. Contabilizarea Relatie CU Clientii LA S.c.adaconi S.r.l. Spre O Imagine A Reprezentarii Creantel

CURINS

pag.

1. Prezentarea generală și particularitățile activității S.C.Adaconi S.R.L. cu implicațiile lor

asupra organizării evidenței contabile

1.1. Obiect de activitate și cadrul juridic de funcționare

Este cunoscut faptul că începând cu anul 1990, economia românească s-a aflat și se află în continuare, într-un proces complex de tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață.

Această tranziție la o economie de piață se realizează prin procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat; și-n paralel cu procesul de privatizare apar și firme noi cu capital particular – autohton, străin sau mixt.

Tranziția României de la o economie planificată, centralizată, bazată până în anul 1990 aproape exclusiv pe proprietatea de stat, la o economie concurențială de piață, bazată pe dreptul de proprietate privată, libertate de consum, concurență, unde prețul și volumul producție depind de confruntarea dintre cerere și ofertă, implică parcurgerea unei perioade de timp în mai multe etape.

Obiectivul principal al societății românești în tranziție este formarea și dezvoltarea economiei de piață, precum și a tuturor mecanismelor de funcționare a acesteia, cu adaptări la realitățile specifice țării noastre. Obiectivele de importanță majoră ale procesului de tranziție se caracterizează în :

– extinderea proprietății privare, prin implicarea în acest proces atât a legislativului cât și a executivului, astfel încât dreptul de proprietate să nu fie numai declarat ci și înfăptuit și garantat în mod real;

– crearea premiselor de natură financiară, fiscală și juridică pentru sporirea numărului agenților economici cu capital privat, diversificarea activităților desfășurate de aceștia și consolidarea relațiilor specifice economiei de piață între ei;

– redimensionarea pieței forței de muncă în condițiile modificării structurii ocupaționale și conversiei profesionale.

În linii generale, procesul de reformă, de trecere la economia de piață este conceput în patru etape :

1. Stabilitatea economică și controlul economiei – care implică stabilitatea macroeconomică internă și externă, aceasta presupunând întărirea politicilor fiscale și de credit la nivelul guvernului și întreprinderilor.

2. Prețul și reforma pieței – presupuse introducerea piețelor competitive și reforma prețurilor care însoțesc această piață. Crearea pieței forței de muncă și a celei financiare apare ca un obiectiv important, la care se adaugă reforma comerțului internațional și a sistemelor de plăți.

3. Crearea sectorului particular, privatizarea și restructuarea întreprinderilor – urmărindu-se clarificarea drepturilor de proprietate publică și crearea unui sistem de control mult mai eficient în cadrul managementului firmei. În mare parte aceasta se realizează prin privatizare la scară națională într-un timp care se recomandă, a fi cât mai scurt.

4. Redefinirea rolului statului, respectiv măsuri de reorientare a rolului acestuia, care vor fi direcționate în principal spre :

– stabilirea taxelor și impozitelor;

– diminuarea cheltuielilor bugetare;

– redistribuirea forței de muncă în scopul diminuării ratei șomajului.

Astfel crearea sectorului particular, privatizarea și restructurarea întreprinderilor a fost legiferată odată cu apariția legii 15/1990 „Legea societăților comerciale”.

Astfel, în acest context s-a înființat în 28 noiembrie 1991 societatea comercială S.C. „Adaconi” S.R.L., sub formă de societate cu răspundere limitată, ca persoană juridică română.

Sediul central al S.C. „Adaconi” S.R.L. este în județul Hunedoara, localitatea Hațeg, str. Florilor, nr.32.

Societatea s-a înființat cu asociat unic, pe durată nelimitată, cu posibilitatea deschiderii ulterior de sucursale, filiale, reprezentanțe, birouri, magazine, depozite și-n alte localități din țară sau din străinătate.

S.C. „Adaconi” S.R.L. are ca obiect de activitate, în conformitate cu codul RM5119 „Intermedieri în comerț cu produse diverse” (produse de birotică și de papetărie) următoarele :

– import-export și comercializare en gros și cu amănuntul de produse alimentare, agroalimentare de origine animală și vegetală, preparate din carne, cafea, țigări, dulciuri, materii prime, produse industriale, utilaje, instalații mașini și unelte agricole, aparatură electronică și de calcul, foto, bunuri de larg consum, produse de papetărie și birotică;

– transport intern și internațional de mărfuri și persoane;

– service auto și de aparate electronice;

– activități hoteliere, de agrement, de turism;

– intermediere, consulting, activități de copiere, multiplicare. traducere;

– tipografie, editură;

cu posibilitate a modificării sau completării acestuia prin hotărârea asociatului unic în comformitate cu legislația în vigoare.

La înființare capitalul social al societății S.C. „Adaconi” S.R.L., subscris și vărsat a fost conform prevederilor Legii 31/1990 „Legea societăților comerciale de 100.000 lei în bani, vărsat în contul și pe seama societății de către asociatul unic.

Capitalul social a fost impărțit în părți sociale egale, 20 la număr toate aparținând asociatului unic.

Societatea, are obligația de a ține prin grija administratorului, un registru al asociațiilor în care se va ține evidența la zi a asociațiilor, cu modificările intervenite prin transmiterea părților sociale, aparținând inițial asociatului unic, altor persoane.

1.2. Obiect de activitate și

cadrul juridic de funcționare

la societateA S.C. „Adaconi” S.R.L

S.C. „Adaconi” S.R.L. execută următoarele lucrări specifice activității pe care o desfășoară :

– import-export de produse de papetărie șo birotică;

– distribuția de produse de papetărie;

– organizează dezvoltarea aplicațiilor informatice în vederea asigurării rapide a tuturor informațiilor necesare luării deciziilor tehnice, economice și organizatorice;

– asigură respectarea disciplinei muncii în desfășurarea activității, respectarea atribuțiilor de serviciu și a prevederior legale de către întregul personal;

– face propuneri pentru obținerea de credite și a altor surse de finanțare;

– realizează activități economico-financiare.

Contabilitatea societății este organizată în partidă dublă în conformitate cu Legaea contabilității (L82/1991), întocmește balanță de verificare și bilanț.

Formularele de lucru utilizate sunt :

jurnalul operațiilor de casă și bancă;

jurnalul privind decontările cu furnizorii;

registru-jurnal;

situația cheltuielilor de transport – aprovizionare;

cartea mare.

Se folosesc următoarele situații de sinteză contabilă :

fișa de cont pentru operații diverse;

declarații de impozit pentru profit;

balanța de verificare;

diverse centralizatoare privind :

salariile;

intrările de produse;

venituri;

cheltuieli.

Principala activitate a societății S.C. „Adaconi” S.R.L. fiind aceea de distribuție de produse de papetărie, societatea intră în relații economice cu o multitudine de alte societăți – clienți. Tocmai de aceea S.C. „Adaconi” S.R.L., încă de la înființare și-a dezvoltat și consolidat un sistem propriu de desfacere. La înființare, societatea avea o piață de desfacere în interiorul județului, dar în timp dezvoltându-se a ajuns să acopere județele din sud-vestul și nord-vestul țării : Gorj, Caraș-Severin, Timiș, Alba, Arad și centrul țării Sibiu, Brasov, Cluj, Bihor.

2. CONTABILITATEA CLIENȚILOR

În cadrul relațiilor economice dintre vânzători și cumpărători se nasc creanțe și datorii. Astfel, vânzătorul, adică furnizorul își constituie o creanță, un drept față de clinet, cumpărător, cu ocazia cedării de produse, mărfuri sau alte bunuri. Cumpărătorul, clientul la rândul său își crează o datorie față de furnizor cu ocazia cumpărărilor de materiale, servicii sau alte bunuri.

În relațiile ce se nasc din vânzările – cumpărările de bunuri, furnizorii sunt creditori, iar clienții sunt debitori, de regulă, dar există și situații în care raporturile juridice dintre aceștia se inversează; adică situații în care furnizorii devin debitori, iar clenții devin creditori.

Astfel de inversări ale drepturilor și datoriilor între furnizori și clienți pot să apară în cazul acordării unor avansuri în vederea executării unor lucrări sau a livrării unor bunuri. În aceste cazuri, clientul acordă avansul, deci devine creditor, iar furnizorul care primește avansul devine debitor.

Situații asemănătoare iau naștere și-n cazul aprovizionării sau a livrării de bunuri cu ambalaje, care trebuie restituite.

Cumpărătorul înregistrează, în acest caz o creanță față de furnizor (care devine debitor) adică dreptul de a recupera contravaloarea ambalajelor prin restituirea lor, deoarece acestea au fost facturate.

Furnizorul, la rândul său, înregistrează o datorie față de cumpărător, adică aceea de micșorare a creanței cu ocazia restituirii ambalajelor.

Cea mai mare parte a creanțelor angenților economici sunt legate direct de exploatare, adică de acel domeniu care face obiectul principal al funcționării lor. Creanțele față de clienți rezultă ca urmare a vânzării produselor, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor și au în contrapartidă venituri din exploatare.

Creanțele întreprinderii față de clienții săi își au izvorul în schimbul de consimțămând concretizat într-o comandă fermă din partea clientului și acceptată de furnizor sau având ca bază contractele încheiate. Creanțele devin certe, sigure, în momentul transferului de proprietate pentru vânzări și în momentul realizării lor pentru lucrări și servicii. Transferul de proprietate se produce, deci în momentul livrărilor, respectiv a realizării lucrărilor sau prestațiilor de servicii, moment care în practică, corespunde cu facturarea.

Pe baza facturii, creanțele înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în patrimoniu care corespunde cu valoarea lor nominală, adică cu totalul de plată (valoarea în preț sau tarif negociat + TVA). În cazul în care se acordă reduceri comerciale, valoarea nominală este dată de netul comercial, la care se adaugă TVA. În situația că se acordă clienților și reduceri financiare, valoarea nominală a creanței este dată tot de netul comercial, scontul acordat înregistrându-se separat ca o cheltuială financiară. Scontul va reduce, deci, valoarea creanței inițiale printr-o înregistrare ulterioară.

Cel mai adesea sconturile de decontare se acordă posterior, printr-o factură de reducere.

3. CONTABILITATEA CREANȚELOR COMERCIALE

CLIENȚI ȘI EFECTE DE PRIMIT

3.1. CONTABILITATEA CREDITULUI COMERCIAL CLASIC

În desfășurarea activității, unitatea economică intră în relații economice cu alte unități. Astfel, în procesul de aprovizionare, întreprinderea intră în relații cu furnizorii de bunuri și servicii, trebuind să reflecte datoriile față de aceștia.

În procesul de desfacere, unitatea economică intră în relații cu clienții, beneficiarii și trebuie să reflecte în contabilitate creanțele față de aceștia.

Reflectarea creanțelor este necesară întrucât decontarea, încasarea drepturilor de creanță și achitarea datoriilor se realizează în principiu, în cea mai mare parte, prin intermediul unităților bancare, ulterior desfășurării operațiilor economice de aprovizionare și desfacere.

Pentru realizarea obiectului de activitate, unitatea patrimonială este angajată într-o multitudine de relații juridice de natură patrimonială cu persoane juridice și persoane fizice. După influența pe care aceste relații o transmit în patrimoniul întreprinderii sunt două mari categorii de relații cu terții:

Relații cu terții de natura datoriilor, respectiv a obligațiilor.

Relații cu terții de natura drepturilor de creanțe.

Unitatea patrimonială formulează drepturi de creanțe de la terți atunci când a cedat acestora bunuri și servicii pentru care încasarea se face ulterior, fie altre drepturi în diferite operații financiare sau derivate din operații comerciale sau din norme juridice.

În desfășurarea relațiilor juridico-patrimoniale se disting două categorii de operații :

operații de fixare a drepturing două categorii de operații :

operații de fixare a drepturilor de creanțe;

operații cu terții pentru stingerea, decontarea drepturilor de creanțe.

Fixarea drepturilor de creanțe asupra clienților se realizează prin livrarea bunurilor și facturarea acestora, iar stingerea drepturilor de creanțe se realizează prin încasarea de la clienți a contravalorii mărfurilor vândute.

Documentele primare utilizate în relațiile cu clienții se clasifică în funcție de natura juridică a lor în :

cele care evidențiază creanțele

factura ne arată naștera relației din operațiuni de vânzări de bunuri și realizării de lucrări și prestații de servicii;

filă CEC ne arată stingerea creanței;

ordin de plată: ne arată încasarea;

chitanță ne arată încasarea;

cambie, bilet la ordin ne arată încasarea prin efecte comerciale.

și cele care evidențiază datorii față de clienți :

filă CEC;

ordin de plată pentru avansurile primite de la clienți urmând ca ulterior să se efectueze livrarea și facturarea mărfurilor sau să se presteze serviciile contractate cu clienții.

În activitatea desfășurată unitatea patrimonială poate să intre în relații și cu clienți externi.

Creanțele se înregistrează pentru clienții externi în lei și în devize la data efectuării operațiilor. Diferențele de curs valutar între data înregistrării dreptului de creanțe și data încasării se înregistrează în conturile :

765 “Venituri din diferențe de curs valutar”, diferențele favorabile, dacă la data încasării avem un curs valutar mai mare decât la data facturării;

665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar” diferențele nefavorabile, dacă la data încasării avem un curs valutar mai mic decât la data facturării.

La închiderea exercițiului soldul contului 411 “Clienți” se regularizează în cadrul clienților externi la nivelul cursului existent la 31 decembrie. Diferența de curs valutar între data înregistrării dreptului de creanță și valoarea acestuia la cursul ultimei zile a exercițiului se înregistrează în conturi de conversie :

477 “Diferențe de conversie pasiv” – diferențele favorabile și în

476 “ Diferențele de conversie activ” diferențele nefavorabile.

În cazul exporturilor de bunuri și servicii apar creanțe față de clienți externi, care din punct de vedere al vânzătorului îmbracă fie forma creditului comercial clasic acordat, reflectat în contul 411 “Clienți” (analitice distincte pentru fiecare client extern în parte), fie forma creditului comercial cambial extern acordat, reflectat în contul 413 “Efecte de primit”, în ipoteza acceptării de către vânzător a unor efecte de comerț emise de clienții externi.

Datoriile în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor, cât și în devize.

În consecință, pot să apară, cu oczia încasării clienților externi sau a efectelor comerciale emise de aceștia, diferențe de curs valutar care se pot concretiza în :

cheltuieli financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar de la data încasării datoriei comerciale externe, exprimat în lei / devize este mai mic decât cel de la data acordării creditului comercial extern;

venituri financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar de la data încasării creditului comercial extern, exprimat în lei / devize este mai mare decât cel de la data acordării creditului comercial extern.

Fluxurile contabile privind diferențele de curs valutar ale creditului comercial extern acordat diferă în funcție de natura acestora, și anume :

În caul diferențelor de curs valutar nefavorabile (DCV), respctiv atunci când valoarea nominală (VN) a creanței comerciale externe este mai mare decât valoarea de decontare(VD), acestea se concretizează în cheltuieli financiare, așa cum rezultă din figură :

Valoare nominală VD = VN – DCV

VN > VD

DCV = VN – VD

În cazul diferențelor de curs valutar favorabile (DCV, respectiv atunci când valoarea nominală (VN) a datoriei comerciale externe este mai mică decât valoarea de decontare (VD), aceasta se concretizează în venituri financiare, așa cum rezultă din figura următoare :

Valoare nominală VD = VN + DCV

VN < VD

DCV = VD – VN

Înregistrările în contabilitatea societății furnizoare (adică vânzătorul) sunt :

Livrarea mărfurilor la export :

411 “Clienți” = 707 “Venituri din vânzarea

mărfurilor”

Descărcarea gestiunii de mărfuri (la nivelul costului de achiziție a mărfurilor exportate) :

607 “Cheltuieli privind = 371 “Mărfuri”

mărfurile”

Acceptarea efectului de comerț, emis de clientul extern, când avem de-a face cu :

diferențe favorabile de curs valutar

413 “Efecte de primit de la = %

clienți” 411 “Clienți”

765 “Venituri din diferențe de curs

valutar”

diferență nefavorabilă de curs valutar

%

413 “Efecte de primit de la = 411 “Clienți”

clienți”

665 “Cheltuieli din diferențe

de curs valutar”

Primirea efectului comercial:

diferențe favorabile de curs valutar

5113 “Efecte de încasat” = %

413 “Efecte de primit de la

clienți”

765 “Venituri din diferențe de curs

valutar”

diferență nefavorabilă de curs valutar

%

5113 “Efecte de încasat” = 413 “Efecte de primit de la

665 “Cheltuieli din diferențe clienți”

de curs valutar”

Înregistrarea diferenței de curs valutar la sfârșitul exercițiului:

diferență favorabilă de curs valutar

5113 “Efecte de încasat” = 765 “Venituri din diferențe de curs

valutar”

diferență nefavorabilă de curs valutar

665 “Cheltuieli din diferențe = 5113 “Efecte de încasat”

de curs valutar”

Dacă efectul comercial se încasează la scadență care este în exercițiul următor se va înregistra :

Încasarea la scadență a efectului comercial:

diferență favorabilă de curs valutar

5124 “Conturi la bănci = %

în valută” 5113 “Efecte de încasat”

765 “Venituri din diferențe de curs

valutar”

diferență nefavorabilă de curs valutar

% = 5113 “Efecte de încasat”

5124 “Conturi la bănci

în valută”

665 “Cheltuieli din diferențe

de curs valutar”

Pentru reflectarea relațiilor de decontare cu clienții, respectiv a creanțelor din operații curente, legate de vânzări de bunuri și servicii asimilate ciclului de exploatare al întreprinderii se utilizează conturile din grupa :

41 “Clienți și conturi asimilate”

Creanțele unei întreprinderi față de clienții săi se disociază în două elemente patrimoniale distincte, în funcție de modalitatea diferită de decontare, la scadență și anume:

dacă vânzarea de bunuri și servicii unui beneficiar se face pe baza unei simple facturi în care se precizează termenul de plată, creanța se reflectă cu ajutorul contului 411 “Clienți”;

dacă o întreprindere solicită și beneficiarul acceptă decontarea pe baza unor efecte de comerț (cambie, bilet la ordin) creanța se reflectă cu ajutorul contului 413 “Efecte de primit”;

Pentru evidențierea creanțelor unității patrimoniale izvorâte din livrări de produse și mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii se folosesc conturile :

411 “Clienți” pentru evidența decontărilor cu clienții interni sau externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate și servicii prestate pe bază de facturi. În debitul contului se înregistrează creanțele comerciale de încasat, iar în creditul său stingerea acestora, fie cu ocazia încasării sumelor respective, fie ca urmare a acordării în favoarea clientului a unui credit comercial, preluând de la acesta efectele de comerț emise în acest scop.

În mod obișnuit, livrarea este însoțită de factură, dar nu întotdeuna se întâmplă așa.

De aceea trebuie făcute eventualele regularizări care să țină cont de decalajele existente între livrări și facturări. Livrările efectuate sau lucrările executate și serviciile prestate, inclusiv TVA aferentă, pentru care nu s-au întocmit facturi, dar a căror valoare este bine determinată, reprezintă venituri ale perioadei în care s-au făcut aceste livrări și trebuie înregistrate la creanțe într-un cont distinct 418 “Clienți – facturi de întocmit”.

În debitul contului 418 se evidențiază contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către clienți, aferente exercițiului în curs pentru care nu s-au întocmit facturi inclusiv TVA aferentă. În cazul folosirii contului 418 pentru evidențierea TVA aferentă se va folosi contul 4428 “TVA neexigibil”.

Contul 418 se creditează în momentul facturării bunurilor livrate anterior sau a lucrărilor executate și serviciilor prestate anterior prin debitul contului 411 “Clienți”.

Dacă se constată la sfârșitul exercițiului că anumite creanțe față de anumiți clienți devin incerte sau dubioase, adică încasarea lor în parte sau în totalitate este îndoielnică, ținând cont de situația financiară nesatisfăcătoare a debitorului, acestea se vor transfera din contul 411 “Clienți în contul 4118 “Clienți incerți”. Creanța se va transfera cu nivelul ei total, deci inclusiv cu cota de TVA.

În debitul contului 4118 “Clienți incerți” se înregistrează contravaloarea creanțelor față de clienții care se dovedesc rău platnici, dubioși incerți sau cu care unitatea este în litigiu preluat prin creditul contului 411 “Clienți”. În creditul contului se înregistrează : – sumnele recuperate, încasate în conturile de disponibilități sau în nemerar de la clienii incerți prin debitul conturilor :

5121 “Conturi la bănci în lei”

5124 “Conturi la bănci în devize”

531 “Casa”.

Creanțele ce se constată a fi definitiv nerecuperabile și care sunt scoase din activ prin debitul contului 654 “Pierderi din creanțe” și 4427 “TVA colectată”.

Concomitent cu constatarea caracterului incert al creanței și transferarea ei în contul 4118 “Clienți incerți” aplicând principiul prudenței, se va proceda la constituirea unui provizion pentru deprecierea creanțelor, cu suma probabilă a pierderii. Nivelul acestui provizion se va stabili fără a lua în calcul TVA și se va aprecia pentru fiecare creanță în parte.

Provizionul constituit se va reflecta în contabilitate cu ajutorul contului 491 “Provizioane pentru deprecierea creanțelor-clienți”.

491 “Provizioane pentru deprecierea creanțelor-clienți” înregistrează în creditul său sumele reprezentând provizioanele constituite pentru clienții dubioși, incerți sau aflați în litigiu prin debitul contului 6814 “Cheltuieli din exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante”. În debitul contului se înregistrează diminuarea sau anularea provizioanelor prin trecerea acestora la venituri prin creditul contului 7814 “Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante.

Înregistrarea în contabilitatea societății vânzătoare a operației de vânzare de produse finite a căror facturare se face ulterior livrării produselor este :

Înregistrarea produselor finite

418 “Clienți facturi = %

de întocmit” 701 “Venituri din vânzarea

produselor finite”

4428 “TVA neexigibil”

Descărcarea gestiunii de produse finite

711 “Variația stocurilor” = 345 “Produse finite”

Emiterea facturii fiscale

411 “Clienți” = 418 “Clienți facturi de întocmit”

Transformarea TVA-ului neexibil în TVA colectat:

4428 “TVA neexigibil” = 4427 “TVA colectat”

Încasarea facturii fiscale :

5121 “Conturi la bănci = 411 “Clienți”

în lei”

Pentru creanțele comerciale neîncasate de la clienții care au declarat stare de faliment, în baza hotărârii judecătorești prin care se atestă starea de faliment, se potconstitui provizioane deductibile fiscal “în limita creanței neacoperite prin avansurile încasate și garanțiile deținute de agentul economic asupra clienților respectivi și orice alte elemente asiguratorii. Diminuarea sau anularea provizionului se efectuează prin trecerea acestora pe venituri, în cazul încasării creanței sau în cazul înregistrării acesteia pe cheltuieli pe baza unei hotărâri judecătorești definitive prin care se atestă imposibilitatea încasării creanței.

Înregristrările în contabilitatea societății vânzătoare a operațiilor ce evidențiază că avem de-a face cu un client falimentar sunt :

Livrarea produselor finite :

411 “Clienți“ = %

701 “Venituri din vânzarea

produselor finite”

4427 “TVA colectat”

Trecerea în conturi separate a creanței comerciale incerte:

4118 “Clienți incerți “ = 411 “Clienți“

Constituirea provizionului deductibil fiscal pentru creanța comercială față de clientul care a declarat faliment confirmat de hotărâre judecătorească:

6814 “Cheltuieli de = 491 “Provizioane pentru

exploatare privind deprecierea creanțelor

provizioanele pentru – clienți”

deprecierea activelor

circulante”

Încasarea prin bancă a unei părți din valoarea creanței incerte în exercițiul următor :

5121 “Conturi la bănci = 4118 “Clienți incerți sau

în lei” în litigiu“

Anularea provizionului rămas fără obiect :

491 “Provizioane pentru = 7814 “Venituri din exploatare

deprecierea creanțelor privind provizioanele

– clienți” pentru deprecierea activelor

circulante”

Dacă o societate comercială vânzătoare livrează unei alte societăți produse finite această operație se evidențiază în contabilitatea societății vânzătoare astfel :

Livrarea produselor finite :

411 “Clienți“ = %

701 “Venituri din vânzarea

produselor finite”

4427 “TVA colectat”

2) Descărcarea gestiunii de produse finite :

711 “Variația stocurilor“ = 345 “Produse finite”

Dacă o societate comercială vânzătoare facturează unei alte societăți lucrări de reparații această operație se va înregistra în contabilitatea societății vânzătoare astfel :

Facturarea lucrărilor de reparații:

411 “Clienți“ = %

704 “Venituri din lucrări

executate”

4427 “TVA colectat”

2) Primirea unei file CEC :

5112 “Cecuri de încasat“ = 411 “Clienți“

3) Încasarea filei CEC :

5121 “Conturi la bănci = 5112 “Cecuri de încasat“

în lei”

3.2. CONTABILITATEA CREDITULUI COMERCIAL cambial

Creditul comercial cambial se realizează cu ajutorul efectelor de comerț. Efectele de comerț sunt titluri de credit negociabile, care încorporează creanțe transmisibile, odată cu trecerea acestora din proprietatea unei persoane în proprietatea alteia. Principalele efecte de comerț sunt cambia, cunoscută și sub denumirea de trată sau poliță și biletul la ordin, alături de care mai menționăm și cecul.

3.2.1. CAMBIA

Cambia este un titlu de credit prin care creditorul numit trăgător dă ordin debitorului său, numit și tras, să achite la o anumită dată (scadență) unei a treia persoane, numită beneficiar sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată.

Cambia este utilizată ca instrument de credit comercial în situațiile în care un producător vinde marfa unui cumpărător, acordându-i acestuia un termen pentru plata prețului, ca în acest răstimp cumpărătorul să poată vinde marfa primită de la producător obținând astfel banii necesari plății prețului. Astfel, în momentul vânzării, producătorul emite o cambie al cărei tras este cumpărătorul, plata prețului urmând a se efectua de către acceptant la termenul menționat.

Vânzătorul nu este obligat să aștepte ziua plății, ci poate sconta cambia la bancă, sau o poate transmite prin gir unui alt comerciant care are fonduri disponibile și este în căutare de plasament. Scontul este o operație prin care o bancă comercială își plasează disponibilitățile de fonduri prin preluarea în portofoliu, înainte de scadență, cambiile aflate în posesia agenților economici, plătindu-le valoarea nominală minus scontul, adică dobânda până la scadență.

Cambia are autonomie în raport cu contractul de schimb, fiind mai mult decât un simplu procedeu de executare a acestuia. Ea reprezintă un instrument de plată, întrucât cel ce posedă mai multe cambii plătitoare într-o anumită localitate poate face plăți, dând în loc de numerar cambiile pe care le are.

Avantajele pe care le prezintă cambia ca instrument de plată sunt evidente:

certitudinea conferită beneficiarului prin acceptarea cambiei de către tras;

inopozibilitatea excepțiilor pe care trasul le-ar fi putut opune posesorilor anteriori ai titlului;

transmisiunea simplă și rapidă prin gir;

garanția solidară a giranților.

Totuși, cu toate aceste avantaje pe care le deține cambia, ea nu poate înlocui în mod efectiv moneda. Plata prin transmiterea unei cambii prezintă inconvenientul că nu întotdeuna cuantumul diferitelor datorii coincide și nici scadențele lor, iar pentru a obține plata, posesorul trebuie să aștepte scadența.

Deși, trasului i se adresează ordinul de plată, el nu participă la emiterea cambiei, nefiind parte în înscrisul cambial (nu este nici debitor, nici creditor), lui nu-i este opozabil ordinul de a plăti. Abia în momentul în care declară că acceptă acest ordin el devine debitor cambial, întrucât el se obligă să plătească la scadență suma prevăzută în cambie.

Cambia este transmisibilă prin gir necondiționat, astfel transmițându-se toate drepturile izvorâte din cambie.

Utilitatea bancară a girului rezidă în aceea că posesorul poate gira cambia în favoarea băncii, care o va sconta înainte de scadență, iar girantul va obține numerarul corespunzător.

Cambia poate fi trasă la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii, la o zi fixă. Cambia fără arătarea scadenței este socotită plătită la vedere. Într-o cambie la vedere sau la un anumit timp de la vedere, trăgătorul poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă, aceasta fiind indicată în cambie. Dobânda curge de la data emiterii cambiei.

Obligația cambială se stinge prin plată.

3.2.2. BILETUL LA ORDIN

Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani, la scadență, într-un anumit loc.

Biletul la ordin este forma cea mai simplă a efectelor comerciale. Spre deosebire de cambie, biletul la ordin implică numai două persoane în loc de trei. Biletele la ordin pot să fie păstrate până la scadență, pot fi transferate altei persoane ca drept de creanță sau pot fi scontate imediat la o bancă. În acest caz, banca devine proprietatea efectului și va încasa la scadență creanța de la emitent (client). Cambia este inițiată de creditor (furnizor) și constituie o invitație pe care o adresează debitorului (clientului de a plăti o sumă de bani.

Biletul la ordin este emis de debitor (client) și constituie un angajament de plată al acestuia față de creditor.

3.2.3. CECUL

Cecul este un înscris solemn prin care o persoană fizică sau juridică – numită trăgător, dă ordin unei a doua persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani unei a treia persoane, numită beneficiar. Beneficiarul plății poate fi purtătorul cecului sau un beneficiar determinat (cec de plată) sau poate fi însuși trăgătorul (cec de retragere).

În România cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci, și nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec.

Potrivit normelor convenite de băncile comerciale române, cecul se prezintă de către beneficiar la banca plătitorului (tras), dar este posibilă și predarea cecului băncii beneficiarului care îl va remite băncii plătitorului și pentru acest serviciu banca beneficiarului îi va încasa acestuia un comision.

În gestiunea unităților patrimoniale, efectele comerciale intervin în relațiile cu clienții, la livrările de mărfuri, produse, prestații și alte servicii unde în schimbul drepturilor de creanță se pot primi în calitate de beneficiar diferite efecte comerciale.

Pe traseul parcurs de efectele comerciale în gestiunea unităților patrimoniale se delimitează două segmente funcționale:

segmentul descris de funcția de credit comercial al efectelor comerciale, pe intervalul de la primirea (acceptarea) lor până la decontare;

segmentul descris de funcția de instrument de trezorerie pe intervalul de la depunerea spre încasare sau spre scontare până la încasare; de folosire ca mijloc de plată sau de compensare.

Dat fiind cele două funcții ale efectelor comerciale, funcția de credit comercial, în relații cu terții, și funcția de trezorerie, respectiv potențialul efectelor comerciale din portofoliu de valori de a se converti în mijloace de trezorerie (în lichiditate), pentru contabilitatea efectelor comerciale sunt create conturi atât în clasa conturilor de terți 413 “Efecte de primit”, cât și în clasa conturilor de trezorerie: 5112 “Cecuri de încasat, 5113 “Efecte de încasat”, 5114 “Efecte remise spre scontare.

Prin aceste conturi se realizează evidența operațiilor de creare a efectelor comerciale, circulația acestora și cele de încasare a lor.

Contul 413 “Efecte de primit de la clienți” ține evidența creanțelor de încasat pe bază de efecte comerciale. În debitul contului se înregistrează sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate în corespondență cu creditul contului 411 “Clienți” și diferențele favorabile de curs valutar aferent efectelor comerciale de încasat la închiderea exercițiului în corespondență cu creditul contului 765 “Venituri din diferență de curs valutar”.

În creditul contului se înregistrează sumele reprezentând efectele comerciale primite de la clienți prin corespondență cu debitul contului 511 “Efecte de încasat” și sumele încasate de la clienți prin conturile curente în corespondență de debitul contului 5121 “Conturi curente la bănci”.

Efectele de primit pot fi ținute în portofoliul de valori până la scadență și apoi depuse la bancă spre încasare. Dacă unitatea patrimonială are nevoie înainte de scadență poate decide vânzarea acestora, operație cunoscută în cazul acestor “titluri de valoare” și sub denumirea de scontare.

Scontul reprezintă suma de bani, sub formă de dobândă, la care se adaugă și un comision pentru compensarea cheltuielilor de scontare ce se cuvin unității bancare pentru plata efectului comercial înainte ca acesta să fi ajuns la scadență. Suma ce reprezintă scontul se reține de către bancă din valoarea comercială a efectului comercial.

Contul 5114 “Efecte remise spre scontare” ține evidența acestor efecte comerciale.

În debitul contului se înregistrează valoarea efectelor comerciale, mai puțin taxa de scont, depuse pentru scontare la bănci sau la burse de valori, în corespondență cu creditul contului 413 “Efecte de primit”. În creditul contului se înregistrează sumele încasate din efectele remise spre scontare în corespondență cu debitul conturilor 5121 “Conturi în lei la bănci”; 5124 “Conturi în devize la bănci”, 5311 “Casa”.

Efectele comerciale ajunse la scadență sunt scoase din portofoliul de valori, înscrise în borderouri și depuse, sub semnătură pe borderou, la bănci pentru a fi încasate. Pe intervalul de la depunere la bancă spre încasare, pe seama unităților sau persoanelor indicate la plată, și până la încasarea lor în conturile curente, evidența cambiilor, biletelor la ordin sau a altor efecte comerciale, se realizează cu ajutorul 5113 “Efecte de încasat”.

În debitul contului 5113 “Efecte de încasat” se înregistrează valoarea efectelor comerciale depuse la bănci spre încasare în corespondență cu creditul contului 413 “Efecte de primit”. În creditul contului 5113 “Efectele de încasat se înregistrează sumele aferente acestor efecte în corespondență cu debitul conturilor de disponibilități bănești la bancă 5121 “Conturi curente în lei”, 5124 “Conturi curente în devize”.

Dacă o societate comercială vânzătoare livrează unei alte societăți produse finite, pentru plata cărora cumpărătorul emite în favoarea vânzătorului un bilet la ordin care se decontează la scadență, înregistrările în contabilitate sunt :

Livrarea produselor finite :

411 “Clienți“ = %

701 “Venituri din vânzarea

produselor finite”

4427 “TVA colectat”

2) Descărcarea gestiunii de produse finite :

711 “Variația stocurilor“ = 345 “Produse finite”

3) Acceptarea biletului la ordin :

413 “Efecte de primit = 411 “Clienți”

de la clienți”

4) Încasarea biletului la ordin, prin bancă :

5121 “Conturi la bănci = 413 “Efecte de primit

în lei” de la clienți”

3.3. COMPENSAREA – FORMĂ DE DECONTARE

Compensarea, ca formă de decontare a drepturilor de creanță, constă în compensarea reciprocă între doi parteneri a drepturilor de creanță cu obligațiile acestora, fie prin primirea în schimb de către furnizor de la cumpărător a unor mărfuri. Prin această formă de decontare se asigură creșterea operativității actelor de încasări și plăți, reducerea volumului banilor din conturile de la bancă, înlăturarea blocajului financiar, deblocarea aparatului bancar de o serie de calcule și evidențe.

În operația de compensare clientul cumpără de la furnizor mărfuri și produse, dar îi și vinde acestuia mărfuri și produse, deci este atât cumpărător cât și furnizor de mărfuri. În contabilitate operația de compensare se înregistrează utilizând conturile 401 “Furnizori”, 411 “Clienți”, dar și conturile de 461 “Debitori diverși” și 462 “Creditori diverși”.

3.4. CONTABILITATEA REDUCERILOR DE PREȚ

EFECTUATE ÎN RELAȚIILE COMERCIALE

Creanțele se înregistrează la valoarea de intrare, care este formată din prețul negociat + TVA.

În derularea relațiilor comerciale dintre diferiți agenți economici pot să apară situații în care furnizorul să acorde clientului față de valoarea totală a facturii diferite reduceri de natură comercială și de natură financiară pentru a recompensa fidelitatea diferiților clienți.

3.4.1. REDUCERI CU CARACTER COMERCIAL

Reducerile cu caracter comercial sunt :

rabaturi, care se acordă pentru calitatea nesatisfăcătoare a mărfii sau în unele ocazii cum sunt : vânzarea produselor la sfârșit de serie, pentru a grăbi reducerea stocurilor (aniversarea deschiderii unui magazin) vânzări promoționale cu ocazia lansării pe piață a produselor noi;

remizele, acordate pentru vânzări superioare volumului convenit și pentru poziția preferențială a cumpărătorului;

risturnurile, acordate de furnizori clienților la finele unei perioade, asupra ansamblului de operații efecteuate cu același terț, pentru a recompensa fidelitatea acestora față de produsele vânzătorului.

3.4.2. REDUCERI CU CARACTER FINANCIAR

Reducerile cu caracter financiar se acordă pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate și se numesc sconturi de decontare. Sub aspect metodologic se procedează astfel :

mai întâi se calculează reducerile comerciale în ordinea : rabaturi – remize și apoi se calculează reducerile financiare, suma absolută a fiecărei categorii de reduceri determinându-se în funcție de “netul” anterior, sub formă de cascadă;

reducerile comerciale se contabilizează numai dacă acestea se acordă ulterior printr-o factură distinctă și nu prin factura inițială, în care caz ele se au în vedere în sensul că în contabilitate se înregistrează “netul” comercial;

risturnurile, fiind reduceri calculate asupra ansamblului operațiilor efectuate într-o perioadă determinată, se acordă de regulă, prin facturi distincte și, deci, se contabilizează.

4. NORME INTERNAȚIONALE REFERITOARE LA VENITURI DIN ACTIVITĂȚI CURENTE

Venituri realizate de o societate n cursul unui exercițiu financiar include atât venituri din activitățile curente, cât și câștiguri.

Veniturile din activitățile curente pot fi realizate din vânzări de mărfuri și produse, onorarii, dobânzi, dividende și chirii. Acestea reprezintă fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în cursul activităților obișnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează prin creșteri ale capitalurilor, altele decât creșterile datorate contribuțiilor din partea participanților la aceste capitaluri proprii.

4.1. MOMENTUL RECUNOAȘTERII VENITURILOR DIN ACTIVITATEA CURENTĂ

Unul din aspectele importante ale recunoașterii veniturilor este modul de alocare a veniturilor rezultate din tranzacții care se desfășoară pe mai multe exerciții financiare, pentru a evita tratamentul simplist de recunoaștere în perioada în care banii au fost încasați. În acest sens se face uz de două dintre principiile fundamentale : principiul contabilității de angajamente, care cere corelarea cheltuielilor cu veniturile corespunzătoare, și principiul prudenței în care profiturile nu sunt reflectate cu anticipație, în timp ce provizioanele pentru pierderi sunt înregistrate imediat ce pierderile sunt prevăzute.

Cel mai des utilizat moment de recunoaștere a veniturilor este momentul vânzării, fiind considerat momentul care poate fi identificat cel mai exact pe parcursul procedurii de vânzare. De fapt, trebuie stabilit momentul la care s-au transferat riscurile și beneficiile semnificative și s-au eliminat majoritatea elementelor de nesiguranță legate de realizarea tranzacției.

În unele cazuri bunurile sunt vândute păstrându-se însă titlu de proprietate asupra lor, până ce s-a realizat colectarea sumei datoarate de cumpărător. În astfel de condiții, dacă se face dovada că vânzătorul a transferat cea mai mare parte a riscurilor și avantajelor atunci tranzacția poate fi tratată ca o vânzare și, prin urmare, venitul aferent poate fi recunoscut.

În cazul în care o firmă – client cumpără o cantitate de mărfuri și produse pe baza unui contract, în care este prevăzută returnarea cantității rămase după acoperirea necesităților proprii, vânzătorul va recunoaște veniturile din vânzarea mărfurilor la momentul livrării mărfii, numai dacă valoarea cantității returnate poate fi estimată în mod rezonabil. Dacă această estimare nu poate fi făcută, atunci veniturile trebuie recunoscute la momentul încasării contravalorii bunurilor.

Dacă veniturile viitoare pot fi estimate în mod credibil, atunci recunoașterea va avea loc atunci cănd bunurile sunt livrate. Această procdură este similară cu recunoașterea provizioanelor pentru clienții rău platnici, unde o societate poate estima o valoare pentru acești clienți pe baza experienței din anii trecuți.

În cazul schimburilor sau trocului, principiile sunt următoarele :

când bunurile sau serviciile schimbate sunt de natură și valori similare, nu va fi contabilizat nici un venit;

când este vorba de un schimb contra bunuri sau servicii diferite, veniturile corespund la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustată cu suma în cash sau echivalent – cash transferate;

când valoarea bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi măsurată în mod fiabil, atunci ca referință va servi valoarea bunurilor sau serviciilor cedate.

4.2. Evaluarea veniturilor din activitatea curentĂ

Veniturile din activitatea curentă trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit.

În momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în schimbul unor bunuri, sau servicii ce nu sunt similare, schimbul este potrivit ca fiind o tranzacție ce genereaza venit.

Venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoare justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod rezonabil, venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.

Valoarea bunurilor stabilită prin contract poate să fie diferită de valoarea lor justă, chiar dacă părțile au stabilit că bunurile schimbate au valori egale. Sunt cazuri în care societățile stabilesc de comun acord să subevalueze bunurile. Societatea însă are obligația de a ajusta valorile stabilite pentru a reflecta valoarea justă a bunurilor schimbate.

Valoarea justă este suma pentru care un activ poate fi tranzacționat, sau o datorie poate fi decontată, de bunăvoie, între părți, aflate în cunoștință de cauză, în condiții normale de concurență.

4.3. VÂNZĂRILE PE CREDIT

În caz de plată amânată (vânzare pe credit), trebuie în principiu, să se considere că doar o parte a prețului de vânzare corespunde remunerării creditului acordat. Această sumă poate fi determinată :

fie prin diferență față de prețul ce se plătește pe loc;

fie actualizând ansamblul încasărilor viitoare la rata dobânzii pe care ar procura-o un activ financiar de risc echivalent celui al cumpărătorului.

În țările în care creditul – client reprezintă o practică curentă (credit de 30, 60 sau 90 de zile) vânzarea este în general contabilizată pentru suma exigibilă la scadență și scontul acordat pentru plata pe loc ca o cheltuială financiară pentru vânzător.

4.4. CONTABILIZAREA VÂNZĂRILOR DE MĂRFURI

SAU DE PRODUSE

Veniturile provenind din vânzarea de mărfuri sau de produse trebuie să satisfacă trei condiții pentru a fi contabilizate:

întreprinderea să fi transferat cumpărătorului principalele riscuri și avantaje inerente proprietății bunurilor cedate;

întreprinderea nu trebuie să păstreze controlul efectiv asupra acestor bunuri și nici să participe la gestiunea lor;

costurile operațiunii trebuie să fie măsurate în mod fiabil.

În general, transferul riscurilor și avantajelor legate de proprietate coincide cu transferul dreptului de proprietate sau cu livrarea. Poate fi totuși diferit, în cazuri ca :

vânzătorul rămâne supus obligației datorită unei execuții nesatisfăcătoare, neacoperită de clauzele de garanție;

obținerea veniturilor din vânzarea de bunuri este subordonată revânzării acestora de către cumpărător;

bunurile sunt livrate cu rezerva instalării lor, aceasta reprezentând o parte importantă a contractului neîncheiat încă de către vânzător;

cumpărătorul are dreptul să anuleze achiziția dintr-unul din motivele precizate în contractul de vânzare, vânzătorul fiind în incertitudine în ceea ce privește probabilitatea returului.

În aceste cazuri, tranzacția nu constituie o vânzare și nu se înregistrează nici un venit. Vânzarea este presupusă a fi realizată și veniturile constatate atunci când vânzătorul nu păstrează decât o parte nesemnificativă a riscurilor. Este cazul în special, atunci când păstrarea proprietății are ca singur scop protejarea vânzătorului contra riscului de neplată.

Numeroase întreprinderi (societăți de vânzare prin corespondență) oferă clienților acestora posibilitatea returnării mărfurilor dacă aceștia sunt mulțumiți. Această clauză nu reprezintă un obstacol pentru înregistrarea veniturilor în momentul vânzării dacă vânzătorul este în măsură să estimeze în mod fiabil cantitatea de mărfuri care va fi returnată. Este suficient pentru acstea un provizion corespunzător.

Conform standardelor internaționale întreprinderea trebuie să descrie în situațiile sale financiare metodele contabile adoptate pentru considerarea veniturilor.

Mai trebuie să indice suma fiecărei categorii importante de venituri constatate în cursul exercițiului, în special venituri provenind din:

vânzări de mărfuri;

prestări de servicii;

dobânzi;

redevențe și dividende.

5. REFLECRAREA ÎN CONTABILITATEA SOCIETĂȚII

S.C. ADACONI S.R.L. A RELAȚIEI ACESTEIA CU CLIENȚII

Lunar, societatea, pentru fiecare client va ține o evidență a facturilor emise, cuprinzând date despre client, numărul facturii, totalul facturii fără taxe, fără rabat, totalul facturii fără taxe cu rabat, total TVA și totalul cu taxe incluse (TVA inclus).

Din multitudinea de clienți, pentru luna ianuarie 2003 s-a ales clientul “S.C. Auto Alex S.R.L.” pentru care avem evidență din tabelul 5.1. Lista facturilor emise către “S.C. Auto Alex S.R.L”.

De asemenea în cursul lunii, pentru fiecare client se va ține evidența încasărilor. Astfel, pentru “S.C. Auto Alex S.R.L” în luna ianuarie 2003 avem situația din tabelul 5.2. “Situația încasărilor de la “S.C. Auto Alex S.R.L”.

Deoarece societatea “S.C. Adaconi S.R.L” are ca activitate principală desfacerea și distribuția de produse de papetărie, pentru a desfășura o activitate eficientă trebuie să-și gestioneze cu atenție stocurile de produse.

Analiza gestiunii stocurilor se realizează cu ajutorul ratelor de gestiune a stocurilor, viteza de rotație care ne arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile de activitate, aprovizionare-depozitare-desfacere-încasare până se întorc în forma inițială, adică bani.

Viteza de rotație a stocurilor se poate determina cu ajutorul numărului de rotații pe an sau duratei în zile a unei rotații.

Acești doi indicatori se calculează cu ajutorul formulelor :

CA – cifra de afaceri;

St – valoarea stocurilor;

T – timpul, perioada de gestiune pentru care se face analiza, exprimat în munăr de zile calendaristice (lună, trimestru, semestru, an).

Numărul de rotații a stocurilor ne arată de câte ori, într-o perioadă de gestiune, stocurile materiale trec succesiv prin fazele aprovizionare – vânzare.

Durata în zile a unei rotații complete va fi cu atât mai mică cu cât numărul de rotații va fi mai mare și invers. Pentru creșterea eficienței gestionării stocurilor trebuie avute în vedere măsuri pentru accelerarea vitezei de rotație a lor.

În faza de aprovizionare și depozitare societatea “S.C. Adaconi S.R.L va urmări aprovizionarea ritmică cu mărfuri și dimensionarea optimă a stocurilor, ceea ce presupune :

selecția furnizorilor și stabilirea rețelei de aprovizionare proprie;

asigurarea unei aprovizionări ritmice cu produse prin încheierea de contracte cu furnizorii, în care să fie prevăzute clauze ferme cu privire la termenele de livrare;

asigurarea unui stoc permanent de produse denumit stoc de siguranță;

aprovizionarea cu produse să se realizeze de la sursele cele mai apropiate, cu cheltuieli de transport cât mai mici;

păstrarea integrității și calității produselor pe timpul transportului, depozitării;

reducerea cheltuielilor de depozitare, păstrare, manipulare;

recepția cantitativă și calitativă a produselor.

În faza de desfacere pentru accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, societatea va urmării :

asigurarea ritmicității desfacerii prin respectarea clauzelor contractuale, prin realizarea unui sistem propriu de desfacere alcătuit din clienți siguri, serioși și care respectă înțelegerile și contractele încheiate;

optimizarea relațiilor cu clienții societății;

evitarea aprovizionării societății cu unele produse fără a avea o desfacere asigurată.

Deci, măsurile de accelerare a vitezei de rotație a stocurilor de produse în toate fazele ciclului economico-financiar se realizează prin :

dimensionarea optimă a stocurilor de produse;

reducerea cheltuielilor de comercializare.

Pornind de la necesitatea realizării și menținerii echilibrului financiar se impune o cât mai bună gestiune a creanțelor și datoriilor de exploatare și asigurarea unei corelații între durata medie de încasare a creanțelor și durata medie de achitare a datoriilor.

Având în vedere că în categoria creanțelor cele mai importante sunt “creanțele-clienți”, iar din categoria datoriilor cele mai importante sunt cele față de furnizori, trebuie să se realizeze o analiză a gestiunii clienților și furnizorilor.

Gestiunea clienților societății se asigură prin folosirea cât mai eficientă a creditului comercial, respectiv a creditului – clienți.

Gestiunea clienților poate viza:

fie reducerea nivelului creditului comercial și implicit diminuarea creanțelor-clienți, dar această măsură poate determina reducerea vânzărilor societății;

fie prelungirea duratei creditului-clienți, ceea ce este de natură să stimuleze vânzările, dar prelungirea duratei de încasare a clienților antrenează costuri de finanțare a creanțelor-clienți și amplifică riscul de insolvabilitate a societății.

Ratele de gestiune a clienților ne arată eficiența cu care sunt gestionate creanțele-clienți acest lucru putându-se evidenția cu ajutorul :

numărului de rotații

durata în zile a unei rotații :

, unde

CA – cifra de afaceri

Cl – valoarea clienților

T – perioada de timp analizată

Pentru o relevanță informațională se recomandă utilizarea duratei în zile a creditorului-clienți.

Durata medie de încasare a clienților exprimă creditul client acordat de societate partenerilor săi. Practic, acesta indică decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii bunurilor vândute.

O valoare normală pentru viteza de rotație a clienților pe piața românească este de cel puțin 12 rotații/an, care corespunde unei durate medii de încasare a creanțelor de 30 zile.

Factorii care pot influența gestiunea clienților și durata creditului comercial sunt:

poziția pe piață a societății “S.C. Adaconi S.R.L.” care acordă creditul comercial;

domeniul de activitate și specificul activității derulate;

relația care există între societate și clienții săi;

conjunctura economică (creștere, stagnare, regresie);

costul creditului bancar.

Având în vedere cele menționate anterior societatea “S.C. Adaconi S.R.L.”, pentru a mări viteza de rotație a stocurilor și în același timp de a micșora durata de încasare a clienților a realizat două oferte de vânzare a produselor, una la 30 de zile și alta la 15 zile. Între cele două oferte există diferențe de preț la același produs, în sensul că la oferta de 15 zile produsele sunt mai ieftine decât la cea de 30 de zile, aceasta fiind o măsură de accelerare a vitezei de rotație a clienților, în sensul că durata de încasare a clienților se scurtează la 15 zile.

Deoarece “S.C. Auto Alex S.R.L.” a optat pentru marfa de pe oferta de 15 zile, el trebuie să-și plătească marfa in acest termen.

Dar, deoarece acest client va plăti mai repede decât termenul stabilit inițial, va beneficia de reduceri comerciale. Aceste reduceri comerciale se acordă ulterior facturării mărfii, deoarece inițial nu se cunoaște data încasării contravalorii mărfii vândute. De aceea după momentul plății de către client a facturilor emise, societatea “S.C. Adaconi S.R.L.” va acorda reducerea comercială cuvenită printr-o factură ulterioară a cărui total corespunde reducerii acordate. Această factură este o factură de restituiri și sumele din ea sunt în roșu.

Astfel, pentru “S.C. Auto Alex S.R.L.” s-a acordat în luna ianuarie 2003 o reducere comercială după cum se observă din tabelul 5.3. Lista reducerilor comerciale acordate societății “S.C. Auto Alex S.R.L.”

“S.C. Auto Alex S.R.L.” va acorda reducerea comercială cuvenită printr-o factură ulterioară a cărui total corespunde reducerii acordate. Această factură este o factură de restituiri și sumele din ea sunt în roșu.

Astfel, pentru “S.C. Auto Alex S.R.L.” s-a acordat în luna ianuarie 2003 o reducere comercială după cum se observă din tabelul 5.3. Lista reducerilor comerciale acordate societății “S.C. Auto Alex S.R.L.”.

“S.C. Auto Alex S.R.L.” este unul dintre clienții importanți și serioși ai societății “S.C. Adaconi S.R.L.”, care beneficiază de rabaturi comerciale pentru plata mărfii cumpărate înainte de scadența facturii. Acest client și-a achitat datoria față de furnizorul său în luna ianuarie prin plățile făcute cu CEC prin bancă.

Înregistrările în contabilitatea societății a vânzărilor către “S.C. Auto Alex S.R.L.” sunt :

411 “Clienți“ = % 117.043.300

701 “Venituri din vânzarea 98.355.712

produselor finite”

4427 “TVA colectat” 18.687.588

Deoarece reducerea comercială s-a acordat ulterior printr-o factură distinctă, înregistrarea în contabilitatea societății, “S.C. Adaconi S.R.L.” se va face astfel :

% 512.366

701 “Venituri din = 411 “Clienți” 430.560

vânzarea produselor”

4477 “TVA colectat” 81.806

Înregistrarea în contabilitatea societății “S.C. Adaconi S.R.L.” a încasărilor contravalorii mărfurilor vândute se face astfel :

% 115.997.217

5121 “Conturi la = 411 “Clienți” 115.484.851

bancă în lei”

667 “Cheltuieli privind 512.366 sconturi acordate”

Un alt client al societății “S.C. Adaconi S.R.L.” este “S.C. Criscom S.R.L.”, client care în anul 2002 a creat probleme privind neplata în termenii contractuali a datoriei lor față de furnizor.

Penalizările calculate asupra sumelor datorate sunt de 0,09589 %/zi conform O.G.9/2000 și art.43 din Codul Comercial.

Societatea “S.C. Criscom S.R.L.” are datorii față de “S.C. Adaconi S.R.L.” conform tabelului 5.4. Sume restante și penalizări datoarte de “S.C. Criscom S.R.L.”

Înregistrările în contabilitatea societății “S.C. Adaconi S.R.L.” în exercițiul 2002 au fost :

411 “Clienți“ = % 7.625.602

701 “Venituri din vânzarea 5.700.845

produselor finite”

4427 “TVA colectat” 1.083.160

7581 “Venituri din despăgubiri 841.596

amenzi și penalități”

Trecerea în conturi separate a creanței comerciale incerte :

4118 “Clienți incerți = 411 “Clienți” 7.625.602

sau în litigii”

Constituirea provizionului pentru creanța comercială față de clientul care a declarat faliment confirmat de hotărâre judecătorească.

6814 “Cheltuieli de = 491 “Provizioane pentru 7.625.602

exploatare privind depunerea creanțelor

provizioane pentru clienți”

deprecierea activelor

circulante”

În anul 2003, “S.C. Adaconi S.R.L.” în procesul în care s-a judecat cu societatea “S.C. Criscom S.R.L.”, a avut câștig de cauză, iar societatea “S.C. Criscom S.R.L.” a fost obligată la plata datoriilor și penalităților aferente față de “S.C. Adaconi S.R.L.”. Astfel, înregistrarea în contabilitatea societății “S.C. Adaconi S.R.L.” pentru anul 2003 a fost :

Încasarea prin bancă a creanței incerte :

5121 “Conturi la = 4118 “Clienți incerți 7.625.602

bănci în lei” sau în litigiu”

Anularea provizionului rămas fără obiect:

491 “Provizioane = 7814 “Venituri din exploatare 7.625.602

pentru deprecierea pentru deprecierea activelor

creanțelor clienți” circulante”

În fiecare lună societatea “S.C. Adaconi S.R.L.” ține evidența tuturor clienților prin realizarea Jurnalului de vânzări conform tabelului 5.5. Jurnalul de vânzări la “S.C. Adaconi S.R.L.”.

Acest Jurnal de vânzări ne evidențiază la coloana total TVA, totalul TVA-ului colectat pentru luna respectivă.

6. IMAGINEA REPREZENTĂRII CREANȚELOR

LA NIVEL DE PATRIMONIU

Din analiza datelor rezultate din situațiile financiare și din bilanțuri contabile pe anii 1998, 1999 și 2002 se contată că creanțele – clienți reprezintă totalitatea creanțelor din cadrul bilanțurilor.

Pentru a determina procentul pe care-l dețin creanțele clienți în total activ din cadrul bilanțului, vom utiliza următoarele bilanțuri :

Bilanț la 31.12.1998

– mii lei –

Bilanț la 31.12.1999

– mii lei –

Bilanț la 31.12.2002

– mii lei –

Din datele extrase din cele trei bilanțuri contabile, dorind să urmărim evoluția crențelor – clienți, care reprezintă oglinda relațiilor cu clienții, în total activ rezultă că :

în 31.12.1998 creanțele clienți reprezentau 22,90 % din total active;

în 31.12.1999 creanțele clienți reprezentau 18,08 % din total active;

în 31.12.2002 creanțele clienți reprezentau 27,41 % din total active.

Evoluția relațiilor cu clienții societății “S.C. Adaconi S.R.L.” în timp, se observă din graficul următor :

Creanțe

Total active

27,41 %

22,90 %

18,08 %

31.12.1998 31.12.1999 31.12.2002 timp

7. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Între unitățile economice se stabilesc relații de afeceri. În cadru acestor relații se crează obligații, acestea fiind satisfăcute prin intermediul băncilor de cele mai multe ori.

Există mai multe căi de a se achita diversele obligații bănești care există între diferitele unități economice.

Numerarul este modul tradițional și încă cel mai utilizat în țara noastră. Atunci când folosim numerarul, plata se face individual, imediat și fără intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spații mari de depozitare și prezintă riscuri în manevrare (distrugere în manevrare, furt, etc). De aceea, ar fi normal ca și în România numerarul să-și piardă treptat din popularitate și să fie înlocuit cu alte mijloace de plată cuprinse sub denumirea generală de instrumente de plată fără numerar.

Plățile fără numerar utilizează instrumente și mijloace de plată emise pe suport de hârtie, magnetice sau electronice. Aceste plăți fără numerar se fac cu ajutorul efectelor comerciale, care este o denumire generalizată dată cambiilor, biletelor la ordin, cecurilor folosite în operațiuni de vânzare-cumpărare.

În cadrul acestor operații, produsele sunt vândute clienților, având ca urmare generarea de dreptuir față de aceștia, fie sub forma creațelor asupra clienților- dacă decontarea se realizează într-un interval mai mare de timp, fie imediat, sub forma efectelor de primit, numite în practica financiară și efecte de comerț.

Disocierea creanțelor față de beneficiarii producției vândute se face în două elemente patrimoniale distincte :

clienți;

efecte de primit.

Astfel, dacă unitatea a vândut produse unui beneficiar pe baza unei facturi fiscale, precizând data la care urmează a se face plata, mărimea creanței va figura la elementul patrimonial „Clienți”. Dacă unitatea dorește confirmarea în scris a bunelor intenții de plată ale clientului său, va solicita semnarea de către acesta a unui efect de comerț (cambie) sau va primi sub semnătura clientului un efect de comerț (bilet la ordin). Acest efect de comerț apare la elementul patrimonial „Efecte de primit”.

Deci, reglarea obligațiilor față de furnizori se poate face prin conturile de trezorerie sau prin utilizarea efectelor de comerț..

Principalele caracteristici ale plăților fără numerar sunt :

natura lor dublă, determinată de un flux de înregistrări în conturi (transfer de fonduri propriu-zis) și un flux de mesaje între părți conținând instrucțiunile de plată. Instrumentele de plată fără numerar sunt purtătoarele acestor mesaje;

diferența de timp între momentul inițierii și cel al finalizării plății;

existența unuia sau mai multor intermediari (băncile) în procesarea acestui tip de plăți.

Pe plan internațional se manifestă de mai multă vreme tendința de scădere a ponderii plăților în numerar în favoarea celor fără numerar, în special datorită puternicii dezvoltări a telecomunicațiilor și folosirii mijloacelor de plată electronice.

Eforturile BNR și ale societăților bancare în introducerea în România a unor instrumente de plată fără numerar adaptate atât standardelor internaționale, cât și stadiului actual de dezvoltare al sistemului nostru de plăți s-au concretizat în actualizarea cadrului legislativ pentru : CEC, bilet la ordin, ordin de plată.

Creanțele sub forma efectelor de primit prezintă un dublu avantaj:

este imediat transformabilă în disponibilități, fără a se aștepta plata efectivă a clientului, prin simpla vânzare a efectelor de comerț la bancă, caz în care banca devine la rândul ei proprietară a efectelor și va încasa la scadență de la client contravaloarea creanței;

poate fi valorificată în bancă, sub forma hârtiilor de valore.

Din sistemul de decontare relevat anterior sunt deductibile prin comparațiile cu practica din țara noastră următoarele aspecte :

oparativitatea încasărilor și, respectiv, plăților în varianta uilizării ca instrument de decontare a efectelor de comerț;

posibilitatea, în funcție de stringențele activității unității, de a valorifica aceeași creanță la prețuri mai mari, prin așteptarea momentelor celor mai favorabile în operațiile de bursă;

catalogarea elementelor patrimoniale „Clienți” ca o creanță de durată mai mare.

Pentru nevoi urgente de lichidități, unitatea care deține efecte comerciale, poate să le vândă înainte de termenul de scadență. Vânzarea efectelor comerciale poartă numele de negociere, iar cumpărarea lor se numește scontare. Scontul este operațiunea prin care banca plătește înainte de scadență, valoarea unei cambii posesorului ei. Banca reține din valoarea cambiei dobânda ce i-ar fi revenit până la scadență și un comision denumit taxa scontului. Scontarea cambiilor crează posibilitatea de a accelera transformarea în numerar a obligațiilor cambiale, mărind viteza de rotație a capitalului. Scontarea transferă efectele în proprietatea băncii, unității revenindu-i contravaloarea acestora, diminuată cu mărimea dobânzilor, cheltuielilor și taxelor.

Ținând cont de avantajele pe care le oferă decontarea creanțelor cu ajutorul efectelor de comerț, societatea S.C. „Adaconi” S.R.L. ar trebui să manifeste și ea tendința de scădere a ponderii plăților în numerar în favoarea plăților cu efecte de comerț.

După cum s-a observat din capitolul anterior societatea a cunoscut o creștere din punct de vedere a ponderii creanțelor clienți față de total activ, ceea ce înseamnă că s-a dezvoltat în timp și a cucerit noi piețe de desfacere, și, deci noi clienți.

Pentru a se dezvolta în contunuare, relația cu clienții este foarte importantă ținând cont de specificul activității societății, de distribuție a produselor de birotică, rechizite, consumabile. Tocmai de aceea este importantă poziția pe piață pe care o ocupă societatea S.C. „Adaconi” S.R.L, cea care acordă creditul comercial, relațiile care există între această societate și clienții săi, lupta continuă pentru câștigarea unor noi segmente de piață, deci noi clienți pentru societate, conjunctura economică în care își desfășoară activitatea.

Tabel 5.1. Lista facturilor emise către

“S.C. Auto Alex S.R.L.”

Tabel 5.2. Situația încasărilor de la

“S.C. Auto Alex S.R.L.”

Tabel 5.3. Lista reducerilor comerciale acordate societății

“S.C. Auto Alex S.R.L.”

Tabel 5.4. Sume restante și penalizări datorate de

“S.C. Criscom S.R.L.”

Tabel 5.5. Jurnalul de vânzări la

“S.C. Adaconi S.R.L.”

BIBLIOGRAFIE

Darie V., – Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat,

Drehuță E., Editura Agora, Bacău, 2000.

Gorbanescu C.,

Pătruț V.,

Rotilă A

Epuran M., – Contabilitatea financiară în noul sistem conatbil, Editura

Băbăiță V., de Vest, Timișoara, 1996.

Grosu C.

Epuran M., – Contabilitatea financiară,vol.II, Editura de Vest,

Cotleț D., Timișoara, 1996.

Ineovan F.

Puceș I.

Mihai I., – Analiza financiară a întreprinderii, Editura Marineasa,

Buglea A., Timișoara, 1999.

Ștefea P.

Moroșan I. – Contabilitatea practică, obligațiile fiscale și sociale ale

firmei, Editura Evcont Consulting, Suceava, 2000.

Pop A. – Contabilitatea financiară românească armonizată cu

directivele contabile eutopene, standardele internaționale de contabilitate, Editura Intelcredo, 2002.

7. XXX – Reglementri contabile pentru agenți economici,

Ministerul Finanțelor Publice, Editura economică, 2002.

8. XXX – Norme internaționale de contabilitate publicate în română

și supervizate de comisii ale IASC.