. Contabilitatea Impozitului PE Profit LA S.c. Dc New Mode S.r.l. Si Controlul Fiscal Exercitat DE
PARTEA I
CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC DC NEW MODE SRL
CAP.1. Prezentarea S.C. DC NEW MODE S.R.L. 3
CAP.2. Impozitul pe profit. Caracterizare generală 4
2.1. Plătitorii de impozit pe profit 5
2.2. Determinarea profitului impozabil 6
2.3. Implicațiile Legii 414/ 2002 privind impozitul pe profit 8
2.3.1. Elemente noi introduse de Legea 414/2002 8 2.3.2. Tratamentul fiscal al veniturilor 9
2.3.3. Tratamentul fiscal al cheltuielilor 10
2.3.4. Facilitați fiscale 15
CAP.3. Contabilitatea impozitului pe profit 16
3.1. Organizarea contabilitǎții impozitului pe profit 16
3.1.1. Reflectarea în contabilitate a determinării rezultatului financiar 17
3.1.2. Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit 19
3.2. Calculul și înregistrarea impozitului pe profit.Cazul SC NEW MODE SRL 19
3.3. Plata impozitului pe profit 29
3.3.1. Termene de platǎ 29
3.3.2. Obligații declarative 31
3.4.Consecințele aplicării metodelor contabile asupra fiscalității 36
3.4.1. Metode contabile de evaluare a stocurilor 36
3.4.2. Amortizarea activelor corporale și necorporale 38
3.4.3. Provizioanele, o capcană a fiscalității 39
3.4.4. Contractul de leasing, reglementări speciale în Legea 414/2002 41
PARTEA a II- a
CONTROLUL FISCAL EXERCITAT DE D.G.F.P.
CAP.4. Controlul fiscal al impozitului pe profit 43
4.1. Drepturile și obligațiile organelor de control fiscal 43
4.2. Drepturile și obligațiile contribuabililor 45
4.3. Rezultatele controlului fiscal 46
CAP.5. Sancțiuni fiscale 57
5.1. Prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal 57
5.2. Prevăzute de Legea contabilitǎții nr. 82/1991 republicatǎ în 2000 58
5.3. Prevăzute de Legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală 59
CAP.6. Concluzii și propuneri 60
Bibliografie 63
Capitolul 1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE
NEW MODE S.R.L.
Societatea comercială DC NEW MODE a fost înființată în anul 1994, în baza Legii 31/1990 privind înființarea societăților comerciale, sub formă de societate cu răspundere limitată, având la început o altă denumire, care a fost schimbată în anul 1996, nume, sub care funcționează în prezent. Actele constitutive sunt contractul de societate și statutul. Obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociații fiind obligați numai la plata părților sociale.
Obiectul de activitate al societății îl constituie fabricarea altor articole din metal, cod CAEN 2875. Societatea are asociat unic, care deține și funcția de administrator al societății .
S.C. DC NEW MODE S.R.L. este o întreprindere mică având sediul în localitatea Odoreu, județul Satu-Mare. Este înregistrată la registrul Comerțului din județul Satu-Mare sub numărul J30/31/11.01.1996, are codul fiscal R 8153670 și contul bancar 2511-33964 ROL.01/1900 deschis la ROBANK Timișoara.
Din 1996 până în prezent, activitatea societății a avut o evoluție ascendentă. Dacă la începutul activității, societatea avea 4 angajați și o cifră de afaceri de aproximativ 15.000 DM, în 2003, socitatea are un număr de 48 de angajați permanenți, o cifră de afaceri de aproape 480.000 de euro și oferă o gamă mult mai diversificată de produse. Odată cu dezvoltarea afacerii, firma își deschide noi puncte de lucru în mai multe localități din țară: Timișoara, Satu-Mare, Oradea, Arad și București . Principalii furnizori ai societății sunt:
FEMNIVES Ungaria
ALUPROF Olanda
SELT Olanda
Principalii clienți sunt:
SNP PETROM
SC IMPEX SRL Severin
SC ALYVAS SRL
Societatea comercială DC New Mode produce și comercializează :
Jaluzele exterioare
Jaluzele orizontale
Jaluzele verticale
Uși pliabile plastic
Uși de garaje acționate electric
Parasolare
Gratii pliabile
Rulouri exterioare
Pentru realizarea producției, societatea achiziționează din import materiile prime în proporție de 95%, iar produsele obținute sunt destinate pieței interne.
În prezenta lucrare voi descrie modul în care societatea ține contabilitatea impozitului pe profit și își plătește această obligație față de bugetul statului.
Capitolul 2. IMPOZITUL PE PROFIT
CARACTERIZARE GENERALĂ
Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de existența statului și a banilor.
Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu titlu nerestituibil a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau/și juridice, în vederea acoperirii unor necesități publice.
Impozitul are următoarele caracteristici:
Este o prelevare silită, cu caracter obligatoriu, care se efectuează în numele suveranității statului;
Impozitul nu presupune și o prestație directă (și imediată) din partea statului. Prin aceasta, impozitele se deosebesc în mod principal față de taxe, în cazul cărora există un raport de contraserviciu direct;
Prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile, astfel că nici unul dintre contribuabili nu poate pretinde o plată directă din partea statului, pe baza impozitelor suportate.
În funcție de trăsăturile de fond și de formă, impozitele sunt directe și indirecte. Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/și juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, fiind încasate la anumite termene precizate cu anticipație. La impozitele de acest tip, subiectul și suportatorul impozitului ar trebui să fie, potrivit legii, una și aceeași persoană. Tocmai de aceea se spune că impozitele de acest tip au o incidență directă asupra subiectului plătitor.
Impozitul pe profit reprezintă una din sursele principale de venituri la bugetul statului, fiind un impozit direct . În cadrul unui amplu proces al reformei fiscale în România, impozitului pe profit îi revine un loc deosebit atât prin prisma contribuției sale în formarea veniturilor bugetului public, cât și prin influența sa asupra activităților economico-sociale generatoare de profit și asupra structurii de ansamblu a economiei naționale. Tocmai de aceea, instituirea acestui impozit în practica noastră fiscală s-a realizat în faza incipientǎ a perioadei de tranziție, cu începere de la 1 ianuarie 1991. În acest scop a fost edictată o lege specială vizând reglementarea detaliată a impozitului pe profit (Legea nr. 12 /1991 privind impozitul pe profit, în Monitorul Oficial nr. 25/31 ianuarie 1991), prin care au fost excluse modalitățile anterioare de impunere diferențiată a beneficiilor.
Calitatea de subiect al acestui impozit a fost atribuită tuturor persoanelor juridice care obțin profit prin activitățile desfășurate pe teritoriul României. În acest context impozitul pe profit a fost conceput ca o prelevare obligatorie efectuatǎ de statul român din veniturile nete sau mai exact din profiturile impozabile.
Altă reglementare a impozitului pe profit care stabilește impunerea profitului în perioada 1995-2002 este Ordonanța Guvernului nr. 70/ 1994 republicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 12 martie 1997, care de la apariția sa și până în anul 2002 cunoaște peste 15 modificări și completări, cele mai multe din acestea deosebit de importante. Datorită frecventelor și importantelor modificări s-a ajuns ca textul a numeroase articole să fie schimbat în totalitate față de cel inițial și să nu mai corespundă cu prevederile din Normele Metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 974/1994, date în aplicarea acestei ordonanțe.
Începând cu 1 iulie 2002, o nouă lege reglementează impozitul pe profit în România, și anume Legea nr. 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit. Deși la nivel conceptual nu diferǎ față de legislația anterioară, noua lege privind impozitul pe profit și instrucțiunile de aplicare, denumite în continuare “Normele de aplicare” (aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 859/2002) conțin totuși anumite aspecte de noutate care influențează într-o proporție mai mică sau mai mare activitatea agenților economici.
2.1. PLĂTITORII DE IMPOZIT PE PROFIT
Conform legii, sunt obligate la plata impozitului pe profit, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât în România cât și din străinătate;
Fac parte din această grupă companiile naționale, societățile naționale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societățile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare și de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizațiile cooperatiste, instituțiile financiare și instituțiile de credit, fundațiile, asociațiile, organizațiil, precum și orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită sub legislția română.
b) persoanele juridice străine care desfășoarǎ activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
Persoanele juridice străine, cum sunt: companiile, fundațiile, asociațiile, organizațiile și orice entități similare, înființate și organizate în conformitate cu legislația unei alte țări, devin subiect al impunerii atunci când își desfășoară activitatea, integral sau parțial, prin intermediul unui sediu permanent în România, astfel cum este definit la articolul 17 din lege, de la începutul activității acestuia. 2
c) persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfășoarǎ activități în România ca beneficiari sau parteneri împreunǎ cu o persoanǎ juridicǎ românǎ într-o asociere sau o altă entitate ce nu dă naștere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;
d) persoanele juridice române și persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în străinǎtate din asocieri care nu dau naștere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizicǎ se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridicǎ;
e) persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează pentru profitul corespunzător acestora:
veniturile obținute din sau în legăturǎ cu proprietăți imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăți, și câștigul obținut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăți, inclusive orice alte drepturi de proprietate atribuite indirect, inclusive prin înstrăinarea acțiunilor și a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active corporale sunt formate în principal – direct sau indirect – din proprietăți imobiliare situate în România;
veniturile obținute ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câștigul obținut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;
veniturile obținute din înstrăinarea unui drept de proprietate deținut la o persoană juridică română.
2.2. DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
În cazul bunurilor mobile și imobile produse de cǎtre contribuabili și valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevǎzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Osau fizice nerezidente care desfășoarǎ activități în România ca beneficiari sau parteneri împreunǎ cu o persoanǎ juridicǎ românǎ într-o asociere sau o altă entitate ce nu dă naștere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;
d) persoanele juridice române și persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în străinǎtate din asocieri care nu dau naștere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizicǎ se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridicǎ;
e) persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează pentru profitul corespunzător acestora:
veniturile obținute din sau în legăturǎ cu proprietăți imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăți, și câștigul obținut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăți, inclusive orice alte drepturi de proprietate atribuite indirect, inclusive prin înstrăinarea acțiunilor și a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active corporale sunt formate în principal – direct sau indirect – din proprietăți imobiliare situate în România;
veniturile obținute ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câștigul obținut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;
veniturile obținute din înstrăinarea unui drept de proprietate deținut la o persoană juridică română.
2.2. DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
În cazul bunurilor mobile și imobile produse de cǎtre contribuabili și valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevǎzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opțiunea se exercitǎ în momentul livrǎrii bunurilor și nu se poate reveni asupra ei.
Sunt considerate venituri neimpozabile, conform legii, următoarele categorii de venituri:
dividendele primite de către o persoanǎ juridicǎ română de la o altă persoană juridică român;
diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participațiile;
veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum și din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile;
alte venituri neimpozabile, prevazute expres în acte normative speciale.
Potrivit legii, sunt considerate cheltuieli nedeductibile, următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuielile proprii cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau venit plătite în străinătate;
amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor, al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri;
sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului;
cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsǎ din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoare adăugată aferentă acestor cheltuieli;
cheltuieli cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacǎ valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă;
orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decǎt cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piațǎ;
cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere și de administrare înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, care nu s-au efectuat în România, care depășesc 10% din salariile impozabile ale salariaților sediului permanent din România;
cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care să se facǎ dovada efectuării operațiunii;
cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activității de portofoliu, cu excepția celor determinate de vânzarea acestora;
cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile ;
cheltuieli reprezentǎnd tichetele de masă acordate de angajatori, dacă nu sunt acordate în limita dispozițiilor legii anuale a bugetului de stat;
cheltuieli privind contribuțiile plǎtite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contribuțiile la fondurile de pensii, altele decât cele obligatorii;
cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de muncă, boli profesionale și risc profesional;
cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și al cheltuielilor, incusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;
alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoana fizică, dacă legea nu prevede altfel;
cheltuieli cu servicii de management, consultanță, prestări de servicii sau asistență, în situația în care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată;
cheltuieli cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care contribuabilul este autorizat.
2.3. IMPLICAȚIILE LEGII 414/2002
PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT
2.3.1. ELEMENTE NOI INTRODUSE DE LEGEA 414/2002
Legea 414/2002 introduce obligația contribuabililor de a întocmi un “Registru de evidență fiscală” , înregistrat la organul fiscal teritorial, pentru ca modul de calcul al profitului impozabil, precum și tratamentul fiscal al diverselor elemente de natura veniturilor și cheltuielilor să poată fi urmărite mai ușor. Asemenea evidență se impune în măsura în care anumite categorii de venituri și cheltuieli au un tratament fiscal diferit de cel contabil, de exemplu:
calculul dobânzilor și al diferențelor de curs deductibile fiscal;
amortizarea fiscală;
reduceri și scutiri de impozit pe profit;
evidența fiscală a vânzărilor cu plata în rate
Modul de completare a registrului de evidență fiscală este lăsat la latitudinea fiecărui contribuabil, în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii ale acestuia, însă cu respectarea anumitor condiții: completarea se va face în ordine cronologicǎ, fără ștersături, iar informațiile înregistrate trebuie sǎ corespundǎ cu operațiunile fiscale și cu datele prezentate în declarațiile de impunere.
Un element nou introdus de Legea nr. 414/2002 este opțiunea pe care o poate exercita contribuabilul față de tratamentul fiscal al veniturilor și cheltuielilor aferente vânzărilor în rate de bunuri mobile și imobile rezultate din producția proprie. Astfel, aceștia pot alege să înregistreze valoarea ratelor ca venituri impozabile la termenele scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, situație în care și cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Alternativ, contribuabilii pot opta pentru impozitarea integralǎ a profiturilor rezultate din tranzacție la momentul livrării bunurilor. Opțiunea se exercită în momentul livrării bunurilor și nu se poate reveni asupra ei.
Anterior Legii 414/2002, prevederile Ordonanței Guvernului nr.70/1994 privind înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în cazul vânzărilor de bunuri cu plata în rate au oscilat de-a lungul anilor. În conformitate cu ultima variantă a ordonanței, contribuabilii puteau înregistra valoarea ratelor ca venituri impozabile la termenele scadente, iar cheltuielile aferente puteau fi tratate integral ca deductibile la calculul profitului impozabil la momentul efectuării lor.
În cazul lichidării, divizării, fuziunii, dizolvării societății sau retragerii unui acționar/asociat, Legea nr. 414/2002 prevede ca distribuirea către asociați, sub orice formă, de sume rezultate din schimbarea destinației anumitor rezerve sau fonduri care au fost deductibile din profitul impozabil va atrage plata impozitului pe profit și a celui pe dividende. În cazul în care aceste rezerve și fonduri sunt doar transferate printr-o procedură de dizolvare fără lichidare, unui alt contribuabil care menține sistemul de impunere conform Legii 414/2002, ele nu sunt subiect de impunere la momentul transferului.
2.3.2. TRATAMENTUL FISCAL AL VENITURILOR
Este de remarcat modificarea parțială a tratamentului fiscal al veniturilor din dividende primite de o persoană juridică română. Astfel, în cazul în care dividendele provin de la o persoană juridică străină, ele se supun impozitării, nemaifiind incluse în lista veniturilor netaxabile. Prin urmare dacă o societate română își desfășoară activitatea într-un alt stat printr-o filială înființată conform legislației acelui stat (persona juridică străină), partea din profiturile societății străine primită de societatea română sub formă de dividende este luată în calcul la determinarea profitului impozabil în România.
De asemenea veniturile din reevaluarea la sfârșitul anului a disponibilităților în valută deținute de contribuabili devin impozabile conform prevederilor noilor legislații. Astfel, dacǎ la 1 iulie 2002, un contribuabil are în contul de disponibil la bancǎ suma de 1000 USD înregistrați în contabilitate la cursul de 33.000 lei/USD, iar la 31 decembrie 2002 cursul leu/USD , este de 34.000, pentru suma de 1.000.000 lei rezultată din reevaluarea sumei de 1.000 USD (1.000 x (34.000-33.000)) se datorează un impozit pe profit de 25%, respectiv 250.000 lei.
Deduceri admise la calculul impozitului pe profit
În ceea ce privește deductibilitatea rezervelor legale, prevederile legale mențin în continuare aceleași deduceri, dar diferă modul de calcul al rezervelor legale în cazul societăților comerciale. Normele de aplicare introduc un mod de calcul diferit față de cel indicat în legislația anterioară, și chiar față de lege ca atare. Astfel Legea nr. 414/2002, precum și Legea nr. 31/1991 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precizează că rezerva este deductibilă în limita a 5% din profitul contabil , până ce acesta atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat. Pe de altă parte, în vederea calculării acestei rezerve, Normele de aplicare prevăd că se ia în calcul profitul contabil amendat prin scăderea veniturilor neimpozabile și adăugarea cheltuielilor aferente acestor venituri neimpozabile.
Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale și necorporale sunt deductibile în limita prevederilor Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În plus Legea 414/2002 introduce o prevedere mai favorabilă, menită să încurajeze investițiile în tehnologie. Astfel dupǎ 1 iulie 2002, pentru anumite mijloace fixe (echipamente tehnologice, respectiv mașini, utilaje, instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora) puse în funcțiune dupǎ această dată, se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial, cum era prevăzut în legislația privind amortizarea. Același regim de amortizare se poate utiliza și în cazul brevetelor de invenție, de la data aplicǎrii acestora de către contribuabil.
Alternativ, contribuabilii care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată, pot aplica la calculul impozitului pe profit o deducere suplimentară de 20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe achiziționate. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viață utilă, urmează să se determine după scăderea din valorea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru aplicarea acestei prevederi, contribuabilii sunt obligați sǎ țină o evidență extracontabilă de calcul a amortizării deductibile fiscal, urmând ca cheltuielile cu amortizarea respectivelor mijloace fixe înregistrate în contabilitate să nu fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
Legea precizeazǎ faptul că, contribuabilii care beneficiazǎ de aceste facilități au obligația să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcționare.
De aceste facilitǎți beneficiază dupǎ caz și mijloacele fixe achiziționate în leasing financiar cu clauză definitivǎ de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului . Contribuabililor care realizeazǎ activități de export sau își desfășoarǎ activitatea în zone libere nu le sunt aplicabile aceste facilități, ei trebuind să opteze la începutul anului fiscal fie pentru cota redusă de impozit pe profit (actualmente 6% pentru export, respectiv 5% pentru activități desfășurate în zona liberă), fie pentru una din facilitățile de natura amortizării.
2.3.3. TRATAMENTUL FISCAL AL CHELTUIELILOR
Ca un element de noutate introdus de Legea nr. 414/2002, față de ultima versiune a Ordonanței Guvernului nr.70/1994, sunt deductibile la calculul profitului impozabil și cheltuielile cu perisabilitățile, în anumite limite ce urmează a fi stabilite prin hotărâre de Guvern. Pe de altǎ parte, legea menționează că pierderile prevăzute în normele de consum tehnologic sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Legea, menționează expres o serie de cheltuieli pentru care nu se admite deducerea la calculul profitului impozabil peste anumite limite.
Astfel, indemnizația de deplasare acordată de către societate salariaților pentru deplasări în țară și străinătate este deductibilă în limită de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice. Nu sunt supuse acestei limitări cheltuielile de transport și de cazare, ocazionate de deplasarea în țară și străinătate a salariaților în interes de serviciu, ele fiind deductibile pe bază de documente justificative.
O situație aparte o reprezintă cheltuielile cu transportul, cazarea și diurna efectuate de către acționarul sau asociatul care nu are calitatea de salariat. Acestea sunt deductibile la calculul profitului impozabil în cazul în care sunt efectuate în scopul desfǎșurării activitǎții de către asociatul/acționarul care are și calitatea de administrator. De asemenea, nu se admite deducerea pentru cheltuielile cu amortizarea, întreținerea și repararea mijloacelor de transport utilizate de către asociați sau acționari, precum și pentru cheltuielile cu bunurile, mărfurile și serviciile acordate/executate de către societate în favoarea acestora.
Nu se admite deducerea pentru sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre de Guvern. Conform H.G. nr. 830/2002, agenții economici persoane juridice, constituie următoarele provizioane deductibile fiscal:
provizioane pentru clienții neîncasați, în cazul declarării falimentului acestora, pe baza hotărârii judecătorești de deschidere prin care se atestă această situație;
provizioane pentru garanții de bună execuție, acordate clienților pentru remedieri în perioada de garanție;
provizioane pentru garanții de bunǎ execuție a contractelor externe.
Limitele pentru cheltuielile cu sponsorizarea (5%) și protocolul (2%) sunt menținute. Totuși Legea 414/2002 introduce o definiție a cheltuielilor de protocol, care sunt considerate acele cheltuieli ocazionate de acordarea de cadouri, tratații și mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii. De asemenea, baza de calcul la care se aplicǎ cota de 2% este diminuatǎ, fiind reprezentatǎ de diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugǎ cheltuielile cu impozitul pe profit, cheltuielile de protocol și cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile.
În ceea ce privește reducerile de naturǎ comercială și/sau financiară acordate clienților, acestea sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil dacǎ nu sunt evidențiate distinct în documentele justificative de vânzare, potrivit prevederilor legale în vigoare. De asemenea, orice reduceri de naturǎ comercială și/sau financiară pentru a fi deductibile la calculul profitului impozabil trebuie:
1) să fie efective și în sume exacte în beneficiul clientului;
2) să nu constituie în fapt remunerarea unui serviciu sau contrapartidă pentru o prestare oarecare;
3) să fie acordate în baza unei hotărâri a acționarilor sau asociaților, dupǎ caz.
Referitor la titlurile de participare și titlurile imobilizate ale activitǎții de portofoliu, cheltuielile rezultând din diferențe nefavorabile de valoare ale acestora sunt nedeductibile fiscal. Totuși, în cazul cheltuielilor intervenite ca urmare a vânzării de titluri, asemenea cheltuieli sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, prestări de sevicii sau asistență, sunt deductibile numai cu respectarea anumitor condiții, precum:
seviciile trebuie să fie efectiv prestate în baza unui contract scris care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, servicii prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului;
serviciile trebuie să fie prestate în folosul desfășurării către contribuabil a activității pentru care este autorizat;
cheltuielile de această natură trebuie să fie defalcate pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului.
Un tratament complet nou din punt de vedere al impozitului pe profit este cel referitor la deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor și a diferențelor de curs valutar aferente datoriilor.
Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile rǎmase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleași condiții, până la deductibilitatea integrală a acestora;
În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda;
Capital împrumutat = Totalul creditelor și împrumuturilor cu termene de rambursare peste un an, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituții financiare, împrumuturi de la acționari, asociați sau alte persoane, credite furnizori.
Capitalul propriu = cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, profitul exercițiului și alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementărilor legale.
Specific în vederea determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculează ca raport între media capitalului împrumutat și media capitalului propriu, pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului și la sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit după cum urmează:
Calculul sumelor deductibile:
Conform prevederilor normelor de aplicare a legii privind impozitul pe profit, dacǎ Gî ≥ 1, suma cheltuielilor cu dobânzile este deductibilă numai în limita următoarei sume: Veniturile din dobânzi ale contribuabilului plus 10% din celelalte venituri impozabile ale acestuia.
Normele precizeazǎ cǎ în categoria “celelalte veniturivenituri” nu sunt incluse:
veniturile din dobânzi;
veniturile din diferențe de curs valutar;
veniturile înregistrate în conturile 711, 721, 722;
eventualele venituri rezultate din operațiuni care au ca scop majorarea limitei prevăzute în articolul 10 aliniatul (2) din lege.
Cheltuielile rămase nedeductibile după aplicarea acestor prevederi, sunt reportate în perioada următoare și sunt tratate din punct de vedere fiscal ca fiind cheltuieli ale perioadei respective, urmând să devină subiect al limitării aplicabile în acea perioadă.
Un contribuabil are următoarea situație:
Tabelul 2.1.
Pentru a determina nivelul deductibilității cheltuielilor cu dobânzile și al pierderii nete din diferențe de curs valutar la nivelul trimestrului și apoi al semestrului, contribuabilul calculează gradul de îndatorare a capitalului aferent trimestrului și apoi semestrului.
Deoarece gradul de îndatorare este mai mic decât 1, se deduc integral , pentru primul trimesru, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă de curs valutar.
Deoarece gradul de îndatorare aferent primului semestru este mai mare decât 1, se deduc cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă de curs valutar numai în limita prevăzută la articolul 10 aliniatul (2) din lege.
Se prezintă următoarea situație:
cheltuieli cu dobânzile 30.000
pierdere netă din diferențe de curs valutar 35.000
cheltuieli supuse limitării ( a + b) 65.000
venituri din dobânzi 12.000
celelate venituri ale contribuabilului 100.000
cheltuieli deductibile ( d + 10%e = 12.000+10.000) 22.000
cheltuieli reportabile (c-f) 43.000
În cazul societăților care obțin împrumuturi de la alte entități decât instituțiile de credit autorizate (de ex. de la alte societăți din cadrul grupului, fie ele române sau străine), deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda înregistrată de acestea este limitată la:
Nivelul ratei dobânzii de referință a BNR ptr. împrumuturile în lei;
Nivelul ratei dobânzii EURIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile în euro;
Nivelul ratei dobânzii LIBOR plus două puncte procentuale pentru împrumuturile în alte devize.
Aceste limitări se aplică înainte de aprecierea deductibilității cheltuielilor cu dobânda în funție de gradul de îndatorare, iar partea din cheltuiala cu dobânda care depășește aceste limite (dacă e cazul) urmează să fie tratată ca nedeductibilă la calculul profitului impozabil, fără posibilitatea reportării ei în perioada următoare.
Cheltuieli deductibile = Venituri din dobânzi + 10% Celelalte venituri
Cheltuieli nedeductibile reportabile = Cheltuieli cu dobânzile – Cheltuieli deductibile
Limitarea deductibilității cheltuielilor cu dobânzile în funcție de gradul de îndatorare, impune societăților comerciale următoarele:
analiza la momentul actual a gradului de îndatorare pentru a identifica o posibilă problemă existentă deja;
analiza gradului de îndatorare în orice moment în care are loc o modificare a surselor de finanțare a societății comerciale;
luarea în calcul a gradului de îndatorare la planificarea oricărei strategii de finanțare a activității ;
eventuala majorare a capitalului social (și implicit al capitalului propriu).
Intenția legiuitorului a fost de a încuraja finanțarea societăților prin fonduri proprii, și nu prin fonduri împrumutate (încurajarea capitalizării societăților comerciale).
2.3.4. FACILITĂȚI FISCALE
1. Contribuabilii care obțin venituri din activitățile desfășurate pe bază de licență în zona liberă plătesc o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.
În cazul în care contribuabilul își desfășoară activitatea în zona liberă prin unități făra personalitate juridică, acesta este obligat să țină evidență contabilă distinctă pentru veniturile și cheltuielile aferente acestei activități, până la nivel de balanță de verificare. Pierderea rezultată din operațiunile realizate în zona liberă nu se recuperează din profitul impozabil realizat în afara zonei, aceasta urmând să fie recuperată din profiturile obținute din aceeași zonă.
În cazul persoanelor juridice care au obținut, înainte de data intrării în vigoare a Legii 414/2002, certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, se va aplica în continuare scutirea de la plata impozitului pe profit pe toată durata de existență a zonei defavorizate.
2. Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor și/sau al prestărilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plătesc o cotă de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde acestor venituri în volumul total al veniturilor. Suma aferentă reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizează la sfârșitul anului ca sursă proprie de finanțare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestările de servicii pentru care se aplică cota de impozit redusă sunt cele pentru care beneficiarul prestării este în străinătate.
Începând cu data de 1 ianuarie 2003, cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Începând cu 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de 25%. Stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finanțare prin bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
În cazul contribuabililor care își desfășoară activitatea în zonele libere, pentru veniturile obținute din export, se alică cota cea mai favorabilă.
3. Contribuabilii care își desfășoară activitatea în zona liberă, pe bază de licență, și care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au realizat investiții în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puțin 1.000.000 dolari SUA, beneficiază pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de scutirea de la plata impozitului pe profit. Această prevedere nu se mai aplică de la data la care intervin modificări în structura acționariatului contribuabilului. În cazul societăților cotate se consideră modificare a acționariatului, conform prevederilor prezentului articol, situația în care în cursul unui an calendaristic mai mult de 25% din acționariat se modifică.
Conform articolului 11 din Legea 414/2002, cheltuielile privind amortizarea activelor corporale și necorporale sunt deductibile în limita prevederilor Legii 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice, respectiv mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora, puse în funcțiune după data intrării în vigoare prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial.
Contribuabilii care investesc în mijloace fixe și/sau brevete de invenție amortizabile, destinate activităților pentru care aceștia sunt autorizați, și care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viață utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.
Contribuabilii care beneficiază de aceste facilități au obligația să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de funcționare.
Capitolul 3. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT
3.1. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII
IMPOZITULUI PE PROFIT
Impozitul pe profit reprezintă pentru un agent economic o cheltuială determinată de remunerarea factorului “macroeconomic” ca participant la viața economico-socială.
Cheltuiala cu impozitul pe profit este suportată la nivelul întregii activități al agentului economic și înscrisă în partea de cheltuieli a contului 121 “Profit și pierderi”, înaintea rezultatului exercițiului. Rezultatul exercițiului sau rezultatele financiare ale agenților economici se determină ca diferență între venituri și cheltuieli, indiferent de data încasării sau plății lor, cuantificate, contabilizate și localizate pe feluri omogene și pe segmente de gestiune compatibile și clare.
Legea contabilității prevede, în legătură cu aceasta, următoarele:
art. 16 “ Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli după natura lor”
art.18 “ Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor”
art.19 “În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește lunar, cumulat de la începutul anului”.
Așadar, rezultatul exercițiului se calculează trimestrial, și cuprinde:
rezultatul curent din activitatea de exploatare și financiară;
rezultatul excepțional (extraordinar);
impozitul pe profit.
3.1.1. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A DETERMINĂRII REZULTATULUI FINANCIAR
Rezultatul exercițiului se determină lunar cu ajutorul contului 121 “Profit și pierdere”, care caracterizează veniturile și cheltuielile, și determină rezultatele pe structura activităților și operațiilor de bază.
Contul 121 “Profit și pierderi” este un cont bifuncțional prin modul cum începe să funcționeze, cât și prin sold.
Compararea veniturilor cu cheltuielile și cuantificarea finală a formării rezultatelor exercițiului se realizează pe mai multe etape:
1. Se decontează veniturile și cheltuielile ocazionate de activitatea curentă, preluând soldurile conturilor din următoarele grupe de conturi, astfel:
pentru soldurile creditoare ale conturilor de venituri:
Pentru soldurile debitoare ale conturilor de cheltuieli materiale:
Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli de exploatare prin preluarea rulajului debitor în contul 121 “ Profit și pierderi”.
Soldul 121 “ profit și pierderi”, după această etapă reflectă valoarea adăugată.
2. Se decontează cheltuielile cu personalul, cu impozitele și taxele, toate considerate prin asimilare “cheltuieli cu munca vie”
Contul de rezultate al exercițiului reflectă după această etapă “excedentul brut de exploatare”
3. Se decontează veniturile și cheltuielile ocazionate de amortizări, precum și de constituirea și deducerea provizioanelor de exploatare:
4. Se decontează veniturile și cheltuielile financiare ale perioadei:
Comparând cheltuielile cu veniturile financiare putem determina “Rezultatul activității financiare”, iar contul 121 “Profit și pierderi” va reflecta prin sold Rezultatul curent sau Rezultatul activității ordinare.
5. Se decontează veniturile și cheltuielile extraordinare:
Din compararea veniturilor cu cheltuielile de această natură se determină Rezultatul extraordinar, iar 121 “Profit și pierderi” va reflecta Rezultatul exercițiului.
3.1.2.CONTABILITATEA CHELTUIELILOR
CU IMPOZITUL PE PROFIT
Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit datorat de unitățile patrimoniale se realizează cu ajutorul contului 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”, cont de activ, care se debitează cu valoarea impozitului pe profit datorat în corespondență cu creditul contului 441 “impozit pe profit” și se creditează prin debitul contului 121 “ profit și pierderi”.
Impozitul pe venit plătit de microîntreprinderi se evidențiază cu ajutorul contului 698 “Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus” (cont nou) . Funcționarea lui este similară cu a contului 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”.
3.2. CALCULUL ȘI ÎNREGISTRAREA
IMPOZITULUI PE PROFIT
Plecând de la principiul independenței exercițiului și respectând cerințele unei contabilități de angajamente, un prim indicator va fi:
Rezultatul exercițiului înainte de impozitare, corectat cu cheltuielile nedeductibile din punt de vedere fiscal și deducerile fiscale permit obținerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere)
Tratamentul fiscal al cheltuielilor și veniturilor a fost descris la capitolul 2.
În vederea aplicării unitare a prevederilor Legii 414/2002 privind impozitul pe profit și ale Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2002, Direcția de Relații Publice și Comunicare a transmis următoarele precizări:
Profitul impozabil pentru perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2002 este cel determinat potrivit dispozițiilor O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, cu modificările și completările ulterioare;
Astfel, scutirile și reducerile de impozit, provizioanele, cheltuielile de protocol, dobânzile, cheltuielile de publicitate, vânzarea cu plata în rate vor fi determinate conform metodologiei de calcul corespunzătoare acestei perioade.
Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului este impozitată cu o cotă de 5%, dacă este efectuată până la 30 iunie 2002. După această dată, aceste operațiuni nu mai sunt impozabile.
Pentru perioada 1 iulie-30 septembrie, respectiv 1 iulie-31 decembrie 2002, la determinarea profitului impozabil se vor avea în vedere:
calculul se efectuează cumulat de la începutul anului fiscal, respectiv pentru veniturile și cheltuielile înregistrate în perioada 1 ianuarie –30 septembrie 2002 (31 decembrie 2002).
veniturile neimpozabile și cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile care afectează baza de calcul pentru determinarea fondului de rezervă și cheltuielile de protocol sunt cele înregistrate începând cu 1 iulie 2002.
Deducerea suplimentară de amortizare de 20% se aplică la toate mijloacele fixe achiziționate după data de 1 iulie 2002, destinate activității pentru care contribuabilii sunt autorizați, în situația în care nu s-a optat pentru amortizarea accelerată.
Contribuabilii care aplică cota de impozit pe profit de 5% pentru zona liberă și 6% pentru profitul din export pot calcula pentru echipamentele tehnologice, respectiv mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora și pentru brevetele de invenție, amortizarea accelerată.
De precizat că pierderea anuală declarată de contribuabili se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor anuale se face în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit. Pierderea fiscală reprezintă suma înregistrată în declarația de impunere a anului precedent.
Calculul și înregistrarea impozitului pe profit se realizează trimestrial. Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor. Pentru trimestrul IV, agenții economici sunt obligați să plătească în contul impozitului pe profit până în data de 25 ianuarie inclusiv, o sumă egală cu impozitul pe profit aferent trimestrului III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil anual să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.
Sumele vărsate în plus la buget față de cele efectiv datorate, se compensează cu sumele datorate pentru perioada următoare sau se restituie contribuabililor la cererea acestora.
înregistrarea cheltuielilor cu impozitul pe profit și respectiv a obligației față de buget:
Decontarea acestor cheltuieli cu impozitul pe profit pe seama rezultatului exercițiului:
Cazul S.C. DC NEW MODE S.R.L.
Conform reglementărilor în vigoare, închiderea anului fiscal 2002 se face cumulat de la începutul anului, incluzând și facilitățile fiscale calculate potrivit legilor speciale existente până la data de 30 iunie. Astfel, SC DC NEW MODE S.R.L., beneficiază de facilitatea prevăzută de Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, articolul 23, “cota-parte din profitul brut reinvestit nu se impozitează”.
În semestrul I al anului 2002, societatea înregistrează următoarele date:
Venituri totale = 15.606.236.699 din care
Rulaj 711 = 7.124.759.383
Sold 711 = 100.415.414
Venituri = 8.581.892.721
Cheltuieli totale = 7.743.329.013
Profit brut = Vt – Ct = 8.581.892.721 – 7.743.329.013 = 838.563.708 lei
Cheltuieli nedeductibile :
6718 “Alte cheltuieli excepționale” = 14.156.374
6711” Amenzi, penalități” = 10.280.000
6231 “Cheltuieli cu protocol” nedeductibile = 24.346.195
Total cheltuieli nedeductibile = 48.782. 569
Modul de calculul al cheltuielilor cu protocolul nedeductibile:
Tabelul 3.1.
Profitul impozabil (fiscal) = profitul brut + cheltuieli nedeductibile
Pf = 887.346.277 + 48.782.569 = 887.346.277
Investiții :
ianuarie 2002 – pierdere
februarie 2002 -10768608 – mașină găurit
– 47500000 – rată spațiu Severin
58.286.608 (investiții februarie)
profit = 94.243.971
martie 2002 – 47500000 – rată spațiu
– 89598924 – avans camion
93222575 – dacia
230.321.499 (investiții martie)
profit = 183.283.701
aprilie 2002
mai – 9203589 – mașină găurit
iunie – 1961131320 – camion
– 98763109 – 2311
2.069.098.018 (investiții mai și iunie)
Conform Legii 133/1999, societatea reinvestește profitul brut , obținând un credit fiscal de 221.836.569
Anul calendaristic 2002 va fi considerat compus din două exerciții fiscale. Primul exercițiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2002, în care se vor aplica prevederile Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și celelalte acte normative în vigoare, incidente. Al doilea exercițiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie – 31 decembrie 2002, în care se vor aplica prevederile prezentei legi.
Calculul impozitului pe profit
Trimestrul III 2002
Venituri totale = 13.096.315.564
Cheltuieli totale = 12.105.059.841
Profit brut = 991.255.723
Cheltuieli nedeductibile:
amenzi, penalități (6711) = 24.420.000
diferențe de curs valutar nedeductibile (665) = 11.841.874
cheltuieli cu protocolul (6231) = 30.570.481
alte cheltuieli nedeductibile (6718) = 14.156.374
Total cheltuieli nedeductibile = 80.988.729
Profit impozabil = 991.255.723 +80.988.729 =1.072.244.452
Impozit pe profit = 268.061.113
Credit fiscal = 221.836.569
Impozit de plată = 46.224.544
Impozit plătit în avans = 2.849.857
Rest de plată = 43.374.687
Reflectarea în contabilitate:
Înregistrarea taxei pe valoarea adăugată aferentă cheltuielilor cu protocolul nedeductibile fiscal, pe baza, notei contabile:
Înregistrarea cheltuielilor cu impozitul pe profit aferent trimestrului III, pe baza notei contabile:
Înregistrarea sumei plătite în avans reprezentând cheltuieli cu impozitul pe profit:
Decontarea impozitului pe profit, pe baza Ordinului de plată și a Extrasului de cont , plătit prin virament din contul curent din bancă.
Calculul impozitului pe profit
2002
La 31 decembrie 2002, se înregistrează următoarea situație:
Venituri totale……………..31.570.668.674 lei
– 12.802.602.557 lei (rulaj 711 )
+ 196.164.572 lei (sold 711)
= 18.964.230.689 lei
Cheltuieli totale……………17.630.838.911 lei
Profit brut ………………….1.333.391.728 lei
Cheltuieli nedeductibile, din care :
Impozit pe profit………………….58.420.186 (691)
Diferențe conversie pasiv……………331.759 (477)
Alte cheltuieli nedeductibile……..23.574.590 (6718)
Amenzi, penalități………………..29.060.000 (6711)
Reclamă……………………………..134.844 (6232)
Protocol ………………………….40.561.139 (6231)
Total cheltuieli nedeductibile…………….152.082.518
Profit impozabil = 1.333.391.728 + 152.082.518 =1.485.474.296
Rezerve = 38.000.000
Profit impozabil = 1.447.474.296
Impozit pe profit = 1.447.474 X 25% = 361.868.574
Credit fiscal = 221.836.569 (semestrul I)
Impozit pe profit (2002) = 361.868.574 – 221.836.569 = 140.032.005 lei
Modul de calcul al cheltuielilor cu protocolul nedeductibile, pe 2002:
Tabel 3.2.
Reflectarea în contabilitate:
Înregistrarea taxei pe valoarea adăugată aferentă cheltuielilor cu protocolul nedeductibile fiscal, pe baza, notei contabile:
Înregistrarea cheltuielilor cu impozitul pe profit aferent trimestrului IV, pe baza notei contabile:
Decontarea impozitului pe profit, pe baza Ordinului de plată și a Extrasului de cont , plătit prin virament din contul curent din bancă.
decontarea cheltuielilor cu impozitul pe profit pe seama rezultatului exercițiului:
Pentru a aduce “atingere” elementelor noi introduse de Legea 414/2002, voi presupune că:
1. SC DC NEW MODE SRL a contractat un credit pe termen mediu (2 ani) de 500.000 mii lei în luna iunie, astfel încât la sfârșitul trimestrului III, gradul de îndatorare să fie mai mare decât 1. ( articolul 10, alin 2)
Conform contractului de împrumut și graficului de rambursare, se înregistrează în contabilitate:
înregistrarea împrumutului, pe baza contractului de împrumut și a extrasului de cont:
înregistrarea dobânzii de plătit în luna iulie, pe baza graficului de rambursare și a notei contabile:
Graficul de rambursare a creditului:
Tabelul 3.3.
Pentru a determina nivelul deductibilității cheltuielilor cu dobânzile și al pierderii nete din diferențe de curs valutar, la nivelul trimestrului III, se prezintă următoarea situație:
cheltuieli cu dobânzile = 116.518.000 din care aferente creditului pe termen mediu:
Iulie 2002………….14.583.000 lei
August 2002……….13.976.000 lei
Septembrie 2002…..13.368.000 lei
Total cheltuieli cu dobânzi
aferente creditului pe termen mediu …42.197.000 lei
Pierderea netă din diferențe de curs valutar = 344.000.000 ( 665- 765)
Cheltuieli supuse limitării = (a + b) = 460.518.000
Venituri din dobânzi = 1.954.019
Celelalte venituri = 2.981.682.000 (Venituri total–711-721-722-765-766)
Cheltuieli deductibile= 1.954.019+ 2.981.682.000 x 10% = 300.122.219
Cheltuieli reportabile=(c–f)= 460.518.000 – 300.122.219 = 160.395.781
Notă: veniturile și cheltuielile care sunt luate la calculul de mai sus sunt cele înregistrate în contabilitate începând cu 1 iulie 2002.
Venituri totale…………13.096.315.564
Cheltuieli totale………..12.105.059.841
Profit brut………………….991.255.723
Cheltuieli nedeductibile:
Cheltuieli reportabile……….160.395.781
Amenzi, penalități……………24.420.000
Cheltuieli cu protocolul………30.570.481
Alte cheltuieli nedeductibile….14.156.374
Total cheltuieli nedeductibile……………….229.542.636
Profit impozabil = 991.255.723 +229.542.636 =1.220.798.359
Impozit pe profit = 1.220.798.359 x 25% = 305.199.590
Credit fiscal = 221.836.569
Impozit de plată = 83.363.021
Observație: contractarea creditului de 500 milioane lei a determinat creșterea gradului de îndatorare peste 1, ceea ce face ca impozitul pe profit să se dubleze față de situația normală.
2. Articolul 2, aliniatul (4). SC DC NEW MODE SRL , ca urmare a exportului de bunuri și servicii realizate din activitatea proprie, înregistrează următoarele date, la 31 decembrie 2002:
Total venituri = 23.943.859.682
Venituri din export = 21.146.674.542
În tabelul următor, este evidențiat modul de calcul al impozitului pe profit datorat bugetului de stat.
Tabelul 3.4.
Concluzie: Exportul de bunuri, a dus la scăderea impozitului pe profit cu 729.576.150 , adică cu 69,31%, fată de situația normală (dacă întreaga producție ar fi fost vândută la intern).
3.3. PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT
3.3.1. TERMENE DE PLATĂ
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României și a societăților bancare care efectuează plăți lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul. În acest scop profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului, sau lunar, în cazul băncilor.
Banca Națională a României și societățile bancare au obligația să plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.
Contribuabilii, alții decât cei prevăzuți anterior, au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimstrul IV , până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor , o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.
Persoanele juridice care încetează să existe au obligația de a depune declarația de impunere și de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la Registrul Comerțului.
Plata impozitului pe profit se face în lei.
Conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare, pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare debitorii datorază dobânzi și penalități de întârziere.
“Nivelul dobânzii se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministrului Finanțelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, odată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale”.
În cazul constatării unor diferențe de obligații bugetare, stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare, la care s-a stabilit diferența, până la data realizării acesteia inclusiv.
În cazul obligațiilor bugetare stinse prin compensare, majorările de întârziere pentru neplata acestor obligații se calculează până la data la care compensarea a devenit posibilă, potrivit legii.
Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare, cu excepția dobânzilor, penalităților și a amenzilor, se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună și/sau fiecare fracțiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termene de plată. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a majorărilor de întârziere și/sau a penalităților.
Sancțiunea prevăzută se aplică de către organele competente, o singură dată pentru aceeași sumă reținută și nevirată, respectiv, nereținută, iar aceasta nu înlătură obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere.
Sumele plătite în plus se pot compensa după cum urmează:
cu obligații bugetare cu termene de plată în anul curent;
cu obligații bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la lichidarea integrală a acestora;
cu majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente obligațiilor bugetare;
cu obligații bugetare cu termene de plată viitoare, numai la cererea plătitorului.
În cazul unei plăți peste suma impozitului datorat, majorarea de întârziere se calculează după 30 de zile de la data depunerii cererii contribuabilului de restituire a diferenței. Dacă termenul stabilit mai sus este anterior datei obligatorii de plată a impozitului, majorarea se calculează de la data obligației de plată a impozitului.
Constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor, precum și a majorărilor de întârziere aferente, se efectuează de organele fiscale din subordinea DGFP județene și a municipiului București.
Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau alte incinte deschise publicului, conform Ordonanței Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, modificată prin Ordonanța nr. 62/2002, în scopul determinării obligațiilor fiscale ale acestuia. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unității fiscale, justificată de necesitatea controlului.
3.3.2. OBLIGAȚII DECLARATIVE
În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului inclusiv, urmând ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.
Conform Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 179/2002 privind modificarea Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1313/1999, începând din luna februarie 2002, agenții economici depun formularul “Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”. Declarația se completează și se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul plătitorului sau la care acesta este luat în evidența fiscală, după caz, astfel:
lunar, până la data de 25 a lunii următoare lunii la care se referă de către Banca Națională și de alte bănci;
trimestrial, până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor pentru impozitul pe profit și impozitul pe venitul microîntreprinderilor datorat de ceilalți agenți economici.
Impozitul pe profit datorat cumulat se înscrie la rândul 1, se completează lunar sau trimestrial, după caz, de plătitorii de impozit pe profit cu suma reprezentând impozitul pe profit datorat cumulat de la începutul anului la sfârșitul perioadei precedente celei de raportare. Pentru prima lună, respectiv trimestru ale anului fiscal, după caz, plătitorii de impozit pe profit înscriu suma 0.
Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere. Declarația de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să-l reprezinte pe contribuabil.
Conform Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 53/2003, contribuabilii sunt obligați să completeze și să depună formularul “Declarație privind impozitul pe profit” anual, după definitivarea impozitului pe profit , astfel:
până la data de 25 ianuarie a anului următor, de contribuabilii care până la această dată au definitivat închiderea exercițiului financiar anterior, potrivit articolului 22 din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, de persoanele juridice fără scop patrimonial, precum și de contribuabilii care obțin venituri din cultura cerealelor și a plantelor tehnice, pomicultură și viticultură;
până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare pentru anul expirat.
Declarația privind impozitul pe profit se depune pe suport de hârtie, după cum urmează:
pe formularul tipărit pus la dispoziție gratuit de Ministerul Finanțelor Publice prin unitățile fiscale subordonate;
pe formularul editat de contribuabil, prin folosirea programului de asistență elaborat de Ministerul Finanțelor Publice și pus la dispoziție gratuit de unitățile fiscale subordonate sau prin accesarea serverului de web la adresa www.mfinante.ro.
La completarea formularului se va ține seama de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii 414/2002 privind impozitul pe profit și ale Hotărârii Guvernului nr. 859/2002 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit.
Rândurile 1-10 se completează cu sumele înregistrate în evidența contabilă; în categoria cheltuielilor de exploatare se înscrie și cheltuiala cu impozitul pe profit.
Rândul 11- cu diferențele favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în contabilitate la data schimbării sistemului contabil în contul “Rezultatul reportat”, ca urmare a retratării sau transpunerii, care devin impozabile la data încasării/plății acestora, pentru perioada retratată sau transpusă.
Rândul 12- cu diferențele nefavorabile de curs valutar, înregistrate în contabilitate la data schimbării sistemului contabil, ca urmare a retratării sau transpunerii; cheltuielile de administrare capitalizate în valoarea stocurilor (la data scăderii din gestiune a stocului respectiv); valoarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare și valoarea mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar, rămase de recuperat, corespunzător duratei inițiale de amortizare, după caz.
Rândul 14- se completează ca urmare a aplicării facilității fiscale reprezentând cheltuieli suplimentare de amortizare de 20% din valoarea de intrare a activului, se înscriu de asemenea și sumele reprezentând amortizarea , în situația în care cea înregistrată în contabilitate nu corespunde cu amortizarea acceptată din piunct de vedere fiscal.
Rândul 15 – dobânzi și diferențe de curs valutar, care sunt reportate din perioada precedentă, urmând să devină subiect al limitării aplicabile în perioada curentă. Vor fi preluate de la rândul 32 din declarația depusă pantru anul precedent.
Rândul 16- constituirea sau creșterea netă a fondului de rezervă în timpul anului, potrivit prevederilor articolului 9, aliniatul (3) din Legea nr. 414/2002.
Rândul 18 – se completează cu alte deduceri la calculul profitului impozabil, pentru care prin alte acte normative speciale s-a prevăzut neimpozitarea acestora.
Rândul 21- se înscriu sumele reprezentând:
diferențe favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea comercială la care se dețin participațiile;
venituri rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum și din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.
Rândul 29- se înscrie valoarea cheltuielilor cu amortizarea din contabilitate, pentru care s-a calculat amortizarea fiscală la rândul 14;
Rândul 30- constituirea sau majorarea provizioanelor și a rezervelor, care nu sunt deductibile fiscal;
Rândul 31- valoarea cheltuieilor cu dobânzile nedeductibile fiscal, care nu sunt reportate pentru perioada următoare, după aplicarea limitării prevăzute la articolul 10 aliniatul (5) din Legea 414/2002.
Rândul 32- valoarea cheltuielilor cu dobânzile și cu diferențele de curs valutar nedeductibile fiscal, pentru anul fiscal curent dar care se reportează în perioada următoare;
Rândul 33-valoarea cheltuielilor aferente veniturilor neimpozabile;
Rândul 35-se înscriu sumele reprezentând depășiri ale plafoanelor admisibile, stabilite prin dispoziții legale. De asemenea se înscriu, sumele care depășesc limitele considerate deductibile, pentru cheltuielile sociale și pentru tichetele de masă acordate de angajatori, peste limitele dispozițiilor legii anuale a bugetului de stat, și alte cheltuieli nedeductibile. Totodată se completează și cu suma cheltuielilor care nu se încadrează în prevederile legale, cheltuieli care nu sunt aferente realizării veniturilor impozabile, cheltuieli pe care beneficiarii nu le pot justifica prin documente.
Rândul 40.4- se completează în situația în care impozitul pe profit reprezintă mai puțin de 5% din veniturile aferente acestor activități, caz în care contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri.
Rândul 41- se înscriu sumele plătite în străinătate, cu titlu de impozit pe dobânzi, redevențe, comisioane, dividende, prime de asigurare, impozit pe profit.
Rândul 41.1.- se completează cu valoarea cea mai mică dintre următoarele două valori:
suma impozitelor externe plătite sau reținute pentru venitul din sursa externă, confirmată de documentele ce atestă plata acestora;
suma egală cu diferența dintre veniturile impozabile realizate în străinătate și cheltuielile deductibile aferente acestora, la care se aplică cota de impozit pe profit din România.
Rândul 42- suma ce reprezintă scutirea de la plata impozitului pe profit realizat pe durata existenței zonei defavorizate sau a zonei libere, cota-parte de profit reinvestit scutit, etc.
Rândul 44- se înscrie suma impozitului pe profit datorat pentru anul fiscal de raportare.
Rândul 49- se fac mențiuni referitoare la facilitățile fiscale aplicate în timpul anului pentru care declarația este depusă, dacă legea prevede această obligație. De asemenea, se completează și în situația în care un contribuabil întrunește condițiile pentru a beneficia de facilități acordate de mai multe legi, acesta având obligația să opteze explicit pentru un singur regim de facilități.
Se întocmește în 2 exemplare de toți plătitorii de impotit pe profit.
Circulă: – originalul la organul fiscal
– copia la plătitorul de impozite și taxe
Se arhivează la dosarul fiscal al plătitorului de impozite și taxe.
DECLATAȚIE
PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT
Pe anul …2002…
DATE DE IDENTIFICARE ALE PLĂTITORULUI
Cod de înregistrare fiscal R 8153670
Denumire/nume SC DC NEW MODE SRL
Adresa : Strada Principală nr. 107, localitate Odoreu, județul Satu-Mare
Cont bancar: 2511 – 33964 ROL.01/1900
Tabel 3.5.
3.4. CONSECINȚELE APLICĂRII METODELOR CONTABILE ASUPRA FISCALITĂȚII
3.4.1. METODE CONTABILE DE EVALUARE A STOCURILOR
Noua lege a impozitului pe profit prevede că “metodele contabile stabilite prin reglementări legale în vigoare, inclusiv metoda LIFO, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil”
Metodele contabile de evaluare a ieșirilor din stocuri depind, în primul rând de natura elementului considerat. Asfel, bunurile identificabile adică acele bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie sunt evaluate la ieșirea din patrimoniu pe baza costului de achiziție sau de producție care poate fi clar identificat. În ceea ce privește bunurile fungibile (interschimbabile), reglementările contabile românești prevăd următoarele metode de evaluare a costului bunurilor la ieșirea din stocuri:
Metoda “costului mediu ponderat” (CMP)
Raportul între: (valoarea totală a stocului inițial + valoarea intrărilor) și (cantitatea existentă în stocul inițial + cantitățile intrate);
Calcularea se face după fiecare intrare sau lunar.
Aplicarea metodei C.M.P. calculat după fiecare intrare prezintă avantajul evaluării stocurilor în cursul perioadei de gestiune, în schimb calculat lunar, nu permite evaluarea stocurilor ieșite în cursul perioadei de gestiune dar presupune calcule destul de simple.
Metoda „ Prima intrare-prima ieșire” (FIFO)
Bunurile ieșite din stoc sunt evaluate la costul de achiziție sau de producție al primei intrări. Prin urmare, bunurile rămase în stoc vor fi cele achiziționate sau produse cel mai recent.
Metoda „Ultima intrare- prima ieșire” (LIFO)
Evaluarea ieșirilor din stoc conform metodei LIFO presupune că bunurile ieșite din stoc se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din stoc se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotuluo anterior, în ordine cronologică. Prin aplicarea metodei LIFO, bunurile rămase în stoc vor fi cele produse sau cumpărate primele.
Metoda “Prețului standard ( prestabilit)”
Prețurile se stabilesc pe baza prețurilor medii ale bunurilor (prețuri de înregistrare) și se actualizează periodic;
Diferențele se evidențiază distinct în contabilitate;
Diferențele se înregistrează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite din stoc cât și asupra stocurilor rămase.
Aceste prețuri sunt actualizate periodic, de regulă cel puțin odată pe an, în funție de evoluția prețurilor și de alți factori.
Pe lângă metodele de evaluare descrise, Standardele internaționale de Contabilitate mai prevăd și metoda “ Prețului cu amănuntul “. Această metodă poate fi folosită de către comercianții cu amănuntul pentru care informațiile referitoare la prețul de vânzare sunt mult mai accesibile decât cele referitoare la costul bunurilor respective. Valoarea bunurilor ieșite din stoc este determinată prin scăderea marjei brute din prețul de vânzare.
Conorm IAS , tratamentul contabil de bază este reprezentat de metodele FIFO și CMP , iar tratamentul alternativ permis este metoda LIFO. Metoda “costului standard” și cea a “Prețului cu amănuntul“ pot fi utilizate doar în situațiile în care valoarea stocului determinată în acest fel este aproximativ egală cu costul real.
De menționat este faptul că o metodă de evaluare odată aplicată de către o societate trebuie să fie aceeași pe tot parcursul exercițiului financiar datorită impactului pe care schimbarea metodei de evaluare l-ar putea avea asupra profitului perioadei. Orice schimbare a metodei de evaluare a stocurilor trebuie să fie menționată în anexele situațiilor financiare anuale.
Argumente la alegerea metodei de evaluare
În alegerea uneia din metodele de evaluare a costului bunurilor la ieșirea din stoc trebuie avute în vedere mai multe elemente (evoluția prețurilor, politica financiară și fiscală a companiei) și aceasta deoarece aceleași ieșiri din stoc, evaluate după metode diferite, determină valori diferite ale stocului final și ale profitului.
Astfel, prin aplicarea metodei FIFO într-o perioadă de creștere a prețurilor, ieșirile din stoc vor fi evaluate la valori mici ceea ce va determina creșterea profitului din exploatare, iar stocul rămas va fi evaluat la valori mari. Dacă prețurile scad, aplicarea metodei FIFO determină evaluarea ieșirilor din stoc la valori mari, și prin urmare, diminuarea profitului.
Efectele aplicării metodei LIFO sunt opuse, adică atunci când prețurile cresc, ieșirile din stoc vor fi evaluate la valori mari (pornind cu ultima intrare), iar profitul din exploatare va scădea. Bunurile rămase în stoc vor fi evaluate la valorile mai mici. În situația când prețurile scad, ieșirile din stoc vor fi evaluate la valori mici și profitul va crește. În consecință, într-o economie inflaționistă este recomandată utilizarea metodei LIFO deoarece evaluează ieșirile din stoc după prețuri mai apropiate de prețurile curente, înlăturând astfel consecințele unui profit majorat prin efectul prețurilor. În condițiile de relativă stabilitate a prețurilor, este indicat să se utilizeze metodele CMP și FIFO deoarece rezultatele aplicării acestor metode sunt considerate că reflectă mai bine realitatea. În cazul unei economii stabile, diferențele determinate de aplicarea uneia sau alteia dintre metodele de evaluare a ieșirilor din stoc sunt relativ neînsemnate.
3.4.2. AMORTIZAREA ACTIVELOR CORPORALE ȘI NECORPORALE
Amortizarea activelor corporale și necorporale se face în concordanță cu prevederile legale în vigoare.
Sunt deductibile la calculul profitului impozabil, cheltuielile cu amortizarea bunurilor și valorilor destinate să deservească activitatea contribuabilului (înscrisă în contractul de societate), iar bunurile sunt în funcțiune și se regăsesc la locul de desfășurare al acestora.
Sunt deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu amortizarea bunurilor și valorilor concesionate, închiriate, date în locație de gestiune sau leasing operațional, care sunt recuperate prin redevență, chirie sau prețul locației, conform contractelor încheiate.
Actul normativ care reglementează amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale este Legea 15/1994, republicată (Monitorul Oficial nr. 242/1999)
Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului. Această valoare poate fi actualizată anual, în funcție de indicele de inflație comunicat de Comisia Națională pentru Statistică (începând cu luna iunie 2001 această valoare este de 8 milioane lei );
are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe și se include în cheltuielile de exploatare. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare.
Agenții economici pot opta pentru una din următoarele regimuri de amortizare:
amortizare liniară – includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fix e, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.
amortizarea degresivă – constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:
1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 și 5 ani;
2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 și 10 ani;
2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
amortizare accelerată – în primul an de funcționare se include în cheltuielile de exploatare o amortizare de 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv, urmând ca în exercițiile următoare să se deducă o amortizare calculată după metoda amortizării liniare pentru valoarea rămasă.
Prin Legea nr. 414/2002 se oferă contribuabililor posibilitatea deducerii fiscale a amortizării, calculată prin metoda amortizării accelerate, fără aprobarea organelor fiscale. Alternativ, contribuabilii pot opta pentru aplicarea la calculul impozitului pe profit a unei deduceri suplimentare de 20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe, determinată la momentul punerii în funcțiune, restul repartizându-se pe durata lor legală de funcționare.
Pentru aplicarea facilității fiscale prevăzută în articolul 11 , aliniatul (5) din Legea 414/2002, contribuabilul este obligat să țină o evidență extracontabilă de calcul a amortizării deductibile fiscal..
Exemplu:
S.C. D.C. NEW MODE S.R.L. a achiziționat la data de 15 septembrie 2002 un mijloc fix, pe care l-a pus în funcțiune la data de 20 septembrie. Valoarea de intrare este de 30.000.000 lei. Durata normală de funcționare conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, este de 10 ani. Din punt de vedere contabil, se folosește amortizarea liniară, iar din punt de vedere fiscal se optează pentru aplicarea deducerii suplimentare de 20%.
Se va înregistra următoarea situație:
în luna septembrie : cheltuieli suplimentare deductibile de amortizare de 20% din 30 milioane lei, adică 6 milioane lei;
cheltuieli deductibile de repartizat pe 120 de luni, incepând cu luna următoare deducerii suplimentare de 20%, de : (30.000.000- 6.000.000)/120 de luni = 200.000 lei.
Tabel 3.6.
3.4.3. PROVIZIOANELE, O CAPCANĂ A FISCALITĂȚII
Din punct de vedere fiscal, provizioanele se împart în două categorii:
Provizioane deductibile fiscal, care presupun dreptul de deducere din rezultatul exercițiului a cheltuielilor aferente constituirii acestora.
Provizioane nedeductibile fiscal, care presupun trecerea cheltuielilor aferente constituirii lor în categoria cheltuielilor nedeductibile la calculul rezultatului exercițiului.
Provizioanele deductibile fiscal, sunt:
1) Provizioanele pentru clienți neîncasați. Acestea pot fi constituite în cazul deprecierii creanțelor față de clienții neîncasați, dar nu sunt recunoscute fiscal decât în cazul declarării falimentului acestora, pe baza hotărârii judecătorești și numai în limita creanței neacoperite prin avansurile încasate și garanțiile deținute. Există deci o diferență între tratamentul contabil și cel fiscal. Momentul constatării deprecierii este, din punct de vedere contabil, inventarierea și înregistrarea, care are loc indiferent dacă respectivul client este sau nu în stare de faliment, ceea ce contează este faptul că valoarea probabilă de încasat este mai mică decât valoarea nominală a creanței. Obiectivul de imagine fidelă pe care trebuie sa o ofere contabilitatea impune respectarea tuturor principiilor contabile și deci înregistrarea de provizioane ori de câte ori este necesar, indiferent dacă sunt sau nu deductibile.
Pe de altă parte, declararea falimentului unei societăți și obținerea unei hotărâri judecătorești în acest sens este o procedură îndelungată. Ca urmare, unitatea patrimonială are de ales între a înregistra un provizion pentru deprecierea creanței în momentul în care o creanță nu este încasată la scadență, iar clientul respectiv are probleme de solvabilitate, provizion nedeductibil fiscal, și a înregistra după o perioadă mai lungă de timp un provizion deductibil fiscal în momentul declarării falimentului clientului și obținerii unei hotărâri judecătorești în acest sens. Această situație conduce la o distorsiune între realitatea economică și bilanț, dar nu implică plata unui impozit majorat pe profit.
2) Provizioane pentru garanții acordate clienților se constituie pentru a preîntâmpina riscul ca în perioada de garanție a bunurilor livrate să apară defecțiuni care să necesite cheltuieli cu remedierea. Constituirea provizioanelor pentru garanții acordate clienților se face lunar, la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate, dar nu mai mult decât cota medie realizată în exercițiul financiar precedent. Pentru lucrări de construcție care necesită garanții de bună execuție, astfel de provizioane se constituie tot lunar, dar numai cu condiția reflectării în contabilitate, la venituri, a valorii lucrărilor executate și confirmate de beneficiari, pe baza situațiilor de lucrări. Deductibilitatea cheltuielilor pentru constituirea acestor provizioane este admisă în luna în care are loc livrarea bunurilor sau facturarea serviciilor. Provizioanele pentru garanții de bună execuție pot fi constituite doar de societățile care produc bunuri de folosință îndelungată care necesită garanție sau de societățile care efectuează lucrări de construcții-montaj. Ca urmare, ramuri întregi ale economiei: industria ușoară, agricultura, transporturile, nu pot constitui, datorită naturii produselor fabricate, respectiv serviciilor sau lucrărilor executate, astfel de provizioane.
3) Contribuabilii autorizați să desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați să înregistreze în evidența contabilă și să deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din diferența anuală dintre veniturile și cheltuielile din exploatare, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, pe toată durata de funcționare a exploatării zăcămintelor naturale. Pentru titularii de acorduri petroliere care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalațiilor, a dependințelor și a anexelor, precum și pentru reabilitarea mediului este de 10% din profitul anual de exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării petroliere.
Provizioane nedeductibile fiscal, sunt:
1)Provizioane pentru pierderi din diferențe de curs valutar se constituie pentru acoperirea riscului valutar determinat de deprecierea monedei naționale în raport cu devizele străine..
Provizioanele pentru pierderi din diferențe de curs valutar constituite până la 30.06.2002 rămân deductibile până la reluarea lor la venituri, urmând ca cele constituite după această dată să fie nedeductibile, conform Hotărârii Guvernului nr. 830/2002, publicată în Monitorul Oficial , Partea I, nr. 606 din 2002.
2) Provizioanele pentru deprecierea activelor . Ele implică sporirea masei impozabile, și implicit, calcularea unui impozit pe profit suplimentar aferent acestora. Plata acestui impozit suplimentar are consecințe negative asupra capacității financiare a unității patrimoniale și conduce la decapitalizarea acesteia. Pot fi constituite de orice societate care are relații cu străinătatea și ale cărei afaceri sunt afectate de deprecierea leului. Pentru constituirea lor nu este necesar nici un fel de act oficial. Valoarea acestor provizioane devine din ce în ce mai mare pe măsură ce leul pierde teren în favoarea devizelor străine (în principal dolarul american și euro). Acesta poate fi motivul pentru care provizioanele pentru pierderi din diferențe de curs valutar nu mai sunt deductibile.
Chiar dacă veniturile aferente diminuării sau anulării acestor provizioane sunt scutite de impozit, acesta nu constituie un avantaj deosebit, dat fiind faptul că astfel de provizioane se constituie pe un termen mai lung, timp în care inflația diminuează valoarea reală a acestor venituri.
3.4.4. CONTRACTUL DE LEASING, REGLEMENTĂRI
SPECIALE ÎN LEGEA 414/2002
Contractul de leasing este acea convenție prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este, către cealaltă parte, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul de leasing, finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului:
de a cumpăra bunul, înainte de sfârșitul perioadei de leasing;
de a prelungi contractul ;
de a înceta raporturile contractuale.
Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dacă părțile convin astfel și dacă utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract.
Leasingul este o modalitate de finanțare a întreprinderilor care doresc să achiziționeze utilaje și echipamente de folosință îndelungată, dar care nu au posibilități financiare. Asfel de finanțare vine în întâmpinarea agenților economici care nu pot obține credite de la bănci sau nu vor să-și greveze bunurile imobile sau mobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri. Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanțare a investițiilor productive, oferind un plus de siguranță deținătorilor de capital.
Schimbările importante aduse de legea 414/2002, pun într-o situație favorabilă anumite categorii de companii, în timp ce altele ar putea fi dezavantajate. Cu dobânzi mai ridicate decât cele bancare, leasingul avea câteva atuuri: în primul rând, șanse mai mari de obținere a investițiilor (utilajelor) într-un timp optim; în al doilea rând, posibilitatea deducerii integrale a dobânzii de la plata impozitului pe profit.
Prin noile reglementări, în cazul leasingului scapă de impozit doar ceea ce depășește 2% plus nivelul dobânzii EURIBOR și LIBOR (nivelul de referință pe piețele interbancare internaționale). De exemplu, pentru un contract în euro, dobânda de 6,1% nu va fi impozitată la dobânda EURIBOR de 4,1%. Ca urmare a impozitării, costul ratei de leasing va crește aproximativ o treime. Societățile de leasing nu pot coborî dobânda din pricina costurilor ridicate ce atrag la rândul lor, resurse de pe piață.
În cazul leasingului financiar, utilizatorul este tratat sub aspect fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operațional locatorul/finanțatorul are această calitate.
Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile.
În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional utilizatorul deduce chiria.
Pentru cheltuielile privind amortizarea activelor corporale și necorporale achiziționate în leasing(echipamentele tehnologice, respectiv mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora, puse în funcțiune de la data intrării în vigoare a prezentei legi), se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial. Cei care nu au optat pentru acest regim, pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viață utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.
PARTEA a II-a
CONTROLUL FISCAL EXERCITAT DE D.G.F.P.
Capitolul 4. CONTROLUL FISCAL AL IMPOZITULUI PE PROFIT
Direcția generală de control fiscal (D.G.C.F.) este structura Ministerului Finanțelor care pune în aplicare politica guvernamentală în domeniul impozitelor și taxelor. Prin intermediul controlului fiscal, D.G.C.F. urmărește, analizează și verifică, pe baza raportărilor lunare, trimestriale și anuale ale unităților teritoriale, precum și prin deplasări la fața locului, modul de realizare a veniturilor bugetare formate din impozite și taxe.
“Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității, legalității și sincerității declarațiilor, verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili, precum și activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale.”
“Obligațiile fiscale cuprind:
obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele datorate, taxele, contribuțiile la fondurile speciale;
obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele,
obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;
orice alte obligații legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicareas legilor fiscale.”
4.1. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ORGANELOR DE CONTROL FISCAL
În exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele de control fiscal, au dreptul:
“să verifice în totalitate sau prin sondaj orice documente, înscrisuri, registre sau evidențe contabile ale contribuabililor verificați, referitoare la obiectul controlului, să primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilă;
să solicite contribuabililor controlați, verbal sau în scris, toate informațiile și justificările referitoare la abaterile constatate. În cazul în care se solicită răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligați să furnizeze informațiile respective în termen de 5 zile de la primirea solicitării;
să rețină documente în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în condițiile legii, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducerilor organelor de control fiscal, perioada de reținere a documentelor poate fi prelungită cu maximum 90 de zile;
să solicite prezența contribuabililor sau a reprezentanților legali ai acestora la sediul organului de control fiscal. Solicitarea se face în scris și cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora și locul întâlnirii, precum și scopul acesteia. Solicitarea se comunică contribuabilului cu cel puțin 5 zile înaintea datei fixate pentru întâlnire;
sa facă constatări faptice cu privire la natura activitățilot producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile;
să confiște, în condițiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor și taxelor, precum și sumele în lei și în valută stabilite ilicit;
să stabilească obligațiile fiscale prin asimilare sau estimare, în situația în care în evidența contabilă nu există documente justificative sau contribuabilul refuză prezentarea acestora , demonstrate pe bază de înscrisuri, cu excepția cazurilor de forță majoră, în condițiile legii. Metodele și procedurile de stabilire a obligațiilor prin asimilare sau estimare vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Sarcina de a dovedi că metoda indirectă utilizată pentru stabilirea obligațiilor fiscale este incorectă revine contribuabilului;
să stabilească în sarcina contribuabilului diferențe de impozite și taxe, să calculeze majorări de întârziere, penalități și penalități de întârziere pentru neplata în termenele legale a impozitelor și/sau taxelor datorate conform prevederilor legilor fiscale;
să răspundă pentru rezultatele controlului, în limita documentelor supuse controlului și constatărilor efectuate și consemnate în actul de control;
să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de legile fiscale și contabile;
să dispună corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate după aprobarea și depunerea situațiilor financiare anuale, în anul în care au fost constatate;
să anuleze aplicarea măsurilor care contravin reglementărilor contabile și fiscale și să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabili a obligațiilor fiscale ce le revin;
să intre, în prezența contribuabilului sau reprezentantului legal al acestuia ori în prezența altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incintă a sediului în care își desfășoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care există bunuri impozabile ori în care se desfășoară activități producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afara acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conduceriii organului de control fiscal sau, după caz, a conducerii seviciilor de de specialitate ale autorităților administrației publice locale și cu acordul contribuabilului;
să verifice modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de organele de control fiscal;
o) să beneficieze de protecție din partea organelor abilitate ale statului, la solicitarea acestora” .
Organele de control fiscal au următoarele obligații:
“să cunoască și aplice corect, cu obiectivitate și profesionalism prevederile legislației contabile și fiscale și normele de aplicare a acestora;
să prezinte contribuabilului verificat legitimația de control și ordinul de serviciu;
să efectueze controlul în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor verificați;
să acorde atenție întrebărilor, nelămuririlor, reclamațiilor contribuabililor și să dea dovadă de înțelegere și solicitudine în soluționarea acestora, potrivit legii;
să întocmească și să depună la sediul unității de care aparține actele de control privind rezultatele verificării, potrivit metodologiei de control;
să utilizeze cu eficiență timpul de control, să păstreze și să apere secretul operațiunilor contribuabililor verificați;
să nu angajeze direct sau indirect relații de afaceri cu persoane fizice sau juridice controlate, relații care pot afecta îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control fiscal încredințate;
să sesizeze organele urmărire penală în legătură cu anumite constatări ce ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni constatate cu ocazia exercitării atribuțiilor de control fiscal;
să nu pretindă și să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau în bani, să nu-și creeze avantaje în legătură cu seviciul sau cu exercitarea funcției;
să consemneze, conform legii, în registrul unic de control existent la contribuabil datele privind începerea controlului, obiectivele și rezultatele sintetice ale acestuia”.
4.2. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE CONTRIBUABILILOR
Pe întreaga durată a controlului fiscal contribuabilii au dreptul:
să fie informați asupra desfășurării controlului și asupra eventualelor situații neclare;
să fie primii solicitați, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informații, explicații și justificări;
să beneficieze de asistență de specialitate;
să fie protejați pe linia secretului fiscal.
Contribuabilii au dreptul să solicite, din proprie inițiativă să fie controlați.
Contribuabilii sunt obligați să pună la dispoziția organelor fiscale toate documentele tehnico-operative, contabile și orice alte documente justificative, care stau la baza calculării corecte și în cuantumul legal a impozitelor datorate.
Documentele neprezentate cu rea credință, dovedită cu ocazia controlului fiscal efectuat la sediul, domiciliul sau reședința contribuabilului sau la sediul organului fiscal, nu vor fi luate în considerare ulterior, cu ocazia soluționării eventualelor obiecțiuni, contestații și plângeri împotriva actelor de control.
Contribuabilii care organizează și conduc contabilitate proprie, sunt obligați să păstreze evidențele contabile, precum și documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării și înregistrării la organul fiscal, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite.
Evidențele contabile și documentele justificative se păstrează și se arhivează într-un mod adecvat, care să permită desfășurarea normală a controlului fiscal.
Măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi contestate de către contribuabili, potrivit legii.
4.3. REZULTATELE CONTROLULUI FISCAL
Controlul fiscal se desfășoară la sediul, domiciliul ori reședința contribuabilului, sau la sediul organului fiscal, după caz.
Controlul fiscal se poate desfășura și în oricare alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urmă având, în acest caz, obligația asigurării condițiilor și documentele necesare derulării normale a acțiunii de control.
Perioada afectată efectuării controlului fiscal este stabilită de către organele fiscale în funcție de obiectivele controlului și nu poate fi mai mare de trei luni.
Controlul fiscal la sediul, domiciliul, ori reședința contribuabilului sau la sediul organului de control fiscal, după caz se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin excepție, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade, dacă la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de prescripție apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal la data efectuării controlului, care influențează sau modifică rezultatele acestuia.
Rezultatele controlului fiscal se consemnează obligatoriu în procese-verbale de control, în note de constatare sau în procese-verbale de constatare a contravențiilor, după caz.
Procesul–verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare, dintre care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului și un exemplar rămâne la contribuabil.
Procesul-verbal de control va fi structurat pe patru capitole.
Capitolul I va cuprinde date referitoare la :
unitatea fiscală care a dispus controlul fiscal;
datele inspectorului fiscal care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcția, numărul legitimației de serviciu, numărul împuternicirii în baza căreia a efectuat controlul;
obiectivele controlului fiscal;
perioada supusă controlului fiscal;
durata desfășurării controlului fiscal;
tipul de verificare efectuată.
Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil și anume:
datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal:
denumirea;
numărul de înregistrare la Registrul Comerțului;
codul fiscal;
adresa sediului social;
datele de identificare a sucursalelor sau filialelor, dacă este cazul;
forma de proprietate;
tipul activității desfășurate;
cifra de afaceri, conform ultimului bilanț contabil aprobat;
capital social subscris și cel vărsat;
persoana care asigură conducerea activității contribuabilului în timpul desfășurării controlului fiscal;
persoana care răspunde de conducerea evidențelor contabile;
persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal;
numerele conturilor bancare, precum și băncile la care acestea sunt deschise;
datele privind clienții și furnizorii stabili cu care contribuabilul are relații de afaceri.
Capitolul III care reprezintă partea principală a procesului verbal, va cuprinde constatările efective ale inspectorului și va fi structurat pe impozitele care au făcut obiectul verificării.
Pentru fiecare impozit în parte vor fi avute în vedere următoarele elemente:
baza legală pentru stabilirea, calcularea și vărsarea impozitului;
constatările inspectorului, prezentate în mod concret, clar și precis, cu privire la modul de stabilire, calculare și vărsare a obligației fiscale;
dispozițiile legale încălcate, cu menționarea numărului și datei actului normativ;
consecințele fiscale ale constatărilor:
diferențele de impozite stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora majorările de (dispoziții legale încălcate, erori de calcul, etc.), calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexă la procesul verbal;
majorările de întârziere stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexă la prezentul proces verbal;
contravențiile constatate, cu precizarea prevederilor încălcate, a amenzilor aplicate și a bazei legale pentru aplicarea acestora;
termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat;
numele, prenumele și funcția persoanelor răspunzătoare, justificările și explicațiile scrise ale acestora;
eventualele măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea și intrarea în legalitate;
plățile efectuate de contribuabil, în timpul și ca urmare a controlului fiscal.
În cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferențe se va face mențiunea corespunzătoare.
Capitolul IV al procesului verbal de control va cuprinde:
situația sintetică a constatărilor efectuate (diferențe de impozite și taxe stabilite, majorări de întârziere calculate, amenzi și penalități aplicate, compensări efectuate);
alte date și informații care ar putea fi relevante;
mențiunea ca toate documentele puse la dispoziția inspectorului au fost restituite.
Procesul verbal va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum și de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia.
Toate exemplarele procesului-verbal de control împreună cu anexele sale se înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui de către cei îndreptățiți, dându-se același număr și aceeași dată pe fiecare exemplar înregistrat.
Diferențele de impozite și taxe, majorările de întârziere și penalitățile stabilite cu ocazia controlului fiscal se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării rezultatelor controlului. Data comunicării către contribuabil este considerată data semnării de către acesta sau de către reprezentantul său legal a procesului-verbal de control.
În cazul în care se refuză semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării.
Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura organului de control fiscal competent în termen de 3 zile de la încheierea controlului fiscal.
Nota de constatare se întocmește în situațiile când inspectorii fiscali nu constată probleme deosebite și nu consideră necesară întocmirea procesului-verbal de control. Nota de constatare prezintă structura la zi a firmei de la înființarea ei și se întocmește în două exemplare din care unul rămâne la sediul firmei.
În cazul în care, din constatările efectuate în timpul controlului, a rezultat săvârșirea unor fapte care cad sub incidența Codului penal sau al celorlalte legi cuprinzând prevederi penale, constatările se consemnează distinct, într-un Proces-verbal de constatare , cu indicarea dispozițiilor legale încălcate și a persoanelor implicate, dacă sunt cunoscute.
În cazul în care contribuabilul consideră că dispozițiile consemnate în procesul verbal sunt incorect stabilite, poate introduce cerere de revizuire
S.C. NEW MODE S.R.L. a fost controlată de către serviciul control fiscal din cadrul D.G.F.P a județului Satu Mare, în vederea verificării modului de calculare, evidențiere în contabilitate și plata către bugetul de stat a impozitelor, taxelor și altor contribuții datorate bugetului de stat. În urma controlului, s-a întocmit următorul proces verbal de control:
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR
PUBLICE A JUDEȚULUI SATU MARE
DIRECȚIA CONTROLULUI FISCAL
SERVIVIUL CONTROL FISCAL V
PROCES VERBAL
Încheiat azi, 31.03.2003
Subsemnata ec. SALAJAN ALINA, inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Satu Mare, Direcția Controlului Fiscal, Serviciul Control Fiscal V, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal cu modificările și completările ulterioare și în baza ordinului de deplasare nr. 633 din data de 21.03.2003, am efectuat în zilele de 24, 25, 26, 27 și 31 martie 2003 verificarea modului de calculare, evidențiere în contabilitate și plata către bugetul de stat a impozitelor, taxelor și altor contribuții datorate bugetului de stat de către S.C. DC NEW MODE S.R.L. ODOREU.
Perioada verificată este:
De la data înființării până la 31.12.2002 pentru impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe veniturile de natură salarială, impozitul pe dividende, contribuția agenților economici pentru protecția persoanelor cu handicap și contribuția agenților economici la susținerea învățământului de stat.
Societatea nu a mai fost verificată din punct de vedere fiscal de la data înființării.
Date referitoare la societatea verificată:
S.C. DC NEW MODE S.R.L. are sediul în localitatea Odoreu, strada Principală, nr. 107, este înregistrată la Registrul Comerțului din județul Satu Mare sub numărul J30/31/11.01.1996, are codul fiscal R 8153670 și contul bancar 2511-33964 ROL. 01/1900 deschis la ROBANK Timișoara.
Societatea are puncte de lucru (declarate la D.G.F.P. Satu Mare) situate la următoarele adrese:
Loc. Timișoara, strada Iuliu Maniu nr. 3, județ Timiș
Loc. Oradea, strada Nufărului nr. 44-46, județ Bihor
Loc. Arad, strada Revoluției nr. 39-41, etaj 3
Mun. București, sector 4, Calea Șerban Vodă nr. 232-234, bl 1
Capitalul social conform balanței de verificare întocmită la 31.12.2002 este de 200.000.000 lei.
Cifra de afaceri conform balanței de verificare întocmită la 31.12.2002 este de 18.544.859 mii lei.
Obiectul de activitate al societății îl constituie fabricarea altor articole din metal, cod CAEN 2875.
Societatea are ca asociat unic pe dl DAN MIRCEA, iar dna Munteanu Adina în calitate de director economic a reprezentat societatea în timpul controlului.
Principalii furnizori ai societății sunt:
FEMMIVES Ungaria
ALUPROF Olanda
SELT Olanda
Clienții societății sunt:
SNP PETROM
SC SINUS IMPEX SRL SEVERIN
SC ALYVAS SRL
În urma controlului efectuat prin sondaj s-au constatat următoarele:
1.IMPOZITUL PE PROFIT
Verificarea s-a efectuat în baza Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, a Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit.
Perioada verificată este de la data înființării până la data de 31.12.2002.
Conform articolului 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit: ”Unitățile plătitoare de impozit, înființate începând cu data aplicării prezentei legi, precum și cele înființate anterior, dar care realizează profit impozabil după data aplicării prezentei legi, sunt scutite de impozitul pe profit, astfel:
unitățile din industrie, agricultură și construcții, pentru o perioadă de 5 ani de la data înființării”.
Ca urmare, societatea beneficiază de scutire la plata impozitului pe profit pentru o perioadă de 5 ani de la data înființării.
Din bilanțurile contabile întocmite de către societate și depuse în termenele prevăzute de lege la D.G.F.P. Satu Mare, rezultă că societatea înregistrează următoarele situații:
La 31.12.1996:
Cifra de afaceri: 144.925 mii lei
Venituri totale: 145.177 mii lei
Cheltuieli totale: 84.666 mii lei
Rezultat brut : 60.511 mii lei
Rezultat net: 60.511 mii lei, suma repartizată la surse proprii.
La 31.12.1997:
Cifra de afaceri: 514.842 mii lei
Venituri totale: 516.372 mii lei
Cheltuieli totale: 336.813 mii lei
Rezultat brut : 179.559 mii lei
Rezultat net: 179.559 mii lei.
Din acest profit, suma de 20.000 mii lei a fost repartizată la dividende, iar 159.559 mii lei la alte fonduri.
La 31.12.1998:
Cifra de afaceri: 1.896.033 mii lei
Venituri totale: 1.923.711 mii lei
Cheltuieli totale: 1.429.355 mii lei
Rezultat brut : 494.356 mii lei
Rezultat net: 494.356 mii lei, sumă repartizată astfel:
– rezerve legale: 2.000 mii lei
– surse proprii: 292.356 mii lei
– dividende: 200.000 mii lei
La 31.12.1999:
Cifra de afaceri: 2.611.327 mii lei
Venituri totale: 2.709.420.483 lei
Cheltuieli totale: 2.463.325.119 lei
Rezultat brut : 246.095.364 lei
Venituri neimpozabile: 156.463
Cheltuieli nedeductibile: 54.453.179 lei
Total 300.392.080 x 38% = 114.148.990
Reducere pentru per 5 ani (aferentă 1999) 23.129.759
Impozit pe profit: 91.019.231 lei
Profit net: 155.076 mii lei, sumă repartizată astfel:
– surse proprii: 76 mii lei
– dividende 155.000 mii lei
La 31.12.2000:
Cifra de afaceri: 6.313.226 mii lei
Venituri totale: 6.358.733.089 lei
Cheltuieli totale: 5.405.046.915 lei
Rezultat brut : 953.686.174 lei
Cheltuieli nedeductibile: 112.721.821 lei
Profit impozabil: 1.066.407.995 lei
Impozit pe profit: 266.601.999 lei
Profit net: 687.084 mii lei, repartizat astfel:
– surse proprii: 587.084 mii lei
– dividende 100.000 mii lei
La 31.12.2001:
Cifra de afaceri: 15.104.427 mii lei
Venituri totale: 15.222.307.307 lei
Cheltuieli totale: 13.013.869.386 lei
Rezultat brut : 2.208.437.921 lei
Cheltuieli nedeductibile: 620.152.533 lei
Profit impozabil: 2.828.590.454 lei
Impozit pe profit: 707.147.614 lei, nerepartizat.
La 31.12.2002:
Venituri totale: 18.964.230.689 lei
Cheltuieli totale: 17.630.838.911 lei
Rezultat brut : 1.333.391.728 lei
Cheltuieli nedeductibile: 152.082.518 lei
Profit 1.485.474.296 lei
Impozit pe profit: 361.868.574 lei
Credit fiscal (reducere) 221.836.569 lei
140.032.005 lei
Măsuri luate în timpul controlului
La calculul impozitului pe profit datorat la 31.12.2002 societatea scade în mod eronat suma de 221.836.560 lei reprezentând credit fiscal. Creditul fiscal este de 209.640.927 lei așa cum rezultă din anexa nr. 2.
Ca urmare, organul de control a recalculat impozitul pe profit la 31.12.2002, după cum urmează:
Impozit pe profit: 361.868.574 lei
Credit fiscal: 209.640.927 lei
152.227.647 lei
Rezultă astfel un impozit pe profit stabilit suplimentar de 12.195.642 lei, sumă ce se va înregistra în contabilitate și se va vira la bugetul de stat.
Deoarece această sumă este scadentă la 31.03.2003, societatea nu datorează dobânzi pentru debitul stabilit suplimentar.
Pentru plata cu întârziere a impozitului pe profit evidențiat în contabilitate conform articolului 19 din O.G. nr. 70/1994 republicată cu modificările și completările ulterioare și articolului 24 din Legea 414/2002 privind impozitul pe profit, societatea datorează dobânzi în sumă totală de 21.042.044 lei, calculate de organul de control conform anexei nr. 3.
Societatea va înregistra în contabilitate cu nota contabilă nr. 1 din aprilie 2003, (cu formula contabilă 658 = 448) și va vira la bugetul de stat suma de 21.042.044 lei reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit evidențiat în contabilitate.
2.TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Verificarea s-a făcut în baza O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, a Ordonanței de Urgență nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.
Perioada verificată este de la data înființării până la 31.12.2002.
S.C. DC NEW MODE S.R.L. Odoreu, conform balanței de verificare întocmită la 31.12.2002 are în soldul contului 4423 “TVA de plată” suma de 56.608.291 lei, sumă achitată integral până la data controlului.
Deconturile de TVA au fost întocmite și depuse în termen, conform articolului 25 litera C.b. din O.U.G. nr. 17/2000 și conform articolului 29, litera C.c. din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.
Pentru perioada verificată societatea întocmește pe baza documentelor primare, jurnalul de vânzări, înregistrând TVA colectat.
Societatea aplică cota de T.V.A. prevăzută de lega la veniturile realizate în țară pe baza facturii fiscale.
În perioada verificată unitatea înregistrează în jurnalul pentru cumpărări, pe baza documentelor primare TVA deductibilă
Măsuri luate în timpul controlului
Pentru nerespectarea prevederilor art. 25, lit. D; a) din O.U.G. nr. 17/2002 privind T.V.A. și a prevederilor art. 29 lit. D. a) din Legea nr. 345/2002 privind TVA evidențiat în contabilitate, organul de control în conformitate cu prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată și art. 33 din Legea nr. 345/2002 privind TVA, a calculat dobânzi în sumă totală de 24.736.369 lei, conform anexei nr. 4.
Societatea va înregistra în contabilitate și va vira la bugetul de stat suma de 24.736.369 lei reprezentând dobânda aferentă neachitării în termen a taxei pe valoarea adăugată evidențiată în contabilitate de către societate, sumă ce se va înregistra în contabilitate cu formula contabilă 658 = 448.
3.IMPOZITUL PE VENITURILE DE NATURĂ SALARIALĂ
Verificarea s-a efectuat în baza Legii 32/1991 privind impozitul pe salarii cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței Guvernului nr. 7/1999 privind impozitul pe venit.
Perioada verificată este de la data înființării până la 31.12.2002.
Societatea nu achită la scadență impozitul pe venitul de natură salarială, conform prevederilor din art.25 din O.G. nr. 87/2000 și articolului 25 din O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit.
La data controlului societatea nu are debite restante reprezentând impozit pe venitul de natură salarială.
Măsuri luate în timpul controlului
Ca urmare, în baza articolului 13 alin 1 din O.G. nr. 26/26.07.2001 pentru modificarea O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare și a articolului 12 din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, organul de control a calculat dobânzi în sumă totală de 113.851 lei, după cum urmează:
dobânzi aferente impozitului pe venitul de natura salarială realizat de angajații cu contract de muncă în valoare totală de 43.332 lei, conform anexei nr. 5
dobânzi aferente impozitului pe venitul de natura salarială realizat de angajații cu contract de colaborare (prestări servicii) în valoare totală de 70.519 lei conform anexei nr.6.
Societatea va înregistra în contabilitate și va vira la bugetul de stat suma de 113.851 lei reprezentând dobânda aferentă neachitării în termen a impozitului pe venitul de natura salarială evidențiat în contabilitate de către societate, sumă ce se va înregistra în contabilitate cu formula contabilă 658 = 448.
4.IMPOZITUL PE DIVIDENDE
Verificarea a fost efectuată în baza Legii nr. 40/1992 privind stabilirea impozitului pe dividende la societățile comerciale, O.G. 26/1995 privind impozitul pe dividende, O.G. nr. 73/1999 și O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit.
În perioada verificată societatea a repartizat dividende așa cum rezultă din capitolul “Impozit pe profit” al prezentului proces verbal.
În urma controlului se constată că societatea a calculat corect impozitul pe dividende și conform anexei nr. 7, acest impozit a fost achitat la scadență.
5.CONTRIBUȚIA AGENȚILOR ECONOMICI PENTRU
PROTECȚIA PERSOANELOR CU HANDICAP
Verificarea s-a făcut în baza Legii nr. 53/1992 și O.U.G. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
În urma controlului s-a constatat că societatea nu achită contribuția pentru persoanele cu handicap, evidențiată în contabilitate la termen, așa cum rezultă din anexa nr. 8.
Suma de 1.872.000 aflată scadentă la 15.01.2003, reprezentând debitul aferent lunii decembrie 2002, a fost virată bugetului de stat cu ordinul de plată 1569/2003.
Măsuri luate în timpul controlului
Pentru nevărsarea la termen a sumelor prevăzute la art. 53, alin. 1, lit. a, din O.U.G. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap societatea datorează dobânda calculată de organul de control în baza articolului 13 alin. 1 din O.G. nr. 26/26.07.2001 pentru modificarea O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare și a articolului 12 din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare în sumă totală de 628.798 lei, conform anexei nr.8.
Societatea va înregistra în contabilitate (cu formula contabilă 658 = 448) și va vira la bugetul de stat suma de 628.798 lei reprezentând dobânzi calculate de organul de control.
6.CONTRIBUȚIA AGENȚILOR ECONOMICI LA
SUSȚINEREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI DE STAT
Verificarea a fost efectuată în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 75/30.08.1999 privind constituirea Fondului special de susținere a învățământului de stat și H.G. nr. 806/30.09.1999 pentru aprobarea normelor metodologice privind constituirea și gestionarea Fondului special de susținere a învățământului de stat.
Conform prevederilor articolului 2 litera a) din O.G. nr. 75/1999 fondul special se constituie din “o cotă de 2% aplicată asupra fondului de salarii brut realizat lunar de societățile comerciale.”
În urma controlului se constată că S.C. DC NEW MODE S.R.L. a încălcat prevederile art. 5 din aceeași ordonanță: “Persoanele juridice plătitoare au obligația să calculeze și să vireze sumele reprezentând cota de 2% prevăzută la art.2 lit a), odată cu plata drepturilor salariale.”
Măsuri luate în timpul controlului
Ca urmare a celor prezentate mai sus, în baza articolului 7 aliniatul (1) din O.G. nr. 75/1999 privind constituirea Fondului special de susținere a învățământului de stat, în baza art. 13 alin. 3 din O.G. 26/2001 pentru modificarea O.G. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare și în baza articolului 14 alin 1 din O.G. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, organul de control a calculat majorări de întârziere în sumă totală de 235.195 lei, conform anexei nr. 9.
Societatea va înregistra în contabilitate (cu formula contabilă 658 = 448) și va vira la bugetul de stat suma de 235.195 lei reprezentând dobânzi calculate de organul de control.
7.Disciplina financiar – valutară
Verificarea s-a efectuat în baza Legii nr. 88/1998 de aprobare a O.G. nr. 26/1997 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/1996, privind disciplina financiar valutară.
În urma verificării registrului de casă, nu s-au constatat nereguli în aplicarea O.G. nr. 15/1996 cu modificările și completările ulterioare.
8.Cu privire la documentele cu regim special
În urma controlului efectuat s-a constatat că societatea conduce “Fișa de magazie a documentelor cu regim special”.
RECAPITULAȚIE
debit suplimentar calculate de organul de control în sumă totală de 12.195.642 lei, astfel:
suma de 12.195.642 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar de organul de control care se va vira în contul 20.01.01.01+C.F.P. +21DS
dobânda aferentă debitelor evidențiate în contabilitate în sumă totală de 46.756.257 lei, astfel:
suma de 21.042.044 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit, care se va vira în contul 20.01.01.01+C.F.P. +23MD
suma de 24.736.369 lei, reprezentând dobânzi aferente taxei pe valoarea adăugată, care se va vira în contul 20.13.01.01+C.F.P. +23MD
suma de 113.851 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe veniturile de natură salarială, care se va vira în contul 20.06.01.02+C.F.P. +23MD
suma de 628.798 lei reprezentând dobânzi aferente contribuției agenților economici pentru protecția persoanelor cu handicap care se va vira în contul 20.09.01.09 +C.F.P +23MD
suma de 235.195 lei reprezentând dobânzi aferente contribuției agenților economici la susținerea învățământului de stat.
La semnarea prezentului act de control au fost restituite societății toate documentele puse la dispoziția organului de control.
Dobânzile calculate de organul de control pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare vor fi virate bugetului de stat în termen de 15 zile de la data prezentului act de control.
Conform articolului 10 punctul (1) din O.G. nr. 61/29.08.2002 privind colectarea creanțelor bugetare, societatea va vira la bugetul se stat până la data 20.04.2003 toate diferențele de obligații bugetare stabilite prin prezentul act de control.
Conform articolului 10 punctul (2) și (3) din aceeași ordonanță, prezentul act de control constituie și înștiințare de plată.
Pentru executarea dispozițiilor date de către organul de control fiscal prin prezentul act de control, răspunzător este dl Dan Mircea în calitate de administrator.
Împotriva măsurilor dispuse prin prezentul act de control se poate face contestație în termen de 15 zile la organul emitent conform O.U.G. nr. 13/2001 privind contestațiile.
Exercitarea de către S.C. DC NEW MODE S.R.L. a căilor de atac la organele competente, conform articolului 10 punctul (3) din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare nu suspendă obligația acestora de plată.
Prezentul act de control a fost încheiat în trei exemplare, din care două au rămas la organul de control fiscal, iar un exemplar a rămas la societatea verificată, fiind înregistrat în Registrul Unic de control cu numărul 1/31.2003.
Organ de control, S.C. DC NEW MODE S.R.L.
Ec Alina Sălăjan
Capitolul 5. SANCȚIUNI FISCALE
Sustragerea de către contribuabili, prin diferite căi, în întregime sau în parte, de la obligațiile fiscale, respectiv de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și a fondurilor sociale, reprezintă evaziune fiscală. În sfera evaziunii fiscale se include și ascunderea sub diferite forme a surselor și cuantumului de venituri impozabile.
Evaziunea fiscală poate fi frauduloasă sau legală.
Evaziunea fiscală frauduloasă constă în ascunderea obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altei căi de sustragere de la plata impozitului datorat. Evaziunea fiscală frauduloasă se sancționează cu amendă sau pe cale penală, după cum este considerată contravenție sau infracțiune.
Evaziunea fiscală legală constă în sustragerea practică ca urmare a interpretării reglementărilor legale, potrivit căreia unele venituri nu sunt impozabile.
5.1. PREVĂZUTE DE O.G. nr. 70/1997 PRIVIND
CONTROLUL FISCAL
Conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 62/2002, constituie contravenții, nerespectarea următoarelor obligații și se sancționează cu amenda, după cum urmează:
de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, pentru nerespectarea următoarelor obligații:
să pună la dispoziție, la solicitarea organului de control, în condițiile legii, actele originale sau copii certificate, după caz, referitoare la obiectul controlului;
să permită accesul în locurile unde se află bunurile și valorile supuse impozitării, precum și în locurile unde se află documentele necesare controlului;
să manifeste respect față de autoritatea controlului, aducând la îndeplinire întocmai măsurile din actul de control rămase definitive, și să informeze organul de control despre aceasta;
să colaboreze cu organul de control pentru buna desfășurare a acțiunii de control;
să creeze condiții corespunzătoare pentru desfășurarea controlului fiscal.
de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru nerespectarea următoarelor obligații:
să se prezinte, la solicitarea organului de control, la data și locul stabilite pentru efectuarea controlului;
să furnizeze în scris și verbal, în legătură cu obiectul controlului, toate explicațiile și elementele necesare clarificării operațiunilor econimico-financiare efectuate;
să dea o declarație pe propria răspundere la finalizarea controlului, în care să specifice că au fost prezentate toate documentele ce privesc obiectul controlului;
să se prezinte la sediul organului de control fiscal, la solicitarea acestuia.
de la 10.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru nerespectarea următoarelor obligații:
să notifice toate modificările intervenite în datele inițiale de identificare, inclusiv încetarea activității în termene prevăzute de lege;
să întocmească și să pună la dispoziția organului de control registrul unic de control.
de la 15.000.000 lei la 25.000.000 lei , pentru nerespectarea următoarelor obligații:
să pună la dispoziție toate documentele, situațiile și datele solicitate privind obiectul controlului;
să întocmească documente pentru orice operațiune impozabilă și să răspundă pentru realitatea și exactitatea datelor furnizate, precum și pentru autenticitatea documentelor furnizate organului de control;
să refacă evidențele tehnico-operative și contabile prin care se justifică operațiunile efectuate, în situația în care acestea au fost pierdute ori distruse în termen de maximum 60 de zile de la data producerii evenimentului.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de control fiscal și de alte persoane împuternicite de Ministerul Finanțelor Publice.
5.2. PREVĂZUTE DE LEGEA CONTABILITĂȚII NR. 82/1991
REPUBLICATĂ, MODIFICATĂ ȘI COMPLETATĂ
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată prin OG nr.61/2001, constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
“deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate;
nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la:
utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate;
întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
efectuarea inventarierii;
întocmirea și auditarea situațiilor financiare anuale;
întocmirea și depunerea situațiilor financiare periodice stabilite de Ministerul Finanțelor Publice;
nedepunerea declarației din care să rezulte că persoanele prevăzute de lege nu au desfășurat activitate.
3. prezentarea de situații financiare care conțin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare.”
Contravențiile prevăzute la articolul 38, se sancționează astfel:
punctul 1 – cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei
punctul 2, literele c) și d) cu amendă de la 4.000.000 lei, la 50.000.000 lei;
punctul 2 literele a) și b) cu amendă de la 3.000.000 lei , la 40.000.000 lei;
punctul 2, litera e) cu amendă de la 5.000.000 lei, la 15.000.000 lei;
punctul 3, cu amendă de la 2.000.000 lei , la 10.000.000 lei;
punctul 2 litera f) , amendă de la 1.000.000 la 2.000.000 lei.
5.3. PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 87/1994 PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ
Conform Legii 87/1994, evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine.
Constituie infracțiune, și se pedepsește conform legii, următoarele fapte:
Refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative și actele de evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilor față de stat, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă;
Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiar contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi, sau cu amendă;
Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și a contribuțiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activități, pentru care legea prevede obligația înregistrării, în scopul obținerii de venituri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi;
Sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă;
Organizarea sau conducerea de evidențe contabile duble, de către conducătorul unității sau alte persoane cu atribuții financiar-contabile, ori alterarea memoriilor aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor supuse impozitelor, taxelor și a contribuțiilor, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
În cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni sau contravenții, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, impozitele, taxele și contribuțiile datorate, acestea vor fi determinate de organul de control prin estimare, utilizând în acest scop orice documente și informații referitoare la activitatea și perioada desfășurată inclusiv compararea cu activități și cazuri similare.
Capitolul 6. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Modificarea continuă a reglementărilor din domeniul impozitului pe profit, face ca atât activitatea organelor de control cât și a contribuabililor să fie îngreunată. Organele de control trebuie să cunoască normele în vigoare, dar și cele abrogate pentru a-și putea desfășura în bune condiții activitatea de control a contribuabililor în ceea ce privește calcularea, înregistrarea și plata obligațiilor către bugetul de stat, bugetele locale și celelalte fonduri speciale. Activitatea de control presupune verificarea unei perioade mari de timp (aproximativ 5 ani), perioadă în care normele din țara noastră au fost modificate și completate, ajungându-se ca textul a numeroase articole să fie schimbate în totalitate, față de cele inițiale. Aceste modificări nu fac decât să nască incertitudini în rândul contribuabililor și pot să ducă la apariția evaziunii legale, prin interpretarea greșită a unor texte din lege.
De exemplu, ultimul act normativ în vigoare, Legea 414/2002 privind impozitul pe profit, conține unele contradicții, astfel:
Articolul 9, aliniatul 7, litera q, prevede că sunt nedeductibile fiscal: “cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului”, este în contradicție cu Instrucțiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, care specifică următoarele:” Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferența dintre totalul veniturilor și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile și se scad veniturile neimpozabile”.
La articolul 35, punctul (2), se prevede că anul fiscal 2002 va fi compus din două exerciții fiscale, care contravine cu indicațiile date de Ministerul Finanțelor Publice în care se specifică faptul că “ pentru anul 2002 calculul cheltuielilor se aplică cumulat, de la începutul anului, stabilirea limitelor deductibile ale acestora făcându-se potrivit legislației în vigoare”
Pentru S.C. DC NEW MODE S.R.L., aș putea spune că legislația în domeniul impozitului pe profit a favorizat-o, până la 30 iunie 2002. Societatea a beneficiat de scutire de la impozit pe profit pe o perioadă de 5 ani de la înființare, perioadă în care firma a reușit să se afirme și să-și consolideze poziția pe piață (1995 –1999).
În anul 2002, a beneficiat de facilitatea fiscală prevăzută prin Legea 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privați, prin care cota-parte din profitul brut reinvestit, este scutit de la plata impozitului pe profit; astfel că pe primul semestru tot profitul obținut a fost orientat către investiții.
În urma controlului efectuat de D.G.F.P. Satu Mare, s-a constatat că societatea a calculat greșit creditul fiscal, deoarece a luat în calcul profitul impozabil și nu profitul brut așa cum prevede legea. Ca urmare, organul de control a stabilit un profit suplimentar de 12.195.642 lei, acest profit nefiind supus penalizării deoarece termenul de plată nu a fost depășit până la data efectuării controlului. Societatea a fost penalizată cu dobânzi în sumă totală de 21.042.044 lei, calculate de organul de control, pentru neplata impozitului pe profit la termenele scadente prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 70/1994, și de Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit.
În lucrarea de față am presupus două situații diferite, pentru a putea concluziona asupra efectelor generate de Legea 414/2002, privind impozitul pe profit:
Dacă societatea ar contracta un credit pe termen mediu astfel încât gradul de îndatorare să fie supraunitar, societatea ar plăti un impozit pe profit de aproape două ori mai mare. Este un efect negativ care afectează politica de finanțare a societății.
Dacă societatea ar comercializa cea mai mare parte din producția obținută la export, ar beneficia de o reducere a impozitului pe profit destul de consistentă.
Prin Legea 414/2002, privind impozitul pe profit, legiuitorul creează o concurență neloială între societăți similare, dar care au optat diferit pentru finanțarea unor investiții strategice. Limitarea deductibilității cheltuielilor cu dobânzile în funcție de gradul de îndatorare, impune societăților comerciale următoarele:
luarea în calcul a gradului de îndatorare la planificarea oricărei strategii de finanțare a activității;
analiza gradului de îndatorare în orice moment în care are loc o modificare a surselor de finanțare a societății comerciale.
Există o anumită discriminare și între firmele care activează în același domeniu de activitate, dar care au reușit sau nu, să pătrundă pe piețele externe. Firmele exportatoare sunt de două ori avantajate de legislație, pe deoparte prin reducerea fiscală, conform articolului 2 din lege și pe de altă parte datorită diferențelor favorabile de curs valutar obținute ca urmare a acordării creditului comercial clienților externi.
Prin noua lege a impozitului pe profit este afectată și opțiunea de achiziționare a mijloacelor fixe prin sistem leasing. Mijloacele fixe deținute de S.C. NEW MODE S.R.L. au fost achiziționate în mare parte prin leasing financiar, operație care în condițiile noii legi nu mai rămâne la fel de oportună, datorită creșterii costurilor cu cheltuielile nedeductibile pe care firma ar trebui să le suporte.
Aplicarea cotelor diferite asupra profitului impozabil pentru diferite categorii de contribuabili, creează o concurență neloială între societăți similare, dar care îndeplinesc sau nu anumite condiții, de aceea consider că ar trebui să se stabilească o modalitate unică de impunere între toți contribuabilii, în cote progresive, în funcție de activitatea desfășurată și de nivelul cifrei de afaceri.
În condițiile în care pe piața internă, dobânzile bancare sunt în scădere, prin noua lege a impozitului pe profit (articolul10, aliniatul 2), statul nu încurajează întreprinderile spre investiții. Consider că această prevedere a legii ar trebui abrogată.
BIBLIOGRAFIE
Epuran M., Cotleț D., Ineovan F., Pereș I.- Contabilitate Financiară, volumul II, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura de Vest, Timișoara 1998;
Pereș I., Popovici D., Bunget O., Pereș C.- Controlul Economic Financiar, Editura Mirton, Timișoara 2000;
Talpoș Ioan – Finanțele României, volumul I , Editura Sedona, Timișoara 1995;
Tribuna economică, colecție 2002-2003;
*** Legea nr. 414/2002, privind impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial nr. 456/27.06.2002;
*** Hotărârea Guvernului nr. 859/2002, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 640/29.08.2002;
*** Hotărârea Guvernului nr. 830/2002, privind regimul deductibilității fiscale a provizioanelor agenților economici, ale băncilor, organizațiilor cooperatiste de credit și fondurile de garantare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 606/15.082002;
*** Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 53/2003, pentru aprobarea modelului și conținutului formularului “Declarație privind impozitul pe profit”, publicat în Monitorul Oficial nr. 39/23.01.2003;
*** Ordonanța Guvernului nr. 70/1997, privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 277/30.08.1997;
*** Ordonanța Guvernului nr. 62/2002, pentru modificarea O.G. nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicat în Monitorul Oficial nr. 646/30.08.2002;
*** Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, Monitorul Oficial nr. 242/31.05.1999;
*** Hotărârea Guvernului nr. 424/2001 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, publicată în Monitorul Oficial nr. 228/25.04.2001;
*** Legea contabilității nr. 82/1991republicată, Monitorul Oficial nr. 170/30.07.1996;
*** Ordonanța Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial nr.531/31.08.2001;
*** Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, Monitorul Oficial nr. 299/24.10.1994;
*** Ordonanța Guvernului nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 644/30.08.2002.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Impozitului PE Profit LA S.c. Dc New Mode S.r.l. Si Controlul Fiscal Exercitat DE (ID: 133523)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.