reântors în statul B pentru alte afaceri, n-ar fi fost posibil cumva ca acel comerciant să se angajeze să-și plătească propriile datorii folosindu-se de creanța ce o avea împotriva cumpărătorului pentru care scadența plății nu se împlinise (care în dreptul cambial corespunde raportului fundamental ce stă la baza emiterii cambiei)?
Mecanismul ce face posibilă legătura între creanțe și datorii este următorul: comerciantul din statul A (numit trăgător) în loc să-și plătească în moneda din statul B, propriile datorii față de un creditor personal din statul B (numit beneficiar, iar raportul juridic dintre beneficiar și trăgător se numește valoare furnizată) va invita să plătească în locul lui pe cumpărătorul-debitor al plății prețului (numit tras).
Operațiunea juridică va îmbrăca următoarea formă: comerciantul din statul A (numit trăgător) redactează (trage) o cambie (înscris) pe care, predându-l unei persoane numită beneficiar, dă dreptul acesteia din urmă să obțină plata unei sume de bani de la tras, la data consemnată în titlu.
Acesta este profilul cambiei din zilele noastre.
Avantajele operațiunii juridice prezentate sunt colosale:
trăgătorul nu mai trebuia să efectueze schimbul de monedă pentru că trasul plătea
beneficiarului în aceeași monedă, respectiv a statului B;
trăgătorul nu mai trebuia să transporte moneda necesară plăților dintr-un stat în altul;
beneficiarul urmărea la plată un comerciant (pe tras) de pe teritoriul pe care el însuși domicilia, deci putea apela pentru eventualele constrângeri la instanțele naționale.
Rămâneau însă o serie de inconveniente ce nu puteau fi, la acea dată, depășite, și anume:
ce se întâmplǎ dacă trasul refuzǎ să plătească;
de ce n-ar fi posibil ca beneficiarul, până la scadență, să transmită cambia unor alte persoane, proprii creditori, stingându-și astfel datoriile fără o plată în numerar.
Pentru a fi sigur de plata trasului, beneficiarul trebuia să aibă aceleași drepturi cu ale transmițătorului-trăgător.
Două ar fi aspectele ce se impun a fi analizate pentru a înțelege importanța circulației cambiei:
1) pe de o parte că transmiterea titlului (cambiei) presupune existența unui interval de timp suficient de lung între momentul tragerii cambiei și cel al scadenței acesteia.
2) pe de altă parte, care ar trebui să fie tehnica juridică cea mai potrivită pentru transmiterea cambiei.
Această problemă a fost soluționată prin recurgerea la procedura cesiunii de creanță, instituție existentă în dreptul civil, dar care, pentru a fi preluată în materie comercială necesita o serie de corective.
Cambia – Instrument de credit
Prin aceea că plata urmează a se face la o dată ulterioară, cambia constituie un instrument de credit.
În ipoteza prezentată la început a prezentului capitol, cea a vânzării-cumpărării încheiate între trăgătorul-vânzător și trasul-cumpărător, acesta din urmă, debitor pentru plata prețului mărfii, are suficient timp să revândă marfa, să încaseze prețul și să-și plătească datoria la împlinirea scadenței cambiei.
În ceea ce-l privește pe beneficiar (ca titular al unei creanțe față de trăgător) ca posesor al titlului, fie așteaptă ca titlul să devină exigibil (să ajungă la maturitate prin împlinirea scadenței), fie transmite cambia unui bancher, ce, la rândul lui, o poate resconta.
Cambia prezintă avantajul de a reprezenta creanța, iar posesia (deținerea) titlului îi conferă dobânditorului garanția plății, așa încât operațiile de scontare și rescontare de cambii sunt frecvente în practica bancară.
Caracterele cambiei
Pentru a întări statutul juridic al deținătorului titlului, legea a consacrat caracterul comercial, de o rigoare accentuată, literal, autonom și abstract al obligației cambiale.
Toate acestea nu sunt decât consecințe sau, mai bine zis, manifestări ale formalismului cerut pentru existența valabilă a titlului (vom vedea în secțiunea 1.4. cele opt condiții de formă obligatorii, pe când existența raportului fundamental – corespunzând provizionului din dreptul francez, nu este absolut necesară pentru valabilitatea cambiei în dreptul român); îndeplinirea condițiilor de formă prevalând de cele mai multe ori asupra celor de fond.
Obligația va fi comercială indiferent care este natura raportului fundamental care l-a determinat pe semnatar să se oblige cambial, deci chiar când acesta este un necomerciant; va fi caracterizată de un rigorism accentuat al executării, în sensul că este exclusă stipularea vreunui termen de grație (nu este permisă amânarea scadenței; dacă termenul de plată este, să presupunem, 01.10.2007, acesta nu poate fi prelungit), constatarea refuzului de acceptare sau de plată al debitorului (precizam anterior că trasul nu devine obligat cambial decât prin acceptarea cambiei) se face în formă solemnă (dresarea protestului), iar exercitarea regresului (când trasul-acceptant, debitor direct, nu plătește, devin obligați să plătească debitorii indirecți: trăgătorul, avaliștii lui, giranții anteriori sau avaliștii lor, iar acțiunea îndreptată împotriva acestora poartă denumirea de acțiune în regres) se face printr-o procedură simplificată.
Caracterul literal rezidă în aceea că existența și întinderea obligației sunt fixate numai prin mențiunile inserate în titlu.
Reamintim că însăși dobândirea calității de semnatar presupune manifestarea voinței de a se angaja cambial (prin depunerea semnăturii pe titlu ca: tras-acceptant, beneficiar, girant, giratar sau avalist).
Caracterul literal este evident dacă menționăm următorul exemplu: giratarul-mandatar are, în temeiul unui contract de mandat cu titlu oneros, o creanță împotriva beneficiarului-mandant în valoare de 1.000RON, iar pe cambie suma înscrisă este de 900RON; la întrebarea care va fi suma ce trebuie plătită giratarului, trebuie să înțelegem că, deși raporturile directe mandant-mandatar dau naștere unei creanțe mai mari (de 1.000RON), în temeiul raporturilor cambiale, singura sumă valabil a fi cerută este cea de 900RON.
Ceea ce prevalează în cambie este ceea ce este înscris în ea și poate fi cunoscut astfel de orice semnatar (și nu raporturile juridice extra-cambiale dintre semnatari; în cazul nostru nu 1.000RON, ci 900RON, cât datora trasul trăgătorului când a fost trasă cambia).
Totodată, obligația cambială este autonomă, adică angajamentul cambial al fiecărui semnatar deține o poziție juridică de-sine-stătătoare; validitatea lui nu poate fi afectată nici de nulitatea, nici de viciile obligațiilor altor semnatari.
Este, în fine, abstractă, în sensul că este independentă de raportul fundamental care a generat-o.
Așadar, cambia se prezintă ca un titlu complet. Dacă lipsește vreuna dintre mențiunile considerate esențiale, obligația cambială nu poate fi salvată prin recurgerea la alte documente, chiar dacă în însuși titlul cambial se face trimitere la acestea.
Adoptând o definiție pur formală, vom considera cambia ca fiind titlul care, predat (remis) de către trăgătorul beneficiarului, conferă acestuia din urmă, sau aceluia la al cărui ordin a fost emis, dreptul de a face să se plătească, la o dată determinată, o anumită sumă de bani sau, după Vivante este “un titlu de credit formal și complet, conținând obligațiunea de a plăti, fără contraprestațiune, o sumă de bani, la scadență și în locul care sunt menționate în ea”.
Mențiuni obligatorii
Cambia, ca înscris prin care o persoană, numită trăgător sau emitent, dă dispoziție altei persoane, numită tras, să plătească la scadență o sumă de bani unei a treia persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia, conține următoarele mențiuni obligatorii:
denumirea de cambie;
ordinul necondiționat de plată a unei sume determinate;
indicarea numelui trasului;
indicarea scadenței;
indicarea locului de plată;
indicarea numelui beneficiarului;
indicarea datei și locului emiterii;
semnătura trăgătorului.
Legea nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin dispune că absența vreuneia din mențiunile de mai sus au drept consecință faptul că un astfel de înscris nu mai are valoarea de cambie, putând fi însă considerat un act sub semnătură privată, constatând o obligație de drept comun.
Pe de altă parte, în Legea nr. 58/1934 se menționează că absența unora din clauzele obligatorii este suplinită prin norme introduse în acest scop. Astfel, în cazul în care nu se indică scadența, se consideră că titlul este plătibil “la vedere”, când lipsește indicarea locului plății, se consideră că plata se face la locul arătat lângă numele trasului, iar în absența precizării locului emiterii se naște prezumția că aceasta s-a produs în locul indicat lângă numele trăgătorului.
a) Existența unui înscris
Nu poate exista obligație cambială verbală. Toate declarațiile cambiale trebuie să fie complete, precise și să rezulte din titlu, căci, conform unei formule clasice: “quod non est in cambio non est in mundo”.
Nerespectarea acestei condiții nu poate avea decât o singură consecință: aceea a
nevalabilității obligației cambiale.
În mod obișnuit obligațiile cambiale se asumă pe formulare-tip ce există în comerț, purtând timbrul legal necesar.
b) Denumirea de cambie
Dintre mențiunile obligatorii cuprinse în Legea nr. 58/1934, prima o constituie denumirea de cambie, care trebuie să se regăsească “expresis verbis” în titlu și trebuie să fie exprimată în limba întrebuințată pentru completarea acestuia. Această rigoare este justificată prin avertismentul dat celui care emite o cambie, asupra consecințelor pe care le are crearea acestui titlu.
În legea română în materie de cambie, denumirea de cambie nu poate fi înlocuită cu altele existente în uz, cum ar fi acela de trată sau poliță, folosite în trecut.
Normele-cadru ale Băncii Naționale a României prevăd că lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea, interzicându-se ca denumirea de cambie să fie trecută pe marginea, diagonala sau partea de jos a titlului, fiind obligatoriu să figureze deasupra semnăturii trăgătorului.
c) Ordinul necondiționat de plată a unei sume determinate
A doua mențiune obligatorie constă în stipularea în titlu a unui ordin necondiționat, adresat de trăgător trasului, de a plăti o sumă de bani determinată. Această condiție cuprinde două elemente corelative: ordinul de plată și suma determinată.
În ceea ce privește primul element, caracterul său necondiționat rezidă în aceea că ordinal de plată nu poate fi supus unei contraprestații, nu poate fi subordonat unei condiții suspensive sau rezolutorii și nu poate cuprinde nici clauze sau condiții în sens impropriu, care ar limita obligația cambială sau ar face-o să depindă de cuprinsul unui alt înscris sau de raportul juridic existent între trăgător și tras, între trăgător și beneficiar sau între alți semnatari ai cambiei.
Această interpretare se bazează pe faptul că voința de a se obliga cambial se exprimă prin ordinul de plată; ori dacă acesta ar fi afectat de vreo condiție sau rezervă, nu ar putea fi considerat ca fiind o manifestare de voință în acest sens, iar pe de altă parte, nemaifiind cunoscute pe deplin condițiile plății, ar fi afectată valoarea de
circulație a titlului.
Formula ce poate fi utilizată constă în imperativul “Plătiți” sau orice expresie sinonimă, ca de exemplu “Vă rog a plăti”.
Suma de plată trebuie să fie determinată și exprimată întotdeauna în numerar.
Această precizare asigură circulația cambiei, deoarece numai astfel se poate ști de către posesorul titlului ce i se datorează la scadență, iar debitorul va avea certitudinea întinderii obligației sale.
d) Indicarea numelui trasului
Poate fi desemnat ca tras orice subiect de drept, persoană fizică sau juridică.
Indicarea trasului nu creează de la sine obligația de plată în sarcina sa, numai acceptarea trasului producând acest efect.
Pentru identificarea trasului nu este necesară scrierea numelui întreg (nume și prenume), în dreptul cambial român fiind suficient să se arate doar numele de familie. Prenumele poate lipsi sau să fie indicat doar prin inițiala acestuia sau să fie abreviat.
Chiar o greșeală de ortografie în indicarea numelui de familie nu poate atrage nulitatea titlului, atât timp cât numele este astfel scris încât să permită identificarea celui desemnat ca tras. Același principiu este valabil în cazul firmei individuale sau sociale sau a unei denumiri.
e) Indicarea scadenței
Potrivit Legii nr. 58/1934 scadența poate fi formulată în patru moduri diferite:
1. scadența la vedere (la prezentare, la cerere)
Această formulă îl îndreptățește pe beneficiar să pretindă plata la data la care are interesul să o obțină. El o poate cere, în principiu, chiar în ziua emiterii titlului, dar în maximum un an de la această dată.
2. scadența la un anumit timp de la vedere
Îl obligă pe posesor să prezinte cambia debitorului oricând îi convine, urmând ca de la acea dată înainte să curgă termenul de exigibilitate.
3. scadența la un anumit timp de la data emiterii
Dacă țara de emisiune și cea de plată au calendare diferite, scadența se stabilește socotinduse din ziua care corespunde celei de emisiune potrivit calendarului locului de plată.
4. scadența la o zi fixă
Și în acest caz data exigibilității se consideră fixată după calendarul locului de plată, dacă diferă de cel al țării de emisiune.
Indiferent de modalitatea utilizată, scadența cambiei trebuie să fie precisă și necondiționată, nu cu termene cumulative, alternative sau succesive, ci una singură pentru toată suma. Cambia care nu cuprinde o astfel de scadență este nulă.
f) Indicarea locului plății
Cambia trebuie să indice și locul plății. Aceasta se face fie la locul indicat în cambie ca loc de plată, fie, în lipsa acestei indicații, la locul arătat lângă numele trasului. Acesta poate avea însă interesul ca plata să fie făcută la domiciliul unei alte persoane, din aceeași localitate sau din alta.
Astfel, potrivit Legii nr. 58/1934, se stabilește că dacă în cambie nu se precizează că plata va fi făcută de însuși trasul la domiciliul terțului, se presupune că ea va fi făcută de către terț. Acest gen de cambii se numesc domiciliate, iar cel ce va plăti, terț domiciliar.
De regulă, indicarea locului de plată ca și a terțului domiciliatar se face de către trăgător la emiterea cambiei. Dacă acesta menționează numai locul de plată și acesta este altul decât domiciliul trasului, acesta poate el indica persoana care va face plata la locul menționat de trăgător. În lipsa unei asemenea mențiuni din partea trasului acceptant, se consideră că s-a obligat să plătească el însuși la locul precizat. Când cambia este plătibilă la domiciliul trasului, acesta poate indica la acceptare o adresă în localitatea plății.
Dacă locul plății indicat în cambie este diferit de cel al domiciliului trasului, cambia trebuie prezentată la acceptare în acel loc.
g) Indicarea numelui beneficiarului
În cambie este obligatorie indicarea numelui beneficiarului, care este totodată primul posesor legitim al cambiei.
Trăgătorul are dreptul să se desemneze în cuprinsul titlului pe sine însuși ca beneficiar, după cum pot fi arătați mai mulți beneficiari, în mod alternativ. De remarcat că prin beneficiar se înțelege fie persoana îndreptățită să ceară, în nume propriu sau prin mandatar, plata datorată, fie subiectul de drept la ordinul căruia aceasta trebuie să fie efectuată.
Deci, orice cambie, cu excepția celei în alb, se prezintă ca un titlu cu beneficiarul nominal individualizat.
h) Indicarea datei și locului emiterii
Utilitatea menționării datei emiterii este multiplă:
• calcularea termenelor cambiilor cu scadență la un anumit termen de la vedere;
• pe baza ei se poate stabili dacă trăgătorul era sau nu capabil când și-a asumat
obligația cambială;
• pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de formă esențiale la momentul emiterii
titlului în aplicarea principiului “tempus regit actum”.
Data trebuie să fie exprimată neechivoc, să fie certă și posibilă.
Data înscrisă pe cambie este considerată certă și opozabilă tuturor. Dacă ea este totuși contestată, dovada datei reale poate fi făcută prin orice mijloc de probă de către debitorul interesat.
Spre deosebire de dată, a cărei lipsă atrage nulitatea titlului, lipsa locului emiterii este suplinită de lege. Numai când lipsesc atât data cât și locul emiterii, cambia este nulă.
În special pentru cambiile cu circulație internațională indicarea locului emiterii este utilă pentru a se verifica, în funcție de loc, dacă au fost îndeplinite condițiile de formă cerute de legea locului, în conformitate cu principiul de drept internațional privat: “locus regit actum”.
În privința timbrării cambiei, trebuie precizat că data de pe ștampila timbrului nu suplinește absența datei emiterii, iar aplicarea timbrului cu menționarea adresei suplinește absența locului emiterii.
i) Semnătura trăgătorului
Ultima mențiune obligatorie o constituie semnătura trăgătorului. Legea nr. 58/1934 nu a stabilit și elementele din care trebuie să fie alcătuită o semnătură, aceasta rămânând în sarcina legiuitorului național.
Semnătura trebuie să fie autografă, ca semn distinctiv al celui ce semnează și ca expresie grafică a voinței de a se obliga cambial.
Lipsa semnăturii poate fi invocată de orice persoană interesată ca o excepție obiectivă.
Nu sunt admise semnăturile tipărite, litografiate, prin aplicare de sigiliu sau ștampilă, ele atrăgând nulitatea cambiei.
Transmiterea cambiei prin gir
Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, numită giratar, toate drepturile izvorând din titlu.
Girul se menționează pe dosul cambiei (de unde și denumirea de “andosare”) sau ordinul lui …”.
Această mențiune trebuie urmată de semnătura girantului și de dată, precum și de predarea (remiterea titlului).
În funcție de obiectul transmiterii:
girul translativ (incluzând transmiterea drepturilor și a garanțiilor decurgând din cambie,legitimarea și garanția acceptării și a plății);
girul netranslativ.
Girul translativ produce efectul de a investi pe giratar cu un drept propriu și autonom, deci noul titular dobândește drepturi mai mari decât antecesorul său (în sensul că excepțiile opozabile acestuia nu pot fi valorificate față de cel dintâi). Doctrina română a soluționat și controversa privind drepturile reale accesorii, în sensul că, odată cu titlul se transmit și garanțiile accesorii.
Girul translativ produce și efectul de legitimare a posesiunii titlului: deținătorul unei cambii este socotit posesor legitim dacă justifică dreptul său printr-un șir neîntrerupt de giruri.
În temeiul girului translativ, girantul își asumă răspunderea față de giratar pentru acceptarea și plata cambiei în solidar cu toți ceilalți semnatari ai titlului; girantul își asumă dubla obligație de a face să se plătească, fiind totodată ținut să achite personal cambia în cazul refuzului trasului.
Girul netranslativ poate fi:
pignorativ (constituie în favoarea girantului un drept de gaj asupra creanței
cambiale prin inserarea clauzei valoare în garanție sau valoare în gaj);
pentru procură (pentru încasare) – împuternicește pe giratar să încaseze în
numele girantului, suma înscrisă în titlu.
2.2. Avalul
Avalul este garanția asumată de o persoană că titlul va fi plătit la scadență.
Persoana care-și asumă obligația de garanție se numește avalist, iar persoana garantată se numește avalizat.
Avalul este o instituție întâlnită în mod frecvent în practica comercială bancară. Pentru a acorda credite, societățile bancare cer solicitanților de credit ce garantează restituirea împrumutului cu efecte de comerț (cambii sau bilete la ordin), să obțină avalizarea titlurilor de către o persoană, care să asigure astfel îndeplinirea obligației debitorului împrumutat.
Avalul nu este folosit numai în ipoteza prezentată, ci în mod curent în circulația cambială, când un semnatar al titlului nu se bucură de prea multă încredere în ceea ce privește plata acestuia și de aceea se adresează unei alte persoane, de obicei un terț, pentru a semna alături de el, garantând astfel îndeplinirea obligațiilor cambiale. Uneori, pentru a se feri de umbra de îndoială ce o poate atrage utilizarea avalului, conducând la discreditarea avalizatului, se practică deghizarea garanției sub forma garantării cambiei sau a girării acesteia.
Avalul se înscrie pe cambie și se semnează de către persoana care-l dă, folosindu-se mențiunea “Pentru aval” pusă pe fața titlului.
Avalul se poate da pentru garantarea executării obligației fie de către tras, fie de către trăgător sau chiar pentru alt avalist.
Avalul prezintă următoarele particularități:
nu poate fi dat sub condiții;
poate garanta numai o parte a obligației;
dacă nu se precizează persoana avalizată, se presupune că avalul este dat pentru garantarea obligațiilor trăgătorului.
Efectele avalului sunt:
deși se aseamănă cu fidijusorul, avalistul nu dispune de beneficiul de discuțiune (ci doar de cel în diviziune), chiar în cazul nulității obligației avalizatului, avalistul rămâne ținut la plată.
avalistul poate opune posesorului titlului excepțiile pe care debitorul avalizat le avea contra lui.
prin plata cambiei avalistul se subrogă în drepturile posesorului-plătit putându-și exercita acțiunea directă contra trasului (sau avaliștilor lui) sau acțiunea de regres contra: trăgătorului, giranților (și avaliștii lor).
2.3. Biletul la ordin
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent sau subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane, numită beneficiar sau la ordinal acesteia.
Mențiuni obligatorii
Potrivit Legii 58/1934 biletul de ordin, pentru a fi valabil trebuie să conțină:
denumirea de bilet la ordin;
promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată;
scadența;
locul de plată;
numele beneficiarului;
data și locul emiterii;
semnătura emitentului.
Pentru că regimul juridic al biletului la ordin se aseamănă cu cel al cambiei, prezentăm principalele trăsături ce le deosebesc:
• din punctul de vedere al numărului de condiții de valabilitate, cambia conține mai multe (8) față de biletul la ordin (7), la acesta din urmă lipsind indicarea numelui trasului, pentru că, la biletul la ordin trăgătorul și trasul se identifică;
• biletul la ordin presupune doar doi participanți: emitentul (trăgător) și beneficiarul, față de cambie care presupune trei participanți;
• la biletul de ordin, cel ce se angajează să plătească este chiar emitentul;
• biletul la ordin nu se prezintă la acceptare; nici chiar în cazul biletului la ordin cu scadență la un anumit timp de la vedere care trebuie prezentat în termen de 1 an de la emitere, această prezentare nu are valoarea unei acceptări a titlului, ci servește doar la determinarea momentului exigibilității;
• în lipsa precizării în titlu a locului emiterii se subînțelege că acesta este cel menționat ca loc de plată (pentru că emitentul este și cel care plătește).
2.4. Cecul
Cecul este un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci, la care are un disponibil bănesc, bancă numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar.
Mențiuni obligatorii
Potrivit Legii nr. 59/1934, privind cecul, pentru valabilitatea acestuia trebuie să conțină următoarele mențiuni obligatorii:
• denumirea de cec;
• mandatul (ordinul) necondiționat dat băncii de a plăti o anumită sumă de bani;
• numele trasului (banca);
• locul de plată;
• data și locul emiterii;
• semnătura trăgătorului.
Deși cecul are un regim juridic asemănător cambiei, se deosebește de aceasta prin:
raportul juridic existent între tras și trăgător, numit fundamental la cambie, poartă denumirea de provizion sau disponibil la cec și este esențial pentru existența acestuia, constând într-un contract încheiat între trăgător și banca unde se constituie acest disponibil, fie sub forma unui depozit bănesc, fie ca urmare a unei deschideri de credit;
cecul nu poate fi emis decât în limita sumei constituită ca provizion;
la cec trasul nu poate fi decât o bancă;
numărul de condiții obligatorii este mai redus la cec, lipsind: numele beneficiarului (pentru că această mențiune este facultativă la cec, pe când pentru cambie legea nu permite cambia la purtător, admițând ca numele beneficiarului să nu fie indicat la emitere, ci doar ulterior, doar la cambia în alb), dar și scadența (pentru că cecul este plătibil, fără excepție “la vedere”, motiv pentru care este considerat doar un instrument de plată, nu și de credit);
cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuși, spre deosebire de cambie;
în timp ce cambia în mod normal urmează a fi acceptată de tras (excepție cambia “la vedere”), cecul nu poate fi acceptat, chiar dacă ar exista o mențiune de acceptare înscrisă pe titlu, aceasta se consideră nescrisă;
pe când posesorul cambiei poate acționa la alegerea sa, fie împotriva acceptantului și avaliștilor săi, fie împotriva debitorilor de regres, beneficiarul cecului are la dispoziție doar acțiunea de regres contra giranților, trăgătorului și celorlalți din aceeași categorie. Cecul este incompatibil cu acțiunea directă (contra acceptantului) pentru motivul că trasul (banca), lipsind obligația acceptării, nu are calitatea de debitor cambial.
2.5. Avantajele utilizării liniilor de credit
Cele mai importante avantaje sunt:
existând un credit, plata este amânată până la împlinirea scadenței;
se sting printr-o singură plată mai multe datorii;
având caracter de acte publice, există o mai mare siguranță privind existența și circulația lor valabilă;
executarea este rapidă, fiind asigurată de o procedură specială;
există căi multiple de executare: fie cambială (directă, de regres), dar și extracambială (acțiunea cauzală și îmbogățirea fără justă cauză);
solidaritatea plății; cu cât există mai mulți semnatari, cu atât securitatea creditului crește.
Capitolul III – Încheierea contractelor bancare
3.1. Condiții de fond
3.1.1. Consimțământul părților capabile.
Contractele bancare sunt încheiate numai prin consimțământul neviciat al părților capabile.
a) Consimțământul băncii
Existența consimțământului băncii nu poate fi dedusă din simpla că este adresată publicului, așa cum ar fi în cazul unei vânzări comerciale de bunuri mobile sau în cazul prestării unor servicii publice. Consimtământul băncii trebuie să fie exprimat în formă scrisă și individualizat, prin raportare expresă la un contract bancar precis determinat.
Așadar, nici o ofertă a băncii adresată publicului în general nu poate genera pentru bancă obligația de a încheia un contract concret. Ea poate găsi oricând și orice client, făra a fi obligată să-și motiveze refuzul de a contracta.
Consimțământul băncii se exprimă prin reprezentantul ei legal, desemnat de consiliul de administrație sau prin funcționarul bancar însărcinat cu această operațiune.
b) Consimțământul clientului
Consimtământul clientului trebuie să emane de la o persoană cu capacitate deplină de exercițiu. În consecință persoana fizică pusă sub interdicție și minorul sub 14 ani îsi vor exprima Consimțământul prin reprezentantul legal; minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă (14 -18 ani) va fi asistat de persoana care îl ocrotește.
Clientul persoana juridică îsi va exprima consimțământul prin persoana fizică desemnată ca reprezentant potrivit legii sau statutului propriu.
Acest consimtamant trebuie sa fie neviciat de eroare, dol sau violență.
Totodată consimțământuI clientului trebuie să fie dat în deplina cunoștință cu privire la conținutul și efectele contractului bancar.
Pentru realizarea acestei ultime condiții, banca trebuie să îndeplinească obligația de informare (art. 6 al legii nr. 289/2004).
3.1.2. Obligația de informare
În practică, consimtământul clientului rezultă din semnarea formularului redactat de bancă. Contractul bancar are în acest sens, natura unui contract de adeziune, cu clauze prestabilite de bancă.
Acest formular conține însă numai clauzele esențiale ale contractului de aceea banca este obligată să informeze clientela asupra tuturor condițiilor contractelor bancare, a tuturor angajamentelor reciproce ale parților.
Din natura contractului decurge consecința că toate clauzele care atenuează răspunderea băncii sau care conferă acesteia drepturi specifice(cum ar fi dreptul de a rezilia unilateral și intempestiv contractul încheiat majorarea dobânzii pe parcursul executării contractului de credit) sunt opozabile clientului și produc efecte juridice numai dacă există certitudinea că aceste clauze au fost cunoscute și acceptate de client în momentul semnării contractului.
3.1.3. Capacitatea părților
a) Capacitatea persoanelor fizice. Persoana fizicǎ parte în contractelele bancare, trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină,care se dobândește o dată cu vârsta majoratului.Majorul pus sub interdicție și minorul lipsit de capacitate de exercițiu încheie contractele bancare prin reprezentanții legali. Minorii cu capacitate de exercitiu restrânsă (14-18 ani) trebuie să fie asistați de ocrotitorii legali.
b) Capacitatea persoanelor juridice. Persoanele juridice pot încheia contracte bancare cu respectarea principiului specialității capacitații de exercițiu art. 34 al Decretului nr. 31/1954), prin persoanele fizice care le reprezintă în temeiul legii sau al statutului propriu.
Depășirea mandatului legal și convențional de către reprezentanții persoanei juridice, poate atrage numai răspunderea acestora față de persoana juridică pe care o reprezintă și nu poate constitui o cauză de nulitate absolută a contractului încheiat cu terțele persoane, cum ar fi, de exemplu, constituirea de garanție a rambursării unui credit bancar a unor bunuri din patrimoniul societății comerciale a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii contractului de credit.
3.1.4. Obiectul contractelor bancare. Obiectul contractelor bancare îl consituie operațiunile bancare permise de dispozițiile art. 8 al Legii nr. 58/1998).Prețul serviciilor bancare, datorat de client, trebuie să fie precis determinat prin contract.
3.1.5. Cauza contractului bancar. Cauza contractului bancar trebuie să fie certă și licită. De aceea sunt prohibite contractele bancare avănd o cauză ilicita, cum ar fi ,,spalarea banilor"sau susținerea financiară a terorismului.
3.1.6. Caracterele specifice contractelor bancare
Contractele bancare se disting de celelalte contracte comerciale prin unele trăsături specifice, cum sunt :
– Originalitatea tehnicilor utilizate (depozitul de fonduri și de titluri, scontul, data de valoare,cardurile bancare, cambia informatizată,cecul-imagine etc.).
– Protecția sporită a consumatorului (clientului) ca reacție la inegalitatea părților și la importanța intereselor puse în joc.
– Suprapunerea raportului de drept bancar cu raportul de drept comercial dintre client și terțe persoane (de exemplu, în cazul creditului documentar) impune, în interesul securității ambelor raporturi, izolarea lor juridică. De aici decurge o dublă consecință : excepțiile intrinseci raportului juridic de drept comercial nu pot fi invocate în cadrul raportului juridic de drept bancar,iar banca nu este datoare să cunoască natura raportului juridic dintre client și terța persoană.
Cu toate aceste particularități, contractele bancare continuă să se raporteze la dreptul comercial și prin acesta la dreptul civil ca la un drept comun al obligațiunilor izvorâte din contract.
3.1.7. Contractele bancare – contracte de adeziune
În practica încheierii contractelor bancare sunt utilizate, fără excepție formularele tipizate redactate de bănci, cu clauze nenegociabile, care conferă acestora națura de simple contracte de adeziune. În consecință, în caz de litigiu, instanța verifică numai dacă la semnarea contractului clientul a avut cunoștință de clauza litigioasă. Este o aplicație firească a principiului consensualismului (art. 942, 969 Cod civil).
Contractele bancare nu sunt singurele contracte de adeziune.
Aderarea la contract a clientului băncii are însa unele trăsături specifice. Clientul aderă nu numai la clauzele exprese ale contractului ci și la condițiile generale de bancă, la uzurile convenționale și la regulile profesionale bancare.
3.1.8. Aderarea clientului la uzurile bancare
În general se consideră că reprezintă uz bancar tot ceea ce face parte din funcționarea normală a activității bancare. De exemplu : efectuarea plăților ordonate de clientul care și-a deschis un cont de depozit de fonduri; informarea, despre fluctuația cursurilor bursiere, a clientului care și-a deschis un cont de depozit de titluri; încasarea dividendelor cuvenite în numele și pe seama titularuiui de cont pentru aceleași titluri etc. Există însă numeroase controverse în ce privește existența unor uzuri cum ar fi, de exemplu, prezentarea de către bănci, spre acceptare de către tras, a cambiilor remise în baza unui contract de cont curent.
3.2. Contractul de credit
3.2.1. Definiția legalǎ a creditului bancar este cuprins în art. 3 alin.(1) pct. 7 al Legii bancare nr. 58/1998: ”Orice angajament de plată a unei sume de bani. În schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani.”
3.2.2. Clasificarea creditelor, pe lângǎ criteriul duratei rambursării (termen scurt, mediu sau lung), poate fi efectuată și în raport de alte criterii:
– după natura garanțiilor rambursării: credite ,,în alb" (cu garanții personale) și credite cu garanții reale;
– după creditor: credite consorțiale (acordate de un grup de bănci) și credite acordate de o singură bancă;
– după locul utilizării creditului: credite interne și credite internaționale;
– după conținutul creditului: credite în fonduri bănești și credite prin semnatură (acceptarea sau avalul unui efect de comerț, cauțiunea, garanția bancară autonomă);
– după destinația fondurilor: credite pentru furnizori (de finanțare a producției) și credite pentru cumpărători;
– după posibilitatea băncii de a refinanța: credite mobilizabile și credite
Banca Franței clasifică creditele bancare în trei categorii, în raport de destinația lor : credite pentru finanțarea întreprinderilor, credite pentru finanțare a familiilor și credite prin semnătură.
3.2.3. Tehnicile juridice utilizate pentru creditare sunt adaptate necesităților finanțării diverselor acte de comerț. Astfel, creditul pe termen scurt(pânăla 12 luni) – poate fi acordat sub forma scontului efectelor de comerț (cambie, bilet la ordin) sau sub forma leasingului financiar. Creditul pe termen mediu (1-5 ani) se poate acorda sub forma avansului fondurilor, a descoperitului de cont, a facilităților de casierie, a creditului de campanie etc. De cele mai multe ori , contractu! de credit constituie baza emiterii unor efecte de comerț (cambii sau bilete la ordin) care permit mobilizarea creanței prin scont și refinanțare băncii pentru reîntregirea fondurilor de creditare.
În ultimii ani, băncile europene au elaborat și aplicat o nouă tehnică de creditare – M.O.F. (multiple option financing facility). Aceasta este o deschidere de credit cu opțiuni multiple, oferă un ansamblu de facilități pe care clientul băncii le poate utiliza, într-o perioadă determinată și în cadrul unui plafon limitat: credit confirmat multi – devize, avansuri de fonduri pe termen scurt, acceptări de cambii trase asupra băncii, linii de credit de substituție, emisiune de bilete de trezorerie etc.
Alegerea celui mai adecvat tip de credit, în fiecare caz concret, depinde atât de necesitățile clientului cât și de interesele băncii. Nevoia de lichidități pentru trezoreria clientului conduce la solicitarea unui credit pe termen scurt în timp ce procurarea de echipament tehnologic va determina alegerea unui credit pe termen mediu sau lung. Dacă clientul băncii dorește să obțină un credit, dar totodată și o selecție a clientelei pe criteriul solvabilității, va utiliza tehinca de factoring. La rândul său, banca îsi va determina opțiunea în raport de două imperative : securitatea și mobilizarea. Securitatea pretinde evitarea riscului nerambursări iar mobilizarea asigură refinanțarea băncii. Dacă riscul nerambursării este evident sau dacă posibilitățile de mobilizare nu sunt satisfăcătoare, banca va refuza creditul, fără a fi obligată să-și justifice refuzul.
3.2.4. Noțiunea de creditare este economică și este acoperită de multiple tehnici juridice: împrumut, descoperit de cont, scont, acceptare, aval, garantie autonomă, cauțiune etc. În fiecare caz, esențială este operațiunea economică ,iar mecanismul juridic se alege ca fiind cel mai adecvat realizării acesteia.
Ca operațiune economică, creditul reunește trei elemente:
1) avansul de monedă fiduciară sau scripturală;
2) remunerația băncii;
3) rambursarea.
Aceste trei elemente se regăsesc și în definiția creditului cuprinsă în art. 3 alin. (1), pet. 7 al Legii bancare nr. 58/1998.
Finalitatea economică a creditării bancare conduce la necesitatea menționării în contract a destinației creditului. În raportul dintre bancă și clientul debitor, această mențiune conferă băncii dreptul de a controla utilizare fondurilor în concordanță cu destinația prevăzută și dreptul de a rezilia contractul în cazul deturnării fondurilor de la această destinație, cu obligația pentru client de a rambursa imediat sumele utilizate.
Acest drept de control al băncii ar putea fi analizat și ca o obligație a băncii față de terțe persoane, victime ale deturnarii destinației fondurilor. Jurisprudența franceză a reținut în sarcina băncii existența obligației de a supraveghea utilizarea fondurilor, cu consecința răspunderii civile delictuale față de terțele persoane prejudiciate.
Obligația de discernământ a băncii, ca obligație de mijloace, se exprimă în cinci reguli:
1) Lipsa de discernământ nu privește prezența ori absența garanțiilor.
2) Creditul acordat de banca nu trebuie să-i înșele pe terți dându-le iluzia unei încrederi meritate de clientul debitor sau o aparența de solvabilitate a acestuia.
3) Creditul trebuie să fie adaptat capacității de rambursare a clientului debitor. Un credit disproporționat va fi mai dificil recuperabil și va întârzia constatarea incapacității de plată a debitorului, (timp în care se va înmulți numărul creditorilor neplătiți.
4) Creditul trebuie să aibă un cuantum suficient pentru realizarea obiectivului său economic, în caz contrar și în absența prevederii altor surse de finanțare eșecul economic fiind inevitabil.
5) Creditul trebuie să fie adaptat nu numai nevoilor actuale ci și perspectivelor de dezvoltare ale clientului.
3.2.5. Clauzele uzuale în contractul de credit sunt următoarele :
– denumirea și sediul băncii (sucursalei, agenției), numele și funcția persoanelor care o reprezintă;
– identificarea debitorului și a persoanelor care îl reprezintă;
– cuantumul creditului în lei și procentul dobânzii;
– destinația creditului;
– contul prin care se acordă creditul;
– data la care se acordă;
– termenul de rambursare;
– garanțiile rambursării;
– semnăturile și data semnării.
Contractele de credit pentru activități productive conțin in mod uzual , următoarele clauze specifice:
– categoria și volumul creditului;
– destinația fondurilor împrumutate;
– tranșele și data eliberării acestora;
– termenul limită pentru utilizarea integrală a creditului;
– durata pentru care s-a acordat creditul;
– ratele de rambursare și scadența fiecărei rate;
– dobânda (rata anuală initială, posibilitatea și modalitatea modificării ratei; modul de calcul);
– garanțiile rambursării (veniturile, gajul, ipoteca, cesiunea de creanță a drepturilor din contracte de asigurare);
– asigurarea bunurilor gajate sau ipotecate;
– contul de disponibilități at debitorului prin care se rambursează creditul și se plătesc dobânzile;
– acceptarea tacită de către debitor a noilor grafice de rambursare comunicate de bancă;
– dobânzile penalizatoare pentru întarzierea rambursării creditului și a plății dobânzilor;
– obligațiile debitorului băncii (de a respecta destinația pentru care s-a acordat creditul și termenul de utilizare; de a prezenta băncii spre verificare documentele privind garanțiile constituite și bunurile ce fac obiectul acestora; de a restitui creditul și de a pIăti dobanzile la termenele stipulate în graficul de rambursare; de a plăti comisioanele prevăzute în contract; de a nu înstrăina și de a nu greva cu noi sarcini bunurile gajate sau ipotecate și totodată de a asigura conservarea acestora; de a asigura bunurile constituite ca garanții și de a cesiona în favoarea bănciidrepturile ce decurg din aceste contracte;
– drepturile băncii (reducerea sau anularea creditului acordat dupa preaviz, dacă debitorul a furnizat bălncii date nereale pentru obținera acelui credit; verificarea respectării condițiilor în care s-a acordat creditul și a menținerii garanțiilor pe toată perioada executării contractului; rezilierea unilaterală a contractului în cazul neexecutării obligațiilor debitorului sau în cazul în care situația acestuia nu mai asigură condițiile rambursării creditului; recuperarea silită a datoriei împrumutatului; debitarea conturilor împrumutatului, fără acordul acestuia, cu sumele reprezentând obligații exigibile ale acestuia față de banca decurgând din contractul de credit etc.);
– clauza atributivă de competență jurisdicțională pentru litigiile care s-ar naște între părți în legătură cu executarea contractului;
– natura de titlu executoriu a contractului de credit;
– data intrării în vigoare a contractului;
– data și locul încheierii și semnăturile.
Contractele de credit pentru consum personal, conțin și următoarele clauze uzuale (art. 8 al Legii nr. 289/2004, în vigoare de la 6 ianuarie 2005):
– categoria și volumul creditului;
– destinația creditului;
– documentația de credit specifică;
– modalitățile de rambursare (eșalonarea și scadența ratelor; posibilitatea rambursării anticipate);
– dobânda anuală efectivă și inițială și posibilitatea modificării ei unilaterale, scadențele și modul de plata);
– garanțiile (veniturile, garanțiile reale și asigurarea bunurilor gajate sau ipotecate; cesiunea creanțelor din contractele de asigurare);
– modalități de rambursare a creditului (alimentarea contului de disponibilități pentru a fi posibilă debitarea în vederea încasării ratelor și a dobânzilor; graficul de rambursare; dobânzile penalizatoare);
– obligațiile părților.inclusiv cele prevăzute în anexa nr. 1.
3.2.6. Limitarea riscului de credit la creditul de consum. Conform Normei nr. 15 din 18 decembrie 2003 privind limitarea riscului de credit la creditul de consum, acest tip de credit se caracterizează prin aceea că este acordat persoanelor fizice în vederea satisfacerii nevoilor personale, ale familiei sau ale gospodăriei acestora sau în vederea achiziționării de bunuri, sunt exceptate creditele destinate finanțării construirii, cumpărări, reabilitării, consolidării sau extinderii imobilelor cu destinație locativă.
Acordarea, garantarea și derularea creditelor de consum se realizează de institute de credit pe baza unor norme interne de creditare conținând cel puțin următoarele elemente:
a) organizarea activității de acordare, garantare și derulare a respectivului tip de credit;
b) clauzele obligatorii ale contractului de credit (Legea nr. 289/2004);
c) documentația care stă la baza contractului de credit;
d) competențele de aprobare a creditelor, în functie de valoarea acestora
e) indicatorii pentru evaluarea bonității solicitanților de credite și modul de calcul al acestor indicatori.
Creditele se acordă pe baza unui contract și a documentației care trebuie să cuprindă pe lângă elementele din anexa nr. 1 la Legea nr. 289/2004 :
a) documente care atestă veniturile certe cu caracter permanent de care dispune solicitantul;
b) declarația pe propria răspundere privind alte datorii ale solicitantului, ale familiei acestuia și in mod special datoriile exigibile și neonorate, împrumutatorul poate cere copii de pe documentele privind aceste datorii;
c) declarație pe proprie răspundere privind litigiile cu terții, precizând motivele care le-au provocat.
Condițiile pentru aprobarea creditelor de acest fel trebuie să se refere cel puțin la următoarele elemente:
a) identitatea solicitantului;
b) creditul solicitat, scadența, avansul depus de solicitant și garanții prezentate;
c) bonitatea solicitantului;
d) situațiile speciale în care se află, de exemplu litigiile care ar putea afecta în mod semnificativ bonitatea.
La evaluarea bonității solicitantului se va avea în vedere ca ratele de dobândă să reprezinte cel mult 30% din veniturile nete ale solicitantului și ale familiei sale, calculate ca diferenă între veniturile totale și angajamentle evidențiate în declarații.
Dacă destinația creditului este achiziționarea de bunuri, solicitantul trebuie să prezinte garanții personale din partea unor terți (cauțiune) sau să achite un avans de minimum 25% din valoarea bunurilor.
Pentru creditele cu altă destinație condiția este prezentarea unor garanții reale sau personale din partea unor terți (fidejusiune sau cauțiune reală) la nivelul creditului solicitat. Pot face exceție facilitățile de creditare prin trageri de descoperit de cont, precum și creditele acordate prin intermediul cardurllor credit care nu au asociat un cont de depozit, a căror valoare nu depășește de trei ori nivelul venitului net lunar cu caracter permanent al solicitantului, calculat ca diferență între veniturile totale cu caracter permanent ale acestuia și angajamentele evidențiate în declarații, fără a depăși o limită stabilită prin normele interne de creditare ale împrumutatorului.
Contractele de credit cu societăți comerciale pentru a achiziționarea fondului de marfă trebuie să includă clauze conform cărora,în situația vânzări pe
rate/pe credit a respectivelor bunuri, societățile comerciale vor impune condițiile de
acordare, derulare și garantare a creditelor cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute de Norma nr. 15/2003.
Pot face excepții de la prevederile art. 8 și 9 privind evaluarea bonității și garanțiile următoarele tipuri de credite de consum: pentru studii, pentru vacanță și călătorii; pentru tratamente medicale; pentru participarea la conferințe, simpozioane în străinătate, creditele cu destinație agricolă. Concomitent cu Norma B.N.R. nr. 15/2003 a fost emis Ordinul nr. 3106/2004 al presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind limitarea subscrierii riscurilor credite de consum și ipotecare.
Pentru a-și asuma riscurile de credite de consum acordate în condițiile normelor B.N.R. nr. 15/2003 precum si riscurile de credite ipotecare acordate,asigurări de acest tip trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să dispună de un departament specializat de credite și garanții, având personal cu experiența în analiza financiară specifică activității de creditare;
b) reținerea neta pentru creditele de consum nu va depăși 5.000 euro pe debitor, la cursul Băncii Naționale a României valabil la data raportării;
c) reținerea netă pentru creditele ipotecare nu va depăși 50.000 euro pe debitor, la cursul Băncii Naționale a României valabil la data raportării, după deducerea a 50% din valoarea garanției constitute;
d) reținerea netă totală a asigurătorului la riscurile prevăzute la art.1 să nu depășească de 12 ori activul net aferent ultimului exercițiu financiar;
e) primele nete subscrise în cursul unui trimestru pentru asigurările de credite de consum și ipotecare nu pot depăși 25% din totalul primelor nete subscrise pentru categoria de asigurări generale.
Același obiectiv este urmărit și de constituirea Biroului de Credit în luna decembrie 2003, fondatorii fiind 24 de bănci comerciale române. În esență, acest birou va fi o bază de date conținând informații despre clienți băncilor persoane fizice, furnizate de băncile membre și puse la dispoziția băncilor care accordă credite. Biroul de Credit nu-și va suprapune obiectul activități cu cel al Centralei de Risc Bancar. Centrala se ocupă de creditele mari, de peste 20.000 RON,dar Biroul de Credit poate coborî și sub acest plafon. O problemă care se cere a fi clarificată este publicarea informațiilor fără acordul prealabil al persoamelor fizice vizate, care ar putea leza dreptul la propria imagine.
3.2.7. Documentația de credit. Conform art. 3 lit. s) din Legea nr.58/1998 anterior modificării privind Legea 485/2003, documentația de credit trebuia să cuprindă cel puțin următoarele:
– situații financiare curente ale solicitantului de credit și ale oricărui garant al acestuia, inclusiv proiecția fluxurilor financiare, pentru perioada de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor;
– o descriere a modalităților de garantare pentru plata integrală a datoriei și după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanției;
– o descriere a condițiilor creditului, cuprinzând valoarea creditului, plata dobânzilor, schema de rambursare și obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat creditul;
– semnătura fiecărei persoane care a autorizat creditul în numele băncii.
În prezent, art. 55 și art. 56 prevăd obligația fiecărei instituții de credit de a păstra la sediul social sau la sediile secundare un exemplar al documentației de credit adecvată și orice informații privitoare la relațiile de afaceri cu clienții. Toate operațiunile de credit și garanție ale instituției de credit trebuie să fie onsemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții. Aceste documente trebuie păstrate de bănci și puse la dispoziția personalului autorizat la BNR, la cererea acestuia.
Documentația contabilă care constituie suportul informației pentru situația financiară curentă a solicitantului de credit constă, în principal, în bilanțul contabil care, conform prevederilor art. 27 alin. 3 al Legii contabilității 82/1991, se compune din : bilanț, contul de profit și pierderi, anexa și raportul de gestiune.
Situația financiară curentă a solicitantului de credit mai este reflectată în alte documente, cum sunt : balanța de verificare pentru ultima lună; bugetul de venituri și cheltuieli; prognoza plăților și a încasărilor aferente perioadei de rambursare și a plății dobânzilor, situația stocurilor și a cheltuielilor pentru care se solicită creditul (cantitățile, valorile, termenele de valorificare); situația pentru contractarea vânzării producției care se realizează cu creditui solicitat; descrierea garanțiilor rambursarea creditului și plații dobânzilor; planul de afaceri etc.
RegulamentuI privind aplicarea Legii contabilității, aprobat prin H.G. 704/1993 (cu modificările ulterioare) prevede că bilanțul esto documentul contabil de sinteză prin care se prezintă activul și pasivul patrimoniului la încheierea exercițiului.
În activul bilanțului se cuprind :
a) activele imobilizate (imobilizări necorporale, imobilizări corporale , imobilizări financiare);
b) activele circulante, stocuri, creațe, titluri de plasament, disponibilitați și alte valori (aporturi subscrise și nevărsate la capitalul social);
c) conturile de regularizare și asimilate – activ (cheltuielile înregistrate în avans, diferențele de conversie – activ și alte elemente tranzitorii);
d) primele de rambursare a obligațiunilor.
Pasivul bilanțului cuprinde :
a) capitalurile proprii (capitalul social, primele legate de capital;diferențele din reevaluare; rezervele, rezultatul reportat nerepartizat; rezultatul exercițiului; fondurile proprii; subvențiile pentru investiții și provizioanele reglementate);
b) provizioanele pentru riscuri și cheltuieli;
c) datoriile (împrumuturi și datorii asimilate; furnizori ; datorii față de personal; datorii față de bugetui statului, asigurări sociale și alte datorii);
d) conturile de regularizare și asimilate – pasiv (veniturile înregistrate în avans; diferențe de conversie – pasiv, alte elemente tranzitorii ).
Contul de profit și pierdere cuprinde : cifra de afaceri, venturile și cheltuielile exercițiului grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere). Rezultatul se defalcă în : rezultat curent, rezultat excepțional și impozitul pe profit.
Anexa are ca obiective principale completarea datelor înscrise în bilanț,în contul de profit și pierdere și conține informații cu privire la situația patrimonială și financiară și la rezultatele aferente exercițiului financiar .
3.2.8. Costul creditului, suportat de debitorul băncii, este alcătuit din două componente de bază : dobânda și comisionul, la care se poate adăuga penalizarea pentru întarzierea rambursării creditului și a plății dobânzilor.
În raport de justificarea sa economică, comisionul se poate prezenta în două ipostaze:
– comision pentru confirmarea creditului;
– comision pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea creditului.
Comisionul pentru confirmarea creditului se percepe în situația în care un credit acordat nu a fost utilizat, total sau parțial. Banca este îndreptățită să primească o remunerație chiar dacă clientul nu uzează de credit sau dacă nu îl folosește în totalitate, pentru că banca i-a pus la dispoziție o sumă, renunțând la posibilitatea de a o fructifica într-un alt mod și a fost lipsită de un profit scontat. Comisionul de neutilizare se calculează în procente anuale și se raportează la suma neutilizată și la perioada de neutilizare. Comisionul se poate exprima și într-o sumă forferată.
Comisionul pentru operațiile băncii în legătură cu utilizarea creditului se poate prezenta în mai multe variante, în raport de justificarea pe care se bazează:
– comisionul de mișcare (calculat pe baza valorii totale a remiterilor) și comisionul pentru cea mai ridicată descoperire lunară sau trimestrială, aplicabil în cazul contractelor de deschidere de credit în cont curent;
– comisionul pentru încasarea titlurilor de credit scontate;
– comisionul pentru serviciile de casierie pe care le implică utilizarea creditului etc.
Rata dobânzii se poate prezenta în următoarele variante :
a) Rata fixă pentru întreaga perioadă de rambursare (sistemul "Fra" = future rate agreement).
b) Stabilirea unui plafon maxim pentru toată durata utilizării creditului cu dobândă variabilă (sistemul Cap).
c) Dobânda poate fi modificată unilateral de către bancă în funcție de anumiți factori.
Întrucât numai ultimele două variante prezinta un interes actual, le vom examina în continuare.
Modificarea unilaterală a ratei dobănzii se poate stipula în următoarele variante :
1) ,,Rata anuală a dobânzii ce se plătește de împrumutat este fluctuantă fiind supusă modificării (majorării, micșorării) pe toata durata creditarii, în funcție de costul resursei de creditare.
La data încheierii prezentului contract rata anuală a dobanzii esto de ,,….%” pe an și aceasta poate fi modificată (majorată sau micșorată) de bancă fără consimțământuI împrumutatului.
Modificarea ratei anuale a dobânzii (%) obligă banca să comunice împrumutatului printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire noul
nivel de dobândă modificat. În cazul în care, în termen de 10 zile de la data
comunicării, împrumutatul nu restituie integral împrumutul și dobânda datorată
banca consideră acceptat noul nivel de dobănda"(Banca Comercială Română
1997, anexele nr. 27 și nr. 28 la Normele metodologice privind activitatea de
creditare).
2) ,,Banca are dreptul să recalculeze procentul de dobândă în funcție de dobânda pieței și rata inflației. Noul procent de dobândă se va aplica la creditului existent. Banca va anunța în scris pe împrumutat despre majorarea dobânzii, cu trei zile înainte de majorare” (Banca Renașterea Creditului Românesc – CREDIT BANK 1993, anexa nr.7).
3) ,,După datoria mea sunt obligat a vă pIăti până la efectivă și integrala achitare a ei, împreună cu toate accesoriile, până la altă dispozițiune o dobândă de … peste scontul Băncii Naționale a României, minimum …" (Banca Ardeleana S.A.R. Cluj, model de contract de deschidere de credit, 1938).
4) ,,La sumele debitate în cont curent, va curge o dobanda de … % pe an, peste scontul Băncii Naționale a României socotită trimestrial și plătibilă la termen de 15 zile de la fiecare închidere trimestrială a contului. Banca dreptul de a spori dobânda conform legii. Sporirea se va comunica către banca printr-o scrisoare recomandată" (Banca Românească S.A., model de cont deschidere de credit în cont curent, 1938).
Renegocierea dobânzii se poate stipula, în funcție de anumiți factori în două modalități:
1) Prin manifestări de voință exprese ale ambelor parți.
,,Pe parcursul utilizării creditului pe termen scurt, Banca are dreptul să-și renegocieze procentul de dobândă în funcție de dobânda pieței. Noul procent de dobândă se va înscrie într-un act adițional la prezentul contract și se va aplica la valoarea soldului existent la data încheierii acestuia" (Banca Comercială Română, 1993 anexa nr. 4).
2) Prin manifestarea de voiță expresă a băncii, notificată celeilalte părți, care acceptă condițiile tacit.
"împrumutatul acceptă nivelul actual al dobânzii de … % pe an, precum și eventualele modificări până la nivelul de … % pe an (Sistemul Cap), în situația în care pe parcursul creditării nivelul dobânzii curente va depăși limita acceptată inițial, banca se obligă să aducă la cunoștință împrumutatului noul nivel al dobânzii. În cazul în care urmare comunicării băncii împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, banca are dreptul de a considera ca acceptat noul nivel al dobânzii și următoarele, până la rambursarea integrală a creditului, fără îndeplinirea altor formalități" (Banca Comercială Română 1993, anexa nr. 5).
,,Datorită fluctuației costurilor resurselor atrase de bancă și a conjuncturii monetare, debitorul consimte ca banca să modifice periodic nivelul dobânzii, noul nivel al acesteia și data aplicării lui comunicându-se în scris debitorului. Noua dobândă se va aplica la soldul contului de credit existent la acea dată. În cazul în care debitorul nu este de acord cu noul nivel al dobânzii practicate de bancă, fapt care va fi comunicat în scris băncii, contractul de credit se reziliază, debitorul urmând să ramburseze întregul credit acordat inclusiv dobânda la zi, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea înștiințării din partea băncii privind noul nivel al dobanzii" (Banca ,,Dacia Felix", model de contract de credit acordat persoanelor fizice, 1993).
Achiesarea tacită a clientului la noua rată a dobânzii stabilită unilateral de către bancă poate rezulta și din plata unei singure rate a dobânzii majorate, chiar dacă în contractul de credit nu s-a stipulat dreptul băncii de a modifica rata dobânzii pe parcursul executării contractului.
Dobânda nominală, prevăzută în contractul de credit se distinge de dobânda reală, care este o componentă a remunerației nete a băncii. Dobânda nominală conține în mod obligatoriu și rata inflației. Pentru a deduce dobânda reală, cunoscând rata inflației se
utilizează formula :
1+ rata dobânzii nominale – 1 x 100 = Rata dobânzii reale
1 + rata inflației
Dobânda și penalitățile de întârziere. Prin Ordonanța Guvernului nr.18/1994 s-au modificat dispozițiile art. 7 al Legii nr. 76/1992 în sensul că ”penalitățile de întârziere, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenței, a obligațiilor de plată, s-au majorat de la 0,15% la 4% pentru fiecare zi de întârziere fiind posibilă însă stipularea, prin convenție, a unor penalități mai mari. Circulara Băncii Comerciale Române nr. 9 din 14 martie 1994 a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că sunt aplicabile și dobânzilor restante. Această interpretare este corectă, întrucât deschiderea de credit s-a efectuat în cont curent (capitalizarea dobânzilor la încheierile periodice ale contulului)iar prin termenul ,,plăți datorate" din art. 7 al Legii nr. 76/1992 se înțelege, în cazul| creditelor bancare, atât rambursarea ratelor creditului cât și plata ,,remunerației băncii (dobânda).
Specificul creanței care își are izvorul într-un contract de credit,constă în aceea că, dobănda calculată la creditul acordat constitute o creanță distinctă , prețul fondurilor bănești acordate cu titlu de Împrumut debitorului, aceste fonduri fiind privite ca o marfă în obiectul specific al activității băncii. Creanța băncii are astfe două componente : tranșele de rambursare a creditului și dobânda aferentă sumei împrumutate. Această dobândă se calculează pe unități de timp și se raportează la termenele de rambursare, astfel încât dobânda curge de la data acordării creditului și până la epiuzarea obligației de rambursare. Distinct de plata dobânzii se calculează majorările de întârziere atât la tranșa de credit nerambursată la scadență cât și la dobânda eferentă tranșei nerambursate.
Pe de altă parte, și creanței băncii izvorâte din contractul de credit îi sunt aplicabile regulile Codului civil, art. 1111 privind imputația plății. Conform acestei norme legale debitorul unei datorii, pentru care se plătește dobânda, nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferintă asupra dobânzii. Plata partială făcuta pe capital și dobânda, se impută mai întâi asupra dobânzii.
Cuantumul creanței nu a fost înghețat prin sentința care constituie titlu executoriu în favoarea creditorului, deoarece clauzele contractului bancar de credit prevăd curgerea dobânzilor și majorărilor de întarziere până la plata integrală. În consecință banca și-a exercitat un drept ocrotit de lege atunci când a continuaț să contabilizeze dobânzile și majorările de întarziere, pâna la completa achitare a datoriei de către debitor, atât în privința tranșelor de rambursare a creditului cât și în privința dobânzii bancare. Totodată, banca a procedat corect imputând plățile parțiale efectuate pe parcursul procedurii de executare silită cu prioritate asupra dobânzilor și numai după stingerea datoriei cu titlu de dobânzi s-au imputat plațile efectuate asupra tranșelor de rambursare a creditului. Este firesc ca tranșele nestinse din creanța reprezentând creditul acordat să fie producatoare de noi dobânzi, în virtutea clauzelor contractului de credit bancar. Dobânda anuală efectivă este definită în art. 4 al Legii nr. 289/2004.
Oferta de plată pentru stingerea creanței băncii nu poate fi acceptată atunci când oferta se limitează la cuantumul creditului acordat și nu acoperă acele componente ale creanței care reprezintă dobânda bancară, dobânzile penalizatoare, majorările de întârziere, comisionul etc. (art. 56 al legii nr. 58/1998).
3.2.9. Titlul executoriu
Anterior Legii nr.58/1998, formularele contractelor de credit utilizate de bănci au cuprins și clauza conform căreia contractul are valoarea unui înscris autentic și constituie titlu executoriu, reiterând adeseori o prevedere identică a statutului băncii. Din confruntarea cu dispozițiile legale în vigoare în acel timp rezultă însă că enunțul cuprins în statutul băncii era eronat, contractul de credit bancar nefiind nici înscris autentic, nici titlu executoriu.
Conform dispozitiilor art. 1171 Cod civil ,,Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a făcut. Societățile bancare, cu capital de stat, de stat și privat sau numai privat sunt societăți comerciale înregistrate la registrul comerțului, deci persoane juridice de drept privat și nu persoane juridice de drept public. În consecința, nici funcționarii acestor banci nu sunt funcționari publici în sensul prevederilor legale citate, nici actele întocmite de ei nu sunt acte autentice.
Conform dispoziților art. 372 Cod de procedură civilă, ,,Executarea silită se va urmări:
a) în virtutea unei hotărâri judecătorești;
b) în virtutea unui titlu executoriu".
Potrivit prevederilor art. 376 al aceluiași cod ..formula executorie se pune pe hotărârile care au rămas definitive ori pe înscrisurile autentificate, precum și pe orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii în cazurile anume prevăzute de lege".
În conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 378 Cod procedural ,,Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât în virtutea unui titlu executoriu sau a unei hotărâri date cu execuție provizorie și pentru o datorie certă și lichidă".
Unica situație în care legea a voit să confere contractului de credit bancar caracterul de titlu executoriu era aceea prevăzută de art. 52 at Legii nr. 34/1991 prin care s-a aprobat statutul Băncii Naționale a României.
În concluzie, în cadrul legislativ anterior Legii nr. 58/1998, contractul de credit bancar nu este titlu executoriu decât atunci când calitatea de creditor o are Banca Națională a României. Cât timp capitolul II al Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară era completat cu o dispoziție expresă în același sens, contractele de credit ale societăților bancare nu aveau calitatea de titlu executoriu. În consecință, sub imperiul Legii nr. 33/1991, înainte de a trece la executarea silită a creditelor restante, băncile erau obligate să obțină titlu executoriu în condițiile reglementărilor în vigoare. Excepție a făcut situația urmăririi silite a bunurilor mobile constitute ca gaj, potrivit procedurii speciale reglementate prin art. 482 – 486 Cod comercial.
Dobândirea titlului executoriu s-a putut realiza prin intermediul cambiilor sau biletelor la ordin, acceptate sau, după caz, subscrise de debitor, care se investesc cu formulă executorie. În situațiile prevăzute de art. 8 și 11 din O.G.R. nr. 13/1995 (M.Of. nr. 26 din 3 februarie 1995) emiterea acestor efecte de comerț era chiar o obligație legală.
Determinarea unui act juridic de a fi titlu executoriu este o problemă de ordine publică pentru că antrenează intervenția forței publice și ca atare nu poate rezulta din simplul acord de voință al parților sau dintr-o manifestare de voință unilaterală.
Textul art. 52, alin. (2) și (3), din Legea nr. 58/1998, confuz redactat și greșit conceput, prevede că sunt, în temeiul acestei norme legale, titluri executorii, atât contractele de credit cât și contractele de garanții reale personale.
În privința contractelor de credit, alin. (3) prevede că devin titluri executorii de la data investirii cu formulă executorie dar o prevedere similară nu există și pentru contractele de garanții, ceea ce ar presupune că ele sunt titluri executorii fără a mai fi investite cu formula executorie (art. 269 Cod proc. Civilă ).Textul nu are nici o noimă, dar analiza ansamblului celor două alineate conduc la concluzia că se bazează pe o concepție eronată sub aspect juridic și trădează lipsa de profesionalism. Pe de altă parte, textul alineatului 3 demonstrează ceea ce s-a urmărit a fost exonerarea băncilor de plata impozitului pe profit pentru „creditele respective" și pentru dobânzile aferente, până în momentul încasării lor efective. S-a creat astfel în mod intenționat, o dublă discriminare inadmisibilă și nejustificată în favoarea băncilor.
O primă discriminare este creața față de alți comercianți.Toți ceilalți agenți economici trebuie să recurgă la proces pentru a obține titluri executorii (sau la bilete la ordin) și trebuie să plătească impozitul pe profit și pentru creanțele neîncasate înca, în timp ce băncile, care erau și până acum cele mai profitabile societăți comerciale, nu platesc nici taxele pentru procese, nici impozitul pe profit corespunzător creanțelor neîncasate deoarece atât , „creditele respective" cât și dobânzile se vor evidenția în afara bilanțului contabil.
Cea de a doua discriminare este creată față de partenerii contractuali ai băncilor : titularii conturilor de depozit. În cazul insolvenței incapacității acestora de a restitui depozitele și chiar în cazul nejustificat de restituire, titularul contului trebuie să recurgă la proces, cheltuind timp și bani până la obținerea titlului executoriu și abia atunci să încerce poprirea contului bancii iar în caz de insolvență să apeleze la sesizarea tribunalului pentru începerea procedurii falimentului (art. 16 și urmat. Legea nr. 83/1998).
3.3. Categorii de credite
În raport de modalitatea acordării, creditele bancare se pot materializa în punerea la dispozitie a fondurilor sau în asumarea unui angajament prin semnătură. În primul caz creditul se înregistrează în conturile bilanțiere, iar în cel de al doilea caz înregistrarea se operează în conturi în afara bilanțului.
3.3.1.Creditele pe termen scurt (până la 12 luni) se acordă în lei sau valută .
În funcție de destinație, creditele pe termen scurt, în lei, pot fi:
credite globale de exploatare;
linii de credite;
credite pentru stocuri temporare și sezoniere;
credite pentru export;
credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație;
credite prin scontul cambiei sau biletului la ordin;
creditele acordate pe documente de plată aflate în curs de încasare (cecuri și ordine de plată)
credite de factoring;
credite pentru facilități de cont;
credite pe descoperit de cont (overdraft );
credite acordate unor persoane fizice destinate unor activități economice sau pentru consum;
3.3.2. Creditele pe termen mediu (1 – 5 ani) și lung (5 – 25 ani)
credite pentru echipament;
credite pentru cumpararea de acțiuni și active
credite ipotecare
credite pentru activitatea de leasing;
credite de forfetare.
3.3.1.1. Creditele globale de exploatare (de tip revolving) se acorda în limita unui plafon global, care se determină periodic (trimestrial) pe baza analizei fluxului de lichidități (cash flow) constând în încasări și plăți. Rezultatul analizei poate fi sau pozitiv (activitatea solicitantului de credit generează disponibilități) sau negativ (această activitate necesită lichidități). Pentru a obține o concluzie corectă, analiza trebuie să aibă ca obiect activitatea solicitantului de credit în diverse aspecte : ramura economică, evoluția istorică reflectată în bilanț și contul de profit și pierdere, în raportul de gestiune și în raportul cenzorilor, prognozele financiare elaborate pe baza contractelor cu furnizori și cu beneficiarii; studiile de fezabilitate, de restructurare etc.
De asemenea, analiza fluxului de lichidități va lua în calcul totalitatea încasarilor și a plăților ținând seama de scadența lor și de certitudinea realizării acestora.
Perioada pentru care se acordă creditele globale de exploatare este de maximum 90 de zile, dar poate fi reînnoită, fără a se depăși 12 luni de la inițiere.
Sub aspectul evidenței contabile, acordarea acestor credite se înregistrează în contul „credite globale de exploatare" care se debitează pe baza notelor contabile, concomitent cu creditarea contului curent al debitorului, cu disponibilul acestui cont se efectuează plățile către terțe persoane, pe baza ordinelor de plată semnate de titularul contului.
Rambursarea acestor credite se efectuează, la termenele contractului din disponibilul contului curent al debitorului, sau pe baza ordinului de plată dat de titularul contului, sau pe baza notei contabile întocmita de funcționarii băncii creditoare.
3.3.1.2. Linii de credite funcționează tot pe principiul revolving. Banca se obligă să acorde, pe o durta de timp determinată, cu titlu de împrumut, fonduri utilizabile în mod fracționat, în limita unui plafon, astfel încât soldul zilnic al angajamentelor să nu depășească volumul liniei de credite aprobat.
Destinația fondurilor este fie finanțarea ansamblului activității debitorului, fie a unor componente ale acesteia. De acest tip de credite beneflciază agenții economici care: sunt clienți statornici ai băncii; dispun de un capital social corespunzător normelor băncii; au performanțe fnanciare .
Termenele pentru care se acordă aceste credite sunt de trei luni, 6 luni sau de maximum 12 luni.
Pe parcursul executării contractului, banca analizează periodic modul de utilizare a fondurilor din linia de credite. Dacă se constată nerespectarea clauzelor contractuale, banca poate sista utilizările și va recupera soldul debitor.
3.3.1.3. Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare și a stocurilor sezoniere sunt acordate producătorilor având o activitate ciclică, pe baza documentației care justifică formarea acelor stocuri sau, după caz, agenților economici care constituie stocuri de produse agricole.
Documentele justificative, atestând cauzele formării stocurilor și posibiliățile certe de desfacere, sunt, de regulă, verificate în teren de funcționarii băncilor înainte de acordarea creditelor.
Procedura de acordare și de rambursare, prin cont separat de împrumut, este similară celei aplicabile creditelor globale de exploatare.
3.3.1.4. Creditele pentru export sunt acordate pe baza documentației generale de creditare și a contractelor de export care prevăd obiectul exportului : condițiile și termenele de livrare, modalitățile și scadențele plăților etc.
Creditele pentru finanțarea exporturilor se acordă numai dacă solicitantul prezintă confirmarea unei alte bănci, române sau străine a deschiderii acreditivului irevocabil, în favoarea acestuia sau un alt document similar o scrisoare de garanție bancară, avalul unui efect de cornerț etc.) emanând de la o asemenea bancă, agreată de banca creditoare.
Destinația fondurilor împrumutate de bancă poate fi aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil etc. pe piața internă sau din import, necesară finanțării producței contractate la export. Durata de fabricate este, de regula, sub 12 luni, cu unele excepții.
Banca creditoare poate pretinde și contractarea unei asigurări contra riscului de neplată, ținând seama și de categoria riscului de țara în care se încadrează debitorul prețului mărfurilor exportate.
Acordarea creditelor pentru export se înregistrează în contul separat de împrumut ,,credite pentru export", cu condiția ca solicitantul de credit să aibă contul curent și contul valutar deschise la banca creditoare și să încaseze prețul bunurilor exportate în acest din urmă cont.
3.3.1.5. Creditele de trezorerie pentru finanțarea producției cu ciclu lung de fabricație (peste 12 luni) se referă, de regulă, la construcția de nave maritime și fluviale, aeronave, instalații complexe etc. Acest tip de credite se acordă, de regulă solicitanților care exercită numai în mod ocazional astfel de activități. Pentru cei care exercită în mod curent asemenea activități, băncile acordă credite globale de exploatare sau utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite).
Documentația de creditare prezentată de solicitant va include contractele cu beneficiarii și documentația tehnologică privind durata ciclului de fabricate.
Sub aspectul evidenței contabile, acordarea și rambursarea se efectuează la fel ca și în cazul creditelor globale de exploatare.
3.3.1.6. Creditul prin scontul cambiei sau biletului la ordin se realizează prin girul efectului de comerț în favoarea băncii care creditează imediat, la termenul convenit, contul curent al girantului cu o sumă inferioară celei incasate pe efectul de comerț. Diferența reprezintă rata scontului si este alcătuită din dobânda corespunzătoare sumei și timpului rămas până la scadența efectului de comerț, plus comisionul băncii. Creditarea contului curent al girantului se face sub condiția rezolutorie a încasării creanței, la scadență, de către bancă, de la tras sau emitent
În mod uzual băncile scontează numai efecte de comerț care îndeplinesc toate condițiile legate de formă și acceptă girul de scont numai din parte giranților clienți statornici, numai pentru bilete la ordin sau pentru cambii care sunt acceptate de tras și numai dacă scadența este sub un an. În plus, trasul sau emitentul nu sunt clienți ai băncii giratare, de regulă se pretinde ca efectul de comerț să fie avalizat pentru tras (emitent) de o altă bancă, al cărei client este acesta și care este agreată de banca giratară.
Înainte de acceptarea girului de scont, băncile analizează bonitatea trasului (emitentului) și evaluează riscul creditului de scont, consultând și Fișierul național al incidențelor de plăți.
Dacă refuză cererea de scont, băncile restituie efectele de comerț în timp util, anterior scadenței, pentru a nu împiedica eventualul protest.
Dobânda inclusă în rata scontului este, în mod uzual, dobânda aferentă creditelor pe termen scurt pretinsă clienților cu serviciul datoriei bun.
Banca giratară, care a scontat efectul de comerț, îl va remite băncii trasului (emitentului), prin circuitul bancar, în timp util, pentru a fi încasat la scadentă.
În cazul lipsei de disponibil în contul trasului (emitentului), după protest (exceptand cazul în care s-a stipulat „fără protest") banca giratară își va recupera cu prioritate creanța de la banca avalistă.
Unele bănci apreciază că creditele de scont sunt suficient garantate de efectele de comerț scontate, care sunt însușite de banca giratară, ca titlu de credit. Desigur că se are în vedere și soldul creditor al contului curent al girantului la banca giratară. Acest cont poate fi debitat cu suma înscrisă pe titlul de credit scontat si neîcasat de la debitorii cambiali, principali.
3.3.1.7. Creditele acordate pe documente de plată aflate în curs de încasare (cecuri și ordine de plată) reprezintă anticipari ale creditării conturilor curente ale clienților remitenți față de data încasării efective a cecurilor. Creditarea se face sub rezerva încasării de emitent și se stornează dacă cecurile se restituie neplătite.
Banca mandatară verifică data și locul emiterii cecurilor,pentru a se încadra în termenele de prezentare (art. 30 alin. (1) al Legii nr. 58 din 1998) de asemenea se verifică dacă emitentul cecului nu este înregistrat în Fișierul național al incidențelor de plăți.
3.3.1.8. Credite de factoring (art. 8 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 58 din 1998).
Factoring este termenul preluat din engleza americană (în franceză= factorage") desemnând operațiunea prin care un client (furnizor sau aderent) transmite creanțele sale unui factor care, în schimbul unei remunerații (agio) se obligă să le încaseze, plătindu-i aceste creanțe fie la scadența lor (maturity factoring), fie anticipat(old line/discount factoring). În ambele situații, factorul își asumă riscul de neplată din partea debitorului.
Art. 2 alin. (2) lit. b) al O.U.G. nr. 10/1997 defineste factoringul ca fiind un contract încheiat între o parte, denumită aderent, fumizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, și o societate bancară sau o instituție financiară specializată, denumită factor prin care aceasta din urmă asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanțele din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți.
În practica bancară, pe lângă plata la prezentarea facturilor și plata la scadență există și o situație intermediară: la prezentare, factorul plătește o parte din valoarea facturilor, cu titlu de avans iar diferența se plătește la o altă dată, convenită cu aderentul.
Factorul dobândește creanțele în deplină proprietate și asumându-și riscul neîncasării de la debitori. El nu poate regresa contra aderentului dacă existența creanțelor este certă și nu fictivă.
În calitate de factor, banca poate acorda aderenților credite pentru creanțele comerciale dobândite, dacă sunt reprezentate prin facturi emise pentru data livrărilor de mărfuri și prestărilor de servicii. Aceste creanțe, cu scadenta de 180 de zile, acceptate de debitori sunt recapitulate într-un borderou și se preiau selectiv de către bancă, criteriul fiind bonitatea debitorilor și performanțele financiare. Unele bănci își rezervă, în calitate de factor, dreptul de a-și revoca acceptarea anumitori debitori sau de a refuza anumite creanțe asupra unor debitori acceptați, dar nu pot revoca acceptarea unei creațe determinate, garantată de aderent prin executarea integrală a propriilor obligații contractuale față de partenerul care a acceptat factura.
Normele metodologice și procedurile proprii ale fiecărei bănci stabilesc plafoane maxime de expunere pentru fiecare debitor. Borderourile se întocmesc separat pe fiecare debitor, anexându-se contractele, declarația de transmitere a creanțelor către factor și chitanța subrogatorie care cuprinde și individualizarea facturilor acceptate de bancă. Funcționarii băncii se asigură ca facturile acceptate de debitori nu sunt fictive ci sunt emise pentru încasarea prețului unor livrări de mărfuri sau prestări de servicii efective și că scadența plății nu este mai îndepărtată decât prevăd normele sau procedurile băncii privind creditele de factoring. Totodatǎ ei verifică dacă aceeași activitate economică a aderentului nu a fost creditată în alta modalitate de către bancă. Acele proceduri bancare mai pretind și o scrisoare de garanție bancară, pentru plata facturilor acceptate, din partea băncii debitorului sau o atestare, a aceleiași bănci privind existența disponibilităților suficiente în contul curent al debitorului.
3.3.1.9. Creditele pentru facilități de cont sunt acordate pe perioade de timp scurte (până la 15 zile), clienților cu o foarte bună situație financiară, rezolvarea unor probleme temporare de lichidități, în limita unor plafoane prin normele fiecărei banci, în raport de solicitările clienților.
3.3.1.10. Credite pe descoperit de cont(overdraft) se pot acorda de către bancă agenților economici solicitanți pe perioade de timp foarte scurte care nu vor putea depășii , de regulă, 7 zile calendaristice, pentru achitarea unor obligații stringente privind aprovizionări cu materii prime, materiale, combustibil, energie, manoperă, impozite, taxe curente și alte obligații curente.
Creditul pe descoperit de cont este un imprumut marginal, acordat în condiții deosebite pebtru care dobânda curentă percepută de bancă este mai mare decât dobânda de bază practicată la creditele pe termen scurt acordate clienților.
Aceste credite se acordă în limita unor plafoane stabilite pe client pentru efectuarea unor plăți pe care solicitanții nu le-au previzionat și nu le-au luat în calcul la determinarea altor categorii de credite de care beneficiază.
Băncile acordă credite pentru descoperit de cont la cererea clienților care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
au un standing financiar ridicat și un serviciu al datoriei bun față de bancă;
nu înregistrează datorii restante către buget și partenerii de afaceri;
nu au figurat niciodată în evidența CIP cu incidențe de plăți majore;
Această categorie de credite este destinată în principal marilor companii și firmelor cu un prestigiu recunoscut în mediul de afaceri al căror flux de lichidități este cesionat în favoarea băncii.
Creditele pe descoperit de cont se pot acorda integral sau în tranșe pe măsura apariției necesităților de plată pentru care au fost aprobate pe baza acordului/contractului de credit în așteptare (stand-by ) aprobat.
3.3.1.11. Creditele acordate comercianților persoane fizice, producătorilor agricoli individuali și consumatorilor sunt condiționate de realizarea, de către comercianți, a unor venituri certe și stabile și de existența unui cont curent personal la banca creditoare, având un sold creditor constant cel puțin egal cu rata lunară de rambursare. Banca pretinde și garantii personale și reale corespunzătoare.
Solicitantul de credit consimte utilizarea fondurilor împrumutate exclusiv pentru plăți prin virament.
În cadrul plafoanelor stabilite de normele fiecărei bănci, dimensionarea ratei lunare de rambursare se efectuează astfel încât să nu depășească jumătate din venitul lunar al debitorului (și eventual jumătate din venitul girantului fidejusor). Unele proceduri bancare mai pretind ca bugetul familiei debitorului (și al familiei eventualului fidejusor) să prezinte un excedent de cel puțin 10% al veniturilor față de cheltuieli. Totodată, rata lunară nu este în mod normal mai mica de o treime din venitul lunar al debitorului (si al eventualului fidejusor). Termenul maxim de rambursare integrală este stabilit de procedurile oricărei bănci astfel încat cel puțin trei pătrimi din datorie să se plătească înainte de pensionarea debitorului pentru limită de vârstă.
3.3.2. Creditele pe termen mediu (1 – 5 ani) și lung (5 – 25 ani)
3.3.2.1. Creditele pentru echipamente sunt acordate în completarea resurselor banești proprii ale solicitanților, pentru realizarea de investiții. Pe lângă documentația uzuală, solicitanții de credite în acest fel mai prezintă băncilor și documentația tehnică aferentă investiției pentru care se cere finanțarea, studiul de fezabilitate, proiecția fluxului de lichidități pentru întreaga activitate economică, situația juridică a terenului, avizele de mediu, memoriul de fundamentare incluzând rezultatele financiare scontate etc.
Creditele acordate cu acest titlu de bancă acoperă, în mod uzual, până la 85% din costul total al investiției. Diferența, reprezentând resursele proprii ale solicitantului, se angajează în cheltuieli anticipat față de fondurile împrumutate de bancă. Resursele proprii se pot materializa fie în lichidități în cont curent, în materiale și manoperă care se încorporează în investiție.Indicatorii care contribuie la adoptarea deciziei de acordare a creditului, printre alții: investiția totală; ivestiția specifică pentru care se solicită finanțarea prin credit; durata medie a plății furnizorilor; pragul de rentabilitate; rata internă de rehabilitate, durata de recuperare a investiției etc.
Clauzele contractului de credit vor cuprinde : volumul total al creditului; perioada de rambursare integrală; modalitățile de acordare; perioada de grație; dimensionarea tranșelor și termenele de rambursare etc.
O grupă aparte, în cadrul creditelor pentru investiții, o reprezintă creditele pentru cumpărarea de active, care se acordă pe o perioadă de cel mult 10 ani, în vederea finanțării a maximum 80% din preț, restul fiind acoperit din propriile fonduri ale solicitantului. Documentația în vederea acordării creditului va cuprinde în plus proiectul de contract de vânzare – cumpărare și dovada existenței fondurilor proprii în cont deschis la una dintre agențiile băncii creditoare.
Procedura acordării și rambursării creditelor pentru cumpărarea de active este similară celei pentru creditele globale de exploatare.
Creditele pentru echipament, pe termen mediu sau lung pot fi acordate și sub formă de credite consorținale. Contractele se încheie între băncile coordonatoare și solicitanți și sunt contrasemnate de băncile cofinanțatoare. Acordarea creditului, executarea ordinelor de plată, controlul executării investiției finanțate, urmărirea rambursării și a pIății dobânzilor sunt în sarcina băncii coordonatoare, care le informează periodic și pe celelalte bănci cofinanțatoare.
3.3.2.2. Credite pentru cumpărarea de acțiuni și active Cumpărarea de acțiuni se în cadrează în sfera investițiilor financiare în valori mobiliare ordinare sau preferențiale, emise de societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de numărul acțiunilor pe care le deține, de societățile și companiile naționale și celelalte entități rezultatea din reorganizarea regiilor autonome de interes național.
Autoritățile centrale, ministerele de resort, autoritățile administrației publice locale care au atribuții de privatizare a societăților comerciale pot vinde acțiunile acestora prin următoarele metode:
ofertă publică;
metode de vânzare specifice pieței de capital;
negociere;
licitație cu strigare sau în plic;
certificate de depozit emise de bănci de investiții pe piața de capital internațională;
orice combinație a metodelor prevăzute mai sus.
Volumul creditului va putea fi de cel mult 70% din prețul de ofertă ce trebuie achitat, diferența de cel puțin 30% din valoarea acțiunilor fiind platită de solicitant din surse proprii care trebuie să existe în cont la momentul aprobării creditului și care va fi platită înainte de prima tragere din credit, conform unei clauze din contractul de credit.
Prin active se înteleg bunuri sau ansambluri de bunuri din patrimoniul unei societăți comerciale sau regii autonome care pot fi separate și organizate să funcționeze independent de restul activități societății sau regiei cum ar fi unități și subunități de producție de comerț sau de prestări servicii, secții, ateliere, ferme, spații comerciale, spații de cazare sau de alimentație publică, spații pentru birouri sau alte bunuri de același gen, inclusiv terenul aferent acestora.
Vânzarea activelor se face prin licitație deschisă cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare preț obținut pe piață.
La cumpărarea de active, potrivit art.24 din Legea 99/1999, nu au dreptul să participe reprezentanții instituțiilor publice implicate în adunările generale ale acționarilor, membrii consiliului de admnistrație și directorii executivi ai societăților comerciale sau airegiilor autonome vânzătoare.
Creditele pentru cumpărarea de active de la societăti comerciale și alte entităti cu capital majoritar de stat se încadrează în categoria creditelor pentru investiții și se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani.
Banca poate acorda credite pentru cumpărarea de active scoase la vânzare persoanelor juridice care doresc să cumpere astfel de active și care îndeplinesc următoarele condiții:
desfășoară o activitate rentabilă, iar din studiile de fezabilitate rezultă o tendință de creștere a activității și vânzărilor pe piață.
prezintă un grad de îndatorare finaciară de până la 60%
Creditele pentru cumpărarea de active se acordă pentru finanțarea a cel mult 80% din valoarea totală a activelor ce urmează a fi cumpărate de solicitanți, diferența de cel puțin 20% reprezentând aportul propriu al cumpăratorului activelor dacă reglementările legale nu prevăd mai mult.
3.3.2.3. Credite ipotecare se acodă persoanelor juridice române, care au ca obiect de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu deestinație locativă, industrială sau comercială, precum și persoanele juridice române care doresc să construiască locuințe de serviciu sau de intervenție pentru salariații lor, cât și persoanele fizice care doresc să-și dobândească o locuință .
Creditele ipotecare se acordă cu respectarea Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare.
Creditele ipotecare se acoră pe termen de minim 5 ani, prin contul separat de împrumut „credite ipotecare”.
Pentru obținerea de credite ipotecare, solicitanții trebuie să prezinte băncii următoarele documente:
extras din actele constitutive privind obiectul de activitate și extras din hotărârile organelor statutare din care să rezulte destinația creditelor ipotecare;
situații privind elementele patrimoniale cu care au fost garantate împrumuturile primite de la alți creditori;
declarațiie privind litigii cu terții, cu precizarea motivelor și stadiului acestora;
raport de evaluare a devizului estimativ întocmit de o antrepriză de construcții sau a imobilului ce va fi adus în garanție și care va fi întocmit de un evaluator atestat ANEVAR;
contractul de credit ipotecar precum și garanțiile reale și personale subsecvente constituie titluri executorii, urmând să fie investite cu formulă executorie de către instanța locului unde este situat imobilul.
Creditele ipotecare se garantează cu ipotecă legală de rangul I pe imobilul care se acordă împrumutul, care trebuie să acopere în proporție de 120% creditul ipotecar.
3.3.2.4. Credite pentru activitatea de leasing. Băncile se pot implica în finanțarea activității de leasing fie prin creditarea leasingului operațional, fie prin constituirea societăților de leasing financiar (Legea nr. 58/1998, art. 8, alin. final).
Operațiunile de leasing sunt definite în art. 1 al O.G. nr. 51/1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 90/1998 și prin Legea nr. 99/1999, Titlul II, 1. IV, ca fiind operațiunile prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei pIăți periodice, denumită rată de leasing (redevență), iar la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale, Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dacă părtile convin astfel și dacă utilizatorul achită obligațiile asumate prin contract.
Obiect al contractului de leasing pot fi bunuri imobile, bunuri mobile de folosință îndelungată, aflate Tn circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio și video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a drepturilor de autor.
Leasingul financiar se distinge de lesingul operational prin prezența uneia sau a mai multora dintre condițiile prevăzute de lit. e din art.1 al O.G. nr.51/1997.
1. riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. părțile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar pețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (prețul de achiziție) pe care acesta o are la data la care opțiunea poate fi exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă, în final, dreptul de proprietate nu este transferat.
Leasingul operațional nu îndeplinește nici una dintre condițiile enumerate mai sus.
Calitatea de finanțator (locator) o are societatea de leasing,persoană
juridică romană sau străină iar calitatea de utilizator o poate avea orice persoană
fizică sau juridică, română sau străină.
Conform art. 3 al O.G. nr.51/1997 contractul de leasing trebuie să cuprindă cel puțin următoarele clauze: a) părțile; b) descrierea exactă a bunului; c) valoarea totală a contractului (ratele plus valoarea reziduală); d)ratele și termenele de plată a acestora; e) perioada de utilizare a bunului în sistem leasing; f) obligația asigurării bunului.
Contractul de leasing financiar cuprinde, în plus, următoarele din valoarea initială a bunului (costul achiziției); b) clauza privind dreptul de opțiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și la condițiile în care poate fi exercitat acest drept.
Contractul de leasing are valoare de titlu executoriu, dacă utilizatorul predă bunul, în situațiile următoare : i
– la sfârșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opțiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;
– în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Prin contractul de leasing, locatorul (finanțatorul) se obligă:
a) să respecte dreptul utilizatorului de a-și alege furnizorul;
b) să încheie contract de vânzare – cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în condițiile expres formulate de către acesta;
c) să încheie contract de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia temeiul contractului, toate drepturile derivând din contractul de cumpărare, cu excepția dreptului de dispoziție;
d) să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului, care consta în posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziționare ori restituirea bunului;
e) să îi garanteze utilizatorului folosința liniștită a bunului, în care acesta a respectat toate clauzele contractuale;
f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing;
Societățile de leasing, persoane juridice române, se înființează și acționează conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990, cu un capital social minim, scris și vărsat integral la înfiintare, de 50.000 RON.
Băncile pot acorda societăților de leasing credite pe termen mediu pentru achiziționarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing financiar.
În mod uzual, volumul creditului nu depășește 85% din prețul de cumpărare al bunului. Determinarea cuantumului total al creditului se efectueaza în concordanță cu cuantumul redevenței, deoarece aceasta reprezintă principala sursă de rambursare a creditului. De aceea, banca verifică dacă redevența acoperă costul bunului dat în lesing (minus valoarea reziduală) plus dobânda cuvenită băncii pentru creditul acordat, plus celelalte cheltuieli și totodată asigură profit pentru locator, atât la fiecare contract individual cât și pe ansamblul activității societății de leasing.
La acordarea creditului, băncile verifică dacă bunul este asigurat și anulează cesionarea în favoarea băncii a drepturilor asiguratei care decurg din polița de asigurare.
Durata pentru care se acordă creditul nu depășește durata contractului de leasing. În acest scop contractul de leasing va conține clauza conform căreia contractul nu va putea fi reziliat înainte de expirarea duratei pentru care s-a încheiat.
De asemenea, băncile creditoare prevăd, în contractele de credit, clauza conform căreia, plata ratelor de leasing de către utilizator să fie efectuată numai în contul curent al locatorului deschis la banca creditoare.
Garantarea rambursării creditului bancar constă, prioritar în gajul bunurilor care fac obiectul leasingului și în cesiunea creanței de redevență.
Procedura de acordare și de rambursare a creditelor pentru activitatea de leasing este similară procedurii aplicabile creditelor globale de exploatare.
3.3.2.5. Credite de forfetare, în valută (art, 8 alin. (1) lit. b), Legea i 58/1998) se realizează prin cumpărarea de către bancă a unor creanțe comerciale în valută, prețul fiind determinat sub forma unei taxe de forfetare. Devenită cesionară a creanței, banca renunță la regres contra cedentului.
În mod uzual, creanțele sunt încorporate în titluri de credit pe termen mediu (maximum trei ani), cambii acceptate, bilete la ordin, care sunt girte odată cu cesiunea creanțelor și sunt avalizate de o bancă straină, agreată de banca cesionară.
Exportatorul cedent adresează băncii cesionare oferta de forfetare în una dintre cele trei variante : oferta ,,fără obligo", opțiunea ferma sau oferta fermă.În primul caz, cedentul solicită băncii comunicarea costului forfetării la un moment dat sau într-un interval de timp determinat, fără obligația băncii cesionare de a menține cota procentuală indicată, dacă se realizează forfetarea, iar dacă nu se realizează, cedentul nu are obligația plății comisionului. În cea de a doua alternativă, cedentul solicită băncii o optiune fermă de forfetare iar banca comunică acestuia condițiile certe de forfetare, pe care este obligată să o mențină într-un interval de timp precis. Banca percepe, în acest caz, un comision' de opțiune, care nu se restituie dacă renunță la opțiune. Primele două ipoteze se referă la perioada anterioară dobândirii de către cedent a titlurilor de credit emise de partenerul său străin.
Titlurile de credit acceptate la forfetare sunt fie avalizate de o bancă străină agreată de banca cesionară, fie însoțite de o scrisoare de garanție din partea unei asemenea bănci.
Predarea către banca a titlurilor de credit se efectueaza, în mod uzual, cu 15 zile lucrătoare înainte de scadența plății acestora.
Băncile stabilesc, prin norme interne, un plafon de forfetare, care limitează volumul total al creditelor ce se acordă sub această formă.
Taxa de forfetare cuvenită băncii se calculează în raport de valoarea creanței cedate, de dobânda percepută de bancă la creditele în valuta respectivă și de numărul zilelor rămase până la scadența de plată a titlului de credit acceptat la forfetare, plus o marjă globală de risc, la care se poate adăuga comisionul de opțiune și comisionul de angajament.
Capitolul IV – Studiu de caz
Studiu de caz privind creditul de consum pentru nevoi personale acordat în lei(RON)sau valută (EUR și USD), pe termen scurt, mediu și lung persoanelor fizice.
În cadrul acestui studiu de caz pentru început am facut o prezentare referitoare la cerințele de acordare a creditului de nevoi personale și o a doua etapă se referă la etapele acordării creditului.
Pentru acest tip de credite Banca nu solicită documente justificative privind destinația creditului.
I . Cerințe de acordare a creditului de nevoi personale pentru persoane fizice:
Persoane fizice cu cetățenie română, rezidente în România – în cazul creditelor garantate cu polița de asigurare împotriva riscului de neplata;
Nu figurează în bazele de date Blacklist ale Băncii(bază interna a băncii care cuprinde date cu privire la acești clienți care au conturi sau credite sau diferite relații cu banca)
Se califică în funcție de punctajul alocat indicatorilor de evaluare a bonității clienților , calculat de aplicația informatică internă conform algoritmului de scoring dezvoltat pe baze statistice, calificarea fiind acceptata peste pragul minim stabilit de Banca.
Vârsta: minim 21 ani (la data solicitării creditului), maxim 70 ani (la data ultimei scadente;
In cazul creditelor garantate cu garanții reale, perioada de creditare este stabilită în funcție de vârsta debitorului principal (solicitant).
Forma de încadrare și vechimea în muncă:
SALARIAȚI cu contract de munca pe perioada ne/determinată, cu o vechime neîntreruptă de minim 3 luni la locul de muncă actual.
În cazul solicitanților cu contract de munca pe durata determinată, perioada de încadrare rămasă prevăzută în respectivul contract de muncă trebuie să fie cel puțin egală cu perioada creditului; se acceptă și contracte de muncă pe perioadă determinată la care perioada de încadrare rămasă nu excede durata creditului în condițiile în care contractul de munca a fost încheiat pe o durată de minim 1 an si există cel puțin o reînnoire a acestuia pe o perioadă de minim 1 an, fiind ca o regulă de derulare a contractului de munca (de exemplu în cazul unora dintre bugetari).
PERSONAL NAVIGANT MARITIM care lucrează în baza unor contracte specifice; conditia în acest caz este ca până la data înregistrării cererii de credit contractul să fi fost reînnoit cel puțin odată și cu o vechime minimă de 1 an.
Persoane fizice care obțin venituri dintr-o ACTIVITATE INDEPENDENTA de minim 1 an (inclusiv stagiatura, dupa caz):
– persoane fizice care desfasoară activități de tipul profesiilor liberale (avocați, notari, medici, arhitecți, executori judecătorești, experți tehnici și contabili, auditori, consultanți fiscali, traducători etc) reglementate prin legi speciale;
– comercianți care își desfasoara activitatea în baza Legii nr. 300/2004 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice în toate domeniile, meseriile și ocupațiile.
ASOCIAȚI UNICI în cadrul societăților cu răspundere limitată cu o vechime de minim 1 an.
PENSIONARI
Domiciliul -Adresa de domiciliu sau resedintă sau locul de muncă în același județ sau în județe limitrofe cu sucursala/agenția băncii de unde se solicită creditul.
Număr de telefon fix: la adresa de domiciliu sau reședință.
În cazul în care solicitantul nu are telefon fix, acesta poate declara un număr de telefon fix aparținând unei rude/vecin, cu specificarea calității acestuia și completarea adresei la care acesta domiciliază.
Aceste numere de telefon vor fi verificate in surse alternative (ex. Pagini Albe, Romtelecom, etc.) de către analistul de credit care analizează dosarul de credit sau prin apel telefonic la respectivul nr de telefon. Verificarea și eventualele confirmări vor fi consemnate de analist în dosarul de credit.
Nu figurează în baze de date de tipul Biroul de Credit și CRB(CENTRALA RISCURILOR BANCARE) cu datorii restante,.
Clasificarea clientelei pe categorii de risc de nerambursare se va efectua pe baza istoricului de creditare furnizat de Biroul de Credit coroborat cu punctajul obtinut in urma efectuarii scoring-ului, dupa cum urmeaza:
Acest sistem de clasificare a clientelei in functie de riscul de nerambursare, coroborat cu criteriile de eligibilitate (inclusiv scoring-ul si punctajul minim considerat) si gradele diferentiate de indatorare, asigura un nivel moderat al riscului de credit, in stransa corelatie cu profilul de risc moderat declarat de Banca.
Nu au litigii cu terții care le pot afecta capacitatea de rambursare a creditului, așa cum rezultă din declarația pe propriă răspundere .
Venitul Net lunar (al solicitantului si/sau al familiei):
Valoarea creditului se stabilește în funcție de Venitul Net Lunar al solicitantului/familiei în strânsă legătură cu gradul de îndatorare stabilit de Bancă și de angajamentele lunare totale de plată ale familiei acestuia.
Determinarea gradului de indatorare:
Gradul de indatorare se determina ca pondere a angajamentelor totale de plata decurgand din credite sau alte finantari asimilate, indiferent de creditor, din Venitul Net Lunar Disponibil.
Venitul Net Lunar Disponibil se determina conform formulei:
Venit Net Lunar Disponibil = Venit Net Lunar – Angajamente de plata de alta natura decat cele decurgand din contracte de credit si asimilate.
Venit Net Lunar = ∑ (venituri nete lunare solicitant/ familie * coeficient de ajustare)
Angajamente de plata de alta natura decat cele decurgand din contracte de credit si asimilate cuprind urmatoarele:
a) cheltuielile de subzistenta stabilite la valoarea actualizata a cosului minim de consum per persoana stabilit conform OUG nr. 217/2000, nivel actualizat anual de catre Banca utilizand indicele preturilor de consum.
Corespunzator, la stabilirea Venitului Net Lunar Disponibil se vor lua in considerare cheltuielile de subzistenta a tuturor membrilor familiei care participa cu veniturile, inclusiv ale persoanelor aflate in intretinerea solicitantului (copii minori si alte persoane aflate in intretinere), asa cum rezulta din Cererea de de Credit
b) alte tipuri de angajamente de plata lunare, asa cum rezulta din adeverinta de venit (pensie alimentara, debite catre organe sau institutii de stat etc) sau din declaratia pe proprie raspundere – Declarația Acord -Anexa 7
La determinarea ratei lunare aferenta creditului se va urmari respectarea urmatoarelor conditii:
– ratele lunare, respectiv principalul si dobanda si orice alte costuri decurgand din contractele de credit, indiferent de creditor, inclusiv din creditul a carui acordare se solicita, trebuie sa se incadreze, in mod cumulat, in limita a 55% din Venitul Net Lunar Disponibil in cazul unui Venit Net Lunar ≤ 1.500 EUR sau echivalent;
– ratele lunare, respectiv principalul si dobanda si orice alte costuri decurgand din contractele de credit, indiferent de creditor, inclusiv din creditul a carui acordare se solicita, trebuie sa se incadreze, in mod cumulat, in limita a 65% din Venitul Net Lunar Disponibil in cazul unui Venit Net Lunar > 1.500 EUR sau echivalent.
Costuri
Rata dobanzii de baza (referinta):
Fixa pe primul an
Variabila în al doilea an: este revizuibila de catre Banca pe toata perioada Contractului de Credit, pana la rambursarea integrala a datoriilor. Se stabileste periodic de catre Comitetul de Administrare a Activelor si Pasivelor
Orice modificare a ratei dobanzii de baza va fi adusa la cunostinta Imprumutatului, la prima rata scadenta dupa hotararea CAAP, pe chitanta de plata aferenta ultimei rate de credit calculata prin utilizarea vechiului nivel al ratei dobanzii. Imprumutatul ia astfel la cunostinta de noua valoare a ratei lunare si are la dispozitie 1 luna de zile pentru a intra in posesia noului scadentar aferent, ce va fi considerat anexa la contract.
Marja: se adauga la rata dobanzii de baza (referinta). Pentru creditele de nevoi personale marja se va aplica dupa expirarea perioadei de dobanda fixa (incepand din al doilea an);
Comision de administrare:
se calculeaza ca procent din valoarea creditului, platibil la casierie (“up-front”) sau in ratele lunare – prin includerea acestuia in valoarea initiala a creditului, la optiunea clientului;
Marja majorata: se calculeaza in cazul intarzierilor la plata ratelor, se adauga la rata dobanzii de baza (referinta) si se aplica asupra capitalului restant;
Penalitati: Dobanda de baza (referinta) + Marja majorata. Din momentul comunicarii initierii procedurilor judiciare de catre Directia Juridica, creditul este scos in afara bilantului si nu se mai calculeaza penalitati.
Comision de rambursare in avans (partiala sau integrala)
Clientul are posibilitatea rambursarii in avans partiala sau integrala, prin formularea unei cereri scrise Bancii;
Pot exista 2 tipuri de plata in avans:
– partiala, caz in care aceasta se considera a fi efectuata la data scadentei urmatoarei rate ce urmeaza a fi platita de catre imprumutat;
– integrala (lichidarea creditului), caz in care aceasta poate fi efectuata oricand, cu conditia achitarii dobanzii acumulate la zi.
Comision de modificare a planului de rambursare – daca aceasta modificare este solicitata de catre client:
-aplicat la soldul creditului, in cazul in care clientul solicita modificarea planului de rambursare fara reincarcarea creditului si fara a-si modifica soldul vor percepe ambele comisioane: atat comision de plata in avans cat si comision de modificare a planului de rambursare.
Rambursarea creditului
In rate (capital plus dobanda) lunare egale;
Rambursarea, integrala sau partiala, se poate efectua oricand, cu achitarea dobanzilor calculate conform planului de rambursare si a comisionului de rambursare in avans aferent.
13. Aprobarea creditelor destinate clientilor persoane fizice se face in baza notelor de credit(CRF)-Anexa 8 intocmite si semnate in conformitate cu normele interne ale Băncii, care cuprind cel putin urmatoarele:
a) datele de identificare a solicitantului (numele si prenumele, domiciliul, codul numeric personal, cetatenia);
b) informatii privind creditul solicitat (valoarea creditului, perioada/schema de rambursare, valuta, destinatia, avansul depus de solicitant si garantiile prezentate);
c) informatii privind bonitatea solicitantului;
d) situatiile speciale in care se afla solicitantul de credit in raport cu tertii, precum litigii care ar putea afecta in mod semnificativ bonitatea acestuia.
II . Etapele acordarii unui credit de nevoi personale unei persoane fizice:
Analistul de credit prezintă persoanei interesate produsul –credit de nevoi personale și îi propune o simulare a eligibilității .Clientul in urma simularii primește un scadențar provizoriu și va fi informat că simularea efectuată este estimativă și că decizia finală de acordare a creditului și valoarea acestuia vor fi stabilite în funcție de istoricul de creditare al clientului.
Înmanează acestuia lista documentelor( Anexa 4) necesare acordării creditului solicitat:
Cererea de credit –Anexa 5
Adeverinta de Venit – Anexa 6
Declarația-Acord Pre-Scoring–Anexa 7
Furnizează Solicitantului toate informațiile necesare cu privire la întocmirea corespunzătoare a dosarului de credit precum și a condițiilor ulterioare acordării creditului.
3. Primește de la Solicitant Cererea de credit însoțită de documentele necesare acordarii creditului:
Cartea de identitate
Factura de utilităti recentă
Adeverința de salariu
Copii după Cartea de Muncă
4. Verifică:
-identitatea solicitantului/co-debitorilor;
-concordanța informațiilor înscrise în Cererea de Credit cu cele cuprinse în documentele prezentate;
-dacă solicitantul/co-debitorul a mai solicitat credite și la altă unitate a Băncii, analizand, dupa caz, situația acestuia, prin generarea raportului „Contracte Client” din aplicația bancii.
5.Accesează aplicatia informatică a bancii si introduce:
– datele personale ale solicitantului conform documentației aduse (nume, CNP etc);
– informațiile de scoring;
– informațiile financiare ale solicitantului (venituri, date angajator, alte angajamente de plata etc);
– informatiile privind istoricul de creditare al solicitantului(Biroul de Credite și Centrala Riscurilor Bancare )
-verificarea in baza de date Black List credite de consum și in CIP.
-se fac verificări la angajator privind solicitantul:data angajării, salariul brut, tipul contractului pe per ne/determinată
-verificare angajatorului la RECOM,Ministerul Finantelor și Pagini aurii
-verificarea persoanei de contact pe care a furnizat-o solicitantul
6.Se introduce cererea de credit în sistem și rezultă scoringul.
În cazul în care Solicitantul nu indeplineste limita minima de scoring (punctaj), i se comunica faptul ca nu indeplineste conditiile de acordare si nu se trece la etapa urmatoare;
7.Din sistem se generează Nota deCredit (Anexa-8) și se aproba de personalul desemnat să aprobe creditele de nevoi personale (Comitetul de Credit).
8.Primește aprobarea și se contactează telefonic clientul și îl informează după caz cu privire la aprobarea solicitării comunicandu-i data la care se poate prezenta la Bancă în vederea semnării contractelor aferente și efectuării tragerii.
În cazul respingerii solicitării acestuia este invitat la Bancă pentru ridicarea documentației depuse, păstrând si arhivând totodată o copie a acesteia
9.Analistul de credit întocmește Contractul de Credit și garanție reală mobiliară (Anexa-1) și Dovada de acoperire (Anexa 2) invităm clientul să semneze documentația.Îl informează despre condițiile contractului.
Contractul de credit si garanție reală mobiliară au următoarea destinație:
– două exemplare sunt păstrate de Bancă: câte un exemplar din contractul de credit și contractul de garanție la sucursala/agenție – la dosarul de credit al clientului și un exemplar al contractului de credit și a contractelor de garantie aferente, la Dir. Carduri si Credite de Consum – Dpt. Credite de Consum (numai in cazul creditelor asigurate impotriva riscului de neplata);
– un exemplar este înmânat clientului;
– un exemplar este înmânat codebitorului, daca este cazul;
– un exemplar este inmanat girantului, daca este
10.Se înmânează clientului(și dupa caz codebitorului/girantului etc.), spre semnare, Contractul de credit (Anexa 1) (toate exemplarele originale) și Dovada de acoperire(Anexa 2)aferente;Planul de Rambursare(Anexa 3) și se specifică să urmărească cu atenție scadențele;
11. Invită clientul la casieria Băncii pentru achitarea comisioanele datorate și ridicarea banilor.
În continuare am prezentat anexele aferente acestui credit de nevoi peronale acordate unui client persoana fizică în valută (EUR).
ANEXA1-CONTRACT DE CREDIT ȘI GARANȚIE REALǍ MOBILIARǍ
Nr. 0520751 din 18/04/2007
Între:
AGENȚIA TRAIAN, în numele și pe seama BANK ROMÂNIA S.A., , cu sediul în București, Calea București, nr. 200 , Sector 6, inregistrată la Registrul Comerțului sub cod unic 7062063, denumită in continuare "Bancă", reprezentată în prezentul contract prin Șef Agenție Ioana-Raluca Gheorghe și de Administrator Cont Alexandra Popescu, în calitate de CREDITOR
Și
POP MARIANA, fiica lui Gheorghe și a Victoriei, domiciliată în Bd. Basarabia, nr. 150, BL.B, SC.B, AP.70, SECTOR 2, BUCUREȘTI, identificată cu C.I. seria RD nr 123456, eliberată de SECȚIA POLIȚIE NR. 9, la data de 17/10/2000, CNP 2501019400000, denumită în continuare "Împrumutat", în calitate de ÎMPRUMUTAT și GARANT REAL;
Ca urmare a Cererii Împrumutatului nr. 803/13.04.2007 aprobată de Bancă în data de 17/04/2007, și a documentelor care stau la baza prezentului contract de credit cu privire la Împrumutat și Co-debitor a intervenit prezentul Contract de Facilitate de Credit în următorii termeni și condiții :
ArtICOLUL 1. OBIECTUL CONTRACTULUI
1.1. Banca acordǎ Împrumutatului un credit denumit în continuare “Facilitate” în valoare de 6911,20 EUR (șase mii nouă sute unsprezece euro și douăzeci eurocenți) având ca obiect acoperirea unor nevoi personale ale Împrumutatului. Facilitatea va fi pusă la dispoziția Împrumutatului în contul său curent și va fi utilizată integral într-un termen de 30 de zile calendaristice de la data semnării prezentului contract, în caz contrar Facilitatea fiind anulată. În cazul anulării, costurile percepute de Bancă pentru acordarea acestei facilități nu se rambursează Împrumutatului.
ARTICOLUL 2. DURATA FACILITǍȚII
2.1. Banca acordă Împrumutatului această Facilitate conform termenilor și condițiilor prezentului contract pe o durată totală de 120 luni de la data tragerii, având scadența conform Scadențarului de Plată-Anexa nr. 1 la prezentul contract.
ARTICOLUL 3. RAMBURSAREA FACILITǍȚII
3.1. Rambursarea Facilității va fi efectuată în 120 rate lunare egale formate din capital plus dobânzi în sumele și la datele prevăzute în Scadențarul de Plată (Anexa 1).
În cazul în care intervin diferențe cauzate de zilele nelucrătoare sau de alte cauze obiective, regularizarea se face la ultima rată. Dacă ziua scadenței este o zi nelucrătoare, plata se va efectua: i ) în ziua bancară lucratoare imediat următoare, dacă ziua nelucrătoare nu coincide cu sfârșitul lunii sau ii) in ziua lucrătoare anterioară, dacă ziua nelucrătoare coincide cu sfârșitul lunii. Plata ratelor de credit, inclusiv a dobânzii, efectuată in condițiile anterior menționate este considerată a fi o plată în termen.
3.2. Împrumutatul/Co-debitorul este obligat să asigure în contul curent, în valuta în care s-a efectuat tragerea, sumele necesare acoperirii datoriilor (capital, dobânzi si alte costuri, etc.) scadențe conform prevederilor din prezentul Contract, și autorizează Banca să debiteze contul curent cu aceste sume.
3.3. Rambursarea se va face prin:
debitarea automată in ziua de scadență a conturilor Împrumutatului/Co-debitorului
plata direct la casieria oricărei unități ale Alpha Bank România S.A. efectuată de Împrumutat sau orice terț plătitor.
ordin de plată din contul său curent deschis la o altă bancă în care se va menționa nr. Contractului de Facilitate de Credit și C.N.P.-ul Împrumutatului;
mandat poștal sau prin orice altă modalitate de plată acceptată de Bancă.
3.4. Împrumutatul autorizează Banca să încaseze, deîndată și fară îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, orice sumă datorată conform prezentului Contract prin debitarea automată a oricărui cont deschis pe numele sau în evidențele Băncii. In acest caz, Banca este autorizată să efectueze și eventualele operațiuni de schimb necesare, utilizând cotațiile proprii de vânzare-cumpărare, astfel încît la data scadenței să-și poată recupera sumele datorate de către Împrumutat. În astfel de situații, operațiunile de schimb vor fi efectuate fără acordul scris al Împrumutatului sau completarea de către acesta a formularelor tip prevăzute de Regulamentul valutar pentru schimburile valutare, în baza împuternicirii date prin prezentul contract. Banca nu răspunde de eventualele datorii survenite ca urmare a lipsei disponibilului în aceste conturi, obligația alimentării conturilor curente aparținând în exclusivitate Împrumutatului/Co-debitorului. În virtutea prezentei clauze, Banca dobândește dreptul și nu obligația de a debita automat conturile Împrumutatului/Co-debitorului.
3.5. Rambursarea anticipată a uneia sau a mai multor rate este permisă la cererea Împrumutatului. Plata anticipată nu modifică dobânda, durata Facilității sau oricare alt element al Scadențarului de Plată. Ratele plătite anticipat nu sunt purtătoare de dobândă în favoarea Împrumutatului și vor fi considerate ca fiind încasate la datele preăazute în Scadențarul de plată Anexa 1. Următoarea plată a unei rate va fi efectuată de Împrumutat la data scadentă a urmatoarei rate neacoperite.
Rambursarea în avans a uneia sau a mai multor rate este permisă de către Bancă. Rambursarea în avans determină reducerea duratei Facilității sau reducerea cuantumului ratei lunare (in funcție de alegerea Împrumutatului) și nu exonereaza pe Împrumutat de plata ratelor in fiecare lună, la termenele stipulate în Contract, conform Scadențarului de plată Anexa 1 modificat corespunzator. Rambursarea în avans poate fi (i) partială, caz în care aceasta se consideră a fi efectuată la data scadenței următoarei rate ce urmează a fi plătită de către Împrumutat conform Scadențarului de Plată, sau (ii) integrală caz în care aceasta poate fi efectuată oricând, cu condiția achitării dobânzii acumulate la zi, inclusiv costurile aferente.
Rambursarea în avans partială sau integrală se poate efectua numai după plata comisionului aferent calculat conform art. 4.2.d).
3.6. Având in vedere dispozițiile legale în vigoare, Împrumutatul întelege să achite obligațiile născute în sarcina sa în baza prezentului Contract, în următoarea ordine: comisioane, dobânzi (dobânda de bază + marja/marja majorată), capital (suma trasă și nerambursată).
3.7. În caz de neachitare a datoriilor, Banca va trece la urmărirea silită a Împrumutatului, pentru achitarea datoriilor către Bancă, ordinea de acoperire a acestora fiind: datorii din comisioane și cheltuieli rezultate din executarea silită, penalități de întarziere, dobânzi, marja și marja majorată, capital (suma restantă din facilitate)
3.8. Pentru orice alte servicii prestate de Bancă, Împrumutatul datorează Băncii speze și comisioane calculate conform tarifului de comisioane al Băncii, corespunzător Condițiilor Generale de Afaceri ale acesteia pe care Împrumutatul declară prin prezentul contract că le-a luat la cunoștință, le întelege și le acceptă.
Articolul 4. CondiȚii de costuri Și platǍ
4.1. În derularea prezentului Contract, Împrumutatul datoreazǍ și va plăti Băncii următoarele costuri:
Dobânda
Dobânda, reprezentând o rată procentuală anuală, se calculează, în funcție de suma între Dobănda de bază a Băncii și marja, după umătoarea formulă :
Credit x număr de zile efective x (Dobânda de bază + Marja).
360
Dobânda este compusă din dobânda de bază a Băncii care la data încheierii prezentului contract este 7,25 % p.a., plus marja de 2 % p.a. și este revizuibilă periodic de către Bancă pe toată perioada prezentului Contract, până la rambursarea integrală a datoriilor, în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport de politicile de creditare ale Băncii. Dobânda este datorată și se plătește lunar, începând cu data acordării Facilității și până la rambursarea integrală a sumelor datorate conform Scadențarului de Plată. Dobânda se calculează de către Bancă la numărul efectiv de zile calendaristice raportat la un an de 360 de zile. Orice modificare a ratei dobânzii va fi adusă la cunoștință Împrumutatului conform art. 8.3.
În cazul în care, în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii comunicat de Bancă, BANK ROMANIA SA primeste din partea Împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea Facilității în noile condiții, toate sumele datorate de Împrumutat Băncii devin scadente și plătibile imediat.
În cazul în care ca urmare a comunicării noului nivel al dobânzii de către Bancă, Împrumutatul nu va rambursa soldul creditului și dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că Împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii.
Schimbarea ratei dobânzii nu va constitui un amendament la prezentul contract, nefiind necesară încheierea unui act adițional.
Dobânda este datorată și se plătește împreună cu rata de capital conform scadențarului de plată din Anexa 3.
b) Marja Majorată
Pentru orice întarziere peste termenele stabilite în Articolul 3 și în Anexa 1 în rambursarea sumelor datorate, Împrumutatul datorează și va plăti Băncii o marjă majorată de 4 % p.a. care se adaugă la dobânda de bază prevazută la paragraful 4.1.a) și se calculează la soldul zilnic al contului de credit restant. Cuantumul marjei majorate perceput de Bancă pentru întarzierea la plată poate depăși cuantumul sumei asupra căreia este calculată.
c) Penalități de întârziere
Pentru neachitarea datoriilor către Bancă născute din prezentul Contract, Împrumutatul datorează și va plăti Băncii penalități de întârziere, compuse din Dobânda de bază a Băncii prevăzută la paragraful 4.1.a) plus marja majorată de 4% p.a., penalități care se aplică la soldul total al creditului declarat scadent și exigibil, de la data inițierii procedurilor judiciare. Penalitățile de întarziere se aplică până la achitarea integrală a datoriilor către Bancă. Totalul penalităților pentru întarzierea la plată poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
4.2. a) Împrumutatul/Co-debitorul va plăti Băncii un comision de administrare în suma de 391,20 EUR inclus în rata lunară, acoperind cheltuielile Băncii pentru administrarea și monitorizarea Facilității. Comisionul este finanțat de Bancă, este inclus în valoarea Facilități și se rambursează de către Împrumutat/Co-debitor odată cu rambursarea Facilității. În eventualitatea rambursării în avans a creditului Împrumutatul/Co-debitorul se obligă să platească comisionul de administrare la valoarea creditului rămas de rambursat.
b) Comision pentru modificarea Scadențarului de Plată reprezentand 1% din suma creditului ramasă de rambursat, dar nu mai puțin de echivalentul în lei a 3 EUR. Prezentul comision nu se aplică în cazul în care scadențarul de plată se modifică ca urmare a rambursării în avans a Facilității, situație în care se platește numai comisionul de rambursare în avans.
c) Cheltuieli directe în cuantum de 10,00 EUR plătibile în echivalent LEI achitate de Împrumutat la ghișeul Băncii după efectuarea de către Banc2 a analizei de eligibilitate.
d) Rambursarea în avans: Împrumutatul are posibilitatea rambursării în avans totale sau parțiale a Facilității în condițiile Art. 3.5. În cazul rambursării în avans, Împrumutatul va plăti Băncii un comision de plată în avans, stabilit la nivelul a 2% din suma plătită în avans, dar nu mai puțin de 3 EUR în echivalent LEI. Banca își rezervă dreptul de a modifica valoarea acestui comision, caz în care Împrumutatul va fi informat corespunzător, prin notificarea prealabilă.
e) Cheltuielile legate de înregistrarea/modificarea/radierea legală a garanțiilor colaterale constituite de Imprumutat în favoarea Băncii în vederea garantării Facilității vor fi suportate exclusiv de Împrumutat; Banca va debita automat contul Împrumutatului cu aceste cheltuieli prezentându-i documentele justificative aferente.
4.3. Dobânda anuală efectivă (DAE) reprezintă costul total actualizat al creditului, exprimat în procent anual, astfel cum este determinat în scadențarul de plată. DAE poate varia în funcție de modificarea ratei dobânzii.
aRTICOLUL 5. OBLIGAȚIILE ȘI DECLARAȚIILE Împrumutatului/co-debitorului
5.1. Împrumutatul/Co-debitorul are urmatoarele obligații față de Bancă:
a) să ramburseze Facilitatea către Bancă conform termenilor și condițiilor stabilite prin prezentul contract și să-și îndeplinească întocmai toate obligațiile și angajamentele asumate față de Bancă și care au stat la baza aprobării acordării Facilității;
b) să nu utilizeze sumele din Facilitate în scopuri ilicite sau în acțiuni sau operațiuni îndreptate împotriva Băncii și/sau împotriva acționarilor acesteia;
c) să nu transfere în nici un mod unei terțe persoane părți semnificative ale patrimoniului său până la data rambursării integrale a Facilității;
d) să nu efectueze cheltuieli care să afecteze capacitatea de rambursare a prezentei Facilități de credit, fără acordul scris al Băncii.
e) să anunțe Banca despre orice eveniment datorat unor cauze obiective sau subiective, de natură să afecteze sau să modifice condițiile de rambursare a creditului, stabilite potrivit prezentului contract.
f) să declare Băncii orice alte credite și facilități angajate cu alte bănci și/sau societăți financiare și de credit din România și din străinătate atât în calitate de împrumutat cât și ca garant, cât și cumpărări cu plata in rate;
g) Împrumutatul declară că este de acord și recunoaște dreptul deplin al Băncii de a cere debitorilor Împrumutatului ca plata datoriilor să se efectueze direct în conturile Băncii pentru acoperirea ratelor de credit scadente și a dobânzii aferente acestora.
h) Împrumutatul declară că recunoaște prezentul contract ca având și calitate de angajament de plată pe care el personal îl recunoaște și împuternicește Banca să-i debiteze conturile în vederea acoperirii obligațiilor aferente prezentului Contract.
i) să prezinte Băncii orice modificare aparută în situația sa și care prezintă importanța pentru urmărirea de către Bancă a rambursării Facilității (schimbarea numelui, stării civile, domiciliului, numărului de telefon sau locului de muncă sau orice alte elemente care ar putea afecta capacitatea de rambursare a Împrumutatului) în termen de maximum 5 zile calendaristice de la apariția modificării, însoțită de documente justificative;
j) să declare imediat Băncii, pe tot parcursul derulării prezentului contract orice alte credite și facilități angajate cu alte bănci și/sau societăți financiare și de credit din România și din străinătate, inclusiv instituțiile financiare nebancare, derulate prin alte bănci din țară și/sau din străinătate și garanțiile constituite în favoarea acestora, alte angajamente de plată sau litigii care pot afecta capacitatea de rambursare a Împrumutatului în prezent sau în viitor.
5.2. Împrumutatul cunoaște, acceptă și se obligă să respecte întru totul condițiile și termenii asigurării Băncii și efectele acesteia asupra sa, aduse la cunoștința Împrumutatului conform ,,Dovezii de Acoperire –Anexa 2 “ din data de 18/04/2007, dovadă care este totodată și anexa la prezentul Contract.
Dispozițiile prezentului articol se aplică numai pentru creditele mai mari de 5.000 EUR sau echivalent.
5.3. Prezentul Contract constituie o obligație directă și necondiționată a Împrumutatului și va fi considerată cel puțin de rang egal cu angajamentele luate pâna în prezent și cu rang preferențial față de cele viitoare asumate de către acesta.
ArtICOLUL 6. GARANȚII
6.1. Creditul este garantat prin garanție reala mobiliară fără deposedare asupra venitului net lunar al Împrumutatului până la concurența a o treime (1/3) din salariu și din alte venituri periodice realizate din munca sau din activitățile sale profesionale, civile sau comerciale, ca accesoriu și pentru garantarea Facilității, a dobânzilor, costurilor, majorărilor și penalităților aferente, așa cum sunt menționate în prezentul Contract și în actele adiționale la acesta în vigoare la data executării.
6.2. Garanția menționată la art. 6.1. de mai sus poate fi înregistrată de către Bancă la Arhiva Electronică conform dispozițiilor Legii nr. 99/1999, Titlul VI. Toate spezele privind încheierea și înregistrarea prezentului Contract sunt în sarcina Împrumutatului. În caz de executare silită a bunului afectat garanției, toate cheltuielile, spezele, precum și toate sumele rămase neacoperite prin valorificarea acestuia sunt și rămân în sarcina Împrumutatului.
6.3. Prezenta garanție reala mobiliară acordă Băncii dreptul de a considera că obligația garantată a devenit exigibilă și de a trece la urmărirea silită, în condițiile Legii nr. 99/1999 Titlul VI și ale Codului Civil în cazul în care constată lipsa unei întrețineri corespunzătoare a bunurilor afectate garanției sau alte fapte de natura să îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită.
6.4. În cazul nerambursării la scadență a facilităților garantate și în condițiile în care Împrumutatul refuză plata, fiind pus de drept în întârziere, Banca va trece, deîndată, la executarea garanției, corespunzător procedurii aleasă de ea în condițiile legii, urmând a alege modalitatea cea mai profitabilă pentru recuperarea creanței sale, urmărindu-se acoperirea integrală a datoriilor către Bancă.
6.5. Conform art. 63, alin. 4, cap V, Titlul VI, din Legea nr. 99/1999, ÎN CAZ DE NEEXECUTARE, CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNURILOR AFECTATE GARANȚIEI.
6.6. Împrumutatul recunoaște dreptul Băncii de a alege modalitatea de urmărire și de executare silită a garanțiilor și ordinea executării acestora în caz de neplată a datoriilor și/sau oricand, în cazul în care constatând culpa Împrumutatului, declară scadența inainte de termenul prevăzut în scadențarul de plată, Anexa 1 la prezentul Contract.
ArtICOLUL 7. CAZURI DE CULPă
7.1. În condițiile prezentului Contract constituie cazuri de culpă ale Împrumutatului și Co-debitorului:
a) Neachitarea oricărei datorii și/sau neîndeplinirea oricărei obligații a Împrumutatului față de Bancă, la termenele și în condițiile prezentului Contract, în mod special neîndeplinirea obligației de plată la termenele și în condițiile stipulate la Articolul 3, Articolul 4 și în Anexa 1.
b) Prezentarea de către Împrumutat de documente și/sau declarații incomplete sau false și/sau omisiunea de a comunica Băncii documente și/sau declarații în scopul de a induce în eroare Banca la momentul acordării creditului sau pe durata prezentului contract.
c) Folosirea sumelor împrumutate în scopuri ilicite sau în acțiuni sau operațiuni îndreptate împotriva Băncii și/sau împotriva acționarilor acesteia.
d) Folosirea oricăror sume și/sau drepturi angajate în favoarea Băncii in alte scopuri decât pentru acoperirea datoriilor scadente către Bancă.
e) Întarzierea în rambursare și/sau exigibilitatea anticipată din orice motiv a oricărei alte facilitați de credit acordată de Bancă Împrumutatului.
f) denigrarea sau orice atingere adusa Băncii și/sau acționarilor acesteia.
g) Decesul sau punerea sub interdicție a Împrumutatului sau declanșarea oricărei proceduri de insolvență cu privire la acesta.
h) Desfacerea căsătoriei (divorțul) Împrumutatului, în cazul în care veniturile luate în considerarea eligibilității acestuia nu respectă condițiile de creditare ale Băncii.
7.2. Banca va putea întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea de către Împrumutat a oricărei facilități de credit aprobate, trecând la recuperarea datoriilor Împrumutatului, conform dispozițiilor prezentului contract, în următoarele situații:
în cazurile de culpă menționate mai sus;
în cazul în care, în opinia Băncii, situația civilă (maritală), economică și financiară a acestuia nu mai asigură condiții de rambursare;
apariția oricăror litigii cu privire la garanțiile constituite în favoarea Băncii, respectiv creanțele cesionate în garanție și/sau în plată;
orice situație litigioasă în care sunt implicat Împrumutatul și/sau familia sa (soțul/soția) și care, în opinia rezonabilă a Băncii, poate avea efecte negative asupra capacității de rambursare a creditului;
modificarea, anularea, revocarea, inaplicabilitatea sau lipsa efectelor oricăror autorizații, licențe, permise sau altor documente care permit Împrumutatului să-și desfășoare activitatea și/sau să-și respecte obligațiile stipulate în prezentul Contract.
În aceste cazuri, Împrumutatul va fi considerat de drept în întârziere, în temeiul prevederilor prezentului Contract.
7.3. La apariția unuia din cazurile de culpă de mai sus Banca va declara toate obligațiile ce decurg din prezentul Contract scadente și exigibile, va debita deîndată oricare sau toate conturile Împrumutatulu/Codebitorului deschise în evidențele Băncii și va declanșa măsurile de executare silită, fără punere în întârziere sau alte formalități prealabile. Împrumutatul renunță prin prezentul contract la beneficiul termenului. Banca se bucură de un drept de gaj general asupra bunurilor/sumelor de bani și asupra întregului patrimoniu al Împrumutatului.
7.4. Consecințele financiare directe sau indirecte datorate exigibilității anticipate a creanței sunt în sarcina Împrumutatului, acesta datorând Bancii toate costurile și cheltuielile antrenate de executarea silită.
7.5. Banca are dreptul să declare scadente toate obligațiile din prezentul Contract în cazul în care Împrumutatul/Co-debitorul are alte obligații față de Bancă care nu au fost onorate la termen și au fost declarate scadente, considerându-se această situație ca un Caz de Culpă conform prezentului Contract.
7.6. Culpa și cazurile de culpă se constată și se stabilesc potrivit legii române.
ArtICOLUL 8. CLAUZE SPECIALE
8.1. Prezentul contract, contractele accesorii, angajamentele și Anexele care fac parte integrantă din acesta, extrasele de cont menționând sumele de plată ale Împrumutatului către Bancă sunt titluri executorii prin forța legii și fără îndeplinirea altor formalități, conform legislației bancare.
8.2. Împrumutatul/Co-debitorul declară că anterior semnării prezentului contract, Banca i-a prezentat/furnizat informațiile și documentele prevăzute de Legea 289/2004 între care informații exacte și complete privind procedura de creditare si documentele de credit aferente acesteia inclusiv o descriere a conditiilor de credit cuprinzând valoarea creditului, valoarea DAE, rata dobânzii, graficul de rambursare, modalitați de garantare și de evaluare a bunurilor care fac obiectul garanției.Împrumutatul/Co-debitorul declară că are cunoștință, întelege și acceptă clauzele prezentului contract și că acestea au fost negociate cu Banca, conform prevederilor legii nr. 193/2000 și a legii nr. 289/2004 cu modificările și completările ulterioare.
8.3. Orice notificare sau comunicare, cerere sau pretenție în baza prezentului contract va fi transmisă în scris, prin înmânare directă, prin scrisoare trimisă cu confirmare de primire, prin fax sau prin poștă electronică certificată și acceptată în prealabil de către părți, la adresele și numerele de fax menționate la începutul prezentului contract. Banca va putea transmite notificările și/sau comunicările către Împrumutat/Co-debitor și/sau către angajatorul său prin afișare la sediul Băncii sau prin publicare într-un cotidian național. Orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii anuale sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării contractului de credit se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin intermediul unui extras de cont ce se va furniza Împrumutatului în mod gratuit sau prin afișare la sediul Băncii.
8.4. Prin semnarea prezentului contract, Împrumutatul/Co-debitorul autorizează Banca (având numarul de operator de date personale) să prelucreze datele sale personale, cu respectarea prevederilor din Legea nr. 677/2001, cu modificările ulterioare, pentru protecția persoanelor, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor
date.Prin prezentul contract Împrumutatul/Co-debitorul declară că are dreptul de acces, dreptul de a corecta datele personale, dreptul de opoziție si dreptul de a fi informat de către Bancă, conform legii sus menționate. Acordul dat prin prezentul contract privește inclusiv dreptul Băncii de a transmite datele personale ale Împrumutatului și Co-debitorului, în scopul prelucrării, către birouri sau agenții de servicii de organizare a bazelor de date (de tipul: Biroul de Credit S.A., Centrala Riscurilor Bancare, etc.), acționari, angajatorul Împrumutatului și al Co-debitorului, afiliate ale Băncii (societăți de asigurări, de leasing, de brokeraj, etc.), terți contractanți ai Băncii (de tipul societăților de asigurare, societăților de intermendiere financiară, etc.), autorități competențe, pentru îndeplinirea obligațiilor legale.
8.5. Banca va putea cesiona în tot sau în parte creanțele născute din prezentul contract, către orice terț, fără acceptul Împrumutatului sau al Co-debitorului, dar cu notificarea Împrumutatului/Co-debitorului. Banca va fi ținută să notifice Împrumutatului cesiunea, în termen de 10 zile de la efectuarea ei, indicând contul bancar în care Împrumutatul/Co-debitorul urmează să facă plățile și identitatea cesionarului.
8.6. Evenimentele de forță majoră sau cazul fortuit nu exonerează de răspundere Împrumutatul, acesta rămânând obligat față de Bancă până la rambursarea integrală a tuturor datoriilor născute din prezentul Contract și actele adiționale la acesta.
8.7. Fiecare dintre prevederile Contractului de Credit este distinctă de celelalte și dacă în orice moment una sau mai multe astfel de prevederi este sau devine lipsită de valabilitate, ilegală sau imposibil de executat, validitatea, legalitatea și posibilitatea punerii în executare a restului prevederilor contractuale nu vor fi în nici un mod afectate prin aceasta.
8.8. Prevederile prezentului contract se completează cu “ Condițiile generale de afaceri” ale Băncii care fac și acestea parte integrantă din prezentul contract, Părțile declarând prin prezenta că au luat la cunoștință și acceptă prevederile acestora.
ArtICOLUL 9. regimul juridic al contractului. JurisdicȚia
9.1. Prezentul Contract a fost redactat corespunzător voinței parților și este guvernat de legea română.
9.2. Neexercitarea sau exercitarea cu întarziere de către Bancă a oricăruia dintre drepturile și prerogativele asumate prin prezentul Contract nu vor reprezenta o renunțare a Băncii la respectivele drepturi și/sau prerogative, Banca putându-le exercita oricând.
9.3. Litigiile și neintelegerile de orice fel dintre părțile prezentului contract privind încheierea, derularea, executarea și modificarea prezentului Contract, vor fi soluționate de părți pe cale amiabilă, iar dacă nu se ajunge la un acord părțile convin soluționarea definitivă a divergențelor pe cale judecătorească, competența aparținând instanțelor judecătorești de la sediul central al Băncii, respectiv instanțelor judecătorești din București.
ArtICOLUL 10. CONFIDENȚIALITATEA
10.1. Împrumutatul/Co-debitorul se obligă să asigure și să păstreze confidențialitatea clauzelor prezentului Contract.
ArtICOLUL 11. Intrarea În vigoare
11.1. Prezentul Contract intra în vigoare la data semnării sale de către ultima dintre părți.
11.2 Prezentul Contract este redactat în 3 (trei) exemplare originale, din care 2 (două) exemplare pentru Bancă și câte un exemplar pentru celelalte părți, toate având aceeași valabilitate pentru părțile contractante.
11.3 Următoarele anexe la prezentul contract fac parte integrantă din acesta:
Scadențarul de Plată – Anexa 3.
Cererea de credit-Anexa 5
Dovada de acoperire în cazul creditelor a căror valoare depașește 5.000 EUR sau echivalent-Anexa 2
Semnat azi 18/04/2007, de noi părțile în deplină cunoștință și înțelegere a tuturor clauzelor înscrise.
BANK ROMÂNIA S.A.
Agenția Traian
Șef agenție,
Împrumutat,
Administrator cont,
ANEXA 2-DOVADĂ DE ACOPERIRE (echivalentul PoliȚEI DE VIAță)
D-nei Pop Mariana
BD. BASARABIA, NR.150, BL.B,
SC.B, AP.70, SECTOR 2, BUCUREȘTI
BUCUREȘTI 18/04/2007
(locul emiterii) (data remiterii)
Ref.: Contract de credit nr. 0520751
Prezenta Dovadă de Acoperire certifică faptul că, în baza Poliței Master încheiate de Bank Romania S.A. (Banca) cu GARANTA ASIGURĂRI S.A. (Societatea), Societatea va prelua, în eventualitatea decesului sau incapacității Dumneavoastră totale de muncă, răspunderea achitării integrale sau parțiale a sumei datorate de Dumneavoastră Băncii în baza Contractului de Credit menționat mai sus, în conformitate cu următoarele prevederi:
1. ACOPERIRE
1.1 În caz de deces survenit oriunde în lume și datorat oricăror cauze în afara celor exceptate la paragraful 2.1, Societatea va achita Băncii soldul creditului Dumneavoastră la data decesului, dar nu mai mult de 75.000 EUR (sau echivalentul în moneda în care este denominat creditul) și excluzând orice restanțe și penalități.
În cazul dispariției Dumneavoastră și în care nu vă este găsit corpul într-un interval de 12 luni de la data dispariției, iar Societatea primește dovezi suficiente care să o conducă inevitabil la concluzia că ați suferit o vătămare corporală accidentală care v-a cauzat decesul, Societatea va achita Băncii suma specificată la paragraful 1.1, sub rezerva Excluderilor prevăzute în prezenta Dovadă de Acoperire,
precum și cu condiția ca moștenitorii sau reprezentanții Dumneavoastră legali să se angajeze în scris să restituie suma respectivă Societății în cazul în care sunteți găsit(ă) ulterior în viață.
În caz de incapacitate totală de muncă, datorată exclusiv unei vătămări corporale accidentale suferite de Dumneavoastră oriunde în lume ulterior datei prezentei, sau unei boli care se manifestă prima oară ulterior datei prezentei, vătămarea sau boala respectivă fiind la rândul ei datorată oricăror cauze în afara celor exceptate la paragraful 2.2, Societatea va achita Băncii, după caz,
soldul creditului Dumneavoastră la încheierea unei perioade neîntrerupte de 12 luni de incapacitate totală, sau la o dată anterioară la care incapacitatea este certificată de un medic specialist ca fiind permanentă, dar nu mai mult de 75.000 EUR (sau echivalentul în moneda în care este denominat creditul) și excluzând orice restanțe și penalități;
o indemnizație pentru fiecare zi de incapacitate totală, plătibilă lunar începând cu a 91-a zi consecutivă de incapacitate și egală cu 1/30 din rata lunară datorată de Dumneavoastră, sub rezerva următoarelor condiții:
incapacitatea nu va fi luată în considerare de Societate înainte ca Dumneavoastră să fi fost consultat(ă) prima oară de un medic specialist pentru cauza care a dat naștere incapacității, și nici pe durata vreunei perioade în care incapacitatea nu este certificată de un medic specialist,
Societatea nu va achita nici o indemnizație dacă perioada de incapacitate este mai scurtă de 90 de zile consecutive,
în cazul în care a achitat indemnizația pentru o cerere de indemnizare, Societatea va achita indemnizația pentru o cerere ulterioră numai dacă vă veți fi reluat ocupația sau profesia obișnuită cu cel puțin o lună înainte de data de început a cererii ulterioare,
pentru stabilirea indemnizației maxime cuvenite, Societatea va considera perioadele de incapacitate datorate aceleiași cauze și care sunt separate de un interval mai scurt de 6 luni de reluare a ocupației sau profesiei obișnuite, ca fiind o perioadă neîntreruptă de incapacitate. Suma plătibilă de Societate pentru orice incapacitate totală temporară de muncă datorată aceleiași cauze nu va depăși echivalentul a 12 rate lunare.
2. EXCLUDERI / Cauze exceptate
2.1 Societatea nu va achita nici o indemnizație în caz de deces cauzat de, sau la care contribuie în vreun fel:
angrenarea sau participarea Dumneavoastră în sau la război, invazie, ostilități sau alte acțiuni de agresiune (războiul fiind declarat sau nu), război civil, rebeliune, revoluție, insurecție, răzvrătire militară, răsturnarea oricărui guvern sau a oricărei autorități conducătoare, revoltă, tulburări civile sau activități teroriste;
sinucidere în intervalul de 24 luni de la data prezentei;
orice accident, vătămare corporală sau boală cauzat(ă) integral sau parțial și direct sau indirect de, sau agravat(ă) de, sau la care contribuie orice deteriorare, deficiență, proces degenerativ sau infirmitate fizic(ă) care a fost diagnosticat(ă) de un medic anterior datei prezentei.
2.2 Societatea nu va achita nici o indemnizație în caz de incapacitate de muncă cauzată de, sau la care contribuie în vreun fel:
reacții nucleare, radiații nucleare sau contaminare radioactivă;
război, invazie, acțiuni ale unui inamic străin, ostilități sau alte acțiuni de agresiune (războiul fiind declarat sau nu), război civil, rebeliune, revoluție, insurecție, lovitură de stat militară sau civilă, explozii ale armelor de război, declanșarea armelor de distrugere în masă care nu au efect exploziv, răsturnarea oricărui guvern sau a oricărei autorități conducătoare, revolte sau tulburări civile de orice fel;
tentativă de sinucidere sau autovătămare, indiferent dacă vă aflați sau nu în deplinătatea facultăților mintale;
expunerea Dumneavoastră deliberată la pericole extreme, exceptând tentativele de salvare de vieți omenești;
angajarea Dumneavoastră în cadrul forțelor armate terestre, navale sau aeriene, sau participarea Dumneavoastră la operațiuni ale forțelor armate terestre, navale sau aeriene;
practicarea de către Dumneavoastră, fără echipament adecvat, a înnotului subacvatic care necesită aparat de respirat, sau practicarea cățărărilor pe stânci sau ascensiunilor montane care necesită în mod normal utilizarea de frânghii sau ghizi, sau a explorărilor speologice, zborurilor cu deltaplan sau parapantă sau a parașutismului, sau participarea Dumneavoastră la vânători ecvestre, curse de călărie, curse automobilistice sau cu orice alt tip de vehicul motorizat, sau la probe de viteză cu orice tip de vehicul motorizat;
deplasarea Dumneavoastră pe calea aerului altfel decât în calitate de pasager într-o aeronavă autorizată, echipată cu mai multe motoare și operată de o linie comercială aeriană autorizată, și care efectuează zboruri regulate sau curse charter;
comiterea sau tentativa de comitere de către Dumneavoastră a oricărei fapte prevăzute de legea penală;
aflarea Dumneavoastră sub influența oricărui stimulent, drog sau narcotic interzis de lege sau care se eliberează numai pe bază de rețetă medicală, cu excepția cazului în care v-a fost prescris de un medic, dar sub rezerva că Societatea nu va achita nici o indemnizație în caz de incapacitate cauzată de, sau la care contribuie nerespectarea de către Dumneavoastră a prescripțiilor medicului;
orice procedură medicală, incluzând chirurgie estetică și orice operație similară, care nu este necesară din punct de vedere medical pentru a susține sau menține calitatea funcțiilor vitale ale organismului Dumneavoastră și care este aplicată sau efectuată exclusiv la solicitarea Dumneavoastră;
orice dereglări psihice sau comportamentale pentru care a fost primit un tratament medical sau au fost primite recomandări de la un medic anterior datei prezentei;
orice accident, vătămare corporală sau boală cauzat(ă) integral sau parțial și direct sau indirect de, sau agravat(ă) de, sau la care contribuie orice deteriorare, deficiență, proces degenerativ sau infirmitate fizic(ă) care a fost diagnosticat(ă) de un medic anterior datei prezentei.
3. CERERI DE ÎNDEMNIZARE
3.1 În cazul producerii oricărui eveniment care ar putea da naștere unei cereri de indemnizare în baza prezentei Dovezi de Acoperire, Banca va trebui să fie avizată în scris cât de repede posibil, urmând să-i fie prezentate toate documentele solicitate.
3.2 Societatea poate să solicite dovada validității neîntrerupte a cererii de indemnizare în orice moment pe durata acesteia. La solicitarea Societății, o astfel de dovadă va presupune examinarea Dumneavoastră, pe cheltuiala Societății, de către un medic specialist desemnat de Societate sau în numele acesteia și/sau prezentarea unui certificat eliberat de angajatorul Dumneavoastră curent sau anterior, sau de orice altă persoană fizică sau juridică, certificat care să ateste faptul că Dumneavoastră nu lucrați în acea perioadă pentru emitentul certificatului respectiv. Prezentarea, la solicitarea oricărui medic desemnat de Societate sau în numele acesteia sau a oricărui reprezentant al Societății, a tuturor fișelor și rapoartelor medicale și a corespondenței referitoare la obiectul unei cereri de indemnizare și/sau la orice condiție preexistentă legată de aceasta, precum și acordarea permisiunii medicului respectiv sau medicilor respectivi de a vă examina ori de câte ori se va considera necesar în scopul revizuirii cererii de indemnizare, constituie condiții prealabile pentru răspunderea Societății de a achita orice indemnizație în baza prezentei Dovezi de Acoperire.
4. DURATĂ
Prezenta Dovadă de Acoperire își va înceta în mod automat valabilitatea în oricare din următoarele situații care va surveni mai întâi: –
la data decesului Dumneavoastră, sau
la data achitării de către Societate a sumei specificate la paragraful 1.3 alineatul a), sau
la data la care veți împlini vârsta de 70 de ani, sau
la data efectivă a denunțării Poliței Master de către Societate sau Bancă, înțelegându-se că răspunderea Societății va dura până la soluționarea finală a oricărei cereri întemeiate de indemnizare, formulată de Dumneavoastră sau în numele Dumneavoastră anterior datei efective de denunțare a Poliței Master, sau
la data rezilierii Contractului de Credit de către Bancă, sau
la data încetării, preluării sau transferului obligațiilor Dumneavoastră în baza Contractului de Credit, sau
la o dată anterioară expirării duratei Contractului de Credit, la care veți achita integral suma datorată Băncii în baza Contractului de Credit.
Cu stimă și considerație,
Bank Romania S.A.
Agentia Traian
Șef Agentie
Ioana-Raluca Gheorghe
Administrator Cont
Alexandra Popescu
ANEXA 3- PLAN RAMBURSARE CREDIT
ANEXA 4- DOCUMENTE NECESARE ACORDĂRII CREDITULUI DE NEVOI PERSONALE:
Documentație aferentă procesului de acordare a creditului :
Cerere credit completată de client
Copie a actului de identitate client
Documente care atesta veniturile aplicantului de credit
Scoring-ul generat automat din aplicație
Analiza eligibilității (Sectiunea Analyse) generata automat din aplicație
Nota de credit (CRF)
Dovada de acoperire
Contractul de credit și contractele de garantii (dupa caz)
Scadențarul de plata
ANEXA 6 – ADEVERINTA DE VENIT
Nr. Inregistrare: _____________din data de: __/__/____
Societatea ______________, cu sediul in localitatea_______ str. ________, nr. __, bl.__, ap.___ sectorul/judetul_____, C.U.I.______, Nr inregistrare la Registrul Comertului __, tel._____, fax:___, Persoana de contact:_______________.
Confirmam prin prezenta faptul ca dl. (d-na) ____________, legitimat cu BI/CI seria ____ Nr. _, CNP______, domiciliat in ____ str. _______, nr. __, bl.__, ap.___ sectorul/judetul_____, de profesie _____, este salariat(a) in unitatea noastra in functia de ___ din data de ____, cu contract de munca inregistrat la DMPS sub Nr. __, din__, pe perioada nedeterminata/ determinata pana la data de ____, cu o vechime la locul actual de munca de ___ani si ___ luni.
La data eliberarii prezentei, salariul de incadrare* este de ______ RON si sporurile cu caracter fix** incasate sunt ____, iar salariul net realizat precum si veniturile certe obtinute din prime, ore suplimentare, alte stimulente au fost de:
Declaram ca acestea sunt ultimele salarii lunare nete curente ale angajatului nostru, fara a include sporuri si/sau prime ocazionale sau alte sume aditionale care nu au caracter permanent.
Unitatea angajatoare este in curs de lichidare/ procedura de faliment/ reorganizare judiciara/ restructurare: DA NU
In cazul acordarii creditului de catre BANK ROMANIA S.A., subscrisa S.C. __________, in calitate de angajator, ne angajam / nu ne angajam sa viram integral salariul net al salariatului nostru_______, in contul deschis de angajatul nostru la BANK ROMANIA S.A. si care ne va fi comunicat de catre acesta.
Mentionam ca la data prezentei veniturile nete ale salariatului/salariatei, conform evidentelor noastre:
Sunt afectate de rate datorate, sume garantate in calitate de garant, popriri sau alte obligatii, in suma totala de…………………..RON, defalcate astfel:
Nu sunt afectate de rate datorate, sume garantate in calitate de garant, popriri sau alte obligatii.
Ne asumam intreaga responsabilitate cu privire la datele mentionate in prezentul document si confirmam ca persoanele semnatare ale prezentei adeverinte angajeaza raspunderea noastra cu privire la realitatea informatiilor cuprinse in prezenta.
Director General*** Contabil Sef***
_______________ ________________
* Salariu conform Cartii de munca/Contractului individual de munca/Registrului General de Evidenta a Salariatilor
** De exemplu: spor de vechime, spor de conducere, spor de fidelitate, spor conditii deosebite, spor stress etc
***Numele in clar, semnatura si stampila
ANEXA 7- VERIFICĂRI DECLARAȚIE – ACORD PRE-SCORING
Data:
Semnatură solicitant ,
Concluzii
Contractul bancar privit în ansamblul său în cadrul activității bancare reprezintă chintesența în activitatea de creditare. Cu siguranța de-a lungul timpului conținutul lui a fost modificat și îmbunatățit atât în favoarea băncii ca și creditor, cât și în favoarea împrumutatului ca debitor.
Observăm că instituțiile financiar bancare oferă o gamă variată de produse bancare de creditare pentru toate categorii sociale și mai mult, oferă posibilitatea clientului să-și împlinească anumite vise (achiziționare imobil, autoturism, vacanță etc.).
Datorită noilor condiții economico-sociale cererea de credite s-a extins, astfel încât, numărul clienților a crescut foarte mult ceea ce a determinat pe bancheri să adopte un model de contract bancar îmbunătățit, bazat pe clauze precise și sigure.
În contractul de credit trebuie să se regăsească: drepturile și obligațiile părților pe întreaga durată a derulării creditului; garanții asigurătorii; masuri ce se vor lua dacă una dintre părti nu respectă clauzele contractului, și alte clauze cum ar fi: obiectul contractului, durata creditului, modalități de rambursare, condiții de costuri și plată(dobândă, marjă majorată, penalități de întârziere), regimul juridic al contractului, confidențialitatea datelor, intrarea în vigoare etc.
Contractul de credit este oglinda creditului datorită informațiilor oferite împrumutatului ,dar prezintă și garanția băncii în cazul riscului de neplată.Acesta sancționeză clientul în caz de neplată a principalului plus dobânda aferentă.
Banca oferă prin acest contract înștiințarea împrumutatului cu privire la toate condițiile pe care acesta se obligă să le respecte, dar totodată și banca se obligă să respecte clauzele prevăzute în contract.
Semnătura pe contract a împrumutatului demonstrează că acesta se obligă să ramburseze la termen angajamentul de plată și că aderă la termenii și condițiile lui,pe când semnăturile aferente Departamentului de Credite demonstrează că acesti sunt reprezentanții legali ai institutiei de credit și reprezinta intersele creditorului.
Contractul bancar are un rol deosebit în desfășurarea procesului de creditare deoarece el este pilonul pe care se desfașoară activitatea de creditare a instituțiilor financiar- bancare.
Bibliografie
*Ionescu C. Lucian – Băncile și operațiunile bancare -Institutul Bancar Român – 2003
*Ion Turcu – Operațiuni și contracte bancare – Tratat de drept bancar – Lumina Lex –București – 2004, p. 21-27;247-288
*Ilie Mihai – Tehnica și managementul operațiunilor bancare – Expert – 2003, p. 106-109 ;143-180
*Rǎduț C. Radu – Creditarea agenților economici – Institutul Bancar Român-2005
*Legea nr. 58 /1934 a cambiei și biletului la ordin modificată prin Legea nr. 83 /1994 și Normele Cadru ale Băncii Naționale a României nr.6/1994 prvind comertul facut de socitățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cambii și bilete la ordin
*Legea nr.59/1934 privind cecul modficată prin Legea nr. 83 /1994 și Normele Cadru ale Băncii Naționale a României nr.7 /1994 prvind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cecuri
*O.U.G NR.99 /2006 privind instituțiile de credit
*M. Diaconescu – Bănci, sisteme de plăți, riscuri – Ed .Economică – 1999
*Normele Metodologice nr. 1/200 ale Băncii Comerciale Române, privind activitatea de creditare
*A. Boudinot, J.C. Frabot – Technique et pratique bancairet 1967, p. 152 – 307
*Daniel Guggenheim, Les contrats de la pratique bancaire suisse, 2eme edition, Georg, Geneve, 1989, p.121 -198
* Edward L. Symons, Jr. James, J. White – Banking Law, Teaching materials, Third Edition, West Publishing Co., St. Paul, Minn., 1991, p. 182 – 284
*Colecția de reviste „Tribuna economică”-2004-2007
* Colecția de reviste „Piața financiară ” -2003-2007
*Site BNR- www.bnro.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Contractului Bancar ÎN Activitatea DE Creditare (ID: 133582)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.