. Contabilitatea Cheltuielilor de Exploatare In Sistemul Contabil Dualist

CUPRINS

CAPITOLUL 1.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DUALISMUL CONTABIL

1.1. DEFINIREA CONTABILITĂȚII ÎN SISTEMUL CONTABIL DUALIST

Contabilitatea este un sistem informațional care cuantifică, prelucrează și transmite informațiile utile în procesul decizional. În mod curent se face distincție între două domenii: contabilitate financiară și contabilitate de gestiune. Contabilitatea de gestiune furnizează toată informația contabilă care este cuantificată, prelucrată și transmisă pentru utilizare internă de către management, este comunicată și în exteriorul organizației.

Conducerea firmei nu e posibilă fără informație. Conducerea, managementul unității, indiferent de ramura, sectorul de activitate se bazează pe informații interne și externe.

Pornind de la datele primare ale tranzacțiilor unei societăți, contabilitatea furnizează informații pentru un număr mare de părți interesate, fiecare parte cerând informații diferite în funcție de interesul pe care îl au față de societate.

Pentru exterior contabilitatea furnizează informații prezentate ca niște conturi financiare sub o formă standard, stabilită prin lege, în mod cronologic. De acest lucru răspunde contabilitatea financiară.

La nivelul societății, firmei există și contabilitatea pe care o numim internă pentru conducere ( de gestiune, de management).

Contabilitatea de gestiune are ca obiect procesele interne ale întreprinderii cu efecte asupra mărimii patrimoniului.

În Regulamentul de aplicare a Legii contabiltății nr.82/1991 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 se prevede la art.105 : “Contabilitatea de gestiune este destinată, în principal, pentru înregistrarea operațiunilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinație, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație; decontarea producției, precum și calculul costului de producție al produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, inclusiv al producției în curs”.

Pentru gestiunea eficientă a unei companii este nevoie de trei tipuri de informații financiare. În primul rând întreprinderile de producție și de servicii au nevoie de informații legate de calcularea costurilor produselor și serviciilor. Tehnicile contabilității costurilor se aplică pentru colectarea informațiilor privind producția, pentru alocarea cheltuielilor specifice pe loturi de produse și pentru calcularea costului unitar.

În al doilea rând pentru a-și atinge obiectivele, toate companiile au nevoie de date care să stea la baza planificării și controlului activității de exploatare (operaționale). Într-o companie producătoare, pe măsura desfășurării activității de producție și a generării costurilor se aplică procedee stricte de control în vederea comparării costurilor efective cu cele planificate. Prin intermediul acestor procedee se poate determina eficiența activității de exploatare și a managementului.

În al treilea rând, managerii au nevoie de rapoarte și analize financiare speciale pentru a-și fundamenta deciziile. Prin urmare, la baza deciziilor manageriale trebuie să stea analiza unor disecții alternative de acțiune. Contabilul de gestiune trebuie să furnizeze informațiile necesare pentru luarea acestor decizii.( Principiile de bază ale contabilității, 2000).

1.2. COMPARAȚIA CONTABILITATE FINANCIARĂ – CONTABILITATE DE GESTIUNE

Contabilitatea financiară cuprinde toate principiile care reglementează contabilizarea și raportarea informațiilor financiare care pot fi publice pentru persoanele din mediul extern al întreprinderii, acționari, bancheri, creditori și brokeri. Prin contrast contabilitatea de gestiune există în primul rând pentru cei din interiorul companiei pentru persoanele care răspund de activitatea de exploatare a acesteia.

Numeroase procedee și principii ce aparțin contabilității financiare se aplică și în contabilitatea de gestiune. Tehnicile de amortizare, procedeele de încasare și plată a mijloacelor bănești, metodele de evaluare a stocurilor și delimitarea elementelor de active și datorii sunt esențiale și pentru studiul contabilității de gestiune.

A. Asemănări între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune

Ambele tipuri de contabilități formează sistemul contabil al întreprinderii, nefiind incompatibile. Ambele se bazează pe conceptul de responsabilitate. Contabilitatea financiară este concentrată asupra întreprinderii ca un întreg, pe când cea analitică sau internă pune accentul pe fiecare parte a întreprinderii, însă amândouă se bazează pe principiul responsabilității.

Ambele circuite sunt elemente ale aceluiași cadru, care este unitatea patrimonială și împreună trebuie să asigure realizarea obiectivelor de bază ale acesteia.

B. Diferențe între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune

Informarea externă se asigură cronologic, după reguli și standarde impuse, clare, de către contabilitatea financiară. Contabilitatea de gestiune se diferențiază de cea financiară prin:

concentrarea pe informații și date ca necesitate internă pentru conducător : pentru scopuri

interne conducătorul are nevoie de informații total diferite de cele solicitate de utilizatorii externi (acționari, creditori, bănci).

punerea accentului în mai mare măsură pe viitor : informația pentru conducere este

puternic orientată spre viitor. Costul istoric și alte informații istorice sunt folosite în planificare, dar numai pentru aceasta. Însă pentru manager este incertă asumarea că viitorul va fi o simplă reflexie a ce s-a întâmplat în trecut.

Contabilitatea financiară, însă, se bazează pe înregistrările istorice, în mod prioritar. Înregistrările în contabilitatea financiară sunt făcute numai după ce tranzacțiile au avut

loc, s-au produs.

contabilitatea de gestiune nu este condusă de principii contabile general acceptate.

Rapoartele contabilității financiare trebuiesc elaborate în concordanță cu principiile

contabile general acceptate. Persoanele externe firmei trebuie să fie asigurate că informațiile ce li se adresează sunt elaborate și se bazează pe un set comun de reguli generale.

Conducătorii firmei nu sunt conduși de principiile generale de contabilitate, acceptate în

obținerea și utilizarea informațiilor. Managerii pot stabili regulile proprii majore privind formatul și conținutul informației care este folosit în interiorul firmei.

contabilitatea internă pune mai puțin accentul pe precizie, exactitate și un mai mare

accent pe date nonmonetare, pe date cantitative.

Când informațiile sunt solicitate, rapiditatea este adeseori mai importantă decât

exactitatea, precizia. Cu cât informația ajunge mai repede la manageri cu atât problema este mai repede cunoscută și rezolvată.

Solicitările managerului sunt deseori bazate pe bune estimări și aproximări și prelevează

cifrele, datele care se bazează pe acuratețea ultimului bănuț. Contabilitatea financiară nu permite acest tratament.

Pe de altă parte datele nonmonetare sunt foarte importante pentru contabilitatea de gestiune.

e) contabilitatea internă pune accent pe fiecare componentă structurală a firmei și mai puțin

pe organizație ca ansamblu.

Contabilitatea financiară pune accentul în prezentarea activităților pe tratarea firmei,

întreprinderii ca un întreg.

Prin contrast, contabilitatea pentru conducerea internă a întreprinderii pune

accentul nu pe întreprindere ca un întreg ci pe părțile componente sau secțiunile acesteia : o linie de fabricație, vânzările teritoriale, divizii, departamente, secții sau orice altă componentă ce poate fi obținut prin secționarea întregului.

f) contabilitatea de gestiune nu este standardizată.

Contabilitatea financiară e standardizată bazându-se pe reguli precise stabilite de instituții bine definite. Înregistrările contabilității financiare sunt supuse auditării, examinării de contabili profesioniști autorizați. Ea este obligatorie.

Contabilitatea de gestiune nu este standardizată. Fiecare întreprindere este complet liberă privind organizarea contabilității interne pentru conducere.

1.3. DELIMITAREA CHELTUIELILOR ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Contabilitatea de gestiune își extrage costurile din contabilitatea financiară care determină și analizează rezultatul în mod global în funcție de natura cheltuielilor și veniturilor. În contabilitatea de gestiune cheltuielile și veniturile preluate din contabilitatea analitică sunt ventilate în funcție de destinația lor. Totodată, prin calcularea costului produsului, contabilitatea de gestiune furnizează informații necesare evaluării imobilizărilor, stocurilor și posturilor de regularizare din contabilitatea financiară.

Se impune, astfel, delimitarea raporturilor dintre cele două secțiuni ale contabilității privind analiza și formarea rezultatelor. Soluția folosită în acest sens este cea a grupării cheltuielilor în cheltuieli încorporabile, cheltuieli neîncorporabile și cheltuieli supletive.

Cheltuielile încorporabile figurează atât în contabilitatea financiară cât și în cea de gestiune. De regulă, cheltuielile de exploatare sunt cheltuieli încorporabile, în schimb cheltuielile financiare sunt parțial încorporabile, iar cheltuielile excepționale, deoarece sunt în cea mai mare parte independente de activitatea curentă, sunt neîncorporabile. De asemenea, anumite cheltuieli de exploatare apreciate ca independente de costul de producție sunt expediate în categoria cheltuielilor neîncorporabile. De exemplu, provizioanele pentru deprecierea conturilor de creanțe-clienți, pierderi din creanțe anulate.

Cheltuielile neîncorporabile nu formează obiectul înregistrării și analizei în contabilitatea de gestiune.

Cheltuielile supletive ( adăugate ) sunt cheltuieli înregistrate în contabilitatea de gestiune, fără a se regăsi în contabilitatea financiară.

De exemplu, remunerația întreprinzătorului individual, dobânzile calculate pentru capitalul mediu imobilizat, amortizarea suplimentară calculată pentru depășirea numărului de ore normale de exploatare a mijloacelor fixe în procesul de producție.

Pentru întreprinderea producătoare schema simplificată a modelului de calcul al rezultatului analitic se prezintă astfel:

Prețul de vânzare al produselor sau serviciilor vândute în cadrul perioadei

( – ) Costul de producție al produselor vândute, din care :

Cheltuieli directe de producție ( din care, pe articole de calculație )

Cheltuieli indirecte de producție ( din care, pe articole de calculație )

( = ) Marja brută de producție

( – ) Costul în afara producției, din care:

Cheltuieli de desfacere ( pe articole de calculație )

Cheltuieli generale de administrație ( pe articole de calculație )

Cheltuilei financiare incluse în costul produsului

( = ) Rezultatul ( profit sau pierdere ) analitic pe produs sau serviciu.

Cheltuielile de exploatare reprezintă o altă parte componentă importantă a Contului de rezultate al unei companii. De obicei ele sunt grupate pe categorii. Cheltuielile de comercializare și cheltuielile generale și administrative reprezintă două categorii principale.

Cheltuielile privind reparațiile, întreținerea, combustibilii sau alte cheltuieli necesare pentru întreținerea și exploatarea mijloacelor fixe se numesc cheltuieli de gestiune pentru că sunt înregistrate imediat în debitul unor conturi de cheltuieli, corespunzătoare anumitor conturi de venituri. Cheltuielile de gestiune se înregistrează în conturile de cheltuieli pentru că de ele beneficiază exercițiul curent. Din acest motiv, ele se scad apoi din venitul net. Deci, orice plată de care beneficiază numai exercițiul curent se numește cheltuială de gestiune.

Sistemul de contabilitate în dublu circuit prin cele două componente ale sale reflectă cheltuielile în mod diferit.

Contabilitatea financiară evidențiază cheltuielile după natura lor din momentul angajării.

Contabilitatea unității patrimoniale constituie potrivit Legii contabilității, sumele sau valorile plătite sau de plătit.

Cheltuielile de exploatare reprezintt.

Cheltuielile de exploatare reprezintă o parte componentă importantă a Contului de rezultate al unei companii comerciale. Acestea sunt cheltuielile, altele decât costul bunurilor vândute, care sunt necesare pentru derularea operațiunilor. De obicei, cheluielile de exploatare sunt grupate pe categorii. Cheltuielile de comercializare și cheltuielile generale și administrative reprezintă două categorii principale.

Cheltuielile de comercializare cuprind cheltuielile privind: stocarea și pregătirea bunurilor pentru vânzare; prezentarea, publicitatea și alte activități promoționale; efectuarea vânzărilor; expedierea bunurilor către cumpărător (dacă vânzătorul suportă cheltuielile de livrare). Printre cheltuielile generale și administrative se numără: cheltuieli generale de birou, cele pentru contabilitate, personal, creditare și încasare și alte cheltuieli care se referă la toate operațiunile companiei.

Deși cheltuielile generale privind spațiile de desfășurare a activității, cum ar fi cheltuieli privind chiria și cheltuieli de întreținere sunt deseori incluse în categoria cheltuielilor generale și administrative, ele pot fi repartizate între categoriile chletuielilor de vânzare și administrare într-o proporție stabilită de management.

Cheltuielile delimitate pe feluri se grupează pe activități consumatoare de resurse.

Cheltuielile din activitatea de exploatare sunt cheluieli ocazionate de desfășurarea activității înscrise în obiectul firmei, legate de producție, prestări servicii și operații comerciale.

Ele sunt structuate astfel:

cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibil,

piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile, costul de achiziție al energiei și apei consumate, costul mărfurilor vândute;

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți (reparații și întreținere;

redevențe; locații de gestiune și chirii; studii și cercetări; comisioane, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transport de bunuri și personal; deplasări, detașări; poștă și taxe de telecomunicații; servicii bancare și altele);

cheltuieli cu impozitele, taxele, vărsămintele asimilate suportate de unitatea

patrimonială (impozit pe clădiri, taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport);

cheltuieli cu personalul (salariile și alte drepturi de personal, asigurările și

protecția socială, contribuția unității la asigurărilee sociale și pentru ajutorul de șomaj);

– alte chletuieli de exploatare (pierderi din creanțe).

1.4. MODALITĂȚI DE RECUNOAȘTERE A CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Cheltuiala apare în procesul cumpărării produselor, serviciilor de la producător la consumator, de la operant la consumator, deci apare în circulație.

Cheltuiala este legată de încasări, de disponibilitățile bănești, de modalitatea financiară a întreprinderii.

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere simultan cu recunoașterea creșterii datoriilor sau reducerii activelor ( de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe ).

De asemenea, cheltuielile sunt recunoscute pe baza asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit.(Standardele Internaționale de contabilitate, 2000)

Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoașterea simultană sau combinată a veniturilor și cheltuielilor care rezultă direct și concomitent din aceleași tranzacții sau alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute în același timp cu venitul din vânzarea bunurilor.

Organismul internațional de normalizare contabilă (IASC) definește cheltuielile ca diminuări de avantaje economice, în cursul unui exercițiu sub forma diminuării activelor sau creșterii pasivelor și care au generat o scădere de capitaluri proprii, alta decât distribuirile către proprietarii de capital (Feleagă Nicolae, 1998).

Se pot distinge cheltuieli propriu-zise, care rezultă din activitatea curentă, cum sunt costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizarea; și pierderile și minusurile de valoare rezultând din catastrofe naturale, din vânzarea activelor imobilizate, din variația cursului valutar, care pot să rezulte sau nu din activități curente ale întreprinderii.

În ceea ce privește criteriul de structurare a cheltuielilor proiectul de normă prevede prezentarea după natura economică sau pe funcții ale întreprinderii.

După natura economică cheltuielile de exploatare sunt prezentate astfel:

materii prime și materiale consumabile utilizate

cheltuieli de personal

amortisemente și provizionare

alte cheltuieli de exploatare

În cazul clasificării cheltuielilor pe funcții ale întreprinderii, proiectul de normă prevede

următoarea structură a cheltuielilor:

costul vânzărilor

costul de distribuție

cheltuieli administrative

alte cheltuieli de exploatare.

În practica contabilă americană, cheltuielile se structurează după destinația acestora sau funcțiile întreprinderii. Se disting următoarele funcții ale întreprinderii:

funcția de producție, prin costul bunurilor vândute ( cost of goods );

funcția de vânzare, prin cheltuielile de vânzare ( selling );

funcția administrativă, prin cheltuieli generale și administrative ( general and

administrative);

funcția financiară, în special prin cheltuieli cu dobânzile ( interest ).

În țara noastră contabilitatea cheltuielilor se ține potrivit O.G. nr. 61/30 august 2001

art.16/alin. (1) pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, după caz.

După natura economică cheltuielile de exploatare sunt prezentate de:

cheltuieli privind mărfurile ( sau constul mărfurilor vândute ) sunt constituite din prețul de

cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport- aprovizionare și alte cheltuieli accesorii legate de achiziția mărfurilor;

cheltuieli cu materiile prime

cheltuieli cu materiale consumabile constau din cheltuieli cu materiale auxiliare, piese de

schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile;

cheltuieli cu energia și apa, reprezintă costul de achiziție al energiei și apei consumate;

alte cheltuieli materiale include costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate sau

uzura acestora, cheltuieli privind baracamentele și amenajările provizorii, costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor;

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți;

cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate;

cheltuieli cu remunerațiile personalului;

cheltuieli privind asigurările și protecția socială;

alte cheltuieli de exploatare include pierderile din creanțe și alte cheltuieli de exploatare;

cheltuieli cu amortizările și provizioanele.

CAPITOLUL 2.

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. “LIMER” S.R.L.

2.1. OBIECTUL DE ACTIVITATE

S.C. “LIMER” S.R.L. s-a înființat conform dispozițiilor legii române nr. 31/1990 ca o societate comercială cu răspundere limitată cu asociat unic.

Societatea a luat ființă la 20 februarie 1997, având ca asociat unic pe Rogojan Liviu, cetățean român.

Durata de constituire este pe perioada nedeterminată de timp.

Asociatul unic a participat la formarea capitalului social în proporție de 100% și în aceeași proporție participă la împărțirea beneficiilor și la suportarea pierderilor.

Sediul social al societății este în România, localitatea Sânandrei, nr. 526.

Societatea s-a constituit cu un capital social subscris de 10.000.000 lei, exclusiv în numerar. Capitalul social, în valoare este împărțit într-un număr de 10 părți sociale, în valoare de 1.000.000 lei o parte socială, aflate toate în proprietatea asociatului unic.

Administrarea societății se face de către un administrator în persoana asociatului unic, adică în persoana d-lui Rogojan Liviu.

S.C. LIMER S.R.L. s-a constituit cu următorul obiect de activitate:

prestări servicii în construcții

prestări servicii în turism.

Conform actului adițional din 20 februarie 2001 societatea desfășoară pe lângă cele

enunțate mai sus, o activitate de producție langoșie.

Activitatea de prestări servicii în construcții presupune încheierea unui contract cu firme din Germania, prin care S.C. LIMER S.R.L. se obligă să presteze servicii cu munca vie. Pe lângă aceasta, societatea desfășoară o activitate de intermediar în turism, beneficiul rezultă din marja comercială pe care o stabilește.

Începând din 20 februarie 2001 adaugă la acestea și o activitate de producție langoșerie.

2.2. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Structura organizatorică a societății este redată conform organigramei.

Conducerea supremă a societății este Adunarea Generală a Acționarilor. Acesta se reunește o dată pe an și este reprezentat de directorul general, în persoana d-lui Rogojan Liviu. Directorul general ia decizii cu privire la organizarea și funcționarea celorlalte compartimente din subordine. Acestuia fiindu-i subordonați direct: compartimentul de producție-langoșerie, compartimentul de turism, departamentul comercial, departamentul financiar-contabil și departamentul personal, resurse umane.

Angajații langoșeriei în luna decembrie 2001 a fost reprezentat de d-l Chorosi Mircea, angajat cu carte de muncă.

Administratorii activității de turism, conform statului de plată din luna decembrie 2001 a fost reprezentat de directorul general, directorul compartimentului de turism, directorul compartimentului comercial și directorul departamentului financiar.

Colaboratorii societății sunt directorul economic, în persoana contabilului șef, un muncitor al sectorului langoșerie și directorul compartimentului de prestări servicii în construcții.

Muncitorii constructori în luna decembrie anul 2001, conform statului de plată au fost în număr de nouăsprezece muncitori angajați cu carte de muncă.

Dacă modul de organizare a contabilității de gestiune este lăsată la latitudinea fiecărei unități patrimoniale, în funcție de specificul și nevoile acesteia nu înseamnă că aceste unități patrimoniale pot opta în cele mai multe cazuri, la neorganizarea acesteia.

Din moment ce avem producție, lucrări sau servicii, care necesită calculații de costuri, acestea trebuie efectuate neapărat în cadrul contabilității normalizate.

Observarea funcției economice a întreprinderii fizice și financiare și că aceste fluxuri constituie în realitate un circuit economic în raport cu care fluxurile pot fi de ordin intern sau de ordin extern.

Astfel, capitalurile proprii sau /și împrumuturile bancare sunt investite o parte în active imobilizate, iar o altă parte este utilizată pentru desfășurarea activității. Cu această parte întreprinderile procedează la cumpărarea de materii prime, suportă chletuieli de personal, de fabricație, de stocaj, chletuieli administrative și de distribuție.

Producția vândută dă naștere încasărilor.

Ținând seama de faptul că există un decalaj între data angajării acestor cheltuieli și reglementarea lor financiară (plată), vor apare datorii către furnizori, fenomen ce se produce și în relațiile cu clienții.

Circuitul astfel parcurs poartă denumirea de ciclu de exploatare și reliefează existența a două tipuri de fluxuri : fluxuri monetare sau financiare și fluxuri de bunuri și servicii (fluxuri fizice).

Toate fluxurile financiare intervin pentru a lega întreprinderea de mediul ei social și economic:  furnizare, clienți, angajați, asociați, acționari, stat, bănci.

Fluxurile fizice sunt interne întreprinderii și au în vedere consumuri de materii prime și materiale, amortizare, forță de muncă – fluxuri denumite și fluxuri de consum, deoarece ele însoțesc transformarea materialelor din forma inițială în produse finite sau în curs de execuție. Acest circuit intern este propriu fiecărei întreprinderi, diferențierea fiind dată de o serie de factori de natură tehnico-tehnologică, organizatorică, grad de înzestrare tehnică și de calificare a forței de muncă și prin urmare el stă la baza eficienței activității desfășurate. Având în vedere contextul economic în care se desfășoară orice activitate, apare necesitatea aplicării « principiului prudenței », fapt pentru care circuitul intern este considerat ca fiind « cutia neagră » a întreprinderii.

Apare astfel necesitatea organizării unei contabilități active, proprie fiecărei întreprinderi, care poartă denumirea de contabilitate de gestiune, care este contabilitatea circuitului intern și oferă posibilitatea cunoașterii costurilor complete sau parțiale, procedează la studiul lor continuu, la estimarea evoluției lor, la compararea costurilor pertinente cu costurile provocate de soluțiile alternative avute în vedere.

Orice cheltuială devine cost în cazul în care este asociată următoarelor elemente : resursă consumată, perioadă de timp, loc de consum, activitate și produs sau serviciu. În acest scop, cheltuielile trebuie să fie supuse unui proces de evaluare, măsurare, clasificare, calcul și ventilare. Acest proces de selectare și agregare este denumit calculația costurilor. Acesta reprezintă procesul de adunare și sortare a informațiilor privind costurile istorice, în vederea evaluării stocurilor și măsurării profitului. În sens lărgit, calculația costurilor se ocupă și de analiza costurilor și rezultatelor viitoare pentru a sprijini conducerea în privința planificării, luării deciziilor și controlului. Este cazul managementului costurilor.

Informația produsă și gestionată de calculația costurilor se înscrie în secretul comercial de întreprindere și este destinată întreprinzătorilor (managerului, administratorului) ca beneficiar intern care, în calitatea sa de manager, trebuie să soluționeze probleme de alocare și utilizare a resurselor întredințate din exterior (de către investitor) pentru a construi performanța.

Totodată oferă informații indispensabile pentru contabilitatea financiară, referitoare la costurile necesare evaluării stocurilor fabricate și producției de imobilizări.

CAPITOLUL 3.

URMĂRIREA, ÎNREGISTRAREA ȘI CONTROLUL CHELTUILEILOR DE EXPLOATARE LA S.C. “LIMER”  S.R.L.

3.1. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR PRIVIND VALORILE MATERIALE STOCABILE ȘI NESTOCABILE

“Exploatarea” definește obiectul de activitate al fiecărui agent economic, iar realizarea lui înseamnă importante eforturi și angajamente materiale și bănești.

În ansamblul cheltuielilor de exploatare ale oricărui agent economic, ponderea cheltuielilor privind valorile materiale stocabile (cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri ) sunt dominante.

Stocurile sunt active( Standardele Internaționale de contabilitate, IAS 2, 2000):

deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

în curs de producție în vederea unei vânzări în aceleași condiții ca mai sus;

sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în

procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Stocurile includ:

bunurile cumpărate și deținute cu scopul revânzării cum sunt mărfurile achiziționate de un

detailist în vederea revânzării sau terenurile și alte proprietăți imobiliare deținute cu scopul de a fi revândute;

produsele finite sau producția aflată în curs de execuție;

materialele și alte consumabile destinate utilizării în procesul de producție;

în cazul unui prestator de servicii, stocurile include costul serviciilor, pentru care

întreprinderea nu a înregistrat încă venitul aferent.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării,

precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc în prezent.

Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea stocurilor trebuie recunoscută ca o

cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. Valoarea oricărei diminuări a stocurilor până la valoarea realizabilă netă și toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care are loc diminuarea sau pierderea. Valoarea oricărei stornări a diminuării valorii stocurilor ca urmare a unei creșteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscută ca o reducere a cheltuielii cu stocurile în perioada în care stornarea a avut loc.

Conturile folosite pentru reflectarea cheltuielilor de această natură, respectiv conturile

din grupa 60 “Cheltuieli cu materiile prime, materiale și mărfuri” sunt conturi de activ care se debitează cu cheltuielile efective ale perioadei și se creditează la sfârșitul exercițiului (lunar) prin transferarea întregului rulaj debitor, în contul de calcul al rezultatului exercițiului 121 “Profit și pierdere”.

Se consideră materii prime acele sortimente destinate consumului productiv care

constituie substanța produselor finite. Materialele consumabile sunt materiale care se folosesc în procesul de producție alături de materiile prime și care, de regulă, nu se regăsesc în substanța produsului finit.

Materialele nestocabile sunt acele materii consumabile, nestocate de unitatea

economică care nu trec printr-un cont de gestiune (de stocuri) și care se înregistrează pe măsura aprovizionării lor asupra cheltuielilor de exploatare (de exemplu, imprimatele).

Prin analiza obiectului de activitate a S.C. LIMER S.R.L. putem delimita cheltuielile

de exploatare pe cele trei activități: producție langoșerie, prestări servicii în construcții și prestări în turism. Pentru exemplificare vom lua datele din luna decembrie anul 2001.

În cadrul activității de producție unitatea a înregistrat pe baza bonului de consum

cheltuieli cu consumul de materii prime în sumă de 36.704.968 lei potrivit relației:

600 “ Cheltuieli cu materii prime = 300 “Materii prime” 36.704.968

Unitatea a înregistrat conform bonului de consum, un consum de materiale de

împachetat în sumă de 1.285.373 potrivit relației:

6018 “ Cheltuieli privind alte = 3018 “Alte materiale consumabile” 1.285.373

materiale consumabile”

Unitatea a înregistrat o cheltuială totală cu combustibilul de 1.245.712 lei conform bonurilor de casă de la Shell și Petrom. Pentru a putea delimita această cheltuială pe cele trei activități ale firmei vom avea în vedere, că responsabilul care se aprovizionează cu materiile prime și materialele de împachetat se alimentează cu benzină de la Petrom. Administratorii activității de turism se alimentează de la Shell. Conform bonului de casă de la Petrom, consumul de benzină pentru activitatea de producție în luna decembrie a fost de 1.099.831 lei care a fost înregistrat în contabilitatea financiară potrivit relației:

% = 4011 “Furnizori interni” 1.308.799

60120 “Cheltuieli combustibil țară” 1.099.831

4426 “TVA deductibil” 208.968

Bonul de casă de la Shell a fost în valoare de 145.941 lei, care se va repartiza asupra activității de turism.

În luna decembrie s-a înregistrat o uzură a obiectelor de inventar deținute de unitate în valoare totală de 973.000 lei conform notei contabile. În categoria obiectelor de inventariat se include următoarele: cântar, ustensile, vase, obiecte de inventar aferente activității de producție; telefon, folosit atât pentru derularea activității de turism, precum și pentru cea de prestări servicii în construcții. Astfel potrivit acestei delimitări activității de producție i se va repartiza o cheltuială cu obiectele de inventar în sumă de 600.000 lei potrivit relației:

6020 “Cheltuielile obiectului inventar țară” = 322 “Uzura obiectului de inventar” 600.000

iar pentru celelalte două activități suma rămasă de 373.000 lei se va repartiza în sumă egală.

Conform facturilor sosite de la Calor și Conel cheltuiala cu energia și apa pe luna decembrie a fost de 2.365.327 lei care a fost înregistrat în contabilitatea financiară astfel:

% = 4011 “Furnizori interni” 2.814.739

605 “Cheltuieli cu energia și apa” 2.365.327

4426 “TVA deductibil” 449.412

Factura Calor privind consumul de apă a fost de 781.495 lei aferentă activității desfășurate în spațiul de producție a langoșeriei și 1.148.123 lei pentru celelalte două activități, consum efectuat la sediul social al firmei și care se va repartiza pe aceste două activități în sumă egală.

Consumul de energie electrică în spațiul de producție a fost de 126 kwh x 1696 lei/ kwh = 213.696 lei conform facturii Conel. Consumul de energie electrică al administrației a fost conform facturii Conel de 222.013 lei, sumă care va fi repartizată pentru cele două activități prestari servicii și prestării turism în mod egal.

Materialele nestocate folosite în țară de unitate sunt reprezentate din achiziții de materiale: pur, saci gunoi, sacoșe, hârtie xerox, rolă fax, folie documente, dischete. Principalii furnizori de materiale nestocate sunt S.C. Metro S.R.L. și S.C. Acor Center S.R.L.

Conform facturilor s-au achiziționat materiale nestocate în valoare de 500.211 lei, care s-a înregistrat în contabilitatea financiară astfel:

% = 4011 “Furnizori interni” 595.251

6040 “Cheltuieli cu materiale nestocate țară” 500.211

4426 “TVA deductibil” 95.040

Materialele consumate în activitatea de producție sunt: pur, saci, sacoșe, care conform facturii Metro a fost în sumă totală de 352.489 lei.

Valoarea de 147.722 lei conform facturilor privind achiziții de hârtie xerox, dischete, etc. se va repartiza în sumă egală asupra celorlalte două activități ale firmei.

3.2. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU SERVICIILE PRESTATE DE TERȚI

Pentru realizarea obiectului de activitate, acela de producție și turism, în procesul de exploatare apar numeroase lucrări și servicii prestate de terți cum sunt: cheltuieli cu întreținerea și reparațiile, chirii, transport de bunuri și persoane, cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, cheltuieli cu serviciile bancare.

Pentru reflectarea lor în contabilitate în cadrul grupelor: 61 “Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți” și 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți” detalierea și delimitarea fiecărui gen de cheltuială fiind strictă, ceea ce impune individualizarea și încadrarea corectă pe baza documentelor.

În structura serviciilor generale prestate de terți se cuprind cheltuieli de întreținere și reparații, redevențe, locații de gestiune, chirii, prime de asigurare, situații și cercetări.

În structura altor servicii prestate de terți se cuprind acele lucrări și servicii care sunt indirect legate de desfășurarea activității de ansamblu a unui agent economic: cheltuieli cu colaboratorii ce reprezintă sumele datorate colaboratorilor externi pentru prestările efectuate unității economice; cheltuieli privind comisioanele și onorariile în care se cuprind: comisioane datorate pentru cumpărarea sau vânzarea titlurilor de valoare imobilizate, titlurilor de plasament, comisioane de intermediere, onorarii de conciliere, expertize de specialitate; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; cheltuieli cu transportul de bunuri și personal; cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxele de telecomunicații; cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate; alte cheltuieli cu serviciile executate de terți.

Cheltuielile de protocol, reclamă și publicitate se consideră deductibile sub aspect fiscal într-un anumit procent din profitul brut al agențiilor economice:

Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri cuprinde:

deplasări în interes de serviciu: diurnă, cazare, transport;

drepturile cuvenite angajaților și familiilor acestora transferați sau mutați împreună cu unitatea în altă localitate.

Serviciile bancare sunt considerate acele servicii prestate de bănci care nu au un

caracter de cheltuieli financiare și care se concretizează în:

comisioane bancare pentru efectuarea operațiilor de decontare din conturile

bancare;

cheltuieli pentru procurarea de titluri prin intermediul băncilor;

comisioane și cheltuieli pentru emisiuni de împrumuturi;

comisioane pe efecte de comerț.

În categoria altor cheltuieli cu serviciile executate de terți se cuprind acele servicii

care sunt indirect legate de desfășurarea activității unității.

Unitatea plătește o chirie lunară de 3.214.246 lei conform chitanței pe baza Contractului nr.1035/15.10.2001 la Universitatea Politehnica Timișoara pentru spațiul unde funcționează langoșeria.

Înregistrarea plății chiriei în contabilitatea financiară s-a făcut în nota contabilă Casa în lei potrivit relației:

6120 “Cheltuieli chirie țară” = 5311 “Casa în lei” 3.214.246

Conform chitanței s-a plătit la S.C. Metropol S.R.L. asigurarea muncitorilor constructori în valoarea totală de 2.040.000 lei, sumă care se va repartiza integral asupra activității privind prestări servicii în construcții. În contabilitatea financiară înregistrarea plății asigurării s-a făcut astfel:

6130 “Asigurări la intern” = 5311 “Casa în lei” 2.040.000

Cheltuiala cu colaboratorii în luna decembrie a fost de 1.200.000 lei, ce reprezintă fondul de salarii al contabilului. Conform centralizatorului statului de plată a salariilor înregistrarea fondului de salar cu colaboratorii în contabilitatea financiară s-a făcut potrivit relației:

621 “Cheltuieli cu colaboratorii” = 4011 “Furnizori interni” 1.200.000

Această sumă se va repartiza în contabilitatea de gestiune în sumă egală pe cele trei activități ale firmei.

Cheltuielile cu telecomunicații conform facturii Connex a fost de 48.307.695 lei, factura Mobifon de 40.594.702 lei și factura Romtelecom de 13.800.000 lei.

Înregistrările în contabilitatea financiară a fost efectuată astfel în cadrul notei contabile aprovizionare:

% = 4011 “Furnizori interni” 122.215.852

6260 “Cheltuieli telecomunicații țară” 102.702.397

4426 “TVA deductibil” 19.513.455

Repartizările în contabilitate de gestiune se va efectua astfel: factura Connex aferentă activității de turism, factura Mobifon aferentă activității de prestări servicii și factura Romtelecom aferentă activității de producție.

Pentru înregistrarea comisioanelor bancare aferente operațiilor derulate prin conturile deschise la bănci unitatea a deschis în cadrul contului 627 “Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate” “conturi analitice de gradul I, respectiv: 6270 “Cheltuieli cu servicii bancare țară” și 6271 “Cheltuieli servicii bancare Germania”.

Conform extraselor de cont din țară ale băncilor BRD- SG Timișoara și West Bank Timișoara înregistrarea comisioanelor s-a realizat astfel:

6270 “ Cheltuieli servicii bancare țară” = 51213 “Cheltuieli curente West Bank 142.930

Timișoara”

6270 “ Cheltuieli servicii bancare țară” = 51212 “Cheltuieli curente BRD-SG 11.292

Timișoara”

În contabilitatea de gestiune comisioanele pentru contul curent deschis la West Bank Timișoara sunt aferente activității de turism, iar cele pentru contul curent deschis la BRD-SG Timișoara sunt repartizate asupra activității de producție.

Comisioanele bancare pentru operațiile efectuate prin contul curent în valută (DM) deschis în Germania, conform extrasului de cont din Germania a fost în valoare de 776.921 lei care s-a înregistrat în contabilitatea financiară potrivit relației:

6270 “Cheltuieli servicii bancare” Germania = 5147 “Cont curent Germania DM” 776.921

În contabilitatea de gestiune aceste comisioane vor fi repartizate asupra activității de prestări servicii în construcții.

În categoria altor cheltuieli cu serviciile executate de terți se cuprind cheltuieli cu servicii pentru activitatea de turism, mandate telegrafice în valoare totală de 7.409.224 lei; respectiv o taxă plătită la CCIT pentru constituirea fondului de lichidare conform legii nr.99/1999 în valoare de 366.303 lei. Aceste plăți s-au realizat conform chitanței înregistrate în contabilitatea financiară potrivit relației:

6280 “Cheltuieli servicii pentru activități în țară” = 5311 “Casa în lei” 7.775.527

3.3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU IMPOZITELE TAXELE

ȘI VĂRSĂMINTELE ASIMILATE

Plățile și vărsămintele cu caracter de impozite și taxe devin cheltuieli de exploatare și se reflectă cu ajutorul conturilor din grupa 63 “Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărăsmintele asimilate”.

Sunt costuri ocazionate de impozite, taxe și alte contribuții datorate și plătite bugetului de stat și altor organisme publice, în care se cuprind: impozitul pe terenuri, impozitul pe clădiri, impozitul pe mijloace de transport, taxa pe valoarea adăugată, taxe vamale, taxe speciale de consumație (accize) și contribuții.

Conform Centralizatorului statului de plată a salariilor în luna decembrie 2001 unitatea a înregistrat cheltuieli cu fondurile speciale, respectiv fond pentru persoanele cu handicap, în procent de 3%, fond de învățământ de 2% și comision Camera de Muncă de 0,75%.

În contabilitatea financiară s-a înregistrat în nota contabilă salarii potrivit relației:

635 “Cheltuieli cu alte impozite, = % 1.249.642

taxe și vărsăminte asimilate”

4473 “Fond de risc accidente” 656.681

4475 “Contribuția la fondul de învățământ” 437.790

4472 “Comision Camera de Muncă” 155.171

În acest cont s-a mai înregistrat și contribuția unității la fondul de turism aferentă lunii decembrie potrivit relației:

635 “ Cheltuieli alte impozite, = 4474 “Contribuția la fondul de turism “ 1.583.534

taxe și vărsăminte asimilate“

De asemenea, se mai cuprind în acest cont și taxele de drum plătite pentru alimentarea cu benzină. Înregistrările în contabilitatea financiară s-au făcut conform bonurilor de casă eliberate de Shell și Petrom.

În contabilitatea de gestiune repartizarea cheltuielilor cu fonduri speciale se va realiza conform Centralizatorului statului de plată aferentă celor trei activități astfel:

pentru muncitorii constructori suma de 716.185 lei

pentru administratorii turism suma de 386.229 lei

pentru colaboratori suma de 60.000 lei se va repartiza în sumă egală pe cele trei activități;

pentru angajații langoșeriei suma de 87.228 lei.

Fondul de turism se va repartiza asupra activității de turism. Taxa de drum

conform bonului de casă eliberat de Petrom a fost în sumă globală de 243.972 lei, valoare ce se repartizează asupra activității de producție, iar taxa de drum conform bonului eliberat de Shell a fost de 26.010 lei, sumă care se va repartiza asupra activității de turism și prestări servicii construcții în mod egal.

3.4. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Una dintre cele mai mari cheltuieli înregistrate de majoritatea companiilor o reprezintă cheltuielile privind salariile ( costul forței de muncă și taxele și impozitele legate de aceste sume. În anumite ramuri, cum ar fi serviciile bancare și de transport aerian, cheltuielile privind forța de muncă reprezintă mai mult de jumătate din cheltuielile totale de exploatare. Contabilitatea salariilor e importantă datorită sumelor mari implicate și faptului că angajatorul trebuie să respecte o serie de legi și norme complexe privind impozitele pe salarii. Angajatorul este obligat să se conformeze regulamentelor privind activitatea de raportare și evidență contabilă și răspunde de sumele reținute din drepturile salariale ale angajaților și de sumele datorate în contul impozitelor pe salarii.

În plus, sistemul de evidență contabilă a salariilor poate fi subiectul unor contestații și fraude. Fiecare angajat trebuie plătit la timp și solicită o explicație detaliată a sumelor pe care le primește. Sistemul de evidență contabilă a salariilor impune un control intern riguros și o prelucrare și distribuire eficientă a cecurilor, precum și o raportare corectă către organele de stat.

Cele trei tipuri de datorii legate de contabilitatea salariilor sunt:

datorii legate de recompensarea salariaților;

datorii legate de reținerile din salariile angajaților;

datorii legate de impozitele pe salarii datorate de angajator.

Este important să se facă distincție între salariați (personal) și colaboratori (angajați prin contract, independenți). Principiile contabilității salariilor se aplică numai pentru personalul companiei.

Compania plătește angajaților un salariu calculat orar sau lunar, aceștia fiind sub supravegherea și controlul său direct.

Colaboratorii independenți nu sunt angajați ai companiei, astfel încât nu sunt incluși în evidențele contabile privind drepturile salariale.

Aceste persoane oferă servicii firmei contra unei taxe, însă nu se află sub controlul și supravegherea directă a acesteia, cum sunt: contabilii publici autorizați, agențiile de publicitate și juriștii.

Angajatorul datorează angajaților săi tarife și salarii. Termenul de tarife se referă la plăți pentru serviciile prestate de angajați, calculat pe oră muncă sau pe unitate de produs.

Termenul salarii se referă la recompensarea angajaților prin sume fixe plătite lunar sau anual. În general, angajații care beneficiază de acest tip de plăți sunt administratorii sau managerii.

Evidența acestor cheltuieli se ține cu ajutorul contului 641 “Cheltuieli cu salariile personalului”.

Documentul pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților precum și a contribuției privind protecția socială și al altor datorii este statul de salarii. Este document justificativ de înregistrare contabilă, întocmindu-se lunar în două exemplare.

Suma plătită angajaților este în general mai mică decât salariile câștigate de aceștia, deoarece angajatorul e obligat prin lege să rețină anumite sume din salariile angajaților și să le remită direct organelor de stat în contul impozitelor și taxelor datorate de angajați. În această categorie de rețineri se încadrează cheltuielile privind asigurările și protecția socială, respectiv contribuția unității pentru constituirea fondului de ajutor șomaj.

Înregistrarea în contabilitate se face cu ajutorul contului 645 “Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”.

Acesta se detaliază pe trei subconturi, care reflectă genurile de contribuții:

6451 “Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”, ce reflectă contribuția unității de 23,67% la asigurările sociale.

6452 “Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”, ce reflectă contribuția angajatorului de 5% la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.

6458 “Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială” în care se înregistrează contribuția angajatorului în cotă de 7% la constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate.

Într-o formă simplificată, elementele de calcul a cheltuielilor cu personalul se prezintă astfel:

Salariul de bază brut

+ sporuri și adaosuri

+ indemnizații de conducere și alte sporuri acordate pentru conducere

+ indexări de salarii și compensarea creșterilor de prețuri

+ salariu în natură

+ alte drepturi salariale

= Cheltuieli cu remunerațiile personalului

+ Cheltuieli privind asigurările și protecția socială

Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale

Cheltuieli privind contribuția unității la ajutorul de șomaj

Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială

= Cheltuieli cu personalul

Conform Centralizatorului statului de plată a salariilor suma totală a salariilor angajați cu contract de muncă a fost de 20.689.363 lei repartizat astfel:

Pentru muncitorii constructori suma de 12.455.363 lei;

Pentru administratorii de turism suma de 6.717.000 lei;

Pentru angajații langoșeriei suma de 1.517.000 lei.

641 “Cheltuieli cu salariile personalului ” = 421 “Personal remunerații datorate” 20.689.363

Înregistrarea contribuției unității la asigurările sociale în cotă de 23,33 % din fondul de salarii conform Centralizatorului statului de plată în sumă totală de 4.826.828 lei repartizat astfel:

Pentru muncitorii constructori în sumă de 2.905.836 lei

Pentru administratorii de turism în sumă de 1.567.076 lei

Pentru angajatorii langoșeriei în sumă de 353.916 lei.

În contabilitatea financiară înregistrarea contribuției unității la asigurările sociale

s-a efectuat în nota contabilă salarii potrivit relației:

6451 “Contribuția unității de asigurări sociale” = 43111 “CAS” 4.826.828

Contribuția unității pentru constituirea fondului de ajutor șomaj în cotă de 5% a

fost de 1.034.471 lei, care s-a înregistrat în contabilitatea financiară astfel:

6452 “Contribuția unității pentru ajutor de șomaj” = 4371 “Contribuția unității la 1.034.471

constituția fondului

pentru ajutor șomaj”

Repartizarea pe cele trei activități:

Pentru muncitori constructori suma de 622.771 lei

Pentru administratorii turism suma de 335.850 lei

Pentru angajații langoșeriei suma de 75.850 lei

Înregistrarea contribuției pentru constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate în cota de 7% din fondul de salarii potrivit relației:

6458 “Alte cheltuieli privind asigurări și = 43112 “Contribuția unității 1.616.253

protecția socială” la fondul de sănătate”

Aceasta se va repartiza pe cele trei activități astfel:

Pentru muncitorii constructori suma de 871.875 lei la care se adaugă restanțe de 83.998 lei și suma de 28.000 lei partea din salariile colaboratorilor;

Pentru administratorii turism suma de 470.190 lei, plus partea din salariile colaboratorilor în sumă de 28.000;

Pentru angajații langoșeriei suma de 106.190 lei plus 28.000 lei din salariile colaboratorilor.

3.5. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE PRIVIND AMORTIZĂRILE ȘI PROVIZIOANELE

Încadrarea în aceeași grupă de conturi atât a amortizărilor cât și a provizioanelor se datorează faptului că ambele au funcția de “prerezerve” pentru refacerea imobilizărilor corporale uzate sau pentru acoperirea efectelor unor evenimente mai mult sau mai puțin previzibile.

Amortizarea reprezintă alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei sale de viață estimată. Amortizarea corespunzătoare perioadei contabilității se scade în mod direct sau indirect din profitul sau pierderea înregistrată în perioada respectivă.

Durata de viață utilă este fie perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării sau numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv.

Durata de viață utilă a unui activ supus amortizării poate fi mai mică decât durata sa fizică de viață. Ca urmare a acestui fapt, în contabilitatea de gestiune pot să apară diferențe de încorporare pozitive sau negative.

Cheltuielile cu provizioanele cuprind valoarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, corporale și a imobilizărilor în curs, pentru deprecierea materiilor prime, materiilor consumabile, obiectelor de inventar, mărfurilor și valorilor provizioanelor constituite pentru creanțe neîncasate, clienți dubioși, rău platnici sau aflați în litigii.

Pentru reflectarea în contabilitate se folosește contul 681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele”.

Documentul care stă la baza înregistrărilor este Situația de calcul și repartizare a amortizării.

Conform notei contabile cheltuielile cu amortizările pe luna decembrie 2001 au fost în sumă totală de 655.512 lei care privește amortizarea mobilierului și a celor 3 calculatoare folosite în scop administrativ și cele 2 friteuze utilizate pentru desfășurarea activității de producție. Înregistrarea amortizării imobilizărilor s-a realizat astfel:

6811 “Cheltuieli de exploatare = 2816 “Amortizarea mobilier, 655.512

privind amortizarea aparatură birotică, altele”

imobilizărilor”

Repartizarea amortizării conform Situației de calcul se va face astfel:

Pentru activitatea de producție suma de 22.160 lei reprezentând amortizarea celor două friteuze;

Suma de 633.352 lei reprezentând amortizarea mobilierului și a celor trei calculatoare se va repartiza în mod egal pe cele trei activități cu o sumă de 211.117 lei (pentru activitatea de turism 211.118 lei).

3.6. CONTABILITATEA ALTOR CHELTUEILI DE EXPLOATARE

În categoria acestor cheltuieli sunt cuprinse pierderile din creanțe, diferențe din lichidarea datoriilor și creanțelor, precum și alte cheltuieli de exploatare privind gestiunea, când reprezintă operațiuni curente ale unității patrimoniale.

Contabilitatea acestor cheltuieli se realizează prin conturile din grupa 65 “Alte cheltuieli de exploatare”.

Pierderile din creanțe sunt creanțe concretizate în clienți proveniți din operații comerciale care devin incerți, rău platnici, dubioși sau aflați în litigiu.

În categoria altor cheltuieli de exploatare unitatea înregistrează cheltuielile cu muncitorii în Germania, pentru care a deschis un cont analitic al contului 658 și anume 6581 “Cheltuieli cu muncitori Germania” .

În luna decembrie 2001 nu s-au efectuat astfel de cheltuieli.

3.7. PRINCIPIUL CONECTĂRII CHELTUIELILOR CU VENITURILE

Acest principiu precizează momentul în care trebuie contabilizate cheltuielile de exploatare. Pentru constatarea cheltuielilor, contabilul folosește metoda, conform căreia “cheltuielile urmează veniturile” ( Feleagă Niculae, 1998).

Conform principiului independenței exercițiilor, este necesar ca fiecărui exercițiu să i se impute veniturile și cheltuielile corespunzătoare.

Dificultățile apar atunci când unele cheltuieli sunt angajate pentru mai multe exerciții. Într-o atare situație, problema care se pune este determinarea părții din cheltuieli care a servit la obținerea venitului anului curent. Partea din cheltuieli ajunsă la scadență este o “cheltuială”, în timp ce partea din cheltuieli neajunsă la scadență este un “activ”.

Dacă o parte din cheltuieli nu poate fi conectată cu veniturile viitoare, ele constituie o pierdere.

Un exemplu de cheltuieli angajabile asupra mai multor exerciții este achiziționarea unui mijloc fix. Costul mijloacelor fixe este un activ, doar reprezintă un effort pentru realizarea de venituri în exercițiile viitoare. Dacă, într-adevăr, mijlocul generează venituri, o parte din costul său este tratată ca o cheltuială, iar soldul neamortizat, ca un activ.

O conectare corectă a cheltuielilor la venituri solicită delimitarea cheltuielilor încorporabile ( consumul de materii prime, manopera, o parte a cheltuielilor indirecte) sunt costuri angajate în fabricație și sunt încorporate în “costul stocurilor”( deci, înregistrate în activ), fără să fie înscrise imediat la “cheltuieli”. În acest mod, aceste cheltuieli sunt reportate exercițiului următor, dacă produsul fabricației nu este realizat decât în exercițiul următor. În schimb, cheltuielile neîncorporabile (salariile conducătorilor, cheltuielile de vânzare) sunt înscrise la “cheltuieli”, în cursul exercițiului în care ele sunt angajate, deoarece nu se poate stabili o relație directă între aceste cheltuieli și venituri.

CAPITOLUL 4.

CALCULAȚIA COSTURILOR LA S.C. “LIMER” S.R.L.

4.1. FACTORII ORGANIZĂRII CALCULAȚIEI COSTURILOR

Organizarea contabilității de gestiune este în strânsă dependență de o serie de factori, cum sunt: precizarea organelor care exercită lucrările contabilității de gestiune, tipologia calculațiilor costurilor de producție, specificul procesului tehnologic, tipul și organizarea producției, mărimea întreprinderii, structura de producție, etc.

Organizarea calculației costurilor la S.C. LIMER S.R.L. are în vedere în primul rând obiectul de activitate, care se poate delimita în trei activități: de producție langoșerie, prestări servicii în construcție și prestări în turism. Se va determina costul fiecărei activități, urmărindu-se modul în care fiecare activitate participă la realizarea profitului din exploatare.

Structura organizatorică a firmei este reprezentată prin structura funcțională, adică: serviciul de producție, turism, serviciul comercial, financiar-contabil și personal. În cadrul serviciului de producție se calculează costul produsului care este langoșul. Activitatea de turism presupune calcularea costului serviciului prestat de unitate.

Prestarea de servicii în construcții impune calcularea costului prestației cu munca vie.

Costurile celorlalte servicii (comercial, financiar- contabil) se va repartiza asupra costului perioadei afectând direct contul de rezultate.

Caracterul procesului de producție are, de asemenea, implicații asupra calculației costurilor. Producția de langoși are caracter continuu, de aceea costul pe unitatea de produs se calculează la finele perioadei de producție.

Prestațiile în turism au caracter sezonier, costul calculându-se numai în perioada de activitate

În ceea ce privește tipul de producție, acesta implică utilizarea unei anumite metode de calculație, influențând purtătorii de costuri. Activitatea de producție- langoșerie este o producție de masă, adică se fabrică un anumit produs (langoși) pe perioade lungi și în cantități mari cu aceleași rețete, tehnologii și utilaje. Dacă se urmărește procesul tehnologic al producției de langoși se pot identifica stadii succesive de prelucrare, de aceea se poate aplica pentru calcularea costului produsului metoda de calculație pe faze. Aceasta urmărește determinarea costului pe fiecare fază a procesului tehnologic și apoi pe produsul finit.

Pentru calcularea costului serviciului prestat cu munca vie și a prestațiilor în turism se poate aplica metoda globală care calculează costul unui singur produs sau serviciu într-o perioadă de gestiune.

4.2. ORGANIZAREA DETERMINĂRII COSTURILOR DE PRODUCȚIE

Dacă modul de organizare a contabilității de gestiune este lăsată la latitudinea fiecărei unități patrimoniale, în funcție de specificul și nevoile acesteia nu înseamnă că aceste unități patrimoniale pot opta în cele mai multe cazuri, la neorganizarea acesteia.

Din moment ce avem producție, lucrări sau servicii care necesită calculații de costuri, acestea trebuie efectuate neapărat în cadrul contabilității normalizate (Dumitru Câțu, 1999).

Orice cheltuială devine cost în cazul în care este asociată următoarelor elemente: resursă consumată, perioadă de timp, loc de consum, activitate și produs sau serviciu. În acest scop, cheltuielile trebuie să fie supuse unui proces de evaluare, măsurare, clasificare, calcul și ventilare. Aceste proces de selectare și agregare este denumit calculația costurilor.

Obiectul calculației costurilor îl formează ventilarea cheltuielilor de exploatare.

În regulamentul privind aplicarea Legii contabilității se apreciează că prin componenta sa costul de producție este format din cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte de producție repartizate rațional asupra produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate.

Trebuie făcută distincție între costul produsului și costul perioadei. Costul produsului reprezintă costul atașat unui obiect stocabil și care va servi la evaluarea stocurilor. În schimb, costul perioadei este costul ales și recunoscut de contul de rezultate în perioada de referință fără a fi atașat unui cont de stocuri.

Respectând riguros distincția de mai sus în delimitarea cheltuielilor, normal este ca toate cheltuielile generale de administrație și cheltuielile de desfacere să fie considerate cheltuieli ale perioadei.

Calcularea corectă a costurilor de producție necesită organizarea corespunzătoarea a colectării și calculației costurilor.

Scopul organizării calculației costurilor este colectarea costurilor încorporabile de producție și calculația costului întregii producții și pe unitate de produs.

În domeniul colectării costurilor încorporabile este necesară definirea purtătorilor de cost, identificarea unității de calculație, alegerea metodei analitice de calculație a costurilor în funcție de specificul unității. Pentru aceasta vom analiza separat cele trei activități pe care le desfășoară unitatea.

În cadrul activității de producție- langoșerie purtătorul de cost îl reprezintă produsul, respectiv langoșul. Unitatea de calculație corespunde unității de măsură prin care se exprimă producția pentru care se calculează costul. În cazul langoșului unitatea de calculație se exprimă în unități fizice, respectiv bucăți.

Urmărind procesul tehnologic a producției de langoși se pot identifica următoarele trei faze:

faza de frământare: se prepară maiaua din drojdie, făină, sare, puțin zahăr și apă

călduță și se lasă la dospit. Se adaugă într-un vas făina cu apă caldă care peste care se toarnă maiaua. Se frământă aluatul după care se lasă la odihnă 5 minute.

faza de modelare: aluatul dospit se taie bucăți și se cântărește bucată cu bucată. Se

virguie în formă rotundă (modelare), se așează pe masă și se lasă 2-3 minute.

faza de prăjire: aluatul se prăjește în uleiul încins și se distribuie la clienți.

Parcurgerea celor trei faze poate fi reprezentat schematic potrivit figurii nr. 1.

Prestările în construcții presupune servicii prestate cu munca vie. Purtătorul de cost îl reprezintă serviciul prestat, care se măsoară în ore prestate pe muncitor.

În activitatea de turism purtătorul de cost este, de asemenea, serviciul prestat de

unitate.

Pentru calcularea costurilor de producție pe luna decembrie 2001, cheltuielile, după

natura lor, înregistrate în contabilitatea generală, pot fi grupate pe cele trei activități pe baza documentelor primare care au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară. Pe baza analizei cheltuielilor de exploatare în capitolul precedent, repartizarea costurilor încorporabile pe cele trei activități se poate prezenta sub forma unui tablou de conversie a cheltuielilor conform tabelului 4.1. :

Tabelul 4.1.

Tablou de conversie a cheltuielilor încorporabile

Pentru fiecare activitate în vederea calculării costului de producție se va urmări regruparea costurilor încorporabile preluate din contabilitatea financiară pe următoarele categorii de cheltuieli:

cheltuieli directe (materii prime și materiale directe, remunerații directe, contribuția privind asigurările sociale și protecția socială și alte cheltuieli directe);

cheltuieli indirecte de producție (cheltuieli comune ale secției);

cheltuieli de desfacere

cheltuieli gen de administrație

Cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte de producție, repartizate rațional

asupra produselor fabricate, serviciilor prestate, formează costul de producție al acestora.

Cheltuielile generale de administrație și cheltuielile de desfacere sunt în general excluse din costul de producție.

În cazul serviciilor prestate în construcții și turism cheltuielile gen de administrație vor fi repartizate asupra costului perioadei afectând direct contul de rezultate.

Dacă la costul de producție se adaugă cheltuielile generale de administrație și cheltuieli de desfacere se obține costul complet al acestora.

4.3. LUCRĂRILE DE CALCULAȚIE A COSTULUI

Determinarea costului, produselor, al serviciilor prestate constituie un proces ce se desfășoară în etape succesive (Constanța Iacob, 1998):

Preluarea din contabilitatea financiară a cheltuielilor încorporabile, scop în care este

necesar să se elaboreze un tablou de conversie a cheltuielilor încorporabile pentru a se asigura controlul asupra operațiilor înregistrate. Urmează regruparea și reclasarea acestor cheltuieli în costuri directe (pe purtători de costuri) și indirecte (pe locuri de cheltuieli, iar în cadrul acestora după natura cheltuielilor).

Înregistrarea, urmărirea și controlul producției fabricate în cursul perioadei de gestiune

(lună), evaluată la prețul de înregistrare care poate fi: costul standard sau prețul cu ridicata al întreprinderii.

Înregistrarea, urmărirea și controlul producției aflate în curs de execuție la finele lunii,

evaluate la costul efectiv al acesteia.

Înregistrarea, urmărirea și controlul abaterilor dintre costurile efective și prețurile de

înregistrare aferente producției fabricate.

Transferarea către contabilitatea financiară a producției obținute la costul efectiv al

acesteia și a diferențelor de preț aferente, ceea ce schematic se poate prezenta conform

figurii 2.

Figura nr. 2. Schema transferului de cheltuieli și al producției între cele două

componente ale sistemului contabil.

preluare cheltuieli

decontarea producției

Etapele de calculație a costului

I. Delimitarea cheltuielilor încorporabile pe purtători de costuri și pe sectoare de activitate

În concordanță cu structura organizatorică a firmei se stabilesc următoarele sectoare

pentru calculația costurilor:

secții de bază:

pentru activitatea de producție:

-frământare 923.1 “Cheltuielile indirecte de producție aferente sectorului frământare”,

-modelare 923.2 “Cheltuielile indirecte de producție aferente activității modelare”

-prăjire 923.3 “Cheltuieli indirecte de producție aferente activității de prăjire”

pentru activitatea de prestări servicii în construcții și turism, secția de bază o reprezintă

sediul în care se desfășoară turism, secția de bază o reprezintă sediul în care se desfășoară activitatea de bază:

923 “Cheltuielile indirecte aferente activității de prestări în construcții”

923 “Cheltuieli indirecte aferente activității de prestări în turism”

sector administrativ: sector administrație generală 924“Cheltuieli generale de

administrație”

În cadrul activității de producție în cadrul contului 921 “Cheltuielile activității de bază” se

vor deschide analitice potrivit celor trei faze astfel:

921.1 “Cheltuielile activității de frământare”

921.2 “Cheltuielile activității de modelare”

921.3 “Cheltuielile activității de prăjire”

Pe baza datelor înregistrate în contabilitatea financiară în luna decembrie 2001 cheltuielile încorporabile pot fi delimitate conform tabelului 4.2.

Delimitarea cheltuielilor pe purtători și sectoare aferente activității de producție-langoșerie

Tabelul 4.2.

Tabloul de conversie a cheltuielilor încorporabile în costul produsului

În luna decembrie s-au înregistrat următoarele consumuri de materii prime conform tabelului 4.3.:

Tabelul 4.3.

Consum de materii prime

Potrivit procesului tehnologic în faza de frământare se include următoarele materii

prime: făină, sare, zahăr, drojdie. Conform bonului de consum din luna decembrie aceasta se ridică la o valoare totală de 7.462.359 lei. Faza de modelare nu presupune un consum de materii prime, iar ultima fază, cea de prăjire presupune consumul urmăroarelor materii prime: ulei, cașcaval, telemea, smântână, ciocolată, sos pizza, ketchup, gem, mărar, usturoi în valoare totală de 29.242.609 lei.

Tabelul 4.4.

Consum de alte materiale a lunii decembrie 2001

Aceste consumuri de alte materiale sunt repartizate asupra ultimei faze.

Cheltuielile cu obiectele de inventar sunt în suma totală de 600.000 lei în care se

include uzura cântarului în valoare de 402.000 lei, uzura vaselor în care se frământă aluatul în valoare de 120.000 lei și uzura ustensilelor folosite în ultima fază în valoare de 78.000 lei.

Materialele nestocate formate din pur, saci de gunoi, sacoșe se folosesc în

sectoarele de bază, conform facturii Metro valoarea lor totală a fost de 278.628 lei . Celelalte materiale nestocate (hârtie xerox, rolă, fax, folie doc, dischete) sunt utilizate de administrația generală în valoare de 73.861 lei ( partea ce revine activității de producție din totalul facturilor). Suma de 278.628 lei ce revine sectoarelor de bază se va repartiza în mod egal pe cele trei secții.

Conform facturii Calor consumul de apă în langoșerie a fost de 781.495 lei și

conform facturii Conel , consumul de energie electrică a fost de 126 kwh x 1696 lei/kwh= 213.696 lei. Suma totală de 995.191 lei înscris în contul 605 “Cheltuielile privind energia și apa” se va repartiza în mod egal pe cele trei sectoare de bază.

Chiria plătită le Universitatea Politehnică Timișoara pentru spațiul de producție în

valoare totală de 3.214.246 lei se va repartiza în mod egal pe cele trei sectoare de bază.

Cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate în suma totală de 351.200

lei este format din:

Fondurile speciale aferente angajaților langoșeriei în valoare de 87.228 lei;

Partea din fondurile speciale a colaboratorilor în valoare de 20.000 lei, ce se

repartizează la administrația generală;

Taxa de drum petnru alimentările cu benzină de la Petrom în valoare de 243.972

lei, repartizat la administrația generală.

Cheltuiala cu amortizarea în sumă totală de 233.277 lei se compune din:

amortizarea celor două friteuze în valoare de 22.160 lei care se va repartiza asupra sectorului de bază prăjire și partea ce revine activitatea de producție din suma totală de 633.352 lei a amortizării mobilierului și a celor 3 calculatoare, sumă care se va repartiza asupra administrației generale în valoare de 211.117 lei.

Înregistrările în contabilitatea de gestiune ( aferente activității de producție ):

% = 901 “Decontări interne privind cheltuielile” 61.128.823

921.1 “Cheltuielile activității de frământare” 7.462.359

921.2 “Cheltuielile activității de modelare” 0

921.3 “Cheltuielile activității de prăjire” 30.527.982

923.1/Sfr “Cheltuielile indirecte sectorului frământare” 1.616.022

923.2/ Smo “Cheltuielile indirecte sectorului modelare” 1.898.021

923.3/ Spr “Cheltuielile indirecte sectorului prăjire” 1.596.182

924 “Cheltuielile generale de administrație” 18.028.257

Delimitarea cheltuielilor pe sectoare aferente activității de prestări servicii în construcții

Pentru calcularea costului se vor stabili următoarele sectoare:

Sectorul de bază în care își desfășoară activitatea de prestări servicii în construcții

(923 “Cheltuieli indirecte aferente activității de prestări în construcții)

sectorul administrației generale (924 “Cheltuielile adminstrației generale”).

Preluarea din contabilitatea financiară a cheltuielilor încorporabile se va face conform

tabelului 4.5..

Tabelul 4.5.

Tabloul de conversie a cheltuielilor încorporabile în costul serviciilor

prestate în construcții

Uzura telefonului în valoare totală de 373.000 lei s-a repartiazat în mod egal pe cele

două activități de prestații, astfel încât activității de prestări în construcții îi revine o valoare a uzurii de 186.500 lei, care se repartizează la administrația generală.

Cheltuielile cu materialele nestocate ( hârtie xerox, rolă fax, folie documente,

dischete) în valoare totală de 147. 722 au fost de asemenea repartizate în mod egal pe cele două activități, prestațiilor în construcții revenindu-i suma de 73.861 lei, ce se va repartiza asupra sectorului adminstrației generale.

Cheltuielile cu energia și apa cuprinde factura Calor în valoare de 1.148.123 lei și

factura Conel privind consumul de energie electrică în valoare de 222.013 lei. Jumătate din aceste două facturi îi revine activității de prestări construcții în valoare totală de 658.068 lei, care se repartizează asupra administrației generale.

Asigurarea muncitorilor constructori în valoare de 2.040.000 lei reprezintă costul

indirect a sectorului de bază.

Conform facturii Mobifon cheltuielile de telecomunicații au fost în valoare de

40.594.702 lei, care se repartizează la administrația generală.

Cheltuielile cu comisioanele bancare pentru operațiile efectuate prin cont curent în

valută deschis în Germania, conform extrastului de cont din Germania au fost de 776.921 lei, care se repartizează la administrația generală.

În luna decembrie s-a efectuat o plată către CCIT pentru constituirea fondului de

lichidare în valoare de 3666.303, suma care reprezintă costul administrației generale.

Cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate aferente lunii decembrie

este formată din următoarele elemente, repartizate pe următoarele destinații:

Fondurile speciale aferente muncitorilor constructori în valoare de 716.185 lei,

repartizat asupra activității de bază;

Partea din fondurile speciale aferente colaboratorilor în valoare de 20.000 lei, sumă

care se va repartiza asupra administrației generale;

Taxa de drum pentru alimentarea cu benzină de la Shell. Din valoarea totală a

bonurilor de casă de 26.010 lei, jumătate de 13.005 lei revine asupra activității de prestări în construcții, suma care se repartizează la administrația generală.

Cheltuielile cu salariile se repartizează integral asupra activității de bază, cu

excepția altor chletuieli privind asigurarea și protecția socială care se compune din:

Restanțe aferente salariilor muncitorilor de construcții în valoare de 83.998 lei care se

va repartiza de asemenea asupra activității de bază;

Contribuția unității la fondul de sănătate în cotă de 7% aferente colaboratorilor în

sumă totală de 84.000 lei, din care partea de 28.000 lei revine activității de prestări în construcții, repartizat asupra administrației generale.

Cheltuiala cu amortizarea de 211.117 lei reprezintă partea din cheltuielile cu

amortizările totale a mobilierului și a celor trei calculatoare care revine activității de prestări în construcții și care se repartizează la costurile indirecte de producție.

Înregistrările în contabilitatea de gestiune (aferente activității de prestări în construcții)

% = 901 “Decontări interne privind cheltuielile” 63.051.505

921 “Cheltuieli activității de prestare în construcții” 17.656.028

“Cheltuieli indirecte aferente activității de prestare în construcții” 2.251.117

“Cheltuieli administrației generale- construcții” 43.144.360

Delimitările cheltuielilor pe sectoare aferente activității de prestări în turism

Repartizarea cheltuielilor pe sectorul activității de bază, sectorul administrației generale

se realizează pe aceeași bază, ca și la activitatea de prestări servicii în construcții și se deschid următoarele conturi:

923 “Cheltuieli indirecte aferente activității de prestări în turism”

924 “Cheltuielile administrație turism”

Preluarea din contabilitatea financiară a cheltuielilor încorporabile se face pe baza

tabloului de conversie conform tabelului 4.6.:

Tabelul 4.6.

Tabloul de conversie a cheltuielilor încorporabile în costul prestațiilor în turism

Administratorii de la turism, se alimentează cu benzină de la Shell în scopuri

administrative, de aceea costul cu combustibilul se va repartiza la administrația generală.

Uzura telefonului folosit în scop general se va repartiza de asemenea la administrația generală.

Conform facturii Connex cheltuielile cu convorbirile telefonice au fost de 48.307.695 lei.

Pentru operațiile efectuate prin contul curent deschis la West Bank Timișoara cheltuielile cu comisioanele conform extrasului de cont a fost de 142.930 lei, repartizate la adminstrația generală.

Cheltuielile cu servicii pentru activități în țară cuprinde o chitanță plătită la Universitatea Politehnica Timișoara în valoare de 2.576.216 lei și restituiri de încasări pentru excursii neefectuate în valoare de 4.833.008.

Cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsământ asimilate cuprinde:

Fondurile speciale aferente salariului colaboratorilor în valoare de 20.000 lei, repartizat la administrația generală;

Contribuția unității la fondul de turism în valaore de 1.583.534 lei ce reprezintă cheltuieli generale ale secției;

Taxa de drum conform bonului de casă Shell în valoare de 13.005.

Conform statului de plată al administrației turism, angajații sunt formați din:

Administratorul activității de turism având un salar de încadrare de 2.600.000 lei.

Asociatul firmei cu un salar de încadrare de 2.600.000 lei, ce reprezintă cheltuieli de

interes general secției;

Secretara firmei a cărei salar de încadrare de 1.517.000 lei ce se va repartiza

asupra cheltuielile administrației generale.

În cadrul cheltuielilor privind fondul de asigurare socială de sănătate în procent de 7% repartizat la administrația generală ce cuprinde, pe lângă cota de 7% aferentă salariului secretarei 106.190 lei și cota parte din contribuția colaboratorului în valoare de 28.000 lei.

Cota parte din amortizarea mobilierului și a celor trei calculatoare în valoare de 211.118 lei, se va repartiza la administrația generală.

Înregistrarea în contabilitatea de gestiune (aferente activității de prestări în turism):

% = 901 “Decontări interne privind cheltuielile” 68.683.221

921 “Cheltuielile activității de prestări în turism” 3.904.809

923 “Cheltuieli indirecte activității de pestări turism” 9.935.122

924 “Cheltuielile administrației turism” 54.843.290

II. Repartizarea costurilor indirecte de producție

aferente activității de producție- langoșerie

Costurile sectorului frământare în sumă totală de 1.616.022 lei vor fi repartizate în totalitate asupra activității de frământare.

Costurile sectorului modelare în valoare de 1.898.021 lei se repartizează asupra

activității de modelare, iar costurile sectorului prăjire în sumă de 1.596.182 lei asupra activității de prăjire. Înregistrările în contabilitatea de gestiune vor fi următoarele:

921.1“Cheltuielile activității = 923.1/ Sfr “Cheltuieli indirecte aferente 1.616.022

de frământare” sectorului frământare”

921.2”Cheltuieli activității = 923.2/ Smo Cheltuieli indirecte aferente 1.898.021

de modelare” sectorului modelare”

921.3”Cheltuieli activității = 923.3/ Spr “Cheltuielile indirecte aferente 1.596.182

de prăjire” sectorului prăjire”

aferente activității de prestări servicii în construcții

Costurile indirecte aferente activității de pestări servicii în construcții în sumă de

2.251.117 lei vor fi repartizate integral asupra activității de bază. În contabilitatea de

gestiune se va opera umrătoarea înregistrare:

921 “Cheltuielile activității = 923 “Cheltuieli indirecte aferente activității 2.251.117

de prestări în construcții” de prăjire”

Costurile directe plus costurile indirecte repartizate rational asupra serviciilor prestate

formează costul de producție în sumă de 19.907.145 lei.

În urma acestor înregistrărilor se obține costul de producție, format din costuri directe

plus costuri indirecte de producție al fiecărui sector de producție, astfel: costul de producție:

al sectorului frământare este în sumă de 9.078.381 lei;

al sectorului modelare în sumă de1.898.021 lei;

al sectorului prăjire în sumă de 32.124.164 lei.

aferente activității de prestări în turism

Costurile indirecte aferente activității de prestări în turism în sumă de 9.935.122 lei se

repartizează asupra activității de bază adăugându-se la costurile directe, astfel încât se obține costul de producție a prestațiilor în valoare de 13.839.031 lei. În contabilitatea de gestiune se va face următoarea înregistrare:

921 “Cheltuielile activității = 923 “Cheltuielile indirecte 13.839.031

de prestări turism” activității de prestări în turism”

III. Repartizarea costurilor administrației generale

aferente activității de producție-langoșerie

Conform noilor reglementări a Standardelor contabile internaționale costurile

administrației generale nu se pretează a fi repartizate asupra costurilor activității de bază, ci asupra contului de decontări interne privind producția obținută. Din această cauză în cadrul contului 902 “Decontări interne prin producția determinată” se vor deschide două conturi analitice de gradul I și anume:

902.1 “Decontări interne privind producția obținută”

902.2 “Decontări interne privind costul administrației generale”

Astfel repartizarea costurilor administrației generale se va înregistra în contabilitatea de

gestiune astfel:

902.2 “Decontări interne privind costul = 924 “Costurile administrației 18.028.257

administrației generale” generale”

aferente activității de prestări servicii în construcții

Costurile administrației generale în sumă de 43.144.360 lei se va repartiza în contul 902 “Decontări interne privind costul administrației generale”. Neexistând producție

pentru acest cont nu vom deschide analitic. În contabilitatea de gestiune vom înregistra:

902 “ Decontări interne privind contul = 924 “ Costurile administrației generale” 43.144.360

administrației generale”

aferente activității de prestări în turism

Costurile administrației generale sunt în sumă de 54.843.290 lei și se va repartiza astfel:

902 ”Decontări interne privind contul = 924 “Costurile administrației 54.843.290

administrației generale” în turism”

IV. Determinarea și înregistrarea costului efectiv aferent producției finite activității de producție- langoșerie

înregistrarea producției finite la cost planificat:

cantitatea fabricată (buc) = 16.153 buc

costul unitar plan (preț mediu de vânzare) = 4.167 lei/buc.

Costul total plan = 16.153 buc x 4167 lei/buc = 67.309.551 lei

931 “Costuri producției obținute” = 902.1 “Decontări interne privind 67.309.551

producția obținută”

determinarea și înregistrarea costului efectiv aferent producției obținute:

Cef = cost efectiv

C comp = cost complet

Q net = producție neterminată

Întrucât producția neterminată nu există, costul efectiv este egal cu costul complet.

902.1 “Decontări interne privind = % 43.100.566

producția obținută” 921.1 “Cheltuielile activității de frământare” 9.078.381

921.2 “Cheltuielile activității de modelare” 1.898.021

921.3 “Cheltuielile activității de prăjire” 32.124.164

Costul unitar efectiv : c = 43.100.566 lei = 2668 lei/buc

16.153 buc

c) determinarea și înregistrarea diferențelor de preț

Cef = cost efectiv

C plan = cost planificat

903 “ Decontări interne privind = 902.1 “Decontări interne privind 24.208.985

diferențele de preț” producția obținută”

V. Justificarea cheltuielilor încorporate în producția finită

901 “Decontări interne privind cheltuielile” = % 61.128.823

931 “Costul producției obținute” 67.309.551

903 “Decontări interne privind

diferențele de preț”

902.2 “Decontări interne privind 18.028.257

administrația generală”

VI. Determinarea și înregistrarea costului efectiv:

aferent activității de prestări servicii în construcții:

902 “Decontări interne privind = 921 “Cheltuielile activității de 19.907.145

costul serviciilor” prestări în construcții “

Activitatea de prestări servicii în construcții se măsoară în numărul total de ore lucrate de toți salariații pe parcursul lunii. Pentru calcularea unității de lucru se vor folosi datele din Statul de plată a muncitorilor constructori, conform căruia numărul total de muncitori este de 28 din care:

– 8 muncitori au lucrat 15 zile x 8 ore/zi

– 20 muncitori au lucrat 36 zile x 8 ore/zi

Om ore = 8 muncitori x 15 zile x 8 ore = 960 om zile ore

20 muncitori x 36 zile x 8 ore = 5.760 om zile ore

Total om ore lucrate în luna decembrie a fost de 6.720 om ore.

Costul unitar efectiv : 19.907.145 lei

c = = 2.962 lei/om ore

6.720 om /ore

b) aferent activității de prestări în turism

902 “Decontări interne privind costurile = 921 “Cheltuieli activități 13.839.931

prestațiilor în turism” de prestări în turism”

Unitatea de lucru aferentă activității de prestări în turism se măsoară valoric, adică costul efectiv total realizat la 1.000 lei venituri din prestații efectuate. Pentru aceasta se va lua rulajul lunii decembrie a contului 708 “ Venituri din activitățile diverse “de 579.720.110 lei.

Costul efectiv unitar: 13.839.931

c = * 1000 = 23,8 lei – 24 lei

579.720.110

adică pentru a obține 1.000 lei venit s-a efectuat o cheltuială de 24 lei.

VII. Justificarea cheltuielilor încorporate în serviciile prestate

pentru activitatea de prestări servicii în construcții:

901 “Decontări interne privind = 902 “Decontări interne privind costurile 63.051.505

cheltuielile” serviciilor și costurile generale de

administrație”

b) pentru activitatea de prestări în turism

901 “Decontări interne privind = 902 “Decontări interne privind costurile 68.683.221

cheltuielile” prestate în turism și costurile

administrației de turism”

Înregistrarea operațiilor contabile în conturi:

activitatea de producție langoșerie:

921.1 “Cheltuieli activități de 921.2 “Cheltuieli activitate

frământare” de modelare”

CD – 7.462.359 C: 1.898.021

CI – 1.616.022 Cprod = 1.898.021

Cprod = 9.078.381

9.078.381 1.898.021

921.3 “Cheltuieli activitate 923.1/Sfr “Cheltuieli indirecte de

de prăjire” producție aferente sectorului de frământare”

CD – 30.527.982

CI – 1.596.182 1.616.022 1.616.022

Cprod = 32.124.164

32.124.164

923.2/ Smo “Cheltuieli indirecte de 923.3/ Spr “Cheltuieli indirecte de

producție aferente sectorului de modelare” producție aferente sectorului de prăjire

1.898.021 1. 898.021 1.596.182 1.596.182

924“Cheltuieli generale de 901 “Decontări interne privind

administrație” cheltuielile”

18.028.257 18.028.257 61.128.823

61.128.823

902.1 “Decontări interne privind 931 “Costul producției obținute

producția obținută”

67.309.551 Cplan Cplan = 67.309.551

Cef = 43.100.566 67.309.551

Dpreț

902.2 “Decontări interne privind 903 “Decontări interne

costul administrației generale” privind diferențele de preț”

18.028.257

18.028.257

activitatea de prestări servicii în construcții

921“Cheltuieli activități de 923 “Cheltuieli indirecte aferente

prestări în construcții” activitate de prestări în construcții”

CD – 17.656.028 2.251.117 2.251.117

CI – 2.251.117

Cprod = 19.907.145 19.907.145

924 “Cheltuielile administrației generale” 901“Decontări interne privind cheltuielile”

43.144.360 43.144.360 63.051.505

63.051.505

902 “Decontări interne privind costul serviciilor și

costul general de administrație”

CAG 43.144.360

Cef 19.907.145

63.051.505

63.051.505

c) activitatea de prestări în turism

921“Cheltuieli activități de 923 “Cheltuieli indirecte

prestări în turism” aferente activitate de prestări în construcții”

CD – 3.904.809 9.935.122 9.935.122

CI – 9.935.122

Cprod = 13.839.931

13.839.931

924 “Cheltuielile administrației 901“Decontări interne privind cheltuielile”

generale”

54.843.290 68.683.221

54.843.290 68.683.221

902 “Decontări interne privind costul prestării în turism

și costul administrației în turism”

CAG 54.843.290

Cef 13.839.931

68.683.221

68.683.221

CD = cost direct

CI  = cost indirect

Cprod = costul de producție

Cplan = costul planificat

CAG = costul administrației generale

Dpreț = diferențe de preț

4.4. CONECTAREA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE CU VENITURILE AFERENTE

Potrivit principiului conectării cheltuielilor cu veniturile, în cadrul S.C. LIMER S.R.L. vom conecta cheltuielile de exploatare aferente celor trei activități – de producție langoșerie, de prestări servicii în construcții, de prestări în turism – la veniturile degajate de fiecare activitate. Apoi vom analiza ponderea participării fiecărei activități la realizarea profitului. Se pot astfel stabili trei centre de profit aferente celor trei activități. Vorbim de centru de profit întrucât veniturilor celor trei sectoare li se pot asocia costurile. Responsabilul gestionar răspunde pentru costurile efectuate în cadrul fiecărui sector de activitate. Determinând ponderea participării fiecărui sector de activitate la formarea rezultatului putem decide care activitate este pertinentă a fi menținută și la care se poate eventual renunța. Vom analiza pentru aceasta veniturile din contabilitatea financiară. Veniturile degajate de activitatea de producție au fost înregistrate în contul 701 “Venituri din vânzarea producției finite”, a cărui rulaj în luna decembrie a fost de 61.385.712 lei.

Veniturile aferente activității de prestări în construcții au fost înregistrate în contabilitatea financiară în contul 704 “Venituri din lucrări executate și servicii prestate”, a cărui rulaj în luna decembrie a fost de 1.499.711.256 lei. Din această sumă trebuie scăzute veniturile aferente serviciilor în curs de execuție care au fost decontate în totalitate în cursul lunii decembrie conform relației:

711 “Venituri din producția stocată” = 332 “Lucrări și servicii în curs 1.381.842.525

de execuție” 

În urma scăderii se va obține un venit efectiv aferent lucrărilor și serviciilor prestate în luna decembrie în valoare de 117.868.731 lei.

Veniturile activității de turism au fost înregistrate în contul 708 “Venituri din activitățile diverse” cu un rulaj în luna decembrie de 579.720.110 lei.

Conectarea cheltuielilor de exploatare la venituri și ponderea fiecărui venit în total venituri, respectiv ponderea fiecărei cheltuieli în total cheltuieli de exploatare poate fi prezentat în tabelul 4.7. :

Tabelul 4.7.

Conectarea cheltuielilor de exploatare la veniturile aferente

activității generatoare de costuri

Analizând ponderea cheltuielilor fiecărei activități în total cheltuieli de exploatare, se

poate observa, că fiecare activitate deține în jur de o treime din totalul costurilor încorporabile. Ponderea veniturilor în total venituri de exploatare este diferit pe cele trei activități. Astfel activitatea de turism deține ponderea cea mai mare, o cotă de 76% din total.

Celelalte două activități dețin o pondere relativ mică în totalul veniturilor de exploatare. Activitatea de producție deține o cotă neglijabilă.

Participarea fiecărei activități la formarea rezultatului din exploatare este prezentat în tabelul 4.8.:

Tabelul 4.8.

Participarea activităților generatoare de costuri la formarea rezultatului

Activitatea de turism participă cu o cotă de 90% la formarea rezultatului exploatării.

Se poate observa, că fiecare activitate a generat suficiente venituri pentru acoperirea costurilor de exploatare, degajând un profit din exploatare total de 566.111.004 lei

Activitatea de producție langoșerie nu participă cu nici un procent la formarea profitului total din exploatare. Deși ea degajă în mod individual un profit din exploatare de 256.889 lei. Se pune problema menținerii sau renunțării la această activitate. Pentru aceasta putem aplica o metodă parțială și anume metoda direct costing evoluat (costurilor variabile ) , care oferă informații utile pentru aprecierea gestiunii pe centre de responsabilitate deoarece se reține pentru calcularea costului, doar costurile variabile fie ele directe, fie indirecte, iar costurile fie sunt considerate costuri ale perioadei, acoperite din marjă.

Mai întâi vom delimita costurile în variabile și fixe (directe și indirecte), pe cele trei activități potrivit tablourilor de conversie.

a) Pentru activitatea de producție:

Costurile variabile (CV):

cheltuieli cu materii prime 36.704.968

cheltuieli cu materiale de întreținere 1.285.373

cheltuieli cu energia tehnologică 995.191

Total 38.985.532

Costurile fixe directe (CF):

– amortizare fripteuze 22.160

– uzura obiectelor de inventar 600.000

– cheltuieli cu materiale nestocate 352.489

– cheltuieli cu chiria spațiului productiv 3.214.246

– cheltuieli variabile ( colaboratori+angajați cu carte de muncă) 2.588.184

– taxa de drum 243.972

– cheltuieli cu telecomunicații 13.800.000

– cheltuieli cu comisionul bancar 11.292

– cheltuieli cu alte amortizări 211.117

– cheltuieli cu combustibilul 1.099.831

Total 22.143.131

b) Pentru activitatea de prestări în construcții

Costurile variabile (CV):

– cheltuieli cu asigurarea muncitorilor 2.040.000

– cheltuieli cu salariile muncitorilor constructori 17.656.028

Total 19.696.028

Costurile fixe (CF):

– taxa de drum 13.005

– alte cheltuieli cu amortizarea 211.117

– uzura obiectului de inventar 186.500

– cheltuieli cu materiale nestocate 73.861

– cheltuieli cu energia și apa 685.068

– cheltuieli salariale colaboratori 448.000

– cheltuieli cu telecomunicații 40.594.702

– cheltuieli cu comisioane bancare 776.921

– constituirea fondului de lichidare 366.303

Total 43.355.477

c) Pentru activitatea de prestări în turism :

Costurile variabile (CV):

– cheltuieli salariale ale administrației turism 3.904.809

– restituiri de încasări pentru excursii neefectuate 4.833.008

Total 8.737.817

Costurile fixe (CF):

– fond de turism 1.583.534

– taxa de drum 13.005

– cheltuieli salariale patron 3.518.580

– cheltuieli salariale administrație generală 2.500.956

– cheltuieli cu combustibilul 145.941

– cheltuieli cu uzura obiectului de inventar 186.500

– cheltuieli cu materiale nestocate 73.861

– cheltuieli cu energia și apa 685.068

– cheltuieli cu comisionul bancar 142.930

– cheltuieli cu alte amortizări 211.118

– alte servicii 2.576.216

Total 59.945.404

Repartizarea costurilor pe cele trei activități poate fi prezentat prin tabelul 4.9.:

Tabelul 4.9.

Repartizarea costurilor în funcție de dependența față de variația

nivelului de activitate

Cu scopul deciziei de a menține sau de a abandona una dintre activități se vor calcula marjele intermediare: marja pe costurile variabile. Iar aceste marje sunt destinate să acopere costurile de structură (fixe) considerate costuri ale perioadei.

Pentru aceasta vom întocmi tabelul 4.10.:

Tabelul 4.10.

Acoperirea costurilor din marjă

Toate marjele pe costurile variabile ale activităților sunt pozitive și deci, toate cele trei activități contribuie la acoperirea costurilor fixe.

Decizia de a abandona una dintre cele trei activități poate fi luată doar în situația unei marje pe costurile variabile negative deoarece se transferă efortul de a suporta costurile de structură de către celelalte două activități, obținându-se un rezultat diminuat.

Costul se poate reduce prin diferite metode, începând cu creșterea productivității muncii prin creșterea nivelului de calificare a personalului, utilizarea cât mai completă a timpului de muncă a salariaților. În cadrul activității de prestări servicii în construcții, societatea ar trebui să evite pierderile de timp de muncă atât din cauze organizatorice, cât și de cauze de indisciplină, ceea ce conduce la reducerea costurilor unitare cu munca vie.

În ceea ce privește amortizarea, se poate renunța la achiziția elementelor de imobilizări prin cumpărare directă în favoarea achiziției prin leasing operațional, ceea ce va conduce la transformarea costurilor fixe cu amortizarea în costuri relativ variabile cu redevențele aferente leasingului.

De asemenea, în ceea ce privește costurile de personal, sistemele de salarizare în regie, în funcție de timpul de muncă tind să genereze costuri fixe de personal, pe când sistemele de remunerare a personalului în acord, în funcție de producția realizată tind să genereze costuri variabile. O remunerare cel puțin a personalului direct productiv, care să aibă caracter de cheltuială variabilă ar genera efecte benefice atât asupra eficienței economice în general, cât și asupra riscului de exploatare.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Tema lucrării fiind  “Contabilitatea cheltuielilor de exploatare în sistemul contabil dualist “, în cele patru capitole am urmărit delimitarea unor concepte privind dualismul contabil, modul de înregistrare și control al cheltuielilor de exploatare în cadrul S.C. LIMER S.R.L., respectiv calculația costurilor la aceeași societate comercială.

Astfel, în primul capitol am definit cele două domenii : contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune. Contabilitatea de gestiune furnizează informații pentru managementul firmei, iar cea financiară furnizează informații care, pe lângă o utilizare internă de

către management, este comunicată și în exteriorul organizației. Cele două contabilității nu pot fi separate, se completează reciproc. Ambele se bazează pe conceptul de responsabilitate și, potrivit Ordonanței nr. 61 din 20 august 2001 privind modificare și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, toate societățile comerciale cu scop lucrativ au obligația să organizeze și să conducă și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Dacă modul de organizare a contabilității de gestiune este lăsată la latitudinea fiecărei unități patrimoniale, aceasta nu înseamnă că aceste unități pot opta în cele mai multe cazuri, la neorganizarea acesteia.

Din moment ce avem producție, lucrări sau servicii care necesită calculații de costuri, acestea trebuie efectuate neapărat în cadrul contabilității normalizate.

În acest capitol am evidențiat și modalități de abordare a cheltuielilor de exploatare. Astfel încât, Organismul internațional de normalizare contabilă definește chletuielile ca diminuări de avantaje economice, sub forma diminuării activelor sau creșterii pasivelor.

Cheltuielile sunt recunoscute pe baza asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit.

Capitolul doi cuprinde prezentarea generală a societății comerciale LIMER S.R.L. Obiectul de activitate a societății este de prestări servicii în construcții cu munca vie, prestări servicii în turism și producție-langoșerie. În ceea ce privește activitatea de prestări servicii în construcții, societatea trimite în delegație muncitorii constructori în Germania. În turism, desfășoară o activitate de intermediar.

În capitolul trei am urmărit modul cum sunt înregistrate și controlate cheltuielile de exploatare în cadrul societății comerciale LIMER S.R.L. pe baza balanței de verificare din luna decembrie anul 2001. Am urmărit cheltuielile de exploatare pe grupe de cheltuieli, înregistrările în contabilitatea financiară și modul în care acestea pot fi repartizate pe cele trei activități.

Capitolul patru cuprinde calculația costurilor la societatea comercială LIMER S.R.L.

Pentru calcularea costurilor am urmărit factorii organizării calculației. Având în vedere obiectul de activitate, se va determina costul fiecărei activități, urmărindu-se modul în care fiecare activitate participă la realizarea rezultatului din exploatare.

În cadrul activității de producție am calculat costul produsului, care este langoșul. Unitatea de calculație se exprimă în unități fizice, respectiv bucăți. Urmărind procesul tehnologic a producției de langoși, s-au putut identifica trei faze : faza de frământare, faza de modelare și faza de prăjire.

Prin identificarea stadiilor succesive de prelucrare a langoșului am aplicat metoda de calculație pe faze. Aceasta urmărește determinarea costului pe fiecare fază a procesului tehnologic și apoi pe produsul finit.

Prestările în construcții presupune servicii prestate cu munca vie, iar purtătorul de cost îl reprezintă serviciul prestat, măsurat în ore prestate pe muncitor (om-ore).

În activitatea de turism purtătorul de cost este, de asemenea, serviciul prestat de unitate, iar unitatea de calculație este reprezentat de costul pe 1000 lei venit degajat de activitatea de turism.

Pentru calcularea costului serviciului prestat cu munca vie și a prestațiilor în turism am aplicat metoda globală , care calculează costul unui singur produs sau serviciu într-o perioadă de gestiune.

Pe baza controlului cheltuielilor de exploatare din capitolul trei, repartizarea costurilor încorporabile pe cele trei activități am prezentat sub forma unui tablou de conversie a cheltuielilor încorporabile (tabelul 4.1.).

Etapele de calculație a costului a presupus :

delimitarea cheltuielilor pe purtători și sectoare aferente celor trei activități pe baza

tablourilor de conversie a cheltuielilor încorporabile. Astfel, în activitatea de producție am identificat trei secții de bază potrivit celor trei faze : sector frământare, sector modelare și sector prăjire și sectorul administrației generale.

Pentru activitatea de prestări servicii în construcții și prestări servicii în turism, secția de

bază o reprezintă sediul în care se desfășoară activitatea de bază. Iar sectorul administrație generală este cea care colectează costurile perioadei, costuri recunoscute de contul de rezultate, fără a fi atașat unui cont de stocuri.

repartizarea costurilor indirecte de producție. În urma repartizării acestor costuri,

costurile directe plus costurile indirecte repartizate rațional asupra serviciilor prestate formează costul de producție.

repartizarea costurilor administrației generale. Conform noilor reglementări a

Standardelor contabile internaționale, costurile administrației generale nu se pretează a fi repartizate asupra costurilor activității de bază, ci asupra contului de decontări interne privind producția obținută.

determinarea și înregistrarea costului efectiv aferentă celor trei activități.

justificarea cheltuielilor încorporate în costul producției finite, respectiv în costul

serviciilor prestate.

Potrivit principiului conectării cheltuielilor cu veniturile, am delimitat trei centre de profit aferente celor trei activități. Vorbim de centru de profit întrucât veniturilor celor trei activități li se pot asocia costurile. Astfel veniturile degajate de activitatea de producție au fost înregistrate în contabilitatea financiară în cadrul contului 701 «  Venituri din vânzarea producției finite ». Veniturile activității de prestări în construcții au fost înregistrate în contul 704 « Venituri din lucrări executate și servicii prestate », iar cele pentru activitatea de turism au fost înregistrate în contabilitatea financiară în cadrul contului 708 « Venituri din activitățile diverse ».

Conectând costurile la veniturile aferente am putut determina ponderea participării fiecărui sector de activitate la formarea rezultatului din exploatare. Putem decide astfel care activitate este pertinentă a fi menținută și la care se poate eventual renunța. Pentru aceasta am efectuat și o analiză a costurilor parțiale, aplicând metoda direct costing (costurilor variabile).

Analizând ponderea cheltuielilor fiecărei activități în total cheltuieli de exploatare, am observat că, fiecare activitate deține în jur de o treime din totalul costurilor încorporabile (conform tabelului 4.7.).

La formarea rezultatului (profitului) din exploatare activitatea de turism participă cu o cotă de 90%, pe când activitatea de producție cu un procent de 0% ( potrivit tabelului 4.8.). Individual, fiecare activitate a generat suficiente venituri pentru acoperirea costurilor de exploatare, degajând un profit din exploatare total de 566.111.004 lei (tabelul 4.8.).

Pentru a putea decide menținerea sau renunțarea la activitatea de producție am realizat o analiză a costurilor parțiale aplicând metoda costurilor variabile, metoda care reține pentru calcularea costurilor doar costurile variabile, iar costurile fixe sunt considerate costuri ale perioadei, acoperite din marjă.

Pe baza tabelului 4.10. putem vedea că toate marjele pe costurile variabile ale activităților sunt pozitive și deci, toate cele trei activități contribuie la acoperirea costurilor fixe.

Decizia de a abandona una dintre cele trei activități poate fi luată doar în situația unei marje pe costurile variabile negative, deoarece se transferă efortul de a suporta costurile de structură ale activității de producție de către celelalte două activități, obținându-se în mod cert un rezultat diminuat.

Deciziile care pot fi luate de către responsabilul gestionar, ar fi posibilități de reducere a costurilor, ar fi posibilități de reducere a costurilor, cum ar fi : creșterea productivității muncii prin creșterea nivelului de calificare a personalului, utilizarea cât mai completă a timpului de muncă a salariaților, ceea ce conduce la reducerea costurilor unitare cu munca vie.

Aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibili cât mai ieftini, precum și evitarea pierderilor acestora depozitare și în procesul de producție, de asemenea, contribuie la reducerea costurilor unitare de producție.

În concluzie se poate afirma că renunțarea la una dintre cele trei activități nu ar fi pertinentă pentru societate, întrucât cele trei activități se completează reciproc, fiecare aduce o contribuție individuală importantă la formarea rezultatului (profitului) din exploatare.

BIBLIOGRAFIE