Contabilitate In Administratia Publica

CONTABILITATE ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

PARTEA I

BAZELE CONTABILITATII

1. Obiectul si metoda contabilitatii.

Definitia contabilitatii;

Obiectul de studiu al contabilitatii, trasaturile si sfera de actiune a acesteia

Metoda contabilitatii;

Procedeele metodei contabilitatii.

Principiile fundamentale ale contabilitatii (reguli sau conventii contabile).

Sistemul informational contabil si exercitiul financiar sau contabil.

Notiunea si functiile contului. Formula si articolul contabil.

Notiunea si necesitatea utilizarii contului;

Forma de prezentare a conturilor, structura si regulile de functionare a acestora;

Formula si articolul contabil.

Documentele contabile.

Bazele contabilitatii

1. Obiectul si metoda contabilitatii

Aparuta ca mecanism de cunoastere si gestiune in plan teoretic si practic a averii unui negustor precum si a tuturor afacerilor acestuia, in ordinea in care au avut lor, contabilitatea s-a impus si a evoluat ca sistem de evidenta a resurselor economice ale societatii.

1.1. Definitia contabilitatii

Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo care analizeaza contabilitatea ca o disciplina stiintifica cuprinzand un ansamblu de principii si reguli privind inregistrarea in partida dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si toate afacerile acstuia, in ordinea in care au avut loc.

La orice disciplina stiintifica, de-a lungul secolelor, contabilitatea s-a conturat ca teorie stiintifica si in acelasi timp ca metoda sau tehnica.

Cotabilitatea ca disciplina stiintifica reprezinta un sistem de principii si cunostinte folosite pentru a explica sau informa asupra starii economice a unei entitati patrimoniale.

Sub aspectul ei ca tehnica sau metoda, contabilitatea cuprinde ansamblul de procedee si instrumente prin care se observa si se inregistreaza resursele economice ale societatii, atat global, cat si pe fiecare entitate patrimoniala.

Majoritatea autorilor coreleaza si conjuga cele doua trasaturi ale contabilitatii.

In prezent, autorii romani conduc la ideea dominanta ca stiinta contabilitatii reprezinta un sistem coerent de obiective si principii fundamentale, cu ajutorul carora se emit si se definesc norme de baza, pentru construirea si comunicarea informatiilor privind situatia neta si financiara a patrimoniului si totodata a rezultatelor obtinute.

1.2. Obiectul de studiu al contabilitatii, trasaturile si sfera de actiune a acesteia.

Obiectul contabilitatii consta in evidenta, claculul, analiza si controlul raporturilor de schimb dintre resursele economice (surse de finantare, repartizarea si utilizarea acestora) alocate si rezultatele obtinute (situatia patrimoniala la un moment dat si indicatorii economico-financiari de rezultate).

Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitatii este caracterizat prin doua elemente interdependente si anume:

persoana juridica si fizica – ca subiect de drepturi si obligatii;

bunuri economice, ca obiecte de drepturi si obligatii.

Abordarea patrimoniului se poate face sub aspect:

juridic, reprezentand toate drepturile si obligatiile cu continut economic al unui subiect de drept;

economic, considerat ca totalitatea bunurilor economice si a rezultatelor utilizarii acestora, exprimabile impreuna in bani, apartinand unei persoane fizice sau juridice;

economico-juridic potrivit careia, acesta reprezinta totalitatea bunuril;or economice apartinand unei persoane fizice si juridice si a drepturilor si obligatiilor care se refera la bunurile respective, evaluabile impreuna in bani.

La definirea si delimitarea continutului si functiilor contabilitatii, patrimoniul a cuprins structura economica si juridica a acestuia.

In practica, sinonim cu structura de patrimoniu se utilizeaza si alte concepte: avere, resurse economice si capital, a caror sfera de curpindere este limitata pentru fiecare in parte.

Astfel, patrimoniul, categorie economica si juridica, cuprinde toate celelalte structuri, repectiv bunurile economice acumulate de o persoana fizica sau juridica (avere, resurse utilizate) si drepturile si obligatiile acestora (capitalul ca relatie de provenienta a resurselor economice).

Obiect de studiu al contabilitatii devin de fapt, acele valori economice care sunt investite in activitatea economica pentru obtinerea de bunuri materiale si servicii care ulterior fac obiectul vanzarii si cumpararii si cu ajutorul carora se satisfac nevoile societatii, in toate domeniile activitatilor administrative, social-culturale etc.

Ca disciplina functionala specializata, se ocupa cu:

evidenta;

calculul;

analiza si controlul valorilor economice pe persoane juridice sau fizice.

Cu ajutorul acestor elemente specifice, contabilitatea asigura inregistrarea intr-o anumita ordine si pe baza unor principii normative a circuitului valorilor economice, masoara si determina prin calculul economic costurile economice si sociale, analizeaza raporturile de schimb dintre valorile economice componente ale patrimoniului, evolutia acestora si totodata pe baza controlului, constata in ce masura se asigura integritatea materiala si gestionarea rentabila a lor pe o anumita perioada de timp si pentru o entitate patrimoniala.

In sfera de actiune a contabilitatii se cuprind ca entitati patrimoniale: regii autonome, societati comerciale, institutii publice, unitati cooperatiste si alte persoae fizice si juridice care desfasoara activitati comerciale.

Astfel contabilitatea orgabizat si condusa la nivelul intreprinderii (societatilor comerciale cu capital de stat sau privat, regiilor autonome), este denumita contabilitatea intreprinderii.

Contabilitatea finantelor publice privind executia de casa a bugetului statului, a bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, constituirea si utilizarea mijloacelor extra-bugetare si a fondurilor cu destinatie speciala, gestiunea datoriei publice, precum si alte operatiuni financiare efectuate in contul institutiilor publice, figureaza la noi in tara prin denumirea de contabilitatea trezoreriei.

1.3. Metoda contabilitatii

Metoda contabilitatii cuprinde ansamblul procedeelor generale si a celor specifice, utilizate ca un tot unitar in vederea stabilirii normelor si principiilor specifice pe care se fundamenteaza disciplina stiintifica si cu ajutorul carora se cerceteaza, analizeaza si controleaza activitatea desfasurata de unitatile patrimoniale.

Continutul metodei contabilitatii este determinat de dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniului si anume:

reflectarea in contabilitate a bunurilor economice, dupa destinatia acestora (exemplu, mijloace fixe, terenuri, titluri de participare, materii prime, materiale consumabile, produse finite, marfuri, disponibilitati banesti etc);

cat si sub aspectul provenientei lor sau a surselor de finantare a bunurilor respective (capital social, rezerve, subventii pentru ivestitii, profit, credite bancare, furnizori, creditori, asigurari sociale etc.).

Astfel, ecuatia dublei reprezentari este:

Bunuri economice= drepturi +obligatii

Daca notam cu:

activul unitatii (bunurile conomice);

D- drepturile sau patrimoniul net;

O- obligatiile;

P- pasivul (obligatiile)

putem constitui mai multe ecuatii ale dublei reprezentari care stau la baza schemei logice a metodei contabilitatii astfel:

A=P sau A=D+O, =>

A-O=D

A-(O+D)=0

A-P=0

In procesul circulatiei si rotatiei in cadrul circuitului economic, elementele constitutive ale patrimoniului sunt intr-un echilibru permanent, evidentiat in contabilitate prin dubla inregistrare.

In acest sens, intr-unul din termenii egalitatii se inregistreaza iesirile, micsorarile valorilor economice din vechea forma, sau vechiul loc, iar in cel de-al doilea termen al egalitatii se marcheaza intrarile, cresterii elementului sau fenomenului respectiv.

Ecuatia dublei inregistrari este:

Cresterea bunurilor economice= cresterea drepturilor si obligatiilor

+ +

micsorarea drepturilor si micsorarea bunurilor economice

obligatiilor

Atat dubla reprezentare, cat si dubla inregistrare constituie teoria metodei contabilitatii si reprezinta principiile partidei duble.

Procedeele metodei contabilitatii se pot grupa in:

procedee comune tuturor stiintelor: – rationamentul;

– comparatia;

– clasificarea;

analiza;

– sinteza.

– procedee specifice metodei contabilitatii: – bilantul;

– contul;

– balanta de verificare.

– procedeele metodei contabilitatii – documentele;

comune si altor discipline economice: – evaluarea;

– calculatia;

– inventarierea.

Procedeele specifice metodei contabilitatii

Bilantul –este procedeul mtodei contabilitatii prin care cu ajutorul dublei reprezentari, patrimoniul unitatii este prezentat in expresie valorica la un moment dat sub dublu aspect: al destinatiei economice in activul patrimonial, pe de o parte, si pe de alta parte, al surselor de provenienta in pasiv.

Totodata, in bilant se prezinta si rezultatele finale ale unitatii la un moment dat, sub forma de profit sau pierdere.

Bilantul furnizeaza informatii generale privind situatia economica si financiara a unitatii, la un moment dat, precum si relatiile ei cu alte unitati, prin sintetizarea si centralizarea datelor contabilitatii curente.

Contul- este procedeul specific al metodei contabilitatii cu ajutorul caruia se prezinta miscarile succesive ce se produc in structura si marimea patrimoniului, ca urmare a diverselor operatiuni economice si financiare.

Pentru realizarea obiectului sau, contabilitatea foloseste un intreg sistem al conturilor. Conturile se utilizeaza distinct pentru reflectarea fiecarui element al patrimoniului, avand legaturi atat intre ele, cat si cu bilantul, pe baza dublei inregistrari, cu ajutorul caruia se verifica si exactitatea datelor inregistrate in fiecare cont.

Contul furnizeaza informatii necesare pentru caracterizarea fiecarui bun economic, proces economic, sursa de finantare si rezultat final.

Balanta de verificare sau balanta conturilor – asigura legatura dintre cont si bilant, si cu ajutorul acestui procedeu specific al metodei contabilitatii se controleaza respectarea dublei inregistrari in contabilitate a elementelor patrimoniale si se asigura garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi.

Totodata, pentru o unitate patrimoniala si o anumita perioada de gestiune, se obtin informatii asupra intregului patrimoniu aflat in administrare si se centralizeaza intreaga activitate economica reflectata distinct in conturi pe parcursul acelei perioade.

Prin aceasta centralizare factorii de decizie au posibilitatea sa cunoasca, atat pentru perioada curenta, cat si cumulat din perioadele precedente de gestiune, volumul modificarilor survenite in structura patrimoniului.

De asemeena, oglindind in expresie valorica la toate nivelurile organizatorice, datele centralizate ale contabilitatii, balanta de verificare indeplineste atat functia de control, cat si economica si totodata sta la baza intocmirii bilantului contabil.

2. Principiile fundamentale ale contabilitatii (reguli sau conventii contabile)

Informatia contabila are la baza mai multe reguli sau conventii contabile, respectiv principii general admise, in vederea prezentarii unei imagini fidele asupra patrimoniului (situatiei patrimoniale), a situatiei financiare si rezultatului obtinut de o unitate economica sau sociala.

Literatura de specialitate romana si straina prezinta o diversitate de principii si reguli contabile si considera general acceptate zece din ele si anume:

principiul sinceritatii;

principiul autonomiei intreprinderii;

principiul continuitatii exploatarii;

principiul specializarii exercitiilor;

principiul stabilitatii unitatii monetare;

principiul constului istoric;

principiul permanentei metodelor;

principiul prudentei;

principiul importantei relative;

principiul non-compensatiilor.

Principiul sinceritatii. In acceptiunea britanica reprezinta respectarea standardelor contabile si a legii in intocmirea situatiilor fle ale unitatii la un moment dat, sub forma de profit sau pierdere.

Bilantul furnizeaza informatii generale privind situatia economica si financiara a unitatii, la un moment dat, precum si relatiile ei cu alte unitati, prin sintetizarea si centralizarea datelor contabilitatii curente.

Contul- este procedeul specific al metodei contabilitatii cu ajutorul caruia se prezinta miscarile succesive ce se produc in structura si marimea patrimoniului, ca urmare a diverselor operatiuni economice si financiare.

Pentru realizarea obiectului sau, contabilitatea foloseste un intreg sistem al conturilor. Conturile se utilizeaza distinct pentru reflectarea fiecarui element al patrimoniului, avand legaturi atat intre ele, cat si cu bilantul, pe baza dublei inregistrari, cu ajutorul caruia se verifica si exactitatea datelor inregistrate in fiecare cont.

Contul furnizeaza informatii necesare pentru caracterizarea fiecarui bun economic, proces economic, sursa de finantare si rezultat final.

Balanta de verificare sau balanta conturilor – asigura legatura dintre cont si bilant, si cu ajutorul acestui procedeu specific al metodei contabilitatii se controleaza respectarea dublei inregistrari in contabilitate a elementelor patrimoniale si se asigura garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi.

Totodata, pentru o unitate patrimoniala si o anumita perioada de gestiune, se obtin informatii asupra intregului patrimoniu aflat in administrare si se centralizeaza intreaga activitate economica reflectata distinct in conturi pe parcursul acelei perioade.

Prin aceasta centralizare factorii de decizie au posibilitatea sa cunoasca, atat pentru perioada curenta, cat si cumulat din perioadele precedente de gestiune, volumul modificarilor survenite in structura patrimoniului.

De asemeena, oglindind in expresie valorica la toate nivelurile organizatorice, datele centralizate ale contabilitatii, balanta de verificare indeplineste atat functia de control, cat si economica si totodata sta la baza intocmirii bilantului contabil.

2. Principiile fundamentale ale contabilitatii (reguli sau conventii contabile)

Informatia contabila are la baza mai multe reguli sau conventii contabile, respectiv principii general admise, in vederea prezentarii unei imagini fidele asupra patrimoniului (situatiei patrimoniale), a situatiei financiare si rezultatului obtinut de o unitate economica sau sociala.

Literatura de specialitate romana si straina prezinta o diversitate de principii si reguli contabile si considera general acceptate zece din ele si anume:

principiul sinceritatii;

principiul autonomiei intreprinderii;

principiul continuitatii exploatarii;

principiul specializarii exercitiilor;

principiul stabilitatii unitatii monetare;

principiul constului istoric;

principiul permanentei metodelor;

principiul prudentei;

principiul importantei relative;

principiul non-compensatiilor.

Principiul sinceritatii. In acceptiunea britanica reprezinta respectarea standardelor contabile si a legii in intocmirea situatiilor financiare.

In versiunea franceza, acest principiu se defineste prin imaginea fidela ce rezulta din ecuatia:

Sinceritatea se concretizeaza in aplicarea de catre responsabilii de conturi, cu profesionalism si buna-credinta, a prevederilor legale in materie, a standardelor si prevederilor contabile, pornind de la cunoasterea reala a operatiilor si situatiilor de fapt.

Regularitatea se refera la faptul ca informatia privind situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul, a fost obtinuta avand la baza regulile si procedurile in vigoare.

Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata in 2000, precizeaza ca imaginea fidela, clara si completa asupra patrimoniului situatiei financiare si rezultatelor obtinute, este reflectata in bilantul contabil ca document de gestiune al unitatii patrimoniale.

Principiul autonomiei intreprinderii impune cunoasterea realitatii, ca unitatea patrimoniala este distincta de proprietarii sai, astfel raporturile contabile se circumscriu celorlalte drepturi si obligatii exprimate in bani.

Principiul continuitatii exploatarii presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil.

Principiul specializarii exercitiilor conform caruia veniturile si cheltuielile trebuiesc contabilizate in contul exercitiului la care se refera, departajarea facandu-se in functie de momentul angajarii lor si nu al platii sau incasarii acestora.

Principiul stabilitatii unitatii monetare, este valabil intr-o economie stabila, in caz contrar procedandu-se la reevaluarea valorilor economice in functie de puterea de cumparare a monedei.

Principiul costului istoric in baza caruia orice valoare economica se inregistreaza in contabilitate, la costul de intare inscris in documentele justificative.

Principiul prudentei – se concretizeaza in aprecierea la un nivel real al operatiilor si faptelor economice curente pentru evitarea influentarii rezultatelor viitoare de diverse incertitudini.

Astfel, la sfarsitul exercitiului trebuiesc contabilizate datoriile si pierderile probabile si nu drepturile si profitul probabile.

Principiul permanentei metodelor Pentru a se asigura integritatea patrimoniului si comparabilitatea informatiilor in timp, trebuie ca la evaluarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, sa se utilizeze aceleasi metode de la un exercitiu la altul.

Dupa informarea utilizatorilor de informatii si in special al proprietarilor, se pot admite totusi derogari in acest sens.

Principiul non-compensatiilor Nu sunt admise compensari intre venituri si cheltuieli, intre creante si datorii, deci intre posturile de activ si cele de pasiv.

3. Sistemul informational contabil si exercitiul financiar sau contabil

Pentru cunoasterea si gestionarea valorilor economice se impune gruparea informatiilor si a datelor intr-un sistem infomational.

Sistemul informational – reprezinta un ansamblu de elemente, mijloace utilizate pentru culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza si transmiterea informatiilor privind starea si miscarea patrimoniului.

Componenta de baza a sistemului international contabil o reprezinta sistemul de informatii.

In cadrul acestuia desprindem:

informatia economica ce furnizeaza cunostinte, date cu privire la resursele financiare, productia, repartitia, consumul si rezultatele obtinute. Cu ajutorul ei se realizeaza programarea, organizarea si controlul activitatilor economice si sociale.

Informatia contabila indica felul si natura elementelor patrimoniale, precum si starea in care se afla acestea.

Informatia de natura financiara se refera la cunoasterea in orice moment a costului de fabricatie a bunurilor, de executare a lucrarilor, sau de prestare a serviciilor, a rezultatelor obtinute pe parcurs si la sfarsitul unui exercitiu financiar.

Informatia de natura juridica permite cunoasterea operatiilor gnearet de relatiile cu tertii, angajatii, organismele sociale, creditorii, furnizorii etc.

Conservarea si stocarea informatiilor se asigura cu ajutorul suporturilor materiale de date (benzi si discuri magnetice, microfibre etc.) si a documentelor justificative, registrelor de evidenta contabila si situatiilor financiar-contabile de sinteza si raportare.

Intrucat activitatea unitatii patrimoniale are un caracter continuu, pentru stabilirea situatiei patrimoniului si calculul rezultatului se procedeaza la impartirea timpului in durate egale, de obicei un an.

Aceste perioade se numesc exercitii financiare sau contabile.

In Romania exercitiul financiar coincide cu anul civil. Conform Legii contabilitatii nr. 82/1991 republicata in anul 2000, exercitiul financiar incepe la 1-01 si se incheie la 31-12, cu exceptia primului an de activitate cand incepe la data infiintarii.

In Anglia exercitiul financiar incepe la 1-04 si se incheie la 31-03.

4. Notiunea si functiile contului, formula si articolul contabil

Intrucat contabilitatea trebuie sa cunoasca modul cum s-a desfasurat activitatea economica pe o anumita perioada de timp si sa permita inregistrarea, urmarirea si controlul modificarilor intervenite zi de zi asupra elementelor patrimoniale si surselor de finantare ale unitatilor patrimoniale se impune utilizarea celui mai util si reprezentantiv procedeu al metodei contabilitatii – contul.

4.1. Notiunea si necesitatea utilizarii contului

Contul reprezinta procedeul contabil prin care se asigura inregistrarea, calculul si controlul valoric, si in unele cazuri si cantitativ asupra existentei si modificarilor (miscarilor) intervenite in legatura cu fiecare element patrimonial intr-un anumit interval de timp.

Observarea, descrierea analitica a operatiilor economice, a cauzelor si consecintelor, relatiilor economice si juridice in cadrul activitatii ce o desfasoara o unitate patrimoniala se realizeaza de catre contabilitate, cu ajutorul contului.

Sub aspect teoretic si practic, avand la baza un sistem coerent de principii si reguli, se utilizeaza pentru fiecare grupa de bunuri economice, surse de finantare, procese economice si rezultate financiare, cate un cont distinct.

Pe baza de documente justificative, se inregistreaza in contabilitatea curenta, in fiecare cont deschis pentru elementul patrimonial distinct, existentul la inceputul perioadei de gestiune, operatiile economice si financiare concretizate in cresteri sau micsorari ale acestuia, intr-o anumita perioada de gestiune.

Avand la baza corelatiile existente intre elementele epatrimoniale si continutul economic al acestora, conturile contabile se deosebesc unul de altul, dar in acelasi timp, sunt intr-o legatura stransa si conditionare reciproca.

Intreg ansamblul de conturi utilizat de contabilitatea curenta in cadrul obiectului sau poarta denumirea de sistemul conturilor.

Trebuie retinut ca dupa fiecare operatie economico-financiara nu se intocmeste un bilant contabil, ci se procedeaza la inregistrarea sistematica si cronologica a tuturor operatiunilor economice si financiare in conturi, urmand ca la sfarsitul exercitiului financiar sa se intocmeasca bilant contabil prin gneralizarea valorica a datelor din conturi.

Intre contul contabil si bilantul contabil putem concretiza urmatoarele deosebiri:

Contul:

are o sfera mult mai restransa ;

se refera numai la un anumit element patrimonial cuprins in bilant;

in cuprinsul celor doua parti: debit si respectiv credit se arata toate modificarile intervenite in perioada de gestiune la care se refera asupra elementului patrimonial care ii poarta numele;

are un continut economic determinat de bunul economic, sursa de finantare, procesul economic si rezultatul financiar care se evidentiaza cu ajutorul sau;

se foloseste exprimarea valorica si uneori cantitativa.

Bilantul:

are o sfera de cuprindere larga din punct de vedere al continutului economic;

arata situatia elementelor patrimoniale ale unitatii in ansamblul ei;

se refera la situatia tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat;

se foloseste numai exprimarea valorica;

situatia juridica, economica si financiara a patrimoniului se explica si se defineste cu ajutorul activului si pasivului;

Sub aspect juridic, activul reprezinta elementele concretizate in bunuri reale si creante (drepturi asupra persoanelor) iar pasivul se refera la capitalul propriu si datorii.

Din punct de vedere economic, activul se imparte in active de investitii si active de exploatare (stocuri, creante, lichiditati), iar pasivul in capitaluri si datorii.

Situatia financiara este reflectata in activul bilantului prin lichiditati, iar in pasiv, prin exicibilitatea acestora (termenul de plata).

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991 republicata in 2000, bilantul contabil este compus din bilant, cont de profit si pierderi, anexe si raport de gestiune, iar in cazul institutiilor publice contul de profit si pierderi este inlocuit de contul de executie.

4.2. Forma de prezentare a conturilor, structura si regulile de functionare a acestora

Forma care corespunde cel mai bine necesitatilor de inregistrare separata a modificarilor intervenite asupra elementelor patrimoniale, respectiv cresterile si micsorarile acestora si care permite inregistrarea separata a lor, este forma bilaterala de balanta care simplificat se prezinta sub forma literei T.

Fiind cunoscuta sub forma clasica, se prezinta sub forma unui tabel cu doua parti : in una din ele se inregistreaza existentul initial si cresterile elementului patrimonial pentru  care s-a deschis contul, iar in cealalta parte se inregistreaza micsorarile aceluiasi element.

In cazul conturilor de bunuri economice, existentele initiale si cresterile se inregistreaza in partea stanga, iar micsorarile in partea dreapta, in timp ce in cazul conturilor de finantare, existentele initiale si cresterile se inregistreaza in partea dreapta, iar micsorarile in partea stanga.

Forma unilaterala se concretizeaza prin existenta unei singure parti, in care exista o serie de coloane, incepand cu numarul curent, data si explicatia operatiunii economice, indiferent daca sunt cresteri sau micsorari si coloanele de sume debitoare, creditoare si sold desfasurate alaturi.

Astfel, in acest caz, soldul se stabileste dupa fiecare operatiune economica sau financiara inregistrata.

Forma sah a contului este aceea prin care, atat pentru debit, cat si pentru credit, se deschide cate o fisa distincta, asigurand pentru debit o corespondenta cu conturile creditoare, iar pentru credit, o corespondenta cu conturile debitoare.

Forma contului cu duble valori se utilizeaza la unitatile patrimoniale care au relatii cu parteneri externi si efectueaza operatiuni in valuta.

In acest caz, indiferent de modelul sub care apare contul : bilateral, unilateral, sah etc., inscrierea sumelor se face atat in moneda tarii noastre, cat si in moneda tarii cu care avem relatii economice.

Elementele componente ce alcatuiesc structura contului sunt :

denumirea sau titul contului;

debitul si creditul;

miscarea sau rulajul contului;

explicatia operatiunilor inregistrate in cont;

soldul contului.

Cunoasterea elementului patrimonial al continutului economic al acestuia se asigura prin titlul contului.

Pentru economia nationala se elaboreaza un plan general de conturi insotit de instructiuni de aplicare si functionare a fiecarui cont in parte, care la noi in tara a fost aprobat prin Hotararea 704/1993 pentru aprobarea unor masuri de executare a Legii contabilitatii nr. 82/1991.

Debitul si creditul contului permit separarea celor doua tipuri de modificari, respectiv cresteri si micsorari si determina functia contabila a contului respectiv.

Miscarea sau rulajul contului reprezinta totalul sumelor inregistrate in perioada de gestiune la care se refera in debitul sau creditul unui cont.

Exista miscare sau rulaj debitor si miscare sau rulaj creditor.

Inregistrarea unei sume in debitul contului reprezinta debitarea lui si se numeste suma debitoare, iar inregistrarea unei sume in creditul contului reprezinta creditarea acestuia, iar suma de sumeste suma creditoare.

Explicatia operatiunilor inregistrate in cont indica, sub aspectul descriptiv si contabil datele in legatura cu operatia respectiva, pentru intelegerea sensului si continutului acesteia.

Soldul contului exprima valoarea elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul, existenta la un moment dat.

Soldul unui cont se stabileste ca diferenta intre totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare, preluand semnul totalului mai mare.

Exista sold debitor, atunci cand totalul sumelor debitoare este mai mare decat totalul sumelor creditoare si sold creditor, in situatia inversa.

Un cont la un moment dat, nu poate avea decat un singur fel de sold, fie debitor, fie creditor.

Contul care nu are sold poarta denumirea de cont soldat sau balansat, atunci cand cele doua parti se afla in echilibru si desi nu apare in bilant, furnizeaza unele informatii cu privire la elementul patrimonial respectiv.

Pentru inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare cu ajutorul conturilor, se impune cunoasterea regulilor de functionare a acestora.

La inceputul exercitiului financiar, explicarea regulilor de functionare a conturilor se realizeaza de la bilant la conturi, in sensul ca pe baza posturilor din bilant se deschid conturile in contabilitatea curenta si invers, la sfarsitul exercitiului financiar, cand datele din contabilitatea curenta se utilizeaza pentru inscrierea posturilor in bilant.

Regulile generale de functionare a conturilor sunt :

conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentul si cresterile de activ, se crediteaza cu micsorarile de activ, avand intotdeauna sold final debitor, sau sunt soldate ;

conturile de pasiv incep sa functionze prin a se credita si se crediteaza cu existentul si cresterile de pasiv, se debiteaza cu micsorarile de pasiv, avand intotdeauna sold final creditor, sau sunt soldate;

Datorita continutului lor economic, functionarea conturilor de activ este inversa fata de cea a conturilor de pasiv.

Dupa soldul pe care il prezinta la un moment dat, conturile sunt de doua feluri : monofunctionale si bifunctionale.

Conturile monofunctionale prezinta intotdeauna la sfarsitul perioadei de gestiune un singur fel de sold si anume, fie numai sold debitor, fie numai sold creditor.

In cazul conturilor bifunctionale , un cont poate avea la un moment dat fie sold debitor, fie sold creditor, astfel incat sunt conturi de activ daca au sold final debitor sau sunt conturi de pasiv daca au sold final creditor.

4.3. Formula si articolul contabil

Formula contabila consta in modalitatea de prezentare grafica a fiecarei operatiuni economice sau financiare, sub forma de egalitate valorica in conturile corespondente, avand la baza dubla inregistrare.

Elementele componente ale formulei contabile sunt :

denumirea contului corespondent debitor ;

denumirea contului corespondent creditor ;

suma ce face obiectul inregistrarii.

Corelatia reciproca dintre primele doua elemente se realizeaza cu ajutorul semnului egalitatii (=).

In formula contabila contul care se debiteaza se aseaza in partea stanga a semnului egal, iar contul care se crediteaza se aseaza in partea dreapta.

Articolul contabil se concretizeaza prin adaugarea la formula contabila a unor elemente privind data efectuarii operatiei economico-financiare si a documentului justificativ care sta la baza acesteia.

„Mijloace fixe„= Furnizori 1.000.000 lei – formula contabila

Intrat Mijloace fixe conform facturii nr… din data de…a S.C… – articol contabil

5. Documentele contabile

Informatiile si datele privind circuitul economic al patrimoniului unei unitati sunt consemnate in documente contabile care in functie de modul de intocmire si rolul lor pot fi: justificative, registre contabile si de sinteza si raportare.

Cu ajutorul documentelor justificative se asigura datele de inregistrare in sistemul informational contabil, in registrele contabile se inregistreaza si se stocheaza datele din structura contului sau sistemului de conturi, iar centralizarea si transmiterea informatiilor se realizeaza prin documentele de sinteza si raportare.

Conform prevederilor din Legea contabilitatii, „ orice operatie patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ„.

Documentele justificative se intocmesc la unitatea patrimoniala in cadrul careia se produce operatia, sau participa la infaptuirea ei.

Registrele care se folosesc in contabilitate sunt registrul – jurnal, registrul-inventar si cartea-mare.

In registrul – jurnal se consemneaza toate operatiunile economice si financiare, pe o anumita perioda de gestiune si pot fi utilizate jurnalul de aprovizonari, de vanzari, jurnalul operatiunilor financiare, al altor operatiuni diverse etc.

Registrul-inventar cuprinde listele de inventariere si recapitulatia inventarului, unde datele din listele de inventariere sunt grupate pe structuri patrimoniale de activ si pasiv.

Cartea-mare inregistreaza si grupeaza operatiunile economice si financiare dupa natura lor in timp si in sensul modificarii contului (debitor/creditor).

Documentele de sinteza si raportare cuprind bilantul contabil (contul situatiei patrimoniale), contul de rezultate (cont de profit si pierdere) si raportul de gestiune.

PARTEA A II-A

CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE

Operatiuni contabile privind executia bugetului;

Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea integrala de la bugetul de stat;

Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea de la bugetul local;

Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea din venituri extra-bugetare;

Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea din fonduri cu destinatie speciala;

Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea din fonduri speciale;

Intocmirea, verificarea si certificarea bilantului contabil si a contului de executie la institutiile publice;

PARTEA A II-A

CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE

1. Operatiuni contabile privind executia bugetului

Executia bugetului reprezinta ansamblul operatiunilor privind realizarea si incasarea veniturilor bugetare, angajarea si efectuarea cheltuielilor bugetare in concordabta cu prevederile legale in materie si stabilirea rezultatului executiei bugetare.

La reflectarea in contabilitatea institutiilor publice a operatiunilor legate de executia bugetului aprobat, trebuie sa se tina seama pe de o parte de modalitatea de finantare a activitatii institutiilor publice iar pe de alta parte de pozitia pe care o ocupa institutia publica si rolul ei in indeplinirea functiilor statului (se are in vedere gruparea in: ordonatori principali, ordonatori secundari si ordonatori tertiari de credite).

Pentru a intelegere mecanismele legate de executia bugetului unei instituii publice, in modul de reflectare in contabilitate trebuie avuta in vedere (indiferent de modul de finantare) parcurgerea urmatoarelor etape:

Primirea sau constituirea resurselor de finantare (inclusiv operatiunile legate de retragere sau diminuare);

Angajarea si efectuarea cheltuielilor;

Efectuarea platilor nete de casa;

Incheierea executiei bugetului

Conturile utilizate difera in functie de sursa de finantare si sunt evidentiate si alte particularitati privind reflectarea in contabilitate a operatiunilor respective.

2. Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea integrala de la bugetul de stat;

Ordonatori principali de credite

A.Primirea si retragerea creditelor bugetare

940D- reflectarea creditelor aprobate prin buget (trimestral);

941D- credite primite pentru repartizarea ordonatorilor din subordine;

944D- credite primite pentru nevoi proprii;

940C- moddificarea prevederilor bugetare ca urmare a rectificarilor bugeare;

941C- credite de repartizat retrase de Ministerul Finantelor;

944C- credite pentru nevoi proprii retrase de Ministerul Finantelor.

B. Efectuarea cheltuielilor bugetare

-reflectarea se face prin debitarea contului 410 “Cheltuielile institutiei” si evidentierea articolului bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Platile nete de casa

-reflectarea platilor nete de casa se face prin creditul contului 700.01 “Finantarea de la bugetul de stat” cu reflectarea articolului bugetar de la care se face plata

Incheierea executiei bugetului

a)daca platile nete de casa sunt mai mari decat cheltuielile (SFC ct. 700.01>SFD ct 410)

700.01 = %

“Finantarea de la bugetul de stat 410 ”Cheltuielile

anul curent” institutiei

702 “Finantarea de la buget privind anii precedenti”

b) daca platile nete de casa sunt mai mici decat cheltuielile (SFC ct. 700.01<SFD ct. 410)

% = 702 “Finantarea de la buget privind anii precedenti”

700.01

“Finantarea de la bugetul de stat”

410 “Cheltuielile institutiei”

c)daca platile nete de casa sunt egale cu cheltuielile (SFC ct.

700.01=SFD ct. 410) 700.01 “Finantarea de la bugetul de stat anul curent” = 410 “Cheltuielile institutiei”

Ordonatori secundari de credite

A.Primirea si retragerea creditelor

940D- reflectarea creditelor aprobate prin buget (trimestrial)

941D- credite primite pentru repartizare ordonatorilor din subordine; credite retrase de la ordonatorii din subordine

944D- credite primite pentru nevoi proprii

940C- modificarea prevederilor bugetare, ca urmare a rectificarilor bugetare

941C- credite de repartizatr retrase de ordonatorul de credite ierarhic superior; credite repartizate ordonatorilor din subordine

944C- credite pentru nevoi proprii retrase de ordonatorul de credite ierarhic superior

B.Efectuarea cheltuielilor bugetare

Reflectarea se face prin debitarea contului 410 “Cheltuielile institutiei” si evidentierea articolului bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Platile nete de casa

-reflectarea platilor nete de casa se face prin creditul contului 700.01 “Finantarea de la bugetul de stat-anul curent” cu indicarea articolului bugetar de la care se face plata.

D.Incheierea executiei bugetului

a) daca platile nete de casa sunt mai mari decat cheltuielile (SFC ct. 700.01>SFD ct. 410)

700.01 = %

“Finantarea de la bugetul de stat 410 “Cheltuielile institutiei”

anul curent” 702 “Finantarea de la buget privind anii precedenti”

b) daca platile nete de casa sunt mai mici decat cheltuielile (SFC ct. 700.01<SFD ct. 410)

% = 702 “ Finantarea de la buget privind anii precedenti”

700.01

“Finantarea de la bugetul de stat”

410

“Cheltuielile institutiei”

c) daca platile nete de casa sunt egale cu cheltuielile (SFC ct. 700.01=SFD ct. 410)

700.01 = 410

“Finantarea de la bugetul de stat” “Cheltuielile institutiei”

Ordonatorii tertiari de credite

A.Primirea si retragerea creditelor

940D- reflectarea creditelor aprobate prin buget (trimestrial)

944D- credite primite pentru nevoi proprii

940C- modificarea prevederilor bugetare ca urmare a rectificarilor bugetare

944C- credite pentru nevoi proprii retrase de ordonatorul de credite ierarhic superior

B.Eefectuarea cheltuielilor bigetare

Reflecetarea se face prin debitarea contului 410 “Cheltuielile institutiei” si evidentierea articolului bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Reflectarea platilor nete de casa

Reflectarea platilor nete de casa se face prin cerditul contului 700.01 “Finantarea de la bugetul de stat “cu indicarea articolului bugetar de la care se face plata.

D.Incheierea executiei bugetului

a)daca platile nete de casa sunt mai mari decat cheltuielile (SFC ct. 700.01>SFD ct. 410)

700.01 = %

“Finantarea de la bugetul de stat 410 “Cheltuielile institutiei”

anul curent” 702 “Finantarea de la buget privind anii precedenti”

b)daca platile nete de casa sunt mai mici decat cheltuielile (SFC ct. 700.01<SFD ct. 410)

% = 702 “Finantarea de la buget privind anii precedenti”

700.01

“Finantarea de la bugetul de stat”

410

“Cheltuielile institutiei”

c)daca platile nete de casa sunt egale cu cheltuielile (SFC ct. 700.01=SFD ct. 410)

Particularitati:

Pentru toate cele trei categorii de ordonatori de credite problema investitiilor din fonduri publice, fectuate pe parcursul mai multor exercitii financiare este reflectata in contabilitate cu ajutorul contului 415 “Cheltuieli pentru investitii in continuare”.

Astfel, daca o investitie in valoare de 500.000.000 lei urmeaza a se executa pe parcursul exercitiilor N, N+1 din care in anul N sunt finalizate lucrari de 200.000.000 lei, se vor efectua urmatoarele inregistrari contabile:

a)la finele exercitiului N

415 = 410 200.000.000

“ Cheltuieli pentru investitii in continuare” “Cheltuielile institutiei”

si

700.01 = 702

“Finantarea de la bugetul de stat “Finantarea de la buget

anul curent” din anii precedenti”

b)in exercitiul N+1

410 = 234.02 300.000.000

“Cheltuieli pentru investitii in continuare” “Furnizori pentru investitii”

c)la finele exercitiului N+1 (dupa receptionarea obiectivului de investitii)

702 = 415 200.000.000

“Finantarea de la buget din “Cheltuieli pentru

anii precedenti” investitii in continuare”

700.01 = 410 300.000.000

“Finantarea de la bugetul de “Cheltuielile institutiei”

stat”

Model de cont de executie

3. Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea de la bugetul local;

la nivelul consiliilor locale (ordonatorii principali de credite)

A.Constituirea resurselor, realizarea veniturilor

103 = 500

“Disponibil la bugetul local la “venituri proprii”

trezoreira statului”

944 D – inregistrarea creditelor pentru nevoi proprii

– inregistrarea creditelor repartizate institutiilor publice finantate din bugetul local

B.Efectuarea cheltuielilor

Se inregistreaza in debitul contului 400 “Cheltuielile bugetului local” precizandu-se articolul si alineatul unde se incadreaza cheltuiala facuta conform clasificatiei bugetare.

C.Reflectarea platilor nete de casa

Se inregistreaza in creditul contului 103 “Disponibil la bugetul local la trezoreria statului”

D.Incheierea executiei bugetului

La finele exercitiului financiar conturile de venituri si cheltuieli se inchid prin contul 57 “Rezultatul executiei” urmand sa se procedeze la repartizarea excedentului pe destinatiile legale.

Reflectarea in contabilitate a acestor operatiuni se face astfel:

inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli

57 = 400

“Rezultatul executiei” “Cheltuielile bugetului local”

si

500 = 57

“Venituri proprii” “Rezultatul executiei”

2.regularizarea excedentului dupa rambursarea eventualelor imprumuturi restante

57 = 339

“Rezultatul executiei” “Fond de rulment”

si

103.01 103

“Disponibil din fondul “Disponibil al bugetului local

de rulment al bugetului la trezoreria statului”

local”

Modelul contului de executie

la nivelul institutiilor finantate integrak sau partial din bugetul local:

Primirea, retragerea resurselor

944 D – primirea creditelor de la ordonatorii principali de credite

944C – retragerea creditelor de catre ordonatorul principal de credite

B.Efectuarea cheltuielilor

Se inregistreaza in debitul contului 410 “Cheltuielile institutiei” indicandu-se articolul bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Reflecetarea platilor nete de casa

Se inregistreaza in creditul contului 700.02 “Finantarea din bugetul local”

D.Inchiderea executiei bugetului

daca platile nete de casa sunt mai mari decat cheltuielile (SFC ct. 700.02> SFD. Ct 410)

700.02 = %

“Finantarea de la bugetul local” 410 “Cheltuielile institutiei”

702 “Finantarea de la buget privind anii precedenti”

daca platile nete de casa sunt mai mici decat cheltuielile (SFC ct. 02<SFD ct. 410)

% = 702 “Finantarea de la buget privind anii precedenti”

700.02

“Finantarea de la bugetul local- anul curent”

410

“Cheltuielile institutiei”

daca platile nete de casa sunt egale cu cheltuielile (SFC ct. 700.02=SFD ct. 410)

“Finantarea de la bugetul local = 410 “Cheltuielile institutiei anul curent”

Modelul contului de executie

4. Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea din venituri extra-bugetare;

A.Realizarea veniturilor

Pentru evidentierea veniturilor se utilizeaza conturile 120 “Disponibilul institutiei si din venituri extrabugetare – activitatea curenta” si 520 “Venituri extrabugetare ale institutiei publice”

120.01 = 520

“Disponibilul institutiei din “Venituri extrabugetare ale

venituri extrabugetare – activitatea institutiei publice”

curenta”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se inregistreaza in debitul contului 420 “Cheltuielile institutiei publice finantate din venituri extrabugetare” indicandu-se articolul bugetar de la care se suporta cheltuiala.

C.Evidentierea platilor nete de casa

Platile nete de casa sunt evidentiate prin creditul contului 120.01 “Disponibil al institutiei din veniturile extrabugetare”

D.Inchiderea executiei bugeutului

a.daca veniturile realizate sunt mai mari decat cheltuielile (SFC ct. 520>SFD ct. 420)

la finele exercitiului

520=420 – cu valoarea reflectata in contul 420

in anul urmator dupa aprobarea bilantului conatbil

520=528.01 – cu diferenta ramasa in contul 520

b.daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile (SFC ct. 520<SFD ct. 420)

la finele exercitiului

% = 420

520

528.01

Particularitati:

Institutiile publice finantate integral din venituri extrabugetare au obligatia, potrivit legii de a constitui din veniturile realizate o cota parte pentru cheltuielile de capital (de dezvoltare).

Daca la finele exercitiului veniturile realizate, reflectate in creditul contului 520 “Veniturile extrabugetare ale institutiei publice” sunt mai mari decat cheltuielile reflectate in debitul contului 420 “Cheltuielile institutiei publice finantate din venituri extrabugetare “pe langa inregistrarile mentionate anterior se vor efectua in exercitiul financiar urmator dupa aprobarea bilantului contabil urmatoarele inregistrari:

120.02 = 120.01- cu partrea aferenta dezvoltarii ramasa

“Sold din anul precedent “Disponibil al institutiei public

aferent dezvoltarii” finantate din venituri extrabugetare

activitate curenta”

528.01 = 528.03 – cu partea aferenta dezvoltarii

“Venituri din anii “Venituri din anii precedenti si alte surse aferente

precedenti si alte surse” dezvoltarii”

La institutiile de invatamant resursele extrabugetare constituie conform Legii nr. 84/1994, republicata precum si utilizarea acestora se realizeaza cu ajutorul conturilor:

125 “Disponibil din veniturile institutiilor de invatamant conform Legii 84/1994”

“Cheltuielile institutiilor de invatamant conform Legii 84/1994”

“Veniturile institutiilor de invatamant conform Legii 84/1994”

Modul de fucntionare este asemanator cu cel al contruilor prezentate anterior la sectiunea institutiilor finantate din venituri extrabugetare.

Modelul contului de executie

5. Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea din fonduri cu destinatie speciala;

A.Constituirea fondurilor

Se utilizeaza conturile 119 “disponibil din fonduri cu destinatie speciala” respectiv contul 337 “Fonduri cu destinatie speciala”

119 = 337

B.Evidentierea cheltuielilor

Se evidentiaza in debitul contului 421 “Cheltuieli din fondul cu destinatie speciala” cu indicarea articolului bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Evidentierea platilor nete de casa

Se face prin creditul contului 119 “Disponibil din fonduri cu destinatie speciala”.

D.Incheierea executiei bugetului

337 = 421

“Fonduri cu destinatie “Cheltuieli din fonduri cu destinatie

speciala” speciala”

Modelul contului de executie

6. Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind finantarea din fonduri speciale;

Data fiind multitudinea fondurilor speciale pentru exemplificarea modului de reflectare in contabilitate a executiei bugetelor fondurilor speciale, am ales urmatoarele fonduri:

Fondul special pentru sustinerea invatamantului

Fondul special pentru snatate

Fondul special al drumurilor publice

Fondul special de solidaritate

Fondul special pentru sustinerea invatamantului

– la nivelul Ministerului Educatiei Nationale

Constituirea fondurilor

181.01 = 381

“Disponibil din fondul “Fondul special de sustinere a

special de sustinere a invatamantului”

invatamantului de stat”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se reflecta in debitul contului 481 “Cheltuieli din Fondul special de sustinere a invatamantului de stat” care colecteaza toate chletuielile materiale si cheltuielile de capital.

C.Reflectarea platilor nete de casa

Se face prin creditul contului 181.02 “Disponibil pentru efectuarea cheltuielilor din fondul special de sustinere a invatamantului

D.Incheierea executiei bugetului

481 = 381

– la nivelul inspectoratelor scolare

181.01 = 381 – cu sumele incasate de la contribuabili

381 = 181.01 – virarea sumelor la Ministerul Educatiei Nationale

181.02 = 213.01/analitic distinct

“Disponibil pentru “decontari privind Fondul special de sustinere a

efectuarea cheltuielilor invatamantului de stat”

din Fondul special de

sustinere a invatamantului de

stat”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se reflecta in debitul contul 481 “Cheltuieli din Fondul special de sustinere a invatamantului de stat” care colecteaza toate cheltuielile materiale si cheltuielile de capital.

C.Evidentierea platilor nete de casa

Se face prin creditul contului 181.02 “Disponibil pentru efectuarea cheltuielilor din fondul special de sustinere a invatamantului.

D.Incheierea executiei bugetului

213.01 = 481

“Decontari privind Fondul “Cheltuieli din Fondul special de

special de sustinere a sustinere a invatamantului de stat”

invatamantului de stat”

– la nivelul unitatilor de invatamant

A.Primirea resurselor pentru cheltuieli

181.02 = 213.01/analitic distinct

“Disponibil pentru efectuarea “Decontari privind Fondul special de

cheltuielilor din Fondul special sustinere a invatamantului de stat”

de sustinere a invatamantului

de stat”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se reflecta in debitul contului 481 “Cheltuieli din Fondul special de sustienre a invatamntului de stat” care colecteaza toate cheltuielile materiale si cheltuielile de capital.

C.Evidentierea platilor nete de casa

Se face prin creditul contului 181.02 “Disponibil pentru efectuarea cheltuielilor din fondul special de sustinere a invatamantului”

D.Incheierea executiei bugetului

213.01 = 481

“Decontari privind Fondul “Cheltuieli din Fondul special de

special de sustinere a sustinere a invatamantului de stat”

invatamtnului de stat”

Modelul contului de executie

Fondul special de sanatate

A.Constituirea resurselor

141 = 341

“Disponibil din fondul “Fondul special pentru sanatate”

special pentru sanatate”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se reflecta in creditul contului 441 “Cheltuieli din fondul special pentru sanatate”, precizandu-se articolul bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Evidentierea platilor nete de casa

Se reflecta in creditul contului 141 “Disponibil din fondul pentru sanatate”

D. Incheierea executiei bugetului

341 = 441

“Fondul special pentru “Cheltuieli din fondul special

sanatate” pentru sanatate”

Modelul contului de excutie

Fondul special al drumurilor publice

– la nivelul Ministerului Transporturilor

A.Realizarea veniturilor si repartizarea lor

148 = 348

“Disponibil din Fondul “Fondul special al drumurilor

special al drumurilor publice” publice”

220/analitic distinct = 148-repartizarea sumelor

“Debitori din Fondul special “Disponibil din fondul special

al drumurilor publice” al drumurilor publice”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se inregistreaza in debitul contului 448 “Cheltuieli din fondul special al drumurilor publice” precizandu-se articolul de la care se efectueaza cheltuiala, conform clasificatiei bugetare. Se preiau si sumele din conturile prezentate de Regia Autonoma “Administratia Nationala a Drumurilor din Romania”

C.Reflectarea platilor nete de casa

Se inregistreaza in creditul contului 148 “Disponibil din Fondul special al drumurilor publice”

D.Incheierea executiei bugetului

348 = 448

“Fondul special al drumurilor “Cheltuieli din Fondul special

publice” al drumurilor publice”

Soldul Fondului special al drumurilor publice, ramas neutilizat la data de 31 decembrie, se utilizeaza de Ministerul Transporturilor in anul urmator pentru finantarea cheltuielilor prevazute a fi efectuate in acel an.

– la nivelul consiliilor locale

A.Realizarea veniturilor

103 = 500

“Disponibil al bugetului local “Venituri proprii”

la trezoreria statului”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se inregistreaza in debitul contului 400/analitic Fondul special al drumurilor publice pe subdiviziunile clasuificatiei bugetare.

C.Reflectarea platilor nete de casa

Se inregistreaza prin creditul contului 103 “Disponibil al bugetului local la trezoreria statului”

D.Incheierea executiei bugetului

La finele exercitiului financiar sumele necheltuite se vireaza in mod obligatoriu la Ministerul Transporturilor.

Inchiderea conturilor se realizeaza prin contul 57 “Rezultatul executiei”.

Modelul contului de executie

Fondul special de solidaritate

– la ordonatorul principal de credite

A.Constituirea fondurilor si repartizarea ordonatorilor din subordine

140.01 = 340-constituirea fondurilor

“Disponibil din fondul “Fondul national de

national de solidaritate” solidaritate”

213.01/analitic distinct = 140.01- repartizarea fondurilor

“Decontari privind Fondul “Disponibil din Fondul national

national de solidaritate” de solidaritate”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se reflecta in debitul contului 440 “Cheltuieli din fondul national de solidaritate” cu mentiunea articolului bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Evidentierea platilor nete de casa

Se reflecta in creditul contului 140.02 “Disponibil pentru efectuarea cheltuielilor din Fondul national de solidaritate”.

D.Incheierea executiei

340 = 440

“Fondul national de “Disponibil din fondul national

solidaritate” de solidaritate”

– la nivelul directiilor teritoriale de munca si protectie sociala

A.Constituirea fondurilor, primirea resurselor de la ordonatorul principal

140.01 = 340

“Disponibil din fondul “Fondul national de

national de solidaritate” solidaritate”

340 = 140.01-virarea sumelor incasate

in contul MMPS

“Fondul national “Disponibil din fondul national

de solidaritate” de solidaritate”

140.02 = 213.01/analitic distinct-

primirea fondurilor

“Disponibil pentru “Decontari privind Fondul

cheltuieli din fondul national de solidaritate”

national de solidaritate”

B.Efectuarea cheltuielilor

Se reflecta in debitul contului 440 “Cheltuieli din fondul national de solidaritate” cu mentionarea articolului bugetar de la care se efectueaza cheltuiala.

C.Eefctuarea platilornete de casa

Se reflecta in creditul contului 140.02 “Disponibil pentru efectuarea cheltuielilor din Fondul national de solidaritate”

D.Incheierea executiei bugetului

213.01/analitic distinct = 440

“Decontari privind Fondul national “Cheltuieli din Fondul

de solidaritate” national de solidaritate”

Modelul contului de executie

7. Intocmirea, verificarea si certificarea bilantului contabil si a contului de executie la institutiile publice

Potrivit articolului 27 din Legea nr. 82/1991- Legea contabilitatii, institutiile publice au obligatia de a intocmi bilant contabil.

De asemena, potrivit Legii nr. 72/1996- legea finantelor publice, ordonatorii de credite sunt obligati sa raporteze ierarhic, modul de executare a bugetului aprobat.

La nivelul institutiilor publice documentul contabil de sinteza prin care se prezinta ordonatorilor de credite, executia bugetului aprobat, situatia patrimoniului aflat in administratia institutiilor la un momet dat, precum si alte informatii privind activitatea institutiei publice eset darea de seama contabila.

Darea de seama contabila se intocmeste trimestrial, la inchiderea exercitiului financiar, precum si in alte situatii prevazute de lege (incetarea activitatii institutiei publice, trecerea unei institutii publice din subordinea unui ordonator de credite in subordinea altui ordonator de credite).

Pe langa darea de seama contabila, potrivit prevederilor Ordonantei de Urgenta nr 92/1999, ordonatorii de credite au obligatia sa informeze lunar, la termenele stabilite prin norme proprii, ordonatorii de credite ierarhici superiori, asupra executiei bugetului aprobat.

Darea de seama contabila se intocmeste pe formularele aprobate de Ministerul Finantelor (unice pentru toate institutiile publice). Pe langa aceste formulare, in raport de necesitatile informationale, ordonatorii principali de credite pot dispune si intocmirea altor situatii.

Darea de seama contabila este insotita de raportul de analiza pe baza de bilant si se intocmeste in 2 exemplare, din care 1 exemplar se depune la ordonatorul de credite ierarhic superior la termenele stabilite de acesta.

In formularele darii de seama contabile, datele se inscriu in mii lei, cumulat, cuprinzand executia bugetului de la inceputul anului, pana la finele perioadei de raportare.

Darea de seama contabila se prezinta ordonatorului de credite ierarhic superior, de catre seful compartimentului financiar-contabil care furnizeaza toate informatiile necesare.

Darea de seama contabila va fi insotita de regula de copii xerografiate ale extraselor de cont pentru toate conturile detinute de institutiile publice si va fi vizata de organele specializate ale Trezoreriei judetene, trezoreriile de sector si Directia de Trezorerie a Municipiului Bucuresti pentru institutiile publice din Municipiul Bucuresti.

Prin acordarea acestei vize, organele specializate ale trezoreriei statului certifica exactitatea soldurilor contrilor de disponibilitati, exactitatea creditelor aprobate si repartizate precum si a cuantumului platilor nete efectuate.

La nivelul ordonatorilor principali de credite se intocmeste o dare de seama contabila centralizata, prin insumarea datelor din darile de seama contabile primite de la orodnatorii din subordine, cu datele din darea de seama proprie.

Darea de seama a ordonatorilor principali de credite se depune la termenele stabilite de lege la Ministerul Fianntelor.

Structura darii de seama contabile

Modul de structurare al darii de seama contabile, respectiv termenele de intocmire, sunt przentate in tabelul alaturat:

Principalele elemente care trebuie avute in vedere la intocmirea darilor de seama contabile sunt structurate in urmatoarea schema:

Bilant contabil

Se intocmeste pe baza bilantei de verificare a conturilor sintetice la finele trimestrului respectiv ultimei lunia exercitiului financiar;

La finele anului se vor lua in considerare si rezultatele inventarierii patrimoniului.

Colana 1 cuprinde soldurile conturilor din balanta de verificare, intocmita la sfarsitul perioadei de raportare;

Se semneaza de conducatorul institutiei publice si seful compartimentului financiar contabil si se vizeaza obligatoriu la organele trezoreriei statului la care institutia publica isi are contul de finantare (de baza);

Contul de executie

Se intocmeste de catre ordonatori de credite, atat pentru mijloacele bugetare, cat si pentru mijloacele extrabugetare, fonduri speciale si fonduri cu destinatie speciala, pe structura clasificatiei bugetare (fiecare capitol si subcapitol), conform bugetului aprobat;

Este structurat in doua parti: activitate bugetara si activitate extrabugetara;

La partea bugetara se dezvolta 2 subdiviziuni: venituri bugetare, cheltuieli bugetare;

La partea de venituri bugetare se va inscrie denumirea veniturilor, conform clasificatiei bugetare, in coloana C se vor inscrie codurile corespunzatoare capitolelor si subcapitolelor din clasificatia bugetara; coloana 1 nu se completeaza, coloana 2 se inscriu veniturile realizate; coloanele 3 si 4 nu se completeaza;

La partea de cheltuieli bugetare se vor inscrie in coloana B denumirea capitolelor si subcapitolelor, pe structura din bugetul aprobat ( cheltuieli cuvenite, cheltuieli de capitol);

In coloana 1, la raportarile pe trimestrele I-III se inscriu prevederile anuale din bugetul aprobat (rectificat daca este cazul ), iar la raportarea anuala creditele definitive;

In coloana 2 la raportarile pe trimestrele I-III se inscriu prevederile trimestriale cumulate, iar la raportarea anuala, creditele definitive;

In coloana 3 se inscriu platile efectuate, cumulate de la inceputil anului, pana a sfarsiutul perioadei de raportare (din creditul contului 700);

In cloana 4 se inscriu cheltuielile efectuate de la inceputul anului, pana la sfarsitul perioadei de raportare (din creditul contului 700);

In colona 4 se inscriu cheltuielile efectuate de la inceputul anului pana la sfarsitul perioadei de raportare (din debitul contului 410);

In colana 3 se inscriu platile efectuate, cumulate de la inceputul anului, pana la sfarsitul perioadei de raportare (din creditul contului 700);

In coloana 4 se inscriu cheluielile efectuate de la inceptuul anului pana la sfaristul perioadei de raportare (din debitul contului 410).

Detalierea cheltuielilor

Se intocmesete de ordonatorii de credite, trimestrial si anual, atat pentru mijloacele bugetare, cat si pentru mijloacele extrabugetare, fonduri speciale si fonduri cu destinatie speciala;

Se completeaza toate rubricile formularului, pe ficare capitol si subcaptiol al clasificatiei bugetare

Disponibil de mijloace cu destinatie speciala

Se intocmeste trimestrial si anual de catre institutiile publice care gestioneaza fondurile speciale si fondurile cu destinatie speciala reglementate prin legea bugetara anuala;

Finantarea bugetara

Se intocmeste anual de catre orodnatorii de crdite, atat pentru finantarea de la bugetul de stat, cat si pentru finantarea de la bugetul local;

Situatia obligatiilor de plata restante la finele trimestrului

Se completeaza trimestrial si anual pe baza datelor din contabilitatea institutiilor publice, pe tipuri de obligatii de plata;

Sumele se vor prelua din soldurile creditoare ale conturilor 231,232,233,234,235;

Pentru obligatiile de plata restante peste termenul legal de plata se va preciza in raportul de bilant, cauzele care au determinat neachitarea lor precum si masurile luate;

Poate sa fie structurat pe urmatoarele capitole.

A.

Se analizeaza modul de utilizare a crditelor bugetare aprobate, structura creditelor alocate pe naturi de cheltuieli;

Modificarile intervenite fata de creditele aprobate initial si baza legala a acestor modificari;

Se verifica daca au fost respectate prevederile legale privind modul de utilizare a creditelor;

B.

Pe fiecare articol bugetar se arata daca platile nete de casa s-au efectuat in limita creditelor deschise;

Pe fiecare articol se justifica creditele bugetare neutilizate, aratandu-se cauzele care au condus la imobilizarea creditelor;

Pentru cheltuieli materiale se va preciza daca utilizarea creditelor s-a facut in conformitate cu destinatia aprobata prin buget;

Se vor evidentia daca au ramas obligatii neachitate fata de furnizori si cauzele care au determinat aceste situatii;

Se va aprecia legalitatea si oportunitatea cheltuielilor efectuate;

C.

Se analizeaza sursele de venituri si sumele incasate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare;

Se prezinta modul de virare a acestor venituri la bugetul statului si respectarea prevederilor legale cu privire la destinatia sumelor;

Se analizeaza modul de realizare a veniturilor conform bugetului aprobat

D.

Se analizeaza natura veniturilor incasate si a cheltuielilor efectuate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare;

Se precizeaza categoria si valoarea mijloacelor fixe sau a investitiilor efectuate din mijloace extrabugetare;

E.

Se vor analiza veniturile realizate, cheltuielile efectuate, subventia primita si modul de regularizare a cheltuielilor cu bugetul de la care a fost primita subventia

F.

Se va prezenta situatia pagubelor existente (valoarea debitelor din imputatii definitive din contul 220);

Se precizeaza cauzele care au determinat producerea de pagube noi, valoarea acestora si compartimentele la care s-au produs;

Modul in care se desfasoara activitatea de recuperare a debitelor;

G.

Se analizeaza pentru fiecare categorie de fond, sumele primite sau incasate, cheltuielile efectuate si modul de regularizare al disponibilitatilor

H.

Se va analiza fiecare cont din bilant care prezinta sold, precum si evolutia in timp a ponderii acestor solduri in totalul activului, pasivului bilantier (se calculeaza ratele de structura);

Pentru bunurile de natura mijloacelor fixe se vor analiza sursele de provenienta, valoarea amortizarii inregistrate extracontabil pentru mijloacele fixe ale unitatilor finantate integral din venituri extrabugetare;

Se vor analiza in special soldurile conturilor de debitori, creditori, pe categorii, precum si masurile luate pentru lichidarea obligatiilor si a creantelor;

Se vor preciza corelatiile dintre soldurile unor conturi de activ si respectiv soldurile unor conturi de pasiv;

I.

Acest capitol se introduce de regula la finele exercitiului financiar sau ori de cate ori se executa inventarierea patrimoniului aflat in administrarea institutiilor publice;

Se analizeaza modul de organizare si desfasurare a operatiunii de inventariere;

Se precizeaza plusurile si minusurile constatate, cauzele care le-au generat, persoanele in sarcina carora s-a stabilit raspunderea materiala;

Se precizeaza modul de regularizare a plusurilor si minusurilor;

Se analizeaza modul de respectare a prevederilor legale cu privire la inventarierea patrimoniului;

J.

Se face o aprecieze generala asupra modului de executare a bugetului aprobat, in perioada analizata;

Se apreciaza activitatea economico-financiara si modul de respectare a disciplinei financiare;

Se fac aprecieri asupra modului de organizare si conducere al contabilitatii;

Se identifica greutatile intevenite se se fac propuneri de inlaturare a lor.

Indicatori de calcul si fundamentare

Se intocmesc anual pe baza executiei bugetului aprobat pe anul in curs in vederea comunicarii eventualelor modificari si influente pentru bugetul exercitiului urmator;

Explicatii asupra soldurilor din bilant

Se poate include in raportul de analiza pe baza de bilant;

Se explica soldurile conturilor de disponibilitati (105;110;11;118;119;120), acte de valoare (159), debitori (220), furnizori, creditori;

Situatia privind creditele deschise si platile de casa efectuate prin Trezoreria statului

Se inscriu creditele deschise si platile nete de casa efectuate pe capitolele si subcapitolele clasificatiei bugetare si pe fiecare unitate a trezoreriei in parte;

Aceste date preluate din contabilitatea institutiei publice trebuie sa corespunda cu datele din extrasele de cont emise de unitatile trezoreriei statului;

Situatia soldurilor conturilor de disponibilitati la trezoreriile statutului si alte banci

Se inscriu toate conturile de disponibilitati ale institutiilor publice la finele perioadei de raportare care prezinta sold;

Se va preciza simbolul contului inclusiv numarul acestuia, precum si soldul acestuia desfasurat pe trezorerii judetene sau ale sectoarelor;

Se inscriu de asemenea toare bancile la care institutia publica are deschise conturi de disponibilitati;

Situatia justificarii subventiilor primite

Se intocmeste anual de catre institutiile publice care au beneficiat de subventii de la buget pe capitolele si subcapitolele clasificatiei bugetare;

Potrivit articolului 7 din ordonanta Guvernului 119/1999, certificarea trimestriala si anuala a bilantului contabil si contului de executie bugetara al institutiei publice se face de catre compartimentul de audit intern din structura institutiei publice sau de catre auditori externi in conditiile legii.

Bilantul contabil, contul de executie bugetara si celelalte documente componente ale darii de seama contabile vor fi insotite de raportul de certificare care se intocmeste in 3 exemplare, din care unul va insoti darea de seama contabila, al doilea va ramane la auditor iar cel de-al treilea la institutia publica in cauza.

PARTEA A III-A

CONTINUTUL SI STRUCTURA BUGETELOR LOCALE

Procesul bugetar

Sursele de finantare ale bugetelor locale

Structura cheltuielilor prevazute in bugetele locale

ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII IN INSTITUTIILE PUBLICE DIN ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

Organizarea compartimentului financiar-contabil, atributii, responsabilitati

Planul de conturi utilizat de autoritatile administratiei publice locale

Contabilitatea executiei bugetelor locale.

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR ECONOMICE PATRIMONIALE SPECIFICE AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

Contabilitatea surselor de finantare (ale veniturilor) bugetelor locale

Contabilitatea cheltuielilor bugetelor locale

Reflectarea in contabilitate a rezultatului executiei bugetare la finele anului

FINANTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR SI SERVICIILOR PUBLICE DE INTERES LOCAL

Sursele de finantare ale institutiilor si serviciilor publice de interes local

Executia de casa a bugetelor institutiilor si serviciilor publice de interes local

Particularitatile privind inregistrarea in contabilitate a principalelor operatiuni generate de activitatile de natura economica desfasurate de institutiile si serviciile publice de interes local.

PARTEA A III-A

1. CONTINUTUL SI STRUCTURA BUGETELOR LOCALE

1.1. Procesul bugetar

Conținutul

Procesul bugetar local sub aspectul conținutului, reprezintă ansamblul acțiunilor și măsurilor întreprinse de autoritățile locale în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.

Procesul bugetar presupune:

Existența unor resurse financiare;

Alocarea lor în scopul furnizării către cetățeni a bunurilor și serviciilor publice.

Instrumentul în care își găsește reflectarea toate resursele financiare și cheltuielile publice ale unității administrativ-teritoriale îl constituie bugetul local.

Fiecare comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, județ, respectiv Municipiul București întocmește un buget local, în condiții de autonomie, potrivit legii. Între aceste bugete nu există relații de subordonare. Fiecare dintre acesta este autonom unul față de celălalt.

Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ teritoriale care au personalitate juridică.

Bugetele locale reprezintă instrumente de planificare și de conducere a activității financiare și reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor respectiv gradul de autonomie a administrației locale respectiv față de administrația centrală.

Cele două verigi ale bugetelor locale sunt :

Bugetele proprii ale județelor și al municipiului București administrate de Consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București;

Bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor Municipiului București administrate de consiliile locale.

Consiliile județene, consiliile locale și Consiliul General al Municipiului București sunt autorități deliberative iar primarii, președinții consiliilor județene și primarul general al Municipiului București , autorități executive.

Pentru ca bugetul local să devină operațional este necesară ca o premisă esențială, elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumită perioadă.

Se impune deci, existența cadrului juridic care să reglementeze pe de o parte categoriile și nivelele impozitelor, taxelor și contribuțiilor percepute de la persoanele fizice și juridice, iar pe de altă parte, destinațiile spre care pot fi orientate alocațiile bugetare în vederea furnizării de bunuri și servicii publice.

Având la bază un anumit cadru legislativ ce trebuie să se afle în concordanță cu obiectivele programului de guvernare, consiliile locale pot declanșa procesul bugetar local.

Instituțiile publice cu atribuții în realizarea procesului bugetar local cuprind autoritățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice și serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Caracteristicile procesului bugetar local

Decizional – constă în alocarea unor resurse limitate în raport cu nevoile societății de bunuri și servicii publice;

Democratic – pe parcursul derulării etapelor procesului bugetar se manifestă atât atributele statului de drept între care cel al separației puterilor în stat, cât și posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetățeni care dețin majoritatea politică de decizie;

Preponderent politic – deoarece opțiunea pentru un anumit tip de politică economică, în general, de politică financiară și monetară, în special, toate reflectate în coținutul bugetului, reprezintă un act de decizie politică al forțelor majoritare.

Continuitate – etapele sunt stabilite prin lege, în baza principiilor … și publicității, cu precizarea termenelor concrete de derulare și finalizare.

Etapele procesului bugetar local

Etapele consecutive ale procesului bugetar local se referă la:

Elaborarea proiectului de buget

Aprobarea bugetului local

Execuția bugetului local

Încheierea execuției bugetului local

Controlul execuției bugetului local

Aprobarea execuției bugetului local

Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazează pe proiectele de bugete proprii ale autorității administrative, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale propun programele specifice activității desfășurate pentru a fi bugetizate (cuprinse în buget).

Programele analizate de către ordonatorii principali de credite se aprobă ca anexe la bugetul local. Legea finanțelor publice nr. 189 /1998 stabilește procedurile ce se efectuează în vederea examinării și adoptării bugetelor locale și calendarul acestora.

Consiliile locale si judetene , dupa caz, vor elabora bugetele locale si respectiv bugetul propriu judetean pe formularul care cuprinde veniturile , cheltuielile dupa clasificatia functionala si detalierea cheltuielilor pe articole si alineate.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor prevazute in bugetele locale se aproba , potrivit prevederilor art. 22 din Legea finantelor publice locale, nr. 189/1998, de catre:

Ministerul Finantelor , pentru sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale si pentru subventionarea energiei termice livrata populatiei si pentru transferurile de la bugetul de stat pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe , pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise la directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele proprii si bugetele institutiilor si serviciilor publice subordonate.

Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat vor transmite,

in termen de 10 zile de la publicarea Legii bugetului de stat pe anul 2000, propunerile de repartizare pe trimestre primite de la ordonatorii principali de credite pentru sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor l;ocale si pentru subventionarea energiei termice livrata populatiei si pentru transferurile de la bugetul de stat pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe , pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti, pe formularul model transmis de Ministerul Finantelor (vezi adresa nr. 160575/08.05.2000).

La repartizarea pe trimestre a sumelor defalcate din impozitul pe venit si a

transferurilor pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe , se vor avea in vederenivelul fondurilor alocate pe seama acestor indicatori pentru aceasta perioada ; diferenta pana la nivelul prevederilor aprobate va fi repartizata in mod echilibrat pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor proprii si de perioada de efectuare a cheltuielilor.

Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat vor asigura urmarirea incadrarii in repartizarea pe trimestre a sumelor defalcate din impozitul pe venit si a transferurilor de la bugetul de stat pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe , aprobata si comunicata de Ministerul Finantelor pe ansamblul judetului.

Termenul final pentru elaborarea și depunerea proiectelor de bugete de către ordonatorii principali de credite la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlul financiar de stat de stat este 20 iulie, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului.

Potrivit prevederilor art. 20 alin (4) din Legea finantelor publice locale , nr 189/1998, proiectele bugetelor locale se prezintă spre aprobare consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat .

Pe baza bugetelor locale aprobate de consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti , dupa caz, directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat va intocmi sinteza bugetului pe ansamblul judetului si va transmite Ministerului Finantelor anexa “Bugetul centralizat al judetului pe anul 2000 cu defalcare pe bugete componente” in termen de 10 zile de la aprobarea bugetelor locale.

Pe parcursul exercițiului bugetar, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot aproba rectificarea bugetelor locale, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a rectificării bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatoriilor principali de credite.

Proiectul bugetului local se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei, după care, în termen de 15 zile, este supus aprobării consiliului local, județean și Consiliului General al Municipiului București. Proiectul bugetului local este însoțit de raportul primarului, al președintelui consiliului județean sau al primarului general al municipiului București, după caz, precum și de contestațiile depuse de locuitori, în termen de 15 zile de la data publicării sau afisării proiectului.

Aprobarea bugetului local

Organul împuternicit de lege să aprobe proiectul de buget este consiliul local. Caracterul preponderent politic și democratic și de larg impact economico-social al ansamblului deciziilor de politică financiară, reflectate în proiectul de buget, determină, în mod obiectiv, ca aprobarea prevederilor bugetare să o facă forul deliberativ, în care sunt reprezentate interesele tuturor cetățenilor.

Proiectul de buget prezentat consiliului local, județean sau Consiliului General al Municipiului București parcurge următoarele etape:

prezentarea de către primar, președinte al consiliului județean sau primarul Municipiului București a raportului pe marginea proiectului de buget în plenul consiliului;

examinarea de către comisii structurate, de obicei pe domenii, cum ar fi: învățămîntul, sănătate, cultură, asistență socială, servicii și dezvoltare publică și locuințe, acțiuni economice (agricultură, transporturi);

analiza contestațiilor primite;

aprobarea sau respingerea amendamentelor aduse proiectului de buget de comisiile respective ;

adoptarea prin hotărâre a proiectului de buget votat mai întâi pe capitole, subcapitole, articole și anexe.

Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioadele în care se efectuează cheltuielile.

Execuția bugetului local

După adoptare, hotărârea de aprobare a bugetului local se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei, moment în care bugetul devine operațional, trecându-se la execuția acestuia, care se realizează pe durata anului bugetar.

Execuția bugetului constă în încasarea și efectuarea cheltuielilor aprobate. Acest proces, deosebit de amplu și de complex, antrenează participarea unui număr mare de operatori bugetari și anume: aparatul fiscal, instituțiile publice de subordonare locală cu toate structurile.

Responsabilitatea execuției bugetare revine primarului sau președintelui consiliului județean, care prin instituțiile sale componente trebuie să-și dovedească capacitatea de administrare atât a procesului de colectare la un nivel cât mai ridicat al veniturilor, cât și a procesului de utilizare a alocațiilor bugetare.

Prevederile bugetare privind veniturile reprezintă limite minime de realizat, cu excepția veniturilor din împrumuturi, care constituie limite maxime de atins. La rândul lor, cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezintă limite maxime, ce nu pot fi depășite, intituțiile publice, care execută bugetul fiind obligate să respecte întocmai destinațiile stabilite pentru fiecare alocație bugetară.

Încasarea veniturilor cuvenite bugetului, respectiv efectuarea plățiilor de la buget se efectuează printr-o instituție specializată aflată în subordinea Ministerului Finanțelor respectiv trezoreria statului.

Legea privind finanțele publice locale interzice instituțiilor publice locale să efectueze operațiunile de încasări și plăți prin băncile comerciale. Unele cheltuieli publice se derulează și prin sistemul băncilor comerciale, pe bază de convenții privind prestarea de servicii încheiate între acestea și Ministerul Finanțelor.

În executie, existând multiple particularități de continut și instituționale, execuția veniturilor bugetare este un proces distinct de execuția cheltuielilor bugetare.

Execuția veniturilor

Execuția veniturilor bugetare se realizează prin compartimente de specialitate ale primăriilor locale și județene.

În cazul impozitelor directe, fazele execuției bugetare sunt:

Constatarea și așezarea – prin care se identifică și se dimensionează materia impozabilă a unei persoane fizice sau juridice, care potrivit legilor fiscale sau hotărârii consilului local, în cazul taxelor speciale, intră sub incidența impozitării.

Deschiderea rolului fiscal al persoanei fizice sau juridice respective, în care se înscrie suma datorată (debitul) de persoana în cauză .

Emiterea titlului de percepere a impozitului, respectiv titlul de încasare emis atunci când contribuabilul își achită din proprie inițiativă datoria sau ordinul de încasare utilizat pentru anunțarea debitorului asupra obligației de plată, precum și în cazul executării silite a debitorilor care nu-și execută datoriile către buget în termenul legal.

Perceperea impozitului – constă în încasarea sumei datorate de către debitor. În prevederile specifice acestei faze, este inclusă și urmărirea, la care se recurge, inclusiv prin metoda executării silite, atunci când contribuabilii nu-și achită obligațiile bugetare în termenele stabilite de lege.

Pentru impozitele indirecte, ca și pentru celelalte venituri bugetare există proceduri specifice execuției.

În execuția practică a veniturilor și a cheltuielilor, constatarea, așezarea și emiterea titlului de percepere sunt delimitate instituțional de operațiunea de percepere a impozitelor. Primele faze sunt executate de organele proprii cu atribuții fiscale ale primăriilor, iar operațiunea de încasare (perceperea) de către organele trezoreriilor statului. Este faza care se urmărește în contabilitatea execuției bugetului local.

Execuția cheltuielilor

Respectarea destinației și a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare impune, în execuție, parcurgerea unor faze procedurale succesive pentru fiecare alocație bugetară, și anume: angajarea, lichidarea ordonanțarea și plata.

Angajarea cheltuielilor din creditele bugetare prevazute în buget se aprobă de ordonatorul de credite și se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv intern, care atestă respectarea dispozițiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate și destinația acestora.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt președinții consiliilor județene, primarul general al Municipiului București și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale.

Conducătorii instituțiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliu local, județean și al Consiliului General al Municipiului București sunt, după caz, ordonatori de credite secundari sau terțiari.

Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli legate de activitatea instituțiilor sau serviciilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. În Anexa nr.2 este prezentată Lista pincipalelor acte normative în vigoare la 1.01.2000.

Angajarea reprezintă decizia care generează obligația unei instituții bugetare de a plăti o sumă către furnizorii diferitelor bunuri și servicii. Instrumentul juridic în care sunt materializate aceste obligații poate fi: contractul, hotărârea consiliului local (județean), decizia primarului (președintelui), hotărârea judecătorească, prevederile unor legi nou apărute.

Legea permite ordonatorilor de credite de a delega dreptul de a aproba folosirea creditelor bugetare unor persoane din subordine, cărora li se stabilește în mod precis acțiunile și activitațile asupra cărora pot decide.

Prin conținutul și consecințele sale, angajarea reprezintă faza cea mai importantă a execuției cheltuielilor bugetare, de care depinde încadrarea in limitele creditelor aprobate în buget. În perioada imediat următoare Ministerul Finanțelor va elabora norme metodologice privind evidența și raportarea angajamentelor efectuate din credite bugetare.

Lichidarea reprezintă faza în care instituția publică constată și recepționează furnizarea bunurilor și/sau serviciilor contractate (angajate anterior) , fază în care are loc, în funcție de cantitatea și calitatea bunurilor livrate, serviciilor prestate și lucrărilor executate stabilirea sumei datorate furnizorilor.

Ordonanțarea constituie actul de emitere, din partea unei instituții publice, a unui ordin de plată a unei sume din alocația bugetară în favoarea unui terț.

Plata reprezintă achitarea efectivă de către instituția publică a sumei datorate către furnizori sau creditori.

Operațiunile specifice celor trei faze, respectiv angajarea, lichidarea și ordonanțarea se efectuează în cadrul instituției publice, în timp ce plata se realizează prin trezoreria statului. Este faza ce se urmărește în contabilitatea execuției bugetului local.

Nici o cheltuială bugetară nu poate fi efectuată dacă nu există credite deschise potivit bugetului aprobat.

Finanțarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură prin deschideri de credite prin trezoreria statului, de către ordatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și potrivit destinației stabilite în raport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispoziție anterior și cu respectarea dispozitiilor legale care reglementează cheltuielile respective.

Efectuarea cheltuielilor se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, plata salariilor și a obligaților ce decurg din acestea etc.

Încheierea execuției bugetului local

Concretizarea modului de gestionare a bugetului se efectuează prin întocmirea, la finele anului bugetar a contului de execuție bugetară.Aceasta reflectă finalitatea operațiunilor de executare a veniturilor și cheltuielilor bugetare și conduce la determinarea rezultatului execuției bugetare, care poate fi favorabil (excedent) sau nefavorabil (deficit).

În cazul realizării de excedent, legea prevede ca după efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat acesta să se utilizeză astfel:

rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și comisioanelor aferente;

constituirea fondului de rulment care se poate utiliza cu aprobarea consiliului local (județean) pentru:

acoperirea unor goluri temporare de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent;

finanțarea unor investiții sau dezvoltarea serviciilor publice locale în interesul colectivității;

acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar.

Exercițiul bugetar este anual și coincide cu anul calendaristic. Execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Conturile anuale de execuție ale bugetelor locale se prezintă în structura următoare:

A. VENITURI

1. Prevederi bugetare aprobate inițial

2. Prevederi bugerare definitive

3. Încasări realizate

B.CHELTUIELI

1. Credite aprobate inițial

2. Credite definitive

3. Plăți efectuate

La determinarea rezultatului exercițiului se iau în considerare numai operațiunile de încasări ale veniturilor și plăți în contul cheltuielilor realizate în anul bugetar efectiv, indiferent de exercițiul la care se referă. În acest caz, orice venit neîncasat și orice cheltuială neefectuată până la data de 31 decembrie se vor încasa sau efectua, după caz, în contul bugetului local pe anul următor. Această metodă de gestiune este determinată de metoda adoptată de autoritățile guvernamentale în construirea bugetului, respectiv metoda de evidență bugetară.

Controlul execuției bugetare

După întocmirea contului anual de execuție bugetară specialiștii din compartimentele de audit intern verifică atât bilanțul cât și contul de execuție bugetară. Se efectuează verificări și analize în scopul evaluării obiective a modului în care au fost îndeplinite prevederile bugetului cu privire la derularea procesului bugetar respectiv la încasarea veniturilor și utilizarea resurselor în mod economic, eficace și eficient.

Totodată se identifică neajunsurile și slăbiciunile acestui proces propunându-se măsuri de perfecționare. Dacă se constată operațiuni nelegale generatoare de pagube materiale, se fac propuneri de recuperare a prejudiciilor.

Contul de execuție bugetară se supune și controlului de performanță al Curții de Conturi care prin structurile sale funcționale se pronunță asupra calității gestiunii banilor publici la nivelul fiecărei instituții și pe ansamblul bugetului. La încheierea verificărilor efectuate dacă nu se constată nelegalități și prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descărcare de gestiune a ordonatorului de credite respectiv.

Aprobarea execuției bugetare

În baza raportului privind contul anual de execuție bugetară, elaborat de autoritatea executivă însoțit de raportul de audit intern se declanșează procedura de dezbatere și aprobare a acestuia de către autoritățile deliberative.

Se prezintă în sinteză evoluția fenomenelor economico-financiare ce au avut loc la nivelul unității administrativ-teritoriale din anul la care se referă execuția bugetară și factorii care au influențat această evoluție. Are loc exprimarea punctelor de vedere ale formațiunilor politice reprezentate în consiliile locale (județene) prilej cu care se fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare comparativ cu prevederile bugetului aprobat. Se pot avansa propuneri privind modificarea unor hotărâri proprii în vederea creșterii resurselor financiare, respectiv, eficienței utilizării banilor publici. Votul final favorabil privind aprobarea contului anual de execuție bugetară marchează încheierea etapelor procesului bugetar.

1.2. Sursele de finantare ale bugetelor locale

Veniturile publice concretizează prima fază a funcției de repartiție a finanțelor publice și aceea a constituirii resurselor financiare.

La constituirea fondurilor publice de resurse financiare participă regiile autonome, societățile comerciale, agenții economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social și forma juridică de organizare a acestora, instituții publice, persoane juridice fără scop lucrativ (asociații, fundații,organizații), persoanele juridice și fizice rezidente în străinătate, populația.

Veniturile publice se materializează în încasări din impozite, taxe, contribuții, amenzi, penalități, vărsăminte din veniturile instituțiilor publice, venituri din închirierea terenurilor și alte bunuri proprietate de stat, împrumuturi, donații, ajutoare.

Veniturile publice înglobează:

a. Veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale și veniturile extrabugetare ale instituțiilor publice;

b. Veniturile bugetelor locale și veniturile extrabugetare ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local.

Veniturile bugetelor locale care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor sunt prevăzute în Anexa nr. 1 „Lista impozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetelor locale” la Legea privind finanțele publice locale nr. 189/1998 și sunt:

A. VENITURI CURENTE

1. Impozitul pe profit;

2. Impozite și taxe de la populație (numai în bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor);

3. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, folosite în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură (numai în bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor);

4. Impozitul pe clădiri și terenuri de la persoanele juridice (numai în bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor);

5. Taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane juridice

6. Alte impozite directe;

7. Impozitul pe spectacole (numai în bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor);

8. Alte impozite indirecte;

9. Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome;

10. Vărsăminte de la instituțiile publice;

11. Diverse venituri;

B. VENITURI DIN CAPITAL

C. VENITURI CU DESTINAȚIE SPECIALĂ

Lista impozitelor locale, taxelor și altor venituri ale bugetelor locale se actualizează urmare perfecționării legislației fiscale, precum și prin legile bugetare anuale, în concordanță cu programele de creștere a autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale și de descentralizare a serviciilor publice.

Veniturile ce se prevăd anual în bugetele locale sunt prevăzute în anexa distinctă la Legea anuală a bugetului de stat.

Identificarea altor surse de venituri la bugetul local

Imprumuturi contractate de autoritățile administrației publice

Legea privind finanțele publice locale nr. 189/1998 permite consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București să contracteze împrumuturi interne sau externe, pe termen mediu și lung pentru realizarea de investiții publice de interes local precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale.

Consiliile locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, după caz, hotărăsc contractarea de împrumuturi cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor ce le compun.

1. Datoria publică locală

Datoria publică locală reprezintă o obligație generală care trebuie rambursată, comform acordurilor încheiate din sursele aflate la dispoziția unității administrativ-teritoriale cu excepția transferurilor de la bugetul de stat.

Imprumuturile contractate de autoritatile publice locale fac parte din datoria publica a Romaniei , dar nu reprezinta datorii sau raspunderi ale Guvernului , iar plata serviciului aferent acestor imprumuturi se va efectua exclusiv din veniturile prin care s-au garantat imprumuturile respective de catre autoritatile administratiei publice locale.

Documentele care fac dovada datoriei publice locale vor include o clauza , prin care unitatea administrativ-teritoriala se obliga sa ramburseze datoria si sa plateasca dobanzile si comisioanele aferente acestei datorii numai din veniturile administratiei publice locale respective, fara ca Guvernul sa aiba vreo obligatie de plata si fara ca credibilitatea sau capacitatea de impozitare a Guvernului sa fie folosita pentru garantarea rambursarii datoriei unitatii administrativ -–eritoriale , a platii dobanzilor si comisioanelor aferente.

Autoritatile administratiei publice locale pot angaja imprumuturi interne fara garantia Guvernului , cu conditia informarii prealabile a Ministerului Finantelor

Imprumuturile externe vor fi contractate numai cu aprobarea comisiei de autorizare a acestor imprumuturi , constituita din reprezentanti ai autoritatilor administratiei publice locale, ai Guvernului si Bancii Nationale a Romaniei, a carei componenta se aproba de Guvern, potrivit prevederilor H.G. nr. 611/1999 si a H.G. nr. 15/2000 .

Autorităților administrației publice locale li se interzice accesul la orice fel de împrumut dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate, dobânzile și comisioanele aferente acestora inclusiv ale împrumutului care urmează să fie angajat în anul respectiv depășește limita a 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, inclusiv cotele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Instrumentele datoriei publice locale sunt:

1. Titlurile de valoare

2. Imprumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituții de credit

Contractarea de datorie publică locală, realizată prin emisiuni de titluri de valoare fie prin împrumuturi externe de la organisme bancare sau alte intituții de credit se face în condițiile Legii datoriei publice nr. 81/1999 și după primirea autorizării de către Comisia de autorizare a contractării de împrumuturi externe din cadrul Ministerului Finanțelor.

Titlurile de valoare

Emiterea și lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autoritățiile administrației publice locale sau prin intermediul unor agenții sau a unor instituții specializate. Emisiunea de titluri de valoare se face cu respectarea legislației privind regimul titlurilor de valoare.

Împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituții de credit

Aceste împrumuturi pot fi interne și externe.

Împrumuturile interne pot fi contractate de unitățiile administrativ-teritoriale potrivit legii de la băncile comerciale, instituții de credit.

Având în vedere prevederile legii referitoare la interzicerea instituțiilor publice de a efectua operațiuni de încasări și plăți prin băncile comerciale, împrumuturile contractate de la băncile comerciale și alte instituții de credit urmează să se deruleze numai prin unitățile trezoreriei statului.

Împrumuturile externe ce se contractează de către autoritățile administrației publice locale de la organisme bancare sau de la alte instituții de credit, pot fi:

Împrumuturi în baza garanțiilor proprii;

Împrumuturi cu garanția statului.

În vederea autorizării contractării de împrumuturi externe autoritățile administrației publice au obligația prezentării Comisiei de autorizare din Ministerul Finanțelor a documentației prevăzute de lege.

În cazul împrumuturilor cu garanția statului, în vederea obținerii scrisorii de garanție în contul și numele statului, autoritățile administrației publice au obligația ca după obținerea hotărârii de autorizare să încheie convenția de garantare prin care beneficiarul împrumutului (creditului) extern cu garanția statului să-și asume obligații referitoare la:

Utilizarea împrumutului extern numai pe destinațiile stabilite prin acordul (contractul) de împrumut extern;

Să achite la scadență obligațiile ce decurg din acordul (contractul) de împrumut extern în favoarea căruia Ministerul Finanțelor a emis scrisoarea de garanție;

– Să plătească la scadențele și în condițiile prevăzute în convenția de garanție comisionul de risc negociabil suportat din bugetul local, precum și majorările calculate pentru plata cu întârziere a comisionului de risc;

– Să înștiințeze în scris Ministerul Finanțelor la termenele stabilite, despre imposibilitatea constituirii parțiale sau totale a sumelor necesare pentru plata obligațiilor care decurg din acordul (contractul) de împrumut extern, cu motivațiile și fundamentările corespunzătoare;

– Să achite la termenele și în condițiile ce se vor stabilii cu garantul sumele plătite de acesta ca urmare a executării parțiale sau totale a garanției, precum și majorările de întârziere calculate potrivit dispozițiilor legale.

Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administrației publice locale se înscrie în „Registrul de evidență a datoriei publice locale” și se raporează prin dările de seamă contabile.

Împrumuturile contractate se cuprind în bugetul autorității administrației publice locale la partea de venituri iar serviciul datoriei publice la partea de cheltuieli.

1.3. Structura cheltuielilor prevazute in bugetele locale

Cheltuielile publice

Cheltuielile publice concretizează cea de-a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor publice și anume cea a repartizării resurselor financiare publice pe diferite destinații. Utilizarea propriu-zisă a acestor resurse pentru înfăptuirea obiectivelor cuprinse în programele guvernamentale și locale privind activitatea socială, economică și de altă natură, desfășurată de acestea, se reflectă în cheltuielile publice. Prin cheltuieli publice, statul și unitățile administrativ teritoriale acoperă necesitățile publice de bunuri și servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat sau unități administrativ-teritoriale, pe de o parte, și persoane fizice și juridice pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare, în scopul îndeplinirii funcțiilor acestora.

Cheltuielile publice se materializează în plăți efectuate din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru achiziția de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective: servicii publice generale, acțiuni social-culturale, acțiuni economice.

Cheltuielile publice înglobează:

Cheltuieli efectuate de administrațiile publice centrale din fonduri bugetare, extrabugetare și fonduri speciale;

Cheltuielile efectuate de administrațiile publice locale din fonduri bugetare și extrabugetare;

Trebuie făcută distincție între noțiunile de cheltuieli publice și cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituțiilor publice ( aparat de stat, instituțiile social-culturale, armată, ordine internă și siguranță națională etc.) care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituțiilor, pe seama veniturilor obținute de acesta și lăsate la dispoziția lor potrivit legii.

Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice, în cadrul cărora sunt cuprinse. În consecință, cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare.

Cheltuielile bugetare sunt cuprinse în bugetele definite în cadrul sistemului de bugete, aprobate de organul legislativ sub forma creditelor bugetare.

Delimitarea cheltuielilor publice în raport cu cheltuielile bugetare se poate prezenta astfel:

CHELTUIELI PUBLICE

1. Cheltuieli bugetare acoperite din resurse financiare publice constituite în:

 Bugetul de stat

 Bugetul asigurărilor sociale de stat

 Bugetele locale

 Bugetele instituțiilor publice autonome

2. Cheltuieli extrabugetare acoperite din resurse financiare constituite în afara bugetului prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli extrabugetare ale instituțiilor publice;

3. Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinație specială;

4. Cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice;

Necesitatea cunoașterii structurii cheltuielilor publice derivă din faptul că aceasta ilustrează modul în care sunt orientate resursele bănești ale statului spre anumite obiective.

Abordarea structurii cheltuielilor publice necesită utilizarea mai multor criterii de grupare: administrativă, funcțională și economică.

Clasificarea administrativă are la bază criteriul instituțiilor prin care se efectuează cheltuielile publice: ministere, agenții guvernamentale, instituții publice autonome, unități administrativ-teritoriale. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utilă, deoarece alocațiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere și alte instituții centrale, județe, municipii, orașe, comune.

Clasificația funcțională folosește drept criteriu domeniile, ramurile și sectoarele spre care sunt dirijate resursele financiare publice și alte destinații ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între diferite nivele ale administrațiilor publice, plata dobânzilor și datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziția autorității executive. Ele reflectă obiectivele politicii financiare a statului.

Cheltuielile unităților administrativ-teritoriale care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor sunt cele cuprinse în Anexa nr. 2 „Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale” la Legea privind finanțele publice locale nr. 189/1998 și cuprind cheltuieli pentru:

1. Autorități executive

2. Invățământ se finanțează cheltuielile de întreținere și gospodărire, reparații curente, reparații capitale, unele cheltuieli de investiții aprobate potrivit legii, pentru racordări la rețeaua de gaze naturale, alimentări cu apă sau alte lucrări privind îmbunătățirea instalațiilor de încălzire la unități ale învățământului preuniversitar de stat, precum și alte cheltuieli prevăzute de dispozițiile legale (numai în bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor);

3. Sănătate (numai în bugetele locale comunale, orășenești și municipale);

4. Cultură și religie;

5. Asistență socială, ajutoare și indemnizații;

6. Servicii, dezvoltare publică și locuințe;

7. Transporturi;

8. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor și comisioanelor aferente;

9. Plăți de dobânzi și comisioane;

10. Rambursări de împrumuturi;

11. Fonduri de rezervă

12. Cheltuieli cu destinație specială.

Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale se actualizează ca urmare a perfecționării legislației precum și prin legile bugetare anuale, în concordanță cu programele de creștere a autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale și de descentralizare a serviciilor publice.

Cheltuielile ce se prevăd anual în bugetele locale sunt prevăzute în anexă distinctă la Legea bugetului de stat.

Clasificația economică . În cadrul acestuia se folosesc două criterii de grupare: primul conform căruia cheltuielile se împart în cheltuieli curente (de funcționare) și cheltuieli de capital (cu caracter de investiție) și al doilea, care le împarte în cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative și cheltuieli de transfer (de redistribuire)

Cheltuielile curente asigură întreținerea și buna funcționare a instituțiilor publice, finanțarea acțiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane lipsite de remunerație ori având venituri insuficiente sau pentru onorarea unor angajamente speciale ale statului sau unităților administrativ -teritoriale (împrumuturi). În cea mai mare parte a lor cheltuielile publice sunt curente.

Cheltuielie de capital (de investiții) se concretizează în achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată destinate sferei producției materiale sau sferei nemateriale (școli, spitale, instituții de cultură, administrații etc.) după caz. Ele duc la dezvoltarea și modernizarea patrimoniului public al statului, respectiv al unitățiilor administrativ – teritoriale.

Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative se deosebesc de cheltuielile de transfer, după cum au sau nu la bază o contraprestație, în momentul și în măsura în care acestea se efectuează. Cuprind în general, remunerarea personalului, a prestațiilor și furniturilor necesare bunei funcționări a instituțiilor publice sau achiziționării de mobilier, aparatură și echipamente.

Cheltuielile de transfer reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziția unor persoane juridice (instituții cu activități autofinanțate, regii autonome, organizații neguvernamentale). Ele pot avea, deci caracter economic (subvenții acordate agenților economici pentru acoperirea unor cheltuieli de producție, redresare financiară, restrângerea activității etc.) sau sociale (burse, pensii, ajutoare sociale, indemnizații definitive și fără contraprestație), finanțarea unor acțiuni de importanță majoră prin intermediul administrațiilor publice locale.

Din punct de vedere al clasificației economice cheltuielile ce se prevăd în bugetele unităților administrativ-teritoriale se grupează în:

CHELTUIELI CURENTE

Cheltuieli de personal

Cheltuieli materiale și servicii

Subvenții

Transferuri

Dobânzi

CHELTUIELI DE CAPITAL

Cheltuieli de capital

OPERAȚIUNI FINANCIARE

Împrumuturi acordate

Rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane la credite

D. REZERVE, EXCEDENT / DEFICIT

Clasificația economică arată natura cheltuielilor finanțate pe seama resurselor publice. În acest sens se poate stabili: ce pondere dețin cheltuielile curente, incluzând și subvențiile, transferurile și dobânzile la datoria publică, în totalul cheltuielilor publice; care este ponderea împrumuturilor acordate; cât reprezintă rambursările de credite,dobânzile și comisioanele aferente. Astfel, autoritățile administratiei publice locale (consiliile locale, consiliile județene, primării) pot analiza și interpreta repartizarea resursele financiare publice pe destinațiile economice.

Clasificația economică este primul criteriu folosit în prezentarea generală a cheltuielilor publice. Ea este folosită în structura specifică a clasificării funcționale, pe care o detaliază, cu scopul de a evidenția conținutul economic al fiecărei subdiviziuni definite din punct de vedere funcțional. Astfel, fiecare parte a cheltuielilor funcționale cuprinde repartizarea acestora pe criterii economice.

Clasificatia funcțională și clasificația economică a cheltuielilor bugetelor locale care stă la baza elaborării și execuției bugetelor locale valabilă în anul 2000 este prezentată în Anexa nr.1.

Funcția de control a finantelor publice

Funcția de control a finanțelor publice decurge din faptul că resursele financiare publice (fondurile publice) constituite la dispoziția statului aparțin întregii societăți. Aceasta este interesată în asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor sociale, dirijarea resurselor respective cu luarea în considerare a priorităților stabilite de autoritățile abilitate; utilizarea resurselor financiare în condiții de maximă eficiență economică, eficacitate socială, armonizarea intereselor imediate ale societății cu cele de perspectivă de dimensiunea resurselor financiare puse și, respectiv, a colectivităților locale și la orientarea acestora către diferite destinații.

Controlul se exercită asupra modului de constituire, repartizare și utilizare a fondurilor publice asupra păstrării integrității și a bunei gospodăriri a bunurilor propietate de stat, asupra încasării la timp a creanțelor statului și a onorării plăților datorate de acesta terților.

Controlul împiedică irosirea avutului public, previne efectuarea de cheltuieli ilegale, inoportune sau ineficiente, contribuie la repararea prejudiciului adus avutului public, la instaurarea ordinii și disciplinei în gestionarea banilor și a altor valori publice.

Funcția de control a finanțelor publice este strâns legată de funcția de repartiție dar are o sferă mai largă decât aceasta, deoarece vizează pe lângă constituirea și repartizarea fondurilor publice și modul de utilizare a acestora.

În țara noastră controlul financiar constituie o manifestare a funcției de control a finanțelor publice și se exercită de organe ale Curții de Conturi, Ministerul Finanțelor, organe specializate ale ministerelor, instituțiilor publice și garda financiară.

Începând cu anul 2000 se aplică prevederile noilor reglementări cu privire la organizarea și funcționarea auditului intern la instituțiile publice.

2. ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII IN INSTITUTIILE PUBLICE DIN ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

2.1. Organizarea compartimentului financiar-contabil, atributii, responsabilitati

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, “Regiile autonome , societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie"”

Persoanele sus-mentionate au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca bilant, respectiv dare de seama contabila in cazul institutiilor publice.

Potrivit art. 11 din Legea contabilitatii , persoanele prevazute la art. 1 organizeaza si tin contabilitatea , de regula, in compartimente distincte, conduse de catre directorul financiar-contabil; , contabilul sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca acesta functie. Aceste persoane trebuie sa posede studii economice superioare.

Prin exceptie , functiile respective pot fi indeplinite si de persoane cu studii medii care au calificare corespunzatoare in domeniu, cu avizul Ministerului Finantelor, la solicitarea justificata a ordonatorilor de credite.

Persoanele fizice prevazute mai jos, raspund impreuna cu personalul din subordine , de tinerea contabilitatii potrivit legii.

Numirea directorului financiar-contabil, a contabilului sef sau a conducatorului compartimentului financiar contabil din cadrul ministerelor si celorlalte orghane ale administratiei publice centrale se face cu avizul Ministerului Finantelor.

Conducatorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul institutiilor subordonate ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale se numesc cu avizul conducatorului compartimentului financiar –contabil din cadrul ministerului sau organului central respectiv, pe baza propunerii ordonatorului de credite al institutiei publice respective.

Conducatorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul consiliilor locale , municipale, ale sectoarelor municipiului Bucuresti , orasenesti si comunale , se numesc cu avizul directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti.

Conducatorii compartimentelor financiar-contabile din cadrul institutiilor publice finantate din bugetele consiliilor locale municipale , ale sectoarelor municipiului Bucuresti , orasenesti si comunale , se numesc cu avizul conducatorului compartimentului financiar-contabil al consiliului local respectiv.

Contabilitatera institutiilor publice poate fi organizata si tinuta de persoane juridice auturizate sau de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil , care raspund potrivit legii.

Calitatea de expert contabil autorizat se atribuie de catre comisiile stabilite prin ordin comun al ministerului finantelor si ministerului invatamantului, pe baza examenelor organizate de Corpul Expertilor Contabili Autorizati , potrivit legii si a regulamentului aprobat prin hotarare a Guvernului.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului , ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului.

Persoanele care conduc compartimentul financiar-contabil raspund, impreuna cu personalul din subordine , de tinerea contabilitatii , potrivit legii.

In cazul in care contabilitatea unitatilor patrimoniale se organizeaza si se tine de catre persoanele juridice autorizate, societati comerciale sau persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil , raspunderea privind tinerea contabilitatii in conformitate cu normele contabile revine si acestor persoane , potrivit legii.

Relatiile dintre aceste persoane si unitatea patrimoniala privind organizarea si tinerea contabilitatii se stabilesc ,de regula, pe baza de contract scris de prestari de servicii.

Lucrarile de contabilitate intocmite in aceste conditii poarta semnatura persoanelor autorizate mentionate anterior.

In cazul in care contabilitatea unitatii patrimoniale nu se tine de catre persoane autorizate , raspunderea asupra respectarii normelor contabile revine celui care are obligatia gestionarii patrimoniului.

La institutiile publice la care contabilitatea nu este organizata in compartimente distincte sau nu au personal angajat cu contract de munca pentru conducerea contabilitatii si intocmirea darilor de seama contabile privind executia bugetara, acestea pot incadra personal de specialitate prin incheierea de conventii civile, plata serviciilor urmand a se face din fondul de salarii prevazut in bugetele acestora, in conformitate cu prevederile reglementarilor legale specifice unitatilor respective.

In cazul in care unitatile respective nu pot incadra personal de executie in conditiile mentionate anterior, contabilitatea se poate .tine si de catre societati comerciale de expertiza contabila sau de persoane fizice autorizate potrivit legii, pe baza de contracte de prestari servicii.

Incheierea contractelor se face pe baza de licitatii pentru achizitii publice de bunuri si servicii , organizate in conformitate cu reglementarile legale. Plata serviciilor respective se face din credite bugetare cu aceasta destinatie si numai in limita cheltuielilor de personal care ar trebui efectuate de unitate, in conditiile in care aceasta ar avea angajat personal de specialitate cu contract individual de munca.

In acest scop , persoanele prevazute la alineatul precedent trebuie sa asigure , potrivit legii, conditiile necesare pentru:

-intocmirea documentelor justificative privind operatiile patrimoniale;

-organizarea si tinerea la zi a contabilitatii;

-organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, precum si valorificarea rezultatelor acesteia;

-respectarea regulilor de intocmire a bilantului contabil si depunerea la termen la organele in drept;

pastrarea documentelor justificative, a registrelor si bilanturilor contabile in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991.

Atributiile directorului financiar-contabil , ale contabilului sef sau a altei persoane imputernicite sa indeplineasca aceasta functie, precum si a personalului din subordinea acestora, in domeniul contabilitatii, se stabilesc de catre ordonatorul de credite sau alta persoana care au obligatia gestionarii patrimoniului, potrivit legii.

In conformitate cu prevederile art. 12 din Legea contabilitatii, republicata, obiectul contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, disponoibilitatile banesti, titlurile de valoare , drepturile si obligatiile unitatilor patrimoniale, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute de aceasta.

2.2. Planul de conturi utilizat de autoritatile administratiei publice locale

PLANUL DE CONTURI

Pentru consiliile locale orasenesti , municipale , respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti , consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti pentru reflectarea executiei bugetului local si normele de utilizare a acestuia , in vigoare la 1.01.2000

2.3. Contabilitatea executiei bugetelor locale.

Contabilitatea execuției bugetului local se organizează potrivit prevederilor cap.V din Legea contabilității nr. 82/1991 respectiv cap. VI din Regulamentul de aplicare a acesteia aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993.

Unitățile administrativ-teritorile (comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, județ, respectiv municipiul București) sunt potrivit legii instituții publice cu personalitate juridică.

Potrivit art.1 din Legea contabilității nr. 82/1991, instituțiile publice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie potrivit acestei legii, care trebuie să asigure:

înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și rezultatele obținute pentru necesități proprii cât și în relațiile cu ministerul finanțelor și trezoreriile statului, băncile și instituțiile de credit, debitorii și creditorii, asociații, contribuabilii etc;

controlul operațiunilor patrimoniale și al procedeelor de prelucrare utilizate, precum și exactitatea datelor contabile furnizate;

furnizarea informațiilor necesare patrimoniului național, execuției bugetului public național, precum si intocmirii balantelor financiare si bilantului pe ansamblul economiei nationale

Potrivit prevederilor Legii contabilității, contabilitatea bugetelor locale se organizează și se conduce la nivelul județelor și al municipiului București, municipiilor și sectoarelor Municipiului București, orașelor și comunelor potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor care să asigure înregistrarea operațiunilor privind “veniturile încasate și plătile efectuate în executarea bugetelor locale”.

La baza organizării contabilității execuției bugetelor locale, stă “principiul execuției de casă”, potrivit căruia veniturile fiecărui buget sunt concentrate în întregime în cont, de unde se eliberează resursele financiare pentru efectuarea cheltuielilor, fiind interzisă efectuarea de plăți direct din veniturile bugetare încasate.

Potrivit legii finanțelor publice, execuția de casă a bugetelor instituțiilor și serviciilor publice de interes local se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului.

Autoritățile administrației publice locale și instituțiile și serviciile publice de interes local, indiferent de modul de finanțare a cheltuielilor au obligația potrivit legii să conducă contabilitatea în partidă dubla (cu excepția primăriilor comunale care conduc contabilitatea în partidă simplă) să întocmească bilanț contabil (în cazul primăriilor comunale situația soldurilor) și cont de execuție a bugetului local.

Forma de contabilitate utilizată este „contabilitatea pe baza de numerar” (cash) care recunoaște veniturile și cheltuielile bugetului local în momentul încasării sau plății de numerar. Exprimă rezultatele financiare pentru o anumită perioadă, ca diferență între momentul încasării și cel al plății.

Înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic potrivit planului de conturi și normele de utilizare a acestuia.

Până la 1.01.2000 înregistrarea în contabilitate a operațiunilor privind execuția bugetului local s-a făcut potrivit Planului de conturi pentru circumscripții, administrații și servicii financiare aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 279/1987, plan de conturi la care au survenit o multitudine de modificări și completări, ca urmare a perfecționării cadrului legislativ și care l-a făcut practic inoperabil. S-a impus elaborarea unui nou plan de conturi actualizat.

S-a realizat prima componentă a acestuia “Planul de conturi pentru reflectarea execuției bugetului local” aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 460/23.03.2000, care răspunde cerințelor consiliilor locale și județene pentru exercitarea noilor atribuții de administrare a impozitelor, taxelor și a altor venituri bugetare.

Cea de-a doua componentă privind reflectarea operațiunilor economico-financiare de către instituțiile publice de subordonare locală, în calitate de administratori ai patrimoniului unităților administativ teritoriale se va realiza în perioada imediat următoare.

Planul de conturi pentru reflectarea execuției bugetului local cuprinde conturi contabile pentru evidențierea disponibilităților, veniturilor, cheltuielilor și rezultatul execuției bugetului local.

S-a asigurat concordanța dintre conturile de venituri, cheltuieli și rezultate din contabilitatea trezoreriei generale a statului.

Contabilitatea sintetică a veniturilor se conduce cu ajutorul conturilor 500 “Venituri curente ale bugetului local” și 502 “Venituri cu destinația specială ale bugetului local”. Conturile 500 și 502 se desfășoară în analitic pe structura “Clasificației funcționale a bugetelor locale”, pe capitole și subcapitole de venituri.

Contabilitatea sintetică a cheltuielilor se conduce cu ajutorul conturilor 400 “Cheltuieli curente ale bugetului local” și 402 “Cheltuieli cu destinație specială ale bugetului local”. Conturile 400 și 402 se desfășoară în analitic pe structura “Clasificației funcționale a bugetelor locale”, pe capitole și subcapitole de cheltuieli și clasificația economică pe titluri, articole și alineate de cheltuieli.

Cu ajutorul contului 57 rezultatul execuției bugetare se determină la finele anului excedentul sau deficitul bănesc prin închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.

3. CONTABILITATEA OPERATIUNILOR ECONOMICE PATRIMONIALE SPECIFICE AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

3.1. Contabilitatea surselor de finantare (ale veniturilor) bugetelor locale

Potrivit Ordinului ministrului finantelor nr 460/aprilie 2000 pentru aprobarea Precizarilor privind reflectarea in contabilitatea consiliilor locale si a institutiilor publice de interes local a unor operatiuni, contabilitatea imprumuturilor pentru investitii publice de interes local se tine astfel:

-imprumuturi pentru investitii primite in conditiile legii (subcap. 44.02.01 si 44.02.02)

103 = 500

concomitent

214 = 205

-rambursari de imprumuturi pentru investitii in anul in care au fost primite (subcap 44.02.01 si 44.02.02)

500 = 103

concomitent

205 = 214

-rambursari de imprumuturi in anii urmatori celui in care au fost primite (subcap. 90.02.03 si 90.02.04)

400 = 103

concomitent

205 = 214

2. Împrumuturi temporare de la trezoreria statului

În situația în care, pe parcursul execuției bugetare apar goluri temporare de casă, ca urmare a decalajului dintre veniturile și cheltuielile bugetului local acestea pot fi acoperite prin împrumuturi fără dobandă din disponibilitățile contului general al trezoreriei statului numai după utilizarea fondului de rulment.

Valoarea totală a împrumutului ce poate fi angajat de la trezoreria statului este supusă următoarelor limite:

nu va depăși 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului fiscal în care se face împrumutul;

autoritățile administrației publice locale nu pot angaja împrumuturi mai mari decât fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiași an fiscal;

Rambursarea fondurilor imprumutate conform prevederilor art. 53 din Legea nr. 189 /1998 privind finantele publice locale va fi garantata cu veniturile estimate a fi incasate in anul fiscal respectiv , in conditiile respectarii garantarii, prin venituri, a celorlalte datorii publice locale.

Contabilitatea imprumuturilor de la trezoreria statului primite in conditiile legii

-imprumuturi de la trezoreria statului primite in conditiile legii (subcap 45.02.02)

103 = 500

concomitent

217 = 206

-rambursari de imprumuturi de la trezoreria statului in anul in care au fost primite (cap 90.02.02)

500 = 103

concomitent

206 = 217

-rambursari de imprumuturi de la trezoreria statului in anii urmatori celui in care au fost primite (subcap 90.02.02)

400 = 103

concomitent

206 = 217

3. Imprumuturi acordate de autoritățile administrației publice locale

Potrivit art. 43 din Legea privind finantele publice locale nr. 189/1998, in cazul in care , la înființarea unor instituții și servicii publice de interes local sau a unor activități finanțate integral din venituri extrabugetare acestea nu dispun de fonduri suficiente în baza unor documentații temeinic fundamentate, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot acorda împrumuturi temporare din bugetul local, pe bază de convenție.

Împrumuturile acordate vor fi rambursate integral în termen de un an de la data acordării.

In contabilitatea executiei bugetului local imprumuturile temporare acordate se evidentiaza cu ajutorul contului 207 “ Imprumuturi temporare acordate potrivit legii” .

Sumele primite , potrivit legii, pentru infiintarea unor institutii si servicii publice de interes local sau a unor activitati finantate integral din venituri extrabugetare se evidentiaza in contabilitatea institutiilor publice respective cu ajutorul contului 371 “Sume primite pentru infiintarea unor institutii si servicii publice de interes local sau a unor activitati finantate integral din venituri extrabugetare.”

Cu ajutorul acestui cont institutiile publice finantate din bugetele locale tin evidenta sumelor primite pentru infiintarea unor institutii si servicii publice de interes local sau a unor activitati finantate integral din venituri extrabugetare.

Contul 371 “Sume primite pentru infiintarea unor institutii si servicii publice de interes local sau a unor activitati finantate integral din venituri extrabugetare” este un cont de pasiv.

In creditul acestui cont se inregistraza sumele primite pentru infiintarea unor institutii si servicii publice de interes local sau a unor activitati finantate integral din venituri extrabugetare , iar in debit , sumele rambursate.

Soldul contului reprezinta sumele primite pentru infiintarea unor institutii si servicii publice de interes local sau a unor activitati finantate integral din venituri extrabugetare si nerambursate.

Monografia principalelor operatiuni privind primirea, utilizarea si rambursarea imprumuturilor primite:

-sume intrate in contul de disponibil

120 = 371

-incasarea veniturilor proprii din produse livrate, lucrari executate, servicii prestate:

120 = 520.01

-efectuarea cheltuielilor prevazute in bugetul aprobat

420.01 = 120

-la finele anului, inchiderea contului 420.01 “Cheltuieli pentru activitatea curenta” se efectueaza numai in limita veniturilor proprii realizate in anul respectiv(rulaj creditor al contului 520.01)

520.01 = 420.01

-la finele anului, delimitarea cheltuielilor efectuate din fondurile primite pentru infiintare

420.02 = 420.01

-rambursarea fondurilor primite pentru infiintare din veniturile proprii realizate

371 = 120

-pe masura restituirii fondurilor primite , efectuarea inregistrarii in contul de cheltuieli pentru activitatea curenta a partii de cheltuieli din fondurile primite la infiintare

420.01 = 420.02

-la finele anului , inchiderea contului de cheltuieli efectuate din venituri proprii si din fonduri primite la infiintare

520.01 = 420.01

Contul 420.02 “Cheltuieli efectuate din fonduri primite pentru infiintare” prezinta sold pana la restituirea completa a fondurilor primite.

4. Fondul de tezaur

Potrivit prevederilor art. 61 din Legea 189/1998 privind finantetele publice locale , soldul fondului de tezaur constituit la nivelul consiliului judetean si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti se va utiliza , pana la lichidare , pentru realizarea de investitii publice de interes judetean, cu aprobarea consiliului judetean si, respectiv , a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Prin adresa nr. 146376/08.10.1997, Ministerul Finantelor transmitea norme contabile privind operatiunile legate de finantarea unor obiective de investitii din fondurile de tezaur judetene si al municipiului Bucuresti.

Aceste norme au fost completate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 460/2000.

Incepand cu anul 2000, derularea finantarii unor investitii din fondul de tezaur judetene si al municipiului Bucuresti se face astfel:

Contabilitatea operatiunilor legate de finantarea unor obiective de investitii din fondurile de tezaur judetene si al municipiului Bucuresti , se organizeaza distinct la nivelul consiliilor judetene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucuresti si la nivelul consiliilor locale municipale, orasenesti, comunale si sectoarelor municipiului Bucuresti.

Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti , care au derulat operatiuni de finantare a obiectivelor de investitii prin contul de disponibil al fondului de tezaur (cont 50.08 sau 65.12, dupa caz), potrivit lit. A din anexa la Precizarile Ministerului Finantelor nr. 146376/1997, vor avea in vedere urmatoarele: incepand cu anul 2000 finantarea obiectivelor de investitii publice de interes judetean din disponibilul fondului de tezaur , pana la utilizare , se efectueaza prin contul 50.02 sau 65.11 , dupa caz.

Consiliul judetean si Consiliul General al Municipiului Bucuresti , care au evidentiat in debitul contului 415 “Cheltuieli pentru investitii in continuare” sume aferente obiectivelor de investitii neterminate, care se deruleaza in anii urmatori, vor efectua inregistrarea :

334 = 337.38

Evidenta sintetica a operatiunilor mentionate mai sus se organizeaza utilizand urmatoarele conturi:

-la consiliile judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti

109 “Disponibil din fondul de tezaur”

334 “Fond de tezaur”

434 “Cheltuieli din fondul de tezaur”

119.01.38 “Disponibil din sume primite din fondul de tezaur”

"Sume primite din fondul de tezaur"

421 “Cheltuieli din fonduri cu destinatie speciala”

-la consiliile locale municipale, orasenesti, comunale si sectoarele municipiului Bucuresti:

119.01.38 “Disponibil din sume primite din fondul de tezaur”

337.01.38 “Sume primite din fondul de tezaur”

“Cheltuieli din fonduri cu destinatie speciala”

Principalele operatiuni privind finantarea unor obiective de investitii din fondul de tezaur judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, sunt:

La nivelul consiliilor judetene si al Consiliului General al municipiului Bucuresti

-utilizarea in continuare a sumele ramase in sold pentru finantarea unor obiective de investitii , potrivit bugetului aprobat (pe obiective de investitii):

(pentru activitatea proprie)

434 = 109

-alocarea sumelor pentru finantarea unor obiective de investitii din fondul de tezaue judetean (al municipiului Bucuresti) la unitatile administrativ teritoriale:

434 = 109

-incasarea sumelor ramase neutilizate la terminarea obiectivelor de investitii:

-in anul in care au fost alocate:

109 = 434

-in anii urmatori celui in care au fost alocate:

109 = 334

-incasari din rambursarea imprumuturilor din fondul de tezaur, acordate consiliilor locale, potrivit legii

109 = 201

-dobanzi incasate pentru imprumuturi acordate , potrivit legii

109 = 334

-la finele anului inchiderea contului de cheltuieli

334 = 434

La nivelul Consiliilor judetene si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti precum si a consililor locale municipale, orasenesti, comunale si dectoarelor municipiilor Bucuresti

-primirea sumelor pentru finantarea unor obiective de investitii din fondul de tezaur judetean sau al municipiului Bucuresti)

119 = 337.01.38

(50.02)

(65.11)

-utilizarea sumelor primite pentru finantarea unor obiective de investitii , potrivit bugetului aprobat (pe obiective de investitii)

% = 119.01.38 (50.02)

421 (65.11)

220

234.02

(dupa caz)

-la sfarsitul anului:

-preluarea cheltuielilor aferente investitiilor neterminate

415 = 421

-inchiderea contului de cheltuieli aferente investitiilor incepute si terminate in cursul anului in care au fost alocate sumele pentru finantarea obiectivelor de investitii

337.01.38 = 421

-restituirea sumelor ramase neutilizate la terminarea obiectivelor de investitii

337.01.38 = 119 (50.02)

(65.11)

-inchiderea contului de cheltuieli aferente investitiilor in continuare terminate si puse in functiune

337.01.08 = 415

Raportarea executiei fondului de tezaur se face prin intocmirea la darea de seama trimestriala si anuala a Anexei nr. 15 “Disponibil din mijloace cu destinatie speciala” cont 119.01.38 “Disponibil din sume primite din fondul de tezaur”.

3.2. Contabilitatea cheltuielilor bugetelor locale

3.3. Reflectarea in contabilitate a rezultatului executiei bugetare la finele anului

4. FINANTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR SI SERVICIILOR PUBLICE DE INTERES LOCAL

4.1. Sursele de finantare ale institutiilor si serviciilor publice de interes local

Contabilitatea institutiilor publice de subordonare locala

Institutiile publice in sensul Legii privind finantele publice locale nr. 189/1998 , cuprind:

-autoritatile unitatilor administrativ- teritoriale (primariile) cu personalitate juridica

– institutiile si serviciile publice de interes local cu personalitate

juridica , indiferent de modul de finantare a activitatii acestora.

Conducatorii autoritatilor unitatilor administrativ-teritoriale , respectiv presedintii consiliilor judetene si primarul Municipiului Bucuresti si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale sunt ordonatori principali de credite.

Conducatorii institutiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridica din subordinea fiecarui consiliu local , judetean sau C.G.M.B. , dupa caz, sunt ordonatori secundari de credite sau ordonatori tertiari de credite.

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare , aprobate prin bugetele locale pe unitatile ierarhic inferioare si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitati ierarhic inferioare , ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii , cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare care le-au fost repartizate numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor si destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor sau serviciilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Sarcinile ordonatorilor de credite

Potrivit Legii privind finantele publice locale nr. 189/1998, ordonatorii de credite principali, secundari si tertiari raspund de:

-elaborarea proiectelor de buget propriu

-urmarirea modului de incasare a veniturilor

-necesitatea , oportunitatea si legalitatea angajarii si utilizarii creditelor bugetare in limita si cu destinatia aprobata prin bugetul propriu;

-integritatea bunurilor aflate in administrare

-organizarea si tinerea la zi a contabilitatii , prezentarea la termen a bilantului contabil si a conturilor de executie

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele

bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuielile strict legate de activitatea institutiilor sau serviciilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea unor persoane din subordine , carora li se stabileste in mod precis actiunile si activitatile asupra carora pot decide.

Angajarea si efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare aprobate in buget se aproba de ordonatorul de credite si se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv care atesta incadrarea in creditele bugetare aprobate si destinatia acestora si respectarea dispozitiilor legale.

Finantarea cheltuielilor institutiilor publice si serviciilor publice

La art. 35 din Legea 189/98 se prevede ca finantarea cheltuielilor curente si de capital ale institutiilor si seviciilor publice de interes local se asigura din:

– integral din bugetul local, in functie de subordonare

din venituri extrabugetare si din subventii acordate de la bugetul local , in functie de subordonare

integral din venituri extrabugetare

Institutiile publice mai pot folosi pentru desfasurarea si largirea activitatii lor, mijloace materiale si banesti primite de la persoane juridice si fizice sub forma de donatii si sponsorizari.

Finantarea cheltuielilor unor institutii publice indiferent de subordonare , se asigura atit din bugetul de stat cat si din bugetele unor unitati administrativ –teritoriale, numai in cazul in care prin legea bugetara sau prin legi speciale se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanteaza prin fiecare buget .(vezi anexa 8 la Legea bugetului de stat pe anul 2000-cheltuieli de invatamant si sanatate).

La institutiile publice si serviciile publice finantate integral de la bugetul local finantarea cheltuielilor din bugetele locale se asigura prin deschideri de credite de catre ordonatorii de credite principali in limita creditelor bugetare aprobate prin bugetul local si potrivit destinatiei stabilite in raport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispozitie anterior si cu respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective.

Deschiderea de credite reprezinta autorizarea data de ordonatorii de credite (principali sau secundari) pe baza cererii de deschidere de credite inaintate de ordonatorii secundari si tertiari de credite, dupa caz..

Nici o cheltuiala bugetara nu poate fi efectuata daca nu exista credite bugetare deschise potrivit bugetului aprobat.

Creditele bugetare se deschid in trezorerie pe titlul clasificatiei economice (personal-titl.10, materiale si servicii- titl. 20, subventii-titl. 34, capital-titl. 70)

Aceste institutii inregisreaza in contabilitate conturi in afara bilantului creditele aprobate , creditele deschise si repartizate, respectiv creditele deschise pentru nevoi proprii .

Aceste institutii au obligatia , daca legea nu prevede altfel, sa verse la bugetul local veniturile incasate.

Institutiile publice finantate din venituri extrabugetare si alocatii de la bugetul local sau integral din venituri extrabugetare

Legea prevede ca veniturile extrabugetare ale institutiilor si serviciilor publice finantate din venituri extrabugetare se incaseaza , administreaza , utilizeaza si contabilizeaza de catre acestia.

Aceste venituri provin di taxe , chirii, manifestari culturale, sportive, concursuri artistice, publicatii, prestatii editoriale, studii, proiecte, valorificari de produse din activitati sau anexe, prestari de servicii.

In baza actului de infiintare unele institutii publice finantate din venituri extrabugetare pot primi in completarea veniturilor proprii si alocatii de la bugetul local.

Excedentele rezultate din executia bugetelor acestor institutii se regularizeaza la sfarsitul anului cu bugetele locale , in limita sumelor primite de la acestea , daca legea nu prevede altfel.

Executia bugetelor reprezinta activitatea de incasare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor efectuate in buget.

Excedentele reprezinta diferente favorabile in situatia in care veniturile incasate sunt mai mari decat cheltuielile efectuate.

Soldurile anuale rezultate din executia bugetelor instituttilor si serviciilor publice de interes local , finantate integral din venituri extrabugetare raman la dispozitia acestora urmand a fi folosite in anul urmator cu aceeasi destinatie.

Este important de retinut ca , potrivit art. 8 din Legea bugetului de stat pe anul 2000 , pentru anul 2000 se suspenda aplicarea art. 1 alin (1) lit e) din Ordonanta Guvernului nr. 70 /1994 privind impozitul pe profit , cu modificarile si completarile ulterioare, privind obligatia la plata impozitului pe profit a institutiilor publice , pentru veniturile extrabugetare din activitati economice desfasurate in conditiile legii.

Soldurile anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor publice care realizeaza venituri extrabugetare din desfasurarea de activitati economice se varsa integral la bugetul de stat sau la bugetele locale , dupa caz, daca legea nu prevede altfel.

Consiliile locale si judetene pot hotara ca soldurile anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor si serviciilor publice subordonate , finantate integral din venituri extrabugetare , sa se preia la bugetul local, dupa deducerea sumelor incasate anticipat si a obligatiilor de plata.

4.2. Executia de casa a bugetelor institutiilor si serviciilor publice de interes local

Executia de casa a bugetelor institutiilor si serviciile publice de interes local se efectueaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului.

Consiliile locale si judetene pot aproba infiintarea de activitati integral finantate din venituri extrabugetare pe langa unele institutii si servicii publice stabilind domeniul de activitate , categoriile de venituri , natura cheltuielilor, sistemul de organizare si functionare a acestor unitati.

Bugetele de venituri si cheltuieli pentru activitatile finantate integral din venituri extrabugetare se intocmesc o data cu bugetul institutiilor sau serviciului public de care apartin si se aproba o data cu bugetul acestora.

Veniturile si cheltuielile activitatii finantate integral din venituri extrabugetare se grupeaza pe baza Clasificatiei indicatorilor privind finantele publice, aprobate de Ministerul Finantelor. (Anexa 3 “Clasificatia institutiilor si activitatilor autofinantate- la clasificatia aprobata prin Ordinul Ministrului finantelor nr. 1394/1995 cu modificarile si completarile ulterioare).

In situatia nerealizarii veniturilor prevazute in bugetele activitatilor finantate integral din venituri extrabugetare cheltuielile vor fi efectuate in limita veniturilor realizate.

Soldurile anuale , rezultate din executia bugetului de venituri si cheltuieli ale activitatilor finantate din venituri extrabugetare se reporteaza in anul urmator sau se preiau la bugetul local , in conditiile legii.

In situatia in care , la infiintarea unor institutii sau a unor servicii publice de interes local sau a unor activitati finantate integral din venituri extrabugetare , acestea nu dispun de fonduri suficiente , in baza unei documentatii temeinic fundamentate , consiliile locale si judetene pot acorda imprumuturi temporare din bugetul local pe baza de conventie (pct.III .3 , pag. 4).

Imprumuturile acordate pot fi rambursate in termen de un an de la data acordarii.

Institutiile publice , serviciile publice si activitatile finantate din venituri extrabugetare au deschise in unitatile teritoriale ale trzoreriei statului conturi de disponibilitati prin care acestea efectueaza operatiuni de incasari si plati:

Disponibilul din mijloace extrabugetare ale institutiilor de subordonare locala (ct. 50.04),

Disponibil din donatii (ct. 50.07)

Disponibil al institutiilor subventionate din bugetul local ( ct. 50.10)

Potrivit Legii 189/1998, art. 47, serviciile publice de interes local care desfasoara activitati de natura economica au obligatia calcularii, inregistrarii si recuperarii uzurii fizice si morale a mijloacelor fixe aferente acestor activitati prin tarif sau pret, potrivit legii.

Sursele reprezentand amortizarea calculata pentru aceste mijloace fixe se utilizeaza pentru realizarea de investitii in domeniul respectiv si se evidentiaza distinct in programul de investitii, ca sursa de finantare a acestora.

4.3. Particularitatile privind inregistrarea in contabilitate a principalelor operatiuni generate de activitatile de natura economica desfasurate de institutiile si serviciile publice de interes local.

Activitatile de natura economica , pentru care se calculeaza amortizarea mijloacelor fixe , se stabilesc prin Hotarare a Guvernului.

Inregistrarile in contabilitate:

La instituia publica de interes local:

225 = %

531

232 TVA

120 = 225

531 = 520.01

232/buget local subcap31.02.06

232 = 120

La bugetul local:

103 = 500 subcap. 31.02.06

Operatiunile privind executia bugetului de venituri si cheltuieli la institutiile publice finantate integral din venituri extrabugetare se inregistreaza in contabilitatea acestora, potrivit normelor metodologice in vigoare, cu urmatoarele precizari:

a.cheltuielile pentru dezvoltare (investitii) se inregistraza in contul 420 "Cheltuielile institutiei publice finantate din venituri extrabugetare: art 74.

b.Cheltuielile aferente investitiilor in curs de executie se transfera la finele anului in contul 415 "Cheltuieli pentru investitii in continuare"

c.Soldul contului de disponibil 120 "Disponibil al institutiei finantate din venituri extrabugetare ramas la finele anului se repartizeaza astfel:

-partea aferenta dezvoltarii, ramasa neutilizata in anul respectiv (diferenta dintre prevederile bugetare si platile de casa), se evidentiaza intr-un cont analitic distinct 120.02 "Sold din anul precedent aferent dezvoltarii conform Ord. G. nr. 14/1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 27/1999"

-diferenta ramasa se inregistreaza in contul 120.01 "Disponibil al institutiei publice finantate din venituri extrabugetare-activitatea curenta";

d.soldul contului 528 "Venituri din anii precedenti si alte surse" reflecta in mod corespunzator operatiunile de la pct. C), utilizandu-se un analitic distinct 528.03 "Venituri din anii precedenti si alte surse aferente dezvoltarii", astfel:

-la finele anului , inregistrarea cheltuielilor aferente lucrarilor de investitii neterminate , care se continua in anul urmator:

415 = 420.74

-la finele anului, inchiderea conului de cheltuieli , exclusiv sumele de la 420.74, aferente lucrarilor de investitii neterminate, care se utilizeaza in anul urmator;

520 = 420;

-dupa depunerea darii de seama contabile , inchiderea contului de venituri;

520 = 528.01;

-constituirea partii aferente investitiilor in continuare;

528.01 = 528.02;

-constituirea partii aferente dezvoltarii, ramasa neutilizata , ramase neutilizata la finele anului:

528.01 = 528.03;

e.investitiile efectuate in anul urmator din sumele rezervate potrivit legii se inchid la finele anului prin debitul contului 58.03 ;

528.03 = 420.74;

investitiile in continuare se inchid la finele anului in care au fost terminate prin debitul contului 528.02;

528.02 = 415.

Valoarea reevaluata a mijloacelor fixe , determinata in conditiile art. 2 din O. G. nr. 14/1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 27/1999, se inregistraza in contul in afara bilantului 908 "Valoarea reevaluata, a mijloacelor fixe conform O. G. nr. 14/1998,aprobata si modificata prin Legea nr. 27/1999", iar amortizarea calculta potrivit legii, in contul 909 "Amortizarea mijloacelor fixe conform O.G. nr. 14/1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 27/1999".

Dezvoltarea in analitice a conturilor respective se face conform clasificarii mijloacelor fixe, potrivit reglementarilor in vigoare.