Managementul Activitatii de Creditare a Persoanelor Fizice
INTRODUCERE
Lucrarea de față tratează aspectele legate de managementul activității de creditare a persoanelor fizice. Trecerea la sistemul economiei de piață constituie, în opinia specialiștilor drept singura alternativă a renașterii economice. Într-o perioadă caracterizată printr-o intesificare a concurenței în domeniul bancar managementul începe să ocupe un loc tot mai important în acest domeniu și nu numai. Lucrarea încearcă să evidențieze și să sublinieze importanța managementului activității de creditare prezentând și modalitatea în care acesta poate influența activitatea per ansamblu a unei instituții bancare.
Managementul activității de creditare se referă în principal la modul de gestionare și vânzare a unui produs bancar și anume: creditul. Când vorbim de credit vorbim de fapt de bani, materia primă a creditelor. Pornind de la acest lucru pot spune că, creditul bancar reprezintă sume de bani rezultate din capitalurile disponibile la bănci ale diverșilor clienți pe care băncile le acordă, cu respectarea anumitor condiții, sub formă de împrumut clienților pentru capitalurile atrase de aceștia.
Preocuparea specială a managementului bancar pentru activitatea de creditare rezidă de asemenea și din faptul că, fiind cel mai important plasament bancar, cu o pondere mare în activul bilanțier, de calitatea portofoliului de credite depinde în ultimă instanță stabilitatea băncii și realizarea nivelurilor necesare ale indicatorilor activității bancare privind solvabilitatea și lichiditatea.
Lucrarea este structurată pe trei capitole și anume:
“Managementul activității de creditare a persoanelor fizice” în care sunt prezentate principalele elemente ale managementului și activității de creditare a unei instituții bancare;
“Analiza impactului pe care managementul practicat de BRD GSG îl are asupra evoluției creditelor acordate în perioada 2004-2006” care cuprinde principalele tendințe în materie de credite (număr și valoare) precum și a elementelor atașate acestora;
Capitolul trei reprezintă un studiu de caz care se referă la politica de management adoptată de BRD GSG
Am insistat în mod deosebit asupra evoluției creditelor dar și asupra elementelor conectate de credite și anume riscurile atașate creditelor și provizioanele constituite pentru a diminua efectul riscului în cazul producerii acestuia.
În finalul lucrării am expus concluziile și bibliografia pe care am redactat-o cu autorii în ordine alfabetică.
Capitolul 1. Managementul activității de creditare a persoanelor fizice
1.1. Importanța managementului activității de creditare
Având în vedere perioada de restructurare a sectorului financiar-bancar, analiza de credit constituie o activitate laborioasă, din momentul solicitării acestuia și până la rambursarea efectivă.
Cele cinci "c"-uri ale activității de creditare, legate de probabilitatea ca un împrumutat potențial sau existent să efectueze la timp plata dobânzilor și a ratelor creditului, includ:
– capacitatea – posibilitatea de a plăti;
– caracterul – voința de a plăti;
– capitalul – averea împrumutatului;
– colateralul – asigurarea dacă este necesar;
– condiții – externe, economice.
O strategie clar definită a portofoliului de credite este esențială. Un management sănătos al creditării presupune existența unui echilibru între riscul de nerambursare și profitul din portofoliul de împrumuturi.
Majoritatea băncilor încearcă să echilibreze portofoliile lor de împrumuturi și raportul între risc și profit, prin dispersarea împrumuturilor în diverse domenii, cu caracteristici de risc diferite. În această privință, băncile mai mari pot avea un avantaj față de băncile mici, întrucât sunt capabile să se diversifice pe categorii de clienți și pe localizare geografică într-o mai mare măsură.
Principiul diversificării arată că pierderile efective ale unui portofoliu de credite pot fi previzionate mai exact, cu cât este mai mare numărul de credite separate acordate din portofoliu. "Legea numerelor mari" garantează că dacă aceeași sumă de bani agregată este împrumutată unui mai număr mare de împrumutați independenți, nerambursările efective sunt tot mai apropiate de probabilitatea matematică.
Strategia portofoliului de credite trebuie să fie o decizie a conducerii, care trebuie să identifice evenimentele viitoare relevante, expunerile băncii și totodată să stabilească o dobândă profitabilă la creditele acordate, care de fapt reprezintă sursa de profit a băncii.
Dobânda aferentă contractelor de împrumut trebuie să compenseze banca pentru două tipuri diferite de costuri. În primul rând, rata dobânzii trebuie să acopere valoarea în timp a fondurilor avansate. Aceasta este rata pură a dobânzii la care se adaugă o primă de dobândă pentru a acoperi riscul de nerambursare la termen sau integrală.
Stabilirea acestei prime de dobândă aferentă riscului asumat de bancă în activitatea de creditare, necesită o evaluare a poziției financiare a împrumutatului în viitor, aceasta presupunând cunoașterea unor multitudini de variabile și totodată existența unui sistem informațional performant al socieții bancare.
Managementul bancar și activitatea de creditare
Procesul de management constă în ansamblul fazelor, în procesele prin care se determină obiectivele acesteia și ale subsistemelor sale, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului folosind un complex de metode și tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a rațiunilor care au determinat înființarea respectivei organizații.
Creditul reprezintă orice angajament de punere la dispoziție sau acordare a unei sume de bani ori prelungirea scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului la rambursarea sumei respective, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță ori a altui drept la încasarea unei sume de bani.
Performanțele unei bănci depind întotdeauna de calitatea managementului, calitate care este evaluată prin rezultatele obținute în urma deciziilor manageriale. Anticiparea cu precizie a evoluțiilor variabilelor economice în care managerii trebuie să ia decizii este un lucru greu de realizat în general și acest proces de luare a deciziilor este îngreunat în cadrul produselor și serviciilor bancare datorită caracteristicilor speciale ale acestora. Aprecieri asupra mediului concurențial, pieței, produselor bancare, riscurilor, constrângerilor înseamnă, practic, descifrarea viitorului și cunoașterea din timp a ritmului în care se produc aceste schimbări în vederea elaborării unor strategii realiste și pertinente. Pentru a avea performanțe, managementul trebuie să aibă în vedere o serie de elemente precum:
un sistem de informații competitiv – realizarea unui bun sistem de informații este mai dificil pentru bănci decât pentru ceilalți agenți economici datorită faptului că ea nu gestionează doar propriile conturi ci și conturile clienților săi fapt ce implică colectarea unui număr foarte mare de informații care nu sunt disponibile nici în sistemul general de contabilitate, nici în diverse situații statistice elaborate de bancă.
selecția piețelor și produselor potrivite- în elaborarea planurilor strategice trebuie să se țină cont și de celelalte instituții financiare existente și de produsele și serviciile pe care acestea le vând și numai după aceea să selecteze cu atenție piețele și produsele.
recompensarea personalului băncii în funcție de performanțe care constă în păstrarea managerilor buni și încurajarea performanței.
cunoașterea tehnicilor și instrumentelor financiare- evaluarea efectelor utilizării instrumentelor financiare prin prisma veniturilor și a riscurilor potențiale.
gestionarea financiară bună care presupune un management prudent
elaborarea de strategii echilibrate pornind de la performanțele anterioare.
Creditarea este o activitate de bază într-o bancă, putând genera profituri importante dacă este practicată corect, dar și pierderi. Prin urmare, ea trebuie abordată într-o manieră structurată și logică. Strict legat de credit este conceptul de dobândă care reprezintă parte a profitului pe care întreprizătorul o percepe sub forma de plată la scadența stabilită anterior pentru un împrumut în baza contractului de credit încheiat între cei doi parteneri.
Băncile primesc bani sub formă de depozite de la clienți, cărora le plătesc dobândă pentru sumele depuse. Banca trebuie să genereze venit pentru a plăti dobândă deponenților, pentru a realiza profit în beneficiul acționarilor săi, precum și pentru propria dezvoltare.
O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu împrumut (sau a plasa) banii depozitați. Băncii i se plătește dobândă pentru sumele date cu împrumut, rata dobânzii percepută pentru credite fiind mai mare decât rata dobânzii plătită la depozite. Diferența dintre aceste două rate ale dobânzii se numește marjă și constituie o sursă importantă de venit pentru bancă.
Procesul de creditare joacă un rol esențial în economie. Încasând sume mici de bani de la deponenți și agregând aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitanților, băncile pun la dispoziție banii necesari dezvoltării economice. În acest proces, băncile protejează deponenții, prin analizarea riguroasă a cererilor de creditare. Creditarea, în condiții prin care se asigură rambursarea, permite băncii să obțină un câștig pentru deponenții ei, reducând semnificativ nivelul de risc.
Creditarea poate fi privită și ca un serviciu bancar pe care banca îl oferă clienților care-l solicită. În economiile competitive, activitățile specifice sectorului terțiar trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienților și să dezvolte produse și servicii pentru satisfacerea noilor cerințe ale acestora.
În cazul în care o bancă acordă un credit unui client – persoană fizică sau persoană juridică – iar aceasta, din anumite motive, nu va putea să-și achite obligațiile față de bancă (restituirea creditului plus dobânda aferentă), banca va înregistra pierderi pe care va trebui să le suporte din profit. Pentru a reduce la minim pierderile rezultate din credite neperformante, personalul bancar implicat în activitatea de creditare trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea creditelor.
O activitate bancară sigură și profitabilă presupune, pe de o parte, protecția disponibilităților din conturile deponenților și a investițiilor acționarilor băncii prin reducerea riscului, dar și permanenta fructificare a posibilităților oferite de piață. Acest lucru nu se realizează refuzând acordarea unui credit sau stabilind termeni și condiții de creditare care să descurajeze clienții să mai apeleze la credite.
Procesul de creditare cuprinde mai multe etape situate între momentul cunoașterii clientului și cel al rambursării integrale a creditului.
Primul contact cu solicitantul și cererea de credit – implică culegerea informațiilor primare despre solicitant, determinarea, în urma discuției cu acesta, a eligibilității pentru acordarea unui credit și completarea cererii de credit.
Analiza – implică culegerea tuturor datelor și informațiilor care urmează a fi procesate în conformitate cu prevederile interne ale băncii și pregătirea propunerii ce urmează a fi prezentată în Comitetul de Analiză a Creditelor. În acest scop, se vor face una sau mai multe vizite la sediul solicitantului. În această etapă are loc și evaluarea garanțiilor propuse, precum și verificarea valabilității juridice a documentelor legale furnizate de către beneficiar.
Înaintarea propunerii de creditare către Comitetul de Analiza a Creditelor – membrii desemnați ai Comitetului de Analiză a Creditelor discută propunerea de creditare prezentată de analistul de credit care a efectuat analiza și iau decizia de aprobare/ avizare privind acordarea creditului și condițiile acestuia.
Contraccreditare care să descurajeze clienții să mai apeleze la credite.
Procesul de creditare cuprinde mai multe etape situate între momentul cunoașterii clientului și cel al rambursării integrale a creditului.
Primul contact cu solicitantul și cererea de credit – implică culegerea informațiilor primare despre solicitant, determinarea, în urma discuției cu acesta, a eligibilității pentru acordarea unui credit și completarea cererii de credit.
Analiza – implică culegerea tuturor datelor și informațiilor care urmează a fi procesate în conformitate cu prevederile interne ale băncii și pregătirea propunerii ce urmează a fi prezentată în Comitetul de Analiză a Creditelor. În acest scop, se vor face una sau mai multe vizite la sediul solicitantului. În această etapă are loc și evaluarea garanțiilor propuse, precum și verificarea valabilității juridice a documentelor legale furnizate de către beneficiar.
Înaintarea propunerii de creditare către Comitetul de Analiza a Creditelor – membrii desemnați ai Comitetului de Analiză a Creditelor discută propunerea de creditare prezentată de analistul de credit care a efectuat analiza și iau decizia de aprobare/ avizare privind acordarea creditului și condițiile acestuia.
Contractarea – include pregătirea și semnarea contractului de credit și a contractelor de garanție, precum și realizarea publicității contractelor de garanție.
Utilizarea creditului – presupune punerea la dispoziția împrumutatului a creditului, și ca urmare, efectuarea de plăți cu respectarea destinației aprobate a creditului.
Administrarea – presupune gestionarea creditului, acțiune cu mai multe obiective: verificarea activității clientului, existența și păstrarea garanțiilor asigurătorii, calitatea relației acestuia cu banca, etc. De asemenea, faza include stabilirea de măsuri în cazul înregistrării unor restanțe la rambursarea creditului, banca asigurându-se ca clientul să ramburseze integral creditul.
Eliberarea garanțiilor- după rambursarea integrală a creditului și a creanțelor aferente.
În activitatea de creditare trebuie respectate următoarele reguli:
I. Suma și perioada de acordare a creditului trebuie să fie în concordanță cu activitatea ce urmează a fi finanțată, fără a se depăși necesitățile financiare ale solicitantului.
II. Suma și perioada creditului sunt influențate și de următorii factori: capacitatea de plată a solicitantului și gradul de îndatorare al acestuia după obținerea creditului.
III. În stabilirea valorii creditului și termenului de rambursare se vor avea în vedere:
proiecția fluxului de numerar al solicitantului să ateste că pe toată durata creditului există capacitate de rambursare;
cuantumul ratei să nu depășească suma pe care solicitantul consideră că o poate plăti;
plafonul liniei de credit să nu depășească nivelul lunar al cifrei de afaceri existent și/ sau estimat pentru perioada creditării;
în cazul creditelor ce urmează a fi acordate în valută, trebuie să se acorde o atenție particulară capacității solicitantului de a suporta riscul cursului de schimb;
activitatea curentă a solicitantului să nu fie întreruptă din cauza implementării proiectelor finanțate prin credit.
1.3 Managementul portofoliului de credite
Procesele de creditare reprezintă o preocupare permanentă pentru managerii de bancă. Pe de o parte, creditul reprezintă mijlocul prin care excedentul de resurse dintr-o anumită zonă economică (delimitată fie geografic fie din punctul de vedere al ramurii economice) se transferă către entitățile economice aflate în deficit de resurse, în vederea realizării unor proiecte ce decurg din activitatea proprie. Procesul intermedierii financiare având ca obiect creditul este încă principala formă de finanțare a investițiilor într-o economie. Mutațiile care au avut și au în continuare loc pe piața financiară și monetară, prin dezvoltarea fenomenului dezintermedierii, nu au minimalizat rolul acestui produs bancar a cărui importanță pentru economie este fundamentală.
Pe de altă parte , expunerea băncii la pierdere este extrem de ridicată în cazul creditelor, având în vedere că, în marea lor majoritate, aceste plasamente se efectuează în afara sistemului bancar, astfel că băncile nu pot păstra controlul banilor plasați așa cum, într-o anumită măsură, se realizează prin celelalte categorii de plasamente.
Din punct de vedere al activității bancare, operațiunile de creditare reprezintă componenta cea mai importantă a operațiunilor de plasament, atât din punct de vedere al volumului de activitate, cât și din punct de vedere al participării acestor categorii de operațiuni la realizarea profitului băncii. Creditul bancar reprezintă încă soluția de bază pentru investițiile agenților economici, fiind, în esență, la nivelul economiei românești în tranziție, calea de realizare a restructurării economice și a relansării activității întreprinderilor românești. Lipsa reglementărilor legale în domeniul creditării precum și lipsa de protecție a băncilor în cazul pierderilor generate de nerambursarea creditelor (însuși procesul de recuperare a creanțelor prin utilizarea garanțiilor este deosebit de dificil) au determinat băncile să-și elaboreze propriile norme de creditare care, în timp au căpătat caracter de generalitate, în sensul că principiile de creditare, obiectele creditului și tipurile de credit au devenit elemente comune ale reglementărilor interne în domeniu la majoritatea băncilor românești.
Preocuparea specială a managementului bancar pentru activitatea de creditare rezidă de asemenea și din faptul că, fiind cel mai important plasament bancar, cu o pondere mare în activul bilanțier, de calitatea portofoliului de credite depinde în ultimă instanță stabilitatea băncii și realizarea nivelurilor necesare ale indicatorilor activității bancare privind solvabilitatea și lichiditatea.
Riscul de creditare reprezintă cea mai periculoasă categorie de riscuri bancare, întrucât se infiltrează unei game largi de servicii și expuneri. Și deoarece pricipala operațiune efectuată de băncile comerciale este acordarea de credite, prima cerință pentru gestionarea cu succes a riscului de creditare constă în existența unei „culturi” solide în acest domeniu, concept indefinibil ca atare dar care încorporează raționamentele filosofale ale managementului bancar. O cultură puternică presupune menținerea unui echilibru prudent între dezvoltarea afacerii, pe de o parte și controlul calității pe de altă parte. Cea mai importantă funcție a managementului bancar este de a controla și analiza calitatea portofoliului de credite, deoarece slaba calitate a creditelor constituie una din principalele cauze ale falimentului bancar. Principalele două etape ale procesului de analiză al riscului de credit sunt:
momentul care precede acordarea creditului și care include, în principal, analiza financiară a clientului, respectiv analiza internă, la care se aduc în completare și aspecte nefinanciare.
etapa acordării și postacordării creditului, care presupune o atentă supraveghere a modului în care se rambursează ratele de credit și dobânzile.
Deci analiza se concentrează asupra eventualelor modificări ale calității portofoliului de credite față de momentul acordării împrumuturilor și condițiile inițiale stabilite de bancă pentru derularea acestora datorită unor factori imprevizibili.
Gestionarea riscului de creditare are ca principiu de bază performantizarea analizei interne a clienților potrivit axiomei ”este mai ușor să previi decât să vindeci”. Selectarea prudentă și monitorizarea permanentă a acestora, constituirea din timp a provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi sunt în mod cert elemente de susținere a politicilor raționale de reducere a riscului de creditare și a efectelor materializării sale.
Managementul portofoliului de credite nu oferă în sine soluții miraculoase, dar promovează o puternică baterie de instrumente analitice pentru activitatea practică.
1.3.1 Organizarea activității de creditare
Organizarea activității de creditare are în vedere în principiu o descentralizare a procesului de analiză, evaluare, acordare și urmărire a rambursării creditelor, în condițiile respectării normelor interne în domeniu și, de asemenea, în condițiile stabilirii unor plafoane de creditare la diversele niveluri organizatorice ale băncii.
În principiu, atribuțiile compartimentelor de creditare dintr-o bancă trebuie să acopere întreaga gamă de operațiuni aferente acestei activități. În general, băncile organizează activitatea de creditare pe principiul dublei subordonări, față de un departament din centrala băncii și față de conducerea sucursalei. De asemenea, reglementările legale actuale obligă băncile să constituie comitete de credite care să analizeze cererile de creditare și să acorde în urma evaluărilor sumele solicitate de clienții băncii. În acest fel, decizia de creditare se poate lua în condiții de obiectivitate și banca este în consecință mai protejată împotriva eventualelor pierderi cauzate de nerambursarea creditului.
Atribuțiile compartimentelor de credit cuprind:
programarea, dimensionarea și dirijarea creditului pe termen scurt, mediu și lung pentru sectorul de stat și privat
analiza cererilor de creditare ale clienților
întocmirea documentațiilor de creditare
aprobarea creditelor pe niveluri de competență și propuneri către organele superioare pentru aprobarea celor ce depășesc competența
eliberarea scrisorilor de garanție
urmărirea evoluției creditelor și încasării acestora
efectuarea de propuneri pentru îmbunătățirea activității de creditare, finanțare și decontare în urma analizei evoluției indicatorilor bancari, în strânsă corelație cu analiza indicatorilor economici pentru care se acordă credite
propun măsuri de recuperare a fondurilor în cazul beneficiarilor de credit care se află în incapacitate de plată
urmăresc creditele nerambursate la scadență, intervenind pentru lichidarea sau prevenirea lor
Organizarea activității de creditare diferă în funcție de mărimea unitații. Un ofițer de credite de la o unitate mică poate executa toată munca în detaliu: acordarea creditului, inclusiv instrumentarea dosarului de credit, negocierea, contactul cu clientul, revizuirea periodică a dosarului de credit și încasarea.
În unitățile mai mari, ofițerii de credite se specializează în consultarea, instrumentarea dosarului, negocierea cu clienții, existând o mai mare departamentare a funcțiilor, ca de exemplu: analiza creditului, revizuirea și încasarea împrumutului. Unele bănci dispun de experți de credite pe ramuri industriale: comerț, turism, etc.
Serviciul de credite (agenții, sucursale, filiale)
Misiunea principală a acestui serviciu este de a analiza dosarele solicitanților de credit, capacitatea de plată a clienților și a celor care solicită alte credite. Acest serviciu răspunde de revizuirea creditului și de încasarea împrumuturilor.
Comitetul de credit (agenții, sucursale, filiale)
Este compus din conducerea unității și șef serviciu credite. Acest comitet are următoarele sarcini:
Analizează și aprobă credite în limita plafoanelor atribuite de centrală;
Revizuiește și propune măsuri pentru creditele restante;
Rescadențează creditele;
Analizează și trimite spre aprobarea centralei creditele mari, ale căror plafoane nu sunt de competența lor.
Departamentul credite (centrală)
Este compartimentul de lucru al centralei care are următoarele sarcini:
Participă la elaborarea politicii de creditare a băncii;
Analizează dosarele de credit întocmite de unitățile subordonate pentru creditele ale căror valori intră în competența de aprobare a centralei, înaintându-le Comitetului de credite spre aprobare;
Acordă asistență tehnică și de specialitate pentru evaluarea garanțiilor;
Efectuează expertize la evaluările prezentate de clienți ca garanții;
Elaborează norme de creditare în conformitate cu legislația în vigoare;
Comitetul de risc (centrală)
Băncile ar avea nevoie de două comitete de risc: un comitet de risc al directorilor și un comitet de risc al ofițerilor de credite, constând din ofițeri de credite-experți și din afara direcției de credite. Comitetul ofițerilor se întrunește zilnic, sarcinile comitetului fiind:
Urmărirea respectării politicii de creditare, a normelor bancare și a normelor interne;
Asigurarea unui audit periodic al tuturor unităților din teritoriu;
Informarea managementului și Comitetului de risc al directorilor despre condițiile generale ale portofoliului de credite, propunând măsuri.
Comitetul de risc al directorilor se compune din președintele băncii și directori din comitetul de direcție, având ca atribuții analizarea și aprobarea propunerilor comitetului de risc al ofițerilor.
Pe baza restricțiilor de legislație, dar și de Banca Națională, ținând cont de conjunctura economică și de poziția băncii în cadrul sistemului bancar, fiecare bancă își elaborează propriile politici privind plasamentele.
Creditele acordate persoanelor fizice și juridice, ca tip de investiție bancară reprezintă funcția de bază a unei bănci în economie, funcție care le conferă băncilor responsabilități majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilității și eficienței.
În procesul de creditare a economiei, băncile trebuie să filtreze afacerile și să le promoveze pe cele eficiente, viabile și legale, impulsionând astfel desfașurarea unor activități eficiente tuturor celor care fac uz de creditul bancar.
Promovarea unor afaceri eficiente și implicit credite de calitate depinde de calitatea investigației pe care banca o face privind baza de credit a solicitantului. Băncile trebuie să evalueze riscurile cu care au de-a face în creditarea unei afaceri, să cerceteze motivul împrumutului și să identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o creditează. Abilitatea debitorului de a restitui creditul depinde atât de situația financiară a solicitantului cât și de o serie de factori exogeni și endogeni acestuia, pe care banca trebuie să-i identifice și să-i evalueze în mod corect.
Analiza de credit a solicitantului vizează două aspecte:
Analiza istoricului solicitantului, care scoate în evidență punctele slabe și forte ale evoluției financiare a firmei, cât de eficient utilizează managementul resursele firmei comparativ cu alte firme cu oprtunități și riscuri de piață asemănătoare;
Analiza viitorului firmei vizează toată perioada derulării și rambursării creditului, având menirea de a evidenția posibilitățile reale de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și comisioanelor aferente, să furnizeze informații cuprinzătoare asupra viitorului firmei.
1.3.2 Creditarea persoanelor fizice:
Băncile acordă credite persoanelor fizice atât pe termen scurt, pentru finanțarea cumpărării unor bunuri de folosință îndelungată: automobile, aparatură electronică, etc. cât și pe termen lung utilizate în general pentru achiziționarea sau renovarea imobilelor.
Creditarea pe termen scurt a personelor fizice
Creditarea pe termen scurt se face pe termen de până la un an de zile
Creditele care se acordă sunt credite pentru nevoi personale, credite overdraft, care presupun acordarea unor sume ca multiplu al salariului lunar net(3-6 salarii nete)
Sunt în general credite fără garanții materiale și se acordă clienților care-și virează lunar salariile în contul deschis la bancă
Sunt în general credite revolving cu încadrare în limita de credit aprobată
Creditarea pe termen mediu și lung
Creditele pe teremen mediu și lung sunt cele acordate pe perioade mai mari de un an de zile. Astfel de credite sunt :
Credite pentru nevoi personale fară garanții imobiliare pe termen de 2-5-10 ani
Credite pentru nevoi personale cu garanții imobiliare pe termen de 2-5-10 ani
Credite imobiliare cu garanții imobiliare pe termene de 5-10-20-25 ani
Credite ipotecare pe termen de 10-25-30 ani
Credite pentru achiziții de autoturisme cu termene de 3-5 ani
Pentru acordarea unui credit unei persoane fizice și pentru a face evaluarea bonițății și credibiltății acesteia sunt necesare următoarele documente:
Copie după actul de identitate;
Cerere de credit completată,
Documente care să ateste veniturile (adeverință de venit, cupon de pensie, declarație de venit, contract de inchiriere, contract de muncă etc:);
Acordul privind interogarea la Biroul de Credit,
Acordul privind interogarea la Centrala Riscurilor Bancare
Copie după Cartea de muncă;
Copii ale documentelor care atestă proprietatea asupra bunurilor aduse în garanție (contract de vânzare-cumpărare, extras de Carte Funciară, contract de donație, certificat de moștenitor, etc.)
În urma prezentării și evaluării documentației de creditare și a bonității și credibilității clientului se aprobă de către organul competent creditul și se întocmesc documentele de credit: raport de credit, contractul de credit și contractele de garanție imobiliară, mobiliară și personală.După aprobarea creditului și întocmirea documentelor de credit se eliberează banii din credit.La determinarea valorii creditului banca ia în considerare veniturile solicitantului;
Ca regulă generală rata lunară de rambursat inclusiv dobanda nu pot depăși 30% din venitul lunar al solicitantului. În vederea acordării creditului, banca solicită garanții, de obicei bunul care face obiectul creditului este luat garanție prin constituirea unei ipoteci asupra acestuia în favoarea băncii.
Capacitatea de rambursare a creditului de către client este analizată de bancă pe baza unor informații care vizează în principal următoarele aspecte:
Situația patrimonială și starea socială (vârsta, familia, reputația, moralitatea);
Veniturile și stabilitatea lor;
Obiectul creditului.
Băncile trebuie să evalueze riscurile la care se expun prin acordarea creditelor persoanelor fizice. Analiza dosarelor de credit, când numărul lor este mare și valoarea unitară mică, devine costisitoare pentru bancă, iar compensarea cheltuielilor prin suportarea de către clienți devine descurajantă pentru aceștia. În plus, procesul de investigare este greoi, cere timp, ceea ce duce la micșorarea numărului de credite promovate de bancă. Pentru depășirea acestor inconveniente, băncile au posibilitatea de selecție a solicitărilor de credit printr-o metodă de evaluare a cererii de credit prin punctaj: „credit scoring”.
Metoda permite băncii ca pe baza unor informații preliminare, pe care clientul le pune la dispoziția băncii prin intermediul unui formular (completat odată cu cererea de credit), să admită sau nu dosarul solicitantului. Acestă metodă are la bază tehnici statistice de tratare a informațiilor referitoare la comportamentul solicitanților de credit, care permit identificarea riscului de nerambursare a unui credit prin intermediul unui scor, a unei note.
Problema cheie este aceea de a descoperi, printre informațiile despre solicitantul de credite, acele informații care explică cel mai bine solvabilitatea sa. Fiecărei informații îi este atribuită o pondere, suma ponderilor comparată cu o notă de referință stabilită în prealabil de bancă indică dacă dosarul se acceptă sau nu pentru a fi instrumentat de bancă. Metoda evaluării creditului prin punctaj se aplică în special creditelor pe termen scurt, creditelor imobiliare, deoarece aceste credite se adresează unor solicitanți care prezintă un comportament omogen, deci criteriile decizionale sunt valabile pentru toți, iar obiectul creditului este identificabil ca valoare și durată, pentru ca riscurile asumate să fie comparabile.
Aplicarea acestei metode conduce la reducerea cheltuielilor și timpului aferent investigării dosarelor de credit.
1.3.3 Evaluarea creditului prin punctaj
Evaluarea creditului prin punctaj este un mijloc statistic de evaluare a clienților, în încercarea de a adopta un demers standardizat pentru determinarea bonității lor. Pentru a dezvolta un sistem eficient de evaluare a creditului prin punctaj sunt necesare mai multe informații semnificative despre clienți.
Atribuirea punctajului are la bază examinarea cazuisticii clienților și a anumitor informații cheie, pentru a stabili care sunt categoriile de clienți care, cel mai adesea, nu-și plătesc creditele.
În cazul evaluării unei persoane fizice care solicită un credit, punctele se atribuie în funcție de: tipul de locuință a clientului – clienții care au case în proprietate personală primesc un punctaj superior, comparativ cu cei care locuiesc cu chirie; locul de muncă – punctajul se alocă în funcție de tipul locului de muncă și de durata de timp la același loc de muncă; vârsta debitorului; starea civilă – pentru clienții căsătoriți punctajul este cel mai mare; numărul de persoane în întreținere – clienții cu una sau două persoane în întreținere beneficiază un punctaj superior; venitul lunar net; garanțiile creditului; referințele bancare.
O persoană fizică care dorește să obțină un credit de la o instituție de credit trebuie să completeze cererea de creditare, formular care conține informațiile despre client ce sunt necesare desfășurării procesului de evaluare a creditului prin punctaj. Fiecărei informații i se atribuie puncte potrivit răspunsurilor date iar apoi se totalizează punctele. Pentru ca banca să acorde creditul este necesară realizarea unui număr de puncte sau a unui scor minim prestabilit.
Deși evaluarea creditului prin punctaj poate părea arbitrară, experiența a dovedit că este o cale rapidă și credibilă de luare a deciziilor în procesul de creditare. Pentru ca evaluarea creditului prin punctaj să fie eficientă, banca trebuie să evalueze și să-și actualizeze în permanență sistemele de acordare a punctelor în concordanță cu mutațiile economice și sociale.
Pe baza investigațiilor și constatărilor cu privire la capacitățile de producție, volumul și calitatea producției, nivelul costurilor, posibilitățile de aprovizionare și desfacere, nivelul prețurilor și tarifelor, ofițerul de credite poate să se pronunțe dacă există posibilități reale de rambursare a creditului solicitat. Concluziile analizelor și verificărilor efectuate vor fi consemnate în referatul de analiză a creditului.
Pe baza rezultatelor stabilite în etapele anterioare ale procesului decizional, structurile ierarhice ale băncii (în funcție de competențele stabilite de centrala băncii în privința tipurilor și dimensiunii valorice ale creditelor) trec la adoptarea deciziei de creditare.
Următoarea etapă presupune negocierea cu clientul a termenilor creditării: modalitatea de acordare, moneda, dobânda și comisioanele, ratele de rambursare etc. Dacă clientul acceptă aceste condiții, atunci i se comunică decizia de creditare și se trece la încheierea contractului de credit, care cuprinde: valoarea creditului; obiectul creditului; termenele și ratele de rambursare; dobânda și eventualele indexări pe parcurs; comisioanele; garanțiile și asigurările; alte drepturi și obligații. Pe baza prevederilor din contractul de credit are loc realizarea efectivă a deciziei de creditare.
Metoda creditului evaluat are la bază analiza discriminatorie, care este o metodă statistică ce permite, plecând de la un ansamblu de informații care caracterizează fiecare individ care aparține unei populații, să se distingă mai multe clase omogene vis-a-vis de un domeniu prestabilit.
Aplicarea metodei creditului evaluat necesită două etape:
determinarea claselor și informațiilor ce caracterizează fiecare clasă;
utilizarea rezultatelor analizei pentru solicitanții noi.
Pe baza dosarelor de credite derulate și arhivate de bancă, se disting doua clase de clienți: clienți buni, care au rambursat creditele la timp și fără probleme și clienți răi, care fie că nu au rambursat creditele, fie că au avut probleme la rambursarea unor rate – și aici discutăm de cei care au înregistrat întârzieri.
Pentru ambele clase de clienți trebuie găsite criterii care să-i caracterizeze cel mai bine. În acest scop, se vor determina succesiv următoarele elemente:
determinarea criteriilor de solvabilitate
Din dosarele de credit se vor reține pentru fiecare titular de credit o serie de informații referitoare la adresă, profesie, vârstă, situația familială, venit, etc. se vor reține 20-30 de informații care se vor asocia clienților buni și răi. Apare astfel o identitate de criterii specifică fiecărei clase, de exemplu:
clienții răi se caracterizează prin:
nu au telefon
nu au cont la bancă
sunt divorțați
au mai mult de patru copii
au vârsta între 20-30 ani
lucrează mai puțin de șase luni într-o întreprindere
nu sunt proprietari ai locuinței
clienții buni se caracterizează prin:
au telefon
sunt proprietari ai locuinței
au cont în bancă
lucrează în aceeași întreprindere de peste 10 ani
sunt căsătoriți și au 2-3 copii
determinarea notei totale (scorului)
Fiecărui criteriu i se atribuie o notă care ține loc de pondere în funcție de importanță. Analiza discriminatorie pune în evidență că anumite criterii sunt mai semnificative decât altele și permite să se calculeze ponderea care trebuie asociată fiecăruia dintre ele. Pentru fiecare dosar, ponderile atribuite criteriilor de solvabilitate se vor aduna obținându-se nota totală (scorul). Dacă analiza discriminatorie s-a făcut corect, cele două clase apar distinct pe cele două curbe conform graficului alăturat:
Figura 1.3.3.1 Clasele de clienți în funcție de notele acceptate
număr de clienți răi clienți buni
dosare
n1 n2 note
Sursa: Management bancar – autor Maricica Stoica, Editura Economică, București 1999
determinarea notei limită
Constă în a determina o notă limită sub probabilitatea ca un client să fie nesolvabil este foarte mare. Această etapă este fundamentală pentru creditul evaluat. Se observă că cele două curbe au o suprafață comună, cu cât această suprafață este mai mare cu atât evaluarea făcută este mai puțin sigură. Dacă se acceptă nota limită la un nivel mic (n1) se acceptă toți clienții buni, dar și mulți dintre clienții răi – suprafața portocalie indică numărul de clienți răi acceptați), iar dacă se acceptă nota limită la un nivel mare (n2) se elimină toți clienții răi dar și o parte considerabilă din categoria clienților buni (suprafața neagră indică numărul de clienți buni refuzați). Deci nota limită optimă este aceea care elimină cei mai mulți clienți răi posibil și cel mai puțini dintre cei buni. Pentru determinarea acestei note optime, este necesar să se facă mai întâi o analiză de rentabilitate a clienților buni și a clienților răi. Aceasta înseamnă să se evalueze contribuția la profitul băncii a fiecărui client, care va fi pozitivă pentru clienții buni și negativă pentru cei răi, ca urmare a cheltuielilor pe care banca le face cu aceștia (cheltuieli de judecată, de executare silită) inclusiv pierderile pe care banca le suportă ca urmare a nerecuperării creditului. Nota optimă va fi aceea care are o influență favorabilă asupra profitului băncii.
Odată fixată nota limită, toate cererile de credit vor fi analizate prin prisma informațiilor utilizate în analiza discriminatorie, informații pe care banca le obține de la clienții noi care vor completa formularul (chestionar) care poate lua următoarea formă:
Tabelul nr. 1. Criteriile de solvabilitate și ponderea lor
Sursa: Management bancar – autor Maricica Stoica, editura Economică, București 1999
În chestionar au fost reținute nouă criterii de solvabilitate, pentru fiecare criteriu se admit variante cărora li se acordă o anumită notă (pondere). Criteriile trebuie să aibă un enunț simplu, pentru a ușura verificarea de către ofițerul de credite a declarațiilor solicitantului de credite. Clientul a cărui notă totală este inferioară notei limită optime i se va refuza cererea de credit. Deși metoda este atrăgătoare ea prezintă și o serie de dezavantaje dintre care cele mai importante sunt: cum să selecționezi eșalonul de dosare care fac obiectul analizei discriminatorii și care sunt criteriile discriminatorii stabile. Pentru prima problemă, dosarele analizate, deci creditele derulate și acceptate de bancă nu sunt reprezentative pentru analiza discriminatorie, deoarece banca a eliminat, prin metoda clasică de analiză a fiecărui client, clienții cu risc mare de nesolvabilitate. Pentru depășirea acestei situații, care nu reprezintă în fapt realitatea, banca are trei posibilități:
să evite analiza dublă a dosarelor. Analiza dosarelor de credit deja derulate de bancă presupune practic o reanalizare a dosarelor, deci evaluarea creditelor se suprapune peste metoda clasică necontribuind practic la ușurarea analizei dosarului, prin faptul că nu înlocuiește metoda clasică, iar controlul suplimentar nu va fi acceptat de ofițerii de credite care au instrumentat dosarele derulate.
să se includă în analiză și dosarele refuzate de ofițerii de credite care le-au analizat după metoda clasică, dar s-ar mări în mod artificial numărul clienților răi.
să se accepte toate cererile de credit în vederea constituirii eșantionului pentru analiza discriminatorie.
Din punct de vedere statistic, această ultimă posibilitate este cea mai bună pentru că elimină primele două inconveniente. Din punct de vedere al costurilor această posibilitate duce la creșterea pierderilor pentru bancă.
Dacă această creștere a pierderilor va fi comparată ulterior- prin introducerea metodei de evaluare prin punctaj (scor) – de o creștere a profiturilor pentru bancă, deci, reducerea pierderilor, acceptarea tuturor cererilor de credit pe o anumită perioadă este justificată. A doua problemă – stabilirea criteriilor de solvabilitate este la fel de grea și aceasta deoarece criteriile luate în calcul: venit, profesie se modifică de la an la an, având un caracter dinamic datorită schimbărilor care apar în mediul economic și social al țării. Din această cauză criteriile de solvabilitate a clienților trebuie revizuite periodic în analiza discriminatorie pentru a verifica eficacitatea acestora. Aceste modificări impun luarea în considerare a altor criterii de solvabilitate, deci banca ar trebui să accepte din nou o perioadă toate cererile de credit și implicit riscurile – pierderile deci. Aceste probleme subliniază limitele metodei de evaluare a creditului prin punctaj dar nu elimină în mod radical eficacitatea metodei.
1.3.4 Criterii de acordare a creditelor
În activitatea de creditare se vor respecta următoarele criterii:
Activitatea de creditare are la bază prudența bancară ca principiu ce caracterizează întreaga activitate a băncii.
Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilității, realității și consistenței afacerilor. În acest sens, se va evalua capacitatea clienților de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a obligațiilor către bancă.
Banca acordă împrumuturi pentru finanțarea activității clientului – activitatea curentă și activitatea de investire – și urmărește respectarea acestor destinații.
Dosarele de credit și scrisorile de garanție se întocmesc pe baza analizei cererii scrise depuse de solicitant, a documentației tehnico-economice privitoare la situația patrimonială și rezultatele activității, istoricul serviciului datoriei aferent contrapartidei, necesarul de finanțare și echilibrul financiar, capacitatea managerială și credibilitatea fiecărui client.
La analiza și acordarea creditelor trebuie să se ia în considerare și influența factorilor necuantificabili asupra proiectelor propuse și inițiate de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor (experiența în activitate a clientului, poziția în cadrul acestui sector etc.).
Creditele și scrisorile de garanție se vor acorda numai pe bază de garanții, a căror valoare să acopere creditul acordat plus dobânzile aferente.
Bunurile aduse în garanție vor fi asigurate pe toată durata de creditare.
Creditele și scrisorile de garanție se vor acorda, pe bază de contract din care să reiese foarte clar destinația, suma, rata dobânzii, garanțiile, precum și toate condițiile și termenii de creditare pe care împrumutatul este obligat să le respecte. Contractele pot conține și clauze destinate să limiteze modificările în profilul de risc viitor al clientului (apelarea la noi credite de la alte instituții de credit, ridicarea ulterioară a finanțării proprii etc.)
Creditele se pun la dispoziția clienților numai în condițiile aprobate.
Creditul va fi acordat în conturile separate de împrumut, iar plățile se vor efectua numai din contul curent, de regulă, prin virament.
Banca va urmări pe întreaga perioadă de creditare modul de derulare a contractului de credit, rambursarea obligațiilor față de bancă, precum și respectarea celorlalte prevederi ale acestuia.
Banca are dreptul și în același timp, obligația să verifice la clienții săi existența în permanență a garanțiilor asiguratorii pe toată durata creditării.
În vederea administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi, banca constituie provizioane specifice de risc pentru credite și dobânzi, potrivit legii, sau/și provizioane suplimentare de risc de credit, în funcție de prevederile reglementărilor interne ale băncii.
Persoanele fizice vor fi încadrate în următoarele categorii financiare, astfel:
categoria financiară A: – dacă pentru oricare dintre împrumuturile solicitate/acordate, persoanele respective dispun de venituri certe cu caracter de permanență, exprimate în aceeași monedă cu cea a împrumutului, al căror nivel, în urma deducerii tuturor celorlalte obligații de plată (indiferent de moneda de exprimare), să permită rambursarea la termen a fiecărei rate (principal și dobîndă). Veniturile și caracterul de permanență al acestora vor fi evaluate în conformitate cu prevederile Manualelor produselor retail respective.
categoria financiară B: persoanele fizice care îndeplinesc condițiile de mai sus, cu excepția monedei de exprimare a veniturilor, care diferă de cea a împrumuturilor;
categoria financiară C: persoanele fizice care obțin venituri în aceeași monedă cu cea a împrumuturilor contractate, dar care nu mai pot rambursa la termen fiecare rată (principal și dobândă);
categoria financiară D: persoanele fizice care obțin venituri în altă monedă decât cea a împrumuturilor contractate și care nu mai pot rambursa la termen fiecare rată (principal și dobândă) ;
categoria financiară E: persoanele fizice în evoluția carora au apărut evenimente cu caracter extrem (moarte, invaliditate, pierderea oricăror surse de venituri etc.) și care nu mai pot rambursa la termen datoria către bancă.
În etapa de analiză și aprobare a cererilor de credit, se vor considera categoriile financiare A și B, în timp ce celelalte categorii (C, D, E) pot apărea numai pe parcursul derulării creditelor.
Frecvența revizuirii creditelor în vederea stabilirii categoriei financiare este cel puțin anuală (în cazul în care clientul rambursează la termen obligația de plată) și lunară în cazul în care clientul înregistrează întârzieri de plată. Moneda de exprimare reprezintă moneda în funcție de care se determină sumele de încasat reprezentând venituri și sumele de plătit reprezentând împrumuturi și/sau alte obligații de plată.
Creditele acordate unui debitor se încadrează într-o singură categorie de clasificare pe baza principiului declasării prin contaminare, respectiv luarea în considerare a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare.
1.4 Politici manageriale
Politicile manageriale reprezintă principalul instrument prin care conducerea băncii intervine în vederea modificării gradului de eficiență a activității sale. Aceste politici pot lua următoarele forme:
Menținerea ponderii creditelor în totalul activelor în limitele standard de 30-40% în cadrul procesului de dezvoltare a băncii.
Aceasta se poate realiza prin:
extinderea domeniilor de creditare și perfecționarea normelor interne în domeniu
reducerea duratei procesului de creditare
controlul altor categorii de plasamente
menținerea ritmului de alocare a fondurilor pentru investiții
Reducerea ponderii creditelor neperformante în totalul creditelor din portofoliu.
Modalitățile prin care se poate realiza acest lucru sunt:
controlul respectării normelor și reglementărilor băncii în domeniul creditării
plafonarea creditelor pe categorii de performanță
consiliere din partea băncii pentru ridicarea nivelului de performanță a întreprinderii creditate
Strategia managementului activelor băncii presupune faptul că necesarul de lichiditate al băncii e asigurat printr-o administrare atentă a creditelor.
1.5 Orientări pe termen scurt
Pe termen scurt banca poate adopta una din următoarele orientări:
1.Orientarea spre creditarea persoanelor fizice
credite de consum pentru achiziționarea de bunuri prin finanțarea vânzărilor “în rate”
credite de consum pentru autoturisme
credite pentru construcția/achiziționarea de locuințe și negocierea contractelor de ipotecă cu alte bănci
2. Orientarea spre creditarea întreprinderilor mici și mijlocii
credite pe termen scurt pentru finanțarea activității (credite pentru capitalul de lucru)
extinderea utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credit)
3. Orientarea spre creditarea exporturilor
1.6 Lipsuri ale politicii de creditare:
Ca orice element și politica de creditare poate avea o serie de deficiențe concretizate într-o serie de lipsuri precum:
de organizare
slaba comunicare pe verticală și pe orizontală
lipsa responsabilității
analitice
nivel scăzut și sfera limitată a analizei de credit
o prea mare încredere acordată garanțiilor
de informare
informații inadecvate despre debitor
dosare de credit incorecte și/sau incomplete
sistem inadecvat de urmărire a împrumutului și activității clientului
Capitolul 2. Analiza impactului pe care managementul practicat de BRD GSG îl are asupra evoluției creditelor acordate în perioada 2004-2006.
2.1 Metodologia și modul de realizare al programării creditelor
Creditul este o relație bănească ce apare în legătură cu acordarea de împrumuturi bănești sau sub formă de bunuri și servicii unor persoane fizice sau juridice, pentru care rambursarea contravalorii urmează să se efectueze nu în momentul livrării sau prestației, ci la un moment ulterior denumit scadență.
În general banca poate apela Banca Națională pentru obținerea unor credite. BRD Groupe Societe Generale în cazul în care are nevoie de credite nu apelează la Banca Națională a României ci la banca mamă Group Societe Generale Paris datorită dobânzilor mult mai mici pe care aceasta le practică.
Principalele credite acordate de BRD Groupe Societe Generale:
Creditele acordate de bancă prin remiterea de fonduri direct împrumutatului sunt recunoscute în bilanț când aceste fonduri sunt puse la dispoziția acestora. Aceste credite sunt recunoscute inițial la cost, reprezentat de valoarea justă a fondurilor acordate la inițierea creditului și sunt ulterior evaluate la cost amortizat.
Dacă există o dovadă obiectivă că banca nu va putea recupera toate sumele cuvenite (principal și dobândă) conform termenilor contractuali inițiali ai creditului, aceste credite sunt considerate depreciate. Valoarea pierderii este măsurată ca diferență între valoarea contabilă a creditului și valoarea fluxurilor de numerar viitoare actualizate cu rata efectivă inițială a dobânzii, inclusiv sumele care se așteaptă din recuperarea colateralului, dacă împrumutul este colateralizat și executarea lui este probabilă.
Principalele credite acordate de BRD sunt următoatele:
Expresso în lei pentru nevoi personale
Expresso în euro pentru nevoi personale
Credite auto
Credite în lei pentru bunuri de folosință îndelungată
Credit expresso în lei pentru nevoi personale cu ipotecă
Credit expresso în euro pentru nevoi personale cu ipotecă
Credite imobiliare în lei
Habitat plus
Primo plus
2.2 Mediul economic în care își desfășoară activitatea BRD
Principalii parametri macroeconomici ai perioadei analizate au fost marcați de schimbări importante, cu implicații majore asupra activității bancare, precum:
– moneda națională a continuat să se aprecieze în raport cu euro față de sfârșitul anului 2005 cu aproximativ 4%
– rata de intervenție a Băncii Naționale a României a înregistrat o creștere ușoară, ajungând de la 7,5% în decembrie 2005 la 8,5% la finele lunii martie 2006. Rata pieței (Bubor la 3 luni) la data de 31 martie 2006 a fost de 8,5%
– scăderea puternică a dobânzilor pe piața monetară pe fondul liberalizării contului de capital și adoptării de către BNR a unei politici de țintire a inflației, în contextul unor măsuri de temperare a creditului în valută.
– creșterea reală a PIB a fost de 8.3% în anul 2004, reducându-se până la 4,1% în cursul anului 2005.
– introducerea cotei unice de impozitare asupra veniturilor obținute de persoanele fizice, factor important în stimularea creditului acordat acestui segment și reducerea impozitului pe profit de la 25% la 16% începând cu data de 1 ianuarie 2005.
– rata de constituire a rezervei minime obligatorii în valută a crescut de la 30% în decembrie 2005 la 35% în fabruarie 2006, respectiv la 40% începând cu luna martie 2006.
– rata de constituire a rezervei minime obligatorii în lei a crescut în luna iulie 2006 de la 16% la 20%
– inflația la 30 septembrie 2006 a fost de 2,8% față de decembrie 2005 și 5,9% față de septembrie 2005.
În ceea ce privește activitatea comercială putem spune că principalele coordonate ale activității comerciale ale anului 2005 sunt marcate de intensificarea concurenței în sistemul bancar, atât în ceea ce privește apariția băncilor specializate în economisire și creditare pentru domeniul locativ cât și a fenomenului de achiziții și fuziuni, factori care au condus la apariția în anul 2005 a unor actori pe piața bancară cu planuri ambițioase, în special în ceea ce privește activitatea de retail.
Un rol important în stabilirea politicii de management ce trebuie adoptată este concurența.BRD are sediul în București Bd-ul Ion Mihalache, nr.1-7, sector 1 și a primit autorizația de funcționare în data de 01.12.1990.
Principalii concurenți ai BRD Groupe Societe Generale sunt prezentați în următorul tabel:
Tabelul 2.2.1 Principalii concurenți ai BRD GSG
Sursa: Registrul bancar la data de 17.12.2006
Tabelul 2.2.2 Capitalurile proprii ale principalelor banci (milioane €)
Sursa: Piața financiară, nr.7-8 / 2006
Din acest tabel se observă că din punct de vedere al capitalului propriu BRD ocupă a doua poziție în topul băncilor precedată de BCR cu un capital de 1050 milioane euro și urmată de Raiffeisen cu un capital de 250 milioane euro.
Tabelul 2.2.3 Băncile cu peste 1% cota din active în 2006
Sursa: Piața financiară, nr.11 / 2006
Când se discută de cota deținută din active structura se modifică puțin dar doar în cadrul băncilor cu cote mici, astfel se observă că primele poziții sunt ocupate tot de BCR pe primul loc și BRD pe al doilea cu o cotă de 25.1% respectiv 14.2%.
BCR înregistrează o scădere a cotei cu 2 puncte procentuale, însă diferența față de BRD este destul de mare încât să-i permită să ramână pe prima poziție deși BRD înregistrează o creștere a cotei cu 1.2 puncte procentuale.
Tabelul 2.2.4 Băncile cu peste 3% cota din profitul net pe sistem în 2006
n.a-date nedisponibile
Sursa: Piața financiară, nr.6 / 2006
Și în cazul profitului realizat se observă că structura pieței în ceea ce privește participanții este aproximativ aceeași, adică aceleași bănci care înregistrează cele mai ridicate cote de piață, înregistrează și cea mai mare cotă de profit. În această situație, conform datelor furnizate de aceste bănci, se pare că, cota de profit net pe sistem a tuturor acestor instituții înregistrează un trend ascendent, astfel cota BCR crește cu 4.4 puncte procentuale, cea a BRD cu 6 puncte procentuale, HVB 4.6 puncte procentuale, Alpha Bank o jumatate de punct procentual iar Banca Transilvania cu 0.4 puncte procentuale.
Tabelul 2.2.5 Băncile cu peste 3% cotă din piața creditului în 2006
n.a-date nedisponibile
Sursa: Piața financiară, nr.6 / 2006
După cum se observă și din tabelul prezentat mai sus BRD ocupă locul al doilea în ceea ce privește cota de piață a creditului cu un procent de 15.8%. Instituția care a reușit să ocupe primul loc pe această piață este BCR cu o cotă de 25.6%. Aceste două instituții bancare sunt sigurele care înregistrează o cotă ce depășește 10%, celalte bănci înregistrând o valoare sub 10%. Spre deosebire de BCR care înregistrează o creștere a cotei de piață în anul 2005 față de 2004 cu 3 puncte procentuale, BRD înregistrează o reducere a cotei de piață cu 1 punct procentual. Se observă că principalii actori pe piața creditelor sunt BCR și BRD, celelalte bănci neprezentând un pericol pe piață datorită cotelor scăzute pe care le dețin.
Tabelul 2.2.6 Credite de nevoi personale în lei
Sursa: Piața financiară, nr.11 / 2005
După cum se poate observa piața este dominată de cele doua instituții: BCR și BRD, ele fiind cele care oferă cele mai avantajoase condiții de creditare și în același timp politica adoptată de acestea le permite sa obțină cele mai ridicate cote de piață în toate domeniile. Pe lângă aceste condiții avatajoase BRD reușește să se mențină pe a doua poziție prin dezvoltea unei politici de cucerire și fidelizare a salariaților persoanelor juridice, prin noi convenții de plată a salariilor, la care sunt asociate servicii diverse; o politică comercială direcționată, susținută de o ofertă inovatoare pe piața românească, precum și numeroase operațiuni comerciale și promoționale lansate: operațiunea "Burse academice BRD", animări în cadrul universităților, convenții de partenariat cu universitățile. În anul 2006 concurența se intesifică iar BRD reduce dobânzile la acest tip de credit la jumătate (de la 22% în 2005 la o dobândă de 10,9% în 2006). Această măsura adoptată de BRD a dus la o majorare imensă a solicitărilor de credite pentru nevoi personale, astfel ca în această perioadă BRD a obținut prima poziție pe piața creditelor de nevoi personale.
2.3 Evoluția creditelor acordate de BRD GSG în perioada 2004-2006
În acest mediu activ, puternic concurențial, BRD și-a consolidat și chiar întărit cotele de piață, anul 2005 fiind marcat de o extindere puternică a rețelei de agenții, de la 212 unități la finele anului 2004 la 326 unități în 2005. Sub sigla BRD Express, au fost deschise peste 100 de unități în decurs de un an, inaugurând tot odată un nou concept, acela al băncii de proximitate, destinat a însoți, prin intermediul ghișeului universal, dezvoltarea demografică în zonele urbane. Extinderea rețelei de agenții a continuat și în anul 2006 ajungând la 31 decembrie la un număr de 530 unități.
În aceste condiții totatul creditelor acordate de BRD are următoarea structură:
Tabelul 2.3.1Sructura creditelor totale acordate de BRD (mld RON)
Sursa: Unitatea BRD Groupe Societe Generale, rapoartele și comunicatele de presă BRD pe anii 2005 și 2006
Tabelul 2.3.2 Evoluția creditelor acordate de BRD
Sursa: Unitatea BRD Groupe Societe Generale, raportul și comunicatele de presă BRD pe anii 2005 și 2006
După cum se observă și din acest tabel toate tipurile de credit înregistrează o creștere, unele mai mare altele mai mică, astfel creditele de trezorerie cresc în 2005 față de 2004 cu 3,4%. Cea mai mare creștere o înregistrează categoria “altele”, o creștere de 95,8%.
În perioada următoare adică în anul 2006 față de anul 2005 cea mai mare creștere o înregistrează creditele de consum, o creștere cu 95,45% datorată în principal strategiei de orientare asupra persoanelor fizice adoptată de BRD.
Din punct de vedere grafic situația se prezintă astfel:
Figura 2.3.1 Totalul creditelor acordate de BRD în perioada 2004-2006
Sursa: Raportul anual BRD pe anii 2004, 2005 și sediul acestei instituții
Acest grafic ilustrează cel mai bine activitățile de creditare de bază ale BRD GSG astfel că pricipalele și cele mai des acordate credite sunt creditele de trezorerie și pentru echipamente acordate intreprinderilor dar și creditele de consum.
Unii dintre factorii determinanți în evoluția creditelor acordate de BRD în perioada 2004-2006 sunt dobânzile și comisioanele practicate pentru credite.
Tabelul 2.3.1 Valoarea dobânzilor și comisioanelor la credite (mil RON)
Sursa: Unitatea BRD Groupe Societe Generale si raportul BRD pe anul 2005 și situațiile financiare pe anul 2006
După cum se observă și din tabelul de mai sus dobânzile la credite înregistreză o evoluție descendentă, în timp ce comisioanele își urmează trendul ascendent majorându-se de la 0,1 la 0,22 mil RON
Tabelul 2.3.2 Evoluția dobânzilor și comisioanelor la credite (%)
Sursa: Unitatea BRD Groupe Societe Generale si raportul BRD pe anul 2005 și situațiile financiare pe anul 2006
Din tabelele prezentate reiese că dobânzile la credite au înregistrat o diminuare de 18% în 2005 față de anul 2004 pentru ca în perioada 2006 să înregistreze o înjumătățire. Această scădere a dobânzilor înregistrată de BRD a avut la bază în principal reducerea ratelor de dobâdă pe piață, reducere ce continuă și în anul 2006 datorită politicii BNR dar și datorită creșterii concurenței pe piața bancară. Pentru a compensa scăderea dobânzilor banca a adoptat o politică de majorare a comisioanelor la credite și chiar introducerea unora suplimentare, astfel se poate observa o creștere semnificativă a acestora ( 57,14%) în 2006 față de 2005, comparativ cu creșterea din 2005 care a fost de doar 40% față de 2004.
Figura 2.3.2 Evoluția dobânzilor și comisioanelor la creditele acordate de BRD
Sursa: Unitatea BRD Groupe Societe Generale si raportul BRD pe anul 2005 și situațiile financiare pe anul 2006
Cu ajutorul acestui grafic se observă mult mai bine evoluția comisioanelor și dobânzilor practicate de BRD, adică în timp ce trendul comisioanelor este unul ascendent cu o puternică creștere în ultima perioadă, trendul dobânzilor este unul descendent caracterizând situația economică din țara noastră. În anul 2006 odată cu pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană și România va trebui să se alinieze la nivelurile de rată de dobândă din această zonă.
Evoluția creditelor imobiliare și de consum
Activitatea de creditare a persoanelor fizice ocupă un loc major în cadrul BRD, datorită unor parteneriate încheiate în principalele domenii de activitate: mari rețele de distribuție (Carrefour, Praktiker, Bricostore), automobile (Renault/ Dacia) și Agenția Națională pentru Locuințe.
În ceea ce privește creditele de consum putem spune că acestea au menținut un ritm constant în anul 2004, cu o ușoară majorare în 2005 pentru ca în 2006 să cunoască un putrernic avânt datorat în principal creșterii duratei de acordare a creditelor și diminuării dobânzilor.
Activitatea desfășurată în prima jumătate a anului 2006 a fost una susținută deși a fost influențată puternic atât de măsurile de reglementare ale BNR prin care băncile au avut de suportat costuri suplimentare legate de nivelul rezervelor obligatorii, cât și de concurența foarte intensă.
În cadrul creditelor acordate cea mai mare podere o înregistrează creditele pentru nevoi personale 49%, și aceasta datorită ușurinței cu care acestea sunt acordate: documentație redusă, o rată a dobânzii medie, o durată convenabilă de rambursare și valori mari acordate.
Reducerea numărului de cereri de credite în primul trimestru al anului 2004 poate fi explicată prin creșterea foarte mare a cererii înregistrate în anul 2003. Astfel se observă că majoritatea clienților care au apelat la credite în anul 2003 se află în următorul an în perioada de rambursare a acestuia și astfel nu mai pot apela la un al doilea credit. Acest fapt a determinat BRD să acționeze în vederea menținerii poziției pe piață printr-o serie de măsuri precum: prelungirea duratei de creditare, introducerea creditelor în valută, campanii promoționale pentru a menține o cotă de piață la nivel ridicat și nu în ultimul rând a oferit posibilitatea clienților de a refinanța creditele deținute, ceea ce a dus la o nouă creștere a cererii pentru credite.
În primele luni ale anului 2005 creditele de consum s-au majorat cu 11% și acoperă 71% din piața de retail, pe piața bancară din România. Deși băncile au operat reduceri semnificative la dobânzile în lei, creditul de consum în monedă națională a crescut doar cu 2.5%, în timp ce împrumuturile în valută se extind cu o viteză mult mai mare.
Această evoluție a creditelor în valută are la bază o serie de factori precum: apariția unui număr tot mai mare de de oferte de creditare în moneda străină, revirimentul pe care l-au înregistrat vânzările de autoturisme atât din import cât și din export, introducerea cotei de impozitare și aprecierea leului față de euro.
Se observă că, prin politica adoptată: lansarea noului concept de agenție și diversificarea produselor de finanțare, BRD a reușit să înregistreze o creștere cu 12% a creditelor către populație. BRD înregistra la sfârșitul primului trimestru al anului 2005 o expunere față de populație de 2.35 miliarde RON atingând o cotă de piață pe acest segment de clientelă de 19%. În cazul persoanelor juridice, deși BRD a înregistrat un ușor declin al finanțărilor acordate, rămâne unul dintre cei mai importanți finanțatori ai econimiei reale, alături de BCR împreună cu care deține o cotă de piață de 43%.
Tabelul 2.3.3 Situația creditelor acordate persoanelor fizice în perioada analizată (mii RON)
Sursa: Sediul unității BRD
După cum se observă din tabelul alăturat, valoarea creditelor acordate în lei a crescut de la o perioadă la alta în timp ce creditele acordate în valută au avut o evoluție contrarie. Motivul este acela că BRD a adoptat o politică de încurajare a creditelor în monedă națională prin aplicarea unor dobânzi mai reduse la creditele în lei decât cele în valută.
Figura 2.3.3 Evoluția creditelor acordate de BRD persoanelor fizice
Sursa: Sediul unității BRD
Creditele acordate de BRD persoanelor fizice au avut un trend acendent de-a lungul perioadei de analiză. Valoarea lor a crescut în 2005 față de 2004 cu 84% iar în 2006 față de 2005 cu 102%, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă. Pe întreaga perioadă analizată creșterea a fost de 272,5%, adică valoarea creditelor în 2006 este de aproximativ 2,7 ori mai mare decât în 2004, valoare nu destul de sugestivă dacă luăm în calcul și inflația.
Figura 2.3.4 Evoluția creditelor în lei acordate de BRD în perioada 2004-2006
Sursa: Sediul unității BRD
Din acest grafic se observă că valoarea creditelor în lei crește de la o perioadă la alta.Acest avânt pe care îl dețin creditele în lei acordate de BRD GSG are la bază în principal scăderea ratelor de dobândă și simplificarea modalității de acordare a acestora. Aceste măsuri luate de BRD sunt o serie de măsuri bine analizate fapt demonstrat de evoluția numărului și valorii creditelor care este inversă evoluției provizioanelor pentru acest tip de credit.Deci BRD prin politica managerială aplicată a reușit să obțină un maxim de eficiență.
Figura 2.3.5 Evoluția creditelor în valută acordate de BRD în perioada 2004-2006
Sursa: Sediul unității BRD
Creditele în valută au evoluat de asemenea ascendent cu o creștere de la un an la altul.Deși evoluția este ascendentă, ponderea acestor credite în total scade anual și aceasta datorită politicii manageriale axată pe încercarea de diminuare a riscului de curs de schimb.Astfel clienții beneficiază de condiții de acordare a creditelor mult simplificate, însă sistemul de scoring este conceput în așa manieră încât creditele în valută să se aprobe clienților care prezintă siguranța rambursării creditului.
Figura 2.3.6 Ponderea creditelor în lei respectiv valută în total credite acordate de BRD
Sursa: Sediul unității BRD
În ceea ce privește ponderea acestor credite am constatat că în anul 2004 creditele în lei dețin o pondere egală cu cea a creditelor în valută pentru ca pe viitor ponderea acestora să crească semnificativ. Un factor important în acest caz este și aprecierea monedei naționale față de euro ceea ce a sporit numărul și valoarea creditelor acordate în lei, totodată dobânzile practicate la nivelul acestui tip de credite fiind mai reduse decât la cele în valută.
Creditele imobiliare
Beneficiind de factori economici favorabili, piața imobiliară a înregistrat o dezvoltare extrem de puternică. Foarte activă pe această piață în dezvoltare, BRD, singura bancă care propune o ofertă indexată în funcție de dobânzile de piață (Euribor sau Libor), a înregistrat o creștere cu 5% a cotei sale de piață, care a atins astfel 15,5 %. BRD și Asociația Română a Agențiilor Imobiliare (ARAI) au semnat un acord de partenariat conform căruia se angajează să colaboreze în cele mai bune condiții, în vederea promovării exclusive a BRD, în special a ofertei sale de credite imobiliare și ipotecare, prin intermediul agenților economici și al agenților imobiliari.
Conștientă de potențialul puternic pe care îl prezintă clienții care doresc să-și achiziționeze o proprietate, BRD a dezvoltat soluții care să răspundă așteptărilor acestora, asigurând o transparență și o durată mai mare a împrumuturilor. În acest context, parteneriatul încheiat cu Agenția Națională pentru Locuințe permite implicarea în mai multe programe imobiliare de anvergură.
În anul 2005 creditele imobiliare și ipotecare au fost produsele cu care băncile au obținut cel mai mare succes. Piața bancară s-a caracterizat printr-o evoluție ascendentă în 2004, în 2005 înregistrând o evoluție mai lentă a creditării. Această tendință se explică prin majorarea creditelor acumulate în sold, care determină în timp o aplatizare a vitezei de expansiune.
Această temperare a creditării a fost influențată în același timp și de evoluțiile nefavorabile care au avut loc pe piața imobiliară. Prețurile au crescut foarte mult imprimând diminuarea volumului tranzacțiilor și implicit a finanțărilor de achiziții.
În 2006 creditele imobiliare reiau trendul ascendent, politica de creditare bazându-se în principal pe o nouă ofertă mai atractivă prin dobânzile practicate, dar mai ales prin ușurința cu care se acordă aceste credite: documentație redusă, perioadă scurtă de acordare și termene favorabile (30ani, chiar 35 ani începând cu 2007).
Capitolul 3. Studiu de caz: Managementul activității de creditare aplicat de BRD Groupe Societe Generale
După cum am observat BRD este unul din principalii actori pe piața bancară din România. Această poziție are a bază în opinia mea, un management foarte bun care susținut de un sistem de comunicare foarte eficient a reușit să plaseze această instituție bancară pe a doua poziție în clasamentul celor mai puternice bănci din România. Acest management cuprinde o bună gestionare a riscului de credit, BRD încercând să reducă la minim expunerile mari, o bună gestionare a provizioanelor de risc, o mare atenție acordată creditelor neperformante (BRD acționează prompt în vederea recuperării acestora) și principalul pion în cadrul orcărui sistem de management: sistemul informatic – care cu puternice accente franțuzești reușește să pună în aplicare toate deciziile luate la nivel de conducere.
3.1. Gestiunea riscului de credit
Acordarea, garantarea și derularea creditelor destinate persoanelor fizice se realizează pe bază contractuală, în conformitate cu reglementările interne ale împrumutătorilor, aprobate de organele competente conform prevederilor actelor constitutive, în cazul împumutătorilor persoane juridice române, și, respective, de organele statutare, în cazul sucursalelor împrumutătorilor persoane juridice străine.
Riscul de creditare îmbracă diferite forme și vizează:
riscul de rambursare, care provine din riscul de plasament;
riscul de mobilizare, care apare odată cu unele oportunități mai favorabile care nu pot fi valorificate din cauză ca resursele de creditare au fost deja plasate;
riscul de profit, care provine din riscul de dobândă și din celelalte riscuri generate de cheltuielile bancare sau de alte operațiuni care reduc profitul băncii;
Pentru cunoașterea și evaluarea cât mai reală a calității portofoliului de credite, precum și a aprecierii riscului asumat de bancă în activitatea de creditare, unităților băncii le revine obligația de a efectua trimestrial analiza economico-financiară a tuturor clienților beneficiari de credite.
Scopul acestei analize este de a clasifica creditele în funcție de performanțele financiare ale clienților și de capacitatea acestora de a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractele de credit, de a lua măsurile ce se impun potrivit schimbărilor intervenite în clasificarea creditelor, precum și de a stabili și transmite semestrial la centrala băncii nivelul provizioanelor necesare a fi constituite în raport cu calitatea portofoliului de credite.
Corespunzător indicatorilor de performanță financiară stabiliți pentru fiecare client, agent economic, întregul portofoliu al creditelor acordate de BRD se grupează în următoarele categorii de credite:
– categoria A – performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratei. Totodată se prefigureză și menținerea în perspectivă a performanțelor financiare la nivel ridicat;
– categoria B – performanțele financiare sunt bune și foarte bune, dar nu pot menține acest nivel în perspectivă mai îndelungată;
– categoria C – performanțele financiare sunt satiafăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;
– categoria D – performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;
– categoria E – performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.
Performanța financiară:
Pentru fiecare indicator de performanță financiară a clientului, în funcție de încadrarea acestuia în anumite limite stabilite, se acordă următoarele punctaje:
– 10 puncte pentru indicatorii care se încadrează în categoria A;
– 8 puncte pentru indicatorii care se încadrează în categoria B;
– 5 puncte pentru indicatorii care se încadrează în categoria C;
– 2 puncte pentru indicatorii care se încadrează în categoria D;
– 0 puncte pentru indicatorii care se încadrează în categoria E;
Prin însumarea punctelor obținute de client pentru fiecare indicator, se obtine punctajul total pe baza căruia se face încadrarea întregului portofoliu de credite într-una din cele cinci categorii, astfel:
– categoria A- punctaj total între 41 si 50;
– categoria B- punctaj total între 26 si 40;
– categoria C- punctaj total între 11 si 25;
– categoria D- punctaj total între 1 si 10;
– categoria E- punctaj total zero.
Serviciul datoriei:
Serviciul datoriei stabilește capacitatea de onorare a datoriilor:
– capacitate BUNĂ- în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite la scadență sau cu o întârziere de până la 7 zile față de scadență;
– capacitate SLABĂ- în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de 8-30 de zile față de scadență;
– capacitate NECORESPUNZĂTOARE- în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de peste 30 de zile față de scadență.
Pe baza aprecierii performanțelor financiare și a capacității de onorare a datoriei se definitivează clasificarea creditelor potrivit următoarei matrici:
Tabel nr.3.1. Clasificarea creditelor în funcție de performanțele financiare și serviciul datoriei.
Sursa: Sediul unității BRD
Rezultatele analizelor:
Rezultatele analizelor trimestriale se examinează în Comitetul de Credit și Risc al unității băncii, care stabilește:
– măsuri concrete pentru asigurarea rambursării creditelor și plăților dobânzilor de către clienții care înregistrează restanțe pe perioade mai mari de 30 de zile;
– inițierea procedurilor juridice pentru clienții care nu-și pot onora obligațiile de rambursare (credite clasificate în categoriile D și E);
Pentru persoane fizice, asociații familiale, fermieri agricoli, persoane autorizate, controlul se efectuează: trimestrial, prin sondaj, pentru credite din categoria A si B (cu excepția celor pentru persoane fizice); lunar, pentru credite din categoria C, D si E.
3.2. Stabilirea provizioanelor de risc
În raport cu clasificarea creditelor, BRD constituie următoarele provizioane specifice, care vor fi incluse în cheltuieli:
Tabel nr.3.2 Nivelul provizioanelor care trebuie constituite în functie de categoria creditului
Situația centralizatoare se transmite la Direcția de credite și respectiv la Direcția servicii bancare pentru populație împreună cu o notă a concluziilor analizei măsurilor întreprinse pe plan local și cele se impun la nivel central pentru asigurarea rambursărilor și îmbunătățirea activității de creditare, examinându-se și de către Comitetul de Direcție. După aprobare, situația clasificării creditelor și a provizioanelor se raportează la BNR.
3.3. Măsuri pentru asigurarea rambursării creditelor restante
În vederea îmbunătățirii portofoliului de credite, în cadrul BRD GSG a fost constituit un compartiment pentru recuperarea creditelor neperformante, adică a acelor credite acordate unor clienți care datorită înrăutățirii situației economico-financiare nu-și îndeplinesc obligațiile asumate față de bancă: rambursarea creditului și plata datoriei.
În cazul în care în momentul acordării creditului, clientul a fost încadrat în categoria B sau C, dar care sunt subclasificați cu una sau două clase, datorită înregistrării de credite restante și dobânzi neachitate, banca inițiază anumite măsuri pentru recuperarea creditelor și a dobânzilor aferente:
A) În cazul clienților care au beneficiat de credite pe termen scurt se încheie un adițional la contractul de credit, care să cuprindă obligația împrumutatului de a cesiona în favoarea băncii drepturile bănești pe care le are de încasat de la terți și totodată se precizează termenul de rambursare (de obicei eșalonat în maximum 3 luni). Până la lichidarea integrală a datoriei față de bancă, clienților respectivi nu li se vor mai aproba noi credite indiferent de natură. În cazul creditelor acordate în sectorul privat se trece imediat la executarea silită a garanțiilor.
B) În cazul clienților care au beneficiat de credite de investiții, se analizează împreună cu aceștia cauzale nerambursării creditelor și a neplății dobânzilor.
În adiționalul la contract se include o clauză care prevede dreptul băncii de a recupera ratele restante și dobânzile neachitate din contul de producție al împrumutatului (cota parte din profitul net, amortizarea, sumele din valorificarea mijloacelor fixe, etc.) și modalități de utilizare a acestuia. În cazul în care împrumutatul nu se achită de obligațiile din contract, se procedează la recuperarea creditului și a dobânzii din disponibilitățile acestuia aflate în orice cont deschis la BRD.
3.4 Politica BRD în vederea diminuării ponderii creditelor neprformante
Expunerea unei instituții de credit față de un client sau față de un grup de clienți aflați în legătură este considerată ca fiind expunere mare dacă valoarea sa este egală sau depășește 10% din fondurile proprii ale instituției de credit.BRD, ca de fapt orice bancă încearcă să evite expunerile mari în vederea reducerii riscului de credit.
În anul 2005, creditele neperformante au detinut o pondere de 4% (ca valoare) din totalul portofoliului de credite ale BRD. Pentru recuperarea acestora s-au inițiat proceduri de executare silită pentru 73,3% din totalul creditelor neperformante. Măsurile de restructurare financiară care au fost inițiate de sucursalele BRD în vederea recuperării ratelor restante și a dobânzilor neachitate, vizează un număr de 19864 de credite neperformante.
Pentru evitarea unor asemenea situații nedorite, banca trebuie să manifeste o deosebită prudență în procesul de creditare, printr-o cunoaștere cât mai bună a activității clienților, acordarea de credite clienților noi ai BRD numai dacă aceștia se încadrează în categoriile "standard" și "în observație", efectuarea de analize la clienții cu credite/dobânzi restante pentru a găsi soluțiile concrete de recuperare.
Aceste măsuri vizează reducerea ponderii creditelor din categoriile "îndoielnic" și "pierdere.
Un provizion este recunoscut numai în momentul în care compania are o obligație prezentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior și este probabil (există mai multe șanse de a se realiza decât de a nu se realiza) ca o ieșire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie necesară pentru a onora obligația respectivă și poate fi realizată o bună estimare a valorii obligației. Unde efectul modificării puterii de cumparare în timp este semnificativ, valoarea provizionului va fi egală cu valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru compensarea obligațiilor.
Banca își creează provizioane pentru:
riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură
riscuri și cheltuieli
deprecierea creditelor
credite și alte cheltuieli
provizioane pentru pensii și obligații similare
Tabelul 3.4.1Valoarea provizioanelor în perioada 2004-2006 (mii RON)
Sursa: Sediul unității BRD
Pe baza acestui tabel putem constata că valoarea provizioanelor constituite de BRD în perioada analizată a crescut de la un an la altul excepție în anul 2006, an în care provizioanele pentru riscurile de executare a angajamentelor prin semnătură care ramân constante. Cea mai mare valoare o înregistrează provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, urmate îndeaproape de cele pentru pensii și obligații asimilate. Se observă că provizioanele pentru deprecierea creditelor înregistrează o valoare medie cu o creștere de la un an la altul, și în special în ultima perioadă și aceasta datorită unor factori dintre care cel mai important ar fi aprecierea monedei naționale față de euro.
Figura 3.4.1 Evoluția provizioanelor în perioada 2004-2006
Sursa: Unitatea BRD
Sintetizând datele putem observa că valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură sunt nesemnificative comparativ cu celelalte provizioane. Ceea ce este cel mai important este că provizioanele au înregistrat o creștere mai mică în 2006 față de 2005 comparativ cu evoluția acestora în anul 2005 față de 2004. Astfel putem constata ca în anul 2005 față de 2004 provizioanele pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnatura a crescut cu 12.34 procente pentru ca în perioada 2006-2005 să se mențină constante. Provizioanele care înregistrează cea mai mare valoare: cele pentru riscuri și cheltuieli înregistrează o creștere de 49.64 procente în 2005 pentru ca în 2006 să crească cu doar 11,52%. Deci se poate observa că deși numărul creditelor este în creștere și condițiile de acordare se simplifică, BRD reușește să mențină un echilibru între nivelul creditelor și nivelul provizioanelor.
Tabelul 3.4.2 Ponderea provizioanelor în total:
După cum putem observa și din tabelul prezentat ponderea cea mai mare în totalul provizioanelor o deține categoria celor pentru riscuri și cheltuieli evoluând de la un procent de 45.7% în anul 2004 la un procent de 54.42% în 2006. Această creștere are la bază politica adoptată de BRD cu privire la credite și anume: acordarea acestor produse în condiții mult mai avantajoase pentru client dar mult mai riscante pentru instituție. Totuși creșterea nu este semnificativă și subliniază eficiența managementului aplicat de BRD, care aplică o politică managerială bazată pe reducerea restricțiilor cu privire la acordarea creditelor, politică ce a avut ca rezultat creșterea accentuată a numărului de clienți și în același timp a cotei de piață pe acest segment.
Figura 3.4.2 Evoluția ponderii provizioanelor în total în perioada 2004-2006
Sursa: Sediul unitații BRD
Din grafic reiese mult mai evident evoluția contrarie a categoriilor de provizioane cu cea mai mare pondere în total și anume: în timp ce provizioanele pentru riscuri și cheltuieli înregistrează un trend ascendent, cele pentru pensii și obligații similare înregistrează un trend descendent.
Pentru a se proteja de risc majoritatea firmelor și deci și BRD realizează o dispersie a riscului între sectoarele economice, astfel dispersia riscului de credit între diferitele sectoare economice în 2004 se prezintă astfel:
Figura 3.4.3 Dispersia riscului de credit între diferitele sectoare economice în
2004
Sursa: Sediul unității BRD și raportul pe anul 2004
În anul 2004 cea mai mare pondere a riscului de credit o deține sectorul “comerț și turism” urmat îndeaproape de sectorul serviciilor. Această dispersie a riscului conferă unității o protejare datorită faptului că probabilitatea de apariție a riscului nu este aceeași în toate sectoarele.
Spre deosebire de 2004, în anul 2005 situația se prezintă astfel:
Figura 3.4.4 Dispersia riscului de credit între diferitele sectoare economice în
2005
Sursa: Sediul unității BRD și raportul pe anul 2005
Putem observa pe baza acestui grafic că dispersia riscului de credit nu se modifică foarte mult, astfel că primele două sectoare ca podere a riscului sunt tot sectorul “comerț și turism” iar cel al serviciilor pe cel de-al doilea loc.
În anul 2006 putem observa câteva modificări care conduc la următoarea structură:
Figura 3.4.5 Dispersia riscului de credit între diferitele sectoare economice în
2006
Sursa: Sediul unității BRD
Pentru a diminua riscurile în activitatea de creditare, banca le-a distribuit în mod echilibrat pe diferitele sectoare de activitate.
Pentru a evidenția mult mai bine evoluția acestei structuri vom prezenta această dispersie comparativ în cei trei ani luați în analiză.
Figura 3.4.6 Evoluția dispersiei riscului de credit între diferitele sectoare
economice
Sursa: Sediul unității BRD și raportul pe anul 2005
În ceea ce privește sectorul resurselor primare și energiei electrice se observă o creștere în primul an față de cel de-al doilea pentru ca mai apoi acesta să se mențină la același nivel, evoluție înregistrată și în cadrul sectorului “industrie textilă”. Dacă discutăm de sectorul cu cea mai mare probabilitate de risc și anume “comerț și turism” putem afirma pe baza datelor din grafic că evoluția lui este una ascendentă puțin mai pronunțată în a treia perioadă. Industria alimentară este un sector în care riscul se menține constant la fel ca și sectorul “chimiei și petrochimicelor” și “metalurgie, siderurgie”. Industria lemnului ca sector are un risc scăzut cu un trend constant în primele două perioade și o descreștere în ultima. Construcțiile au o evoluție diferită de celelalte sectoare observându-se o creștere în prima perioadă urmată de o descreștre în a doua pentru ca în ultima perioadă analizata să-și reia trendul ascendent; aceeași evoluție fiind înregistrată și de către sectorul “transporturilor și telecomunicațiilor”. Singurul sector în care riscul înregistrează o descreștere, deci un trend descendent este cel al “serviciilor” ceea ce denotă că în acest sector se pot realiza investiții puternice fără teama apariției unui risc cu efect neprofitabil asupra ei.
3.5. Sistemul informațional privind procesul de creditare
Sitemul informațional deține un rol esențial în cadrul orcărei organizații. Așa cum se știe “cine deține informația deține puterea” și de aceea preocuparea de bază în cadrul activității de management trebuie să fie cea a constituirii unui sistem informațional cât mai bun și mai sigur. Sistemul informațional reprezintă un ansamblu organizat și integrat de date și informații, precum și metode și mijloace de culegere, stocare, prelucrare și transmitere a acestora în vederea valorificării lor în procesul decizional. Pentru atingerea acestui scop, sistemul informațional trebuie să respecte următoarele cerințe:
– să fie conceput și realizat având ca obiect central o bază de date, în care să se regăsească stocate date interne și externe, necesare desfășurării activității;
– informațiile furnizate trebuie să fie precise, utile și accesibile la anumite nivele organizatorice, în vederea adoptării deciziilor din competența lor;
– să permită prelucrarea datelor în regim interactiv (cerință impusă de necesitatea furnizării rapide a informațiilor);
– să dispună de o configurație hard, bazată pe rețele de calculatoare, de un soft adecvat, care să permită și prelucrarea distribuită a datelor;
– informațiile furnizate de sistemul informațional trebuie să reprezinte un grad avansat de integrare (atât pe orizontală cât și pe verticală).
Din acest punct de vedere se poate afirma că BRD întrunește majoritatea elementelor unui sistem informațional performant.
Culegerea informațiilor se face atât de pe piață cât și din front office unde consilierul de clientelă, urmărind etapele aferente acordării creditelor, încearcă să aleagă acele informații relevante pentru analiză. Aceste etape în cadrul BRD cuprind:
Etapa 1: Într-o primă etapă, consilierul de clientelă poartă o discuție cu solicitantul creditului în scopul unei bune informări-documentări, axată în principal pe cunoașterea activității desfășurate de către client, necesitățile reale ale acestuia, scopul creditului, garanțiile care pot fi oferite.
Etapa a 2-a: În cazul în care consilierul de clientelă constată că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea creditului, clientul completează cererea de credit, însoțită de documentele solicitate.
Etapa a 3-a: Pe baza documentelor prezentate de către client, banca procedează la analiza și pregătirea documentației, în vederea acordării de credite. Este faza în care se analizează performanțele economico-financiare ale clientului (determinarea bonității clientului) și se determină serviciul datoriei.
Etapa a 4-a: În această etapă are loc negocierea creditului, în ipoteza că au fost îndeplinite condițiile de creditare, negociere care vizează următoarele elemente: volumul creditului; durata de acordare a creditului; termenul de rambursare; cuantumul ratelor; dobânda; perioada de gratie.
Etapa a 5-a: Urmează aprobarea creditului, care se realizează de către organele desemnate, conform competențelor, ținând cont de suma solicitată, după care se întocmește contractul de credit.
Etapa a 6-a: În această fază are loc acordarea efectivă a creditului, derularea acestuia. Este perioada în care clientul folosește efectiv creditul solicitat și aprobat (conform destinației stabilite inițial), dar și perioada în care banca urmărește activitatea desfãșurată de către client.
Etapa a 7-a: Rambursarea ratelor de credit și plata dobânzilor aferente se face la termenele stabilite prin contractul de credit, conform graficului de acordare și rambursare a creditului, din contul de disponibilități sau prin depunerea de numerar. Pentru întârzierea plății ratelor scadente și a dobânzilor, banca calculează și percepe dobânzi majorate cu un anumit comision stabilit cu anticipație în cadrul contractului de credit.
Documentele solicitate sunt constituite în așa manieră încât banca să poată obține informațiile necesare cât mai ușor cu putință. În vederea obținerii creditelor persoanele fizice – se adresează unităților teritoriale ale băncii cu anumite documente absolut necesare:
– documente din care să rezulte fundamentarea necesarului de credite, adică valoarea obiectului creditului; bugetul de venituri și cheltuieli al familiei, cu documentele aferente din care să rezulte veniturile înscrise (adeverință de salariu a solicitantului și a giranților; talon de pensii); adeverință de la administrația financiară privind veniturile impozabile din diverse forme de asociere, din lucrări literare, de artă și științifice și alte înscrisuri, după caz.La documentele prezentate anterior se vor adăuga documentele aferente garanțiilor acordate de client pentru creditul pe care îl solicită (contract de ipotecă, contract de gaj, etc).
a) Fișa clientului cuprinde un set de informații la dispoziția băncii pentru urmărirea evoluției în timp a activității clientului: date de identificare a solicitantului de credite; valoarea, perioda de creditare, rezultatul interogării biroului de credit, gradul de îndatorare care în perioada analizată e limitat la 30% și nu în ultimul rând decizia sistemului care poate fi: acceptat, refuzat sau nefinalizat caz în care decizia urmează a fi luată de o persoană de competență superioară.
b) Cererea de credit-pe lângă datele de identificare ale clientului, acest document conține informații referitoare la: volumul creditului solicitat; valoarea resurselor proprii; durata de rambursare; garanțiile propuse (denumire, an de fabricație valoare contabilă, valoare estimată); creditele contractate la data solicitării creditului (categoria de credite, data contractării, valoare, termen de rambursare, banca care a acordat creditul).
c) Contractul de credit-conține date referitoare la identificarea părților în contractul de credit, valoarea creditutului, durata, dobânda, obligațiile împrumutatului, garanțiile oferite de acesta, precum și clauze referitoare la condițiile în care banca poate decide anularea sau reducerea cuantumului creditului aprobat.
d) Fișa privind analiza portofoliului de credite
Concluzia care se poate desprinde este că întreaga evidență contabilă este informatizată, iar această informatizare se extinde și în corespondența interbancară.
Concluzii și recomandări
Sistemul bancar nu a putut și nu va putea încă să se sustragă tensiunilor macroeconomice fundamentale care presează atât băncile, dar mai ales clienții acestora. Cu toate acestea, sistemul bancar, în care ponderea băncilor cu capital majoritar sau integral occidental, serios, este de aproape 60% (mult peste ponderea acestui capital în ansamblul economiei), a rezistat destul de bine și rămâne robust. Activele bilanțiere nete au crescut cu 28,34%, iar operațiunile cu clientela (în cvasi-totalitate credite) cu 68,3%, în timp ce provizioanele au crescut mai puțin (cu 46,2%), creditele restante și îndoielnice cu și mai puțin (23,1%), iar creanțele extrabilanțiere și urmărite în continuare doar cu 6,27%. Aceste progrese s-au realizat în condițiile unui ambient economic dificil și a unei concurențe sporite, fapt atestat de profitul net pe întregul sistem bancar, care a crescut cu doar 16,36%, valoare ce depășește cu numai doua puncte procentuale rata inflației în 2004.
Posibila intrare pe piața bancară românească a unor mari grupuri bancare europene ar putea contribui la o evoluție bună pentru economie în general dar și pentru clienți. Transparența, capacitatea de reacție a băncilor la nevoile clienților, în general orientarea fermă, vizibilă și prietenoasă către client vor deveni atuuri și mai importante în această concurență ascuțită și am convingerea că banca, clienții și acționarii, nu vor avea decât de caștigat într-un astfel de context.
Odata cu intarea în Uniunea Europeana băncile vor fi nevoite să alinieze dobânzile cu cele existente în aceasta zonă (process care a început deja), ceea ce va reprezenta o piedică mai mică sau mai mare, în funcție de posibilitățile băncii. Se observă deja o reducere semnificativă a dobânzilor la credite, așa cum am aratat și în cadrul lucrării.
În peisajul bancar care se conturează în prezent, Banca Română pentru Dezvoltare și-a conceput o politică generală care să-i consolideze poziția deținută în prezent în sistemul bancar, poziție reflectată prin numărul clienților, prin calitatea și diversitatea serviciilor oferite, dar și prin informațiile financiare furnizate de firmele de audit, care au cotat banca ca o instituție puternică, cu un nivel ridicat al indicatorului de adecvare a capitalului și a indicatorului de lichiditate.
În vederea atragerii unui număr cât mai mare de clienți, politica BRD vizează creșterea gamei serviciilor bancare oferite, de exemplu extinderea rețelei de utilizare a cărților de plată, oferirea de dobânzi real pozitive pentru depunerile populației, având în vedere că acesta este secorul care economisește cel mai mult, practicarea de comisioane moderate comparative cu celelalte instituții.
Politica de creditare a băncii vizează în continuare susținerea sectorului privat productiv, viabil; îmbunatățirea portofoliului de credite, prin creșterea volumului creditelor "standard" și "în observație" și diminuarea ponderii creditelor neperformante; minimizarea riscului de credit prin diversificare, în sensul limitării expunerii față de un singur sector de activitate; acordarea de credite clienților noi solicitanți numai dacă aceste credite se încadrează în categoria "standard" sau în observație"; solicitarea de garanții acoperitoare, etc.
Campaniile și politicile de marketing aplicate de BRD au un real succes datorită faptului că acestea sunt concepute în Franța, la sediul Groupe Societe Generale din Paris, tară cu o mai mare stabilitate economică și o dezvoltare mai amplă decât cea a României.
Recomandarile se referă la politica BRD în ceea ce privește BRD Express. Sunt de părere că deschiderea a prea multe agenții în țară și nu numai ar afecta negativ situația băncii datorită creșterii costurilor cu personalul, costuri ce depașesc, după părerea mea, veniturile pe care banca le-ar înregistra din activitatea agențiilor.
Băncile comerciale sunt instituții concepute funcțional pentru gestionarea riscurilor. Acest adevăr care capătă valențe profunde în experiența economiilor de piață din ultimii ani, pe măsură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri și relațiile internaționale, impune băncilor românești adaptări comportamentale în consecință. Managementul riscurilor bancare devine astfel un test de competență și competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.
Filosofia de bază a actului managerial în cadrul băncilor comerciale constă nu numai în reducerea riscului cât mai ales în asumarea acestora într-o manieră inteligentă.
În final pe baza informațiilor deținute putem concluziona că BRD este o unitate bancară care merită locul deținut pe piața bancară din România.
BIBLIOGRAFIE:
Costică Ionela, Lăzărescu “Politici și tehnici bancare”, Editura Economică,
Sorin Adrian București 2004;
Dardac Nicolae, Vascu T “Monedă și credit”, Editura ASE, București 2004
Dănilă Nicolae, Berea A. “Management bancar: Fundamente și orientări”,
Editura Economică, București 2000
Dedu Vasile “Management bancar”, Editura MONDAN București
1997;
Greenberg J. “Managing behaviour in Organization”, Forth
Edition, Pearson Prentice Hall, New Jersey 2005
Herciu Mihaela “Management financiar-bancar” – note de curs 2006
Hoanță Nicolae “Bani și bănci”, Editura Economică, București 2001;
Ionescu C. Lucian “Fundamentele profesiunii bancare”, Editura
Economică, București 1996;
Nițu Ion “Managementul riscului bancar”, Editura Expert, București 2000
Nicolescu O. “Managerii și managementul resurselor umane”, Editura Economică, București 2004
Ogrean Claudia “Management” – note de curs 2005
Petria Nicolae “Monedă și credit”
Petria Nicolae “Creditare bancară”-note de curs 2006-2007
Petria Nicolae “Management bancar”-note de curs 2006
Popescu Dan –coord “Economie politică”, Editura Universității Lucian
Blaga, Editura Continent, Editura Alma Mater, Sibiu-
București 2004
Stoica Maricica “Management bancar”, Editura Economică, București
1999
Toma Ramona, Negruș M. “Politici și tehnici bancare”, Editura Alma Mater,
Sibiu 2003
Ursachi I. “Management”, Editura ASE, București 2004
Conferința de presă 20.02.2007 privind rezultatele pe anul 2006
Legea 33/01.03.2006 privind băncile de credit ipotecar, MO nr.200/03.03.2006
Legea nr.58/1998 privind societățile bancare. Monitorul Oficial 24.01.2005;
Normele BNR nr.8/1999 privind clasificarea portofoliului de credite și de stabilire a provizioanelor specifice;
Publicația economică lunară “Piața Financiară” ;
Raportul administratorilor 31.12.2005 și 31.12.2006
Raportul BRD pe anul 2004, 2005;
Registrul bancar ;
Regulamentul BNR nr.5/2002 privind clasificarea, constituirea creditelor și plasamentelor precum si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.
Regulamentul nr.3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice
Regulamentul nr.16/21/14.12.2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții
Situațiile financiare ale BRD GSG
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Activitatii de Creditare a Persoanelor Fizice (ID: 133386)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.