Analiza Rentabilitatii Firmei pe Baza Contului de Profit Si Pierdere Si a Ratelor de Rentabilitate
INTRODUCERE
Lucrarea de față tratează aspectele legate de analiza rentabilității firmei. Trecerea la sistemul economiei de piață constituie, în opinia specialiștilor drept singura alternativă a renașterii economice. Într-o perioadă caracterizată printr-o intesificare a concurenței în toate domeniile rentabilitatea a început să ocupe un loc tot mai important în cadrul firmei. Lucrarea încearcă să evidențieze și să sublinieze importanța stabilirii rentabilității și a analizării evoluției acesteia prezentând și modalitatea în care aceasta poate influența activitatea per ansamblu a unei entități economice.
Rentabilitatea reprezintă caracteristica unei societăți comerciale de a obține un venit mai mare decât cheltuielile. Rentabilitatea apare astfel ca un instrument hotărâtor al mecanismului economiei de piață atât în orientarea activității de producție cât și în orientarea utilizării resurselor materiale, umane și financiare. Profitul este scopul și rațiunea acțiunii economice, mobilul principal al investirii capitalului, fiind criteriul principal de analiză al eficienței economice.Maximizarea profitului constituie motivația agentului economic de a acționa într-un anumit domeniu de activitate lucrativă, deci este un criteriu de fundamentare a opțiunii sale, privind orientarea capitalului și restructurarea producției.
Lucrarea este structurată pe trei capitole și anume:
“Rentabilitatea – expresie a eficienței firmei” în care sunt prezentate principalele conexiuni existente între rentabilitate și risc – acesta din urmă fiind un factor esențial în cadrul activității desfășurate de o firmă;
“Analiza rentabilității firmei pe baza contului de profit și pierdere și pe baza ratelor de rentabilitate” care cuprinde principalele modalități de stabilire a nivelului rentabilității;
Capitolul trei reprezintă un studiu de caz care se referă analiza evoluției rentabilității firmei SC Crinul Alb SRL în perioada 2005-2007
Am insistat în mod deosebit asupra evoluției rentabilității firmei în perioada 2005-2007 precum și a efectului pe care elementele componente ale fiecărei rate de rentabilitate îl are asupra întregului indicator .
În finalul lucrării am expus concluziile și bibliografia pe care am redactat-o cu autorii în ordine alfabetică.
Capitolul 1 Rentabilitatea – expresie a eficienței firmei
Instabilitatea mediului industrial, aflat într-o fază de restructurare accelerată, progresul tehnic care a îmbunătățit viața unei părți din populația lumii dar care a generat de asemenea și cumplite efecte secundare, cererea de produse și servicii, amplificarea concurenței, precum și perturbațiile de natură monetară și financiară impun întreprinderilor eforturi deosebite de adaptare la surprizele pieței și de menținere a unei disponibilități față de orice oportunitate.Pentru a putea face față schimbărilor ce apar in mediul extern și nu numai o firmă trebuie să-și stabilească și să urmărească evoluția unor indicatori care să-i permită tragerea unui semnal de alarmă în cazul abaterii acestora de la nivelul prestabilit. Un astfel de indicator este și rentabilitatea care reprezintă caracteristica unei societăți comerciale de a obține un venit mai mare decât cheltuielile. Rentabilitatea apare astfel ca un instrument hotărâtor al mecanismului economiei de piață atât în orientarea activității de producție cât și în orientarea utilizării resurselor materiale, umane și financiare.
Profitul este scopul și rațiunea acțiunii economice, mobilul principal al investirii capitalului, fiind criteriul principal de analiză al eficienței economice. Maximizarea profitului constituie motivația agentului economic de a acționa într-un anumit domeniu de activitate lucrativă, deci este un criteriu de fundamentare a opțiunii sale, privind orientarea capitalului și restructurarea producției. Profitul stimulează eforturile agentului economic în vederea perfecționării activității sale și are o semnificație deosebită pentru societate, deoarece prin prelevarea unei părți din venit la buget sunt satisfăcute nevoi sociale generale privind învățământul, sănătatea, cultura, administrația de stat și apărarea.
Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât dezvoltării, cât și remunerării capitalurilor. Profitul (beneficiul), ca indicator absolut (de mărime) al rentabilității, constituie premisă și consecință a unei “afaceri”. Ca premisă, se are în vedere faptul că inițierea unei afaceri implică o anumită investitie, iar consecința o constituie rezultatul așteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se formează noi surse disponibile pentru alte investiții. Analiza rentabilității se realizează pe baza “contului de profit și pierdere”, care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli. Legea contabilității Nr. 82/1991, și regulamentul de aplicare aprobat prin H. G. nr. 704/14 dec. 1993, precizează modul de structurare a cheltuielilor și veniturilor și ref1ectarea lor în contabilitate. În general, cheltuielile și veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respectiv:
– de exploatare (de bază), privind sectorul industrial, comercial sau prestări de servicii;
– financiară, adică participațiile cu capital propriu la alte societăți, precum și folosirea de capital străin;
-excepțională, respectiv venituri și cheltuieli care nu sunt legate de activitatea comercială, curentă a unității patrimoniale și se referă fie la operații de exploatare, fie la operații de capital, cum sunt: -despăgubiri și penalități încasate; venituri din cedarea activelor; perisabilități și lipsuri de inventar; donații și subvenții acordate etc.
Rentabilitatea este o restricție ce se manifestă sub aspecte diferite dar corelate între ele: asigurarea remunerării factorilor de producție și a capitalului investit dar și gestionarea resurselor în condiții de eficiență și eficacitate. Un diagnostic economico-financiar complet nu se poate realiza neglijând cuplul rentabilitate–risc. Riscul este o variabilă exogenă, antonimă rentabilității. Efectele riscului fiind contradictorii, se pune problema stapânirii unui anumit nivel al riscului pentru a obține rentabilitatea scontată. Riscul poate fi tradus și ca variabilitatea profitului față de media rentabilității din ultimele exerciții, ca incapacitatea intreprinderii de a se adapta în timp și la cel mai mic cost la variația condițiilor de mediu. În consecință, rentabilitatea se află sub incidența stării generale de risc în care întreprinderea își desfașoară activitatea:
Schema 1.1 Impactul principalelor categorii de risc asupra rentabilității întreprinderii
Sursa: ISFANESCU Aurel, Robu Vasile “Analiză economico-financiară”Editura ASE, București 2002, pg 78
Metoda prin care se poate exprima variabilitatea rentabilității întreprinderii în funcție de evoluția factorilor de risc se face prin intermediul coeficientului de elasticitate al rentabilității:
Ker =
Unde:
∆R = variabilitatea rentabilității absolute
∆Fr = variabilitatea factorilor de risc
Ker = coeficientul de elasticitate al rentabilității
Cu cât valoarea coeficientului de elasticitate al rentabilității este mai mică, cu atât sensibilitatea rentabilității la factorii de risc este mai scăzută iar estimarea activității viitoare a activității întreprinderii se poate face cu un grad de probabilitate ridicat. Indiferent de gradul de risc în care își desfașoară activitatea, echilibrul financiar al întreprinderii trebuie asigurat. Starea de echilibru financiar a întreprinderii se poate exprima prin doi indicatori : lichiditatea (capacitatea activelor de a se transforma în bani într-un termen mai mult sau mai puțin apropiat și în condiții normale de utilizare) și solvabilitate (capacitatea întreprinderii de a face față scadențelor în materie de angajamente). Dacă o întreprindere poate renunța temporar la o rentabilitate maximală, acceptând și rezultate minime, nu se poate întâmpla același lucru privind lichiditatea și solvabilitatea. Asigurarea stării de lichiditate și solvabilitate constituie condiția financiară de bază impusă de desfașurarea prezentă și viitoare a activității întreprinderii.
1.1 Rentabilitate și risc de exploatare
Riscul de exploatare evaluează capacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost, la variațiile mediului în care acționează, respectiv exprimă flexibilitatea rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situația sectorului în care întreprinderea își desfasoară activitatea dar și de caracteristicile portofoliului de active proprii.
Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare, întâlnit în literatura de specialitate și sub denumirea de punct critic, punct mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legături între variația rezultatului exploatării și variația volumului de activitate desfasurată de întreprindere, marcând acel volum de activitate al întreprinderii care asigură acoperirea cheltuielilor de exploatare, în condițiile realizării unui rezultat din exploatare nul. Depășirea pragului de rentabilitate asigură în fapt rentabilizarea activității întreprinderii. Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informații cu privire la volumul de activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de timp presupusă de acoperire a cheltuielilor, gradul de utilizare a capacității de producție corespunzator pragului de rentabilitate (sau corespunzator unei anumite mărimi a profitului), profitul maxim ce poate fi realizat în condițiile date. Analiza pragului de rentabilitate este importantă în procesul de planificare deoarece relația cost–volum–profit poate fi influențată de proporția investițiilor în active fixe, iar la stabilirea planurilor financiare de obicei se operează schimbări ale raportului dintre valoarea activelor fixe și a celor curente.
Trebuie să se stabilească în acest fel un volum suficient al vânzărilor pentru acoperirea cheltuielilor fixe și variabile; în caz contrar, întreprinderea va înregistra prin activitatea desfașurată pierdere.
În aprecierea riscului din exploatare, se poate aborda coeficientul de elasticitate (Ke), coeficient întilnit și sub denumirea de coeficient de levier al exploatării:
Ke =
Unde:
variația relativă a rezultatului din exploatare
variația relativă a cifrei de afaceri
Coeficientul de elasticitate exprimă modul în care o schimbare în volumul vânzărilor influențează câștigurile înainte de plata dobânzilor și a impozitelor, sensibilitatea rezultatului din exploatare la creșterea cu o unitate a cifrei de afaceri.
Evidențiind variabilitatea rezultatului față de structura costurilor, se poate prezenta relația dintre coeficientul de elasticitate și pragul de rentabilitate:
Ke =
Decalajul dintre cifra de afaceri realizată de întreprindere și cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate influențează mărimea coeficientului de elasticitate. Creșterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate diminuează valoarea coeficientului de elasticitate și implicit, riscul de exploatare. Ceea ce trebuie sesizat este că rentabilitatea întreprinderii este afectată de riscul din exploatare, ca de altfel și de riscul financiar în condiții de variabilitate a cifrei de afaceri.
Valorile înregistrate de coeficientul de elasticitate ajută la aprecierea poziției întreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel:
• Dacă Ke>11, poziția întreprinderii este instabilă, cu un grad de risc economic ridicat;
• Dacă Ke≈6, poziția întreprinderii este relativ stabilă, cu un risc economic mediu;
• Dacă Ke<6, poziția întreprinderii este confortabilă, cu un risc economic scăzut.
Coeficientul de elasticitate este o componentă importantărin activitatea desfașurată pierdere.
În aprecierea riscului din exploatare, se poate aborda coeficientul de elasticitate (Ke), coeficient întilnit și sub denumirea de coeficient de levier al exploatării:
Ke =
Unde:
variația relativă a rezultatului din exploatare
variația relativă a cifrei de afaceri
Coeficientul de elasticitate exprimă modul în care o schimbare în volumul vânzărilor influențează câștigurile înainte de plata dobânzilor și a impozitelor, sensibilitatea rezultatului din exploatare la creșterea cu o unitate a cifrei de afaceri.
Evidențiind variabilitatea rezultatului față de structura costurilor, se poate prezenta relația dintre coeficientul de elasticitate și pragul de rentabilitate:
Ke =
Decalajul dintre cifra de afaceri realizată de întreprindere și cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate influențează mărimea coeficientului de elasticitate. Creșterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate diminuează valoarea coeficientului de elasticitate și implicit, riscul de exploatare. Ceea ce trebuie sesizat este că rentabilitatea întreprinderii este afectată de riscul din exploatare, ca de altfel și de riscul financiar în condiții de variabilitate a cifrei de afaceri.
Valorile înregistrate de coeficientul de elasticitate ajută la aprecierea poziției întreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel:
• Dacă Ke>11, poziția întreprinderii este instabilă, cu un grad de risc economic ridicat;
• Dacă Ke≈6, poziția întreprinderii este relativ stabilă, cu un risc economic mediu;
• Dacă Ke<6, poziția întreprinderii este confortabilă, cu un risc economic scăzut.
Coeficientul de elasticitate este o componentă importantă în determinarea gradului de risc al unei afaceri. O întreprindere poate sa influențeze gradul de risc al afacerilor prin alegerea coeficientului de elasticitate. Dacă toate celelalte influențe sunt constante, cu cât mai mare este valoarea coeficientului de elasticitate, cu atât mai mare va fi si gradul de risc. Dacă se ia în calculul gradului de risc al afacerii și probabilitatea de variație a volumului vânzărilor în sensul creșterii, atunci în condițiile unei valori ridicate a coeficientului de elasticitate, se va înregistra creșterea profitului. Dacă volumul vânzărilor întreprinderii are grad ridicat de certitudine, mărimea coeficientului de elasticitate nu va determina variabilitatea profiturilor viitoare.
1.2. Rentabilitate si risc financiar
Într-o economie de piață, capitalul este alocat prin sistemul de prețuri. Dobânda este prețul plătit pentru capitalul împrumutat. Întreprinderile cu cele mai profitabile posibilități de investiții sunt doritoare și capabile să plătească cel mai mult pentru a obține capital și, de aceea, ele tind să atragă capitalul existent pe piață într-o mai mare măsură decât întreprinderile ineficiente. Măsura în care o întreprindere utilizează creditul pentru finanțare are implicații importante asupra rezultatelor activității desfășurate. Decizia întreprinderii de a utiliza capital împrumutat pentru completarea surselor de finanțare atrage un risc suplimentar pentru acționariat – riscul financiar. Dacă orice întreprindere iși asumă riscul afacerii (riscul general în cadrul sectorului de activitate), riscul financiar este un risc specific care rezultă din modalitatea de finanțare a activelor.Investitorii actuali și potențiali pot fi interesați de aranjamentele dintre întreprindere și creditorii săi în domeniul financiar. Măsura în care o întreprindere este finanțată din surse externe se reflectă în gradul de îndatorare. Nivelul gradului de îndatorare într-o întreprindere este un factor important în preluarea riscului. O întreprindere care a « împrumutat » bani în mod evident are un angajament de plată pentru cheltuieli viitoare cu dobânzi și pentru realizarea rambursărilor de capital. Vânzările și profiturile – întreprinderile care au o rată stabilă de creștere a vânzărilor și a profiturilor sunt într-o mai bună poziție pentru a finanța cheltuielile cu dobânzile și rambursările de capital decât acelea cu rate ale vânzărilor volatile sau în declin. Profiturile mai mari pot face compatibilă susținerea unor mari nivele ale gradului de îndatorare.
Gradul de îndatorare își pune amprenta în mod inevitabil asupra activității întreprinderii. În momentul în care rezultatele generate prin folosirea capitalurilor împrumutate devansează cheltuielile cu dobânzile ce trebuie plătite, este posibilă creșterea rezultatelor valabile pentru acționari față de situația normală (bazată pe finanțarea activității prin surse proprii). Folosirea capitalurilor împrumutate ca sursă de finanțare poate să însemne pentru întreprindere relaxare fiscală: dobânda la împrumuturi este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal. Întreprinderile trebuie doar sa aibă capacitatea de a suporta costul sumei nete (după impozitare) al cheltuielilor cu dobânzile.
Investitorii de obicei solicită o rată a profitului mai mică din utilizarea capitalului împrumutat decât din partea capitalurilor proprii, datorită unui risc mai mare comparativ cu împrumuturile. Dacă un împrumut este utilizat pentru a finanța achiziția unui activ, perioada împrumutului se poate compara cu perioada de viață asteptată a acestui activ pentru a vedea măsura în care beneficiile suplimentare generate de acest activ acoperă cheltuielile cu dobânzile.
O bună întelegere a gradului de îndatorare, a factorilor care îl influențează și a efectelor sale asupra profitabilității sunt esențiale în analiza performanțelor economico-financiare ale întreprinderii.Riscul financiar caracterizează variația rezultatelor sub incidența structurii financiare a întreprinderii. Evaluarea riscului financiar se face fie cu ajutorul pragului de rentabilitate financiar, fie pe baza efectului de levier financiar.
Schema 1.2 Riscul financiar și factorii de influență
Sursa: ISFANESCU Aurel, Robu Vasile “Analiză economico-financiară”Editura ASE, București 2002
Creșterea ratei rentabilității comerciale, accelerarea vitezei de rotație a activelor și o politică financiară riguroasă vor asigura creșterea ratei rentabilității financiare și diminuarea riscului financiar. Politica structurii capitalului implică echilibrarea gradului de risc cu rata de rentabilitate. Implicarea în finanțarea activității întreprinderii într-o mai mare măsură a capitalului împrumutat atrage creșterea gradului de risc a profitului dar, în același timp, o rată de rentabilitate estimată la o valoare superioară. Structura optimă a capitalului este cea care realizează un echilibru între gradul de risc financiar și rata de rentabilitate estimată. Utilizarea efectului de levier în caracterizarea riscului financiar al întreprinderii este incontestabilă dar, trebuie să avem în vedere și carențele acestei metode. Dacă analiza riscului financiar are drept subiect o întreprindere care a utilizat credite pentru investiții, atunci cu siguranță rezultatele analizei prin efectul de levier sunt alterate: dimensiunea ratei rentabilității economice este afectată și de volumul investițiilor efectuate. În același timp, efectul investițiilor asupra activității întreprinderii nu se concretizează în momentul efectuării lor, fiind un efect ce se resimte treptat, pe o durată de timp mai mare.
1.3 Rentabilitate și risc de faliment
Evaluarea riscului de faliment se poate realiza cu ajutorul unor metode de predicție, bazate pe un sistem de grupare a unor indicatori aflați în corelație cu starea de sănătate sau slăbiciune a întreprinderilor. Metodele de analiză a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care grupează caracteristicile financiare ale întreprinderilor cu funcționare normală și a celor cu dificultăți în activitatea de gestionare economico–financiară. Prin combinarea în anumite proporții a unor indicatori se încearcă departajarea întreprinderilor în situație de faliment de întreprinderile aflate în stare de incertitudine sau cu situație considerate normală. Combinația liniară a unor indicatori, numită funcție scor, realizează aproximarea (dar cu un anumit grad de probabilitate ) a riscului de faliment.
Metoda scorurilor, în aprecierea riscului de faliment al întreprinderilor, apelează și la indicatorii de rentabilitate, alături de indicatori de structură ai activelor, indicatori de lichiditate sau indicatori de eficiență. Condiția de selecție a indicatorilor care evidențiază performanța unei întreprinderi este relația de independență dintre aceștia. Existența unui anumit grad de corelație între indicatori ar conduce la înregistrarea, în cadrul funcției amintite, a unor influențe repetate ale aceluiași fenomen economico–financiar.
Scorul reflectă o funcție liniară a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiți coeficienți medii, determinate prin metoda celor mai mici pătrate, pe baza observațiilor asupra unui lot reprezentativ de întreprinderi:
Z = a1*R1 + a2*R2 + ……………+ an*Rn
unde:
Ri= indicatori de rentabilitate și structură a capitalurilor
ai= coeficienți de corelație cu funcția scor Z, respectiv variabilitatea marginală a scorului Z la o variație de o unitate a ratei .
Selecția indicatorilor în cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor înregistrate atât de întreprinderile “sănătoase” cât și de întreprinderile aflate în dificultate, pe perioade îndelungate de timp: 20-30 ani. Această condiție a făcut practic imposibilă elaborarea unor funcții scor reprezentative pentru întreprinderile din România dar nu excludem folosirea metodei scorurilor în România în evidențierea demersurilor teoretico–metodologice în evaluarea performanțelor financiare ale întreprinderilor, în condițiile specifice existente.
Modelul Altman* cuprinde cinci variabile, construite pe un eșantion de 66 de întreprinderi, dintre care jumătate cu dificultăți financiare. Printre indicatorii utilizați în elaborarea modelului Altman remarcăm existența ratei rentabilității economice, calculate în funcție de rezultatul exploatării și valoarea activului total. În cadrul modelului elaborat de profesorul Altman, se atribuie ratei rentabilității economice o valoare destul de ridicată a coeficientului de ponderare comparativ cu ceilalți coeficienți utilizați în ponderarea ratelor. Modelul Altman se bazează pe funcția:
Z = 3.3*R1 + 1.4R2 + 1.2*R3 + 1.0*R4 + 0.6*R5
Unde:
R1=rata rentabilității economice
R2=rezultat reportat / activ total
R3=rata de structură a activelor circulante nete
R4=rotația activelor totale calculată în funcție de cifra de afaceri
R5=rata autonomiei financiare
În funcție de valorile înregistrate de funcția Z, întreprinderile sunt caracterizate astfel din punct de vedere al riscului de faliment:
Rezultatele modelului elaborate de profesorul Altman trebuie sa se fie privite cu oarecare rezervă pentru că acestea se bazează pe exemplul unor societăți din Statele Unite de acum 28 de ani.
Elaborarea modelului Conan–Holder s-a bazat pe experiența a 200 de întreprinderi clasificate după sectorul de activitate.
Rentabilitatea este reprezentată în cadrul modelului menționat de excedentul brut din exploatare (indicator parțial de rentabilitate). Excedentul brut din exploatare este prezentat prin raportare la valoarea datoriilor totale ale întreprinderii, iar pentru ponderare este folosit un coeficient cu valoare semnificativă – 0.24.
Pentru întreprinderile ce desfașoară activitate industrială, cu scopul caracterizării riscului de faliment, s-a propus urmatoarea funcție:
Z = 0.24*R1 + 0.22*R2 + 0.16*R3 – 0.87*R4 – 0.1*R5
Unde:
R1 = EBE / Datorii totale
R2 = rata stabilității financiare
R3 = rata lichidității curente
R4 = ponderea cheltuielilor financiare în cifra de afaceri
R5 = rata de remunerare a personalului din valoarea adaugată
1.4 Rentabilitate și echilibru financiar
Desfășurarea activității întreprinderii permite identificarea a două categorii de fluxuri: fluxuri de rezultate și fluxuri de trezorerie. Fluxurile afectează veniturile și cheltuielile, participând la formarea rezultatului, a rentabilității întreprinderii. La formarea fluxurilor financiare participă atât elemente monetare (care antrenează o intrare sau ieșire monetară și deci implică un flux de trezorerie) dar și elemente nemonetare (cu efect asupra rezultatului, fară a antrena un flux de trezorerie). Identificabile sunt în aceeași măsură fluxurile de trezorerie ce nu presupun un efect imediat asupra rezultatului sau un efect asupra rezultatului echivalent cu cel propagat asupra trezoreriei.Starea de echilibru financiar a întreprinderii presupune coordonarea fluxurilor de rezultate și a fluxurilor de trezorerie astfel incât să se asigure permanența acoperirii datoriilor scadente din încasarile curente. Diminuarea încasărilor și implicit a plăților își vor pune amprenta asupra fluxurilor de rezultat imediate și viitoare, iar întreprinderea cu siguranță nu va beneficia de recompensarea capitalurilor în măsura dorită .
Schema 1.4 Relația rentabilitate-echilibru financiar
Sursa:Niculescu,Maria“Diagnostic economic”Editura economică, București 2003
La un moment dat, întreprinderea poate să realizeze rentabilitate ridicată și, în ideea de a extinde volumul de activitate, investițiile devin o necesitate. Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiții, dacă nu au fost minuțios calculate, pot afecta necesarul de resurse financiare presupus de derularea normală a activității curente. Întreprinderea întâmpină dificultăți în onorarea plăților față de furnizorii săi, solvabilitatea este în mod evident prejudiciată. Starea de solvabilitate este dată de măsura în care întreprinderea dispune sau nu de lichidități suficiente pentru satisfacerea plăților curente. Înainte de a caracteriza starea de solvabilitate se impune analiza stării de lichiditate; dificultățile sau performanțele vizavi de lichiditate (cauza) se rasfrâng asupra stării de solvabilitate (efect). Studiul lichidității permite aprecierea interdependenței mecanismelor financiare, iar incidența lor asupra funcționării întreprinderii va pune în evidență punctele “slabe” și “forte” ale relației economic – financiar.
În consecință, desfașurarea unei activități de lungă durată, în condiții de performanță economico – financiară, presupune asigurarea stării de echilibru în relația
rentabilitate – lichiditate – solvabilitate.
Capitolul 2 Analiza rentabilității firmei pe baza contului de profit și
pierdere și pe baza ratelor de rentabilitate
Conceptul de performanță se întâlnește în literatura de specialitate cu diferite sensuri, de exemplu: succes, rezultat al unei activități, acțiune.
În domeniul economic, conceptul de performanță acoperă accepțiuni diferite, cum ar fi: creștere, rentabilitate, productivitate, randament.
Performanța întreprinderii pe baza rentabilității are în vedere rezultatele obținute prin utilizarea factorilor de producție, respectiv cele recunoscute și prezentate în contul de profit și pierdere. Rentabilitatea poate fi definită ca fiind ,,capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora”.
Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței activității economico-fjnanciare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, ținând cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare. Pentru măsurarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori:profitul și ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalrile sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității.Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilității se pot avea în vedere: rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exercițiului, rezultatul net al exercițiului.
Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilității se folosesc, de regulă, următoarele rate: rata rentabilității comerciale, rata rentabilității resurselor consumate, rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare.
2.1 Analiza structurii contului de profit și pierdere a întreprinderii
Noțiunea de profit este privită, acceptată și înțeleasă diferit de economiști prin prisma concepției globale, ca o rezultantă dintre efortul economic ( costul de producție ) și efectul concretizat în veniturile obținute. Sunt opinii diferite pentru a se lua sau nu în calcul toate componentele costului de exploatare ( de producție, de circulație, de prestări servicii sau efectuării de lucrări ). Astfel, pe plan național, amortizarea bunurilor corporale și a valorilor imobilizate pe termen lung, până în prezent, element simplu de cheltuială, reintră în sfera controverselor ( nu puține și pe plan mondial ) atât sub aspectul obligativității dimensionării în timp, al egimului de determinare, cât și al modalităților de recuperare.
Contul de profit și pierdere se constituie într-un formular distinct al documenetelor de sinteză „Bilanțul contabil „.El evidențiază și explică într-o formă analitică rezultatele activtății întreprinderii prin prisma raportului de echilibru dintre cheltuieli și venituri.
Se prezintă sub forma unei liste care grupează veniturile și cheltuielile după natura activității desfășurate, iar în cadrul lor pe elemente primare de venituri și cheltuieli.
Prezentarea informațiilor în contul de profit și pierdere se face cu date comparative pentru exercițiul financiar precedent.
Contul de profit ți pierdere se structurează pe trei părți, în funcție de cele trei tipuri de activități pe care se clasifică veniturile și cheltuielile societăților comerciale : activitatea de exploatare, activitatea financiară și activitatea excepțională. El reflectă veniturile, cheltuielile și rezultatele obținute pe fiecare tip de activitate și în final, modul de obținere a rezultatului brut al exercițiului (profit sau pierdere), cheltuielile cu impozitul pe profit aferent (în cazul obținerii de profit) și profitul net.
Structura contului de profit și pierdere conține : venituri din exploatare, grupate în : venituri din vânzări de mărfuri, venituri din producția vândută, venituri din producția stocată, venituri din producția de imobilizări corporale și necorporale, venituri din subvenții de exploatare, venituri din anulări de provizioane pentru activitatea de exploatare; cheltuieli din exploatare care includ : cheltuieli cu mărfuri vândute, cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile, cheltuieli cu combustibili energie și apă, alte cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți, cheltuieli cu impozite și taxe, cheltuieli cu salarii, cheltuieli cu asigurări și protectie socială, alte cheltuieli de exploatare.
Pe baza acestor date se pot calcula indicatorii :
Cifra de afaceri = venituri din vânzări de mărfuri +venituri din producția vândută
Rezultatul din exploatare = Total venituri din exploatare – Total cheltuieli din exploatare
În continuare structura contului de profit și pierdere cuprinde : venituri financiare , grupate în : venituri din titluri și creanțe imobilizate, venituri din titluri de plasament, venituri din diferențe de curs valutar, alte venituri financiare sub formă de dobânzi sau sconturi obținute, venituri din anulări de provizioane pentru activitatea financiară și cheltuieli financiare care sunt alcătuite din : cheltuieli privind creanțele imobilizate, cheltuieli din titluri de plasament, cheltuieli din diferențe de curs valutar, alte cheltuieli financiare sub formă de dobânzi și sconturi acordate, cheltuieli cu amortizări pentru primele privind rambursarea obligațiunilor și cheltuieli cu constituirea de provizioane pentru activitatea financiară.
Cu ajutorul datelor de mai sus se pot calcula indicatorii :
Rezultatul financiar = Total venituri financiare – Total cheltuieli financiare
Rezultatul curent al exercițiului = Rezultatul din exploatare +/- Rezultatul financiar sau Total venituri din exploatare + Total venituri financiare – Total cheltuieli din exploatare – Total cheltuieli financiare.
Alte informații cuprinse în contul de profit și pierdere se referă la : venituri excepționale , grupate în venituri din operațiuni de gestiune, venituri din operații de capital, venituri din anulări de provizioane pentru activitatea excepțională, cât și cheltuieli excepționale constând din cheltuieli din operații de gestiune, cheltuieli din operații de capital, cheltuieli cu amortizări excepționale și constituirea de provizioane pentru activitatea excepțională.
Pe baza lor se calculează :
Rezultatul excepțional = Total venituri excepționale – Total cheltuieli excepționale
Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent +/- Rezultatul excepțional
Impozitul pe profit = Rezultatul exercițiului x Cota de impozit pe profit (16%)
Rezultatul net = Rezultatul exercițiului – Impozitul pe profit.
În conformitate cu noile reglementări privind contabilitatea armonizată cu directivele europene a apărut un model nou al contului de profit și pierdere.In modelul nou al contului de profit și pierdere s-a înlocuit denumirea de „activitate excepțională” cu aceea de „activitate extraordinară”, a apărut indicatorul privind cifra de afaceri netă, s-au introdus elemente de venituri și cheltuieli realizate din tranzacțiile în cadrul grupului de întreprinderi, s-au rectificat anumite cheltuieli prin deducerea din ele a veniturilor obținute din subvenții de exploatare, s-au introdus date privind cheltuielile și veniturile din ajustarea la inflație precum și referitoare la impozitul pe profit amânat, alte elemente specifice.
Contul de profit și pierdere face parte dintre situațiile financiare de închidere a exercițiului financiar, fiind un document contabil de sinteză, care măsoară performanțele activității unei firme în cursul unei perioade date.În contul de profit și pierdere este prezentat rezultatul activității desfășurate de o societate pe parcursul unui exercițiu financiar, care poate fi profit sau pierdere. Așa cum se cunoaște, ,,obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice”.
Profitul reprezintă componenta principală a evoluției unei societăți și reflectă atât performanța întreprinderii, cât și capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda dividende. Înainte de a discuta despre profit ca măsură a performanței, trebuie să înțelegem care sunt principalii utilizatori ai informațiilor financiare și ce urmăresc ei. Utilizatorii informaților degajate de situațiile financiare sunt investitorii (acționari actuali sau potențiali), managerii, creditorii financiari, clienți, salariații, statul, publicul, analiștii financiari etc.Când vorbim de acționari trebuie să distingem două categorii, și anume acționarii ordinari și cei preferențiali.
Acționarii ordinari doresc să obțină informații privind: nivelul profitului și în mod special profitul viitor, eficiența managementului (dacă activele sunt utilizate în mod eficient), profitul pe care îl aduce investiția lor și dacă ar fi fost mai bine să investească diferit, riscul fnanciar și de exploatare, cheltuielile care sunt făcute de firmă în scopuri personale ale administratorilor (asigurare mașină folosită numai de administrator), lichiditatea, gradul de îndatorare, capacitatea de autofinanțare etc.
Acționarii preferențiali își asumă un risc mai mic decât acționarii ordinari deoarece, indiferent de profitul societății, aceștia primesc o sumă fixă ca dividend.
Ei urmăresc informații ca: valoarea netă a activelor, proporția în care dividendele preferențiale sunt acoperite de profit. Acest grup de investitori este interesat mai mult de informația: dacă s-a obținut profit și nu dacă activitatea se poate dezvolta în viitor, acționarii ordinari sunt cei care beneficiază de dezvoltarea afacerii. Creditorii sunt investitori pe termen scurt, mediu și lung.
Creditorii pe termen scurt sunt, în general, furnizorii care urmăresc lichiditatea și solvabilitatea firmei, valoarea netă realizabilă a activelor, profitul viitor, șansele de dezvoltare a societății, riscul de exploatare, riscul financiar.
Creditorii pe termen lung și mediu doresc să fie informați despre profitul actual și viitor, gradul de îndatorare, autonomia financiară, lichiditate, dobânda acoperită, de fapt toate informațiile privind structura financiară și rentabilitatea firmei. Salariații sunt preocupați în primul rând de securitatea locului de muncă și de remunerarea lor, de aceea vor să obțină informații privind valoarea adăugată, rentabilitatea societății, lichiditate, profitul viitor. Prin noul cod al muncii, societățile sunt obligate să pună la dispoziția salariaților situații1e financiare, veniturile, cheltuielile, profitul, politicile contabile, impozitele etc.
În ceea ce privește managerii, este foarte greu să sintetizezi ce informații financiare le sunt utile pentru că nevoile diferă de la o situație la alta. Pe de o parte, aceștia sunt interesați în obținerea tuturor informațiilor de mai sus, pentru că activitatea lor este interpretată în funcție de aceste informații. Conducerea cere informații detaliate pentru a putea analiza și lua decizii în vederea acționării într-o anumită direcție. În afara informațiilor enumerate mai sus, ei urmăresc și informații care țin de contabilitatea de gestiune și care au implicașii asupra tuturor indicatorilor, cum ar fi cost/produs, modificările în structura vânzărilor, profitul/produs etc. Statul urmărește dacă societatea respectă reglementările legale în vigoare, precum și dacă societatea a achitat datoriile pe care le are către stat. În cazul în care rentabilitatea este conectată la fiscalitate, informațiile prezentate de situațiile financiare servesc pentru stabilirea impozitului pe profit, TVA, alte impozite și taxe. Analizând ceea ce este menționat mai sus, putem spune că majoritatea informațiilor cerute de utilizatorii de informații sunt cuprinse în contul de profit și pierdere. De aceea, cu cât va fi mai detaliat contul de profit și pierdere, cu atât va fi mai transparent pentru utilizatorul inforrnației financiare. În cadrul contului de profit și pierdere, componentele sale sunt trecute într-o anumită ordine, astfel încât fiecare linie să arate utilizatorului care este situația societății, în funcție de ce element este analizat.
Putem spune că situația financiară numită ,,cont de profit și pierdere” explică câteva, dar nu toate modificările care apar în cadrul activelor, pasivelor
al capitalurilor proprii între două bilanțuri consecutive, pentru că în contabilitate se aplică principiul recunoașterii veniturilor și cheltuielilor care precizează : recunoașterea venituribor în contul de profit și pierdere se realizează simultan cu recunoașterea creșterii activelor și a reducerii datoriilor (de exemplu, creșterea netă a activelor rezultă din vânzarea produselor sau a serviciilor ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii)…Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii datorijlor sau a reducerii acestora (drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacebor fixe).
Modul de prezentare a contului de profit și pierdere diferă de la o țară la alta, după conținutul informațional și după forma de prezentare.
După conținutul informațional, distingem două forme, și anume:
– cont de profit și pierdere, cu prezentarea veniturilor și cheltuielilor după natura lor;
– cont de profit și pierdere, cu prezentarea după destinație a cheltuielilor de exploatare (pe funcții ale întreprinderii).
După forma de prezentare, se intâlnesc:
– sub formă de listă (verticală) care prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatulut exercițiului
– sub formă de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile și pierderile sunt prezentate în partea stângă, iar veniturile și profitul în partea dreaptă.
I. Schema-listă a contului de profit și pierdere, cu prezentarea venitunlor și cheltuielilor după natura lor, așa cum este concepută de Directiva a IV-a a CEE, se prezintă astfel:
1. Marimea netă a cifrei de afaceri
2. Variația stocurilor de produse finite si lucrări în curs
3. Lucrări efectuate de întreprinderi pentru sine și capitalizate
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli de personal
a) Salarii
b) Cheltuieli sociale, cu menționarea separată a celor care acoperă pensiile
7. a) Corectările de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizările corporale și necorporale
b) Corectările de vaboare privind elementele activului circulant, în măsura în care ele depășesc corectările normale de valoare în cadrul întreprinderii
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri care provin din participații, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate
10. Venituri care provin din alte valori mobiliare și din alte creanțe ale activului imobilizat, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate
11. Alte dobânzi și venituri asimilate, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate.
12. Corectările de valoare privind imobilizarile financiare și va1orile mobiliare aparținând activului circulant
13. Dobânzi și cheltuieli asimilate, cu menționarea separată a celor ce vizează întreprinderile asociate
14. Impozitul asupra rezultatului care provine din activitățile curente (ordinare)
15. Rezultatul care provine din activitățile curente, după impozitare
16. Venituri excepționale
17. Cheltuieli excepționa1e
18. Rezultatul excepționa1
19. Impozitul asupra rezultatului excepțional
20. Alte impozite care nu figurează la posturile anterioare
21. Rezultatul exercițiului
II. Modelul sub formă tabelară, având în vedere gruparea veniturilor și cheltuielilor după natura lor, se prezintă astfel:
III. Schema-listă a contului de profit și pierdere, alcătuită după funcția (destinația) cheltuielilor, se prezintă astfel:
1. Cifra de afaceri netă (vânzări nete)
2. Costul de producție aferent afacerilor
3. Profitul — pierdere (1 — 2)
4. Costul de distribuție
5. Cheltuieli generale de administrație (inclusiv amortizările și provizioanele)
6. Alte venituri din exploatare
7. Venituri financiare (pe structuri)
8. Cheltuieli financiare (pe structuri)
9. Impozitul asupra profitului curent al exercițiului
10. Profitul sau pierderea netă din activitatea curentă
11. Venituri excepționa1e
12. Cheltuieli excepționale
2.2 Analiza rentabilității firmei pe baza contului de profit și
pierdere
Analiza rentabilității pornește de la contul de profit și pierdere și de la indicatorii economico-financiari care se pot construi plecând de la informațiile furnizate de acesta, împreuna cu bilanțul și notele explicative la situațiile financiare.
2.2.1 Calculul și analiza soldurilor intermediare de gestiune ale întreprinderii
Calculul rezultatului analitic reprezintă ultima etapă a calculației (contabiltății interne) și are ca scop determinarea rezultatului întreprinderii, prin comparația între costuri și realizări.
Se pot utiliza, de exemplu, procedeul costurilor totale și procedeul costurilor producției vândute.
În primul caz, rezultatul se determină ca diferență între realizările totale ale unei perioade și costurile totale structurate pe feluri de costuri. Astfel:
Venituri din vânzări
+/- Modificarea producției stocate în cost de producție (sau cost complet)
+ Realizările din producție proprie activate, evaluate în cost de producție
(sau cost complet)
= Realizări totale (producția exerrcițiului sau producția globală)
– Costurile totale ale perioadei, structurate pe feluri
= Rezultatul întreprinderii (rezultatul din vânzări)
Contabilitatea de gestiune este circumscrisă în principal la prepararea și consolidarea informațiilor în sistemul de conturi. Totuși, nu trebuie neglijate întocmirea și prezentarea de ropoarte financiare destinate utilizatorilor de informații, implicit valorificarea lor în scopuri economice.
Structura contului de profit și pierdere reflectă metodologia de calcul și analiză a rezultatului. În varianta utilizării contului de profit și pierdere cu structurarea informației după natura economică a elementelor de venituri și cheltuieli, se desprinde tabloul soldurilor intermediare de gestiune, care prezintă o cascadă a soldurilor constituite ca trepte în formarea rezultatului exercițiului.
Construcția în trepte a indicatorilor rezultați din contul de profit și pierdere, începând cu producția exercițiului și marja comercială și încheind cu rezultatul net al exercițiului, a sugerat denumirea de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare pe treapta respectivă de acumulare. Astfel, soldurile intermediare de gestiune reprezintă mărimi rezultative obținute prin calcule economice, în funcție de legăturile reciproce existente între acestea. Ele permit aprecierea creșterii avuției generată de activitatea întreprinderii, precum și înțelegerea modului de formare a rezultatului net.
TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE
Sursa: OMFP 1752/2005
După cum rezultă din tabloul soldurilor intermediare de gestiune, acestea reprezintă o succesiune de solduri ce caracterizează diferite stadii de formare a rezultatului. Acești indicatori au în vedere analiza performanțelor economico-financiare ale întreprinderii. Ei se manifestă atunci când se realizează o abordare financiară a contului de profit și pierdere.Punerea în evidență a soldurilor intermediare de gestiune conduce la îmbunătățirea calității informațiilor din documentele anuale de sinteză. De asemenea, prin această analiză a contului de rezultate se pot aprecia mai bine:
– capacitatea întreprinderii de a obține beneficii
– calitatea beneficiilor obținute
– posibilitatea de a genera rezerve interne
În categoria soldurilor intermediare de gestiune se includ:
1. Marja comercială
2. Producția exercițiului
3. Valoarea adăugată
4. Excedentul brut din exploatare
5. Rezultatul exploatării
6. Rezultatul curent înainte de impozitare
7. Rezultatul extraordinar
8. Rezultatul net contabil al exercițiului.
2.2.2 Analiza rezultatului din exploatare al întreprinderii
La măsurarea rezultatului din exploatare participă următorii indicatori:
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri netă cuprunde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. Acest agregat se calculează prin însumarea producției vândute cu vânzările de mărfuri.
CA = Producția vândută + Vânzări de mărfuri
Acest indicator este un element fundamental în cadrul analizelor financiare, servind drept reper sau punct de comparație pentru măsurarea celorlalte agregate financiare (viteza de rotație, intensitatea activității, rentabilitatea).Utilizarea lui este realizată în valori fără TVA
Marja comercială
Marja comercială este indicatorul de gestiune indispensabil și esențial pentru întreprinderile comerciale . În mărime absolută se determină astfel:
MC = CA – Cc = CA – ( C + Ca + ΔS ) , unde:
CA = cifra de afaceri
Cc = costul de cumpărare al mărfurilor vândute
C = costul de achiziție al mărfurilor
Ca = cheltuieli de achiziție aferente respectivelor mărfuri
ΔS = variația stocurilor ( diferența dintre stocul de la începutul perioadei și cel de la sfârșitul perioadei ).
Dacă variația stocurilor este pozitivă, aceasta denotă că întreprinderea a comercializat o parte din mărfurile existente în stoc la începutul perioadei, iar dacă variația stocurilor este negativă, rezultă că stocurile au crescut, deoarece mărfurile achiziționate în cursul perioadei nu au fost comercializate în totalitate. Această relație se aplică numai la întreprinderile care comercializează mărfurile în starea în care au fost cumpărate. În cazul întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială și comercială, marja comercială se poate determina ca diferență între vânzări de mărfuri și costul de producție al mărfurilor ce formează obiectul vânzărilor.
Producția exercițiului
Producția exercițiului este un indicator specific întreprinderilor de producție
(industriale și prestatoare de servicii) și reflectă volumul total al activităților desfășurate de acestea pe parcursul unui exercițiu financiar.
Acest indicator include valoarea bunurilor fabricate și a serviciilor prestate de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.
Astfel:
Producția exercițiului =
Producția vândută
+/- Variația producției stocate
+ Producția imobilizată
Elementele care compun producția exercițiului sunt eterogene: producția vândută este evaluată la preț de vânzare, în timp ce producția stocată și producția imobilizată sunt evaluate la costuri de producție. Producția exercițiului reflectă mai fidel nivelul activității unei societăți decât cifra de afaceri, deoarece cifra de afaceri reprezintă doar producția vândută la întreprinderile industriale sau vânzările de mărfuri și produse la întreprinderile mixte. Variația producției stocate reflectă creșterea sau micșorarea nivelului stocurilor de produse finite, semifabricate și producție în curs de execuție. Producția imobilizată reprezintă costul imobilizărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie.Deoarece la calculul cifrei de afaceri sunt ignorate decalajele între momentul fabricării și cel al facturării, antrenând variația stocurilor, precum și producția imobilizată, acest indicator poate crea o imagine deformată asupra activității întreprinderii.
Valoarea adăugată
Valoarea adăugată reprezintă, pe de o parte, contribuția productivă a întreprinderii , iar pe de altă parte, bogația creată de întreprindere prin utilizarea elementelor care contribuie la potențialul său productiv ( muncă și capital ). Exprimând aportul întreprinderii în ceea ce privește producția de bunuri sau servicii, valoarea adăugată permite aprecierea structurii și metodelor de producție ale întreprinderii prin intermediul gradului de integrare ( ca raport între valoarea adăugată și producția corespunzătoare sau cifra de afaceri ) precum și dezvoltarea sau regresul activității întreprinderii.
Valoarea adăugată se poate determina prin două metode:
1) metoda substractivă (diferenței sau sintetică)
Valoarea adăugată produsă este determinată ca diferență între producția exercițiului și consumurile intermediare provenite de la terți:
VA = Producția exercițiului – Consumuri intermediare
Sau
VA = ( Producția exercițiului + Marja comercială ) – Consumuri intermediare
Consumurile intermediare cuprind consumurile de bunuri și servicii furnizate de terți pentru producție.
Valoarea adăugata realizată este rezultatul deducerii din cifra de afaceri a consumurilor intermediare aferente acesteia, consumuri a căror determinare este dificil de realizat.
2) metoda aditivă (de repartiție).
Potrivit acestei metode, valoarea adăugată rezultă prin însumarea elementelor sale componente:
– cheltuieli cu personalul ( Cp )
– cheltuieli cu amortizarea ( Ca )
– cheltuieli cu dobânzile ( Cd )
– impozite și taxe ( It )
– dividendele ( Dv )
– rezultatul net al exercițiului ( Rn )
VA = Cp + Ca + Cd + It + Dv + Rn
Regrupând aceste elemente, se poate considera că valoarea adăugată asigură remunerarea:
– muncii, prin cheltuielile cu personalul și participarea salariaților la profit
– capitalului tehnic, prin amortizare și provizioanele destinate să conserve valoarea acestuia
– capitalului împrumutat, prin dobânzi
– capitalului propriu, prin profit ( dividende )
– statului ca generator de infrastructură, prin impozite și taxe
Valoarea adăugată netă = Valoarea adăugată – Amortizări de exploatare
Excedentul brut din exploatare
Excedentul brut din exploatare este primul sold intermediar de gestiune cu
semnificație în termeni de rentabilitate și reflectă contribuția exploatării la formarea rezultatelor. El măsoară resursele pe care întreprinderea și le procură în urma activității sale de exploatare, independent de aspectele financiare, de structură sau comerciale. Excedentul brut din exploatare reflectă surplusul monetar generat de activitatea de exploatare. Acest indicator, mai corect se numește rezultat brut din exploatare, îmbrăcând forma excedentului brut sau deficitului brut din exploatare, după caz, și se determină astfel:
a) prin deducerea remunerării personalului și a statului din suma valorii adăugate și a subvențiilor de exploatare:
EBE = ( VA + Subvenții de exploatare ) – ( Impozite, taxe și vărsăminte asimilate + Ch. de personal )
b) ca diferență între veniturile din exploatare încasabile și cheltuielile de
exploatare plătibile. Astfel, excedentul brut din exploatare este o rezultantă a fluxului potențial de disponibilități aferent ciclului de exploatare, deoarece momentul înregistrării veniturilor nu coincide cu momentul încasării, iar momentul înregistrării unor cheltuieli nu coincide cu momentul plății.
EBE = Venituri monetare – Cheltuieli monetare
c) potrivit metodei aditive:
EBE =
Rezultatul exploatării
+ Cheltuieli cu amortizările si provizioanele
+ Alte cheltuieli de exploatare
– Venituri din provizioane privind exploatarea
– Alte venituri din exploatare
După această metodă, excedentul brut din exploatare constituie baza de calcul a capacității de autofinanțare și de determinare a fluxurilor de trezorerie. Acest indicator reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere, ce va fi utlizată pentru menținerea sau creșterea capacității de producție a întreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit și a dividendelor, rambursării împrumuturilor angajate anterior. Totuși, excedentul brut din exploatare nu este decât o resursă de trezorerie potențială degajată de exploatare, susceptibilă de a se transforma în disponibilități, pe măsura reglementării decalajelor dintre nevoile și resursele exploatării.
Rezultatul exploatării
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare prin deducerea tuturor cheltuielilor ( plătibile și a celor calculate) din veniturile din exploatare (încasabile și a celor calculate).
În logica soldurilor intermediare de gestiune, rezultatul exploatării se calculează astfel:
Rezultatul exploatării =
Excedentul brut din exploatare
+ Alte venituri din exploatare
+ Venituri din exploatare din provizioane
– Alte cheltuieli de exploatare
– Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele
Spre deosebire de excedentul brut din exploatare, acest sold ține cont de politica de amortizare și de constituire a provizioanelor. Rezultatul exploatării se poate determina și ca diferență între veniturile și cheltuielile de exploatare:
Rezultatul exploatării =
Venituri din exploatare
– Cheltuieli de exploatare
Rezultatul exploatării ( profit sau pierdere ) exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, obținută prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și calculate ) din veniturile exploatării ( încasabile și calculate ). Rentabilitatea activelor de exploatare determinată ca raport între rezultatul exploatării și activele de exploatare exprimă eficiența utilizării acestora și servește la realizarea unor comparații între diverse întreprinderi care promovează politici de amortizare diferite. Pornind de la contul de profit și pierdere structurat după funcții, rezultatul din exploatare se determină astfel:
Cifra de afaceri –
– Costul vânzărilor =
= Marja brută –
– Cheltuieli de distribuție
– Cheltuieli administrative
+ Alte venituri din exploatare
– Alte cheltuieli de exploatare
= Rezultatul din exploatare
Cifra de afaceri este constituită din vânzările de bunuri, lucrări și servicii legate de activitatea de bază a întreprinderii. Ea se prezintă fără taxa pe valoare adaugată și prin deducerea sconturilor și rabaturilor acordate. Costul vânzărilor exprimă costul funcției de „cumpărare-vânzare” (activității comerciale) sau al funcției de producție. Aceste cheltuieli corespund costului de achiziție și de producție al bunurilor, lucrărilor și serviciilor vândute. În varianta funcției de producție, costul vânzărilor cuprinde:
– ansamblul costurilor de producție, în conformitate cu regulile de evaluare a stocurilor: aprovizionări, prelucrări efective de terți, transporturi privind cumpărările, manopera afectată producției, cheltuielile cu chiriile sau cu amortizarea imobilizarilor utilizate pentru producție;
– provizioane pentru deprecierea stocurilor;
– cheltuieli de cercetare – dezvoltare.
Ajustările pentru menținerea capitalului propriu constau în plusvalorile și minusvalorile din reevaluarea sau ajustarea valorii activelor și datoriilor care determină creșteri sau diminuări ale capitalului propriu. Deși aceste creșteri sau diminuări corespund definiției veniturilor și cheltuielilor, ele nu sunt incluse în contul de profit și pierdere pe baza anumitor concepte legate de menținerea nivelului capitalului sau ca rezerve din reevaluare.
2.3 Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
Studierea performanțelor economico-financiare ale firmei se bazează pe calculul și interpretarea indicatorului Cifră de afaceri; totuși o entitate economică nu poate fi judecată doar pe baza volumului activității, dimensiunea cifrei de afaceri oferind o imagine fidelă asupra situației economice doar dacă este corelată cu alți indicatori de performanță.
Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri se realizează cu ajutorul următoarei formule:
PCA =
unde: PCA = profitul aferent cifrei de afaceri
= cifra de afaceri expritată în prețuri
= cifra de afaceri exprimată în costuri
Asupra modificării indicatorului PCA influențează patru factori cu acțiune ditrectă și anume:
modificarea volumului cifrei de afaceri (∆PCA (CA))
modificarea structurii cifrei de afaceri (∆PCA (qv))
modificarea costului unitar sau pe produs (∆PCA (c))
modificarea prețului de vânzare fără TVA (∆PCA (p))
2.4 Analiza rentabilității firmei pe baza ratelor de rentabilitate
Evidențierea caracteristicilor economice și financiare ale firmelor precum și compararea performanțelor industriale și comerciale ale acestora se realizează cu ajutorul ratelor de rentabilitate. În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele economice și financiare obținute și eforturile depuse pentru obținerea lor.În funcție de elementele luate în calcul, teoria și practica economică operează cu mai multe rate de rentabilitate. Fiecare dintre acestea are o putere informațională proprie îndeplinind o funcție specifică în activitatea practică de gestionare a capitalului și plasamentelor de capital.
2.4.1 Rata rentabilității economice – se determină ca raport între rezultatul exercițiului înainte de deducerea sarcinilor financiare (respectiv dobânzi și impozite) și capitalului permanent al firmei.Influnța factorilor se determină cu ajutorul următoarelor formule:
a) influența volumului producției vândute
PCA(CA) = PCA0 * ICA – PCA0
b) influența modificării structurii producției vândute
PCA(qv) = ( – ) – (PCA0 * ICA)
c) influența modificării costurilor
PCA(c) = ( – ) – ( – )
Re = unde Pe = profitul exploatării
Ae = active economice aferente exploatării
Rata rentabilității economice reflectă performața firmei independent de modul de finanțare și sistemul fiscal.
2.4.2 Rata rentabilității financiare – se detrmină ca raport între rezultatul (profit) net – „Pn” și capitalul propriu „Kpr”
Re =
2.4.3 Rata rentabilității resurselor consumate care caracterizează eficiența costurilor și se stabilește ca raport între rezultatul exploatării și cheltuielile de exploatare.
Rc = = unde:
qv= structura producției vândute
c = costurile pe produse
p = prețurile de vânzare exclusiv TVA
Influențele celor trei factori sunt:
structura producției
∆Rcqv =
costurile:
∆Rcc =
prețuri:
∆Rcp =
2.4.4 Rata rentabilității capitalului avansat se stabilește ca raport între rezultatul curent al exercițiului și capitalul avansat (fix și circulant).
Ra = unde:
Rc = rezultatul curent
Ai = active imobilizate
Ac = active circulante
2.4.5 Rata rentabilității comerciale (a veniturilor) se determină ca raport între rezultatul aferent cifrei de afaceri și cifra de afaceri evaluată în prețuri de vânzare exclusiv TVA.
Rv = = unde:
Pv = profitul aferent cifrei de afaceri
qv = structura producției
p = prețul
c = costul
Rv0 =
Rv1 =
∆Rv = Rv1 – Rv0
Influențele celor trei factori sunt:
structura producției:
∆Rvqv = –
costuri:
∆Rvc = –
prețuri:
∆Rvp = –
Capitolul 3. Analiza evoluției rentabilității firmei SC Crinul Alb SRL în perioada 2005-2007
În cadrul acestui capitol voi încerca să analizez rentabilitatea firmei SC CRINUL ALB SRL precum și evoluția în timp a acesteia pe baza contului de profit și pierdere dar și pe baza ratelor de rentabilitate.
SC CRINUL ALB SRL este o firmă care s-a inființat în anul 1993 și care are ca obiect de activitate demolarea construcțiilor, terasamente și organizare de șantiere: cod CAEN 4511. Firma se poate identifica cu codul unic de înregistrare numărul 4479721 și are sediul în Agnita, strada Horea, numărul 4, județul Sibiu.
Perioada de analiză a evoluției rentabilității firmei este de trei ani: 2005, 2006, 2007 și se realizează pe baza bilanțui contabil și a contului de profit și pierdere pe această perioadă.
3.1 Analiza diagnostic a profitului se realizează cu ajutorul următorilor indicatori:
Rezultatul exploatării (Rexpl):
Rexpl = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare
Rexpl2005 = 661.747 – 313.064 = 148.683 RON
Rexpl2006 = 750.520 – 429.970 = 257.550 RON
Rexpl2007 = 2.604.729 – 1.500.843= 1.103.886 RON
Graficul 3.1.1 Evoluția rezultatului exploatării în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
După cum se poate observa rezultatul din exploatare a avut o evoluție ascendentă înregistrând o creștere de la 148.683RON în 2005 la 1.103.886 RON în anul 2007, practic o majorare de aproximativ 7,42 ori. Această creștere se datoreaza în principal creșterii calității serviciilor oferite și totodată datorită experirnței câștigate de firmă de-a lungul timpului.
Rezultatul financiar (Rf):
Rf = Venituri financiare – Cheltuieli Financiare
Rf2005 = 1.722 – 2.660 = -938
Rf2006 = 2.092 – 1.737 = 720
Rf2007 = 2.682 – 16.419 = -13.737
Graficul 3.1.2 Evoluția rezultatului financiar în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
Dacă în cazul rezultatului din exploatare acesta s-a concretizat în profit, în cazul rezultatului financiar s-a înregitrat o pierdere în anul 2005 respectiv 2007 și profit doar în anul 2006. Valoarea semnificativă o înregistrează pierderea financiară din ultimul an care se ridică la suma de -13.737 și aceasta datorita evoluției negative a titlurilor financiare în care firma a investit.
Rezultatul curent (Rctr):
Rctr = Rexpl + Rf
Rctr2005 = 148.683 – 938 = 147.745RON
Rctr2006 = 257.550 + 720 = 258.270RON
Rctr2007 =1.103.886 – 13.737 = 1.090.149RON
Graficul 3.1.3 Evoluția rezultatului curent în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
Chiar dacă rezultatul financiar a avut un trend descendent și face parte din rezultatul curent, acesta din urmă a înregistrat o evoluție pozitivă de-a lungul celor trei ani luați în analiză astfel ca s-a majorat de aproxinativ 7 ori, ceea ce indică o bună gestionare a resurselor firmei.
Rezultatul extraordinar (Rex):
Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
Rex2005 = 0RON
Rex2006 = 0RON
Rex2007 = 11.505 – 0 = 11.505RON
După cum se poate observa un eveniment neprevăzut și anume o despăgubire realizată de catre societatea de asigurări a avut loc în anul 2007 generând un venit extraordinar în sumă de 11.505RON.
Rezultatul brut (Rb):
Rb = Rctr + Rex
Rb2005 = 147.745 + 0 = 147.745RON
Rb2006 = 258.270 + 0 = 258.270RON
Rb2007 =1.090.149 + 11.505 = 1.101.654RON
Graficul 3.1.4 Evoluția rezultatului brut în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
Practic activitatea firmei este una rentabilă, fapt prezentat și de evoluția rezultatului brut care la fel ca și ceilalți principali indicatori ne indică o situație favorabilă, adică o majorare a profitului brut in proporție de 645%.
Rezultatul net (Rn):
Rn = Rezultatul impozabil – Impozitul pe profit
Rn2005 = 147.745 – 13.905 = 133.840RON
Rn2006 = 258.270 – 41.224 = 217.046RON
Rn2007 = 1.101.654 – 173.574 = 928.080RON
Graficul 3.1.5 Evoluția rezultatului net în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
După cum se știe rezultatul net este rezultatul care ne indică suma obținută suplimentar de firmă după plata tutturor datoriilor și acoperirea în întregime a costurilor generate de propria activitate, deci trendul ascendent urmărit de acest indicator prezintă eficiența activității desfășurate de către SC Crinul Alb SRL.
3.2 Analiza rentabilității firmei cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune.
Această analiză se realizează cu ajutorul următorilor indicatori:
Marja comercială (Mc)
Mc = Venituri din mărfurile vândute – Cheltuieli cu mărfurile vândute
Mc2005 = 103.193 – 82.332 = 20.861RON
Mc2006 = 148.119 – 116.433 = 31.686RON
Mc2007 = 173.167 – 132.587 = 40.580RON
Graficul 3.2.1 Evoluția marjei comerciale în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
Din punct de vedere al marjei comerciale se poate observa că activitatea firmei este una rentabilă, deoarece cheltuielile cu mărfurile vândute au fost acoperite în întregime, marja comercială având o valoare pozitivă.
Un alt indicator este producția exercițiului (Pex):
Pex = producția vândută + producția stocată + producția imobilizată
Pex2005 = 358.554 + 0 + 0 = 358.554RON
Pex2006 = 600.611 + 0 + 0 = 600.611RON
Pex2007 = 2.418.798 + 0 + 0 = 2.418.798RON
Graficul 3.2.2 Evoluția producției exrcițiului în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
În situația noastră putem observa că producția exercițiului este chiar producția vândută de firmă care asemeni marjei comerciale înregistrează un trend ascendent majorându-se foarte mult în cadrul ultimului an de analiză și anume: de la valoarea de 358,554RON în anul 2005 la valoarea de 600.611RON în anul 2006 – o valoarea aproape dublă – și până la valoarea de 2.418.798RON în anul 2007. Această creștere bruscă și considerabilă se datorează în special datorită dezvoltarii pieței imobiliare dar și de construcții în Romania, dezvoltare care a dus implicit și la creșterea cererii de servicii de construcții.
Valoarea adăugată (Va)
Va = producția exercițiului – consumuri intermediare
Va2005 = 358.554 – 169.551 = 189.003RON
Va2006 = 600.611 – 263.696 = 336.915RON
Va2007 = 2.418.798 – 1.044.790 = 1.374.008RON
Graficul 3.2.3 Evoluția valorii adăugate în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
Deoarece cererea pentru acest tip de servicii s-a majorat, activitatea firmei SC Crinul Alb SRL a înregistrat o dezvoltare semnificativă ceea ce a dus implicit și la urmărirei unui trend ascendent de către indicatorul – valoare adăugată- .
Excedentul brut din exploatare (EBE)
EBE = Valoarea adăugată + Subvenții de exploatare – Cheltuieli cu impozite și taxe – Cheltuieli cu personalul
EBE2005 = 337.693 + 0 – 5.988 – 37.247 = 294.458RON
EBE2006 = 568.925 + 0 – 1.945 – 69.377 = 497.603RON
EBE2007 = 2.378.218 + 0 – 4.488 – 235.306 = 2.138.424RON
Graficul 3.2.4 Evoluția excedentului brut din exploatare în perioada 2005-2007
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
Acest indicator reflectă aceeași situație favorabilă și activitate eficientă a firmei ca și ceilalți prezentați anterior. Această evoluție favorabilă este indicată de majorarea excedentului brut din exploatare de aproximativ 7 ori în decurs de trei ani.
3.3 Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri
Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri se realizează cu ajutorul următoarei formule:
PCA =
unde: PCA = profitul aferent cifrei de afaceri
= cifra de afaceri expritată în prețuri
= cifra de afaceri exprimată în costuri
Asupra modificării indicatorului PCA influențează patru factori cu acțiune ditrectă și anume:
modificarea volumului cifrei de afaceri (∆PCA (CA))
modificarea structurii cifrei de afaceri (∆PCA (qv))
modificarea costului unitar sau pe produs (∆PCA (c))
modificarea prețului de vânzare fără TVA (∆PCA (p))
1. Analiza factorială a profitului aferent CA în 2006 față de 2005
Pentu a realiza această analiză vom grupa datele necesare din contul de profit și pierdere în cadrul următorului tabel:
Tabelul 3.3.1 Indicatorii necesari analizei factoriale a profitului aferent CA
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006
PCA 2005= = 461.747 – 314.002 = 147.745RON
PCA 2006= = 748.730 – 490.460 = 258.270RON
∆PCA = PCA 2006 – PCA 2005 = 258.270 – 147.745 = 110.525RON
Asistăm la o depășire a indicatorului în 2006 față de 2005 cu 110.525RON din care:
modificarea volumului cifrei de afaceri:
∆PCA (CA) = PCA0 (ICA – 1), unde ICA = CA1 / CA0
CA1 = CA din anul 2006
CA0 = CA din anul 2005
∆PCA (CA) = 147.745 ( 1,62 – 1 )
= +91.602RON
Majorarea volumului cifrei de afaceri, adică creșterea vânzărilor a influențat favorabil nivelul profitului aferent cifrei de afaceri conducând la majorarea acestuia cu 91.602RON.
modificarea structurii cifrei de afaceri:
∆PCA (qv) = (-) – (Pca0 * ICA)
= (510.350 – 347.054) – 147.745*1,62
= -76.051RON
Modificarea structurii cifrei de afaceri a influențat nefavorabil nivelul indicatorului ducând la micșorarea acestuia cu 76.051RON
modificarea costului unitar sau pe produs:
∆PCA (c) = (-) – (-)
= (510.350 – 490.460) – (510.350 – 347054)
= +143.406RON
Asistăm la o diminuare a costului unitar ceea ce a influențat favorabil nivelul profitului aferent cifrei de afaceri conducând la majorarea acestuia cu 143.406lei.
modificarea prețului de vânzare:
∆PCA (p) = (-) – (-)
= (748.730 – 490.460) – (510.350 – 490.460)
= +238.380RON
Prețurile de vânzare au influențat favorabil acest indicator conducând la majorarea profitului cu 238.380lei.
2. Analiza factorială a profitului aferent CA în 2007 față de 2006
Pentu a realiza această analiză vom grupa datele necesare din contul de profit și pierdere în cadrul următorului tabel:
Tabelul 3.3.2 Indicatorii necesari analizei factoriale a profitului aferent CA
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2006, 2007
PCA 2006= = 748.730 – 490.460 = 258.270RON
PCA 2007= = 2.591.965 – 1.490.311 = 1.101.654RON
∆PCA = PCA 2007 – PCA 2006 = 1.101.654 – 258.270 = +843.384RON
Asistăm la o diminuare a indicatorului în 2007 față de 2006 cu 843.384RON din care:
modificarea volumului cifrei de afaceri:
∆PCA (CA) = PCA0 (ICA – 1), unde ICA = CA1 / CA0
CA1 = CA din anul 2007
CA0 = CA din anul 2006
∆PCA (CA) = 258.270 ( 3,46 – 1 )
= +635.344RON
Majorarea volumului cifrei de afaceri, adică creșterea vânzărilor a influențat favorabil nivelul profitului aferent cifrei de afaceri conducând la majorarea acestuia cu 635.344RON.
modificarea structurii cifrei de afaceri:
∆PCA (qv) = (-) – (Pca0 * ICA)
= (1.995.190 – 1.307.891) – 258.270*3,46
= -206.315RON
Modificarea structurii cifrei de afaceri a influențat nefavorabil nivelul indicatorului ducând la micșorarea acestuia cu 206.315RON
modificarea costului unitar sau pe produs:
∆PCA (c) = (-) – (-)
= (1.995.190 – 1.490.311) – (1.995.190 – 1.307.891)
= -182.420RON
Asistăm la o majorare a costului unitar ceea ce a influențat nefavorabil nivelul profitului aferent cifrei de afaceri conducând la diminuarea acestuia cu 182.420lei.
modificarea prețului de vânzare:
∆PCA (p) = (-) – (-)
= (2.591.965 – 1.490.311) – (1.995.190 – 1.490.311)
= +596.775RON
Prețurile de vânzare au influențat favorabil acest indicator conducând la majorarea profitului cu 596.775lei.
3. Analiza factorială a profitului aferent CA în 2007 față de 2005
Pentu a realiza această analiză vom grupa datele necesare din contul de profit și pierdere în cadrul următorului tabel:
Tabelul 3.3.3 Indicatorii necesari analizei factoriale a profitului aferent CA
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2007
PCA 2005= = 461.747 – 314.002 = 147.745RON
PCA 2007= = 2.591.965 – 1.490.311 = 1.101.654RON
∆PCA = PCA 2007 – PCA 2005 = 1.101.654 – 147.745 = +953.909RON
Asistăm la o depășire a indicatorului în 2007 față de 2005 cu 953.909RON din care:
modificarea volumului cifrei de afaceri:
∆PCA (CA) = PCA0 (ICA – 1), unde ICA = CA1 / CA0
CA1 = CA din anul 2007
CA0 = CA din anul 2005
∆PCA (CA) = 147.745 ( 5,61 – 1 )
= +681.105RON
Majorarea volumului cifrei de afaceri, adică creșterea vânzărilor a influențat favorabil nivelul profitului aferent cifrei de afaceri conducând la majorarea acestuia cu 681.105RON.
modificarea structurii cifrei de afaceri:
∆PCA (qv) = (-) – (Pca0 * ICA)
= (1.360.934 – 925.478) – 147.745*5,61
= -393.394RON
Modificarea structurii cifrei de afaceri a influențat nefavorabil nivelul indicatorului ducând la micșorarea acestuia cu 393.394RON
modificarea costului unitar sau pe produs:
∆PCA (c) = (-) – (-)
= (1.360.934 – 1.490.311) – (1.360.934 – 925.478)
= -564.833RON
Asistăm la o majorare a costului unitar ceea ce a influențat nefavorabil nivelul profitului aferent cifrei de afaceri conducând la diminuarea acestuia cu 564.833lei.
modificarea prețului de vânzare:
∆PCA (p) = (-) – (-)
= (2.591.965 – 1.490.311) – (1.360.934 – 1.490.311)
= +1.231.031RON
Prețurile de vânzare au influențat favorabil acest indicator conducând la majorarea profitului cu 1.231.031lei.
3.4 Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate
Indicatorii pe baza cărora se poate realiza analiza rentabilității firmei sunt următorii:
Rata rentabilității economice (Re):
Re = unde Pb=profit brut
Cp=capital permanent
Asupra indicatorului acționează doi factori direcți:
capitalul permanent (Cp)
∆Re (Cp) =
profitul brut (Pb)
∆Re (Pb) =
Rata rentabilității financiare (Rf):
Rf = unde Pn=profit net
Cpr=capital propriu
Asupra modificării acestui indicator influențează doi factori acțiune directă:
a) modificarea capitalului propriu
∆Rf (Cp) =
b) modificarea profitului net
∆Rf (Pn) =
3. Rata rentabilității resurselor consumate (Rc):
Rc =
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu acțiune directă:
modificarea structurii CA
∆Rc (qv) =
modificarea costului unitar
∆Rc (c) =
modificarea prețului de vânzare
∆Rc (p) =
4.Rata rentabilității capitalului avansat:
Ra = unde At=active totale
5.Rata rentabilității veniturilor (Rv):
Rv =
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu influență directă:
modificarea structurii CA:
Rv (qv) =
modificarea costului unitar:
Rv (c) =
modificarea prețului de vânzare:
Rv (c) =
În cazul nostru pentru a analiza rentabilitatea firmei cu ajutorul ratelor de rentabilitate vom utiliza următoarele date:
A. Analiza rentabilității firmei pe baza ratelor de rentabilitate în 2006 față de 2005
Tabelul 3.4.1 Indicatorii necesari analizei pe baza ratelor de rentabilitate
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006
1. Rata rentabilității economice (Re):
Re2005 = = = 58,96%
Re2006 = = = 77,46%
∆Re = 77,46 – 58,96 = +18,5%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 18,5%.
Asupra indicatorului acționează doi factori direcți:
capitalul permanent (Cp)
∆Re (Cp) = =
= -14,64%
Modificarea capitalului permanent a avut o influență nefavorabilă asupra indicatorului ducând la diminuarea ratei rentabilității economice cu 14,64%.
profitul brut (Pb)
∆Re (Pb) = = = 33,14%
Spre deosebire de capitalul permanent, modificarea profitului brut a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității economice majorând nivelul acesteia cu 33,14%.
2. Rata rentabilității financiare (Rf):
Rf2005 = = = 53,49%
Rf2006 = = = 65,05%
∆Rf = 65,09 – 53,49 = 11,6%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 14,6%.
Asupra modificării acestui indicator influențează doi factori acțiune directă:
a) modificarea capitalului propriu
∆Rf (Cpr) = = = -44,31%
Modificarea capitalului propriu a avut o influență nefavorabilă asupra indicatorului ducând la diminuarea ratei rentabilității financiare cu 44,31%.
b) modificarea profitului net
∆Rf (Pn) = = = +68,07%
Spre deosebire de capitalul propriu, modificarea profitului net a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității financiare majorând nivelul acesteia cu 68,07%.
3. Rata rentabilității resurselor consumate (Rc):
Rc =
Rc2005 = = 47,05%
Rc2006 = = 52,66%
∆Rc = 52,66 – 47,05 = 5,61%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 5,61%.
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu acțiune directă:
modificarea structurii CA
∆Rc (qv) =
=
= -0,0001%
Modificarea stucturii CA a avut o influență nefavorabilă dar foarte redusă asupra indicatorului ducând la diminuarea acestuia cu 0,0001%.
modificarea costului unitar
∆Rc (c) =
=
= -28,1%
Modificarea costului unitar în sensul majorării acestuia a influențat negativ rata rentabilității resurselor consumate ducând la diminuarea acestuia cu 28,1%.
modificarea prețului de vânzare
∆Rc (p) =
=
= 30,6%
Spre deosebire de structura cifrei de afaceri și costul unitar, modificarea prețului de vânzare a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității resurselor consumate înregistrând o majorare cu 30,6%.
4.Rata rentabilității capitalului avansat:
Ra =
Ra2005 = = 30,73%
Ra2006 = = 32,81%
∆Ra = 32,81 – 30,71 = 2,08%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 2,08%.
5.Rata rentabilității veniturilor (Rv):
Rv =
Rv2005 = = 31,99%
Rv2006 = = 34,49%
∆Rv = 34,49 – 31,99 = 2,5%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 2,5%.
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu influență directă:
modificarea structurii CA:
∆Rv (qv) =
=
= -0,0002%
Modificarea stucturii CA a avut o influență nefavorabilă dar foarte redusă asupra indicatorului ducând la diminuarea acestuia cu 0,0002%.
modificarea costului unitar:
∆Rv (c) =
=
= -42,9967%
Modificarea costului unitar în sensul majorării acestuia a influențat negativ rata rentabilității resurselor consumate ducând la diminuarea acestuia cu 42,9967%
modificarea prețului de vânzare:
∆Rv (c) =
=
= 48,6%
Prețurile de vânzare au influențat pozitiv conducând la majorarea ratei rentabilității cu 48,6%.
B. Analiza rentabilității firmei pe baza ratelor de rentabilitate în 2007 față de 2006
Tabelul 3.4.2 Indicatorii necesari analizei pe baza ratelor de rentabilitate
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2006, 2007
1. Rata rentabilității economice (Re):
Re2006 = = = 77,46%
Re2006 = = = 92,97%
∆Re = 92,97 – 77,46 = +15,51%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2006 cu 15,51%.
Asupra indicatorului acționează doi factori direcți:
a ) capitalul permanent (Cp)
∆Re (Cp) = =
= -55,67%
Modificarea capitalului permanent a avut o influență nefavorabilă asupra indicatorului ducând la diminuarea ratei rentabilității economice cu 55,67%.
profitul brut (Pb)
∆Re (Pb) = = = 71,17%
Spre deosebire de capitalul permanent, modificarea profitului brut a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității economice majorând nivelul acesteia cu 71,17%.
2. Rata rentabilității financiare (Rf):
Rf2006 = = = 65,05%
Rf2007 = = = 88,85%
∆Rf = 88,85 – 65,05 = 23,76%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2006 cu 23,76%.
Asupra modificării acestui indicator influențează doi factori acțiune directă:
a) modificarea capitalului propriu
∆Rf (Cpr) = = = -44,31%
Modificarea capitalului propriu a avut o influență nefavorabilă asupra indicatorului ducând la diminuarea ratei rentabilității financiare cu 44,31%.
b) modificarea profitului net
∆Rf (Pn) = = = +68,07%
Spre deosebire de capitalul propriu, modificarea profitului net a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității financiare majorând nivelul acesteia cu 68,07%.
3. Rata rentabilității resurselor consumate (Rc):
Rc =
Rc2006 = = 52,66%
Rc2007 = =73,92%
∆Rc = 73,92 – 52,66 = 21,26%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2006 cu 21,26%.
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu acțiune directă:
modificarea structurii CA
∆Rc (qv) =
=
= -0,1%
Modificarea stucturii CA a avut o influență nefavorabilă dar foarte redusă asupra indicatorului ducând la diminuarea acestuia cu 0,1%.
modificarea costului unitar
∆Rc (c) =
=
= -18,68%
Modificarea costului unitar în sensul majorării acestuia a influențat negativ rata rentabilității resurselor consumate ducând la diminuarea acestuia cu 18,68%.
modificarea prețului de vânzare
∆Rc (p) =
=
= 40,05%
Spre deosebire de structura cifrei de afaceri și costul unitar, modificarea prețului de vânzare a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității resurselor consumate înregistrând o majorare cu 40,05%.
4.Rata rentabilității capitalului avansat:
Ra =
Ra2006 = = 32,81%
Ra2007 = = 75,04%
∆Ra = 75,04 – 32,81 = 42,23%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2006 cu 42,23%.
5.Rata rentabilității veniturilor (Rv):
Rv =
Rv2006 = = 34,49%
Rv2007 = = 42,5%
∆Rv = 42,5 – 34,49 = 8,01%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2006 cu 8,01%.
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu influență directă:
modificarea structurii CA:
∆Rv (qv) =
=
= -0,05%
Modificarea stucturii CA a avut o influență nefavorabilă dar foarte redusă asupra indicatorului ducând la diminuarea acestuia cu 0,05%.
modificarea costului unitar:
∆Rv (c) =
=
= -9,14%
Modificarea costului unitar în sensul majorării acestuia a influențat negativ rata rentabilității resurselor consumate ducând la diminuarea acestuia cu 9,14%
modificarea prețului de vânzare:
∆Rv (c) =
=
= 17,2%
Prețurile de vânzare au influențat pozitiv conducând la majorarea ratei rentabilității cu 17,2%.
C. Analiza rentabilității firmei pe baza ratelor de rentabilitate în 2007 față de 2005
Tabelul 3.4.3 Indicatorii necesari analizei pe baza ratelor de rentabilitate
Sursa: Situațiile financiare ale SC Crinul Alb SRL din 2005, 2006, 2007
1. Rata rentabilității economice (Re):
Re2005 = = = 58,96%
Re2007 = = = 92,97%
∆Re = 92,97 – 58,96 = +34,01%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 24,01%.
Asupra indicatorului acționează doi factori direcți:
a ) capitalul permanent (Cp)
∆Re (Cp) = =
= -46,5%
Modificarea capitalului permanent a avut o influență nefavorabilă asupra indicatorului ducând la diminuarea ratei rentabilității economice cu 46,5%.
b) profitul brut (Pb)
∆Re (Pb) = = = 80,5%
Spre deosebire de capitalul permanent, modificarea profitului brut a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității economice majorând nivelul acesteia cu 80,5%.
2. Rata rentabilității financiare (Rf):
Rf2005 = = = 53,49%
Rf2007 = = = 88,85%
∆Rf = 88,85 – 53,49 = 35,36%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 35,36%.
Asupra modificării acestui indicator influențează doi factori acțiune directă:
a) modificarea capitalului propriu
∆Rf (Cpr) = = = -53,49%
Modificarea capitalului propriu a avut o influență nefavorabilă asupra indicatorului ducând la diminuarea ratei rentabilității financiare cu 53,49%.
b) modificarea profitului net
∆Rf (Pn) = = = +76,04%
Spre deosebire de capitalul propriu, modificarea profitului net a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității financiare majorând nivelul acesteia cu 76,04%.
3. Rata rentabilității resurselor consumate (Rc):
Rc =
Rc2005 = = 47,05%
Rc2007 = =73,92%
∆Rc = 73,92 – 47,05 = 26,87%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 26,87%.
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu acțiune directă:
modificarea structurii CA
∆Rc (qv) =
=
= –52,32%
Modificarea stucturii CA a avut o influență nefavorabilă dar foarte redusă asupra indicatorului ducând la diminuarea acestuia cu 52,32%.
modificarea costului unitar
∆Rc (c) =
=
= 44,27%
Modificarea costului unitar în sensul micșorării acetuia a influențat pozitiv rata rentabilității resurselor consumate ducând la majorarea acesteia cu 44,27%.
modificarea prețului de vânzare
∆Rc (p) =
=
= 82,6%
Spre deosebire de structura cifrei de afaceri și costul unitar, modificarea prețului de vânzare a avut o influență favorabilă asupra indicatorului rata rentabilității resurselor consumate înregistrând o majorare cu 82,6%.
4.Rata rentabilității capitalului avansat:
Ra =
Ra2005 = = 30,73%
Ra2007 = = 75,04%
∆Ra = 75,04 – 30,73 = 44,31%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 424,31%.
5.Rata rentabilității veniturilor (Rv):
Rv =
Rv2005 = = 31,99%
Rv2007 = = 42,5%
∆Rv = 42,5 – 31,99 = 10,51%
Asistăm la o depășire a indicatorului din 2005 cu 10,51%.
Asupra modificării indicatorului influențează trei factori cu influență directă:
modificarea structurii CA:
∆Rv (qv) =
=
= -15,06%
Modificarea stucturii CA a avut o influență nefavorabilă dar foarte redusă asupra indicatorului ducând la diminuarea acestuia cu 15,06%.
modificarea costului unitar:
∆Rv (c) =
=
= -41,49%
Modificarea costului unitar în sensul majorării acestuia a influențat negativ rata rentabilității resurselor consumate ducând la diminuarea acestuia cu 41,49%
modificarea prețului de vânzare:
∆Rv (c) =
=
= 33%
Prețurile de vânzare au influențat pozitiv conducând la majorarea ratei rentabilității cu 33%.
Concluzii și recomandări
Așa cum se prezintă în zilele noastre, economia este rezultatul unui proces evolutiv și al dezvoltării schimbului reciproc de activități de la forme inferioare la cele superioare. Într-un asfel de cadru se dezvoltă și acționează întreprinderile, care vor aborda, indiferent de profilul lor de activitate problemele de gestiune financiară ori de câte ori efectuează o operațiune care privește aprovizionarea, deținerea sau cedarea de titluri de monedă.
În procesul cunoașterii, o metodă de cercetare indispensabilă o reprezintă analiza, prin intermediul careia se crează nu numai posibilitatea cercetării lucrurilor și a fenomenelor, ci se descoperă, structura se verifică și se stabilesc legăturile de cauzalitate, factorii care le generează și se pot lua decizii pentru activitățile viitoare. În toate domeniile științei, analiza joacă rolul unui mijloc necesar cunoașterii ca metodă de cercetare.
În România ultimilor ani, știinta economică a făcut pași serioși înainte în ceea ce privește perfecționarea metodelor de analiză economico-financiară a întreprinderilor în contextul trecerii la economia de piață. A fost deschis un câmp larg cercetărilor în domeniul economic și au fost introduse procedee și concepte noi de analiză utilizate curent în țările cu o economie de piață avansată cum ar fi: fondul de rulment, necesarul sau deficitul de fond de rulment, fluxul de numerar, etc. O analiză economico-financiară pertinentă este îndreptată către evaluarea aptitudinii întreprinderii de a genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar și dezvoltarea.
În cadrul acestei lucrări am urmărit în special a analiza evoluția rentabilității firmei. De aceea pentru a concluziona am grupat rezultatele obținute în cadrul următorului tabel:
După cum se poate observa toate ratele de rentabilitate înregistreză o creștere de la o perioadă la alta ceea ce indică o activitate profitabilă. SC Crinul Alb SRL este una dintre societățile care a beneficiat de dezvoltarea pieței în domeniul construcțiilor fapt demonstrat de rezultatele obținute în decursul ultimilor trei ani.
Grafic situația finaciară a firmei prezentată cu ajutorul ratelor de renatbilitate i-a următoarea formă:
Recomandările pe care le am vis-à-vis de actvitatea acestei entități economice sunt legate de următoarele aspecte: acordarea unei mai mari atenții structurii cifrei de afaceri – factor care în anul 2007 față de anul 2006 a influențat negativ rezultatul firmei și totodată să acorde o mai mare atenție costurilor care de asemenea a influențat nefavorabil rezultatul obținut de SC Crinul Alb SRL. Ținând cont de obiectul de activitate al firmei o reducere a costurilor s-ar putea realiza prin colaborarea cu alți furnizori care oferă produse de calitate la prețuri bune sau achiziționarea de materiale de la un număr redus de furnizori urmărind obținerea de discount-uri. Totodată costurile pot fi diminuate prin angajarea de personal calificat, caracterizat prin profesionalism care remunerat la valoarea sa reală ar duce la un cost mai redus decât în cazul angajării de personal necalificat – care ar putea duce chiar la pierderi datorate lipsei de experiență și nu numai.
Chiar dacă s-au înregistrat influențe negative din partea acestor indicatori rezultatul final al societății este unul pozitiv și putem concluziona că SC Crinul Alb SRL este o societate care desfășoară o activitate rentabilă.
BIBLIOGRAFIE:
Anghel Ion, Mărgulescu Dumitru
Balteș Nicolae
Bușu Lucian
Georgescu Nicolae, Robu Vasile
Gheorghiu Alexandru
ISFANESCU Aurel, Robu Vasile
Mărgulescu Dumitru, Cismasu Irina
Mărgulescu Dumitru
Niculescu, Maria
Răcoceanu Constantin
RISTEA Mihai Prof.univ.dr.,
Lect.univ.dr.Corina-Graziella DUMITRU
Vâlceanu Gheorghe
Situațiile financiare ale SC Crinul
“Analiză discriminantă: teorie și practică economico-financiară” Editura A.S.E., 2000
“Analiză economico-financiară – note de curs” 2006
“Analiză economico-financiară” Editura Economică 2005
“Analiză economico-financiară” Editura ASE, 2001
“Analiza economico-financiară la nivel microeconomic” Editura Economică 2004
“Analiză economico-financiară”
Editura ASE, București 2002
“Analiză economico-financiară” Editura Romania de Maine, 1999
“Analiză economico-financiară a întreprinderii: metode și tehnici” Editura Tribuna Economică 1994
“Diagnostic economic” Editura economică, București 2003
“Analiza economico-financiară a profitului aferent cifrei de afaceri la nivelul unei firme” Editura Contabilitatea, expertiza si auditul afacerilor, 2007
“Contabilitate financiară” Editura ASE, București 2005
“Analiză economico-financiară” Editura Economică 2004
OMFP 1752/2005
Alb SRL pe perioada 2005-2007
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Rentabilitatii Firmei pe Baza Contului de Profit Si Pierdere Si a Ratelor de Rentabilitate (ID: 133390)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.