. Necesitatea Promovarii Profesiei Militare

PLANUL LUCRĂRII

Introducere

Integrarea României în alianța Nord-Atlantică (NATO) constituie premisa de baza în reforma managementului resurselor umane din instituția militară. Gestiunea acestei schimbări a fost marcată îndeosebi de etapa trecerii armatei de la serviciul militar obligatoriu la serviciul militar voluntar si adecvarea selecției candidaților pentru cursurile de formare a ofițerilor, maiștrilor militari si subofițerilor la profilul liderului militar.

Parte integrantă a amplului proces de transformare a sistemului militar, profesionalizarea armatei reprezintă una din direcțiile prioritare de acțiune specifice managementului resurselor umane.

Eficiența procesului de formare a ofițerilor, maiștrilor militari si subofițerilor este dependentă în mare măsură de calitatea si selecția candidaților proveniți din absolvenți ai liceelor militare și ai liceelor civile. Cu cât numărul candidaților prezentați la concursul de admitere este mai mare, cu atât mai mult cresc șansele trierii complexe a unor candidați cu potențial aptitudinal si motivațional, care să corespundă nevoilor de formare ale instituției militare. Până în 1999 s-a remarcat o diminuare permanentă a concurenței la examenele de admitere la liceele militare si instituțiile de formare, fapt ce denotă o scădere a atractivității profesiei militare, în comparație cu alte profesii. Pe de altă parte, poate fi vorba de o informare/promovare insuficientă pe piața ofertelor educaționale.

De asemenea, atât în liceele militare cât și în academii și școli de maiștri militari si subofițeri ale categoriilor de forțe ale armatei, s-a constatat o scădere a nivelului de motivație a elevilor și studenților pentru profesia militară. Fundamentarea deciziei de a urma cariera militară pe o motivație preponderent extrinsecă, informarea deficitară cu privire la realitatea existentă în instituțiile militare de învățământ și în armată, eficiența scăzută a orientării școlare și profesionale și lipsa informațiilor privind proiectele posibile în carieră sunt aspecte ce explică, în parte, scăderea atractivității profesiei militare până în 1999.

În acest context, necesitatea schimbării modului de informare, promo-vare, recrutare și selecție pentru școlile militare a condus la abordarea profe-siei militare ca o „marfa” ce trebuie vândută pe piața candidaților cu cât mai mult succes.

O problemă care își așteaptă rezolvarea, acum, la trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, o constituie calitatea rezervei sistemului militar. Dacă, în sistemul militar bazat pe conscripție, asigurarea resursei umane pentru unitățile și formațiunile care urmează să se înființeze prin mobilizare cel puțin cantitativ era relativ ușor satisfăcută prin intermediul militarilor trecuți în rezervă în urma satisfacerii stagiului militar, în sistemul bazat pe voluntariat, rezerva se va crea cu dificultate.

Problema calității rezervei pentru perioada imediat următoare trecerii la serviciul militar bazat pe voluntariat este greu de soluționat, fiind necesară repartizarea proporțională a luptătorilor profesioniști trecuți în rezervă la expirarea contractului fiecărei unități care se mobilizează. Această soluție ar da un plus de vigoare acestor unități, iar în perioada imediat următoare mobilizării, acești rezerviști profesioniști ar putea, prin competența și experiența lor, să fie folosiți ca instructori pentru a ridica nivelul calității profesionale a rezerviștilor pregătiți prin conscripție.

În perioada imediat următoare (2-3 ani), având în vedere trecerea la voluntariat, consider că o altă soluție ar fi recrutarea și formarea unui număr mai mare de militari voluntari, comparativ cu necesarul, iar după această perioadă – efectuarea unei selecții riguroase și menținerea în activitate a numărului strict necesar de resursă umană activă. În acest fel, s-ar asigura un mediu concurențial stimulativ, iar cei trecuți în rezervă ar constitui rezerva profesionalizată a sistemului militar românesc.

Pentru ca instituția militară să fie atractivă, iar calitatea resursei umane să fie de nivel ridicat, este oportun să se ofere unele avantaje materiale și morale, cum ar fi: asigurarea de locuințe sociale de către primăriile localităților unde sunt dislocate unități militare care se mobilizează, asigurarea unui loc de muncă în societățile cu capital de stat sau majoritar de stat pentru cei care parcurg o astfel de etapă de pregătire, salarizare atractivă pe perioada activității militare, recunoaștere socială și morală.

Asigurarea calității resursei umane de rezervă ar trebui făcută pe baza unei concepții unitare, fundamentată științific, pe temeiul unor studii interdisciplinare de geografie militară, sociologie, psihologie, științe juridice și, nu în ultimul rând, management militar, care să se concretizeze în valori măsurabile, ca: număr de posibili recruți, estimări cu privire la migrația populației pe localități și regiuni, caracteristicile populației în zonele unde sunt dispuse unități militare (sex, vârstă, pregătire). Aceste analize ar trebui să cuprindă perioade medii și lungi, având în vedere că fenomenul demografic influențează cantitatea și calitatea resursei umane pentru sistemul militar pe termen lung.

Capitolul 1. Necesitatea promovării profesiei militare

Armata „reprezintă totalitatea forțelor militare regulate ale unui stat” sau „ansamblul forțelor militare ale unei națiuni”. Altfel spus, armata este o instituție a statului care poate folosi, în mod organizat și legal, violența pentru îndeplinirea misiunilor încredințate.

Rolul esențial al oricărei armate este îndeplinirea necondiționată a misiunilor constituționale, precum și a celor derivate din calitatea statului respectiv de membru al unei alianțe politico-militare.

După criteriul de recrutare a gradaților și soldaților voluntari se disting următoarele tipuri de armate: armată de masă; armată de profesioniști și armată mixtă.

Profesionalizarea Armatei României reprezintă o necesitate obiectivă stringentă. Printre motivele unei asemenea importante opțiuni politico-militare se numără și următoarele: realizarea cu succes a reformei din armată; înfăptuirea cerințelor unor tratate și convenții internaționale la care România este parte; calitatea României de stat membru NATO; înzestrarea armatei cu echipamente militare și tehnică de luptă moderne; eficiența și eficacitatea în acțiunea militară; considerente demografice; democratizarea societății românești; caracteristicile și tendințele de evoluție ale mediului de securitate națională, zonală, regională și globală; reforma din armatele statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice.

Realizarea cu succes a reformei din armată.

După 1989, Armata României a intrat într-un amplu, multidimensional și continuu proces de reformă, prin înfăptuirea căruia s-a urmărit și se urmărește sporirea capacității acestei instituții importante a statului de a-și îndeplini, în orice condiții, misiunile constituționale ce îi revin și a obligațiilor asumate de țara noastră, pe plan internațional. Totodată, reforma a reprezentat una dintre condițiile realizării compatibilității și interoperabilității conceptuale și acționale cu armatele statelor membre ale NATO. În modelarea sistemului militar românesc, s-au avut în vedere modificările geopolitice și geostrategice din mediul internațional de securitate, precum și posibilele tendințe și evoluții în plan regional si global. Constituirea viitoarei structuri a Armatei României, declanșată practic la începutul anilor ’90, odată cu schimbările politice majore din societatea românească, a trecut printr-un amplu proces de clarificări conceptuale, structurale și acționale. Întreaga activitate desfășurată în Armata României a avut ca obiectiv fundamental realizarea unei forțe robuste, suple și flexibile, cu un înalt grad de instruire și cu posibilități reale de desfășurare și susținere, care să răspundă atât cerințelor de apărare națională, cât și celor de participare la apărarea colectivă, în strânsă corelație cu posibilele amenințări și cu resursele la dispoziție.

Restructurarea armatei a vizat continuarea procesului de creare a unei structuri moderne, modulare, performante, eficiente, compatibile cu cele din armatele statelor membre ale NATO.

Modernizarea Armatei României a vizat următoarele direcții de acțiune: revizuirea fundamentală a structurii de forțe, pentru a răspunde cerințelor noului mediu de securitate, precum și statutului de membru al NATO; redimensionarea structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, pentru eficientizarea procesului decizional și a acțiunilor în direcția restructurării și modernizării Armatei României; asigurarea susținerii financiare, prin Bugetul de stat și venituri extrabugetare, dimensionate și fundamentate prin intermediul sistemului de planificare, programare, bugetare și evaluare a forțelor, activităților și resurselor în MApN, pe baza programelor de constituire, modernizare și pregătire a Armatei României; realizarea unor structuri echilibrate de personal precum și eficientizarea modalităților de disponibilizare și de protecție socială a acestuia.

Reforma și transformarea Armatei României reprezintă o necesitate pentru apărarea și securitatea națională. Obiectivul principal al forțelor armate ale României este acela de a deveni un element al stabilității și securității naționale și un aliat credibil, eficient. Participarea în cadrul misiunilor internaționale, în conformitate cu angajamentele politice și militare asumate, reprezintă o prioritate și o garanție pentru promovarea și protejarea intereselor naționale și a valorilor democratice. În acest context, este necesar ca finanțarea altor participări decât cele planificate să se facă separat de bugetul alocat armatei.

Practic, realizarea reformei, la cei mai înalți parametri, permite armatei să se adapteze adecvat și flexibil la schimbările sociale, economice, culturale, politice, militare etc. profunde din societatea românească, dar și la cele produse în mediul de securitate din zonă, regiune sau pe plan global. În prezent, România este membru cu drepturi depline al Alianței nord-atlantice.

În aceste condiții, reforma din armata se caracterizează prin: transparență; vizibilitate; continuitate; finanțare selectivă, funcție de obiectivele urmărite. Dar, reforma se face cu și prin intermediul oamenilor de care această instituție dispune. O calitate înaltă a personalului constituie o premisă a succesului reformei din armată, pe de o parte. Pe de altă parte, sarcinile și obiectivele propuse prin reformă, proiectarea activităților specifice și transpunerea lor în practică impun, în mod obligatoriu, existența unui personal militar calificat, la toate nivelurile ierarhice. De aici nevoia profesionalizării armatei, atât prin perfecționarea pregătirii militare și de specialitate a cadrelor permanente (ofițeri și subofițeri), cât și printr-o instruire corespunzătoare a celorlalți militari. Mai precis, este vorba de selecția și formarea treptată a actualilor militari voluntari, prin cursuri de formare, filiera indirectă, pentru trecerea, celor care dovedesc aptitudini, în corpul subofițerilor sau al ofițerilor. Aceste sarcini și obiective complexe, asumate de armata română, vizând transformări structurale și de conținut ale vieții și activității din armată, se pot îndeplini doar cu oameni calificați corespunzător, care știu să facă și fac ceea ce le pretinde funcția (postul) pe care-l ocupă în structura militară, motivați superior, legați sentimental de profesia pe care o practică și care își vor petrece, în mod voluntar, o parte însemnată din viață în instituția militară.

Înfăptuirea cerințelor unor tratate internaționale la care România este parte. Începând cu 1990, România a semnat o serie de tratate și convenții internaționale cu privire la forțele armate convenționale în Europa. Potrivit acestor tratate și convenții, pe care Parlamentul țării le-a ratificat, Armata României va dispune de un anumit număr de mijloace de lupratificat, Armata României va dispune de un anumit număr de mijloace de luptă – tancuri de luptă; vehicule blindate de luptă; piese de artilerie; avioane de luptă; elicoptere de atac. Reducerea cantitativă a acestor mijloace de luptă presupune și reducerea efectivelor care, în mod firesc, le-ar fi deservit. De aceea, atât diminuarea efectivelor, cât și a unor categorii de tehnică de luptă solicită măsuri compensatorii, în ambele planuri (uman și tehnic). Din perspectivă umană, soluția o constituie perfecționarea pregătirii profesionale a personalului militar care se va instrui și va lupta folosind tehnica și aparatura din dotare (atât cea existentă modernizată, cât și cea nou achiziționată, în conformitate cu programele în derulare). Altfel spus, este absolut necesară înlocuirea cantității prin calitate, adică profesionalizarea tuturor categoriilor de personal, concomitent cu dotarea cu tehnică de luptă modernă și armament, similare sub aspectul caracteristicilor tehnico-tactice cu cele existente în armatele statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice.

Considerente demografice. Populația României a scăzut cu aproximativ un milion de persoane față de 1992, când s-a efectuat penultimul recensământ, arată recenzia populației efectuată la 18 martie 2002. Tendința demografică s-a modificat radical, revenindu-se practic la valorile existente în 1977, în condițiile în care în perioada 1977-1992 s-a înregistrat o creștere a numărului de locuitori ai României cu aproximativ un milion de persoane. Astfel, în timp ce cu 13 ani în urmă pe teritoriul țării noastre se aflau 22.810.035 persoane, în 2003 (la 01 iulie) s-au înregistrat 21.733.556 de persoane, România ocupând, din acest punct de vedere, locul nouă în Europa.

Evoluția populației, în ultimul deceniu, a fost influențată, în primul rând, de scăderea accentuată a natalității și, totodată, de soldul negativ al migrației externe, toate acestea conducând la un ritm mediu anual de scădere a numărului de locuitori de 0,5%. Datele recensământului relevă că România se confruntă în continuare cu o accentuare a procesului de îmbătrânire demografică, tendință cu profunde implicații la nivel social, economic etc.

Drept urmare, pe fondul scăderii natalității, se constată o creștere a ponderii populației adulte și a celei vârstnice și cu precădere a celor peste 60 de ani. De asemenea, comparativ cu anul 1992, în 2007, populația în vârstă de 0-14 ani reprezenta 16,7% din totalul populației și era în scădere cu 146600 de persoane față de 1 iulie 2006.

Mai mult, în ultimii 10 ani, ponderea persoanelor în vârstă de 60 de ani și peste, raportat la mia de adulți, a crescut de la 269 la 307, iar la 1000 de persoane adulte reveneau 586 de tineri și vârstnici, din care copiii sub 15 ani reprezentau mai puțin de jumătate, adică 47,7%.

Având în vedere tendința actuală de creștere a numărului de persoane în vârstă și, totodată, scăderea ponderii tinerilor din totalul cetățenilor din România, structura socioeconomică a populației în 2007 continuă să confirme faptul că populația activă și ocupată este în scădere. Efectele pe care procesul de îmbătrânire le are atât asupra desfășurării vieții economice și sociale, cât și asupra evoluției demografice sunt evidențiate și de raportul de dependență, adică proporția dintre populația lucrătoare activă, cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani și persoanele situate sub și peste aceste limite. În 2006, la 1000 de persoane active reveneau 1550 de persoane inactive. De asemenea, tendința de reducere în ultimul deceniu a acestui raport este cauzată și de scăderea numărului copiilor care reveneau la 1000 de persoane adulte de la 373 în 1992 la 279 în 2006.

Toate aceste elemente demografice influențează direct și semnificativ organizarea, mărimea, viața și activitatea armatei, precum și resursele umane, materiale și financiare pe care societatea și le poate permite alocării instituției militare. În plan uman, este posibil să se asiste la o selecție negativă atât a militarilor de carieră, cât și a militarilor voluntari. Datorită resurselor materiale și financiare, relativ modeste, pe care economia națională le poate pune la dispoziția armatei, aceasta trebuie să-și calculeze cu foarte multă atenție și rigurozitate necesarul de oameni, materiale, bani etc., în așa fel încât să fie în măsură să-și îndeplinească misiunile încredințate, în țară și în afara ei.

Starea actuală și tendințele de evoluție ale mediului de securitate național, zonal și regional. Mediul de securitate, ca ansamblu a condițiilor interne și internaționale, favorabile dezvoltării individuale și sociale, la nivel național, zonal și regional, se caracterizează printr-o relativă stabilitate, adică se află în starea de normalitate. Riscurile și amenințările proprii Războiului Rece au dispărut sau s-au diminuat considerabil. Acum, altele sunt riscurile și amenințările la adresa securității naționale, zonale și globale. Printre acestea se numără: terorismul internațional, crima organizată, traficul ilegal de persoane etc.

Apărarea față de acestea presupune adoptarea unor strategii de securitate națională, zonală etc., adecvate noilor condiții. Punerea lor în practică solicită existența unei armate de profesie, în locul celei de masă. O armată de profesioniști este, prin definiție, suplă, mobilă și capabilă să intervină acolo unde interesele naționale o cer, adică nu numai în spațiul național, ci și în afara acestuia. Cu alte cuvinte, este necesară constituirea unei forțe de intervenție rapidă, care să poată acționa, în timp optim, acolo unde mediul de securitate zonal, regional sau global o impune. Ori, o asemenea forță nu poate fi compusă decât din voluntari, adică din profesioniști care știu ce au de făcut, fac și își asumă răspunderea pentru comportamentul lor, într-o situație sau alta. În plus, asemenea structuri militare sunt înzestrate cu tehnică de luptă modernă pe care combatanții sunt instruiți temeinic și motivați superior să o folosească la parametrii proiectați.

Reforma din armatele statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice. Și armatele țărilor membre ale NATO se restructurează, se modernizează etc., adică fac reformă în vederea adaptării adecvate și flexibile la transformările sociale, economice, politice, militare, culturale, interne și internaționale.

De altfel, încetarea Războiului Rece, dispariția Pactului de la Varșovia odată cu prăbușirea sistemului socialist din URSS și țările europene aliate ei, revoluția tehnico-militară, definirea noilor misiuni ale NATO, ca alianță politico-militară, au impus derularea unei reforme în armatele tuturor statelor membre.

În aproape toate aceste țări a fost elaborată așa-numita Cartă albă a guvernului (sau un document similar), în care s-au publicat date privind tendințele de evoluție ale armatei naționale, atât în ceea ce privește efectivele pe categorii de forțe, cât și nivelul de înzestrare cu mijloace de luptă moderne.

Practic, o astfel de Cartă dă dimensiunile și coordonatele reformei din armată, precum și informații privind misiunile pe care această instituție le va îndeplini în anii următori, atât ca armată națională, cât și ca parte a unei alianțe politico-militare.

Țara noastră, ca membră a Alianței Nord-Atlantice, trebuie să țină seama de dimensiunile și efectele probabile ale reformei din armatele NATO, pentru ca reforma din propria armată să conducă la realizarea compatibilității și interoperabilității cu acestea. Iar o dimensiune importantă a reformei din armata acestor țări, cât și din a noastră o reprezintă profesionalizarea instituției militare, adică recrutarea personalului militar numai prin metoda voluntariatului.

1.1. PROMOVAREA PROFESIEI MILITARE

Promovarea profesiei militare reprezintă activitatea prin care se mediatizează, în societatea civilă, avantajele candidaților care optează pentru o carieră militară și care, formează resursa umană profesionalizată, la anumite standarde de calitate și în cantitatea stabilită, în vederea ocupării posturilor vacante de elevi, studenți, cadre militare, personal civil, soldați și gradați voluntari.

Promovarea profesiei militare face parte din strategia de marketing a recrutării și constă în difuzarea sistematică și oportună de informații și mesaje în rândul grupurilor țintă de pe piața forței de muncă, în scopul sporirii atractivității profesiei militare, a influențării percepției publicului asupra instituției militare și atragerii unui număr mai mare de tineri cu reale aptitudini pentru cariera militară.

Materializarea promovării profesiei militare se execută prin campanii de promovare cu o anumită durată, obiective și public țintă, acestea realizându-se prin:

Contact direct – informarea principalelor medii de recrutare și a grupurilor țintă (instituții de învățământ preuniversitar și universitar, cluburi sportive, organizații de tineret, târguri de oferte educaționale sa locuri de muncă, companii de stat și private), cu privire la oferta profesională a armatei;

Publicitate – promovarea în mass-media a imaginii activității militare din diferitele categorii de forțe ale armatei și afișarea la centrele de recrutare a ofertelor acestora;

Relații publice – legătura dintre sistemul militar și publicul larg, se realizează prin prezentarea corectă a standardelor și condițiilor stabilite pentru a accede în sistemul militar și prin îmbunătățirea și consolidarea imaginii pozitive a armatei și a profesiei militare.

Tabere de vară pentru cercetași inițiativa Ministerului Apărării, organizate în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Tineret și Asociația Euroatlantică “Manfred Worner”. Sloganul activității este “Fii cel mai bun! Fii la înălțime!”. Se adresează elevilor si elevelor din clasele X-XII de la licee și colegii din întreaga țară.

1.2 PRINCIPIILE ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR DE PROMOVARE A PROFESIEI MILITARE.

Activitatea de promovare a profesiei militare se impune pe realizarea unui sistem bazat pe următoarele principii:

Principiul coerenței – presupune desfășurarea activităților pe baza unei concepții globale, unitare pentru tot sistemul militar;

Principiul asigurării calității resurselor umane – se urmărește furnizarea către sistemul militar a unor persoane cu calități compatibile cu cerințele funcțiilor care urmează a fi ocupate;

Principiul eficienței – presupune furnizarea unei resurse umane de calitate cu costuri cât mai mici;

Principiul universalității și echității – presupune asigurarea de șanse egale tuturor celor care doresc să urmeze cariera militară;

Principiul acțiunii proactive – căutarea candidaților și contactul direct cu aceștia prin campanii mediatice de promovare a profesiei militare, desfășurate la nivel central și local;

Principiul transparenței – presupune asigurarea cunoașterii de către toți candidații a criteriilor de recrutare și selecție, a modului de exercitare a viitoarei profesii, a condițiilor de muncă specifice mediului militar, a condițiilor materiale de viață și a altor aspecte solicitate de către potențialii candidați la profesia militară;

Principiul specificității – criteriile și standardele de selecție să fie corelate cu modelele personalului militar în raport cu categoriile de forțe pentru care se execută recrutarea, specialitățile militare și tipurile de carieră;

Principiul atitudinii pozitive – menținerea unei atitudini favorabile față de armată și profesia militară, a personalului din structurile care execută promovarea și recrutarea pentru profesia militară, atât în rândul populației civile cât și în rândul candidaților pentru profesia militară.

1.3 DEFINIREA FORTELOR ARMATE ” PROFESIONISTE”

Armata de profesioniști se definește prin aceea că întregul efectiv de militari a venit de bunăvoie să se angajeze în instituția militară și toți au o pregătire profesională specifică posturilor și funcțiilor pe care sunt încadrați. Acceptarea sau respingerea solicitanților se face potrivit unor criterii complexe și, de regulă, prin concurs. Ea este specifică statelor industriale dezvoltate, care pot să se înzestreze masiv cu tehnică militară modernă.

Apariția și evoluția armatei profesioniste, este un răspuns adecvat la schimbările produse în mediul de securitate, atât la nivel național, cât și internațional.

Profesionistul militar este o persoană înalt calificată, caracterizată prin competență; responsabilitate și spirit de corp. El este un expert având cunoștințe și abilități specializate într-un domeniu semnificativ pentru activitățile umane. Capacitatea sa de expertiză este rezultatul unei pregătiri teoretice adecvate în diferite instituții de profil și a unei îndelungate experiențe în domeniu.

Responsabilitatea militarului de profesie este una de tip social și extrem de specială. Angajarea expertizei sale constituie gestionarea eficientă a violenței și are ca responsabilitate securitatea militară a societății globale.

Realizarea responsabilității presupune înalte abilități profesionale, iar perfecționarea acestora implică acceptarea responsabilității. În mod firesc, responsabilitatea se angajează față de stat și națiune.

Profesionalizarea forțelor armate și în mod particular analizele comparative asupra profesionalizării în diferite țări și factorii care definesc profesionalizarea necesită o definiție precisă. Se argumentează că o înțelegere pur descriptivă a termenului limitează cercetarea și analiza pentru că, în timp ce unul permite analiza diferitelor caracteristici ale forțelor armate profesioniste, așa cum a fost descris mai sus, în mod logic preîntâmpină posibilitatea ca unele forțe armate să fie mai profesioniste ca altele și de aceea previne o analiză a factorilor care explică și consecințelor diferitelor grade de profesionalizare. O definiție normativă a profesionalizării acceptă că rolul forțelor armate este de a îndeplini cerințele guvernului fiind capabile să desfășoare acțiuni militare într-un mod efectiv și eficient (ceea ce presupune că forțele armate ale țărilor vor avea grade diferite de profesionalizare) diferențe care pot avea consecințe importante și asigură o bază clară de analizare a factorilor care caracterizează profesionalizarea. În același timp, sunt respinse definițiile normative înguste ale forțelor armate profesioniste, precum și pe cele ale modelelor vest europene, deoarece definițiile nu au consistență teoretică. Se merge pe ideea că există un singur model posibil al forțelor armate profesioniste, în timp ce sunt argumente că există un concept al forțelor armate profesioniste, în sensul acceptării că rolul lor este să îndeplinească cerințele guvernului fără să fie nevoie a fi armate voluntare.

Mai mult, se argumentează că este posibil ca forțele armate, care sunt în totalitate voluntare, să nu fie în mod necesar profesioniste, în sensul folosit aici.

Forțele armate profesioniste, sunt definite de acceptarea rolului lor de a îndeplini cerințele guvernului și de abilitatea lor de desfășura acțiuni militare într-un mod eficient și efectiv, iar organizarea și structura lor internă reflectă aceste estimări. În aceste sens, forțele armate profesioniste, sunt o soluție ideală sau un scop, o construcție analitică care servește ca un reper pentru gânditorii militari, pentru a determina nivelul până la care tipurile reale sunt similare și cum diferă între ele. Un model ideal nu corespunde realității concrete, dar este o descriere cu care se poate face comparație. Corespunzător, profesionalizarea este un set de procese unde forțele armate devin tot mai apropiate de modelul ideal al profesiei militare, dar, de asemenea, se acceptă că dezvoltarea forțelor armate profesioniste este o finalitate de dorit, un scop normativ.

Forțele armate profesioniste au patru caracteristici principale, care la rândul lor generează alte subcaracteristici.

Rol: forțele armate profesioniste au rol clar definit și acceptat pe larg, atât în ce privește funcțiile externe cât și în ce privește propria societate.

Acestea includ:

• o declarație clară a rolului, strategiei scopurilor și responsabilităților forțelor armate, care sunt în mod explicit înțelese;

• constrângeri legale și constituționale ale rolului forțelor armate în politica internă;

• forțele armate reprezintă o organizație cu un scop bine definit, care își atinge scopurile prin politici de personal și achiziții de armamente și echipamente;

• structura și organizarea forțelor armate reflectă obiectivele politicii în domeniul apărării.

Expertiză: forțele armate profesioniste au expertiza necesară îndeplinirii funcțiilor sale interne și externe în mod efectiv și eficient, iar acestea includ:

• standarde precise și calificare recunoscută de accedere în cadrul acestor structuri prin educație, instruire, experiență, sănătate și vârstă;

• antrenamente și educație militară, inclusiv prin academii ale categoriilor de forțe armate și universitate de apărare pentru pregătirea

personalului forțelor armate în vederea îndeplinirii rolului și funcțiilor sale;

• numirile în funcții se fac pe baza unor criterii riguroase ce au în vedere pregătirea tehnică de specialitate și nivelul cunoștințelor acumulate în carieră;

• metode de păstrare a personalului.

Responsabilitate: forțele armate profesioniste sunt caracterizate prin reguli clare ce definesc responsabilitățile militare ca instituție și ca indivizi:

• operațiile militare sunt caracterizate de reguli impersonale care stabilesc în mod explicit sarcinile, responsabilitățile, procedurile standard și modul de lucru;

• informațiile și ordinele se transmit cu ușurință;

• mecanisme de stabilire a standardelor de prevenire a corupției în armată și implicarea în afaceri;

• lege pentru asigurarea disciplinei militare și descurajarea, insubordonării militare;

• folosirea eficientă a resurselor pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor stabilite forțelor armate.

Promovarea: forțele armate profesioniste sunt caracterizate prin promovarea bazată pe realizări, care cuprinde:

• proceduri de promovare transparente, bazate pe competență sau realizări profesionale;

• numirea în funcții se face pe baza calității profesionale și nu pe criterii politice.

Conform acestei definiții a caracteristicilor principale ale forțelor armate profesioniste, profesionalizarea ca proces, implică definirea rolului militarilor, revizuirea structurii forțelor pentru a fi în concordanță cu noul rol atribuit și adoptat standardelor profesionale (în particular în ce privește expertiza, responsabilitatea și promovarea) astfel încât forțele armate își pot îndeplini cu succes misiunile încredințate.

Profesionalizarea, ca formă a adaptării politice, poate avea loc ca urmare a unei game variate de motive care pot fi interne și/sau externe, impuse în mod voluntar. În timp ce definiția prezentată aici identifică un număr mare de caracteristici de bază, precum și alte subcaracteristici ale forțelor armate profesioniste, este clar că identificarea rolului forțele armate este cel mai important dintre toate și este punctul de plecare în procesul de profesionalizare.

1.4 CERINȚELE PROMOVĂRII PROFESIEI MILITARE

Cerințele promovării profesiei militare, sunt următoarele:

asigurarea grupurilor țintă și a principalelor medii de recrutare (instituții de învățământ preuniversitare și universitare, cluburi sportive, organizații de tineret, târguri de oferte educaționale sa locuri de muncă, companii de stat și private), cu privire la oferta profesională a armatei;

îmbunătățirea și consolidarea imaginii pozitive a armatei și a profesiei militare în rândul populației civile;

informarea potențialilor candidați în legătură cu posibilele opțiuni, pe categorii de personal, tipuri de cariere, arme și specialități militare;

acoperirea teritoriului național și identificarea mediilor cu potențial sociodemografic pentru recrutarea personalului militar profesionalizat;

atragerea unui număr cât mai mare de potențiali candidați pentru profesia militară;

menținerea interesului potențialilor candidați pentru profesia militară;

orientarea școlară și profesională a potențialilor candidați către diferite categorii de personal, instituții de formare, arme și specialități militare, în funcție de opțiunea acestora, pregătirea și performanțele școlare/profesionale și de oferta armatei;

prezentarea corectă și oportună a condițiilor, criteriilor, baremelor pe baza cărora se realizează selecția candidaților pentru sistemul militar;

generarea unei atitudini favorabile a populației civile față de instituția militară și menținerea bunelor relații de colaborare și sprijin reciproc cu instituțiile administrațiilor locale, cu instituțiile de învățământ și comunitatea locală.

1.5 STRATEGII PRIVIND PROMOVAREA PROFESIEI MILITARE

Pentru recrutarea și selecția personalului militar profesionist în armata României, a fost construit un sistem compatibil cu cel din armatele NATO, format din 41 de birouri informare-recrutare – câte unul în fiecare județ și în municipiul București – și trei centre zonale de selecție și orientare care asigură, începând din anul 1999, candidații cu potențial adecvat pentru instituțiile militare de învățământ.

În funcție de criteriul de promovare a imaginii se pot concretiza două variante strategice, astfel:

– strategia de promovare a imaginii;

– strategia de extindere a imaginii, care la rândul ei cuprinde o serie de opțiuni distincte:

– strategia de informare în cadrul pieței locurilor de muncă;

– strategia de stimulare a cererii;

– strategia de diferențiere a ofertei;

– strategia de stabilizare a personalului (retenția personalului).

În funcție de modul de desfășurare în timp a activităților promoționale, opțiunile strategice se diferențiază în :

– strategia activității promoționale permanente, strategie, care presupune eforturi financiare mari din patera instituției;

– strategia activității promoționale intermitente, în funcție de anumite situații conjuncturale sau de nevoi imediate.

În funcție de criteriul pătrunderii pe piața locurilor de muncă, sau cucerirea unor noi segmente din piața locurilor de muncă, instituția are de ales între:

– strategia concentrată, când își concentrează efortul promoțional spre un singur segment de piață – Ex. spre atragerea în sistem numai a militarilor voluntari;

– strategia diferențiată, când va adopta un mix promoțional individualizat, pentru fiecare categorie de personal, necesar spre a fi atrasă: Ex. militari voluntari, elevi de școală militară, studenți pentru academiile categoriilor de forțe ale armatei;

– strategia nediferențiată, când se adresează întregului segment de piață, cu același mix promoțional.

În funcție de specificul pieței și interesele organizației, se poate adopta:

– strategii ofensive – ce presupune utilizarea masivă a tuturor mijloacelor promoționale și un buget ridicat, o strategie specifică instituțiilor mari;

– strategie defensivă – utilizată în cazul manifestării, pe piața locurilor de muncă, a unor condiții mai puțin favorabile.

Strategia de promovare a profesiilor, a locurilor de muncă, reprezintă un element important al politicii globale de marketing a unei instituții, întreprinderi, universități , etc. În prezent, nu mai este suficientă doar simpla prezență pe piața locurilor de muncă, trebuie ca instituția, să fie cunoscută de potențialii clienți și să aibă o bună imagine în rândul acestora, existența și dezvoltarea instituției aflându-se într-o strânsă relație cu performanța activității promoționale desfășurată.

De asemenea, prin utilizarea unui ansamblu de instrumente specifice, promovarea poate contribui la modificarea percepțiilor, atitudinilor, sentimentelor, opiniilor clienților.

1.6 CAMPANIA DE MARKETING – ROLUL CHEIE ÎN RECRUTARE

În toate domeniile de activitate lupta pentru câștigarea resursei umane se duce în termenii unei competiții acerbe, în continuă creștere. Deși pentru unele organizații, cum este și cea militară, cantitatea este importantă, competiția vizează, mai ales, calitatea. Fie că este vorba de o instituție de învățământ, fie că este vorba de o companie, câștigarea bătăliei pentru atragerea de talente – head-hunting – este esențială pentru supraviețuirea și dezvoltarea sa.

Ca în orice bătălie, strategia, tacticile (politicile), planul de luptă (planul de marketing), cunoașterea și analizarea situației, a terenului, a mediului (cercetarea pieței) sunt condiții absolut necesare pentru atingerea obiectivului final. La fel ca într-o acțiune de luptă, agresivitatea și elementul surpriză sunt, de asemenea, hotărâtoare. Pentru a continua comparația, aș putea asemăna campania de recrutare cu un război psihologic, pentru că, în ultimă instanță, se bazează pe influențarea populației – țintă în scopul obținerii unui anumit răspuns. Câștigă cel care a transmis mesajul potrivit, prin mijlocul cel mai eficient.

Cu cât resursa umană este mai importantă pentru o organizație (numeric și calitativ), cu atât este mai evidentă și mai necesară abordarea activității de recrutare ca o campanie de marketing. Iar în centrul tuturor eforturilor de marketing se află campania promoțională.

Chiar dacă armata este o organizație cu o cultură specifică și cu reguli stricte, ea împarte, împreună cu instituțiile și companiile civile, aceeași piață a forței de muncă (surse externe de recrutare), mai ales când este vorba despre forță de muncă educată și cu un potențial aptitudinal ridicat, așa cum se întâmplă în cazul recrutării ofițerilor. Însă problema nu este numai concurența strânsă de pe piața forței de muncă. Potențialii candidați sunt din ce în ce mai bine informați, mai pragmatici, dornici să aleagă, sunt la vârsta la care non-conformismul primează în fața unor valori tradiționale, cum ar fi patriotismul.

Ca urmare, metodele și instrumentele de recrutare se diversifică și se perfecționează continuu, iar planurile de marketing devin din ce în ce mai complexe și mai flexibile pentru a ține pasul cu evoluția pieței.

De aceea, armata nu poate rămâne în afara acestor realități și tendințe, ea trebuie să dezvolte o strategie de marketing a recrutării capabilă să plaseze și să prezinte profesia militară pe piața ofertelor profesionale ca marcă atractivă și bine definită.

Sistemul de management al resurselor umane în sistemul militar se bazează pe modele comune tuturor organizațiilor, care lucrează fie în sectorul public fie în cel privat.

Una dintre caracteristicile unice ale sistemului de resurse umane din armată, este acela că față de alte sisteme de resurse umane, care sunt angajate să întrunească cerințe de personal de-a lungul întregului spectru de slujbe, inclusiv de cadre superioare, sistemul de resurse umane în sistemul militar este destinat să angajeze personal la cel mai mic nivel. Abia după recrutare, sistemul de resurse umane în sistemul militar va fi responsabil de perfecționarea acestora spre a obține succesiv poziții importante în cadrul organizației.

Având aceste caracteristici, un sistem de recrutare eficient, care angajează personal adecvat este important pentru binele organizației militare.

Planificarea unei campanii de marketing în general cuprinde următoarele aspecte:

Identificarea problemelor de relații publice . Acest lucru este aproape reversul planificării lor. Trebuie analizate toate activitățile pe care le presupune o campanie de relații publice și identificate punctele forte și disfuncțiile apărute. O data aprofundate aceste probleme, ele pot fi abordate izolat, modificându-se ceva, dacă este necesar iar apoi ele vor fi evaluate pentru a fi testată importanța fiecăreia. Dacă relațiile publice nu dau rezultat scontat, sau cel puțin cel așteptat, acest lucru se datorează unuia dintre cele 3 elemente ale relațiilor publice.

Cele trei componente care pot fi izolate, analizate, fixate si testate sunt următoarele:

Mesajul: Deși poate fi subiectiv, mesajul trebuie să fie clar, concis și să atragă atenția audienței. Acesta răspunde cu claritate în primele câteva propoziții sau fraze la întrebările cine, ce, unde, când și cum ? Este un mesaj care conține informații sau are doar rol promoțional ? Face trimitere spre instituție, sau profesia de militar, sau se referă la aspectele cărora le oferim o soluție ? Dacă totul este în ordine mesajul va fi convingător, oferă informații noi, este unic, dar trebuie regândite următoarele componente:

Titlul mesajului: Este cunoscută importanța unui titlu. Titlul unui mesaj de publicitate este la fel de important ca si cel al unui comunicat de presa. Destinatarul mesajului va privi mai întâi imaginile iar mai apoi titlurile mesajului. Daca acestea nu vor atrage atenția sau nu vor interesa cu adevărat, ele vor fi trecute cu vederea. Un titlu bun îl va determina pe cititor să parcurgă articolul, chiar dacă subiectul nu îl interesează prea mult. O mare parte a articolelor si revistelor nu folosesc subtitluri, ca o a doua oportunitate de a obține atenția cititorilor. Încercând mai multe variante, prin articole cu titlu diferit se va putea încerca captarea atenției cititorilor.

Audienta țintă: O reprezintă publicul , sau segmentul de public asupra căruia se va transmite mesajul. Se poate transmite cel mai bun mesaj prin cele mai adecvate metode, dar cu condiție ca potențialul client să primească mesajul transmis. Cheia marketingului si a promovării profesiei, o constituie plasarea mesajul în fața unui potențial client. Ce anume citesc clienții potențiali ? Unde este cel mai probabil să plasăm mesajul ? Căror medii publicitare le acorda atenție clientul ? Toate întrebările de mai sus înseamnă țintirea audienței potrivită prin campania de marketing.

Daca componentele relațiilor publice de mai sus funcționează eficient, nu trebuie schimbat nimic. Daca totul este în ordine si campania totuși nu funcționează, este nevoie să fie regândită toata strategia de marketing. De regulă înaintea oricărei campanii de marketing, trebuiesc evaluate strategic următoarele: produsul, distribuția, prețul, promovarea si publicitatea. Cercetarea problemelor nu se referă doar la identificarea lor, ci si la descoperirea lipsurilor sau a neregulilor.

Reclama

Scopul reclamei este de a face ca mesajul sa ajungă la clienți. Reclama operează pe trei nivele: informează, convinge si întărește:

informarea clienților potențiali despre instituție și profesia militară, făcându-i conștienți de existenta acestora; (aceasta latură este de fapt parte a relațiilor publice);

convingerea clienților asupra beneficiilor aduse prin accesarea acestora, întărirea convingerilor acestora că ar trebui să aleagă această profesie și nu altele; crearea dorinței de intra în sistem;

întărirea atitudinile pozitive ale clienților existenți în legătură cu această profesie.

Tehnici și mijloace publicitare:

Mesajul publicitar care urmează a fi difuzat se exprimă în forme extrem de variate, în funcție de tipul produsului sau serviciului, de psihologia celor cărora se adresează; el constituie "fructul" unor activități deopotrivă creative, și imaginative care va sigura o îmbinare eficientă a unui șir de elemente socio-economice și de natură psihologică .

Presa – atât cea militară cât și cea cotidiană civilă, reprezintă în prezent "mediul"principal de transmitere a mesajelor publicitare. În decizia de alegere a presei ca "mediu" de publicitate se ține cont de caracteristicile de bază ale acesteia, între care: difuzarea teritorială, momentul apariției, categoriile socio-profesionale ale publicului țintă, tirajul, prețul de vânzare al spațiului și calitatea imprimării.

Radioul – constituie un alt "mediu" de publicitate care acoperă în mod rapid și cu regularitate cea mai mare parte a publicului. Între avantajele oferite, se pot menționa: selectivitatea, costurile moderate, flexibilitate și mobilitate. Există însă și dezavantajul că mesajul nu poate fi prezentat decât sonor, ascultători făcându-și doar o imagine parțială și numai de moment asupra obiectului mesajului.

Televiziunea – reprezintă suportul publicitar care a cunoscut expansiunea cea mai rapidă în zilele noastre. Ea asigură o combinație unică a sunetului și mișcării, combinație irealizabilă de alte suporturi. Impresia de contact cu destinatarul mesajului, flexibilitatea satisfăcătoare, posibilitatea difuzării repetate la ore de maximă audiență reprezintă avantajele efectuate prin televiziune. Limitele acesteia privesc selectivitatea în general scăzută a destinatarilor mesajelor și costurile relativ ridicate de realizare și difuzare a programelor publicitare.

Acest mijloc de reclamă se caracterizează prin:

naturalețe;

selectivitate geografică;

costuri ridicate;

viteza mare de transmitere a datelor;

scăderea eficienței datorită schimbării canalului atunci când se transmite publicitate.

Cinematograful – ocupă un loc modest în ansamblul mijloacelor publicitare. Deși costurile de realizare și difuzare a filmelor publicitare sunt relativ ridicate, utilizarea acestui suport nu trebuie neglijată întrucât, tot mai frecvent aceste filme au o dublă folosință: cinematograful și televiziunea.

Caracteristicile sale sunt :

selectivitate demografică redusă ;

naturalețe ;

calitate ridicată ;

viteză mare de transmitere a mesajelor.

Publicitatea exterioară – include utilizarea în scopuri publicitare a afișelor, benerelor, panourilor publicitare și însemnelor luminoase. Aceste suporturi au avantajul de a comunica idei simple și concise, menite să stimuleze alegerea făcută, să mențină interesul publicului pentru profesia militară și sunt considerate ca fiind eficiente în aglomerările urbane cu o intensă circulație pietonală sau auto specifică centrelor comerciale, zonelor de mare interes turistic, în apropierea locurilor unde se întâlnește frecvent publicul țintă. Principalul lor dezavantaj constă în coerența mesajului publicitar.

Pliantul broșura și prospectul – reprezintă alte suporturi publicitare incluse în sfera publicității realizate prin tipărituri și utilizate pe o scară largă în activitățile promoționale desfășurate pe baze moderne.

Agendele și calendarele – ca mijloace publicitare, în majoritatea cazurilor au semnificația de cadou publicitar, iar oferirea lor este legate de anumite evenimente, sărbători, festivități publice.

Publicitatea directă implică acțiunea de comunicare directă, având ca obiectiv informarea și atragerea clientului potențial spre alegerea profesiei, sau spre birourile de informare – recrutare, utilizând ca suport de comunicare adresarea directă, expedierea unei scrisori personale, transmiterea la sediul sau domiciliul unui potențial client a unor broșuri sau prospecte, stabilirea unui contact telefonic și distribuirea de pliante în locurile publice.

Relațiile publice – relațiile cu media sunt o parte importantă a planului de reclamă. Necesită costuri de lobby și de creare de relații, însă costurile acestora sunt mici în comparație cu costurile cumpărării spațiului de reclamă. Se pot folosi și comunicatele de presă, prin care se anunța începerea unei noi campanii de promovare, a unor îmbunătățiri substanțiale față de cea precedentă, sau unele aspecte de noutate legate de profesia militară.

Expozițiile – folosirea expozițiilor este un alt mijloc de promovare a instituției si profesiei. Participarea la diverse expoziții de profil poate fi un bun prilej de promovare a profesiei militare și a aspectelor legate de aceasta.

Problema expozițiilor este că deși gradul de expunere la public este mare, tot la fel este și gradul de expunere în fața potențialilor concurenți.

Întrebări necesare pentru începerea unei campanii de reclamă :

Care este audienta țintă?

Care este mesajul?

Ce răspuns trebuie obținut de la audiență?

Cum se poate obține cel mai bine acest răspuns?

Care este mediul cel mai convenabil din punct de vedere al costurilor pentru campanie?

Când ar trebui să înceapă reclamă?

Cât de lungă trebuie să fie campania de reclamă?

Cum vor fi măsurate rezultatele campaniei?

Câți bani trebuie cheltuiți?

1.7 COMPONENTE ALE RECRUTĂRII PERSONALULUI

În numeroase cărți de specialitate și în opinia unor specialiști în domeniul resurselor umane asigurarea cu personal a unei organizații, numită generic angajare, cuprinde mai multe activități de bază, conform anexei nr. 4 și anume :

– planificarea resurselor umane;

– recrutarea resurselor umane;

– dezvoltarea resurselor umane;

– angajarea personalului;

– tranziția resurselor.

O concepție asemănătoare privind sistemul de recrutare, este exprimată și de alți specialiști în domeniul resurselor umane, care sugerează că procesul de asigurare cu personal din interiorul sau exteriorul organizației poate fi privit ca o succesiune de activități specifice domeniului resurselor umane, activități absolut necesare îndeplinirii obiectivelor individuale și organizaționale.

După cum observăm procesul de asigurare cu personal se poate face din două surse:

– din interiorul organizației;

– din exteriorul organizației;

Procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizației cuprinde recrutarea, selecția și orientarea sau integrarea personalului, în timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizației presupune transferuri, promovări, recalificări, reîncadrări, dezvoltări etc., precum și eventualele pensionări, demisii, concedieri sau decese.

Având în vedere cele prezentate mai sus putem afirma că procesul de asigurare cu personal cuprinde și alte activități din domeniul resurselor umane, ca, de exemplu: analiza posturilor și proiectarea muncii.

Prin urmare, putem menționa faptul că, recrutarea este prima etapă în procesul de asigurare cu personal, precum și primul pas în procesul de selecție al acestuia. Deși în mod tradițional se acordă mai multă atenție selecției personalului, în opinia mai multor specialiști în domeniul resurselor umane, recrutarea personalului trebuie să aibă prioritate, deoarece o selecție a personalului eficientă nu se poate realiza decât dacă procesul de recrutare asigură un număr suficient de mare de candidați competitivi. De aici rezultă și obiectul activității de promovare a profesiei urmat de recrutare care constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidați, astfel încât cei care îndeplinesc condițiile să poată fi selectați. Putem trage astfel concluzia că cele mai eficiente metode sau procedee de selecție a personalului sunt limitate de eficiența procesului de promovare și recrutare a acestuia; numeroși candidați calificați sau competitivi nu pot fi selectați dacă nu sunt localizați, identificați și atrași prin procesul de recrutare.

Procedura de recrutare, conform anexei nr. 5

Procesul de a localiza, identifica și de a atrage solicitanți adecvați în organizație. Cuprinde 4 etape:

Atragerea

Procesarea

Selecția

Încorporarea

Atragerea – constă promovarea mesajului în a atrage sau a ademeni publicul țintă de a servi în armată. Obiectivul fundamental al atragerii îl constituie încurajarea publicului țintă să contacteze elementele de recrutare pentru a studia posibilitățile de a avea o carieră în sistemul militar. Mesajele trebuie să fie clare și țintite spre audiență. În procesul de elaborare a mesajelor trebuie ținut seama de utilizarea echilibrată a mass-mediei, a mesajelor tipărite și a mesajelor pe internet.(pagina de web a instituției).

Procesarea – constă în culegerea informațiilor, în documentarea și a administrarea de teste și examene pentru a furniza bazele necesare luării unei decizii privind recrutarea. Obiectivul procesării îl constituie culegerea de informații necesare, într-un mod eficient și la timp pentru a sprijini procesul de selecție.

Selecția – constituie activitatea de a culege informații, documentarea și a administrarea de teste și examene pentru furnizarea bazelor necesare luării unei decizii privind încorporarea. Obiectivul selecției îl constituie acela de a selecționa cei mai buni candidați care să îndeplinească standardele de încorporare

Încorporarea – constituie actul oficial de încorporare a unui solicitant ca membru al forțelor armate. Obiectivul acestuia îl constituie completarea procesului de încorporare prin semnarea unor documente de încorporare și conducerea unei ceremonii adecvate.

1.8 MODALITĂȚI DE ATRAGERE A TINERILOR CĂTRE CARIERA MILITARĂ

Pentru rezolvarea în interesul armatei a problemei în cauză se impune cu stringență transformarea actualei "filozofii" de promovare a profesiei militare, de recrutare și selecție a resursei umane care urmează să fie integrată în procesul de profesionalizare a instituției militare. Astfel, demersurile specifice acestui domeniu de activitate vor trebui să vizeze cu prioritate adaptarea permanentă a cadrului legislativ și a sistemului de recrutare și selecție la cerințele specifice serviciului militar pe bază de voluntariat, precum și crearea unor structuri specializate de selecție și recrutare a personalului militar la nivelul categoriilor de forțe ale armatei, creșterea credibilității acestora, alocarea unor venituri de cheltuieli bugetare suplimentare, pentru promovarea cu succes a profesiei militare.

Se impune, de asemenea, o recrutare de tip activ, prin căutarea candidaților și contactul direct cu aceștia în mediile în care-și desfășoară activitatea, nu așteptarea lor la biroul de informare-recrutare. Dezvoltarea și diversificarea colaborării cu mediile civile și grupurile de suport ale acestora (părinți, profesori, lideri de opinii, personalități politice și din mass-media etc.) atragerea specialiștilor în imagine pentru promovare și nu în ultimul rând, utilizarea cu prioritate a metodelor și procedeelor specifice marketing-ului agresiv.

Atragerea tinerilor spre cariera militară și instituțiile militare de învățământ trebuie abordată în contextul unei reacții rapide la semnalele pieței forței de muncă și a adaptării ofertei la evoluțiile cererii. Aceasta presupune, totodată, diversificarea formelor și modalităților de promovare a ofertei privind profesia militară și o mai mare flexibilitate a sistemului militar, având la bază principiile nediscriminării, șanselor egale, accesului liber și necondiționat la informații.

Un impact deosebit l-ar avea asupra tinerilor potențiali candidați să urmeze o carieră militară prezentarea materialelor promoționale prin intermediul elevilor și studenților aflați la studii în instituțiile militare de învățământ, cu prilejul unor acțiuni educative extrașcolare comune (științifice, cultural-artistice și sportive). Acțiunile gen "Ziua Porților Deschise", festivitățile de depunere a Jurământului militar, aniversările și ceremonialurile militare, tabere de vară pentru pregătirea cercetașilor, precum și întâlnirile tinerilor civili cu reprezentanții unităților operaționalizate și ai instituțiilor militare de învățământ, având ca tematică consilierea și orientarea școlară a acestora, constituie prilejuri favorabile de mediatizare și creștere a atractivității carierei militare.

O altă modalitate de atragere a tinerilor spre cariera militară o constituie vizitarea de către elevii școlilor și liceelor civile, acolo unde este posibil, a instituțiilor militare de învățământ și a unităților operaționalizate, unde aceștia pot vedea militarii pregătindu-se pe viu la instrucție, la trageri sau în aplicații.

În concluzie, problematica atragerii tinerilor spre profesia și cariera militară trebuie abordată în contextul noilor reglementări privind profesionalizarea resursei umane a forțelor armate. Important este ca cei interesați să intre în sistemul militar și să perceapă corect "meseria de militar", care conferă unui tânăr tot ceea ce-și poate dori de la o profesie și îi permite să facă față tuturor provocărilor vieții.

1.8.1. Criterii de recrutare a resurselor umane în sistemul militar

Conceperea și desfășurarea corectă a recrutării asigură premisele realizării unei productivități ridicate a personalului militar. Pentru aceasta, un rol esențial îl are folosirea unor criterii cât mai adecvate fiecărei categorii pentru care se face selecția, întrucât doar candidații care satisfac cerințele postului pot obține randamentul dorit de cei care i-au recrutat.

Criteriile generale de recrutare:

Din corpul militarilor voluntari pot face parte bărbați și femei cu vârsta între 18 – 26 ani care:

au cetățenia română și domiciliul în țară;

sunt apți medical și au o dezvoltare armonioasă;

nu au fost condamnați penal și nu sunt în curs de urmărire penală;

nu fac parte din partide, formațiuni sau organizații politice (dacă fac parte să declare că după intrarea în corpul militarilor voluntari renunță la această calitate);

nu fac parte din organizații aflate în afara legii;

nu aparțin unor culte sau secte care contravin legii;

nu participă direct la conducerea unor organizații sau asociații comerciale;

au/ nu au stagiu militar îndeplinit;

au recomandare de la ultimul loc de muncă;

au un comportament moral în societate;

nu au probleme familiare sau de altă natură care pot constitui factori de risc în privința desfășurării activității specifice militarilor voluntari;

Criteriile specifice de recrutare

vor fi elaborate de către fiecare armă /specialitate militară în parte.

1.8.2 Model de mesaj folosit în campania de recrutare în armata României în anul 2007

CANDIDATUL IDEAL:

Noi nu iți spunem ca profesia militară este cea mai bună !

Noi îți spunem că pentru profesia militară trebuie să fii printre cei mai buni.

… O profesie care te pregătește pentru viată si cu care te vei mândri întotdeauna.

– Îți oferim o profesie, un loc de muncă, o carieră de prestigiu, posibilitatea de a te afirma, de a te perfecționa, un mediu de lucru competițional, un trai decent, iar atunci când te vei retrage din serviciul activ, te vom ajuta sa începi o nouă profesie, o nouă carieră.

În schimb, de la tine cerem responsabilitate, competență, entuziasm, încredere în sine, integritate, adaptabilitate, disciplină, voința, loialitate, respect față de lege și reguli, capacitate de a lucra în echipă.

RESPONSABILITATI / BENEFICII:

Cariera militara îți oferă posibilitatea să beneficiezi de o serie de avantaje, dintre care cele mai importante sunt:

– educație gratuită;

– calificare profesionala;

– siguranța locului de munca;

– salariu lunar care asigura un trai decent;

– locuința de serviciu sau compensație lunara pentru chirie;

– echipament si hrana gratuite;

– posibilitate de afirmare;

– posibilitatea folosirii facilitaților de recuperare, sportive si recreative;

– asistență post-carieră.

Salariu Atractiv.

DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:

Daca eziți încă, daca ai întrebări sau dorești un sfat, adresează-te cu încredere personalului din Biroul de Informare Recrutare din județul tău iar pentru București in strada Thomas Masaryk nr. 22, Sector 2 (in spatele Hotelului Intercontinental )

Programare interviu la telefon 021.2113813.

Program zilnic: L-V orele 09.00 – 15.00

Perioada de selecție: 05.02.2007- 30.05.2007

Candidați pentru colegii militare: să dovedească că sunt înscriși în ultimul an clasa a VIII-a in anul 2007 și să nu depășească vârsta de 17 ani ;

Candidați pentru academii militare: să dovedească că sunt înscriși în ultimul an de liceu în anul 2007 și să nu depășească vârsta de 24 ani/ 22 pentru piloți.

CAPITOLUL 2 – ANALIZA SISTEMELOR DE PROMOVARE –RECRUTARE – SELECȚIE DIN UNELE STATE MEMBRE NATO

2.1 MAREA BRITANIE – „Recrutarea unei singure armate”

Promovarea profesiei militare în armata Marii Britanii constituie un aspect esențial al politicii privind generarea și regenerarea forțelor.

Marea Britanie este a doua țară ca volum de buget cheltuit pentru apărare, după Statele Unite ale Americii, pentru întreținerea forțelor combatante. Pentru a întâmpina cerințele de instruire a personalului militar, peste 2 miliarde de lire sunt investite anual în promovare, recrutare și pregătirea celor douăzeci de mii de noi combatanți care înlocuiesc personalul care pleacă din sistem.

Armata Britanică implicată în același timp și în instruirea de zi cu zi și în activitatea din teatrele de operații externe, asigură desfășurarea activităților prin personalul său, într-un număr ridicat de locații în Marea Britanie și în teritorii răspândite pe tot cuprinsul globului.

Responsabilitatea personalului implicat în recrutarea și retenția personalului militar, include îndeplinirea standardelor de recrutare, pregătirea și dezvoltarea permanentă a grupului de recrutori, dezvoltarea programelor de recrutare.

Numită generativ „Recrutarea unei singure armate”, noul program dezvoltat de Armata Angliei, aduce procesul de recrutare sub o singură identitate, un singur nume și un website, de promovare sub un singur drapel.

Un program atotcuprinzător de cercetare sociologică, a evidențiat ceea ce populația „știa și credea” despre armată. Urmărind aspectele de care tinerii erau atrași spre cariera militară, cercetarea a pus vechiul sistem de recrutare sub lupa microscopului, concluzionând, această problemă, astfel:

Armata teritorială, este parte integrantă a Armatei, deși vechiul sistem de recrutare le trata separat;

În prezent în armată sunt 140 de specialități (meserii) și 1000 de locuri de muncă, furnizând diverse oportunități pentru diferite personalități și abilități, dar sunt preocupări reduse pentru valorificarea acestui lucru.

În ultimul an (2007) au fost selecționați și recrutați peste 18.440 bărbați și femei, în armata regulată și teritorială. Numărul noilor recruți în armata regulată a crescut cu 11%, în timp ce numărul recruților din Regimentele Regale de Artilerie și Infanterie a crescut cu 25%.

Acest lucru se întâmplă în climatul de relativă scădere a șomajului și a economiei Britanice în dezvoltare. Competiția acerbă pentru atragerea celor mai buni tineri, se dă între toți angajatorii incluzând și armata, pentru oferirea unui pachet de servicii consistent, atractiv pentru toți angajații.

Noua concepție de recrutare „Recrutarea unei singure armate” va însemna că recrutorii din armată, vor fi obligați să explice noilor recruți, toate aspectele legate de cariera militară, din armata teritorială și armata regulată, de la profesia ofițer la profesia de soldat, într-o singură viziune.

Acest lucru va însemna o reevaluare a întregului proces de recrutare, scopul acestuia fiind acela de a asigura o mai mare experiență în domeniul militar, acelora care sunt interesați și au intenția de a se înrola.

Programul de pregătire a recrutorilor în noua concepție de recrutare, a fost dezvoltat în așa măsură, încât a fost nevoie ca o parte din conținutul cursurilor să fie desfășurat online, pentru o mai bună pregătire a cursanților pentru orele de curs.

Obiectivul major al acestui curs a fost acela de a îmbunătăți eficiența recrutării, prin creșterea cunoștințelor și abilităților consultanților de carieră, dându-le acestora o mai bună înțelegere a rolului lor în cadrul armatei, pe termen lung, plasând în primul rând, candidații potriviți la locul potrivit.

Una din modificările aduse vechiului program de recrutare este aceea că recrutorii, vor fi mult mai centrați pe calitatea resurselor umane care intră în sistem, decât pe cantitate – îndeplinind doar planul de recrutare, crescând retenția personalului pe termen lung, eliminând astfel ieșirile accidentale din sistem cauzate de proasta consiliere a recruților în alegerea profesiei.

În cadrul noului sistem de recrutare a fost lansat un nou program online de simulare a recrutării SiRE (simulated recruiting environment), care este un program inovator de învățare a recrutării asistată de calculator, pentru noii recrutori. Acest program include 14 studii de caz, oferind un bogat bagaj de resurse instructorilor, în scopul creșterii cunoștințelor practice ale cursanților participanți la cursul de recrutare.

Pentru anul 2008, deja și-au anunțat prezența la conferința pe teme de lecții învățate cu tematică de recrutare asistată de calculator, peste 300 de participanți, dintre cei mai recunoscuți specialiști, vizionari și figuri de seamă ai domeniului din universități cu renume, scopul principal al conferinței, fiind atingerea unor performanțe în domeniul recrutării, prin intermediul învățării și perfecționării tehnicilor de recrutare după nouă ani de perfecționare continuă a acestora .

Parte a programului de promovare a profesiei militare, este și noua campanie de publicitate, dezvoltată într-un nou website, mult mai atrăgător și interactiv, care prezintă o serie de instantanee, din viața de zi cu zi a soldaților, aflați în situații limită, a cărui final, potențialii recruți îl pot vedea accesând un site, special creat în vederea recrutării. Anexa nr. 8

Tot cu ajutorul noului website, cei interesați de cariera militară, pot alege direct ce specialitate militară li se potrivește, utilizând un program numit pathfinder (explorarea profilului) sau intra în direct pe chat cu un ofițer specialist recrutor, pentru a-și lămuri neclaritățile și pentru a-și face o programare la un interviu de recrutare. Anexa nr. 9

Din arsenalul metodelor de promovare a profesiei militare, armata Britanică utilizează radioul și reportajele echipelor mobile din teatrele de operații în care sunt angrenați militarii Britanici. Radiourile de garnizoană – garrison radio aflate în marile garnizoane: Catterick, Aldershot, Bulford & Tidworth and Colchester, transmite zilnic 24 de ore din 24, știri naționale și internaționale, noutăți muzicale, știri sportive de la întrecerile sportive militare, precum și știri din zonele de conflict unde armata Britanică are dislocate trupe.

O altă metodă folosită în promovarea imaginii armatei, o constituie publicațiile online adresate în special militarilor, dar și site-uri independente, sponsorizate de armată, care relatează aspecte din viața militarilor aflați pe tot cuprinsul globului pământesc. Anexa nr. 10

Revista militară – „Army Families Federation Journal”, adresată famililor militarilor și distribuite gratuit famililor acestora, de patru ori pe an, reprezintă un alt mijloc de promovare a imaginii și profesiei militare. Deviza acestui periodic o reprezintă „îmbunătățirea calității vieții famililor militarilor”. Anexa nr.11

2.2 STATELE UNITE ALE AMERICII – „o armată ca unul”

Sloganul campaniei de recrutare al Armatei SUA „O armată ca unul”, este o reminiscență a codului legendarilor muschetari. „Toți pentru unul și unul pentru toți”. Pentru muschetari acest slogan reprezenta puterea unității, prin puterea indivizilor combinată, ca unul. Această relație, este oarecum subtil evidențiată, ca o necesitate a mulțimii, de a servi și proteja, libertatea și țara lor.

Armata SUA utilizează pentru transmiterea mesajelor campaniei de recrutare, televiziunea, tipăriturile, iar mai nou „world wide web” rețeaua internațională de transmitere a datelor – internetul.

Strategia de recrutare este bazată pe obiective anuale, clare, punctuale, precum și modalitățile de îndeplinire a acestora.

Țară cu tradiție în domeniul promovării imaginii profesiei militare, are o școală de Recrutare și Menținere a Forțelor Terestre, coordonată de un comandament de recrutare compus din 5 brigăzi, 41 batalioane, în total 1690 unități de recrutare, dispuse pe toată suprafața SUA și în afara granițelor, în Alaska, Puerto Rico, Germania, Japonia și Koreea de Sud. Recrutarea personalului se face între vârsta de 17 – 34 ani.

Exemplu de obiective anuale privind recrutarea în cadrul forțelor terestre ale SUA :

– exactitatea repartizării pe specialități militare profesionale;

– obținerea de rezultate de calitate în procesul de recrutare;

– îndeplinirea ratei de menținere a personalului de 85 %;

– creșterea reprezentativității hispanice;

– îndeplinirea cerințelor de a fi în contact cu absolvenții de licee și colegii;

– crearea unui mediu pozitiv și sigur de lucru ;

– parteneriat cu comunități , colegii, organizații industriale și minorități avansate.

Aceste obiective pot fi îndeplinite doar printr-un corp profesional al recrutorilor bine pregătit, compus din 79% recrutori selecționați de către Departamentul Apărării, și 21% recrutori voluntari. Militarii, intră în corpul recrutorilor după aproximativ o vechime de 3 ani în serviciu, la o vârstă medie de 32 ani. După aproximativ 11 ani de serviciu aceștia devin recrutori de carieră, experți pe specialități militare. Ei trebuie să fie excelenți instructori, iar 61% au gradul de sergent major și vârsta de 36 ani.

Din cadrul forțelor de recrutare rezerviști pentru Forțele Terestre, peste 91% sunt voluntari, cu o vârstă medie de 36 ani cu gradul de sergent major și o vechime în activitate de 16 ani. Aceștia recrutează în special prin recrutări în teren. Forțele de recrutare sunt alcătuite din militari rezerviști, cu o pregătire prealabilă în activitate.

Cursul de recrutori îi învață pe aceștia că promovarea profesiei militare se face prin metode de tip agresiv, prin contactul direct al recrutorilor, cu potențialii recruți, permanent pe teren, 75% din aceste forțe lucrând în medie 60 ore săptămânal. Principalii candidați la profesia militară o reprezintă tinerii cu studii superioare, sau în curs de finalizare a studiilor, sau candidați cu studii tehnice. Fiecare recrutor are în medie 120 – 150 contacte săptămânal, din care 16 întâlniri programate și 10 întâlniri organizate, din care ajung la testare aproximativ 2-3 candidați. Dintre cei testați doar 1,5% vor fi admiși și 1,2% vor fi angajați în sistem.

Pregătirea recrutorilor se organizează prin cursuri de recrutare periodice, în Școala de Recrutare și Menținere a Forțelor Terestre.

Misiunea de bază a acestei școli este aceea de a instrui ofițeri și subofițeri în formarea aptitudinilor, cunoștințelor și abilităților cerute pentru a menține și asigura puterea Forțelor Terestre ale SUA.

Lista cu misiunile importante ale școlii cuprinde:

instruirea subofițerilor pentru a îndeplini sarcini inițiale și avansate de consilieri ai comandantului pe probleme de subofițeri (de carieră);

pregătirea de comandanți de batalion și companie pentru a putea încadra comandamentul de recrutare a Forțelor Terestre ale SUA;

efectuarea de cursuri mobile de instruire și de menținere pentru forțele Terestre în întreaga lume;

furnizarea de date pentru domeniile de management subofițeri de carieră și specialiști militari;

furnizarea sprijinului în instruirea instituționalizată pentru recrutarea Forțelor Terestre;

furnizarea asistenței de specialitate pentru forțele Terestre de recrutare ale SUA în domeniul regulamentelor și doctrinei de recrutare.

Compunerea comisiei de selecție și condițiile necesare pentru participarea la selecție ale instructorilor de recrutare:

Comisia de selecție este compusă din comandant, locțiitor, plutonier adjutant șef (consilierul comandantului pe probleme de subofițeri), șef de compartiment recrutare.

Condiții necesare pentru comisia de selecție:

scrisoare de recomandare de la consilierul comandantului pe probleme de subofițeri din cadrul batalionului;

data avansării, vechimea în serviciu, experiența în recrutarea personalului pentru Forțele Terestre;

experiență la nivel comandă unitate;

statistici credibile recrutare în teren;

experiență anterioară ca instructor.

Metode folosite de instructorii recrutori în atragere și recrutare :

prospectarea referințelor – metodă care constă în selecționarea noilor recruți pe baza datelor adunate în teren de la pensionari, frizeri, asistenții de asigurări, profesori, antrenori etc.

prospectarea prin telefon – contactarea mai multor persoane prin intermediul telefonului pe baza listelor din teren;

prospectarea față în față – cea mai întâlnită și folosită metodă, constă în interpelarea posibilului recrut, în mediul său zilnic, la școală, serviciu, în marile aglomerări, magazine, centre de recrutare.

prospectarea la licee și universități – prin deplasări în teren, utilizând reclama directă, pliante, broșuri, afișe, cadourile simbolice și consecvență în activitatea sa.

prospectarea prin internet – permanent la orice oră, prin paginile de internet create pentru recrutarea candidaților pentru diferite categorii de forțe, stă la dispoziția celor interesați personal calificat care poate răspunde la întrebările acestora sau chiar poate aplica o formularul de recrutare on-line.

Prin promovarea imaginii armatei SUA, personalul recrutor, prezintă audienței țintă, principalele aspecte ale vieții militare subliniind oportunitatea unui program de instruire bazat pe calitate, educație militară, spirit de aventură, aspectul material și financiar al profesiei militare, onoarea serviciului în slujba patriei și posibilitatea călătoriei în orice loc de pe glob.

Datorită prezenței militare numeroase în teatrele de operații pe tot cuprinsul globului, armata SUA se confruntă în prezent cu o gravă lipsă de personal, din rândul militarilor activi și rezerviști fapt ce a determinat luarea unor măsuri de excepție, pentru menținerea efectivelor, cum ar fi derularea unor programe de rambursarea a împrumuturilor acordate studenților care se înrolează pentru o perioadă de cel puțin 3 ani, susținerea financiară a viitorilor candidați din colegii ca fiind eligibili pentru armată și admiterea acestora la un colegiu al membrilor din cadrul serviciului SOC (SOC funcționează în colaborare cu Departamentul Apărării și cu peste 1300 de colegii), bonus financiar pentru încorporare de până la 20000 dolari și 7000 dolari la finalizarea instruirii, avantaje medicale și pentru servicii stomatologice.

În procesul de atragere a tinerilor pentru cariera militară cea mai folosită metodă o constituie atragerea viitorilor recruți prin intermediul internetului, ținând seama și de amploarea globală pe care a luato dezvoltarea internetului, în special în rândul tinerilor. Potențialii candidați la profesia de militar, au acum la dispoziție, un nou website, mult mai interactiv, și mult mai atrăgător, care după o introducere generală în atmosfera militară, oferă tinerilor videoclipuri cu interviuri de recruți care s-au înrolat și povestea de viață a acestora. Acest site este stimulator vizual, prin apariția unor tineri și tinere în uniformele lor variate, toate situate în diferite locații.

În pagina de început, apare un bărbat îmbrăcat în echipamentul de iarnă, cu cască de alpinist în preajma unui vârf de munte. În timp ce programul se încarcă, un slogan apare pe imagine – „M-am antrenat în deșert, în zone urbane, în junglă și pe munte…”. În continuare după pitoreasca scenă, apare un alt slogan pe tot ecranul „O armată ca unul..”. Site-ul folosește diferite butoane pentru accesare, opțiuni valabile în partea de sus a ecranului, cu legături directe, spre prima (bonusul) acordat pentru recrutare, învățarea jocurilor online, parteneriat pentru tineri de succes. Fiecare element al site-ului, este creat pentru a atrage tinerii cu caractere și pasiuni diferite. Chiar și jocul pe calculator oferit online de către site, are o conotație aparte, deoarece, jocul este prezentat ca „inovator, extrem de realistic”. Scopul real al jocului este acela ca tinerii care accesează acest joc să devină captivați de viața militară, ca mai apoi prin înrolare să poată „juca” acele scene în realitate. Jocul îndeamnă tinerii să se joace pentru a căpăta experiență ca soldat în Armata SUA, chiar fără să părăsească calculatorul.

Prin caracterul interactiv al site-ului, tinerii pot alege în funcție de preferințele lor, tipul și specialitatea militară pe care o consideră potrivită pentru ei, după care, un chestionar de preferințe, îi dirijează spre ceea ce consideră programul calculatorului că ar fi specialitatea potrivită pentru tânărul aplicant. Permanent un consilier de carieră, din rândul recrutorilor le stă la dispoziție acestora, pentru completarea formularului de înrolare, sau stabilirea unei programări la cel mai apropiat birou de recrutare.

Anexa nr. 12

2.3 FRANȚA

În promovarea recrutării la nivelul structurilor specializate ale Forțelor terestre există trei vectori importanți:

publicitatea audiovizuală: televiziunea, radioul, presa scrisă, internetul;

documentele adresate direct tinerilor interesați și care răspund direct întrebărilor acestora (plachete informative, broșuri, pliante sau un sistemul informatic pus la dispoziția lor);

operațiunile de relații publice țintite asupra mediului cu potențiali recruți. Vizite la școli și colegii, în sistem tur, de informare sau realizarea de standuri proprii la unele manifestări cu participanți din categoria celor vizați).

După o astfel de campanie publicitară, cifrele celor care s-au interesat de un posibil angajament, s-au multiplicat de 6 ori.

Dintr-un studiu realizat cu ocazia unei campanii publicitare, a rezultat că 43 % dintre francezi au văzut videoclipul de promovare a profesiei militare.

Dintre aceștia 57 % reprezentau publicul țintă cu vârsta între 15 – 24 ani, care au văzut videoclipul, iar dintre aceștia 97 % au înțeles mesajul campaniei. Ținând cont de faptul că în general rata de înțelegere a unei campanii de acest gen este de 60 % rezultatul este prezentat ca excelent;

Principiile recrutării militarilor în Armata Franței:

Pentru a avea succesul scontat, în promovarea profesiei militare, Armata Franceză, respectă următoarele principii:

Maximă atractivitate a carierelor.

Acest lucru răspunde la o gamă de motivații suficient de largă : aventura meseriei, posibilitatea călătoriei gratuite, pe tot globul, posibilitatea dezvoltării în carieră, condiții de muncă și de viață deosebite, remunerare bună, formare profesională gratuită, reconversie profesională, pensionare)

Optimizarea recrutării:

Adaptarea structurii de recrutare, la condițiile de piață a muncii, repartiția mai precisă a sarcinilor și a mijloacelor suplimentare aflate la dispoziție. Implicarea unităților din teritoriu în acest proces constituie o oportunitate exploatată la maxim, pentru a profita de dinamismul acestora și de buna lor imagine pe plan local.

Monitorizarea calității personalului selecționat;

Dotarea centrelor de selecție și orientare cu cele necesare pentru a face față cerințelor , promovării profesiei militare, analizării datelor personale ale recruților și aplicării bateriilor de teste pentru selecție.

Prezervarea resursei – un eșec în perioada de formare să nu ducă neapărat la plecarea celui selecționat ci la reorientarea în cadrul sistemului.

Exemplu din campania de promovare pentru anul 2008:

Proiectul de promovare a profesiei militare „Défense Campus Tour” desfășurat, în perioada 04 – 08.02 2008.

Acest proiect se înscrie în obiectivul egalității de șanse, în care recrutorii din Forțele Terestre, printre alte categorii de forțe, organizează întâlniri cu studenți din zona Île-de-France. Coordonată la nivelul interarme de către generalul Bavinchove, șeful recrutării în cadrul forțelor terestre, această operație – eveniment, are ca obiectiv de a face cunoscute marile școli ale apărării tuturor tinerilor și în special celor care provin din medii modeste.

Conceptul constă în utilizarea unui autobuz sub culorile școlilor mili-tare care se va opri între 04 – 08.02 2008 în mai multe universități din regiu-nea Ile-de-France (Villetaneuse, Créteil, Marne La Vallée, Nanterre, Cergy, și Saint-Denis).
Veritabil spațiu pentru schimbul de informații, acest autobuz permite studenților informarea asupra numeroaselor posibilități și deschideri în calitate de militar în cadrul Forțelor Terestre.

În cadrul programului, un moment aparte va fi constituit de prezența elevilor – ofițeri de la Școala Militară Specială de la Saint-Cyr, care alături de recrutori din centrele de informare și recrutare, vor prezenta aspecte din experiențele lor profesionale și umane.

Discoteci, jocuri – concurs, schimb de informații și întâlniri fac parte din programul acestei săptămâni de schimburi.

Informații referitoare la profesia militară puse la dispoziția celor interesați în revistele de specialitate, aflate în caravana tour de promovare a armatei franceze :

„…Forțele Terestre nu oferă numai o slujbă angajaților săi. Ele le transmit în același timp valori de bază ale societății: savir être (știința de a fi) – angajații capătă și o formație profesională – savoir-faire (știința de a face); Această categorie de forțe, dezvoltă și o politică activă în sprijinul reconversiei profesionale, urmărind reintegrarea rezerviștilor în viața civilă, după retragerea din armată……”.

Un angajament în Forțele Terestre este sinonim pentru mulți tineri cu o misiune și o aventură. Este interesant de știut că nu aspectul financiar este preocuparea principală a celor care se interesează de această meserie. Ei vor să știe mai ales dacă vor avea parte de adrenalină. Acest lucru face bine din punctul de vedere al ofertei Forțelor Terestre, deoarece chiar spiritul de aventură este prezentat ca un atu pentru tinerii recruți.

"Soldat, mult mai mult decât o meserie"

Acest mesaj vine în sprijinul convingerii celor nehotărâți : „…..400 de meserii se includ într-una singură: CEA DE SOLDAT. Poate fi brutar, electrotehnician, conductor de câini, secretar sau parașutist dar înainte de toate este soldat. Un șofer de autovehicule cu gabarit mare, nu va conduce numai pe autostradă, ci și în Africa sau Afganistan, cu toate riscurile presupuse de aceasta. Un specialist nu va face doar specialitatea sa…. Un bucătar va putea fi trimis să escorteze convoaie sau să facă pază….”

Un angajament reciproc

Peste 50 % dintre meseriile din armată, se regăsesc direct în mediul civil (informatician, lingvist, mecanic, șofer, etc.). În schimb pentru alte meserii corespondența este mai puțin evidentă. Pentru a asigura angajaților aceleași șanse și pentru garantarea reconversiei, în cadrul Forțelor Terestre se iau în considerare două direcții de acțiune:

Schimbarea specialității. De regulă aceste măsuri se aplică măsuri în a doua parte a carierei; după câțiva ani petrecuți în structurile combatante, angajatul își schimbă specialitatea pentru a dobândi competențe într-o meserie care își poate găsi ușor corespondență în mediul civil; acest lucru se face, de regulă, odată cu reînnoirea contractului;

Acordarea de ajutoare financiare în sprijinul reconversiei. În același timp o serie de ajutoare pentru reconversie (stagii, cursuri de formare) sunt în mod egal accesibile; obiectivul Forțelor Terestre din acest punct de vedere constă în disponibilizarea unei resurse umane adaptată la nevoile sale care să favorizeze și o mai bună revenire în mediul civil;

Mai multe zeci de funcții de militar voluntar pot fi atribuite tinerilor cu dificultăți de integrare socială sau cu eșec școlar. Acest lucru se realizează în special prin atragerea acestora spre înrolarea în Legiunea Franceză.

Recrutarea continuă a unui număr important de tineri și tinere este una din consecințele cele mai spectaculoase ale profesionalizării armatei, decise de către președintele republicii în februarie 1996. Dacă înainte se recrutau în jur de 4000 de tineri pe an, începând cu anul 1996, Forțele Terestre au trebuit să sporească numărul acestora la peste 11000 pe an.

„Forțele Terestre dau mult angajaților săi”

Salariul unui soldat se numește soldă și se compune din soda de bază care depinde de grad, și de vechimea în grad și din prime diverse, numite accesorii ale soldei.

Accesoriile soldei cuprind de exemplu :

Îndemnizația pentru greutățile serviciului militar, destinată să compenseze inconveniențele legate de statut (mobilitate, disponibilitate), 

Indemnizații specifice legate de activități operaționale (serviciu în campanie, serviciu aerian, serviciu în străinătate);

Prime de calificări obținute sau pentru responsabilități exercitate.

Este bine de știut de asemenea că militarii beneficiază de o primă de angajare, care se dă la începutul perioadei de probă.

Orientativ soldele militarilor sunt:

Pentru soldați / gradați voluntari între 1255,02 € – 1322,49 €;

Pentru subofițeri 1286,51 € – 1958,13 €.

Pentru ofițeri 1565,40 € – 2923,88 € (inclusiv locotenent – colonel).

Site-ul de promovare a profesiei militare, este foarte bine realizat, cu link-uri spre toate aspectele pe care aceștia consideră că ar putea interesa un tânăr recrut la profesia militară. În partea de sus a imaginii se găsesc butoane de acces spre fiecare categorie de forțe. În partea din stânga a ecranului sunt evidențiate butoanele de prezentare a armatei, prezentarea parcursului carierei militare, precum și informații despre profesia de soldat.

Sunt cuprinse de asemenea informații referitoare la:

– Toate unitățile militare din Franța și din teritoriile franceze, locul de dispunere în teritoriu, misiuni, organizare, înzestrare;

– Locația birourilor de informare și recrutare;

– Nivelul de studii al recruților și categoriile de funcții pentru care pot opta (soldați voluntari, subofițeri sau ofițeri);

– Informații detaliate despre sistemul de formare pentru cariera militară;

– Simularea unui parcurs de carieră, în funcție de datele inițiale ale fiecărui candidat;

După fiecare accesare a unui link din site, apare bineînțeles, mesajul „Contactați-ne pentru informații suplimentare”. Anexa nr. 13

3. CERCETARE APLICATIVĂ

CHESTIONAR DE OPINIE – MOTIVAȚIA ALEGERII PROFESIEI MILITARE”

METODOLOGIA CHESTIONARULUI

În perioada iulie – august 2007 cu ajutorul compartimentului Cunoaștere și Asistență Psihologică din cadrul Centrului de Pregătire a Infanteriei "Constantin Brâncoveanu" din Făgăraș, am efectuat o investigație psiho-sociologică cu tema "MOTIVAȚIA ALEGERII PROFESIEI MILITARE”.

Investigația s-a efectuat pe un lot de 100 de militari voluntari încorporați în luna iulie 2007 seria iulie-septembrie, militari voluntari fără stagiu militar satisfăcut, (militarii voluntari care au acceptat să-și exprime opiniile).

Modalitatea de investigare aleasă a fost chestionarul de opinie pe bază de chestionar, cu respectarea anonimatului subiecților. Chestionarul de opinie a fost administrat după prima lună a cursului de formare militari voluntari.

Chestionarul de cercetare, conform lui Septimiu Chelcea, reprezintă "o tehnică și corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise si eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.

Am utilizat ancheta indirectă, în scris.

3.1 OBIECTIVE SI IPOTEZE
Obiectivele urmărite au fost:

evidențierea percepțiilor și elementelor structurii motivaționale ale militarilor voluntari în alegerea carierei militare;

identificarea nivelului de cunoștințe al populației civile, a gradului de informare asupra problematicii selecției pentru profesia militară.

identificarea modelelor perceptive ce apar la nivelul populației civile în raport cu profesia militară și selecția pentru aceasta profesie.

determinarea elementelor specifice și a factorilor cu influențe pozitive și negative asupra motivației alegerii carierei militare.

În contextul acestor obiective am elaborat următoarele ipoteze de lucru:
1. Gradul de informare a populației civile asupra problematicii testării în cadrul centrelor zonale este insuficient. Populația are doar informații parțiale, incomplete si imprecise.

2. Imaginea procesului de selecție este victima unor prejudecați si ste-reotipuri. Acestea sunt datorate lipsei de informații, informațiilor eronate de la foști candidați.

3.2 COLECTAREA DATELOR

Colectarea și interpretarea datelor obținute s-a făcut prin introducerea răspunsurilor la chestionarul de opinie în programul statistic pentru Windows SPSS.

Chestionarul este alcătuit preponderent din întrebări deschise, drept pentru care am folosit pentru prelucrarea datelor analiza calitativă de conținut, urmărind în special dimensiunea "atitudine". Am realizat si histograme pentru întrebările închise precum si pentru ilustrarea grafica a frecventei apariției unor caracteristici menționate de subiecți în unele întrebări deschise.

Structura lotului de militari voluntari a fost conform figurii numărul 1:

Fig. 1 Structura mediilor de proveniență al militarilor chestionați;

Nivelul declarat al școlarizării a fost următorul:

53 % absolvenți de liceu;

23 % – absolvenți de școală profesională;

16% – absolvenți de școală postliceală;

3 % – absolvenți de colegiu;

5% – absolvenți de facultate;

0% – altă școală absolvită (fără a preciza care).

Fig. 2. Nivelul de școlarizare ;

3.3 ANALIZA DATELOR OBȚINUTE

În urma prelucrării datelor din chestionarele completate am obținut o imagine a modului cum sunt percepute profesia militara, actul de selecție în rândul militarilor voluntari.

La întrebarea privind menționarea în ordinea importanței a trei motive care i-au determinat să opteze pentru cariera militară, rezultatele au fost următoarele :

Fig. 3. Ordinea importanței motivelor în alegerea carierei militare

Astfel din totalul de 100 subiecți, 47 au situat pe primul loc siguranța locului de muncă, 33 pe locul 2, iar 20 pe locul 3;

Foloasele materiale pentru care au optat în alegerea carierei militare au constituit locul 1 pentru 35 dintre subiecți, locul 2 pentru 41 de subiecți iar locul 3 pentru 24 de subiecți;

Ordinea și disciplina din armată a constituit ca atracție în alegerea carierei militare pe primul loc, pentru 11 dintre subiecți, locul 2 pentru 25 dintre subiecți, iar locul 3 pentru 64 dintre subiecți;

Posibilitatea avansării în carieră sau continuarea carierei în instituțiile militare de formare a ofițerilor și subofițerilor pe filieră indirectă, a constituit primul loc în alegerea profesiei militare pentru 6 subiecți, locul 2 pentru 41 subiecți și locul 3 pentru 53;

Pasiunea a stat la baza alegerii carierei militare pe primul loc pentru 5 dintre subiecții chestionarului, locul 2 pentru 21 dintre subiecți iar locul 3 pentru 74 dintre participanții la chestionar.

Analizând răspunsurile la întrebarea referitoare la cine i-a influențat în alegerea profesiei militare, am constatat că familia a stat la baza influențării în alegerea carierei militare pentru 36 % dintre subiecți, în timp ce convingerile personale au constituit 45 % dintre răspunsuri, iar prietenii și mijloacele mass-media au constituit 19 % din influența în alegerea profesiei militare.

Fig. 4. Influența asupra alegerii carierei militare;

Trăsăturile apreciate de subiecți ca definitorii în caracterizarea unui militar au fost pentru 37 % profesionalismul, pentru 22 % curajul, pentru 14 % inteligența, pentru 11% răspunderea, pentru 6 % disciplina, 5 % loialitatea iar patriotismul pentru numai 5 %, dintre aceștia.

Fig. 5. Trăsăturile definitorii ale unui militar;

Din lista de trăsături apreciate de subiecți ca fiind o caracterizare a unui „bun militar”, inițiativa, curajul, competența profesională și rezistența la efort, au reprezentat trăsăturile definitorii ale unui bun militar, acestea reprezentând, un procent de 53 % din alegerile respondenților, în timp ce patriotismul, loialitatea, hotărârea și autocontrolul au reprezentat doar 37 % din alegerile respondenților.

Răspunsul subiecților referitoare la întrebarea „cât de mândrii sunt în calitate de cetățeni ai României”, 17% au apreciat că sunt foarte mândrii, 49 % mândrii, 15 % oarecum mândrii și 19 % au apreciat că nu sunt mândrii de statutul lor de cetățeni ai României.

Fig. 6. Mândria de cetățean al României.

La întrebarea dacă în cazul în care ar fi solicitați, ar participa la misiuni de luptă în teatrele de operații, voluntar, 61 % dintre subiecți au răspuns cu „Da”, 31 % cu „nu știu”, iar 8 % au răspuns că nu ar participa la astfel de misiuni.

Din lista de factori care ar influența satisfacția profesională și importanța acestor factori, în viitoarea activitate profesională, 53 % dintre subiecți au apreciat ca „foarte important” respectul, recunoașterea competenței profesionale din partea superiorilor și venitul obținut, „destul de important” a fost apreciat de către 34 % dintre subiecți siguranța serviciului posibilitatea de afirmare și asigurarea unei cariere militare de lungă durată, iar 23 % dintre subiecți au apreciat ca „nu prea important”, participarea la diferite misiuni internaționale și perfecționarea continuă pe timpul carierei militare.

Analizând răspunsurile militarilor la întrebările ce vizau diferite aspecte din armată și modul cum ele au fost evaluate de subiecți, 63 % dintre aceștia au apreciat că ordinea și disciplina, relațiile interumane și duritatea vieții militare au fost la nivelul la care s-au așteptat, 22 % dintre aceștia au apreciat că respectarea personalității, calitatea hranei și condițiile de cazare, au fost peste așteptări, iar 15 % au apreciat că camaraderia – spiritul de corp, tehnica de luptă și salariul primit au fost sub așteptările acestora.

Fig. 7. – Nivelul expectanțelor militarilor voluntari privind unele aspecte din armată.

La întrebarea referitoare la cine apelează „în primul rând” când se confruntă cu unele probleme în viață, 69 % dintre subiecți au răspuns că apelează la familie în alegerea profesiei în luarea unei decizii majore în viață și în rezolvarea unor probleme de familie, 24 % dintre subiecți au apreciat că apelează la foștii profesori sau la preot, în alegerea profesiei în luarea unei decizii majore în viață

Fig. 8. La cine apelați în primul rând când vă confruntați cu unele probleme în viață.

O bună parte din subiecți respectiv 11 % au răspuns că au avut intenția de a renunța la profesia aleasă de militar voluntar, după prima lună de pregătire, argumentând că nu au fost destul de bine informați și consiliați în alegerea profesiei de către personalul recrutor din cadrul birourilor de Informare – recrutare, iar 6 % dintre subiecți au reclamat valoarea scăzută a drepturilor salariale din primele 4 luni de pregătire, care conform prevederilor Legii nr. 486/2006, reprezintă jumătate din solda unui soldat voluntar, respectiv aproximativ 350 lei.

Fig. 9. Ați avut vreodată intenția de a renunța de când sunteți militar voluntar la profesia aleasă?

3.4 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Din cercetarea realizată pe militari voluntari, reiese că profesia militară are încă un grad mare de atractivitate. Motivele pentru care subiecții situează aceasta meserie în partea superioară a ierarhiei ar fi: siguranța (meseriei, postului), faptul că este o meserie bine plătită și de perspectivă, domeniu interesant. La polul opus, cei care consideră profesia militară în partea inferioară a ierarhiei iau în considerare greutatea ei, condițiile de muncă, stresul, riscurile, remunerația necorespunzătoare, sau pur si simplu nu le place mediul militar. De remarcat că remunerația este un motiv situat pe primele locuri în alegerile făcute de toți subiecții. Se observă că din punct de vedere al subiecților, profesia militară este asimilată cu efortul fizic, cu ordinea și disciplina, cu inteligența și cunoștințele, deci portretul care trebuie căutat pentru această profesie, îmbină trăsăturile unei personalități armonioase, ideale aș putea spune, cu posibilități maxime de adaptare la mediul militar.

În rubrica propuneri făcute pe care le doresc a fi cunoscute de conducerea armatei, o parte din subiecți au menționat „informare slabă asupra carierei militare”, iar o altă parte au evidențiat unele propuneri care să fie înaintate eșaloanelor în drept pentru completarea sau modificarea Legii privind statutul soldaților-gradaților voluntari, referitoare la salarizare și la condițiile privind continuarea în cariera militară a acestora.

În urma cercetării realizate am ajuns la următoarele concluzii:

nivelul de cunoștințe referitoare la procesul de selecție pentru cariera militara este destul de scăzut, publicul țintă deținând informații parțiale, incomplete si imprecise ;

imaginea profesiei militare: deși se considera ca a avut de suferit în ultima perioada, este încă o profesie cu un grad destul de mare de atractivitate pentru anumite persoane ;

imaginea militarilor voluntari, ca viitori candidați pentru instituțiile militare de învățământ este pozitivă, principalele motive pentru opțiunea lor considerându-se ca ar fi pregătirea bună, pasiunea pentru domeniu (interesul, motivația) și aptitudinile dezvoltate pentru această carieră precum și motivațiile de ordin pecuniar.

Prima ipoteză a acestui studiu era că populația civilă deține informații parțiale, incomplete si imprecise referitoare la profesia militară și procesul de selecție se confirmă.

Următoarea ipoteză se referea la faptul că imaginea centrelor zonale si a procesului de selecție este victima unor prejudecați, stereotipuri, care provin din lipsa de informare sau din informarea eronată de la foștii candidați. În rândul militarilor voluntari, ipoteza se confirmă, deși poate nu lipsa de informare ar fi principalul "vinovat" pentru aceasta stare de fapt, ci doar tendința de a judeca după tipare prestabilite, de a nu avea încredere în nici o forma de evaluare, de a considera ca trăim într-o societate în care totul poate fi cumpărat, de a ne justifica eșecurile prin acuze. Dar în nici un caz la adresa propriei persoane. Considerăm aceasta ipoteză ca fiind confirmată doar parțial, neexistând nici un fel de critică la adresa modului în care se realizează selecția în rândul eșantionului de militari voluntari, din contră, subiecții susținând că foștii candidați au lăudat corectitudinea, seriozitatea, exigenta cu care au fost tratați. O posibilă explicație ar fi probabil creșterea transparentei procesului de selecție.

De aici se desprinde faptul ca este necesara o mai mare implicare în procesul de promovare a profesiei militare, a actului de selecție, folosirea mai multor mijloace prin care informația să ajungă la publicul țintă.

V. CONCLUZII FINALE

Deși, potrivit tuturor sondajelor de opinii, instituția armată este foarte apreciată la nivelul societății românești, evoluția mediului social-economic, diversificarea ofertelor educaționale și a profesiilor civile, coroborate cu reforma sistemului militar și reducerea efectivelor armatei au atras după sine scăderea continuă a atracției tinerilor către profesia și cariera militară, comparativ cu profesiile civile. Dispariția mitului siguranței locului de muncă și conștientizarea actualelor riscuri ale profesiei militare au făcut ca tinerii zilelor noastre să fie mai pragmatici, mai bine informați despre lumea în care trăiesc și mai fermi în alegerea profesiei.

Cu toate acestea, profesia și cariera militară conferă multiple motive pentru a fi aleasă de către tineri, avându-se în vedere unele avantaje, care o deosebesc de profesiile civile. Unul dintre acestea poate fi considerat gratuitatea școlarizării, ceea ce include suportul educațional, tehnico-material și logistic (cazare, hrănire, echipare, asistență medicală). Nu este de neglijat însă faptul că absolvirea unei instituții militare de învățământ asigură un loc de muncă la absolvire, la care se adaugă siguranța profesiei și evoluția în cariera militară, potrivit capacităților, posibilităților reale și opțiunilor proprii.

În ceea ce privește viața socială, după repartiție, absolvenții beneficiază de venituri sigure și facilități pentru familie, plus posibilități de afirmare în domenii conexe învățământului militar (artă, cultură, sport etc.).

Tinerii de astăzi, dar, mai ales, cei de mâine vor dori să activeze într-o organizație care are un scop solid, obiective precise, probleme clare și care recunoaște natura individuală, apreciază și valorifică personalitatea fiecăruia, care consacră meritele și succesele și le sancționează corect greșelile, promovează competiția și recunoaște valorile autentice.

Ideea “mulțimii”, a miilor de soldați tratați ca un singur pion, nu mai are astăzi relevanță și nici eficiență în plan acțional. Dacă instituția militară nu intuiește această stare nouă de lucruri, nu recunoaște aceste probleme și nu încearcă să le soluționeze, tinerii vor fi înclinați să caute alte instituții mai flexibile, mai deschise la nou și mai dispuse spre a împlini dorințele și aspirațiile lor, perspectivă în care organismul militar trebuie să recunoască importanța motivației individuale.

În armatele NATO, ca, de altfel, din ce în ce mai acut și la noi, se pune problema renunțării parțiale la managementul care mizează pe autoritatea formală. Acesta ar putea fi dublat de managementul participativ. Se pornește de la ipoteza că principala sarcină a managerului, civil sau militar, este conducerea elementului uman și optimizarea organizației. Esența managementului participativ constă în renunțarea treptată la verbul “a forța” în favoarea lui “a stimula”.

În activitatea profesională actuală, dorința pentru performanță are noi valențe. În afară de nivelul salarizării, de șansele de autorealizare în carieră, de siguranța socială, individul se gândește tot mai mult la desfășurarea unei activități interesante, în paralel cu identificarea cu sarcinile pe care le are și cu folosirea în mod plăcut a timpului liber.

Motivația militarilor de astăzi este mult diferită de cea din perioadele anterioare. În trecut, aceasta era determinată de existența situației de amenințare, de pericol sau de posibilitatea declanșării unor conflicte militare. Astăzi, aceste posibilități sunt percepute ca extrem de reduse de către populațiile care trăiesc în zone geografice stabile din punct de vedere politic, economic, social și militar.

Mediul specific militar, atât la pace, cât și la război, reprezintă un complex de stimuli și solicitări multiple, care acționează constant asupra militarilor. Fiecare individ vine în armată cu propriul său “bagaj” psihic, cu propriile trebuințe, motive, scopuri, înclinații, aflate în diverse stadii de dezvoltare. Unele dintre aceste elemente continuă să acționeze, să se dezvolte, făcând parte din fondul motivațional propriu. Acest fond trebuie perceput, cunoscut, evaluat și, apoi, preluat adecvat în procesul educației specific militare.

În contact cu noul mediu ambiant, o parte dintre componentele motiva]iei suferă modificări adaptative, proces care atrage după sine mutații la nivelul întregului sistem psihic.

În direcția performanței militare, motivația nu se poate obține prin constrângere, ci numai prin simultaneitatea condițiilor cadru. Un element esențial, între multe altele, care frânează motivația pentru performanță este lipsa de încredere, mai ales în sfera strict formală a relațiilor interumane din grupul militar. Arta conducerii – managementul – constă în identificarea stimulului performanței pentru fiecare subordonat, a factorului special care acționează asupra performanței, iar acest lucru se poate cunoaște numai în urma dialogului deschis, motivația principală fiind acceptarea carierei militare.

În condițiile renunțării la recrutarea obligatorie, apariția posibilității serviciului voluntar, face necesară lansarea unui set de programe de promovare a imaginii instituției militare, care să convingă tânăra generație că armata nu este un “rău necesar”, ci poate deveni o opțiune firească, viabilă pentru toți aceia care dispun de calitățile necesare surmontării greutăților și privațiunilor specifice vieții de militar.

Creșterea gradului de acceptabilitate a societății față de instituția militară reprezintă prima etapă a procesului de motivare și obținere a calității viitorilor luptători. Primul pas în această direcție îl constituie mediatizarea stării reale a conținutului, dimensiunilor și însemnătății siguranței naționale, pericolele directe și potențiale, amenințările care se conturează la adresa independenței și suveranității naționale.

Din păcate, procesul de restructurare pe toate planurile nu a fost însoțit și fundamentat de o strategie motivațională coerentă. Dacă, până în anul 1989, Armata se găsea pe locul 5 în topul salarizării, în momentul de față asistăm la o modificare spectaculoasă a acestei ierarhii salariale, Armata fiind aproximativ pe locul 10 în ceea ce privește salarizarea bugetarilor, fără a menționa categoriile nonbugetare, inexistente până în 1989.

Prin analiza comparativă a metodelor de selecție în state membre NATO , cu o adevărată tradiție în domeniu, am încercat găsirea unor soluții adecvate, pentru sistemul de promovare a profesiei în Armata Română.

Consider oportun ca promovarea imaginii armatei să nu se rezume doar la prezentarea armatei prin prisma activităților în teatrele de operații, ci și prezentarea acțiunilor în teritoriu la care armate ia parte, misiuni pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale, misiuni cu caracter umanitar, misiuni de intervenție la incendii de proporții, etc. Prezentarea acestor acțiuni ar contribui la sporirea imaginii armatei și câștigarea suportului în rândul populației.

O nouă revoluție a activității de promovare a imaginii profesiei militare a fost crearea birourilor și centrelor de informate recrutare. Pregătirea și selecția acestui segment de personal ar trebui făcută după modelul american, pentru formarea unui corp de recrutori bine pregătit, conștient de importanța activității sale, dedicat profesiei militare.

Pregătirea acestora ar putea fi realizată prin cursuri de specializare, desfășurate inițial în centrele de pregătire a recrutorilor în țări NATO cu tradiție în procesul de recrutare. După formarea unui corp de recrutori profesionalizat, aceștia ar putea pune bazele pentru inițierea unui curs de specializare la noi în țară.

De asemenea regândirea site-ului de promovare a profesiei militare, ar îmbunătăți imaginea profesiei militare. Un nou site mai bine organizat, interactiv, cu legături de informare, online, spre birourile de informare-recrutare, cu imagini și instantanee video, din viața și activitatea militarilor voluntari, proaspăt înrolați, în Batalioanele de Instrucție, Centrele de Pregătire sau imagini cu proaspeții studenți din Academiile și Școlile de Aplicație ale categoriilor de forțe, ar constitui o bună sursă de informare, pentru viitorii militari, pentru a forma acestora imaginea instituției în care se vor pregăti.

Prezentarea profesiei militare prin mijloacele media, radioul și televiziunea, reintroducerea emisiunilor, gen „Pro Patria” pe posturile naționale, ar contribui la sporirea imaginii profesiei militare.

Apariția unei publicații militare, într-o prezentare atractivă tinerilor, lunar sau trimestrial și distribuirea acesteia gratuit în școli, licee și colegii ar atrage potențiala resursă umană pentru profesia militară.

Toate aceste măsuri pentru promovarea imaginii armatei ar trebui să aibă o bună susținere de la buget, sau chiar alocarea separată de la bugetul ministerului a cheltuielilor pentru promovarea imaginii armatei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Bârsanescu, Stefan, Dictionar de pedagogie contemporană, Editura enciclopedica româna, Bucuresti, 1962

Boudon, Raymond, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, 1999

Bourhis, Richard Y, Leyens, Jacques- Philippe, Stereotipuri, discriminare si relatii intergrupuri, Editura Polirom, Iasi, 1997

Chelcea, Septimiu, Marginean, Ioan, Cauc, Ion, Cercetarea sociologica, Editura Destin, 1998

Cracsner, Constantin – Edmond, Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 2003

Petre Duțu, Impactul integrării în alianța nord-atlantică asupra managementului resurselor umane din Armata României – București,
Editura Universității Naționale de Apărare, 2005

Lt.col. dr. Mihaela HOARĂ, Calitatea resurselor umane din organizația militară, Gândirea Militară Românească – nr. 1/2007

Moscovici, Serge, Psihologia sociala sau Masina de fabricat zei, Polirom, Editura Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi, 1999

Neculau, Adrian, Reprezentarile sociale, Editura Polirom, Iasi, 1997
Rotariu, Traian, Ilut, Petre, Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1997

Recrutarea, menținerea și dezvoltarea unei forțe militare profesioniste- Defence Institute of Internațional Legal Studies Newport, RI 02841 – 1523.

Schiopu, Ursula, Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1994 Zamfir, Catalin, Vlasceanu, Lazar, Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998

ANEXE :

ANEXA NR. 1

WEBSITE-UL DE PROMOVARE A PROFESIEI MILITARE IN ARMATA ROMANIEI

ANEXA NR. 2

AFIS DE PROMOVARE A PROFESIEI MILITARE

ANEXA NR. 3

PLIANTE ȘI AFIȘE DE PROMOVARE A PROFESIEI MILITARE

ANEXA NR. 4

ANEXA NR. 5

ANEXA NR. 6

CARACTERISTICI

ALE STRUCTURII SISTEMULUI DE RECRUTARE ÎN UNELE STATE MEMBRE NATO

ANEXA NR. 7

ANEXA NR. 8

SITE-UL DE PROMOVARE A PROFESIEI MILITARE ÎN ARMATA BRITANICĂ

ANEXA NR.9

SITE-UL PENTRU ALEGEREA SPECIALITĂȚII MILITARE ÎN ARMATE BRITANICĂ

ANEXA NR. 10

PUBLICAȚIE ON LINE

ANEXA NR. 11

REVISTA „ARMY FAMILIES FEDERATION”

ANEXA NR. 12

SITE-UL DE PROMOVARE AL ARMATEI SUA

ANEXA NR. 13

SITE-UL DE PROMOVARE A PROFESIEI ÎN ARMATA FRANȚEI