. Politici Fiscal Bugetare

Cap. 1. MECANISMUL FINANȚELOR PUBLICE

1.1. Nevoi individuale și nevoi colective

Fiecare cetățean are nevoi individuale constând în principal în asigurarea hranei, îmbrăcămintei, încălțămintei, a adăpostului, a mijloacelor de deplasare și de comunicare, etc.

Aceste nevoi diferă în funcție de sex, vârsta, ocupație, zona geografică, mediul social, etc.

Ele sunt satisfăcute de fiecare individ în parte prin procurarea bunurilor necesare direct de la producători sau de la comercianți, contra cost, la prețul pieței.

Pe lânga nevoile individuale fiecare cetățean are și nevoi colective, ca de exemplu:

învățământ;

sănătate;

apărare;

iluminat public;

protecție împotriva:

inundațiilor;

seismelor;

uraganelor.

Astfel de nevoi nu pot fi satisfacute insă in mod individual, ci de administrația publică, prin instituții publice, capabile să ofere cetațenilor serviciile și bunurile publice necesare de care beneficiază in mod egal întreaga colectivitate, indiferent dacă membrii ei participă sau nu la formarea surselor de finanțare.

Consumul utilitaților și bunurilor publice este neconcurențial, de exemplu toate persoanele fizice si juridice pot beneficia de existența unui dig de apărare contra inundațiilor sau de iluminatul public.

Autoritățile publice trebuie să recapteze nevoile colective ale cetățenilor, sa le selecteze pe cele prioritare și sa ia măsuri pentru satisfacerea lor.

Prin excepție, pot fi satisfăcute, pe seama serviciilor publice și unele nevoi individuale, dacă cetățenii in cauză sunt lipsiți de venituri sau de susțineri, cum sunt de exemplu: bătrânii, bolnavii cronici, orfanii, invalizii si văduvele de război, persoanele cu handicap, ș.a. Nevoile individuale ale acestora capata caracterul unor nevoi sociale care trebuie satisfacute de administrația publica.

Autoritățile publice trebuie să intervină pentru satisfacerea nevoilor colective ale cetațenilor numai dacă sectorul privat nu le poate oferi deoarece:

nu este organizat sa le poată oferi din punct de vedere tehnic;

deși are capacitatea tehnică de a produce anumite bunuri ori servicii publice, nu-și asumă asemenea obligații, întrucât nu are asigurata garanția realizarii unui profit rezonabil și nici a încasării contravalorii unor astfel de prestații.

Conținutul economic al finanțelor publice

Pentru a putea satisface nevoile colective ale membrilor societății este necesară constituirea unor importante foduri bănești, la dispoziția autorităților centrale si locale. Aceste fonduri se formeaza pe seama unor părți din produsul intern brut (P.I.B.) ce se realizează. Efectiv, fondurile menționate se constituie pe seama transferului de putere de cumpărare de la diverse persoane fizice si juridice, la dispoziția organelor administrației de stat, centrale si locale. Din aceste fonduri se efectueaza transferuri de putere de cumpărare către diverși beneficiari – persoane fizice si juridice. Au loc asadar fluxuri de resurse bănești in dublu sens – către și de la fondurile publice, ceea ce generează anumite relații (raporturi) sociale, între participanții la acest proces¹, dintre care se menționează:

¹ Văcărel si Colectivul Finanțelor Publice, Editura Didactică si Pedagogică, București, 2003

relații care apar între participanții la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare, și anume: agenții economici indiferent de forma lor de proprietate, care desfășoară activități cu scop lucrativ si membrii societății luați în mod individual ca cetățeni ai statului care realizează venituri – pe de-o parte – si colectivitate, reprezentată prin stat, pe de altă parte;

relații care apar în colectivitate, reprezentata prin stat, pe de-o parte, și beneficiarii fondurilor bănești ce se constituie, respectiv: intreprinderi, instituții publice, membrii ai societății luați in mod individual ca cetățeni care încasează pensii, alocații pentru copii, ajutoare, burse și alte indemnizații, pe de altă parte. Aceste relații care apar in procesul constituirii și distribuirii fondului de resurse bănești sunt prin natura lor relații economice legate indisolubil de repartiția produsului intern brut.

Relațiile economice, exprimate valoric în procesul repartiției P.I.B., în scopul satisfacerii nevoilor colective ale societății, constituie relații financiare sau, pe scurt, “finanțe”.

Transferul de valoare menționat are ca efect transferul de putere de cumpărare.

De asemenea, transferul de valoare al fondurilor publice se efectueaza, de regulă, fară contraprestație directă. De exemplu, societatea comercială care a virat la bugetul de stat o sumă de bani cu titlu de impozit pe profit nu are dreptul să solicite statului nici rambursarea acestuia și nicio altă prestație de egală valoare; un liber profesionist care a vărsat la bugetul de stat o sumă de bani cu titlu de impozit pe venit, nu dobândește prin aceasta un drept de creanță asupra statului.

Impozitul pe teren, impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport ori impozitul pe veniturile din chirii vărsat la buget de către o persoană fizică este, de asemenea, fără contraprestație directă. Sumele primate de la buget de către persoana în cauză cu titlu de alocație de stat pentru copii, pensie de asigurări sociale, ș.a., nu au nicio legătură directă cu impozitul plătit de acesta.

Trebuie avut in vedere faptul că prin actul de vânzare-cumpărare a unor bunuri are loc o schimbare a formelor valorii din marfă în bani sau invers și nu o cedare definitivă, fără contraprestație.

Retribuția muncii presupune de asemenea un schimb de echivalența și nu un transfer de putere de cumpărare fără contraprestație.

Așadar, relațiile financiare apar ca urmare a transferului de valoare la fondurile publice ce se constituie sau de la acestea către diverși beneficiari prin intermediul banilor, fără prestații echivalente și cu titlu nerambursabil, de regulă, ori în condiții de rambursabilitate, după caz, în scopul satisfacerii nevoilor obștești. Acest proces de reconstituire și repartizare a fondurilor publice, subordonat satisfacerii nevoilor generale ale societății, se realizează cu instrumente diferite, în funcție de proveniența sau de destinația resurselor. Ca urmare, relațiile financiare sunt diferențiate în funcție de condițiile specifice în care apar, astfel:

relații care exprimă un transfer de resurse bănești, fără echivalent și cu titlu nerambursabil. Acestea sunt relații financiare clasice care își găsesc reflectarea în bugetul de stat, în bugetele locale sau în anumite fonduri publice extrabugetare;

relații care exprimă un împrumut de resurse bănești, pe o perioadă de timp determinată, pentru care se percepe dobândă: acestea sunt relații de credit mijlocite de bănci sau de către alte instituții specializate;

relații care exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse bănești în schimbul unei contaprestații care depinde de producerea unui fenomen (eveniment) aleatoriu. În unele împrejurări, de contraprestație, beneficiază toți participanții la constituirea fondurilor, iar în altele numai unii dintre aceștia. Astfel de relații apar în procesul constituirii si repartizarii fondurilor de asigurări de bunuri, de persoane și de raspundere civilă, a fondului pentru pensia suplimentară, a fondului pentru ajutorul de șomaj, etc. Astfel de operațiuni se derulează prin societăți de asigurări și reasigurări, prin intermediari de asigurări (comisionari), brokeri, iar altele legate de asigurările sociale, prin intermediul caselor de pensii;

relațiile care apar în procesul formării și repartizării fondurilor bănești existente la dispoziția agenților economici pentru desfășurarea activității sau pentru dezvoltarea acestora, pe seama veniturilor realizate, a creditelor bugetare, a vânzarii de acțiuni (părți sociale), a emiterii de obligațiuni sau pe alte căi. Acestea sunt denumite finanțe ale intreprinderilor.

În literatura de specialitate, dar și în vorbirea curenta, noțiunea de finanțe este folosita în dublu sens: în sens larg, ea cuprinde toate categoriile de relații menționate; în sens restrâns ea cuprinde numai relațiile financiare având la bază principiile prelevării fără contraprestații la fondurile de resurse bănești și al alocării acestora cu titlu nerambursabil către diverși beneficiari, adică finanțele publice.

1.3. Funcția de repartiție a finanțelor publice

Existența finanțelor publice nu este o dorință sau o imaginație a cuiva și nici

urmarea unei decizii a unei autorități publice, ci are un caracter obiectiv.

Altfel spus, finanțele publice exista pentru a servi la realizarea unor obiective

clar determinate, la îndeplinirea unor sarcini care nu au putut fi realizate pe altă cale sau cu alte mijloace.

Finanțele publice își îndeplinesc misiunea lor socială prin funcțiile pe care le

exercită și anume prin funcția de repartiție și funcția de control.

Funcția de repartiție are două etape distincte, legate însa organic între ele,

respectiv: a) constituirea fondurilor si b) distribuirea acestora.

la constituirea fondurilor de resurse financiare publice participă:

agenții economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social și de forma juridică de organizare a acestora;

instituțiile publice și unitațile din subordinea acestora;

populația;

persoanele juridice și fizice românești rezidente în străinătate.

Participarea la constituirea fondurilor publice îmbracă forme diferite și anume: impozite, taxe, contribuții la asigurari sociale, amenzi, penalități, vărsăminte din veniturile instituțiilor publice, redevențe și chirii din concesionări și închirieri de bunuri din patrimoniul public al statului și al unităților administrației teritoriale; venituri din valorificarea unor bunuri din proprietatea privată a statului, bunuri abandonate; împrumuturi de stat primite, dobânzi încasate pentru împrumuturile acordate din fondurile publice, donații; ajutoare și alte fonduri nerambursabile primite, etc.

În marea lor majoritate resursele care alimentează fondurile publice își au izvorul în produsul intern brut (P.I.B.) și într-o mai mică măsură din străinătate.

Cea de-a doua etapă a funcției de repartiție constă în distribuirea fondurilor de

resurse financiare publice pe beneficiari – persoane fizice si juridice.

repartizarea propriu-zisă constituie o procedură de inventariere a nevoilor sociale existente pentru perioada de referință (anul bugetar), urmată de cuantificarea acestor nevoi, în expresie bănească și ierarhizarea priorităților.

Distribuirea resurselor financiare repezinta în fapt stabilirea volumului de cheltuieli publice pe destinații ca: învățămant, sănătate, cultură, asigurări sociale și protecție sociala, gospodărire comunală și locuințe, apărare națională, ordine publică, acțiuni economice, datorie publică, etc. În cadrul fiecărei destinații resursele se defalcă pe utilizatori, obiective și acțiuni.

Aceste fluxuri financiare iau forma cheltuielilor pentru: salarii si alte drepturi de personal, procurări de bunuri materiale și plata serviciilor primite, subvenții acordate unor entități publice, burse, ajutoare, transferuri către diferite persoane fizice (pensii, ajutoare, ș.a.) precum și pentru investiții.

Dirijarea resurselor financiare publice către diverși beneficiari reprezintă o redistribuire a P.I.B.

Distribuirea si redistribuirea P.I.B., mijlocite prin intermediul finanțelor publice, diminuează resursele rămase la dispoziția contribuabililor – persoane juridice și fizice, pentru satisfacerea nevoilor proprii de consum și de dezvoltare, făcându-se astfel posibilă satisfacerea nevoilor generale colective ale cetățenilor.

În afară de redistribuirea pe plan intern a P.I.B., are loc o redistribuire a acestuia și pe plan extern, între state, prin:

primirea de împrumuturi externe pentru completarea resurselor proprii mobilizate de statul respectiv care generează plata ratelor scadente a dobânzilor și comisioanelor aferente;

acordarea de împrumuturi externe care temporar presupune transferul de resre comunală și locuințe, apărare națională, ordine publică, acțiuni economice, datorie publică, etc. În cadrul fiecărei destinații resursele se defalcă pe utilizatori, obiective și acțiuni.

Aceste fluxuri financiare iau forma cheltuielilor pentru: salarii si alte drepturi de personal, procurări de bunuri materiale și plata serviciilor primite, subvenții acordate unor entități publice, burse, ajutoare, transferuri către diferite persoane fizice (pensii, ajutoare, ș.a.) precum și pentru investiții.

Dirijarea resurselor financiare publice către diverși beneficiari reprezintă o redistribuire a P.I.B.

Distribuirea si redistribuirea P.I.B., mijlocite prin intermediul finanțelor publice, diminuează resursele rămase la dispoziția contribuabililor – persoane juridice și fizice, pentru satisfacerea nevoilor proprii de consum și de dezvoltare, făcându-se astfel posibilă satisfacerea nevoilor generale colective ale cetățenilor.

În afară de redistribuirea pe plan intern a P.I.B., are loc o redistribuire a acestuia și pe plan extern, între state, prin:

primirea de împrumuturi externe pentru completarea resurselor proprii mobilizate de statul respectiv care generează plata ratelor scadente a dobânzilor și comisioanelor aferente;

acordarea de împrumuturi externe care temporar presupune transferul de resurse publice unui alt stat;

achitarea cotizațiilor și a contribuțiilor datorate organizațiilor internaționale ca țară membră a acestora.

1.4. Sistemul fondurilor de resurse financiare

Fondurile publice pot fi grupate în funcție de calitatea pe care o are statul ca

titular al acestora. Privit din acest punct de vedere statul apare în patru ipostaze, și anume:

autoritate publică;

agent economic;

asigurator;

bancher (împrumutător)

pentru îndeplinirea funcțiilor ce îi revin în calitate de autoritate publică, statul folosește o parte din resursele bugetare pentru finanțarea cheltuielilor, pentru apararea națională, menținerea ordinii publice și a siguranței naționale, relațiile externe și satisfacerea nevoilor sociale;

ca agent economic, statul folosește fondurile aparținând agentilor economici din subordinea sa, o parte din resursele bugetare precum și resurse mobilizate pe piata capitalurilor de împrumut pentru finanțarea unităților și acțiunilor economice;

în postura de asigurator, statul utilizează fondul asigurărilor sociale constituit la dispoziția sa pentru acordarea de pensii, indemnizații, ajutoare și diverse alte prestații. De asemenea el folosește fondurile din asigurari de bunuri, persoane și răspundere civila, ce se constituie de către societățile de asigurare cu capital de stat;

în calitate de bancher (împrumutător), statul dispune de fonduri de creditare constituite la băncile cu capital de stat, fondurile provenite din privatizarea unor societăți, din vânzarea unor bunuri proprietate a statului precum și de cele procurate pe calea creditelor externe;

Dupa felul în care se constituie fondurile de resurse financiare publice distingem:

prelevări cu titlu definitiv și caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuții, etc.);

prelevari cu titlu rambursabil și caracter facultativ (depuneri la bănci și alte instituții de credit ale statului, subscrieri la imprumuturi de stat) și transferuri externe rambursabile (împrumuturi contractate în străinătate) sau nerambursabile (donații, ajutoare, etc.).

Baza juridică a acestor prelevări o constituie:

dispozițiile legale care îi dau dreptul statului să uzeze de puterea sa de constrângere și să pretindă de la persoane fizice și juridice diverse impozite, taxe, contribuții, penalizări și amenzi în cazul de nerespectare a obligațiilor stabilite prin lege;

prevederile cuprinse în contractele încheiate cu diverse persoane fizice sau juridice. Este vorba de contracte de vânzare-cumparare de bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii încheiate de agenții economici care au capital de stat, cu terții, contracte de concesionare ale unor capacități de producție sau a unor perimeter conținând substanțe minerale utile, a unor parchete forestiere, contracte de închiriere a unor unități de producție, gestiuni, locuințe, etc., contracte de împrumut încheiate pe piața internă sau pe piețele externe.

Din fondurile de resurse publice se efectuează plăti:

cu titlu definitiv și nerambursabil (alocații de la buget pentru finanțarea cheltuielilor curente ale instituțiilor publice, investiții ale acestora, acordarea de burse, pensii, ajutoare, ș.a.;

cu titlu rambursabil.

Fondurile de resurse financiare publice și private sunt legate între ele printr-un sistem de vase comunicante, excedentul unui anumit fond putând fi preluat numai la fondul cu care acesta are corespondență iar deficitul de resurse al unui anumit fond nu se poate completa, de asemenea, decât de la fondul cu care acesta are legături financiare. Cu alte cuvinte procesul de echilibrare a fondurilor individuale de resurse financiare trebuie sa respecte principiul compatibilității fondurilor, folosindu-se mecanismul de reglare corespunzator.

1.5. Organe cu atribuții și raspunderi în domeniul finanțelor publice

În conducerea economiei naționale un loc aparte îl ocupă problemele financiare. Conducerea economiei naționale presupune luarea de decizii care produc efecte financiare pe termen scurt, mediu sau lung, în cele mai variate domenii de activitate. Programele economice cuprind, între altele, prevederi referitoare la constituirea și repartizarea fondurilor de resurse financiare, corelații dintre fluxurile materiale și cele bănești, căile de asigurare a echilibrului financiar monetar și valutar, ș.a..

Controlul punerii în aplicare a deciziilor financiare, al îndeplinirii prevederilor cu privire la venituri, al gestionării patrimoniului public constituie alte domenii de interes în materie de finanțe.

La soluționarea problemelor financiare participă numeroase organe care fac parte din autoritatea administrativă sau care sunt instituții specializate ale puterii executive ori compartimentate financiar în cadrul agenților economici cu capital integral sau majoritar de stat ori al instituțiilor publice – după caz.

Din categoria organelor componente ale puterii administrative fac parte organele puterii centrale și locale de stat, respectiv Parlamentul și consiliile județene, municipale, orășenești și comunale ori sunt organe de specialitate.

Sub directa îndrumare a organelor puterii administrative funcționează: Guvernul, ministerele, alte organe centrale ale administrației de stat, prefecturile și primăriile, după caz.

Din categoria instituțiilor specializate fac parte:

Curtea de Conturi;

Ministerul Finanțelor Publice;

Băncile;

Societățile de asigurări și reasigurări, etc.

Compartimentele financiare funcționează in ministere și alte organe centrale ale

administrației de stat, în prefecturi și în primării precum și la unii agenți economici¹.

Principalele atribuții pe fiecare participant la soluționarea problemelor financiare ale țarii sunt:

Parlamentul – ca unică autoritate legiuitoare a țării:

dezbate și acceptă programul Guvernului prin care sunt trasate liniile directoare ale politicii interne si externe a statului și controlează aplicarea acestuia;

adoptă legi care reglementează activitatea din toate domeniile vieții sociale, inclusiv cele referitoare la problemele economice, financiare și monetare. Între acestea din urmă o importanță deosebită prezintă:

legea privind finanțele publice;

legile privind impozitele și taxele percepute de la persoanele juridice și fizice;

legea asigurărilor sociale de stat;

legea pensiilor;

legea bancară (a Băncii Naționale);

legea privind datoria publică;

legea asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă;

legea contabilității;

legea administrației publice locale;

legea finanțelor publice locale;

legea privind impozitele și taxele locale;

legea codului fiscal;

legi de organizare și funcționare a Guvernului, a ministerelor, a Curții de Conturi, etc.

¹ Agenții economici la care statul, unitățile administrativ-teritoriale sau instituțiile publice contribuie cu peste 50% din capitalul social

Senatul și Camera Deputaților examineaza și aprobă în ședință comună, anual: bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale precum și conturile de execuție ale bugetelor respective.

Guvernul asigură aplicarea politicii financiare a statului, conform programului de guvernare însușit de Parlament prin:

elaborarea proiectului bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale precum și ale conturilor generale anuale de execuție ale acestora, contul general al datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale, le supune spre adoptare Parlamentului, iar dupa aprobare răspunde de aprobarea prevederilor bugetare;

exercită conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor publice, în care scop examinează periodic situația financiară pe economie, execuția bugetului public național¹ și stabilește măsuri pentru menținerea sau îmbunătățirea echilibrului bugetar;

răspunde de recuperarea creanțelor externe ale statului rezultate din activități de comerț exterior și din alte activități derulate în baza acordurilor internaționale semnate;

emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ca de exemplu prin Hotărâri ale Guvernului se aprobă normele metodologice de aplicare a unor legi privind impozitele și taxele (codul fiscal), Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, acordarea de burse și alte facilități financiare și materiale pentru copii, elevi și studenți, organizarea și funcționarea trezoreriei publice, etc.;

emite Ordonanțe, de regulă în perioada vacanțelor parlamentare, pentru soluționarea unor probleme ce nu suferă amânare, un loc important ocupând între acestea cele ce vizează finanțele publice.

¹ Bugetul național consolidat care concentrează veniturile și cheltuielile tuturor bugetelor publice

Ministerul Finanțelor Publice, în calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice, aplică strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice, exercită administrarea generală a finanțelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare și valutare în concordanță cu cerințele economiei de piață și pentru stimularea ințtiativei agenților economici, având în principal urmatoarele atribuții:

elaborează proiectul bugetului de stat, al legii de execuție bugetară anuală și rapoartele asupra proiectului bugetului de stat și al execuției acestuia precum și asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat;

asigură echilibrul bugetar în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și rectificările acestuia;

urmarește execuția operativă a bugetului de stat și stabilește masurile necesare pentru încasarea veniturilor și limitarea cheltuielilor în vederea încadrării în deficitul bugetar aprobat;

administrează contul general al trezoreriei statului, deschis la Banca Natională a României, stabilește sistemul de organizare și funcționare al acestuia în vederea efectuării operațiunilor de încasare a veniturilor publice și de plați ale sectorului public, elaborează și administrează bugetul de venituri și cheltuieli al trezoreriei statului;

contractează și garantează împrumuturi de stat de pe piețele financiare interne și externe;

elaborează proiecte de acte normative privind stabilirea impozitelor directe și indirecte și urmarește perfecționarea așezării acestora;

elaborează proiecte de acte normative cu privire la colectarea veniturilor bugetare, proceduri de control fiscal, licitații pentru achiziții publice, combaterea și sancționarea evaziunii fiscale, atribuirea codului fiscal precum și relațiile dintre platitorii de impozite și taxe și administrațiile fiscale;

înfăptuiește politica vamală;

Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar în domeniul formării, administrării și utilizării resurselor financiare publice precum și în ce privește gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale. Fac obiectul controlului Curții de Conturi, între altele¹:

formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale precum și mișcarea fondurilor de tezaur (ale bugetelor locale);

constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către instituțiile autonome care gestionează fondurile publice în regim stabilit local;

constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiare privind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de muncă și de viață;

controlul la agenții economici care nu-și îndeplinesc obligațiile financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale sau instituții publice;

controlul conturilor de execuție bugetară anuală urmărind între altele dacă veniturile statului, unităților administrativ-teritoriale, asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din mijloace extrabugetare (autofinanțate integral sau parțial din venituri proprii) au fost legal stabilite și încasate la termenele prevazute de lege;

controlul respectării dispozițiilor legale privind modul de administrare și întrebuințare a resurselor financiare rezultate din acțiunile de privatizare. Pe lânga sarcinile de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a tuturor fondurilor publice, Curtea de Conturi mai are și atribuții de avizare a proiectelor de legi cu impact asupra resurselor publice, atunci când i se solicită de către Senat sau de către Camera Deputaților:

¹ Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi

avizarea proiectului bugetului de stat și proiectelor de lege în domeniul finanțelor și al finanțelor publice;

avizarea proiectelor de legi prin aplicarea cărora ar rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetară (altele decât cele care privesc rectificările bugetare);

la solicitarea Guvernului sau a ministerelor, avizează măsurile de înființare în cadrul acestora a unor noi structuri.

Banca Națională a României colaborează cu autoritățile publice centrale și locale pentru îndeplinirea obiectivelor sale principale: stabilitatea monedei naționale și a nivelului prognozat al inflației.

În ceea ce privește operațiunile financiare cu statul, BNR administrează contul general al trezoreriei, ține evidența operațiunilor, îi primește încasările și îi efectuează plățile. De asemenea poate acorda împrumuturi pe termen limitat pentru acoperirea decalajelor temporare dintre încasările și plățile facute prin contul trezoreriei statului.

societățile de asigurări preiau de la asigurați – persoane fizice și juridice – în schimbul unor prime plătite, riscuri referitoare la bunuri și persoane ca: asigurări de viață, asigurări de persoane (altele decât cele de viață), asigurări de autovehicule, asigurări de transport maritime, terestru sau pe calea aerului, asigurări de incendiu și alte pagube privind bunurile, asigurări de credite și garanții, asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate, asigurarea clădirilor, a culturilor agricole, etc.

În majoritatea covârșitoare a cazurilor, asigurările au caracter facultativ și se realizeaza pe baza contractelor. Face excepție asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente care, potrivit legii, are caracter obligatoriu.

În asigurările de bunuri , societatea asiguratoare de bunuri se obligă ca în cazul producerii riscului asigurat sa plăteasca asiguratului sau beneficiarului desemnat o despagubire.

În asigurările de persoane, societatea asiguratoare plătește asiguratului, la producerea riscului, suma asigurata, ori beneficiarului desemnat de către acesta sau moștenitorului asiguratului.

În asigurarea de raspundere civilă, societatea asiguratoare plătește o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii, persoanelor pagubite precum și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

ministerele și celelalte organe ale Administrației Centrale de Stat îndeplinesc, prin compartimente specializate, o serie de atribuții în domeniul financiar: elaborează bugetele de venituri și cheltuieli și urmaresc realizarea acestora, exercita controlul intern și auditul asupra activității entității și iau sau propun, dupa caz, măsuri pentru înlăturarea neregulilor constatate, asigurarea integrității patrimoniului, respectarea disciplinei financiare.

autoritățile publice locale, funcționează în cadrul unităților administrativ-teritoriale (comune, orașe, municipii, județe) pe principiul autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice.

Consiliile locale au atribuții pe probleme de interes local, inclusiv la finanțele publice locale, la activități economico-sociale, dintre care:

aproba bugetul local, formarea, administrarea și executarea acestuia, modul de utilizare a rezervelor bugetare precum și împrumuturile care se angajează;

stabilesc impozitele și taxele locale și raspund de încasarea lor;

administrează domeniul public și privat din teritoriul respectiv.

Rolul finanțelor publice în economia de piață¹

Repartizarea unei importante părți din produsul intern brut prin intermediul finanțelor publice generează anumite efecte utile pentru întreaga societate, pentru unele

¹ Văcărel și colectivul. Finanțe Publice, Ed. Didactică si Pedagogică, Buc. 2003

grupuri sociale sau pentru anumite persoane luate în mod individual. Prin transferul de putere de cumpărare de la persoanele fizice și juridice la fondurile publice și de la acestea către diverși beneficiari are loc o modificare a raporturilor sociale, care influențează procesele producției și reproducției sociale, potențialul economic al intreprinderilor, veniturile și averea cetățenilor, nivelul de trai al populației, calitatea vieții în general. Cu alte cuvinte, intervenția statului în economie cu ajutorul finanțelor nu are un caracter neutru, ci îndeplinește un rol activ.

Acțiunile publice la care ne-am referit urmăresc sporirea potențialului economic al țării, dezvoltarea economică a unor regiuni rămase în urmă, creșterea economică în general. Alte acțiuni sunt îndreptate spre asigurarea forței de munca într-o structură socio-profesională corespunzătoare nevoilor economiei naționale; menținerea stării de sănătate a populației cât mai aproape de standardele europene; ridicarea gradului de cultură al tuturor membrilor societății; îmbunătățirea condițiilor de trai, materiale și spirituale ale întregii populații. În sfârșit, o serie de acțiuni publice au ca obiect asigurarea condițiilor pentru instaurarea și consolidarea unei democrații autentice, respectarea drepturilor cetățenilor și ale minorităților naționale; îndeplinirea riguroasă a angajamentelor asumate prin tratate, acorduri și convenții bi și multilaterale; participarea țarii la diviziunea internațională a muncii, la soluționarea problemelor cu care se confruntă omenirea, la menținerea păcii în Europa și în lume.

Redistribuirea mijlocita de finanțe are un impact favorabil asupra economiei numai în măsura în care:

acțiunile publice se fac cu luarea în considerare a priorităților din fiecare etapă determinată;

asigură efecte economice, sociale sau de alta natură corespunzătoare efortului financiar cerut de realizarea lor;

îmbina armonios avantajele imediate cu cele de perspectivă.

Efectele utile ale acțiunilor sociale, economice și de altă natură, finanțate din fondurile publice nu sunt direct proporționale cu efortul reclamat de acestea. Ceva mai mult, greșelile comise de autoritățile publice însărcinate să stabilească prioritățile și opțiunile în satisfacerea nevoilor sociale pot provoca efecte adverse: în loc ca fluxurile financiare dirijate de la fondurile publice să favorizeze progresul social economic se poate ca ele să ducă la limitarea acestuia, din cauza orientarii lor spre acțiuni ineficiente sau neconforme cu nevoile reale ale țării în perioada considerată.

Deoarece în economia de piață nu există o concurență perfectă, nici deciziile luate de agenții economici, în calitate de producatori autonomi, nu asigură dimensionarea corectă a producției de bunuri private în raport cu necesarul pentru consum de asemenea produse. Abaterile în plus sau în minus ale ofertei fața de cerere influențează, evident, și nivelul prețului obtenabil și implicit rata rentabilității.

Deciziile luate de autoritățile publice cu privire la structura utilităților oferite membrilor societății și agenților economici, nici ele nu sunt ireproșabile. Acest lucru se explică prin necunoașterea dimensiunii reale a nevoilor sociale și a stringenței acestora, ca și prin contradicțiile existente între interesele participanților la formarea fondurilor publice de a ceda o parte cât mai mica din puterea lor de cumpărare și cele ale beneficiarilor acestor fonduri de a primi prestații în natură sau transferuri în bani în cuantum cât mai mare. De aceea, perfecționarea deciziilor financiare ale autorităților publice constituie o preocupare de cea mai mare actualitate și importanță în toate țările.

Impactul finanțelor publice asupra economiei nu se manifestă numai sub forma utilităților puse la dispoziția membrilor societății care influențează mărimea și structura acumulării de capital, a consumului total, privat și public, individual și social. Acesta se manifestă și sub forma redistribuirii veniturilor și averii în rândurile populației, ca și ale întreprinzătorilor.

Prelevările de impozite și taxe de la persoanele fizice și juridice la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu definitiv și nerambursabil și în proporții diferite de la un contribuabil la altul. Acest tratament diferențiat, aplicat prin mijlocirea impozitelor progresive pe venit și pe avere este dictat de imperativul justiției sociale, al echității fiscale. Ca urmare, impozitele și taxele servesc nu numai ca mijloace de procurare a resurselor necesare statului, dar și ca instrumente de redistribuire a veniturilor și averilor cetățenilor și agenților economici.

Redistribuirea înfăptuită cu ajutorul impozitelor și taxelor este urmată de o a doua redistribuire, realizată pe calea alocațiilor bugetare, a subvențiilor și a transferurilor de resurse de la fondurile publice la diverși beneficiari. La dirijarea acestor resurse către persoane fizice și juridice se urmărește sprijinirea cu precădere a celor lipsiți de posibilități materiale sau cu un potențial economic redus.

Pe această cale se corectează, parțial evident, disproporțiile mari si inechitățile, adesea flagrante, existente între cei avuți și cei săraci. Deși nu se poate spune de la ce persoana provine suma de bani utilizată de stat pentru finanțarea unei cheltuieli de care beneficiază o anumită persoană, se poate spune, totuși, ca persoanele fizice cu venituri mari și cu averi importante, suportând impozite progresive, contribuie cu o parte din resursele lor la finanțarea burselor, pensiilor, indemnizațiilor sociale, cuvenite celor cu venituri modeste. Aceasta, în mod teoretic, deoarece practic, uneori suma impozitelor și a taxelor încasate de la persoanele cu venituri mari și foarte mari are o pondere redusa în totalul veniturilor fiscale și o contribuție pe măsură la finanțarea cheltuielilor de care beneficiază populația.

Autoritățile publice folosesc instrumentele financiare și în scopul influențării proceselor economice, al corectării ciclului economic, al înlăturării dezechilibrelor economice. În perioadele de supraîncălzire a economiei se iau măsuri financiare pentru temperarea creșterii obținute pe seama accentuării fenomenelor inflaționiste, iar în perioadele de recesiune, prin facilitatea fiscală ori prin alocații bugetare, se asigură oxigenul necesar relansării economiei. Pe seama resurselor financiare publice se finanțează diverse acțiuni orientate spre crearea de noi locuri de muncă, recalificarea șomerilor și îndrumarea lor către alte ramuri și subramuri ale economiei, pensionarea înainte de termen a celor care nu își mai gasesc plasament din cauza vârstei înaintate și ajutorarea celor care și-au pierdut locul de munca. Contractarea de împrumuturi pe piața internă pentru acoperirea deficitului bugetar, constituie o modalitate frecvent folosită de stat pentru readucerea în circuitul economic al disponibilităților bănești temporare din economie și de influențare a echilibrului monetar. Prin contractarea de împrumuturi externe de către stat sau prin garantarea împrumuturilor contractate de agenții economici se urmărește completarea resurselor financiare interne și folosirea lor pentru realizarea de obiective și acțiuni de interes național.

Așadar finanțele publice sunt utilizate în scopul realizării unei dezvoltări economice și sociale a țării, pe cât posibil, într-un cadru echilibrat.

Menționăm că nu toți economiștii fac o demarcație netă între funcțiile și rolul finanțelor publice. Astfel, unii, vorbind despre funcțiile finanțelor, prezintă de fapt efectele acestora asupra economiei naționale, iar alții nu abordează aceste probleme cu referire la finanțele publice în general, ci tratează rezultatele obtenabile cu ajutorul impozitelor, împrumuturilor de stat, emisiunii monetare, cheltuielilor bugetare folosite de autoritățile publice ca instrumente de intervenție în economie.

Lăsând la o parte deosebirile de terminologie, observăm că o serie de economiști occidentali remarcă și apreciază pozitiv formele variate ale intervenției autorităților publice în economie prin mijlocirea finanțelor publice sau a altor instrumente.

Necesitatea intervențiilor alocative ale statului în economie apar în cazul:

proprietății comune asupra resurselor;

bunurilor publice.

Atunci cănd un anumit bun se află în proprietatea comună a mai multor persoane între care nu există un spirit de cooperare și de colaborare, se ajunge ca acțiunile unora să intre în conflict cu interesele celorlalți. Fiecare urmărește să își promoveze propriile sale interese, chiar dacă acestea aduc atingere intereselor celorlalți proprietari. Maximizarea intereselor individuale, în detrimentul interesului general al proprietarilor, are urmări dezastruoase. Proprietatea comună, tratată ca și cum ar fi proprietatea nimanui, sfârșește prin a dispărea ca sursă de venit pentru titularii acesteia. Pentru a evita un asemenea deznodământ se impune intervenția statului care să reglementeze modul de utilizare a resurselor aflate în proprietatea comună.

Încălcări frecvente ale intereselor generale se întâlnesc mai în toate domeniile respectiv în industrie, agricultură, transporturi și alte ramuri ale economiei unde este necesară intervenția statului. De exemplu unii agenți economici degajă gaze în atmosferă, praf ori alte substanțe nocive rezultate din procesul de producție în loc sa le capteze și să le neutralizeze; deversează în râuri ape uzate care ajung în pânza freatică; pe scurt, polueaza mediul ambiant fără să plătească pentru acoperirea prejudiciilor produse celor din jur prin faptele lor iresponsabile.

Pentru a descuraja un astfel de comportament autoritățile publice sunt chemate să intervină prin stabilirea de norme și reguli obligatorii cu privire la exploatarea resurselor proprietate comună.

b) Faptul că anumite bunuri (utiliăți) nu pot fi furnizate de producătorii privați determină autoritățile publice să intervină pentru a asigura producerea acestora în entități publice să intervină pentru a asigura producerea acestora în entități publice specializate și a le pune la îndemâna utilizatorilor, fără plată și după criterii non-piață. Prelevarea prin metode de constrângere (impozite, taxe, contribuții, etc.) a resurselor necesare finanțării producției de bunuri (utilități) publice și dirijarea acestora către instituțiile prestatoare (școli, spitale, armată) constituie o formă de manifestare a funcției alocative a finanțelor publice și a rolului jucat de autoritățile publice.

Prin colectarea resurselor financiare și finanțarea nevoilor publice are loc un proces de redistribuire a veniturilor și a averilor persoanelor fizice și juridice în societate. Redistribuirea se produce între cei cu venituri mai mari și cei fara venituri sau cu venituri insuficiente pentru un trai decent și se realizează sub diferite forme:

prin oferirea de către autoritățile publice de buniri și servicii publice fără plată (învățamânt, protecție socială, etc.);

prin subvenționarea de la buget a producției anumitor bunuri și servicii sau a distribuției acestora;

prin acordarea unor sume de bani (ajutoare, indemnizații, pensii, burse) celor îndreptățiți pentru ca aceștia să-și procure bunurile sau să-și achite serviciile de care au nevoie.

În oricare din variante autoritățile publice îndeplinesc un rol distributiv cu ajutorul finanțelor publice.

Implicarea statului în viața economică îmbracă, de asemenea, forma adoptării de către autoritățile publice a unor reglementari necesare bunei funcționări a economiei naționale. Este vorba de legi, hotărâri de guvern sau ordonanțe ale guvernului care privesc: protecția consumatorului, protecția și securitatea muncii, regimul de munca, nivelul salariului minim, protecția mediului, asigurările sociale, etc.

Asemenea reglementări sunt percepute de către anumite persoane ca îngrădiri ale libertății individuale, însă marea majoritate a cetățenilor le consideră măsuri utile, menite să contribuie la buna funcționare a mecanismului economic.

Și în țările cu economie de piață pot apărea frecvent disfuncționalități și dezechilibre sub diferite forme ca: ramânerea în urmă a desfacerilor de marfuri în raport cu producția, sporirea numarului șomerilor, înregistrarea de deficite bugetare, solduri negative ale balanței de plăți externe, încetinirea ritmului de creștere economica, etc.

Pentru corectarea unor asemenea fenomene, autoritățile publice apelează la diferite instrumente monetare, valutare, fiscale ori de alta natură, pentru stabilizarea economiei.

Amploarea rolului regulator al autorităților publice în economie diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta.

Cap. 2. POLITICA FINANCIARĂ

2.1. Concept

Fiecare partid sau coaliție de partide care ajunge la guvernare trebuie sa elaboreze un program care definește obiectivele urmărite, mijloacele și metodele pe care întelege să le folosească pentru atingerea acestora, categoriile (grupurile) sociale cărora li se adresează și poziția față de principalele probleme interne și internaționale ale momentului, etc.

Programul respectiv se supune aprobării Parlamentului. După aprobare definește

politica¹ statului atat pe plan intern cât și internațional.

În cadrul politicii interne un loc deosebit de important îl ocupă obiectivele cu caracter economic și social, relațiile dintre sectorul public și privat, șomajul, inflația, serviciile publice (învățământ, sănătate, apărare, siguranță națională, etc.).

Atingerea obiectivelor stabilite reclamă mobilizarea unor importante resurse financiare. Insuficiența resurselor respective poate îngreuna realizarea angajamentelor asumate față de electorat.

Metodele și mijloacele concrete privind procurarea și dirijarea resurselor financiare precum și instrumentele, instituțiile și reglementările financiare utilizate de stat pentru influențarea proceselor economice și a relațiilor sociale într-o etapa determinată, constituie componente ale politicii financiare.

Politica financiara este chemată ca alături de politica economica, politica socială, politica monetară să contribuie la realizarea unor obiective economice importante, de incontestabilă utilitate socială, de larg interes național, inclusiv cu profunde implicații internaționale, cu efecte benefice într-un termen scurt, mediu sau lung.

Politica financiara acționează nemijlocit în sfera repartiției produsului intern brut, asupra relațiilor ce iau naștere în procesul de formare și de dirijare a fondurilor publice în vederea satisfacerii nevoilor economico-sociale. Ca parte integranta a politicii generale a statului, politica financiara este chemată să contribuie la creșterea potențialului economic al țării și pe această bază la satisfacerea cât mai deplină a nevoilor sociale ale populației.

Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului sunt urmatoarele²:

domeniul resurselor financiare publice care vizeză:

veniturile ordinare cu caracter fiscal și nefiscal;

resursele financiare extraordinare, procurate pe calea împrumuturilor contractate de stat, a emisiunii monetare sau din privatizarea unor active ori a unor activități economice ale statului.

¹ Prin politică se întelege în general activitatea desfășurată de partidele aflate la putere în lupta lor de atingere a obiectivelor asumate, precum și de asigurare a mijloacelor și metodelor necesare.

² Văcărel și Colectivul. “Finanțele Publice”, Editura Didactică si Pedagogică, București, 2003

domeniul cheltuielilor publice;

domeniul creditului bancar;

domeniul asigurărilor de bunuri și persoane.

Aceste domenii sunt strâns legate între ele, se întrepătrund, se completează reciproc.

Politica financiară în înțeles restrâns (limitată la finanțele publice) se interferează cu politica monetară, cu politica de creditare și cu cea de asigurări. În politica financiară nu se poate face abstracție de existența finanțelor private, alături de cele publice, de complementaritatea sectorului public cu cel privat dintre stat, agenți economici și bănci.

2.2. Coordonatele politicii în domeniul formării resurselor financiare publice

Politica promovată în domeniul formării resurselor financiare publice trebuie să stabilească:

a) volumul și proveniența resurselor ce pot fi mobilizate în condiții normale;

b) metodele de prelevare ce urmează a fi utilizate;

c) obiectivele ce trebuie atinse;

d) echilibrul financiar;

volumul resurselor financiare de care statul are nevoie pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale este stabilit în funcție de cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei considerate.

Între volumul cheltuielilor considerate indispensabile pentru satisfacerea nevoilor sociale (cererea de resurse financiare) și volumul resurselor financiare posibil de mobilizat (oferta) nu există egalitate, cererea de resurse fiind în general mai mare decât oferta, atât pentru fiecare buget în parte cât și la nivel național (bugetul considerat al statului).

Volumul resurselor financiare susceptibile de mobilizat la fondurile publice este cu atât mai mare cu cât mai puternică este dezvoltarea economiei naționale a unei țări. Altfel spus, pe masură ce crește produsul intern brut pe locuitor, crește și ponderea resurselor ce pot fi mobilizate la fondurile publice.

Aceasta corelație poate fi influențată însă de orientarea politicii generale promovate, de exemplu, în țările dezvoltate în care o mare parte din cheltuielile cu caracter social (pentru învățământ, cultură, sănătate, asigurări sociale, etc.) se suportă direct de către beneficiarii lor, de către agenții economici angajatori, de către biserici, fundații și alte asociații fara scop lucrativ, ponderea prelevărilor de resurse financiare la fondurile publice fiind mai mică decât în țările în care asemenea cheltuieli cad în cea mai mare parte în seama statului.

Cu alte cuvinte, volumul resurselor financiare prelevate din PIB la fondurile publice depinde nu numai de gradul de dezvoltare economica al unei țări, ci și de soluțiile adoptate de autoritățile publice cu privire la modul de satisfacere a nevoilor sociale.

În ceea ce privește proveniența resurselor financiare, organele de decizie au doua alternative și anume: fie să limiteze cheltuielile la nivelul resurselor interne ce pot fi mobilizate, fie să apeleze în completarea acestora, la resurse externe.

În orice țara, mare sau mică, dezvoltată sau mai puțin dezvoltată sub raport economic, satisfacerea nevoilor sociale trebuie să se bazeze în primul rând pe forțele sale proprii și numai în subsidiar pe mijloace externe. Angajarea de resurse externe trebuie riguros motivată, respectiv aceste resurse să nu fie utilizate pentru scopuri neproductive ori angajarea lor să se facă în condiții oneroase (costuri ridicate față de cele normale).

Resursele financiare interne pot proveni în proporții diferite de la sectoarele public sau privat, în funcție de structura proprietății în economie. Organele de decizie trebuie să promoveze însa o politică financiara echitabilă, unitară pentru toți agenții economici, indiferent de forma lor de proprietate.

În ceea ce privește contribuția persoanelor fizice principiul tratamentului egal nu se utilizează în toate cazurile, aceasta fiind de regula diferențiată. Diferențierea are la bază unele criterii ca de exemplu:

puterea contributivă a plătitorului exprimată prin volumul veniturilor acestuia sau marimea averii;

situația personală (necasătorit, văduv, căsătorit, fără copii ori având alte persoane în întreținere, vârsta, etc.)

capacitatea de munca (totala, incompletă, incapacitate);

grupa socio-profesională căreia îi aparține (salariat, pensionar, liber-profesionist, fermier, industriaș, comerciant, proprietar imobiliar, ș.a.)

Organele de decizie sunt chemate să opteze pentru unul sau mai multe criterii de diferențiere a contribuției peroanelor fizice în funcție de obiectivele economico-sociale sau de altă natură, adoptate în perioada respectivă.

modalități de prelevare a contribuției la fondurile publice. Prelevarea contribuțiilor la fondurile publice se face prin două modalități și anume:

impozite și taxe stabilite în mod individual, pe persoane fizice și juridice în funcție de venit (profit) sau de avere care se percep la termene dinainte stabilite, denumite generic impozite și taxe directe;

impozite și taxe percepute la vânzarea de bunuri sau la prestarea de servicii, la importul sau exportul de mărfuri, fără a fi repartizate în prealabil pe plătitori.

Mărimea acestora pe persoană fizică sau juridică depinde de consumul persoanei în cauză și nu de puterea ei contributivă, fiind denumite generic impozite și taxe indirecte sau taxe de consumație.

Deoarece cele doua tipuri de impozite și taxe sunt stabilite și percepute în mod diferit, producând efecte diferite asupra plătitorilor luați în mod individual, este necesar ca organele de decizie să cunoască mecanismele lor de funcționare și impactul pe care acestea îl produc asupra contribuabililor la introducerea lor sau la modificarea condițiilor și criteriilor la cele existente.

Insuficienta diferențiere a contribuției populației la formarea resurselor financiare publice în funcție de capacitatea de plată a cetățenilor (impozitul pe venit și pe avere) sau ignorarea acesteia (la impozitele și taxele pe consum) poate duce la privilegierea unor categorii sociale și la defavorizarea altora prin înrăutățirea condițiilor de viață ale acestora din urmă.

referitor la obectivele ce trebuie atinse, cele doua modalități de colectare a veniturilor statului nu prezintă numai canale de pelevare a resurselor financiare publice, ci și instrumente (pârghii) financiare de influențare a proceselor economice, respectiv de realizare de investiții productive, crearea de noi locuri de muncă, ridicarea nivelului calitativ și competițional al produselor la paticiparea mai largă a circuitului economic mondial, sporirea producției agricole vegetale și animale, etc. – ca de exemplu:

prin scutirea de la plata taxelor vamale, TVA și a impozitului pe profit a agenților economici care desfășoară activități productive în zonele declarate defavorizate se stimulează dezvoltarea economica a zonelor respective precum și, implicit, reducerea șomajului;

scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugată (TVA) a materiilor prime încorporate în produsele exportate stimulează dezvoltarea exportului și respectiv creșterea încasărilor valutare;

scutirea de impozite ori impunerea cu taxe reduse a terenurilor agricole contribuie la stimularea producției agricole.

2.3. Coordonatele politicii financiare în domeniul cheltuielilor

Politica promovată în domeniul cheltuielilor publice trebuie să stabilească mărimea, destinatția și structura optimă a acestora, să definească obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor categorii de cheltuieli, să aprecieze căile, metodele și instrumentele ce trebuie folosite pentru ca obiectivele respective să fie realizate cu minimum de efort financiar.¹

Dimensionarea cheltuielilor publice presupune stabilirea mărimii absolute (volumul total exprimat în moneda națională) și relative (ponderea în produsul intern brut) a acestora. Volumul total al cheltuielilor publice prevazut pentru

¹ Iulian Văcărel și Colectivul, Finanțele Publice, Editia 2000, Pag.131

anul urmator, comparativ cu cel realizat în perioada anterioară, arată tendința de creștere, de menținere sau de diminuare a efortului financiar al statului. Comparația este utilă și concludentă numai în măsura în care cheltuielile sunt exprimate în prețuri constante, altfel ea este deformată de fenomenul inflaționist. Cheltuielile publice ce revin în medie pe un locuitor, exprimate într-o moneda de largă circulație internațională (de exemplu euro sau dolarul

american) fac posibilă compararea efortului financiar public național cu cel al altor țări care aparțin de același grup (țări dezvoltate, țări în curs de dezvoltare, țări în tranziție spre economia de piață, ș.a.). Ele scot în evidență și disparitățile existente între țări, determinate de cauze obiective sau subiective.

Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut arăta cât din acest produs este preluat la fondurile publice de resurse financiare și utilizat pentru satisfacerea nevoilor sociale. Nefiind alterat de evoluția prețurilor și nici de fluctuațiile cursurilor de schimb valutar, acest indicator permite comparații utile pe plan intern și internațional. Experiența arată că gradul de dezvoltare economică al unei țări și mărimea cheltuielilor publice ale acesteia există o anumită corespondență – pe măsura dezvoltării economice a țării, crește și partea din produsul intern brut alocată cheltuielilor publice.

Este evident că pentru a ajunge în eșalonul țărilor dezvoltate trebuie să acționăm energic pentru creșterea absolută a produsului intern brut. Pe măsura creșterii acestuia vom putea spori și ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut și mărimea acestora pe un locuitor.

De aceea, o preocupare de cea mai mare însemnătate a organelor de decizie în domeniul politicii financiare a statului trebuie sa fie circumscrierea cheltuielilor totale ale societății în limitele resurselor ce pot fi mobilizate pe plan național. Această cerință reflectă un adevăr axiomatic și anume acela că nicio societate nu trebuie să consume mai mult decât produce. În cazul în care o colectivitate națională resocotește această cerintă ea o face contractând împrumuturi în străinătate pentru acoperirea deficitului bugetar determinat de cheltuieli de consum supradimensionate, adesea în condiții împovărătoare, ceea ce îi ipotechează viitorul, îi limitează posibilitățile de dezvoltare economică și socială.

Transpusă pe plan financiar această cerință presupune menținerea cheltuielilor publice în limitele resurselor ce pot fi mobilizate în condiții normale pe plan intern fără să se recurgă la emisiunea bănească, ori la credite externe nejustificate, ori împovărătoare. Apelul la emisiune baănească fără acoperire duce la deteriorarea puterii de cumparare a monedei, la scăderea nivelului de trai al populației, la alimentarea fenomenelor inflaționiste iar contractarea de credite externe determină creșterea datoriei externe și a poverii financiar-valutare a țării.

La stabilirea destinației cheltuielilor publice este necesar să se pornească de la nevoile sociale care trebuie satisfacute cu prioritate pe seama resurselor publice. Stabilirea corectă a opțiunilor și priorităților în fiecare etapă, istoricește determinată, este de cea mai mare importanță deoarece ea influențează ritmul creșterii economice, gradul de satisfacere al nevoilor de trai materiale și spirituale ale populației și a celorlalte nevoi obștești.

La repartizarea produsului intern brut este necesar să se asigure un raport judicios între consum și formarea brută de capital, între investițiile cu caracter productiv și cele cu destinație neproductivă sau indirect productivă, între consumul individual și cel social.

Preocuparea pentru stabilirea unor corelații optime în repartizarea produsului intern brut trebuie continuată în procesul stabilirii cheltuielilor publice pe destinații: învățământ, sănătate, cultură, asigurări și asistență socială, acțiuni economice, apărare, ordine internă, etc. Aceasta, în sensul că efortul financiar pe fiecare destinație în parte trebuie sa fie dimensionat cu luarea în considerare a obiectivelor stabilite de organele de decizie și a structurii economice a cheltuielilor pe care le necesită în realizarea obiectivelor respective: salariișsi alte drepturi de personal, materiale și servicii, transferuri, subvenții, investiții și alte cheltuieli de capital, etc.

Luarea în considerare a unei majorări de salarii, pensii, ajutoare sau alte transferuri către persoane fizice, fără acoperire cu marfuri și servicii, nu face decât să submineze echilibrul monetar, să accentueze procesele inflaționiste. Prevederea de cheltuieli pentru achiziții de materiale, echipamente, aparatură, mijloace de transport, ș.a. pentru activitatea curentă ori pentru investiții într-un volum care depășește oferta internă plus disponibilitățile valutare pentru procurarea acestora din import, nu face decât să creeze dezechilibre în economie.

Faptul ca resursele financiare – ca de altfel și cele valutare ori materiale sunt limitate, iar destinațiile acestora sunt concurențiale, reclamă utilizarea acestora în condiții de maximă eficiență. Această cerință este valabilă deopotrivă pentru cheltuielile privind sfera producției materiale ca și pentru cele privind sfera nematerială. Interesează atât eficiența economică a fondurilor utilizate – acolo unde ea se poate măsura – cât și eficacitatea socială a fiecarui leu cheltuit pentru învățământ, sănătate, cultură, mediu, etc.

Odată cu determinarea cheltuielilor care exprima efortul maxim, recunoscut de societate ca justificat pentru realizarea unui anumit obiectiv sau unei anumite acțiuni, se impune cuantificarea efectului util obtenabil de pe urma acestuia. În epoca actuală nu este de conceput autorizarea efectuării unei anumite cheltuieli fără a cunoaște în prealabil ce eficieță economică sau eficacitate socială ori de altă natură va produce fiecare leu cheltuit din fondurile publice. De aceea, la angajarea cheltuielilor pentru realizarea unui obiectiv sau a unei acțiuni, trebuie să se examineze cu atenție toate soluțiile susceptibile a fi luate în considerare în vederea alegerii variantei optime, care prezintă cel mai avantajos raport între efortul solicitat și efectul obtenabil de pe urma acestuia. Astăzi politica financiară nu se mai poate mulțumi cu “promovarea unui regim de econom” în materie de cheltuieli, ca în trecut (înainte de 1990), ci trebuie să urmărească creșterea sistematică a eficienței și eficacității tuturor cheltuielilor.

Pentru alinierea la principiile și practicile utilizate în țările membre ale UE, privind utilizarea cu eficiență și eficacitate a resurselor financiare publice, începând din anul 2000 s-a experimentat alocarea fondurilor bugetare pe programe de activitate prezentate de opt ordonatori principali de credite, în 2001 de treisprezece ordonatori, iar din anul 2002 procedura a fost generalizata la toate ministerele.

Legea finanțelor publice nr.500/2002 a stabilit obligația ordonatorilor principali ai bugetului de stat de a prezenta programe de activitate pentru justificarea sumelor solicitate anual, cu obiective clar determinate și cu indicatori specifici, fizici, de eficiență și de rezultate, care trebuie să fie atinși. De asemenea, prin aceeași lege s-a stabilit obligația ordonatorilor principali de credite de a raporta anual, în cadrul execuției bugetare, modul de realizare a programelor respective, implicit a indicatorilor de eficiență și eficacitate a cheltuielilor.

2.4. Echilibrul bugetar

Până nu demult, echilibrarea veniturilor și cheltuielilor bugetare a avut caracter anual. În prezent marea majoritate a țărilor a renunțat la echilibrarea anuala a bugetului, politica bugetară fiind astfel concepută încât sa fie menținută o corelație între ansamblul indicatorilor macroeconomici și nivelul deficitului bugetar. Mărirea sistematica a nivelului și evoluției indicatorilor macroeconomici permite stabilirea unui diagnostic conjunctural și, implicit, adoptarea unor măsuri bugetare în concordanță cu starea și evoluția reala a economiei.

Indicatorii macroeconomici avuți iîn vedere privesc:

evoluția economiei și respectarea produsului intern brut;

evoluția prețurilor, a cursului valutar și a inflației;

evoluția importurilor și a exporturilor, respectiv a balanței comerciale precum și a balanței de plăți externe;

nivelul și evoluția productivității muncii;

aportul capitalului autohton și a celui străin la realizarea producției naționale;

indicatori monetari și financiari diverși (rata dobânzii, cursul de schimb, cursul bursier, etc.)

Acești indicatori pun în evidență conjunctura economică la un moment dat și contribuie la adaptarea politicii bugetare în condițiile unui deficit suportabil.

Țările membre ale Uniunii Europene pot înregistra deficite bugetare, limitate însă la maxim 3% din produsul intern brut realizat.

Efectele în plan economic ale deficitului bugetar (cheltuieli care depașesc veniturile proprii ale unei țări) sunt multiple. În orice țară existența deficitului bugetar mărește datoria publică și, în consecință, cheltuielile legate de aceasta, constând în rambursarea ratelor de împrumut scadente, precum și plata dobânzilor și a comisioanelor aferente (seviciul datoriei publice).

Cheltuielile privind serviciul datoriei publice sunt făcute din veniturile curente, realizate în detrimentul efectuării altor cheltuieli publice care ar putea produce bunuri și servicii suplimentare.

De aceea, o latura importantă a politicii bugetare a Guvernului o constituie asigurarea echilibrului financiar, organele de decizie trebuind să-și fixeze poziția față de unele probleme-cheie și anume:

Dacă acceptă dezechilibre între nevoile economico-sociale ce trebuie acoperite din fondurile publice și resursele interne ce pot fi mobilizate? În ce scop? Dacă da, iîn ce limite? (procent din PIB)

Pe ce căi urmează a se finanța dezechilibrele respective? Cât din aceste nevoi va fi acoperit din împrumuturi externe? La rândul lor, aceste împrumuturi ridică o serie de probleme și anume:

scopul contractării: realizarea de obiective productive

pentru infrastructură

pentru cheltuielile de consum

resursele din care se rambursează: venituri create de obiectivele realizate

venituri publice special afectate

veniturile generale ale bugetului

condițiile de contractare: moneda împrumutată

termenul de rambursare

dobânda

Din poziția adoptată față de fiecare din problemele menționate depinde in final opțiunea de contractare a împrumutului și a efortului financiar facut pentru rambursarea acestora și plata dobânzilor aferente.

Cap. 3. POLITICI FISCAL-BUGETARE ADOPTATE DE GUVERNUL ROMÂNIEI PENTRU PERIOADA 2005-2008

3.1. Principii generale

Fiecare formațiune politică, pentru a ajunge la guvernare, trebuie să elaboreze propriul său proiect de programe prin care să aducă la cunoștință electoratului modul de soluționare a problemelor cu care se confrunta cetățenii țării. Dupa câștigarea alegerilor acest proiect devine program de guvernare care trebuie prezentat Parlamentului cu ocazia învestirii Guvernului.

Pentru a-și putea îndeplini angajamentele asumate față de electorat, Guvernul trebuie să asigure, printre altele, resursele financiare necesare, cât și utilizarea lor în mod responsabil, eficient și eficace. Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale constituie instrumentele esențiale prin intermediul cărora sunt programate și se realizează obiectivele guvernării.

Atingerea obiectivelor stabilite reclamă mobilizarea unor importante resurse financiare. Insuficiența acestor resurse poate constitui un impediment serios în realizarea programelor sociale, economice, ori de altă natură, prevazute în programul de guvernare , iar amânarea realizării unor programe, renunțarea la unele dintre acestea ori realizarea lor cu eforturi financiare suplimentare care duc la introducerea de noi impozite și taxe, poate duce la modificarea opțiunii electoratului, care în astfel de situații migrează către alte formațiuni politice.

Modalitățile și mijloacele folosite pentru colectarea și utilizarea resurselor financiare, reglementările adoptate de stat pentru influențarea proceselor economice și realizarea programelor sociale într-o perioadă determinată sunt componente ale politicii financiare cu cele doua laturi ale acesteia, respectiv politica fiscală și bugetară.

Cu ocazia câșigării alegerilor, la finele anului 2004, alianta politică “Dreptate și Adevar” a prezentat Parlamentului în luna decembrie 2004 programul său de guvernare pentru perioada 2005-2008, incluziv politica fiscal-bugetară, ale cărei principii generale au fost:

viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este centrată pe asigurarea unui rol stimulativ al impozitelor și taxelor, în scopul creșterii și dezvoltării economice, al consolidării fiscale, al dezvoltării și întăririi clasei de mijloc;

viziunea Guvernului României în domeniul bugetar se caracterizeză prin eficiența alocărilor bugetare pe bază de prorități, pe transparența cheltuielilor publice, pe asigurarea efectului multiplicator al cheltuielii publice asupra economiei reale;

politica fiscala a Guverului va funcționa cu prioritate în serviciul producătorilor de impozite și nu în serviciul culegatorilor de impozite și se va baza pe un parteneriat real între stat și contribuabil;

eficiența fiscalității se observa atât în modul în care impozitele și taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calității serviciilor publice cât și în modul în care ele asigură în mod sustenabil menținerea și extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislației fiscale impune reducerea continuă a scutirilor și exceptărilor acordate la plata impozitelor și a taxelor, în scopul creșterii transparenței mediului de afaceri, îmbunătățirii competiției și lărgirii bazei de impozitare.

Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare in perioada 2005-2008 sunt subordonate obiectivelor de susținere a creșterii economice și de reducere a inflației și se referă la:

stabilirea deficitului bugetului consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice precum și diminuarea deficitelor cvasi-fiscale, în vederea susținerii eforturilor de reducere a inflației în acord cu criteriile nominale de convergență;

susținerea procesului de convergență a economiei românești cu economiile europene;

reforma profunda a administrației fiscale, în vederea îmbunătățirii colectării obligațiilor bugetare;

accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităților locale în procesul de colectare și alocare a resurselor publice;

relaxarea fiscalității asupra muncii, venitului și capitalului;

scaderea ratelor de contribuții la asigurările sociale, reducerea economiei subterane căt și a ponderii acesteia în produsul intern brut;

creșterea transparenței cheltuielilor publice;

creșterea capacității de absorbție a fondurilor de preaderare și, dupa 2007, a fondurilor structurale;

continuarea armonizării legislației fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene.

Politica fiscală va fi proiectată și implementată pe baza urmatoarelor principii:

principiul neutralității fiscale : reglementarea fiscală va trebui să nu producă (prin introducerea, modificarea sau eliminarea ei) șocuri asimetrice la nivelul subiecților economici; neutralitatea fiscala va putea fi limitată doar de situațiile în care, pentru atingerea obiectivelor programului de guvernare se impune acceptarea de perioade scurte, a unor șocuri fiscale asimetrice (impuls fiscal asimetric);

principiul eficacității (performanței) fiscale: reglementarea fiscala trebuie sa aibă un impact asupra comportamentului economic vizat; nu este admisibilă o norma fiscală care să nu producă o modificare asupra unui comportament economic mai general;

principiul egalității de tratament fiscal: subiecții economici care îndeplinesc funcții economice similare într-un orizont de timp stabilit vor fi tratași in mod identic din punct de vedere fiscal, indiferent de orice alte criterii de diferențiere a lor;

principiul sustenabilității normei fiscale: impozitarea va fi proiectată în așa fel încât materia impozabilă să fie stimulată de impozitul însuși, sub aspectul extinderii, stabilității și transparenței materiei impozabile în cauză.

Politica bugetară se va proiecta și implementa pe baza urmatoarelor principii:

principiul minimizarii costului colectării veniturilor bugetare: îmbunătățirea administrării fiscale sub aspectul profesionalismului și al logisticii care să reducă cheltuielile cu controlul financiar și, implicit, cu colectarea obligațiilor bugetare avand în vedere faptul că acestea sunt singurele cheltuieli fără impact direct asupra economiei reale;

principiul fundamentării cheltuielii publice: veniturle publice trebuie alocate pe bază de programe care să genereze atât grade de prioritizare a cheltuielii publice cât și cuantumurile în alocarea acestora;

principiul performanței cheltuielii publice: cheltuiala publică trebuie să fie alocată în așa fel încât să genereze un impact supraunitar asupra PIB în raport cu fiecare unitate monetară cheltuită, adică să aibă un efect multiplicator asupra economiei reale;

principiul trasabilității banului public: orice cheltuiala trebuie să asigure informații transparente pe baza cărora să se identifice traseul de utilizare a banului public, verigile de responsabilitate în aceasta cheltuire precum și posibilitățile de recuperare în caz de fraudă sau neglijență;

principiul egalității de tratament a fondurilor publice: fondurile publice interne și fondurile publice europene vor fi supuse acelorași exigențe instituționale de eficacitate, economicitate și eficiență precum și acelorași proceduri de asigurare a securității și recuperarii lor în caz de fraudă sau neglijență;

principiul bugetizării multianuale: în maniera în care este elaborat și monitorizat bugetul general consolidat se vor elabora bugete de proces (multianuale) pe procese economico-sociale, relevante pentru drumul economiei spre asigurarea convergenței reale și nominale cu economiile europene.

3.2. Relaxarea fiscală

Cheia de boltă a politicii fiscale a Guvernului este relaxarea fiscală ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri, de stimulare a inițiativei private și de încurajare a oficializării economiei ascunse. În același timp, relaxarea fiscală va asigura sustenabilitatea creșterii economice prin extinderea bazei de impozitare ca urmare a extinderii activităților economice oficiale. Relaxarea fiscală va conferi mediului de afaceri din România flexibilitate și elasticitate.

Cauza principală pentru care Guvernul va opera relaxarea fiscală este aceea că o fiscalitate ridicată comporăa o serie de “amenințări” la adresa economiei reale.

În domeniul impozitării sunt avute în vedere urmatoarele:

Impozite directe

Guvernul României va aplica o singură rată de impunere, atât pentru impozitul pe venit cât și pentru impozitul pe profit. Rata de impunere va fi una competitivă, în raport cu statele cu care România se află în competiție în scopul atragerii de investiții străine directe.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit va fi redus de la 25% la 16%.

O astfel de rată redusă, coroborată cu simplificarea reglementarilor în vigoare, va duce la o creștere a bazei impozabile, prin dezvoltarea afacerilor existente, creșterea investițiilor străine cât și prin reducerea ponderii din PIB pe care o înregistrează în 2004 economia subterană.

Se au în vedere drept cheltuieli deductibile fiscal, cheltuielile destinate cercetării-dezvoltării, cheltuielile destinate investițiilor în capital uman precum și cele pentru investițiile în infrastructură.

Impozitul pe venitul companiei

Pentu microintreprinderi va fi menținut, până la momentul aderării la Uniunea Europeană, actualul sistem de impozitare pe cifra de afaceri.

Impozitul pe dividente

Impozitul pe divedente va fi menținut la 5% pentru persoane fizice și 10% pentru persoane juridice.

Impozitul pe venit

Incepând cu anul 2005 se introduce cota unica de 16% la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

Deducerile de bază și deducerile suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere vor fi menținute pentru ca persoanele care obțin venituri mici să nu înregistreze scăderi ale venitului real disponibil, în raport cu actualul sistem de impunere.

De asemenea, vor fi acordate, în limitele stabilite de lege, deductibilități pentru contribuții la fondurile private de pensii, contribuții la asigurarile private de sănătate, cheltuieli pentru cumpărarea de calculatoare și cheltuieli pentru reabilitarea termică a locuinței.

Aplicarea cotei unice pe venit va conduce la reducerea semnificativă a costurilor de administrare fiscală.

Contribuții sociale

Contribuțiile la fondurile publice sociale (pensii, sănătate, șomaj) vor scădea treptat, începând din 2006, astfel încat, în anul 2008 vor ajunge la 39,5% de la 49.5%.

Reducerea sarcinii contributive va fi relativ mai mare la nivelul angajator comparativ cu reducerea acestei sarcini la nivelul angajatului.

Impozite indirecte

Impozitele indirecte vor constitui principala sursă de venit la bugetul de stat. Pentru o anumită perioadă de timp vor fi menținute actualele prevederi în domeniul TVA. Efectele pozitive ale relaxării fiscale asupra venitului și profitului vor permite, în perspectivă, alinierea TVA până la nivelul de 16%, în acord cu prevederile acquis-lui comunitar.

Impozitarea averii și a consumului de lux

Bunurile ce intră în categoria celor ce sunt ori pot fi considerate de lux și a celor ce pun în pericol sănătatea omului și a mediului vor suporta creșteri ale accizelor. De asemenea se vor aplica măsuri pentru impozitarea la valoarea de piață a proprietăților imobiliare.

Constituirea unui sistem de finanțare directă a organizațiilor neguvernamentale

În vederea întăririi capacității funcționale a organizațiilor neguvernamentale este necesara susținerea unui sistem de finanțare directă a acestora, centrat pe nivelul performanței. În acest sens, prin modificările prevederilor Codului Fiscal, cota din impozitul pe venit pe care persoanele fizice pot dispune să o ofere organizațiilor neguvernamentale va fi marită de la 1% la 2%. În vederea aplicării acestui sistem de finanțare directă vor fi inițiate măsuri de informare a contribuabililor precum și a organelor locale ale Ministerului Finanțelor.

În ceea ce privește finanțarea directă a organizațiilor neguvernamentale de către societățile comerciale se impune modificarea cadrului legal referitor la sposorizare cu scopul cointeresării reale a contribuabililor în sprijinirea activităților organizațiilor neguvernamentale.

3.3. Creșterea capacității de administrare fiscală

Relaxarea fiscală va fi însoțită de o strategie ce are în vedere creșterea capacității de administrare fiscală prin:

separarea administrării fiscale de politica fiscală;

înlăturarea practicilor de scutire sau reeșalonare a datoriilor la bugetele publice;

considerarea evaziunii fiscale drept infracțiune economico-financiară și pedepsirea ei ca atare;

eliminarea practicilor de modificare a normelor fiscale prin acte normative de rang inferior;

creșterea capacității administrative a instituțiilor de colectare a impozitelor și taxelor;

evaluarea procedurilor de control fiscal și fixarea unor reguli stricte de etică în activitatea de control fiscal, prin cooptarea autorităților publice cu comunitatea oamenilor de afaceri.

3.4. Perfecționarea sistemului vamal

Măsurile pe care Guverul României le va promova în ceea ce privește politica vamală a României pornesc de la funcțiile de bază pe care instituția vamală le îndeplinește în contextul procesului de integrare a României în Uniunea Europeană.

În timp ce funcția fiscală a vămii se redimensionează, funcțiile de facilitare a comerțului precum și de protejare a cetățenilor din spațiul comunitar, dată fiind poziționarea noastră la granița exterioară Uniunii Europene, își vor spori în mod semnificativ importanța.

Disfuncțiile existente, care afectează bugetul de stat și mediul de afaceri, urmează sa fie înlăturate prin accelerarea măsurilor de reformă instituțională și legislativ-procedurală care au în vedere:

includerea autorității vamale în administrația fiscală centrală, ca organ executiv autonom al Ministerului de Finanțe;

atribuirea de noi competențe autorității vamale pe linia administrării și a altor categorii de impozite, cu precadere a accizelor, a TVA-ului, ceea ce duce la creșterea gradului de colectare a acestor impozite, prin dispariția unor verigi administrative și simplificarea procedurilor de constatare, calculare, încasare și urmarire a creanțelor bugetare;

legiferarea unui nou Cod și Regulament vamal român complet armonizat cu aquis-ul comunitar;

generalizarea procedurilor simplificate de vămuire, aplicabile agenților economici, personalul eliberat putând fi focalizat pe activitățile de depistare a evaziunii, a traficului illicit de frontieră;

punerea imediată la dispoziția agenților econimici, în formă tiparită sau în format electronic a Tarifului vamal integrat român, instrument necesar în vederea înlăturării aplicării arbitrare a legii de către personalul vamal și reducerea corupției;

eliminarea corupției din sistemul vamal prin reorganizarea activității regionalelor vamale, regândirea întregului sistem al competenței acesteia, inclusiv în materia eliberării diferitelor autorizații cerute în exces de legislația în vigoare precum și prin crearea unui mecanism transparent de stimulare materială a personalului vamal combinat cu pregatirea profesională intensivă;

regândirea sferei de competență a tuturor autorităților statului care își desfășoară activitatea în punctele de trecere a frontierei; adoptarea și în această privință a modelelor practicate în statele membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unor atribuții ferme referitoare la subordonare, cooperare și colaborare a personalului;

înființarea unei școli naționale a autorității vamale prin care să se creeze posibilitatea selectării și pregătirii corespunzatoare a personalului vamal precum și creării unui corp profesionist vamal de elită;

elaborarea procedurilor de intervenție în situația derularii operațiunilor vamale cu mărfuri pirat, conform reglementărilor comunitare și cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, legate de comerț;

îmbunătățirea structurii vamale prin optimizarea comunicațiilor și asigurarea protecției datelor din sistemul informatic comunitar de urmarire a tranzitului;

continuarea investițiilor în securizarea frontierelor de Nord și Est pentru a finaliza lucrările începute anterior în sedii de birouri vamale, modernizarea celor existente și dotarea cu echipamente de detecție și control;

intensificarea cooperării autorităților vamale cu celelalte instituții competente pentru culegerea de informații, schimbul de date și procesarea acestora în vederea depistării și combaterii traficului illicit de bunuri și persoane.

3.5 Controlul financiar fiscal

În domeniul financiar și fiscal Guvernul României va acționa în urmatoarele direcții de bază:

Controlul financiar. Se va acționa pentru:

descentralizarea controlului financiar sub cele doua forme: control intern și audit public intern, în conformitate cu prevederile aquis-ului comunitar în materie. De asemenea se vor lua măsuri instituționale ca structurile de control financiar, organizate la nivelul instituțiilor centrale, să dețină exclusiv funcții de monitorizare, coordonare și îndrumare metodologică, urmând ca funcțiile executive să fie îndeplinite la nivel descentralizat/deconcentrat;

legiferarea completă a controlului intern (cea mai puțin instituționalizată formă de control financiar în România) în acord cu prevederile aquis-ului comunitar în materie;

controlul financiar preventiv va trece treptat, pâna la jumatatea anului 2006, de la nivelul Ministerului Finanțelor Publice la nivelul fiecărei instituții și autorități publice;

adoptarea Codului controlului intern, care sa cuprindă ansamblul normelor de reglementare a controlului intern la nivelul instituțiilor și autorităților publice;

dezvoltarea instituțională a controlului financiar pentru a cuprinde și controlul veniturilor publice, nu numai al cheltuielilor publice;

adoptarea Legii responsabilității pentru banul public, care să conțină prevederi indispensabile, de orice natură (legislativă, metodologică, procedurală, organizațională), care să asigure utilizarea banului public în mod eficient și sigur (inclusiv aspecte de recuperare a sumelor pierdute ca urmare a neregularităților sau fraudelor).

Controlul fiscal

Guvernul va actiona în urmatoarele direcții principale:

eliminarea atribuțiilor executive ale structurilor de control fiscal de la nivelul instituțiilor publice centrale;

concentrarea tuturor formelor de control fiscal în cadrul Agenției Naționale a Administrării Fiscale pentru a realiza legatura directă a controlul fiscal cu colectarea obligațiilor bugetare;

3.6. Corelarea politicii fiscal-bugetare cu politica monetară

Guvernul României va acționa pentru asigurarea convergenței obiectivelor și opțiunilor de politică fiscal-bugetară cu obiectivele și opțiunile de politică monetară, proiectate și implementate de Banca Națională. În acest sens, politica fiscal-bugetară va sprijini:

atingerea obiectivului de țintire directă a inflației prin măsuri care să limiteze presiunile asupra masei monetare;

gestionarea echilibrată a șomajului, inclusiv prin intermediul indemnizațiilor de șomaj care sa asigure standardele de viață proiectate fară a genera creștere artificială de cerere agregată;

orientarea cheltuielilor bugetare în direcții și pentru obiective cu efect multiplicator asupra ofertei agregate interne;

proiectarea și implementarea unei politici publice de îndatorare internă care să evite decapitalizarea băncilor și creșterea ratelor dobânzilor bancare, ambele cu efect negativ asupra cererii de investiții și asupra inflației.

În scopul realizării acestui deziderat Guvernul României va dezvolta și menține consultări permanente și sistematice cu Banca Națională, în vederea armonizării celor două mari politici de ajustare macroeconomică – politica fiscal-bugetară, respectiv politica monetară, prin proiectarea unui mix de politici financiar-monetare eficient.

Cap. 4. PREVEDERI ALE BUGETULUI DE STAT PE 2008

4.1. Volumul și structura veniturilor

La propunerea Guvernului, Parlamentul a aprobat¹ pentru anul bugetar 2008 venituri ale bugetului de stat în sumă totală de 67.004,7 mil.lei pe structura prezentată în Tabel 1, dupa cum urmează:

Volumul și structura veniturilor bugetului de stat Tabel 1

– în mil.lei –

¹ Legea bugetului de stat pe 2008, nr.388 din 31 dec.2007

În legătură cu veniturile bugetului de stat aprobate pentru anul bugetar 2008 sunt de observat urmatoarele:

1. Volumul total al veniturilor fiscale este în realitate în sumă totală de 88.605,7 mil.lei, respectiv mai mari cu 28.430,2 mil.lei fată de cele utilizate pentru acoperirea cheltuielilor bugetului de stat (60.175,5 mil.lei), această sumă fiind defalcată bugetelor locale pentru finanțarea în completare a veniturilor proprii ale acestora; pentru finalizarea cheltuielilor privind sarcinile publice descentralizate precum și pentru echilibrarea bugetelor locale după cum urmează:

1.1. Din impozitul pe venit plătit de persoanele fizice, estimat la suma totală de 17.543,2 mil.lei, Parlamentul a aprobat transferul catre bugetele locale, prin cote defalcate a sumei de 13.366,4 mil.lei, fiind prevazută pentru finanțarea cheltuielilor bugetului de stat numai diferența rămasă de 4.177,3 mil.lei.

Potrivit normelor în vigoare¹ nivelul cotelor care se defalcă din impozitul pe venit la dispoziția bugetelor locale este urmatorul:

47% din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecarei unități administrativ-teritoriale se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii, la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite;

13% la bugetul propriu al județului;

¹ Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.9/24.02.2005 pentru modificarea Ordonanței de Urgență nr.45/2003 privind finanțele publice locale

22% într-un cont distinct, deschis pe seama consiliului județean, pentru

echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județului;

în total 82% din impozitul pe venit încasat.

Cota de 82% din impozitul pe venit pentru Municipiul București se repartizează în mod diferit, dupa cum urmează:

22,5% la bugetele locale ale sectoarelor;

47,5% la bugetul propriu al municipiului București;

11% într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului General al Municipiului București pentru echilibrarea bugetelor sectoarelor și municipiului.

Nivelul cotelor care se pot defalca din impozitul pe venit este stabilit prin Legea

finanțelor publice locale, iar sumele care se transferă pe baza acestor cote depind de volumul impozitului pe venit ce se încasează efectiv pe raza teritorială a fiecărei unități administrativ-teritoriale.

1.2. Din taxa pe valoarea adaugată (TVA), estimată la suma totală de 41.000 mil.lei Parlamentul a aprobat transferul pentru bugetele locale a sumei de 15.063,8 mil.lei, fiind folosită pentru finanțarea cheltuielilor bugetului de stat numai diferența în sumă de 25.936,2 mil.lei.

Sumele defalcate din TVA se aproba pe total pe fiecare județ prin Legea bugetului de stat precum și pe destinații, situație care pentru bugetul pe 2008 se prezintă astfel:

9.621,4 mil.lei pentru finanțarea cheltuielilor aferente serviciilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, inclusiv a sectoarelor din municipiul București, respectiv:

cheltuielile de personal, burse și obiecte de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat;

drepturile asistenților personali ai persoanelor cu handicap;

ajutorul social și cel pentru încălzirea locuințelor cu lemne, cărbuni și combustibili petrolieri;

cheltuielile pentru servicii publice comunitare precum și de evidență a persoanelor de sub autoritatea consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și Consiliului General al Municipiului București;

ajutoare de stat regionale pentru administrarea zonelor libere aflate sub autoritatea consiliilor locale.

Repartizarea sumelor pe commune, orașe, municipii și sectoare, în municipiul București, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după consultarea consiliului județean, a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice;

2.402,5 mil.lei – suma destinată echilibrării bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor care se repartizează pe unități administrativ-teritoriale prin hotărâri ale consiliului județean;

1.702,9 mil.lei – suma destinată finanțării cheltuielilor pentru servicii descentralizate la nivelul județului cum sunt:

protecția copilului și a centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap;

drepturile privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele I-VIII, din învățământul de stat și pentru copiii preșcolari din gradinițele de stat cu program de 4 ore;

învățământul special și centrele județene de resurse și asistență educațională;

instituții de cultura descentralizate începând cu anul 2002;

plata contribuțiilor pentru personalul neclerical angajat în unitățile de cult din tară;

plata serviciilor publice comunitare de evidentă a persoanelor de sub autoritatea consiliilor județene;

ajutoare de stat regionale pentru administrarea zonelor libere aflate sub autoritatea consiliilor județene;

810,0 mil.lei destinate finanțării programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural ce se repartizează pe județe și proiecte eligibile;

527,0 mil.lei destinate cheltuielilor cu drumurile județene și comunale, a căror repartizare se face in funcție de lungimea și starea tehnică acestora, prin hotărâre a consiliului județean, după consultarea primarilor.

Din sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale precum și din cota defalcată din impozitul pe venit cu aceeași destinație, 25% se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența se repartizează pe comune, orașe și municipii, prin hotărâre a consiliului județean, dupa consultarea primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice, în funcție de urmatoaele criterii:

capacitatea financiară calculată în baza impozitului pe venit încasat pe cap de locuitor, în proporție de 30%;

suprafața unității administrativ-teritoriale, în proporție de 30%;

populația unității administrativ-teritoriale, în proporție de 25%;

alte criterii stabilite prin hotărâre de consiliu județean, în proporție de 25%, care trebuie să asigure cu prioritate susținerea programelor cu finanțare externă care necesită cofinanțare locală;

În același mod procedează și Consiliul General al Municipiului București pentru echilibrarea bugetelor sectoarelor.

2. Prelevarea veniturilor la bugetul de stat este facută în proporție mult mai mare prin impozite și taxe indirecte (64%) decât prin cele directe (36%), așa cum rezultă din Tabel 2:

Ponderea impozitelor și taxelor directe și indirecte în totalul veniturilor fiscale

Tabel 2

– în mil.lei –

Modul de prevalare a veniturilor la bugetul de stat, pentru anul 2008, bazat în principal pe impozitele și taxele indirecte, care în fapt sunt taxe pe consum, dezavantajează persoanele cu venituri mici care, în acest fel, participă la formarea resurselor financiare ale statului în raport de cât consumă și nu în raport de mărimea veniturilor și a averii pe care le au.

3. La veniturile din impozite și taxe directe contribuția persoanelor fizice este mai mare decat contribuția persoanelor juridice, așa cum rezultă din Tabel 3:

Ponderea contribuției persoanelor fizice și juridice la formarea veniturilor din impozite și taxe directe

Tabel 3

– în mil.lei –

Ținând seama de faptul că, atât veniturile persoanelor fizice cât și cele ale persoanelor juridice sunt impozitate cu aceeași cotă (16%), rezultă că, în prezent, veniturile impozabile din activitățile economice desfășurate în sectorul privat și cel de stat sunt încă mai mici decat cele realizate de persoanele fizice.

Această situație reflectă gradul de dezvoltare a economiei și, nu în ultimul rând, rentabilitatea relativ scăzută a acesteia.

4.2. Volumul și structura cheltuielilor

Potrivit Legii bugetului de stat pe 2008, volumul total al cheltuielilor acestui buget este în sumă de 78.867,9 mil.lei, iar structura funcțională a acestuia pe sectoare beneficiare (capitole de clasificație bugetară) este prezentată în Tabel 4:

Cheltuielile bugetului de stat pe 2008 în structura funcțională, pe capitole, în ordinea mărimii sumelor alocate

Tabel 4

– în mil.lei –

Din datele de mai sus rezultă că, din punct de vedere al priorităților în alocarea fondurilor, domeniile și serviciile publice finanțate pot fi grupate în trei categorii și anume:

la patru domenii s-au alocat fonduri a căror pondere depășește 10% din totalul cheltuielilor bugetului de stat și anume: “Asigurări și asistență socială” (19,4%); “Învățământ” (12,3%); “Ordine publică și siguranță națională” (11,7%) și “Autorități publice și acțiuni externe” (10,2%);

la trei domenii nivelul alocațiilor este mediu, reprezentând între 7 și 9% și din totalul cheltuielilor și anume: “Transporturi” (8,9%; “Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare” (8%) și “Apărare” (7,3%);

pentru domenii nivelul alocațiilor este scazut, fiind cuprins între 0,04% și 3,7%, din acestea un număr de șase domenii prezentând o importanță deosebită pentru dezvoltarea economică și socială și anume: “Sănătate” (3,7%), “Cercetare fundamentală și cercetare-dezvoltare” (3,2%), “Locuințe, servicii și dezvoltare publică” (2,1%), “Industrie extractivă, prelucrătoare și construcții” (0.61), “Protecția mediului” (0,59%), “Cercetare și dezvoltare în domeniul economic” (0,16%).

Cap. 5. PROBLEME SEMNALATE DE CURTEA DE CONTURI, URMARE A CONTROLULUI EXECUȚIEI BUGETARE PE 2006

5.1. Cu privire la venituri

Potrivit datelor din contul general de execuție a bugetului de stat pe anul 2006, veniturile realizate au fost în sumă totală de 40.698,1 mil.lei, pe urmatoarea structură:

Categorii de venituri ale bugetului de stat realizate în 2006 și ponderile lor în total venituri și în PIB

Tabel 5

– în mil.lei-

Urmare a controalelor efectuate asupra modului de formare a veniturilor, Curtea de Conturi a constatat obligații suplimentare de plată nestabilite, neevidențiate și neachitate în sumă totală de 27.878.653 lei, care pe bugete beneficiare se prezintă astfel:

Tabel 6

– în mil.lei –

Veniturile suplimentare constatate cuantificate pe cauze se prezintă după cum urmează:

Tabel 7

– în lei –

În ceea ce privește activitatea de control fiscal desfașurata de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și de catre structurile sale teritoriale (DGFP), urmare a auditării acesteia de către Curtea de Conturi, au fost constatate următoarele nereguli:

Necuprinderea de către unele direcții generale ale finanțelor publice județene în programele lor lunare de control a acțiunilor stabilite la nivelul ANAF, ca de exemplu:

DGFP Bistrița-Nasaud nu a cuprins în programul de control pe luna ianuarie 2008 unitățile de învățământ superior, în special cele neacreditate, pentru verificarea TVA și a agenților economici ce desfășoară activități de reparare, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a autovehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a autovehiculelor scoase din uz;

DGFP Buzău, în programul de control întocmit pentru luna decembrie 2006 nu a cuprins și nu s-a verificat respectarea prevederilor Legii nr.31/1990, republicată, privind societățile comerciale în sensul asigurării de catre acestea a nivelului minim de capital social.

Nu s-a avut în vedere de către unele direcțiiteritoriale cuprinderea în control a agenților economici care au datorii restante la bugetul de stat precum și a celor care au înregistrat pierderi în fiecare din ultimii 5 ani, ca de exemplu:

la DGFP Covasna nu există o evidență a tuturor agenților economici care să cuprindă pierderile din anii anteriori

Nu s-a avut în vedere cuprinderea în control a agenților economici neverificați în ultimii 5 ani, ca de exemplu:

la DGFP Argeș un numar de 1.133 contribuabili persoane fizice independente nu au mai fost verificați din punct de vedere al îndeplinirii obligațiilor fiscale în ultimii 5 ani (respectiv perioada 01.05.2002 – 30.04.2007) ceea ce reprezintă aproximativ 12% din totalul celor înregistrați. De asemenea nu au fost incluși în programul de control un numar de 510 agenți economici neverificați în ultimii 5 ani, precum și un numar de 2.396 agenți economici aflați în evidența specială a DGFP Argeș;

la DGFP Arad s-a constatat că există persoane fizice care desfășoară activități independente și care nu au fost verificați pentru definitivarea impozitului pe venit în cadrul termenului de prescriere de 5 ani prevayut de O.G. nr. 92/2003;

totodată, la DGFP Constanța s-a constatat că nu există o evidenșă a agenților economici neverificați în termenul de prescripție al obligațiilor bugetare;

la DGFP Buzău un număr de 3.970 de agenți economici aflați în evidență nu au fost verificați din punde vedere al indeplinirii obligațiilor de plată către bugetul general consolidat al statului, în cadrul termenului legal de prescripție de 5 ani;

la DGFP Teleorman trei cabinete de avocatură nu au fost verificate din anii 1998-1999;

la DGFP Timiș, de asemenea, nu a fost cuprinsă în program verificarea persoanelor care desfășoară activități independente așa cum este cazul celor 49 de notari, 156 de consultanți și 306 avocați înregistrați în evidență. În anul 2006 au fost verificați numai 9 notari, 3 consultanți și 7 avocați.

Neverificarea de către organele de inspecție a tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate de cțtre contribuabili cu consecința diminuării creanței fiscale cuvenite statului, ca de exemplu:

la DGFP Ilfov, din analiza raportului de expertiză fiscală, încheiat la un agent economic s-a constatat că a fost omisă de la calcul contribuția la fondul special de solidaritate pentru persoanelecu handicap în sumă de 85,7 mii lei datorată și nevirată pentru perioada aprilie 2005 – septembrie 2006ș

la DGFP Vrancea a ezultat neverificarea sau verificarea incompletă a modului de stabilire, declarare și plată integrală și la termen a impozitului pe veniturile din tranzacțiile imobiliare, pe toată perioada începând de la 01.06.2005. În urma inspecțiilor fiscale realizate în timpul controlului au fost identificate venituri suplimentare în sumă de 330,5 mii lei și au fost aplicate amenzi de 1,3 mii lei.

Nevalorificarea actelor de inspecție fiscală în conformitate cu dispozițiile legale, ca de exemplu:

la DGFP Vâlcea nu s-a întocmit decizia de impunere pentru debitele suplimentare stabilite de organelle de inspecție fiscală urmare a controlului efectuat la doi agenți economici în sumă totală de 3.375,2 mii lei în vederea înregistrării în contabilitate, pentru a fi urmărite și încasate;

la DGFP Ilfov, obligațiile fiscale suplimentare stabilite în urma inspecției fiscale la un agent economic nu au fost înregistrate în evidența fiscală în vedeea urmăririi încasării acestora. Au fost încălcate astfel prevederile O.M.F.P. nr. 1722/2004 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea Sistemului de administrare a creanțelor fiscale.

Nerespectarea termenelor legale prevazute pentru efectuarea controalelor, în cazul deconturilor pentru restituiri de TVA, la agenții economici cu opțiune de rambursare. Abaterea a fost constatată la DGFP Bihor și la DGFP Timiș, astfel;

la DGFP Bihor nu în toate cazurile s-a respectat termenul de 2 ani pentru efectuarea controlului ulterior de la data aprobării rambursării în cazul cererilor de rambursare a TVA, abatere constatată în cazul unui numar de 30 de deconturi de rambursare a căror valoare însumeaza 491,1 mii lei. Pentru remedierea situației Curtea a emis decizie pentru includerea cu prioritate în programul de control a agenților economici cu deconturi pentru restituiri de TVA soluționate și neverificate;

la DGFP Timiș nu a fost respectat termenul de 45 de yile pentru soluționarea cererilor de rambursare a TVA cu control anticipat, situație constatată în cazul unui număr de 703 cereri de rambursare a căror valoare însumează 110.488,9 mii lei. De asemenea, nu a fost respectat termenul de maxim 2 ani de yile pentru controlul cererilor de rambursare cu control ulterior, situație constatată în cazul unui număr de 379 cereri de rambursare de TVA a căror valoare însumeaza 52.137,0 mii lei. Au fost inculcate prevederile O.M.F.P. nr. 967/2005, privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare.

Actele de control încheiate de către inspectorii fiscali pentru rambursările de TVA nu conțin toate informațiile necesare rambursării. Abaterea a fost constatată la DGFP Covasna, DGFP Ilfov, DGFP Neamț, DGFP Sălaj și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contrubuabili (DGAMC). Exemplificăm;

la DGFP Covasna, în urma verificării a 42 de agenți economici dintr-un total de 282 existenți la Administrația Finanțelor Publice (A.F.P.) Baraolt și A.F.P. Tg. Secuiesc s-a constatat că: informațiile privind evidența fiscală a contribuabililor din baza de date nu sunt actualizate și complete; nu toate rapoartele de inspecție fiscală conțin date referitoare la identificarea achizițiilor de bunuri (active fixe) și a serviciilor prestate; cu ocazia soluționării rambursărilor de TVA nu s-a verificat baza impozabilă și pentru alte obligații fiscale; ori nu a fost verificată și pusă de acord fișa de evidența pe plătitor cu evidența contabilă a societății. Consecințele acestor nereguli au fost necalcularea și nevirarea la bugetul de stat a sumei de 354,3 mii lei. S-au încălcat prevederile H.G. nr.44/2004 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal actualizat pentru anul 2006;

situație similară s-a constatat și la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, unde cu ocazia inspecției fiscale pentru restituiri de TVA cu control ulterior s-au verificat numai unele deconturi selectate prin sondaj de către inspectori, respectiv numai o lună dintr-un trimestru. Nu au fost verificate întotdeauna nici declarațiile vamale de export existente la contribuabili, prin confruntare cu situația existentă la organele vamale, în vedrea stabilirii realității exporturilor pentru care s-a solicitat restituirea de TVA.. Procedând astfel nu au fost respectate prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal pentru anul 2006 ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile metodologiei de inspecție fiscală a taxei pe valoarea adăugată nr.303.271/27.12.2005, elaborată de A.N.A.F. Prin emiterea deciziei s-au dispus măsurile pentru respectarea prevederilor legale în vigoare.

5.2. Cu privire la cheltuieli

Potrivit datelor din contul general de execuție al bugetului de stat, cheltuielile totale in 2006 au fost de 51.235,6 mil.lei, care în structura economică a clasificației bugetare se prezintă astfel:

Cheltuielile bugetului de stat pe anul 2006 în structura economică

Tabel 8

– în mil. lei –

Urmare a controalelor efectuate, Curtea de Conturi a constatat cheltuieli nelegale și care împreună cu foloasele nerealizate calculate însumează 130.048.154,5 lei, situația pe fiecare buget public aprobat de Parlament prezentându-se dupa cum urmează:

Tabel 9

– în lei –

Pe principalele categorii de abateri situația plăților nelegale constatate se prezintă după cum urmează:

Tabel 10

– în lei –

5.3. Cu privire la auditarea unor privatizări

Curtea de Conturi a auditat privatizarea a 3 societăți comerciale, respectiv: S.C. Băneasa S.A., S.C. Arctic S.A. și S.C. Scudas S.A. la care a constatat numeroase nereguli, ca de exmplu în cazul privatizării S.C. Băneasa S.A. la care în urma auditului au fost constatate următoarele:

Referitor la publicitatea și planificarea vânzării

Procesul de privatizare a demarat la data de 31.10.2002, prin publicarea anunțului de vânzare în doua yiare naționale (Adevărul și Bursa) și s+a finalizat la aproape un an, după patru încercări de privatizare.

Deși privatizarea se adresa investitorilor strategici interni și externi, publicitatea a fost facută doar în ziare naționale, limitând accesul la informații al investitorilor străini care nu aveau afaceri pe teritoriul României.

Totodată, planificarea procesului de privatizare nu a ținut cont de complexitatea etapelor de parcurs, fapt ce a determinat modificări repetate ale termenului de depunere a ofertei sau de valabilitate a ofertei de vânzare.

De asemenea, după analizarea ofertelor tehnice și financiare depuse în etapa a III-a, A.V.A.S. a decis întreruperea procesului de privatizare motivate de apariția unui act normative prin care S.C. Băneasa S.A. putea să beneficieze de o serie de “facilități” din partea statului.

Curtea de Conturi a României apreciază că în etapa a IV-a, pentru desfășurarea corectă și transparentă a privatizării, acest sprijin financiar trebuia să fie estimate și cuprins în “Dosarul de prezentare” (Caietul de sarcini), însa A.V.A.S. nu a procedat în acest mod.

Referitor la evaluarea și selectarea cumpăratorului

În cea de-a VII-a etapă de privatizare A.V.A.S. a introdus, pe lângă cele trei criterii, un nou criteriu de planificare prin care se solicită ca ofertantul, în calitate de acționar/asociat majoritar să nu fi înrăutățit situația financiară a unei societăți comerciale privatizate anterior.

A.V.A.S. nu a avut în vedere la stabilirea acestui criteriu de precalificare controlul pe care-l poate exercita o persoană fizică asupra potențialilor cumpărători, în calitatea sa de rudă sau afin cu unul dintre acționarii firmelor respective.

În această etapă au depus oferte de cumpărare S.C. OGHARIT TRADING CO Siria și S.C. TENDER împreună cu S.C. DATA TIM S.A..

În urma evaluării ofertelor comisia de negociere a selectat, în vederea negocierii clauzelor contractului de vânzare/cumpărare acțiuni, firma S.C. OGHARIT TRADING CO Siria reprezentată de Omar Hayssam.

Precizăm că firma S.C. OGHARIT TRADING CO Siria a fost reprezentată de Omar Hayssam, fiul acționarului majoritar Zahra Tlass Farzat la negocierea din etapa a III-a de privatizare și la data selectării firmei S.C. OGHARIT TRADING CO Siria, A.V.A.S. avea informații cu privire la modul defectuos în care se derula Contractul de privatizare al S.C. FORESTA S.A. Nehoiu încheiat cu Omar Hayssam.

Curtea de Conturi a Romaniei considera că decizia A.V.A.S. de a selecta firma S.C. OGHARIT TRADING CO Siria pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni este pusă sub semnul întrebării.

Cu toate ca A.V.A.S. cunoștea situația societăților la care Omar Hayssam era acționar nu a acționat în sensul excluderii acestuia de la negociere.

Referitor la negocierea contractului

În perioada 29.08-26.09.2003 A.V.A.S. a purtat negocieri cu firma S.C. OGHARIT TRADING CO Siria acceptând o serie de “facilități” care nu erau cuprinse în “Dosarul de prezentare”. Mai mult decât atât, oferta Cumpărătorului era chiar mai mică decât oferta formulată în etapa a III-a.

Curtea de Conturi a României constată că procesele verbale privind negocierea sunt sumare și nu conțin informații privind modificarea clauzelor „contractului cadru”, limitându-se doar la menționarea generică a clauzelor care au suportat modificări sau a celor nou introduse, fără a prezenta conținutul lor.

Curtea de Conturi a României consideră că A.V.A.S. a aplicat un tratament preferențial firmei S.C. OGHARIT TRADING CO Siria, care având o poziție dominantă, a obținut o serie de facilități față de oferta de vânzare prevăzută în “Dosarul de prezentare” .

În urma negocierilor cumpărătorul s-a angajat să plătească un preț pe acțiune de trei ori mai mic decât oferta de cumpărare a A.V.A.S. și să facă investiții în societate de aproape 3 milioane Euro, în timp ce statul își asuma obligații suplimentare fără ca volumul lor să fie estimate la această dată prin contractul de privatizare.

Referitor la contestarea negocierii

Nemulțumit de modul în care s-a derulat procesul de privatizare în etapa a III-a, unul dintre ofertanți a chemat în judecată A.V.A.S., solicitând anularea anunțului de vânzare din etapa a IV-a.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială, A.V.A.S. a declarat apel, procesul nefiind încă finalizat.

După obținerea unei sentințe juridice Curtea de Conturi a României își rezervă dreptul să reverifice procesul de privatizare al S.C. Băneasa S.A..

Referitor la documentele de participare

Firma S.C. OGHARIT TRADING CO Siria a prezentat documente de precalificare și de participare în copie, a căror traducere a fost legalizată la un notar public din România și nu copii legalizate în țara de origine. Din documentele prezentate de A.V.A.S. au fost identificate patru traduceri din limba arabă în limba română a documentelor prezentate de firma S.C. OGHARIT TRADING CO Siria.

Curtea de Conturi a României a constatat că aceste documente au un conținut diferit, în special în ceea ce privește obiectul de activitate element important în verificarea îndeplinirii criteriilor de precalificare stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 938/2001 și în “Dosarul de prezentare”. Curtea de Conturi a României a considerat că cerințele minime obligatorii prevăzute în H.G. nr.577/2002 și în “Dosarul de prezentare” nu sunt suficiente pentru a asigura A.V.A.S. că documentele prezentate de potențialii cumpărători, persoane fizice și juridice străine, sunt autentice.

Referitor la verificarea bonității

Informațiile privind bonitatea firmei S.C. OGHARIT TRADING CO Siria au fost furnizate prin trei rapoarte de Direcția secretariat protecție date și arhivă a Direcției de Privatizare și conțineau informații diferite despre firmă și rezoluții contradictorii de valorificare. Menționăm că în procesele verbale încheiate de Comisia de negociere nu se face referire la informațiile furnizate de Direcția secretariat protecție date și arhivă.

Cutea de Conturi a României a constatat că la A.V.A.S. nu există reguli și proceduri de lucru clare privind activitatea comisiei de negociere care să stabilească competențele, atribuțiile și responsabilitățile acesteia și norme pentru circulația documentelor de privatizare.

În lipsa reglementării, Curtea de Conturi a României vede periclitată desfășurarea obiectivă și regulamentară a procesului de selectare și negociere, existând riscul unor aprecieri subiective și neadecvate.

Referitor la documentația de privatizare

În urma negocierii, S.C. OGHARIT TRADING CO Siria și A.V.A.S. au încheiat contractul de vânyare/cumpărare nr.39/26.09.2003.

Analizând clauzele contractului de privatizare și cerințele stabilite prin “Dosarul de prezentare” (contractul cadru și oferta de vânzare), Curtea de Conturi a României a constatat că A.V.A.S., prin clauza „condiții precedente” și-a asumat obligații suplimentare în sarcina statului, care urmau să fie determinate și realizate ulterior, după efectuarea următoarelor operațiuni:

vânzarea acțiunilor suplimentare rezultate în urma conversiei creanței furnizorilor de utilități asupra societății, în condițiile O.U.G. nr. 8/2003;

emiterea unui act normativ prin care societatea să beneficieze e înlesnirile la plată prevăzute de Legea nr. 137/2002 pentru obligațiile bugetare datorate și neachitate de societate;

emiterea unui act normativ prin care 150 de salariați disponibilizați să beneficieze de plăți compensatorii, prevăzute de O.U.G. nr. 8/2003.

Curtea de Conturi a mai constatat că: de aici este fara diacritice

Prin incheierea contractului de vanzare/cumpărare in aceste conditii, A.V.A.S.

se angajeaza sa determine si sa participle la realizarea unor operatiuni economice prin care Cumparatorul obtine actiuni suplimentare rezultate din operatiunea de conversie a creantei furnizorilor de utilitati asupra societatii, iar S.C. Baneasa S.A. va beneficia de ajutoare de stat prin anularea scutirea, scutirea si reesalonarea unor obligatii fata de bugetele publice si terti, in baza unor legi speciale de acordare .

Obligatiile asumate de Vanzator sunt realizabile prin parcurgerea unor proceduri\

complexe in care sunt implicate direct persoanele juridice Guvernul, M.F.P., societatile comerciale, entitatile care nu au fost contactate in prealabil de A.V.A.S..

Pentru indeplinirea “ conditiilor precedente ” prin contract s-a stability un termen

de 30 de zile de la semnarea contractului de vanzare/cumparare.

Acest termen de realizare stability initial la data de 26.10.2003, a fost prelungit

succesiv prin opt acte aditionale pana la data de 10.05.2005.

Curtea de Conturi a Romaniei acorda o mare importanta acestui termen intrucat contractul de privatizare intra in vigoare la data incheieri unui act additional intre parti prin care se constata indeplinirea “ conditilor precedente “, data de la care deveneau exigibile obligatiile Cumparatorului privind plata pretului si realizarea angajamentelor investitionale.

Curtea de Conturi a Romaniei constata ca termenul de realizare a obligatiilor asumate de A.V.A.S. , stabilit este nerealist.

Prin clauzele stabilite, A.V.A.S., contrar obiectivelor propuse de privatizare si

Capitalizare, a amanat in fapt privatizarea efectiva si a dat posibilitatea Cumparatorului sa nu-si realizeze obligatiile asumate.

Documentatia de privatizare este incompleta. Astfel informatiile privind

Facilitatile acordate nu au fost cuprinse in “ Dosarul de prezentare “ si nici in “ Nota “ privind privatizarea S.C. Baneasa S.A. aprobate de conducerea A.V.A.S. cea ce nu a permis potentialilor cumparatori sa si fundamenteze “ oferta de cumparare ” si factorilor de decizie sa evalueze in mod corect raportul cost/beneficiu cand au aprobat incheierea contractului nr. 39/2003cu S.C. OGHARIT TRADING CO Siria. De asemenea, s-a constatat ca in raportul de evaluare, valoarea societati nu este ajustata cu aceste facilitate desi aveau efect direct asupra activului net, cash-flow-ului si cotei din capital ce urma sa ffie detinuta de comparator

Actele normative emise ulterior contractului de privatizare pentru acordarea

acestor facilitati nu contin informatii cu privire la furnizorii de utilitati a caror creante se transforma in actiuni si nici cu privire la volumul ajutoarelor de stat de care urma sa beneficieze S.C.Baneasa S.A. in cadrul procesului de privatizare, fapt pentru care auditorii au rezerva cu privire la procesul de privatizare.

In ceea ce priveste momentul initierii procedurilor obligatorii pentru indeplinirea “ conditilor precedente “ asumate, Curtea de Conturi a Romaniei a constatat ca acestea trebuiau demarcate inaintea procesului de privatizare.

Analizand cadrul legal reglementat pentru acordarea ajutoarelor de stat Curtea de Conturi a Romaniei constata ce A.V.A.S. avea suficiente parghii finnciare pentru a mari atractivitatea societatii scoase la privatizare, prin ajustarea personalului la nivelul capacitatilor utilizabile, reconsiderarea datoriilor istorice ale societatii, prin conversie, anulare, scutire sau reesalonare.

Curtea de Conturi a Romaniei a criticat faptul ca prin contractul de privatizare s-a

dat posibilitatea Cumparatorului de a desemna un auditoriu propriu pentru certificarea investitiilor si pe care l-ar putea influenta, considerand ca tot odata ca un control efectuat la timp de A.V.A.S. ar fi putut preintampina la timp pagubele aduse societatii.

S.C. OGHARIT TRADING CO Siria prin contractul de privatizare s-a angajat sa

realizeze un volum de investitii de dezvoltare,mediu si capital circulantin suma totala de 2.917.600 euro, care trebuia certificate de catre cenzorii societatii sau o firma de audit.Firma de audit desemnata de S.C. Baneasa S.A. a certificat realizarea angajamentelor investitionale, in baza unor documente justificative incerte.

Avand suspiciunu cu privire la realizarea acestor obligatii A.V.A.S. a efectuat un

control propriu, in urma caruia a dispu aplicarea masurilor prevazute in contract.

Ulterior, la solicitarea A.V.A.S. si aTribunalului Bucuresti alti doi experti au ajuns in mod independent la concluzia ca investitile asumate de S.C. OGHARIT TRADING CO Siria nu au fost realizate, concluzie contrara certificarii date de primul auditoriu.

Curte de Conturi a Romaniei a constata ca firma cumparatoare s-a angajat prin contract sa comunice A.V.A.S. obtinerea decizie de autorizare/neautorizare a tranzactiei data de Consiliul Concurentei, in maxim 5 zile.

Intrucat S.C. OGHARIT TRADING CO Siria nu a depus “ Notificarea ” privind operatiunea de concentrareeconomica, in forma legala, Consiliul Concurentei nu a emis decizia de autorizare/neautorizare a tranzactiei.

Curtea de Conturi a Romaniei a acordat o importanta deosebita acestui document, intrucat investigatia realizata de Consiliul Concurentei pentru verificarea concentrarii economice a facut posibila identificare a unor proceduri neodorite, ceea cear fi putut conduce la neincheierea cotractului si preintampinarea eventualelor pagube.

Curtea de Conturi a Romaniei a constatat ca in contractul de privatizare nu se

precizeaza numarul de actiuni suplimentare ce fac obiectul conversiei iar prin actele normative ulterioare nu sunt nominalizati furnizorii de utilitati a caror creante se transforma in actiuni si nici volumul acestora.

Curtea de Conturi a Romaniei a constatat ca “ Ordinul comun ” incheiat de

A.V.A.S. impreuna cu M.F.P si M.E.C prin care S.C Baneasa S.A.,urma sa beneficieze de inlesniri la plata obligatiilor fata de buget nu a fost aplicat intrucat conditia de plata a obligatiilor curente nu a fost indeplinita de societate.Achitarea obligatiilor curente pentru ca acest ordin sa fie aplicat.

Curtea de Conturi a Romaniei,a considerat ca A.V.A.S era inca actionar majotritar si dispunea de instrumentele conferite de lege pentru ca in sedintele organelor de conducere colectiva ( A.G.A., C.A )ale S.C Baneasa S.A., sa hotarasca asupra modului de asigurarea resurselor financiare pentru achitarea obligatiilor bugetare curente la termenele scadente,astfel incat “ Ordinul comun “sa poata fi aplicat,iar S.C Baneasa S.A.sa beneficieze de inlesnirile la plata acordate.

h)Referitor la evaluarea societatii

Potrivit legislatiei in vigoare, pentru determinarea pretului de oferta A..V.A.S

dispune intocmirea de catre un evaluator autorizat a unui raport de evaluare

In acest caz,selecatrea evaluatorului a fost efectuata de societatea supusa privatizarii

care a incedintat lucararea unei societati de evaluare nou infiintata.

Curtea de Conturi a Romeniei a manifestat reserve in ceea ce priveste stabilirea

valorii societatii deoarece evaluatorul a determinat pretul in baza unor situatii financiare neaudiatate si in mod nejustificat a recomandat ca prêt de vanzare valoare obtinuta prin metoda de randament si nu valoarea stabilita prin metoda patrimoniala.

Curtea de Conturi a Romaniei a considerat ca pentru societatile comerciale care au in patrimoniu active valoroase cum ar fi “ Terenul “ in cazul S.C Baneasa S.A.,A.V.A.S.

ar trebui sa solicite evaluatorului si determinarea valorii de lichidare a societatii,care poate constitui o baza solida de negocieri.

Pentru terenul in suparafata de 131.101 mp evaluatorul a stabilit un prêt de 15 USD/mp,in conditile in care terenul este amplasat intr-o zona de interes major pe piata imobiliara.Diminuarea pretului este justificata de faptul ca terenul este ocupat cu cladiri si constructii industriale si necesita lucrari de reabilitare din punct de vedere al mediului.

Curtea de Conturi a Romaniei a considerat ca evaluatorul a evaluat in mod

arbitrar valoarea terenului la 15 USD/mp fara a avea la baza determinari ala unor institutii specializate privind reabilitarea suprafetelor in cauza.

i) In urma auditului Curtea de Conturi a facut pentru A.V.A.S. urmatoarele

publicitatea vanzarii sa se faca in ziare adecvate potentialilor investiroti

identificati si acestea sa se mentina pe tot parcursul procesului de privatizare;

calendarul privatizarii sa contina durate rezonabile si colerate cu fondul de timp

necesar pentru desfasurarea “ activitatilor cheie “;

“ dosarul de prezentare “ sa contina toate conditiile de vazare,inclusive faceiltatile

pe care vanzatorul ar putea sa le acorde,potrivit legii;

ca inainte de selectarea ofertantului,in vederea negocierii si incheierea

contractului de vanzare/cumparare actiuni,sa verifice daca aceasta persoana nu a influentat in calitate de ruda,actionar,activitatile societatilor cumparare anterior;

intocmirea unei liste cu personae juridice si fizice care au creat probleme la

societatile achizitionate anterior,inclusive in derularea contractelor incheiate si propune excluderea acestora de a participa la alte privatizari

procesele verbale de negociere sa fie copletate si sa contina toate informatiile

privind desfasurarea negocierii;

sa evite pe cat posibil procedura de negociere cu un singur ofertant, optand pentru o negociere alternativacare sa asigure mentinerea unei “ tensiuni concurentiale ”

si optimizarea raportului pret/valoare;

sa realizeze negocierea conditilor de vanzare numai in conditiile stabilite prin

“ Dosarul de prezentare ”;

sa comunice modul in care a fost solutionat litigiul, in functie de care va decide

daca mai efectueaza un audit;

documentele de precalificare si de participare depuse de persoanele

fizice/juridicesa straine sa respecte procedura generala de supralegalizare a documentelor;

sa fie elaborate si aplicate Norme care sa reglementeze activitatea comisiei de

negociere;

sa se evite pe cat posibilnegocierea si cuprinderea in contractul de privatizare de

clause “ suspensive “ care necesita proceduri complexein care sunt implicate si alte autoritati alestatului si a caror realizare este dificil de estimate atat ca termen cat si ca rezultat;

prin contractile de vanzare/cumparare sa stabileasca cauzeprin care transferurul

dreptului de proprietate sa se realizeze pe termene scurte;

in cazul privatizari viitoare, sa se tina seama de toti factori care ar putea influenta

pretul si decizia de adjudecare a vanzarii;

sa utilizeze “ parghile financiare “ premise de lege, in mod transparent si inainte

de declansarea procesului de privatizare, iar in cazul in care nu sunt finalizate aceste sa fie estimate si prezentate in “ Dosarul de prezentare “ ( Caiet de sarcini )pentru ca potentiali cumparatori sa fie informati in mod egal si corect;

sa faca uz de posibilitatea legala de verificare a indepliniri angajamentelor

contractuale contractuale pentru a cunoaste la timp si remedia eventualele pagube;

certificarea indeplinirii obligatiilor contractuale sa fie efectuata doar de auditoriul

numit de acesta;

in privatizarile viitoare, sa verifice foarte atent si din timp respectarea obligatiilor

de “ Notificare “ a tranzactiei si in unele cazuri sa initieze astfel de verificari inainte de incheierea contractului;

in “ Dosarul de prezentare “ sa prevada ca document obligatoriu “ Notificarea “

Consiliului Concurenteiprivind intentia de cumparare, iar emiterea deciziei de autorizare/neautorizare sa constituie “ conditie prealabila “, pe cat posibil de indeplinit inainte de demararea negocierilor, pentru a evita riscul anularii tranzactiei de vanzare;

in cazul privatizarilor viitoare volumul obligatiilor asumate in seama statului sa

fie prevazute in contract in mod clar si précis;

sa faca o analiza completa, atenta si corecta a obligatiilor asumate prin contractul

de vanzare/cumparare sis a se asigure de indeplinirea la termen a acestor obligatii;

A.V.A.S. ar trebui sa acepte doar evaluari efectuate in baza unor situatii financiare

auditate, iar pentru fundamentarea corecta a pretului de oferta sa solicita evaluatorului determinarea valorii de lichidare a societatii;

pentru privatizarile viitoare sa solicite Ministerului Mediului efectuarea unor

evaluari privind gradul de poluare al terenului precum si volumul de investitii necesara pentru reabilitare acestora si sa se asigure ca evaluarea terenurilor si imobilelor se stabilesc la valoarea justa de piata.

Raportul de audit a fost inaintat la A.V.A.S. pentru implementarea masurilor si

recomandarilor dupa insusirea Proiectului de Audit si exprimarea punctului de vedere.

Referitor la auditarea unor programe bugetare.

Curtea de conturi a auditat in 2007 doua programe bugetare respectiv cele din domeniul invatamantului si respective al “ consolidarii sistemelui penitenciar romanesc “.

in domeniul invatamantului Curte de Conturi a Romaniei si Curtea de Conturi a

Spaniei a efectuat in cadrul unei Conventii de Twinning doua audituri pilot pe doua programe respective:

acordarea unui ajutor financiar in vederea stimularii achizitionarii de calculatoare;

dotarea cu mobilier scolar a unitatilor de invatamant preuniversitar;

auditurile mentionate au fost au fost effectuate la Ministerul Educatiei si Cercetarii

precum si la un numar de 64 institutii si anume: 17 inspectorate scolare judetene; 5 cinci universitati si 42 institutii de invatamant preuniversitar.

Principalele aspecte rezultate urmare efectuarii misiunilor de audit au fost

urmatoarele:

Referitor la programul “ Acordarea unui ajutor financiar in vederea stimularii “achizitionarii de calculatoare”

Acest program se inscrie in aria programelor bugetare finantate de

bugetul de stat si reprezinta un ansamblu de actiuni proiectate pentru a realize un set de obiective, vizand cu prioritate, crestera capacitatii de dotare cu mijloace informatice a elevilor si studentilor din sistemul national de invatamant, aperformantelor scolare si implicit a calitatii educatiei.

Acest program denumit conventional “ Euro 200 “, finantat de la bugetul de stat

prin bugetu Ministerului Educatiei si Cercetarii, a fost prevazut a se derula in perioada 2004-2009, si s-a materializat in acordarea unui ajutor financiar in valoare de 200 euro pentru un beneficiar eligibil,calificat pentru accesarea programului,dupa indeplinirea criteriilor de eligibilitate impuse de legislatia incidenta avand ca destinatie achizitionarea unui calculator personal.

Beneficiarii ajutoarelor financiare au fost elevii si/sau studentii din invatamantul

de stat sau particular acreditat,in varsta de pana la 26 de ani,care provin din familii cu venituri brute lunare de maximum 150 de lei pe mbru de familie.

In perioada supusa auditului, 2005-2006, programului i s-au alocat fonduri de la bugetul de stat in suma de 19.018,9 mii lei si respective de 20.724,0 mii lei.Indicatorii prevazuti prin program fiind:

Indicatori de eficienta:

Cost elev/student lei: 2005: 730,4 lei ( 200 Euro )

2006: 730,0 lei ( 200 Euro )

Indicatori de rezultate:

Elevii si studentii beneficiari din total elevi: 2005: 27.581

2006: 28.389

Pentru anul 2005 numarul de solicitanti declarati eligibili a fost de 28.570,din care au fost satisfacute cererile unui numar de 26.074 solicitanti,iar pentru anul 2006 numarul de solicitanti declarati eligibili a fost de 28.703, din care au fost satisfacute cererile unui numar de 27.951.

Potrivit evidentelor existente la Ministerul Educatie si Cercetarii, cauzele care au condos la satisfacerea unui numar mai mic de beneficiary decat numarul celor declarati eligibili au fost multiple de lainsolvabilitate, respective de la imposibilitatea beneficiarilor de a acoperi diferenta de bani pentru achizitionarea calculatoarelor – la prezentarea cu intarziere de catre furnizori a documentatiei necesare pentru deconectarea contravalorii echipamentelor tehnice furnizate beneficiarilor.

In urma auditarii programului mentionat, au rezultat o serie de concluzii:

Alocarea resurselor financiare destinate implementarii nu a fost precedata de un

studiu la nivel national, prin care sa se identifice numarul potentialilor solicitanti ai ajutorului financiar, pe baza caruia sa se stabileasca nivelul fondurilor publice si implicit, esalonarea acestora pe cadrul temporar definit pentru implementarea;

Limitarea indicatorilor de rezultate, contruiti cu scopul de a masura eficienta

programelor ( in special in cazul programelor cu character social ), exclusive la indicatorii fizici care exprima statistic numarul beneficiarilor programului, constituie doar o latura a modului de definire a programului “ Euro 200 “ apreciata ca necesara dar nu si suficienta;

Obiectivul Programului “ acordarea unui ajutor finaciar in vederea stimularii

achizitionarii de calculatoare “ este stabilit generic, respectiv: “ crearea de competente in utilizarea tehnicii de calcul “ si nu este insotit de modalitati de cuantificare sau de masurare a modului de indeplinire a acestuia;

Desi programul sa va finaliza in anul 2009, Ministerul Educatiei si Cercetarii nu

analizat impactul programului “ Euro 200 “ printr-un studiu fundamental pe opiniile beneficiarilor si ale profesorilor acestora, astfel incat sa se poata trece de la aprecierea generala potrivit careia “ programul este bine venit “ la o evaluare bazata pe date reale, pe indicatori de rezultate si pe evaluari ale a performantelor scolare alea elevilor si studentilor beneficiar.

Desi controlul derularii programului “ Euro 200 “ trebuia sa existe si sa

functioneze pentru a garanta respectarea legii si a actelor normative incidente, pe esantionul anlaizat, controlul intern propriu al compartimentelor de specialitate ale institutiilor de invatamant preuniversitar sau universitar asupra derularii programului a fost, cu mici exceptii, inexistent, insuficiaent sau inadecvat;

Plafonul stabilit la nivelul sumei de 150 lei reprezentand venitul brut lunar realizat

pe membru de familie al solicitantului nu a fost indexat prin hotararea de govern in functie de indicele de crestere a preturilor, asa cum se precizase in textul Legii nr.269/2004 privind acordarea unui ajutor de solicitanti care au accesat programul pe percursul derularii acestuia;

Unele paragrafe din textul legii care regelmenteaza implemenatarea programului “

Euro 200 “ sunt confuse sau susceptibile de a fi interpretate.Astfel art.3 alin.5 din HG nr.403/2006 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.206/2004 privind acordarea unui ajutor financiar in vederea stimularii achizitionarii de calculatoare prevede ca “ Autoritatile locale abilitate pot sa efectueze anchete sociale pentru verificarea veridicitatii declaratiilor de venit si a celor referitoare la bunurile familiei.Sintagma “ pot sa efectueze anchete sociale “a determina renuntarea la aceste actiuni de investigare, considerand ca aceste demersuri sunt facultative;

Principalul si unicul criteriu de eligibilitate pentru accesarea programului “ Euro

200 “, respective venitul minim brut pe membru de familie al solicitantului, nu este suficient de clar definit, mai ales in zonele rurale unde principala sursa de venit o constituie valorificarea produselor agricole.La nivel national nu exista o modalitate unitara de cuantificare a acestor categorii de venituri, astfel incat apar necorcondante in stabilirea situatiei financiare a solicitantilor la nivel national;

Dispozitiile actelor normative care reglementeaza implementarea programului “

Euro 200 “ nu au prevazut modalitati de comensurare sau de evaluare a eficientei programului, indicatori care sa permita o analiza obiectiva asupra modului in care au fost atinse obiectele propuse prin program.In acelasi registru se inscrie si absenta unor obiective clare definite care se impugn a fi analizate ca urmare a implementarii Programului;

Stabilirea unui singur criteriu de eligibilitate pentru clasificarea solicitantului in

vederea accesarii ajutorului financiar, respectiv venitul minim brut pe membrul de familie de 150 de lei,este necesara dar nu si suficienta.In aceasta situatie s-a remarcat faptul ca exista riscul ca beneficiarii programului sa fie elevi si studenti cu o situatie scolara precara, cu o frecventa redusa la curs sau cu un comportament discutabil, confirmat de nota la purtare;

In general, legislatia specifica operationalizarii si gestionarii programului nu

contine masuri sactionatorii pentru eventuale fapte de nerespectare a cadrului legal.In absenta acestora exista un risc sporit ca ajutoarele financiare sa fie acordate in mod nejustificat unor solicitanti declarati eligibil in mod fraudulos.

Desi bonurile valorice sunt hartii de valoare assimilate documentelor cu regim

special de tiparire, inseriate si numerotate, Ministerului Educatiei si Cercetarii nu a dispus evidenta la nivel national, cel putin sub aspect statistic.In aceste conditii, modul de gestionare a bunurilor valoricecreeaza riscul producerii de delicate, in sensul ca unele bunuri decalarate pierdute sau neutilizate pot fi utilizate in mod fraudulos pentru a obtine, fara indeplinirea conditiilor de eligibilitate, ajutorul financiar acordat prin program;

Publicitatea programului a avut in general un caracter limitative, aceasta actiune

rezumandu-se doar la afisarea anunturilor la vizierele scolilor si numai in cazuri izolate, publicitatea s-a realizat cu ajutorul mijloacelor de informare media, respective prin emisiunile de radio sau TV locale;

Comisiile consituite la nivelul centrelor de responsabilitate, inspectorate scolare,

unitati de invatamant preuniversitar sau universtitati, nu intotdeauna au avut in competenta lor numarul de membrii prevazuti prin actele normative si nu in toate cazurile au fost respectate prevederile referitoare la functiile persoanelor desemnate ca membrii ai acestor comisii.Uneori, contabilul sau secretarul scolii a fost substituit de profesorii diriginti de clasa sau o singura persoana din comisie a suplinit activitatea celorlalti membri ai comisiei;

S-au inregistrat situatii in care lista beneficiarilor finali ai ajutorului financiar a

fost incomplete, datorita unor deficiente ale aplicatiei informatice care a blocat accesul solicitantilor eligibili pe portalul realizat de Ministerul Educatiei si Cercetarii destinat implementarii Programului “ Euro 200 “;

O situatie particulara o constituie insolvabilitatea unor beneficiari finali ai

programului.Astfel, dupa ce au fost validati de Ministerul Educatiei si Cercertarii unii elevi si studenti au renuntat la achizitia calculatoarelor din cauza lipsei de fonduri necesare acoperirii diferentei dintre valore totala a facturii si valoarea ajutorului financiar.Aceste situatii au avut incidenta directa asupra celorlati solicitanti care, desi au indeplinit criteriile de eligibilitate nu s-au calificat ca beneficiari finali, deoarece fondurile au fost blocate pentru elevii insolvabili ( 2.496 la nivelul anului 2005 si 752 la nivelul anului 2006 );

Uneori, s-au inregistrat intarzieri la plata facturilor in contul furnizorilor de calculatoare, fapt ce a condus la nerespectarea calendarului de implentare a Programului de implementare “ Euro 200 “, stabilit prin acte normative;

Au existat situatii in care dosarele solicitantilor calificati au fost incomplete, in

sensul ca, nu au fost anexate adeverinte din care sa rezulte calitatea de elev sau student a celorlalti frati sau surori ale solicitantului. In aceste cazuri a existat riscul major ca o singura familie sa beneficieze de mai multe ajutoare financiare in cadrul programului, respectiv acordarea unor facilitati pentru mai multi elevi si/sau studenti, membrii ai aceleiasi familii;

In ceea ce priveste modul de respecatre a criteriului de eligibilitate, s-au

inregistrat unele erori de calcul, in sensul ca au fost luate in calcul veniturile nete pe mebru de familie al solicitantului, in loc de veniturile brute realizate de acestia;

Actiunile de tiparire si ditribuire a bonurilor valorice de catre Compania Nationala

“ Imprimeria Nationala ” ,recupararea bonurilor valorice, neutralizate sau anulate, precum si circuitul acestor hartii de valoare cu regim special, nu a fost sufficient de bine organizat, Ministerul Educatiei si Cercetarii implicandu-se doar sub aspectul platii serviciului de tiparire a bonurilor valorice catre inspectoratele scolare judetene si universitati;

Desi Programul ” Acordarea unui ajutor finaciar in vederea stimularii

achizitionarii de calculatoare se afla in al 4-lea an de derulare, Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin Directia administartiva, abilitata sa gestioneze bonurile valorice neutralizate sau deteriorate, nu a intreprins demersuri pentru anularea si restituirea acestora la Comapnia “ Imprimeria Nationala ” S.A. de la finele anului 2004;

Unele universitati si inspectorate nu au reflectat in evidenta contabila bonurile

valorice primate de la Compania “ Imprimeria Nationala S.A.,ci s-au rezumat la evidenta statistica a acestor hartii de valoare,existand riscul de limita actiunile de control pentru verificarea relatiei intre bonurile distribuite si cele utilizate, atat sub aspect numeric cat si sub aspect valoric;

In ulnele cazuri au fost acceptate dosare ale solicitantilor declaratiii eligibili,

incomplete sau cu adeverinte de venit brut pe membru de familie, incorrect calculate sau fara completare formularelor standard de venit;

Au fost admise la decontare facturi ale furnizorilor care nu respectau prevederile

legale referitoare la configuratia minima a calculatoarelor sau fara a respecta termenul de garantie stability pentru 24 de luni de la achizitionarea calculatorului.

Recomandari ale Curtii de Contur

Ministerul Educatiei si Cercetarii, in calitatea sa de titular, sa dispuna

institutiilor de invatamant preuniversitar si universitar evaluarea necesarului de ajutaore financiare acordate prin Programul “ Euro 200 “ pentru perioada ce urmeaza pana la finalizarea proiectului, bazata pe un studio preliminar.

Deciziile manageriale referitoare la solicitarile de fonduri pentru derularea

programului “ Euro 200 “ in anii urmatori, sa se bazeze pe analize structurale si functionale, effectuate de catre personae desemnate in acest sens de conducerea Ministerului Educatiei si Cercetarii.Rezultatele acestor evaluari sa se materializeze prin rapoarte sis a se prezinte pe site-ul Ministerului Educatiei si Cercetarii, astfel incat, respectand principiul transparentei, opinia publica, in calitate de principal finatator al programului, sa fie informata asupra impactului real al derularii Programului “ Euro 200 “.

Pentru perfectionarea aplicatiei programului “Euro 200 “ si pentru ca acest

program sa isi atinga scopul social, astfel incat un numar cat mai mare de elevi si studenti sa beneficieze de facilitatile programului, s-a recomandat initierea de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii a unor demersuri in vederea majorarii valorii ajutorului fianaciar.

Acordarea unei atentii sporite etapei de planificare – fundamentale a

Programului “. Acordarea unui ajutor financiar in vederea stimularii achizitionarii de calculatoare “, prin operationalizarea unor tehnici si metode predictive bazate pe un studiu anterior, capabile sa expliciteze prin intermediul unor indicatori fizicisi/sau valorici eficienta derularii programului.Definirea clara si exacta a obiectivelor programului, respective sporirea competentei elevilor si studentilor beneficiar ca urmare a utilizarii tehnicii de calcul, astfel incat aceste competente sa corespunda politicilor, strategiilor si prioritatilor aplicate in domeniul invatamantului si cercetarii.

Comprtimentele de audit public intern din cadtul Ministerului Educatiei si

Cecetarii si inspectoratelor scolare judetene sa initieze actiuni de audit, prin care sa fei evaluat managementul Programului, realitate si legalitatea operatiunilor incidente Programului, dar si eficieta utilizarii fondurilor publice alocate prin Programul “ Euro 200 ”;

Respecatand cadrul legal creat de prevederile Ordinul ministrului finantelor

publice nr.956/2005 – Codul controlului intern – unitatile de invatamant preuniversitar si universitar sa elaboreze proceduri de control intern care sa permita individualizarea operatiunilor generate de gestionarea programelor bugetare, cu atat mai mult cu cat se deruleaza in paralel si alte programe (“Bani de liceu”, “Rechizite scolare”, etc.), astfel incat sa se dezvolte si sa functioneze un sistem de control managerial complet, obiectiv si eficient, capabil sa ofere o asigurare rezonabila asupra legalitatii operatiunilor referitoare la implementarea programului “Euro 200”’

Exerciatarea cu o frcventa sporita si cu respectarea intregii arii de actiune

conferita de lege a controlului ierarhic de catre Ministreul Educatiei si Cercetarii. Stabilirea procedeurilor si politicilor de control astfel incat controlul intern sa garanteze respectarea legislatiei in gestionarea programului si mentinerea riscurilor in limitele acceptabile:

Definirea si delimitarea clara a atributiilor persoanelor care gestioneaza

programul, in functie de calitatea pe care o detin ca membri in comisiile costituie in temeiul legii la diferite nivele de responsabilitate;

Ministerul Educatiei si Cercetarii sa analizeze si sa propuna masuri referitoare

la imbunatirea si complectarea legislatiei specifice, in armonizare cu dispozitiile Legii finantelor publice nr.500/2002 pentru asigurarea fundamentarii si evaluarii programului “ Euro 200 “ respectand cadrul legislative general in materia planificarii si executiei bugetare;

Ministerul Educatiei si Cercetarii sa procedeze la efectuarea unor verificari la

nivelul inspectoratelor scolare asupra bonurilor valorice neutralizate, anulate sau nerestituite si reconstiutirea evidentei tuturor bonurilor valorice tiparite de Compania “ Imprimeria Nationala S.A. “ si ditribuite platitorilor de ajutoare

Inregistrarea in evidenta contabila a Inspectoratelor scolare judetene a

bonurilor valorice eliberate pe baza procesului verbal de catre Compania Nationala “ Imprimeria Nationala “;

Deconatarea bonurilor valorice sa fie precedata de verificarea concordantei

dintre seriile si numerele bonurilor valorice distribuite scolilor si liceelor admise la decontare;

Listarea periodica si arhivarea in forma letrica a situatiilor centralizatoare a

bonurilor valorice distribuite, decontate si anulate, pentru a permite efectuarea verificarrilor ulterioare;

Predarea catre Comisia centrala constituita la nivelul Ministerului Educatiei si

Cercetarii a bonurilor valorice neutralizate de beneficiari, conform dispozitiilor H.G.nr.1294/2004 privind acordarea unui ajutor financiar in vederea stimularii achizitionarii de calculatoare.Concomitent se impune o analiza detaliata a cauzelor care au condus la renuntarea de catre beneficiari la utilizarea ajutorului financiar si preintampinarea unor astfel de situatii, cu scopul de utiliza cu maxima eficienta si in totalitate fondutrile bugetare allocate programului;

Verificare riguroasa a documentelor care insotesc cererile de solicitare ale

elevilor si studentilor

Programul “ Dotarea cu mobilier scolar a unitatilor de invatamant preuniversitar ”

Acest program are ca obiectiv principal accesul egal si sporit la educatie prin

stimularea participarii la invatamantul obligatoriu si asigurarea echitatii in educatie, si urmareste cresterea confortului in salile de clasa, care sa conduca la imbunatatirea conditiilor de studio, cu impact asupra crsterii de invatamant.

Programul se deruleaza prin organizarea unor procedeuri de acordare a unor contracte economice de achizitii publice privind mobilierul scolar finantate din fondurile alocate prin bugetul Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Programul pentru dotarea unitatilor de invatamant preuniversitar cu mobilier scolar, a inceput in anul 2004 si este prevazut a se derula pana in anul 2009, prin bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii, beneficiarii acstuia fiind elevii din invatamantul preunivesritar.Bugetul programului a fost pentru anul 2005 in suma de 10.000,0 mii lei pentru anul 2006 in suma de 83.875,o mii lei,iar indicatorii stabilit au fost:

Indicatori de eficienta:

Cost mediu planificat pe sala dotata 2005: 3.570,0 lei

2006: 4.000,0 lei

Indicatorii de rezultat:

Numar sali de clasa dotate 2005: 3.677 sali

2006: 22,754 sali

Principalele concluzii reulatate din auditul efectuat

Intre componenta manageriala decizionala asigurata de catre inspectoratul scolar

si componenta administativa, asigurata de unitatea scolara (gestionarea patrimoniului) nu este instituita o procedura care sa asigure functia de control de gestiune, existand posibilitatea aparitiei unor disfunctii si neregularitati;

Structura organizatorica actuala nu poate oferi asigurarea unui mediu de control

integrat corespunzator intrucat, pe de o parte, unitatea scolara de ordonator de credite pentru cheltuieli materiale si de personal si nici inspectoratul scolar judetean in calitate de ordonator de credite entru fonsurile programului de dotare cu mobilier scolar nu au formulat proceduri si responsabilitati in acest domeniu;

Raportarea cheltuielilor si a bilantului pot crea neitelegri sau confuzii, din punct

de vedere juridic, in ceea ce priveste patrimonial unitatii de invatamant preuniversitar.Aceste disfunctii se pot crea datorita faptului ca la temrnele de raportare, situatiile financiare anuale sau trimestriale respective Bilantul contabil si anexelela bilant(unde etse reprezentat patrimonial unitatilor de invatamant preuniversitar format din activele, datoriile si capitalurile proprii), se depun l aunitatea administrative teritoriala, iar pentr fondurile primate de la Ministerul Educatiei si Cercetarii ordonatorii teriari de credite intocmesc conturi de executie a bugetului de stat alea fluxurilor de trezorerie, pcare le prezinta inspectoratele scolare;

Repartizarea fondurilor pe unitatile beneficiare nu s-au efectuat tinand cont de

indicatori si datele statistice, pornind de la numarul de elevi, nivelurile si tipurile de invatamant, nevoile specifice de dotare ala scolii, prioritatile nationale, care sa asigure repartizare clara, echilibrata a acestora si respectarea principiilor transparentei, echitatii, adecvarii si predictibilatii.Astfel, repatritia s-a efectuat avand ca baza un algoritm simplu de calcul, respectiv procentul de dotare a salilor de clasa cu seturi de mobilier realizat prin diferite programe si din diverse surse pana in anul 2005 precum si abaterea fata de media de dotare a fiecarui judet ( numar de Sali de clasa dotate/numar total de clase ).

Ordonatorul principal de credite nu a emis acte administrative interne complete

prin care sa stabileasca norme si rpoceduri interne privind derularea programelro bugetare, proceduri privind fundamentarea necesarului de fonduri si nici proceduri privind repartizarea fondurilor catre unitatile subordinate, privind elaborarea de control intern, sprijinirea managementului pentru implementarea recomandarilor auditorilor interni, cu ajutorul carora activitatile si operatiunile desfasurate in cadrul programului sa fie reglementari si monotorizate;

Enitatile nu detin structuri organizatorice special constituite, aferente activitati

de achizitii ublice ( inclusiv a mobilierului necesar pentru dotarea unitatilor scolare ), managementul institutiilor neelaborand norme specifice interne, care sareglementeze in mod special acest domeniu, etapizat pe fiecare arie si domeniu, incepnad de la intocmirea planului annual de achizitii publice, estimarea valorii bunurilor, serviciilor si lucrarilor necesare in cursul anului, stabilirea de achizitie, incheierea, atribuirea si urmarirea contractelor;

Pentru perioada 2005-2006, forma organizatorica de functionare a fluxurilor de

trezorerie, respective, de efectuare a plarilor din fonduri aferente de dotare cu mobilier scolar, nu a asigurat in totalitate respectarea legalitatii si conformitatii cadrului legal de reglementare, acest domeniu fiind afectat la nivelul inspectoratelor scolare de:

– necompletarea cadrului organizatoric de control financiar preventive

propriu cu noile reglementari legislative;

– transferul de fonduri catre centrele bugetare pentru plata achizitiilor de

mobilier scolar, faraelaborarea unor proceduri formale descriptive privind angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata din fondurile aferente programului de dotare, fara asigurarea controlului acestora;

– nerealizarea separarii prin act administrative scris a responsabilitatilor de

angajare a cheltuielilor, de responsabilitatile privind plata acestora;

– lipsa competentelor scrise pentru derularea operatiunilor de plati din

fondurile aferente programului de doater cu mobilier scolar;

– derularea operatiunilor de angajare, lichidare, ordonantare si plata cheltuielilor aferente achizitiei de mobilier, fara intocmirea documentelor prevazute

in actele normative in igoare, respective fara avizarea angajamente legale de catre alte persoane decat ordonatorul de credite care a angajat cheltuieli si contabilul sef acre aa efectuat plata.

Inspectoratele scolare, in calitatea lor de autoritate contractanta a acestor bunuri,

in marea lor majoritate, nu au procedat a receptionarea mobilierului achizitionat si la la intocmirea documentelor aferente, la inregistrarea acestora in contabilitate patrimoniala, neintocmind nici documentele de transfer catre unitatile scolare de invatamant, situatie generate de faptul ca bunurile achizitionate au fost livrate direct unitatilor beneficiare, asa cum a fost stabilit prin contractile incheiate cu furnizori;

La aproape taoate unitatile de invatamant preuniversitaer nu au fost dispuse, de

catre management, masuri, prin acte administrative interne, privind inventarieirea anuala a patrimoniului si reflectarea acestuia in situatii financiare anuale cu consecinte denaturarii acestor situatii si pierderea de sub control a situatiei reale a patrimoniului.

Recomandari

In actuala forma de organizare si subordonare a unitatilor scolare ( din punct de

vedere al finantarii cheltuielilor de personal si materie – Primariile si din punct de vedere al finantarii programului de doatare cu mobilier scoalar – Inspectoratul scolar, direct sau prin “ centrele bugetare ”), pentru asigurarea unui sistem de gestiune eficace care sa asigure controlul si integritatea patrimoniului, se impune ca la nivelul inspectoratelor scolare judetene sa se analizeze posibilitatea de implementare a uneia din urmatoarele solutii:

intre autoritatea publica locala, in calitate de institutie care asigura

evidenta contabila si executia bugetara a scolii si inspectoratul scolar, in calitate de ordonator de credite prin care sa finanteze programul auditat, sa se stabileasca, prin act administrativ scris, proceduri formale de prelucrare, gestionare si admunistrare a bunurilor finantate dn aceste fonduri guvernamentale;

elaborarea de proceduri scrise formale prin care sa se stabileasca

responsabilitatile unitatilor scolare beneficiare de mobilier achzitionat prin programul guvernamental de dotare, privind administrarea, gestionare, controlul si asigurarea integritatii elementelor patrimoniale.

Crearea unor noi fluxuri informationale intre organismele si institutiile implicate

in finantarea si gestionarea bazei materiale si didactice ( pe de o parte, Ministerul Educatiei si Cecetarii si inspectoratul scolar, in calitate de finantatori si institutii care evidentiaza si concentreaza cheltuielile, iar pe de alta parte, unitatile scolare beneficiare, in calitate de administratori aibazelor materiale si didactice, precum si autoritatile scolare beneficiare, in calitate de administratori ai bazelor materiale si didactice, precum si autoritatile administatiei publice locale care asigura controlul si executia bugetare a fondurilor pentru cheltuieli materiale si de personal ), respective:

definirea clara a institutiilor cu responsabilitati in administrarea si

gestionare patrimoniului unitatilor scolare;

transparenta si optimizarea treaseului informational si al raportarilor.

Programul de audit al compartimentului de audit public intern, potrivitcadrlui

legal de reglementare ( Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, Ordinul ministrului finantelor publice nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de exercitare a auditului public intern ), sa include cu prioritate misunui obligatorii a se raliza, cel putin o data l a3 ani, respective:

realizarea unei misiuni de audit de system,care reprezinta, pe de o parte, o

evaluare a sistemului de deczii in cadrul entitatii, iar pe de alta parte, o evaluare de profunzime a sistemeleor de conducere si control intern, cu scoul de astabili identificarea deficienteleor I formularea de recomunicari pentru corecatrea acestoe;

realizarea auditarii sistemului contabil corectarea acestora.

Directia de audit din cadrul ministerului sa cuprinda in Programul anual de audit

si misiuni de audit privind tema achizitilor publice, derulate prin Programul de dotare cu mobilier scolar, mai ales la acele inspectorate si unitati de invatamant preunivesritar unde costurile medii de achizitie a mobilierului au fost disproportionat de mari fata de media planificata si realizata la nivel de minister.

Elaborarea unui cadru orientativ, a unor proceduri interne pentru desfasurarea

activitatii de planificare anuala a fondurilor necesare Programului de dotare, pe care inspectoratele scolare si/sau unitatile de invatamant, dupa caz, il pot adapt ail pot adapta si utilize in functie de conditiile specifice care le definesc activitatea. Se poate avea in vedere elaborarea unor proceduri de repartizare a fondurilor si a bunurilor aferente programului de dotare cu mobilierscolar, pe baza de indicatori si de date statistice, pornind de la numarul de elevi, nivelurile si tipurile de invatamant, nevoile specifice de dotare ale scolilor, prioritati nationale, care sa asigure repartizarea clara, echilibrata a acestora si cu respectarea principiilor transparentei, echitatii, adecvarii si predictibilitatii;

Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin directiile de specialitate implicate in

derularea Programului de dotare cu mobilier scolar va avea in vedere construirea unor indicatori specifici, minimali de rezultat, in vederea monitorizarii realizarilor in aceasta activitate;

Elaborarea, aprobarea si implementarea prin act administrativ intern, respective

ordin al ministrului, a unei proceduri formalizate, metodologii privind privind desfasurarea achizitilor publice derulate de inspectoratele scolare judetene si unitatile de invatamant preuniversitar cu personalitate juridical, care efectueaza achizitii publice;

Stabilirea si implementarea unui sistem de culegere, transmitere si prelucrare a

datelor cu privire la dotarea existenta cu mobilier scolar, necesarul de fonduri si alte date solicitate de minister, care sa confere obiectivitate si siguranta in legatura cu realitatea transmiteri datelor;

Definirea in scris a atributiilor si responsabilitatilor personalului din cadrul

ministerului si a unitatilor subordinate, care are atributii in derularea programelor bugetare ale ministerului mai ales ale personalului nominalizat cu sarcini privind achizitiile publice;

Analiza posibilitatii ca derularea programului din punct de vedere al planificarii si

al executiei bugetare sa se faca pe langa un program de mai amre importanta, cum ar fi programul “ reabilitare scolara “ pentru a putea utiliza resursele de personal dezvoltate in acest program;

Detalierea de catre conducatorul inspectoratului scolar, a obiectivelor verificsrii,

pentru achizitii de bunuri din fonduri aferente programului de dotare cu mobilier scolar, potrivit reglementarilor legale, acestea constituind un ghid in exercitarea controlului financiar preventive;

Instituirea obligativitatii, ca toate cheltuielile, la nivel de inspectorate sis coli, din

fondurile aferente Programului de dotare cu mobilier scolar sa parcurga cele patru faze ale executiei bugetare ( angajare, lichidare, ordonantare si plata ), in vederea asigurarii separarii responsabilitatilorde efectuare a cheltuielilor de cele de plata;

Inregistrarea in evidenta contabila patrimoniala a inspectoratelor si a unitatilor de

invatamant preuniversitar beneficiare, a tuturor bunurilor achizitionate din fonduri aferente programului de dotare cu mobilier scolara unitatilor de invatamnt preuniversiatar , ( mobilier achizitionat in anul 2005 su in anul 2006 ) si intocmirea documentelor de treansfer a acestora de la inspectorate catre unitatile beneficiare;

Dispunerea de catre fiecare inspectorat scolar, prin act administartiv ascris,

a efectuarii inventarierii la fiecare unitate de invatamant scolar beneficiar a programului guvernamental si valorificarea rezultatelor coresopunzatoare cadrului legal din domeniu;

Elaborarea de carea inspectoratele scolare a unor procedeuri scrise formale,

ierarhizate pe niveluri organizatorice si responsabilitati clare privind administrarea, gestionarea si asigurarea integritatii bunurilor aferente programului de dotare cu mobilier scolar.

Tinand seama de complexitatea sistemului general de finantare a invatamantului

de la bugetul local, bugetul de stat, din venituri proprii, surse externe, grant-uri ),de multitudinea participantilor institutional la acest sistem ( consiliile laocale comunale, consiliie judetene, inspectoratele scolare), precum si de diversificarea nevoilor ce trebuie satisfacute pentru buna functionare a unitatilor de invatamant, se imoune ca si prin cadrul legal de reglementare sa se precizeze mai clar atributiile institutiilor implicate in gestionare bazei materiale si didactice unitatilor de invatamant.

Rapoartele de audit privind cele doaua programe bugetare au fost inaintate Ministerului Educatiei si Cercetarii, pana la aceasta data ordonatorul principal de credite necomunicand Curtii de Conturi un punct de vedere.Din acest motiv, potrivit procedeurilor existente, concluziile auditului se considera insusite, urmand ca la o verificare ulterioara Curtea de Conturi sa procedeze la o evaluare privind stadiul implementari recomandarilor.

=== 4616 ===

Cap. 3. POLITICI FISCAL-BUGETARE ADOPTATE DE GUVERNUL ROMÂNIEI PENTRU PERIOADA 2005-2008

3.1. Principii generale

Fiecare formațiune politică, pentru a ajunge la guvernare, trebuie să elaboreze propriul său proiect de programe prin care să aducă la cunoștință electoratului modul de soluționare a problemelor cu care se confrunta cetățenii țării. Dupa câștigarea alegerilor acest proiect devine program de guvernare care trebuie prezentat Parlamentului cu ocazia învestirii Guvernului.

Pentru a-și putea îndeplini angajamentele asumate față de electorat, Guvernul trebuie să asigure, printre altele, resursele financiare necesare, cât și utilizarea lor în mod responsabil, eficient și eficace. Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale constituie instrumentele esențiale prin intermediul cărora sunt programate și se realizează obiectivele guvernării.

Atingerea obiectivelor stabilite reclamă mobilizarea unor importante resurse financiare. Insuficiența acestor resurse poate constitui un impediment serios în realizarea programelor sociale, economice, ori de altă natură, prevazute în programul de guvernare , iar amânarea realizării unor programe, renunțarea la unele dintre acestea ori realizarea lor cu eforturi financiare suplimentare care duc la introducerea de noi impozite și taxe, poate duce la modificarea opțiunii electoratului, care în astfel de situații migrează către alte formațiuni politice.

Modalitățile și mijloacele folosite pentru colectarea și utilizarea resurselor financiare, reglementările adoptate de stat pentru influențarea proceselor economice și realizarea programelor sociale într-o perioadă determinată sunt componente ale politicii financiare cu cele doua laturi ale acesteia, respectiv politica fiscală și bugetară.

Cu ocazia câșigării alegerilor, la finele anului 2004, alianta politică “Dreptate și Adevar” a prezentat Parlamentului în luna decembrie 2004 programul său de guvernare pentru perioada 2005-2008, incluziv politica fiscal-bugetară, ale cărei principii generale au fost:

viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este centrată pe asigurarea unui rol stimulativ al impozitelor și taxelor, în scopul creșterii și dezvoltării economice, al consolidării fiscale, al dezvoltării și întăririi clasei de mijloc;

viziunea Guvernului României în domeniul bugetar se caracterizeză prin eficiența alocărilor bugetare pe bază de prorități, pe transparența cheltuielilor publice, pe asigurarea efectului multiplicator al cheltuielii publice asupra economiei reale;

politica fiscala a Guverului va funcționa cu prioritate în serviciul producătorilor de impozite și nu în serviciul culegatorilor de impozite și se va baza pe un parteneriat real între stat și contribuabil;

eficiența fiscalității se observa atât în modul în care impozitele și taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calității serviciilor publice cât și în modul în care ele asigură în mod sustenabil menținerea și extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislației fiscale impune reducerea continuă a scutirilor și exceptărilor acordate la plata impozitelor și a taxelor, în scopul creșterii transparenței mediului de afaceri, îmbunătățirii competiției și lărgirii bazei de impozitare.

Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare in perioada 2005-2008 sunt subordonate obiectivelor de susținere a creșterii economice și de reducere a inflației și se referă la:

stabilirea deficitului bugetului consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice precum și diminuarea deficitelor cvasi-fiscale, în vederea susținerii eforturilor de reducere a inflației în acord cu criteriile nominale de convergență;

susținerea procesului de convergență a economiei românești cu economiile europene;

reforma profunda a administrației fiscale, în vederea îmbunătățirii colectării obligațiilor bugetare;

accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităților locale în procesul de colectare și alocare a resurselor publice;

relaxarea fiscalității asupra muncii, venitului și capitalului;

scaderea ratelor de contribuții la asigurările sociale, reducerea economiei subterane căt și a ponderii acesteia în produsul intern brut;

creșterea transparenței cheltuielilor publice;

creșterea capacității de absorbție a fondurilor de preaderare și, dupa 2007, a fondurilor structurale;

continuarea armonizării legislației fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene.

Politica fiscală va fi proiectată și implementată pe baza urmatoarelor principii:

principiul neutralității fiscale : reglementarea fiscală va trebui să nu producă (prin introducerea, modificarea sau eliminarea ei) șocuri asimetrice la nivelul subiecților economici; neutralitatea fiscala va putea fi limitată doar de situațiile în care, pentru atingerea obiectivelor programului de guvernare se impune acceptarea de perioade scurte, a unor șocuri fiscale asimetrice (impuls fiscal asimetric);

principiul eficacității (performanței) fiscale: reglementarea fiscala trebuie sa aibă un impact asupra comportamentului economic vizat; nu este admisibilă o norma fiscală care să nu producă o modificare asupra unui comportament economic mai general;

principiul egalității de tratament fiscal: subiecții economici care îndeplinesc funcții economice similare într-un orizont de timp stabilit vor fi tratași in mod identic din punct de vedere fiscal, indiferent de orice alte criterii de diferențiere a lor;

principiul sustenabilității normei fiscale: impozitarea va fi proiectată în așa fel încât materia impozabilă să fie stimulată de impozitul însuși, sub aspectul extinderii, stabilității și transparenței materiei impozabile în cauză.

Politica bugetară se va proiecta și implementa pe baza urmatoarelor principii:

principiul minimizarii costului colectării veniturilor bugetare: îmbunătățirea administrării fiscale sub aspectul profesionalismului și al logisticii care să reducă cheltuielile cu controlul financiar și, implicit, cu colectarea obligațiilor bugetare avand în vedere faptul că acestea sunt singurele cheltuieli fără impact direct asupra economiei reale;

principiul fundamentării cheltuielii publice: veniturle publice trebuie alocate pe bază de programe care să genereze atât grade de prioritizare a cheltuielii publice cât și cuantumurile în alocarea acestora;

principiul performanței cheltuielii publice: cheltuiala publică trebuie să fie alocată în așa fel încât să genereze un impact supraunitar asupra PIB în raport cu fiecare unitate monetară cheltuită, adică să aibă un efect multiplicator asupra economiei reale;

principiul trasabilității banului public: orice cheltuiala trebuie să asigure informații transparente pe baza cărora să se identifice traseul de utilizare a banului public, verigile de responsabilitate în aceasta cheltuire precum și posibilitățile de recuperare în caz de fraudă sau neglijență;

principiul egalității de tratament a fondurilor publice: fondurile publice interne și fondurile publice europene vor fi supuse acelorași exigențe instituționale de eficacitate, economicitate și eficiență precum și acelorași proceduri de asigurare a securității și recuperarii lor în caz de fraudă sau neglijență;

principiul bugetizării multianuale: în maniera în care este elaborat și monitorizat bugetul general consolidat se vor elabora bugete de proces (multianuale) pe procese economico-sociale, relevante pentru drumul economiei spre asigurarea convergenței reale și nominale cu economiile europene.

3.2. Relaxarea fiscală

Cheia de boltă a politicii fiscale a Guvernului este relaxarea fiscală ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri, de stimulare a inițiativei private și de încurajare a oficializării economiei ascunse. În același timp, relaxarea fiscală va asigura sustenabilitatea creșterii economice prin extinderea bazei de impozitare ca urmare a extinderii activităților economice oficiale. Relaxarea fiscală va conferi mediului de afaceri din România flexibilitate și elasticitate.

Cauza principală pentru care Guvernul va opera relaxarea fiscală este aceea că o fiscalitate ridicată comporăa o serie de “amenințări” la adresa economiei reale.

În domeniul impozitării sunt avute în vedere urmatoarele:

Impozite directe

Guvernul României va aplica o singură rată de impunere, atât pentru impozitul pe venit cât și pentru impozitul pe profit. Rata de impunere va fi una competitivă, în raport cu statele cu care România se află în competiție în scopul atragerii de investiții străine directe.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit va fi redus de la 25% la 16%.

O astfel de rată redusă, coroborată cu simplificarea reglementarilor în vigoare, va duce la o creștere a bazei impozabile, prin dezvoltarea afacerilor existente, creșterea investițiilor străine cât și prin reducerea ponderii din PIB pe care o înregistrează în 2004 economia subterană.

Se au în vedere drept cheltuieli deductibile fiscal, cheltuielile destinate cercetării-dezvoltării, cheltuielile destinate investițiilor în capital uman precum și cele pentru investițiile în infrastructură.

Impozitul pe venitul companiei

Pentu microintreprinderi va fi menținut, până la momentul aderării la Uniunea Europeană, actualul sistem de impozitare pe cifra de afaceri.

Impozitul pe dividente

Impozitul pe divedente va fi menținut la 5% pentru persoane fizice și 10% pentru persoane juridice.

Impozitul pe venit

Incepând cu anul 2005 se introduce cota unica de 16% la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

Deducerile de bază și deducerile suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere vor fi menținute pentru ca persoanele care obțin venituri mici să nu înregistreze scăderi ale venitului real disponibil, în raport cu actualul sistem de impunere.

De asemenea, vor fi acordate, în limitele stabilite de lege, deductibilități pentru contribuții la fondurile private de pensii, contribuții la asigurarile private de sănătate, cheltuieli pentru cumpărarea de calculatoare și cheltuieli pentru reabilitarea termică a locuinței.

Aplicarea cotei unice pe venit va conduce la reducerea semnificativă a costurilor de administrare fiscală.

Contribuții sociale

Contribuțiile la fondurile publice sociale (pensii, sănătate, șomaj) vor scădea treptat, începând din 2006, astfel încat, în anul 2008 vor ajunge la 39,5% de la 49.5%.

Reducerea sarcinii contributive va fi relativ mai mare la nivelul angajator comparativ cu reducerea acestei sarcini la nivelul angajatului.

Impozite indirecte

Impozitele indirecte vor constitui principala sursă de venit la bugetul de stat. Pentru o anumită perioadă de timp vor fi menținute actualele prevederi în domeniul TVA. Efectele pozitive ale relaxării fiscale asupra venitului și profitului vor permite, în perspectivă, alinierea TVA până la nivelul de 16%, în acord cu prevederile acquis-lui comunitar.

Impozitarea averii și a consumului de lux

Bunurile ce intră în categoria celor ce sunt ori pot fi considerate de lux și a celor ce pun în pericol sănătatea omului și a mediului vor suporta creșteri ale accizelor. De asemenea se vor aplica măsuri pentru impozitarea la valoarea de piață a proprietăților imobiliare.

Constituirea unui sistem de finanțare directă a organizațiilor neguvernamentale

În vederea întăririi capacității funcționale a organizațiilor neguvernamentale este necesara susținerea unui sistem de finanțare directă a acestora, centrat pe nivelul performanței. În acest sens, prin modificările prevederilor Codului Fiscal, cota din impozitul pe venit pe care persoanele fizice pot dispune să o ofere organizațiilor neguvernamentale va fi marită de la 1% la 2%. În vederea aplicării acestui sistem de finanțare directă vor fi inițiate măsuri de informare a contribuabililor precum și a organelor locale ale Ministerului Finanțelor.

În ceea ce privește finanțarea directă a organizațiilor neguvernamentale de către societățile comerciale se impune modificarea cadrului legal referitor la sposorizare cu scopul cointeresării reale a contribuabililor în sprijinirea activităților organizațiilor neguvernamentale.

3.3. Creșterea capacității de administrare fiscală

Relaxarea fiscală va fi însoțită de o strategie ce are în vedere creșterea capacității de administrare fiscală prin:

separarea administrării fiscale de politica fiscală;

înlăturarea practicilor de scutire sau reeșalonare a datoriilor la bugetele publice;

considerarea evaziunii fiscale drept infracțiune economico-financiară și pedepsirea ei ca atare;

eliminarea practicilor de modificare a normelor fiscale prin acte normative de rang inferior;

creșterea capacității administrative a instituțiilor de colectare a impozitelor și taxelor;

evaluarea procedurilor de control fiscal și fixarea unor reguli stricte de etică în activitatea de control fiscal, prin cooptarea autorităților publice cu comunitatea oamenilor de afaceri.

3.4. Perfecționarea sistemului vamal

Măsurile pe care Guverul României le va promova în ceea ce privește politica vamală a României pornesc de la funcțiile de bază pe care instituția vamală le îndeplinește în contextul procesului de integrare a României în Uniunea Europeană.

În timp ce funcția fiscală a vămii se redimensionează, funcțiile de facilitare a comerțului precum și de protejare a cetățenilor din spațiul comunitar, dată fiind poziționarea noastră la granița exterioară Uniunii Europene, își vor spori în mod semnificativ importanța.

Disfuncțiile existente, care afectează bugetul de stat și mediul de afaceri, urmează sa fie înlăturate prin accelerarea măsurilor de reformă instituțională și legislativ-procedurală care au în vedere:

includerea autorității vamale în administrația fiscală centrală, ca organ executiv autonom al Ministerului de Finanțe;

atribuirea de noi competențe autorității vamale pe linia administrării și a altor categorii de impozite, cu precadere a accizelor, a TVA-ului, ceea ce duce la creșterea gradului de colectare a acestor impozite, prin dispariția unor verigi administrative și simplificarea procedurilor de constatare, calculare, încasare și urmarire a creanțelor bugetare;

legiferarea unui nou Cod și Regulament vamal român complet armonizat cu aquis-ul comunitar;

generalizarea procedurilor simplificate de vămuire, aplicabile agenților economici, personalul eliberat putând fi focalizat pe activitățile de depistare a evaziunii, a traficului illicit de frontieră;

punerea imediată la dispoziția agenților econimici, în formă tiparită sau în format electronic a Tarifului vamal integrat român, instrument necesar în vederea înlăturării aplicării arbitrare a legii de către personalul vamal și reducerea corupției;

eliminarea corupției din sistemul vamal prin reorganizarea activității regionalelor vamale, regândirea întregului sistem al competenței acesteia, inclusiv în materia eliberării diferitelor autorizații cerute în exces de legislația în vigoare precum și prin crearea unui mecanism transparent de stimulare materială a personalului vamal combinat cu pregatirea profesională intensivă;

regândirea sferei de competență a tuturor autorităților statului care își desfășoară activitatea în punctele de trecere a frontierei; adoptarea și în această privință a modelelor practicate în statele membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unor atribuții ferme referitoare la subordonare, cooperare și colaborare a personalului;

înființarea unei școli naționale a autorității vamale prin care să se creeze posibilitatea selectării și pregătirii corespunzatoare a personalului vamal precum și creării unui corp profesionist vamal de elită;

elaborarea procedurilor de intervenție în situația derularii operațiunilor vamale cu mărfuri pirat, conform reglementărilor comunitare și cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, legate de comerț;

îmbunătățirea structurii vamale prin optimizarea comunicațiilor și asigurarea protecției datelor din sistemul informatic comunitar de urmarire a tranzitului;

continuarea investițiilor în securizarea frontierelor de Nord și Est pentru a finaliza lucrările începute anterior în sedii de birouri vamale, modernizarea celor existente și dotarea cu echipamente de detecție și control;

intensificarea cooperării autorităților vamale cu celelalte instituții competente pentru culegerea de informații, schimbul de date și procesarea acestora în vederea depistării și combaterii traficului illicit de bunuri și persoane.

3.5 Controlul financiar fiscal

În domeniul financiar și fiscal Guvernul României va acționa în urmatoarele direcții de bază:

Controlul financiar. Se va acționa pentru:

descentralizarea controlului financiar sub cele doua forme: control intern și audit public intern, în conformitate cu prevederile aquis-ului comunitar în materie. De asemenea se vor lua măsuri instituționale ca structurile de control financiar, organizate la nivelul instituțiilor centrale, să dețină exclusiv funcții de monitorizare, coordonare și îndrumare metodologică, urmând ca funcțiile executive să fie îndeplinite la nivel descentralizat/deconcentrat;

legiferarea completă a controlului intern (cea mai puțin instituționalizată formă de control financiar în România) în acord cu prevederile aquis-ului comunitar în materie;

controlul financiar preventiv va trece treptat, pâna la jumatatea anului 2006, de la nivelul Ministerului Finanțelor Publice la nivelul fiecărei instituții și autorități publice;

adoptarea Codului controlului intern, care sa cuprindă ansamblul normelor de reglementare a controlului intern la nivelul instituțiilor și autorităților publice;

dezvoltarea instituțională a controlului financiar pentru a cuprinde și controlul veniturilor publice, nu numai al cheltuielilor publice;

adoptarea Legii responsabilității pentru banul public, care să conțină prevederi indispensabile, de orice natură (legislativă, metodologică, procedurală, organizațională), care să asigure utilizarea banului public în mod eficient și sigur (inclusiv aspecte de recuperare a sumelor pierdute ca urmare a neregularităților sau fraudelor).

Controlul fiscal

Guvernul va actiona în urmatoarele direcții principale:

eliminarea atribuțiilor executive ale structurilor de control fiscal de la nivelul instituțiilor publice centrale;

concentrarea tuturor formelor de control fiscal în cadrul Agenției Naționale a Administrării Fiscale pentru a realiza legatura directă a controlul fiscal cu colectarea obligațiilor bugetare;

3.6. Corelarea politicii fiscal-bugetare cu politica monetară

Guvernul României va acționa pentru asigurarea convergenței obiectivelor și opțiunilor de politică fiscal-bugetară cu obiectivele și opțiunile de politică monetară, proiectate și implementate de Banca Națională. În acest sens, politica fiscal-bugetară va sprijini:

atingerea obiectivului de țintire directă a inflației prin măsuri care să limiteze presiunile asupra masei monetare;

gestionarea echilibrată a șomajului, inclusiv prin intermediul indemnizațiilor de șomaj care sa asigure standardele de viață proiectate fară a genera creștere artificială de cerere agregată;

orientarea cheltuielilor bugetare în direcții și pentru obiective cu efect multiplicator asupra ofertei agregate interne;

proiectarea și implementarea unei politici publice de îndatorare internă care să evite decapitalizarea băncilor și creșterea ratelor dobânzilor bancare, ambele cu efect negativ asupra cererii de investiții și asupra inflației.

În scopul realizării acestui deziderat Guvernul României va dezvolta și menține consultări permanente și sistematice cu Banca Națională, în vederea armonizării celor două mari politici de ajustare macroeconomică – politica fiscal-bugetară, respectiv politica monetară, prin proiectarea unui mix de politici financiar-monetare eficient.