Analiza Tehnica a Titlurilor Cotate la Bursa
1. Introducere
1.1. Analiza tehnică. Analiza fundamentală.
În cadrul oricărui proces de luare a deciziilor de investiție, aspectul fundamental îl reprezintă cunoașterea unor informații corecte și actuale. Decizia de investiție are, în consecință, la bază, o analiză investițională care pleacă de la evaluarea factorilor calitativi ai unui portofoliu și continuă cu determinarea momentelor optime de vânzare și cumpărare a activelor financiare din care este constituit. Această analiză a investiției de portofoliu este constituită dintr-o analiză fundamentală și o analiză tehnică.
Analiza fundamentală ia în considerare "sănătatea" financiară a societății, condițiile macroeconomice și politice ale mediului în care societatea operează, factorul de dezvoltare globală a industriei în care se înscrie, precum și prognozele cu privire la performanțele societății în viitor.
Această analiză a situației economico-financiare a firmelor ale căror acțiuni sau, după caz, obligațiuni se află la dispoziția investitorilor pe piața de capital, fie că este vorba de cea primară, fie de cea secundară, se referă la studiul comparativ al unui set de indicatori. Acești indicatori se obțin pe baza analizei rezultatelor financiare conținute în rapoartele financiare ale societății (Contul de Profit și Pierdere, Bilanțul Contabil) și ale prețului format pe baza confruntării cererii cu oferta. Pe o piață organizată, acesta din urmă va reflecta în mod justificat performanțele emitentului, pretul de piață nefiind altceva decât imaginea interesului investitorilor pentru activul financiar respectiv. Se obține astfel o evaluare a echilibrului financiar al companiei analizate.
Fundamentaliștii realizează estimări și previziuni asupra prețurilor de pe piață pornind de la statistici economice, industriale, ale companiilor. Principalele variabile de decizie folosite de ei îmbracă forma profiturilor și dividendelor. Analiza fundamentală judecă valoarea bursieră pe baza unui cadru conceptual al riscului și rentabilității, fundamentat pe capacitatea de a aduce beneficii și pe mediul economic.
Acest lucru implică un efort considerabil, fără garanția unui succes sigur, chiar dacă munca este bine realizată. Informațiile folosite sunt cele aflate la dispoziția oricui, deci informații disponibile. Astfel, chiar dacă analistul găsește un titlu subevaluat, este foarte probabil ca și mulți alții să-l găsească, o mulțime de indivizi folosind aceleași date și în general aceleași reguli. Dacă toți ajung la concluzia că un titlu este subevaluat, ei se vor grăbi să-l cumpere, ceea ce va avea ca efect creșterea cursului acelui titlu, el nemaifiind subevaluat. Conform tehnicienilor care folosesc analiza tehnică, titlurile subevaluate pot fi găsite și cu alte metode.
“Cred că viitorul este doar repetarea trecutului, dar intrat pe o altă poartă” a spus Sir Arthur Wing Pinero în 1893.
În această lucrare vom examina o abordare alternativă a estimării comportamentului cursurilor bursiere, și anume analiza tehnică. Acest tip de analiză nu constituie un substituent al analizei fundamentale ci mai degrabă cunoaște o utilizare complementară cu a acesteia. În aceste condiții, analiza tehnică poate, și de cele mai multe ori o face, să confirme rezultatele derivate din aplicarea analizei fundamentale.
Analiza tehnică este procesul de analizare a istoriei cursului valorilor mobiliare, într-un efort de a determina cursurile viitoare probabile. Un chartist demodat ar putea defini analiza tehnică ca un proces în care istoria se repetă, pe când alții l-ar putea defini ca un proces prin care învățăm din trecut.
Asemeni fundamentaliștilor, tehnicienii își bazează demersul tot pe valoare, dar nu în sensul pe care îl rețin și îl folosesc cei dintâi. Tehnicienii sau chart-iștii cred că forțele cererii și ofertei sunt reflectate de prețurile și volumele tranzacțiilor, de modelele create pe baza acestora. Examinând aceste structuri, ei pot realiza estimări și prevederi cu privire la sensul în care se vor mișca cursurile, precum și la amplitudinea acestor mișcări.
În sensul cel mai restrâns, analistul tehnic crede că fluctuațiile prețului reflectă forțe și influențe logice și emoționale. Mai mult, mișcările prețului, oricare ar fi factorii ce le determină, odată apărute, vor persista încă o perioadă de timp, putând fi astfel detectate.
Se constată, așadar, că analiza tehnică poate fi folosită ca mai mult decât un supliment al analizei fundamentale. Cea din urmă permite analistului să determine randamentul în perioada de posesie și riscul obținerii beneficiului respectiv, dar acestea singure nu sunt suficiente pentru a indica dacă el trebuie să cumpere sau să vândă. Analiza tehnică devine importantă în indicarea momentului lansării ordinului de vânzare sau cumpărare – ordin fundamentat, de altfel, pe previziunile referitoare la risc și rentabilitate.
Activitatea tehnicianului se orientează în două direcții:
1) să identifice tendința
2) să determine sfârșitul trend-ului, momentul când prețurile încep să evolueze în direcția opusă acestuia.
Aspectul esențial constă în a identifica și a face distincție între "întoarcerile" și "răsturnările" din cadrul trend-ului și schimbările, modificările trend-ului însuși. Această problemă este critică, atâta vreme cât modificările prețurilor nu se fac într-o manieră "lină" și neîntreruptă.
Tehnicienii privesc modificările prețurilor și semnificația lor prin prisma statisticilor referitoare la preț și volum. Acești indicatori ajută la cuantificarea și măsurarea relațiilor preț-volum și cerere-ofertă atât pentru ansamblul pieței, cât și pentru acțiunile individuale. Analiza tehnică se bazează rareori pe un singur indicator, nici unul nedovedindu-se infailibil, ci acordă credit utilizării unui grup de indicatori agregați.
Analiza tehnică este examinarea mișcărilor trecute ale cursurilor titlurilor mobiliare pentru a anticipa mișcările viitoare. Celor care folosesc analiza tehnică li se mai spune și chart-iști.
Această analiză se poate folosi pentru a analiza acțiunile, indicii bursieri, mărfurile, derivate pe aceste active, în general orice instrument tranzacționabil al căror preț e influențat de forțele cererii și ofertei. Prin preț înțelegem orice combinație de preț de închidere, preț de deschidere, preț maxim, preț minim, pentru un anumit titlu într-o anumită perioadă de timp. Această perioadă de timp poate fi 5 minute, 15 minute, o oră, o zi, o săptămână, o lună, etc.
1.2. Bazele analizei tehnice
La începutul secolului, Teoria Dow a pus fundamentele pentru ce mai târziu va deveni teoria modernă a analizei tehnice. Această teorie nu a fost prezentată ca o teorie modernă, ci mai degrabă ca o culegere de descrieri ale lui Charles Dow pe parcursul mai multor ani. Din numeroasele teoreme, trei sunt și astăzi valabile:
Prețul spune totul
Mișcarea prețurilor nu este în totalitate aleatoare
„Ce nivel înregistrează prețul?” este mai important decât: „De ce prețul înregistrează acest nivel?”
Prețul spune totul
Teorema este asemănătoare cu forma puternică și semiputernică a piețelor eficiente. Analiza tehnică presupune că prețul curent reflectă deplin toate informațiile. Pentru că toate informațiile sunt deja reflectate în preț, acesta reprezintă valoarea corectă și ar trebui să formeze baza analizei. În fond, prețul pieței reflectă suma cunoștințelor tuturor participanților, incluzând investitorii, managerii de portofoliu, analiștii de piață, chartist-iștii, cei care se bazează pe analiza fundamentală și mulți alții. Analiștii tehnici utilizează informația înglobată în preț pentru a interpreta ce spune piața, cu scopul formării unei imagini asupra viitorului.
Mișcarea prețurilor nu este în totalitate aleatoare
Cei mai mulți tehnicieni consideră că prețul urmează o anumită tendință. Tot ei sunt de acord că există anumite perioade când prețurile nu se conformează acestei reguli. Chart-istul crede că e posibil să identifici un trend, să investești pe baza lui, și să câștigi bani pe măsură ce trendul se desfășoară. Pentru că analiza tehnică poate fi folosită pe perioade de timp diferite ca lungime, este posibil să identificăm atât trenduri pe termen scurt, cât și pe termen lung.
„Ce nivel înregistrează prețul?” este mai important decât: „De ce prețul înregistrează acest nivel?”
Chart-iștii urmăresc două lucruri:
Cât este prețul curent?
Care este istoria mișcării prețului?
Prețul este rezultatul final al înfruntării cererii cu oferta pe un anumit titlu. Obiectivul analistului este de a prevedea direcția prețului viitor. Concentrându-se asupra prețului și doar a prețului, analiza tehnică reprezintă o abordare directă. Fundamentaliștii urmăresc de ce prețul este cât este. Pentru chart-iști, partea cu „de ce” a ecuației este prea largă, și de multe ori explicațiile fundamentaliste sunt îndoielnice. Tehnicienii cred că e cel mai bine să te concentrezi asupra mărimii prețului (cât este?), și niciodată asupra cauzei. De ce crește prețul? E simplu: pentru că sunt mai mulți cumpărători (cererea) decât vânzători (oferta). La urma urmei valoarea unui activ este doar ceea ce o anumită persoană este dispusă să plătească pentru ea. Cine are nevoie să știe de ce?
1.3. Etape ale evaluării tehnice
Mulți tehnicieni încep cu o analiză macro, urmând ca apoi să privească problema din perspectivă micro. Acest gen de analiză implică parcurgerea a trei etape:
analiza pieței cu ajutorul indicilor majori: S&P 500, Dow Industrials, BET, BET-C, Rasdaq, etc.
analiza sectoarelor de activitate pentru a identifica ramurile puternice și slabe de pe piață.
analiza acțiunilor emitenților din cadrul aceleiași ramuri, pentru a le identifica pe cele puternice și pe cele slabe.
Ceea ce e special în ce privește analiza tehnică, este aria largă de aplicabilitate. Deoarece principiile analizei tehnice sunt universal aplicabile, oricare din pașii prezentați mai sus pot fi realizați utilizând același suport teoretic. Principii referitoare la suport, rezistență, trend și alte aspecte se pot aplica la orice grafic. Cu toate că acestea ar părea lucruri banale, analiza tehnică nu este nici pe departe ușor de realizat. Pentru a avea succes este nevoie de studii serioase și de devotament.
2. Modalități de reprezentare grafică
2.1. Graficul prin bare
Această metodă este în mod particular utilizată pentru a reprezenta variațiile de curs într-un interval de timp dat: zilnic, săptămânal, lunar sau alte perioade mai mari.
Graficul se reprezintă într-un sistem de axe gradate aritmetic, în care abscisa reprezintă unitatea de timp aleasă, iar ordonata reprezintă diferitele niveluri ale cursurilor unui titlu.
Luăm ca exemplu situația cursurilor acțiunii Siderurgica Hunedoara :
Se trasează pe grafic cursul cel mai mare și cel mai mic dintr-o săptămână, apoi se unesc printr-o dreaptă verticală. Se trasează apoi cursul de închidere la sfârșitul perioadei (cursul de vineri) printr-un segment de dreaptă orizontal, îndreptat spre dreapta și cursul de deschidere de la începutul perioadei (luni), printr-o dreaptă orizontală îndreptată spre stânga.
2.2. Graficul prin “x” și “o”
Acest tip de grafic se reprezintă, în general, într-o zonă caroiată. Ordonata reprezintă valorile cursului bursier al unui anumit titlu mobiliar. Abscisa are o semnificație cu totul particulară, nereprezentând, ca de obicei, axa temporală. Graficul se prezintă sub forma unei juxtapuneri de coloane umplute alternativ cu mai multe sau mai puține caractere “x” sau “0”. Aceste caractere sunt trecute de fiecare dată când cursul variază cu o valoare apriori stabilită, denumită unitate variațională. Se va trece un caracter “x” pentru fiecare unitate pozitivă (creșterea cursului} și un “0” pentru fiecare unitate negativă (scăderea cursului). Trecerea de la o serie de caractere “0” la una de caractere “x” (sau invers) se realizează prin raportul caracterelor apropiate în coloana următoare. Totuși, pragul de modificare a tendinței nu este sesizat decât dacă variația cursului esu este sesizat decât dacă variația cursului este egală cu un multiplu al unității variaționale. În practică, se alege un factor de multiplicitate egal cu 3. Interpretarea acestui factor e ca o modificare a tendinței, nu poate fi luată în considerare decât dacă e bine marcată.
Pe baza datelor acțiunii Șantierul Naval 2 Mai Mangalia din următorul tabel se poate construi graficul prin x și 0.
Unitatea variațională este de 20, iar factorul de multiplicitate de 3. Astfel, modificările de tendință nu vor fi evidențiate decât dacă cursul variază cu cel puțin 60 u.m., în sens contrar tendinței curente. Primul curs va fi baza determinării nivelurilor viitoare :
Pentru creștere : 3400 +(3*20)=3460
Pentru scădere : 3400-(3*20)=3540
Nivelul de 3460 u.m. este atins în ziua de joi a săptămânii a doua. Toate variațiile intermediare în sus sau în jos sunt ignorate. Pe grafic se trec caracterele “x” pentru nivelurile 3420, 3440 și 3460. În continuare, se stabilesc nivelurile următoare de variație semnificativă:
Pentru creștere este suficient un nivel de 3460+20=3480
Pentru scădere, cursul trebuie să se modifice cu cel puțin de 3 ori unitatea variațională pentru o zi considerată :3460-(3*20)=3400.
În ziua următoare (vineri, săptămâna a doua), cursul are valoarea de 3600 u.m. Se completează pe grafic secvențe de caractere “x” până la această valoare (pentru creștere). În ziua de marți a celei de-a treia săptămâni, cursul bursier scade la 3500 u.m., sub nivelul stabilit de 3540 u.m. În acest caz, se trece la coloana următoare, și se trec caractere “0” pentru toate cursurile cuprinse între 3500 si 3540, completată tot cu “0”, deoarece tendința de scădere continuă până la nivelul de 3400 u.m. Noile niveluri calculate față de 3400 sunt: 3460 (pentru creștere) și 3380 pentru scădere. Acestea sunt atinse marțea următoare, când tendința se schimbă, iar în grafic se trece la următoarea coloană, umplând cu “x” până la nivelul de 3460 u.m. Interpretarea graficului se realizează similar graficului prin bare, determinând formațiile standard: triunghi, steag, cap și umeri etc., precum și linia de tendință, nivelul de rezistență și nivelul de sprijin.
2.3. Graficul prin lumânări
În anii 1600 japonezii au inventat o metodă de analiză tehnică pentru a analiza contractele de orez. Această tehnică a fost numită analiza candlestick. Steven Nison a popularizat graficul prin candlestick în restul lumii și a devenit cel mai cunoscut expert în interpretarea acestui tip de grafic.
Metoda de reprezentare grafică prin candlesticks (sfesnice) este oarecum similară celei prin bare. Reprezentarea grafică prin metoda candlesticks permite evidențierea evoluției de ansamblu a unei zile bursiere (de creștere sau scădere), prin compararea cursului de închidere cu cel de deschidere.
Plecând de la concepțiile chinezești despre cele două tipuri de energie (Yin, negativă și Yang pozitivă), analiștii japonezi realizează o similitudine între comportamentul bursier al unei zile și infuziile de energie corespunzătoare. Astfel, un curs de închidere superior celui de deschidere corespunde unei zile cu energie negativă (zi Yin sau zi negativă), iar un curs de închidere inferior unuia de deschidere corespunde unei zile de energie pozitivă (zi Yang sau zi pozitivă). Axioma metodei rezidă în interpretarea că o piață este economic pozitivă dacă se înregistrează evoluții ascendente ale cursurilor titlurilor (sau ale indicelui general). Graficul corespunzător va fi format din mai multe desene standard, care au însă elemente comune.
un dreptunghi vertical (corpul), ale cărui limite sunt date de cursurile de închidere și de deschidere ale zilei respective.
bare verticale pe linia mediană a dreptunghiului, dar în afara acestuia, denumite umbre, reprezentând cursurile extreme ale zilei respective (situate în afara intervalului deschidere–închidere).
culoarea corpului, reprezentând evoluția bursieră a zilei: pozitivă (dreptunghi alb) sau negativă (dreptunghi negru).
Acest tip de figură (candlestick) permite o mai bună analiză a evoluției bursiere pe parcursul unei zile, atât pentru un anumit titlu mobiliar, cât și pentru piață în ansamblul său. În funcție de valorile pe care le iau cele patru tipuri de cursuri dintr-o zi se pot determina mai multe configurații de bază care se pot clasifica în trei mari categorii : configurații de creștere, de scădere sau neutre :
Configurații de creștere
Este denumită linia albă lungă sau Yang minor. Este o linie de creștere. Se desenează atunci când prețul deschide aproape de prețul minim și închide mult mai sus, aproape de prețul maxim.
Este denumită ciocanul sau Yin major și este o formațiune de creștere și apare de obicei după o perioadă prelungă de scădere. Dacă apare după un trend de creștere se numește cățărătorul. Corpul poate fi plin sau neumplut.
Această formațiune este denumită linia care străpunge. Este o formațiune de creștere și este opusă cerului negru acoperit. Prima linie este o linie lungă neagră, urmată de o linie lungă albă. Linia a doua deschide mai jos decât minimul primei linii și închide peste jumătatea corpului primei linii.
Denumită linia bullish înghițitoare, această formațiune este puternic crescătoare în special dacă urmează după un trend descrescător. Apare când o formațiune mică bearish este înghițită de o formațiune albă lungă.
Este o formațiune de creștere ce semnifică un potențial bum. ”Steaua “ confirmă o posibilă răsturnare a trendului către o creștere generală a prețurilor semnificată de formațiunea albă lungă. Această stea poate fi goală sau umplută.
Este o formațiune numită stea doji de creștere. Steaua indică un curs în sens opus, iar doji indică indecizie. De aceea această formațiune indică inversarea trendului urmată de o perioadă incertă. Trebuie să se aștepte o confirmare a trendului înainte să se tranzacționeze. Prima linie poate fi plină sau neumplută.
Configurații de scădere
Se numește linie neagră lungă. Apare când cursul deschide aproape de maximum și închide semnificant mai jos aproape de minim.
Această formațiune se numește cățărătorul. Aceste linii sunt linii de scădere daca urmează după un trend de creștere. Dacă urmează după un trend de scădere este denumit ciocan. Corpul poate fi gol sau plin.
Cerul negru acoperit. Este o formațiune de scădere. Scăderea este mai semnificativă dacă corpul celui de-al doilea corp este mai jos decât corpul celeilalte formațiuni.
Denumită linie bearish înghițitoare, această formațiune este una puternică de scădere dacă e precedată de un trend ascendent. Apare când o formațiune mică bullish este înghițită de o formațiune bearish.
Este o formațiune de scădere ce semnifică un posibil reviriment. Poate fi plină sau goală.
Steaua doji. Steaua indică un trend în schimbare, iar doji indică o perioadă de incertitudine. Trebuie așteptată o confirmare a trendului înainte de a tranzacționa în timpul acestei formațiuni.
Steaua trăgătoare. Această formațiune semnifică o posibilă inversare a trendului mai ales după o creștere puternică. Corpul stelei apare lângă prețul minim și linia trebuie să aibă o linie superioară lungă.
Formațiuni reverse
Formațiunea doji cu picioare lungi. Această formațiune semnifică deseori o schimbare a trendului. Apare când deschiderea și închiderea sunt la același nivel și diferența dintre minim și maxim este mare.
Formațiunea dragonul zburător. Această formațiune semnifică o schimbare a trendului. Apare când închiderea și deschiderea sunt la același nivel și minimul este semnificativ mai jos decât închiderea, deschiderea și maximul.
Formațiunea piatra de mormânt. Această formațiune semnifică o schimbare a trendului. Apare când deschiderea, închiderea și minimul sunt la același nivel, iar maximul este mult mai mare.
Steaua indică un trend în schimbare. Steaua este o formațiune cu un corp mic care apare după un corp mult mai mare, iar corpurile nu se întrepătrund. Umbrele se pot întrepătrunde.
Steaua doji. Steaua indică o schimbare a trendului, iar doji indică un moment de indecizie. Trebuie așteptată o confirmare înaintea tranzacționării stelei doji.
Formațiuni neutre
Corpurile rotitoare sunt formațiuni neutre. Apar când distanța dintre minim și maxim, și închidere și deschidere este relativ mică.
Steaua doji este o formațiune ce implică incertitudinea. Prețul de închidere și de deschidere este același. Aceste linii pot apărea în diferite alte formațiuni.
Formațiunea harami (însărcinat ) indică o descreștere momentană.
Este o formațiune harami în cruce. Semnifică același lucru ca și formațiunea harami, doar că este urmată de o formațiune doji ce implică o mai mare incertitudine.
Pentru exemplificare vom arata graficul candlestick al firmei CORN LTD. :
Se poate vedea că trendul de creștere este însoțit de linii goale (preț de închidere mai mare decât prețul de deschidere), iar trendul descrescător este însoțit de linii umplute (prețul de deschidere este mai mare decât prețul de închidere)
Liniile bearish înghițitoare apar în punctele A și B (și prețul se micșorează substanțial). Liniile bullish înghițitoare apar în punctele 1, 2, 3 și prețul urcă în mod substanțial.
3. Analiza tehnică prin indicatori de presiune
Utilizarea indicatorilor de presiune
Prin utilizarea indicatorilor de presiune tehnicienii pot previziona evoluția întregii piețe prin următoarele trei tipuri de indicatori :
– indicatori care arată ce fel de investitori cumpără și vând acțiuni;
– indicatori care evaluează activitatea pe piață;
– indicatori care relevă psihologia indivizilor;
3.1. Indicatori care arată ce fel de investitori cumpără și vând acțiuni
Daca se consideră că unii cumpărători sunt mai “inteligenți”, mai informați, mai rapizi în decizii decât alții, achizițiile și vânzările de titluri vor fi coordonate cu acțiunile acestor investitori, dacă ei pot fi identificați. Astfel, dacă aceștia nu cumpără, preferând să-și sporească poziția de lichiditate, trebuie adoptată aceeași tactică. Acest lucru presupune însă identificarea corectă a acestor investitori inteligenți, precum și aflarea informațiilor care dezvăluie acțiunile lor.
3.1.1. Teoria odd-lot
Micul investitor nu cumpără de obicei mai mult de 100 de acțiuni ale unei companii. Aceste pachete de până la 100 de acțiuni și-au găsit în literatura de specialitate, denumirea de "odd-lot", spre deosebire de pachetele mari de acțiuni numite "round-lot".
Cei care vând și cumpără "odd-lot" încearcă să acționeze în modul cel mai bun pe piață în cea mai mare parte a timpului, adică să cumpere când piața este în scădere, respectiv să vândă când aceasta crește. Este de fapt ilustrarea unei reguli de aur a oricărui investitor: "cumpără ieftin și vinde scump". Cu toate acestea, tehnicienii înclină să creadă că micul investitor tinde să acționeze greșit în punctele critice, de cotitură a pieței. În concluzie, dacă presupunem că investitorul obișnuit, "nesofisticat" de regulă se înșeală, atunci va fi avantajos să urmăm o strategie total opusă cu a sa.
Pentru a descoperi cum acționează micul investitor, sunt adunate statistici cu privire la tranzacțiile odd-lot. Volumul acestora este cuantificat și raportat zilnic. Statisticile au în vedere numărul acțiunilor cumpărate, al celor vândute și al vânzărilor "scurte".
Dacă raportăm cumpărările de "odd-lot" la vânzări (cumpărări/vânzări), se obține un indice "odd-lot".
Rata odd-lot =
Evoluția acestuia este urmărită de obicei în paralel cu cea a unuia din indicii pieței. O creștere a acestui indice sugerează că pe piață se cumpără mai mult decât se vinde, în timp ce o scădere arată că se vinde relativ mai mult.
De-a lungul unui ciclu al pieței așa-zișii "odd-loter"-eri vor vinde când piața este în creștere și vor cumpăra când ea scade. În timp ce piața crește, indicele "odd-lot" scade. În orice caz, în apropierea sau în momentul de vârf al pieței, indicele începe să crească pe măsură ce "odd-lot"-eri vând proporțional mai puțin. Volumul cumpărărilor de "odd-lot" crește notabil chiar înainte de intrarea pieței în declin. În mod similar, de-a lungul declinului, indicele crește. În momentul premergător creșterii pieței, volumul vânzărilor de odd-lot crește foarte mult și indicele începe să scadă.
Indicele "odd-lot" se poate construi și ca diferența dintre cumpărările și vânzările de acest gen. Cumpărările nete "odd-lot" sunt utilizate de chartisti ca un indicator esențial al prețurilor pieței. În cazul în care cumpărările nete sunt pozitive, este de presupus că va urma o cădere a prețurilor pe piață, în timp ce vânzările nete sunt așteptate să apară la sfârșitul unei perioade "bear".
Vânzări scurte "odd-lot"
Presupusa lipsă de sofisticare a celor care vând sau cumpără "odd-lot"-uri poate fi verificată pe mai departe, prin studierea activității acestora în domeniul vânzărilor "short".
Se poate calcula un indice raportând vânzările scurte de odd-lot la vânzările totale de odd-lot.
Vânzări short de odd-lot =
Acest raport ilustrează activitățile speculative ale investitorului comun. Cei care vând scurt "odd-lot" tind să-și mărească volumul vânzărilor în apropierea punctului cel mai scăzut al declinului pieței. Imediat ce piața își modifică tendința, ei tind să-și piardă încrederea și să-și reducă vânzările "scurte" în mod considerabil. Un raport vânzări "scurte"/ vânzări, în creștere sugerează un declin ("bearishness") în creștere al pieței; o rată în scădere indică faptul că declinul se apropie de sfârșit.
3.1.2. Lichiditățile instituționale
O alternativă la direcția de a acționa în funcție de direcția în care acționează micii investitori o constituie identificarea investitorilor inteligenți și urmarea acțiunii lor.
Pentru aceasta este necesar să se identifice acei investitori, să se găsească indicatorii obiectivi ai activității lor de tranzacționare. Investitorii inteligenți pot fi considerați gestionarii profesioniști de bani, persoanele care gestionează portofoliile fondurilor de pensii, fondurilor mutuale, etc.
Fondurile mutuale, de exemplu, raportează lichiditățile în fiecare lună. Astfel, acești indicatori de structură a portofoliului lor se modifică la fiecare raportare, acționându-se după respectivul model, ei interpretându-se astfel: creșterea lichidităților caracterizează o piață în scădere, iar scăderea lichidităților semnifică o piață în creștere.
Insiderii
Managerii portofoliilor pot fi „inteligenți”, dar în mod sigur cel mai inteligent investitor dintre toți trebuie să fie un insider, cineva care lucrează într-o companie, cineva care află de la sursă ce plănuiește compania să facă în viitor.
În acest mod se poate tranzacționa după modelul insiderilor: dacă ei cumpără, se va cumpăra și se va vinde dacă ei vând. Din nefericire, informația poate avea vechime de câteva luni fața de momentul dezvăluirii ei.
De asemenea, investitorii trebuie să discearnă care influență este mai puternică dacă insiderii cumpără și vând în același timp.
3.2. Indicatori care măsoară activitatea de piață
Odată cu încercarea de a identifica grupurile de vânzători și cumpărători, mulți tehnicieni recunosc că este importantă măsurarea presiunilor de cumpărare și vânzare pentru ansamblul pieței. În acest scop sunt folosite următoarele metode :
Teoria Dow
Volumul tranzacției (OBV, PVT)
Indicele creștere / descreștere (AD-R)
Închiderea ponderată (Weighted Close)
MACD
Oscilatorul stocastic
Indicele relativ al forței
3.2.1. Teoria Dow
Unul din instrumentele utilizate de analiștii tehnici pentru a măsura cererea și oferta și a previziona prețul acțiunilor este teoria lui Dow. Această teorie, fundamentată de Charles Dow la începutul secolului, este probabil cea mai veche abordare tehnică formală a pieței. Este utilizată pentru a indica modificările, "răsturnările" de preț și tendința pieței în ansamblu sau pentru titlurile individuale.
Teoria lui Dow pleacă de la aserțiunea că piața evoluează la întâmplare și este influențată de trei tendințe ("trend-uri") ciclice distincte care îi determină orientarea generală. Prin urmărirea și observarea acestor trend-uri se pot face estimări ale tendinței generale a pieței. Ciclurile au fost clasificate de Dow în cicluri primare sau principale, secundare și minore.
Trend-ul primar sau principal este ciclul pe termen lung care conduce piața în sus sau în jos, putând acoperi o perioadă de până la patru ani. Acest tip de fluctuație indică tendința generală a pieței.
Tendințele secundare se manifestă sub forma unor forțe restrictive asupra trend-ului primar, tinzând să corecteze deviațiile de la limitele generale. Cu alte cuvinte, acestea acționează în contrasensul tendinței pe termen lung, adică sunt mișcări ascendente până când se atinge o fază pe termen lung descendentă, și invers. Durata acestor trend-uri secundare se poate întinde de la cel puțin două săptămâni la câteva luni.
Trend-urile minime sunt de fapt fluctuațiile zilnice. Sunt considerate neglijabile și cu o valoare analitică foarte scăzută datorită duratei scurte și variației reduse în amplitudine.
Presupoziția de la care pleacă teoria lui Dow este relativ simplă. Avem de a face cu o piață în creștere ("bull market") când se ating creșteri succesive ce survin după corecții secundare încadrate într-un trend ascendent (ca în figură). Teoria mai cere ca toate corecțiile secundare descendente să fie de mai scurtă durată și amplitudine decât cele ascendente. Situația inversă va fi valabilă pentru o piață în scădere ("bear market").
Teoria clasică a lui Dow utilizează realizările relative a două medii, media industriilor și media transporturilor, pentru a identifica poziția pieței. O piață puternică, cu o tendință continuă, fie că este "bull market" sau "bear market", este cea pe care ambele medii se mișcă în aceeași direcție. Când mediile au tendințe opuse piața este considerată slabă sau nehotărâtă.
3.2.2. Volumul tranzacției și relația volum / curs (On balance volum)
În acest caz se pornește de la aserțiunea că scăderile și creșterile substanțiale de curs sunt acompaniate cel mai adesea de o activitate de tranzacționare intensă. În aceste condiții, pentru tehnicieni, volumul acțiunilor tranzacționate de-a lungul unei anumite perioade poate fi la fel de important ca schimbările ce pot interveni în unul din indicii pieței.
Când prețul are tendința să crească, atunci trebuie analizat numărul acțiunilor vândute și cumpărate. Să presupunem că într-un interval de o lună piața a crescut cu 5% săptămânal și și-a mărit în mod continuu volumul în fiecare săptămână, tehnicianul va considera acesta un semnal de forță a pieței, pentru acțiunea în cauză urmând așezarea pe un nou palier al prețurilor, impunându-se cumpărarea rapidă. Dacă numărul acțiunilor tranzacționate în luna respectivă înregistrează declinuri săptămânale, în ciuda creșterii pieței, acest lucru va fi interpretat drept un semn de slăbiciune a pieței. Analiștii vor fi mai puțin entuziasmați cu privire la eventualele creșteri viitoare de prețuri, decât în cazul în care volumul acțiunilor ar fi crescut săptămânal. O interpretare posibilă ar fi aceea că există un număr de investitori mari, care manifestă scepticism și prudență cu privire la fundamentul economic al creșterii de preț.
Anumiți tehnicieni leagă volumul de preț prin observarea numărului specific de acțiuni tranzacționate când prețul unei acțiuni a crescut, când a descrescut sau când a rămas neschimbat. Plecând de la aceste date se poate construi un indice, cunoscut în practica tehnicienilor americani sub numele de "on-balance volume", adică indicele "balanței volumului". On Balance Volum (OBV), formulat de Joseph Granville, în 1963, descrie mișcările volumului în funcție de mișcările prețului respectivelor acțiuni. Se calculează adăugând volumul la un total cumulativ atunci când prețul de închidere este în creștere și scăzând volumul tranzacțiilor din acest total cumulativ când prețul de închidere este în scădere.
Scopul acestui indicator este acela de a arăta dacă volumul tranzacțiilor influențează cursul valorilor mobiliare.
Mișcările indicatorului apar de obicei înainte de mișcările cursurilor bursiere, fiind un important indicator de previzionare pentru orice analist al pieței de capital. În general, o creștere semnificativă a indicelui este interpretată ca un semnal de creștere ("bullish"), în timp ce o tendință descrescătoare este, evident un semnal de scădere ("bearish").
În exemplul de mai sus observăm că la o ușoară apreciere a prețului acțiunii SIF 1 (creștere de 54% pe parcursul a 9 luni (în medie 6%/lună)), indicatorul OBV are o creștere puternică (de la aproape 0 la peste 14 milioane), anticipând saltul de 55% din luna decembrie.
În următorul exemplu surprindem o situație destul de întâlnită pe piața românească: datorită lichidității scăzute la o anumită acțiune care este puternic subevaluată, un anumit interes pentru această acțiune de a o cumpăra poate duce la o creștere substanțială a prețului, care atrage alți cumpărători, prețul ajungând la nivele nebănuite. Un asemenea caz este cel al acțiunii Oțelinox în perioada mai 2000 – ianuarie 2001.
Prețul acțiunii crește cu +61%, în timp ce pe aceeași perioadă OBV se apreciază cu +722%!!!. Se anticipează foarte bine interesul sporit pentru această acțiune, Oțelinox ajungând în 5 ianuarie 2001 la 68.000, în creștere cu aproape 300% (față de primul vârf de sub trendul de pe grafic), iar față de minimul anului 2000 cu 512%!!!
Alături de OBV se mai calculează și un alt indicator și anume Price/volum trend (PVT) (trendul preț /volum) care este similar în concept cu On balance volum. Amândoi indicatorii reprezintă un total cumulativ al volumelor, bazate pe prețurile de închidere al acțiunilor.
Dar din moment ce OBV adaugă toate volumele la total în momentul în care prețul de închidere este în creștere, PVT adaugă doar un procentaj din volum, procentaj calculat în funcție de ultimul preț de închidere și prețul actual de închidere.
PVT se calculează înmulțind volumul zilnic cu procentul cu care cursul a variat și adăugând această valoare la totalul cumulativ:
PVT=
Interpretarea indicatorului PVT este similară cu OBV, o creștere semnificativă a indicatorului arată o creștere a prețurilor cuplată cu o creștere a volumului, iar o scădere a acestui indicator semnifică scăderea prețurilor în același timp cu o creștere a volumului sau o creștere a prețurilor în același timp cu o scădere a volumului.
De exemplu dacă prețul acțiunii crește cu 0,5% având un volum de 10000 acțiuni, va trebui să adăugăm 50 la totalul cumulativ (10000*0,5%). Dacă prețul acțiunii scade cu 0,5% la un volum de 10000 acțiuni tranzacționate, va trebui să scădem 50 din totalul PVT.
Divergența bullish (PVT a avut trend crescător în timp ce cursul bursier a scăzut ) a fost urmată de o puternică creștere a cursului bursier.
3.2.3. Indicele creștere / descreștere (Advance – Decline Ratio)
Acest indice reprezintă raportarea numărului de titluri cu cursul în creștere la numărul de titluri cu cursul în scădere în fiecare perioadă aleasă. El măsoară intensitatea creșterii sau descreșterii pieței titlurilor de valoare. Atâta timp cât seria are un trend ascendent, mulți tehnicieni vor rămâne bullish în legătură cu piața, în timp ce un trend descendent cere o atitudine bearish.
Se utilizează și prin calcularea unei medii mobile a acestui indicator într-o perioadă de timp, având semnificația unui indicator de vânzare / cumpărare în exces. Cu cât crește această medie mai mult, cu atât este mai posibil să aibă loc o corecție a prețurilor. Valorile mici ale mediei denunță o presiune crescândă la vânzare, ceea ce poate fi speculat. Cumpărarea sau vânzarea de valori mobiliare în perioade de presiune atât la vânzare cât și la cumpărare poate fi neprielnică, deoarece aceste perioade pot dura foarte mult și este indicat să se aștepte până când mișcarea de trend preconizată apare.
Fluctuațiile zilnice ale acestui indicator pot fi uniformizate cu ajutorul mediei mobile aritmetice.
Exemplu: dacă 50 de acțiuni sunt tranzacționate la BVB într-o anumită zi și 35 de acțiuni cresc si 15 de acțiuni scad în valoare, poate fi calculat un coeficient prin raportul între acțiunile în creștere și totalul acțiunilor, care rezultă 70%, ceea ce indică o poziție bullish. Acțiunile în creștere sunt considerate bulls, în timp ce acțiunile în descreștere sunt considerate bears.
3.2.4. Accumulation/Distribution Line
Există mai mulți indicatori care măsoară volumul și fluxul monetar pentru o anumită acțiune. De-a lungul timpului, unul dintre cei mai cunoscuți indicatori de volum a fost ADL. Ideea de bază a indicatorilor de volum este aceea că volumul precede prețul. Volumul reflectă numărul de acțiuni tranzacționate, și de foarte multe ori, înainte ca acțiunea să crească, va exista o creștere a volumului, care să indice acest lucru. Cei mai mulți indicatori de volum au fost creați pentru a identifica mișcările de volum care preced mișcările prețurilor, astfel încât să se obțină un avantaj, o informație referitoare la mișcarea în viitor a prețului, înainte ca aceasta să se producă.
ADL a fost creat de Marc Chaikin, pentru a evalua fluxul cumulativ de bani aferente unei acțiuni (cumpărări, vânzări).
Pentru a înțelege mai bine metodologia care stă la baza acestui indicator, ne-ar fi de ajutor o comparație între acest indicator și unul dintre cei mai vechi indicatori- OBV.
Așa cum am spus deja, OBV este un indicator relativ simplu, care, la un volum cumulativ, adaugă volumul corespunzător unei perioade atunci când prețul de închidere crește, și îl scade atunci când prețul de închidere este mai mic decât cel înregistrat în perioada precedentă. Un total cumulativ al volumului calculat astfel formează linia OBV, care este comparată cu trendul cursului, căutând divergențe sau confirmări.
În formularea ADL, Chaikin abordează problema din alt punct. OBV folosește modificările prețului de închidere de la o perioadă la alta pentru a aprecia volumul ca pozitiv sau negativ. Chiar dacă prețul de deschidere este mai mic decât prețul de închidere, OBV calculat pentru acea perioadă va fi negativ, atâta timp cât prețul de închidere este mai mic decât prețul de închidere din perioada precedentă. Chaikin ignoră modificările cursului de la o perioadă la alta și se concentrează în schimb asupra mișcării prețului pentru o perioadă dată ( zi, săptămână, lună). A compus o formulă pentru a calcula o valoare care are la bază locul prețului de închidere, în raport cu evoluția din acea perioadă. Vom numi această valoare „valoarea locației prețului de închidere”( „Close Location Value”) și o vom nota CLV. CLV ia valori între 1 și –1, cu mijlocul la 0. CLV se calculează raportând diferența dintre (prețul de închidere-minimul) și (maximul-prețul de închidere) la diferența dintre maximul și minimul înregistrate în perioada respectivă.
Combinații posibile:
Dacă prețul de închidere este egal cu maximul perioadei respective, valoarea va fi +1.
Dacă prețul de închidere al acțiunii se află între maxim și valoarea de mijloc înregistrată de acțiune în perioada respectivă, CLV va avea valori între 0 și 1.
Dacă prețul de închidere se află exact la mijlocul distanței dintre minim și maxim, valoarea acestui indicator va fi 0.
Dacă acțiunea închide la o valoare aflată între valoarea de mijloc și minimul perioadei respective, atunci CLV va înregistra valori negative.
Dacă valoarea prețului de închidere este egală cu minimul perioadei, atunci CLV va avea valoarea –1.
Valoarea indicatorului CLV este multiplicată apoi în funcție de volumul perioadei, și totalul cumulativ formează Accumulation/ Distribution Line.
Un semnal de creștere este dat atunci când ADL formează o divergență pozitivă. Problem principală este identificarea trendului general. O divergență pozitivă de una sau două săptămâni este suspectă. Ceea ce atrage atenția este o divergență pozitivă care se întinde pe câteva luni.
O altă menire a acestui indicator este să confirme puterea de menținere a unei creșteri. Într-o creștere sănătoasă, ADL ar trebui să crească până la ultima mișcare a trendului ascendent. Dacă prețul crește accelerat, dar ADL ezită să formeze vârfuri mai mari, sau scade, aceasta inică faptul că presiunea la cumpărare este relativ scăzută.
Același principiu se aplică și în cazul divergențelor negative. Problema principală constă în identificarea trendului ADL și compararea acestuia cu linia de suport a acțiunii. Divergențele negative care durează puți, ca și cele care sunt relativ plate, ar trebui privite cu suspiciune.
ADL poate fi folosit pentru a aprecia fluxul monetar general. Un trend ascendent indică faptul că presiunea la cumpărare este mare, așa cum un trend descendent indică o presiune la vânzare dominantă.
Acest indicator poate fi folosit de asemenea pentru a confirma puterea sau superficialitatea unei mișcări.
Din cauză că ADL este puternic legat de mișcarea prețului, în special de cel de închidere, uneori va rămâne în urma liniei de suport și vor apărea câteva divergențe.
În exemplul nostru (Amonil Slobozia în 2001), indicatorul ADL ne anticipează foarte bine creșterea din luna iunie (+52%) și marea creștere de la începutul lunii noiembrie (+103%) prin divergențe pozitive, precum și marea scădere din prima jumătate a lunii noiembrie printr-o scădere bruscă a indicatorului de -106,8% față de o scădere de doar -12,5% a prețului de închidere (zona marcată de săgeți).
3.2.6. Moving Average Convergence / Divergence
Este unul dintre cei mai importanți indicatori de moment. Se calculează ;
unde MACD- Moving Average Convergence/Divergence
Mavg(12) – media mobilă exponențială cu perioada de 12 zile
Mavg(26) – media mobilă exponențială cu perioada de 26
Acest indicator este un oscilator, arătând relația dintre aceste două medii mobile.
Pentru a putea analiza acest indicator se calculează unul suplimentar numit trigger, calculat ca o medie mobilă exponențială cu perioada de 9 zile.
Semnale de cumpărare sunt generate când oscilatorul MACD crește deasupra trigger-ului, iar semnalele de vânzare sunt în momentul în care MACD scade sub trigger.
S-au desenat MACD și cursul bursier pentru Banca Transilvania din anul 2000.Săgețile cu vârful în sus reprezintă un semnal de cumpărare și au fost desenate în momentul în care MACD depășea trigger-ul, iar săgețile în jos reprezintă semnale de vânzare și au fost trasate în momentul în care MACD a fost depășit de trigger, unde trigger-ul este semnificat de către linia punctată din cadranul MACD.
3.2.7. Oscilatorul stocastic
Oscilatorul stocastic compară relația dintre prețul de închidere al unei acțiuni cu plaja de variație a prețului peste o perioada de timp.
Indicatorul stocastic se trasează cu ajutorul a două linii. Linia principală este denumită %K. A doua linie, numită %D, este o medie mobilă a %K.
Formula oscilatorului stocastic cuprinde patru variabile și anume :
Perioada %K – este numărul de perioade folosit în calculul stocastic
Perioada lentă %K – această variabilă controlează uniformizarea interna a lui %K. O valoare de 1 reprezintă un oscilator rapid, în timp ce o valoare de 3 reprezintă un oscilator lent.
Perioada %D – este numărul de perioade în funcție de care se calculează media mobilă a lui %K. Media mobilă este denumită %D și de obicei se desenează ca o linie punctată deasupra lui %K.
Metoda %D – este metoda (aritmetică, exponențială, triunghiulară, variabilă sau ponderată ) folosită pentru a calcula perioada %D.
Formula pentru %K este :
%K=
De exemplu pentru a calcula %K cu perioada de 10 zile trebuie găsite în primul rând cel mai mare preț de tranzacționare maxim și cel mai mic preț de tranzacționare minim din ultimele 10 zile. Să presupunem că în timpul celor 10 zile de tranzacționare cel mai mare preț maxim a fost 46 și cel mai mic preț minim a fost 38, cu o plajă de variație de 8.Dacă închiderea de azi a fost 41, %K se calculează după formula :
%K=
Această valoare de 37,5% arată că valoarea de închidere din ziua de astăzi este la un nivel de 37,5% din plaja la care s-a tranzacționat în ultimele 10 zile. Dacă închiderea din ziua de astăzi ar fi fost 42, %K ar fi fost 50%, reprezentând 50% din plaja la care s-a tranzacționat în ultimele 10 zile.
Se calculează apoi o medie mobilă a valorilor folosind o perioadă de zile specificată de către %D, medie care capătă chiar denumirea de %D.
Oscilatorul stocastic variază întotdeauna între 0% si 100%. O valoare de 0% arată că închiderea din ziua de azi a avut cel mai mic nivel din cele specificate în x zile de tranzacționare. O valoare de 100% arată că închiderea de azi a avut cea mai mare valoare din ultimele x zile de tranzacționare.
Există mai multe metode de interpretare a acestui indicator.Trei dintre cele mai folosite sunt :
Cumpără când oscilatorul (%K ori %D) cade sub un anumit nivel (de exemplu 20) și apoi crește deasupra acestui nivel. Vinde când oscilatorul crește deasupra unui anumit nivel ( de exemplu 80) și apoi cade sub acest nivel.
Cumpără când %K crește deasupra %D și vinde când %K scade sub linia %D. Se urmăresc divergențele :când cursul atinge noi maxime în timp ce oscilatorul înregistrează minime, prețul se va prăbuși.
Exemplul ilustrează prețul și indicatorul stocastic al firmei Terapia în anul 2002.
Săgețile în sus reprezintă semnale de cumpărare și au fost desenate în momentul în care %K crește deasupra lui %D, iar săgețile îndreptate în jos reprezintă semnale de vânzare și sunt desenate în momentul în care indicatorul %K scade sub linia indicatorului %D.
3.2.8. Indicele relativ al forței
Acest oscilator (în engleză Relative Strenght Index) a fost introdus în teoria analizei tehnice de către J.Welles Wilder, în 1978. Dintre toți oscilatorii utilizați în prezent, RSI răspunde cel mai bine ca metodă de analiză tehnică alături de analiza liniilor de trend, a formațiunilor grafice, a liniilor de suport și rezistență. Aplicarea acestei metode în combinație cu nivelul de supravânzare sau supracumpărare a pieței și cu oscilatorul divergenței poate oferi o privire foarte pertinentă a comportamentului pieței, privită din interior.
RSI compară forța relativă a „câștigurilor” pieței în zilele în care prețul de închidere este mai mare decât cel similar al zilei precedente cu „pierderile” prețurilor în zilele în care prețul de închidere se situează sub cel al zilei precedente. Formula matematică arată astfel:
RSI=100-(100/(1+RS))
RS reprezintă media diferențelor pozitive ale prețurilor de închidere pentru un număr specificat de zile împărțit la media diferențelor negative ale prețurilor de închidere pentru același număr de zile.
Pentru a calcula un RSI pe 9 zile, de exemplu, întâi se adună diferențele de preț din zilele cu creșteri ale prețului de închidere din cele 9 zile luate în calcul, apoi suma obținută se împarte la 9. Apoi se adună cele negative pentru aceeași perioadă și suma se împarte la 9. Următorul pas este determinarea RS-ului prin împărțirea mediei obținute la diferențele pozitive la cea a celor negative. La sfârșit se introduce RS-ul în formulă pentru a crea un oscilator care va fluctua între 0 și 100.
RSI-ul se poate construi pentru oricâte zile se consideră necesare. Sugestia originală a lui W.Wilder este să se meargă pe 14 zile, însă, în prezent, cei mai mulți tehnicieni preferă indicatori mai rapizi, și deci, mai sensibili, pe 5,7 sau 9 zile.
Cele mai sigure semnale de cumpărare sau vânzare furnizate de oscilatorul RSI apar după ce RSI-ul nu mai confirmă un nou maxim sau minim relativ al prețului. Divergența bullish dintre un minim relativ al prețului pieței și unul mai mare (nerelativ) al oscilatorului RSI scoate în evidență o oportunitate de cumpărare. O divergență dintre un maxim relativ al pieței și unul nerelativ (mai mic) al oscilatorului anunță apariția unui potențial moment de vânzare. Atunci când un trader identifică o astfel de divergență bullish sau bearish, trebuie să-și focalizeze atenția pe acțiunea prețului pe piață și să aștepte ca prețul să confirme semnalul oscilatorului RSI.
Pentru exemplificare am ales SIF 1, cu durata de calculare a RSI de 14 zile.
La începutul lunii martie presiunea la cumpărare crește într-o proporție mai mare decât crește prețul de închidere, anticipând creșterea acțiunii la sfârșitul lunii.
La mijlocul lunii mai avem o divergență negativă ceea ce înseamnă că deși prețul crește presiunea la cumpărare scade, anticipând o eventuală scădere ulterioară a acțiunii, fapt confirmat în cea de a doua parte a lunii mai.
Începutul lunii iulie marchează schimbarea trendului descendent al acțiunii, mișcare anticipată de creșterea presiunii de cumpărare (creșterea RSI) – divergență pozitivă.
3.3. INDICATORI PSIHOLOGICI
Unii tehnicieni consideră că psihologia investitorilor este factorul dominant pe piață. Dacă investitorii sunt prudenți și conservatori, piața va suferi. Invers, optimismul investitorilor va conduce probabil la cursuri înalte și la o piață puternică. Desigur, problema constă în măsurarea optimismului sau pesimismului investitorilor. În acest scop sunt folosiți mai des trei indicatori :
Indicele de încredere al lui Barron
Panta curbei randamentului
Tranzacționarea acțiunilor cu cursul scăzut
Raportul PUT/CALL
3.3.1. Indicele de încredere al lui Barron
Acest indice, dezvoltat de Barron în anul 1932, folosește randamentul obligațiunilor private ca unul dintre componentele sale. Acest indice încearcă să măsoare “încrederea” pe care investitorii o au în economia respectivă, comparând randamentul obligațiunilor speculative cu randamentul obligațiunilor stabile pe piață.
Dacă investitorii sunt optimiști în legătură cu evoluția viitoare a economiei este mai mult decât probabil ca ei sa investească în obligațiunile speculative, ceea ce va face ca randamentul acestora să scadă și în același timp să crească indicele. Pe de altă parte, dacă ei sunt pesimiști în legătură cu starea viitoare a economiei, ei își vor investi banii în obligațiunile mai sigure, ceea ce va face să le scadă randamentul și în același timp să scadă indicele de încredere.
3.3.2. Panta curbei randamentului
Curba randamentului arată relația dintre randamentul titlurilor de credit până la scadență și randamentul la scadență.
O curbă normală a randamentului este considerată ca fiind cea care are o pantă pozitivă. Aceasta înseamnă că cu cât este mai îndepărtată scadența unui instrument, cu atât este mai mare randamentul. Uneori totuși, curbele randamentului se inversează.
În aparență o curbă a randamentului inversă pare o anomalie: de ce ar primi investitorii randamente mai joase la instrumente cu scadența mai îndepărtată care sunt în mod clar mai riscante decât cele cu scadența mai apropiată ? Răspunsul se bazează pe faptul că investitorii se așteaptă ca ratele dobânzii să scadă și prin aceasta ei vor câștiga mai mult pe termene mai lungi. Tehnicianul de piață consideră că investitorii în obligațiuni sunt inteligenți și că aprecierea lor că ratele dobânzii vor scădea este o aluzie pentru a începe cumpărarea de acțiuni.
3.3.3. Tranzacționarea acțiunilor cu cursuri mici
Aceste operațiuni se presupune că își măresc ritmul pe măsură ce o piață în creștere se apropie de sfârșit, deoarece indică o creștere a activității micilor investitori care sunt atrași de acțiunile cu cursurile mai scăzute. Toți investitorii vor ignora acțiunile cu cursurile mai înalte, acțiunile cele mai tranzacționate până nu demult, în favoarea acțiunilor cu cursuri mai scăzute care le pot aduce o creștere mai importantă din punct de vedere procentual.
3.3.4. Raportul PUT/CALL
Dezvoltat de Martin Zweig, raportul PUT/CALL este un indicator psihologic ce relevă relația dintre numărul de contracte PUT și de contract CALL.
În mod tradițional, contractele cu opțiuni sunt efectuate în special de către micii investitori care sunt atrași de profitul imens în raport cu capitalul ce trebuie investit.
Deoarece investitorii care achiziționează opțiuni CALL speră ca piața să crească, iar cei ce achiziționează PUT se așteaptă ca piața să scadă, relația dintre numărul de contracte PUT și numărul de contracte CALL ilustrează așteptările pentru o piață bullish/bearish.
Cu cât este mai ridicat indicatorul PUT/CALL cu atât așteptările ca piața să scadă sunt mai mari și invers. Acest indicator este un indicator contrariu. Când indicatorul ajunge la un nivel foarte înalt, piața de obicei suferă o corecție, schimbându-și trendul.
Indicatorul se calculează :
INTERPRETAREA INDICATORILOR DE PRESIUNE
Tehnicienii sunt interesați în folosirea acestor indicatori, mai ales pentru virtuțile lor în domeniul prognozelor, dar în realitate se pot ridica anumite întrebări legate de eficiența lor. Pentru că, asemeni ratelor și indicatorilor analizate în capitolul precedent, indicatorii de presiune incumbă un mare grad de relativitate. În consecință, putem fixa cel puțin trei repere pentru a releva dacă un indicator important este eficace sau nu.
Indicatorul trebuie să ofere un semnal corect
Indicatorul să emită semnalul pentru o perioadă de anticipare suficientă, astfel încât să justifice o acțiune care se impune (vânzare/cumpărare).
Indicatorul să aibă un orizont de timp sau perioadă de timp suficiente, adecvate.
Practic, condițiile de mai sus definesc un indicator de piața perfect. Indicatorii actuali de piață oferă o imagine, o reflectare mult mai ambiguă a realității de pe piață, fiind mai puțin probabil ca toate condițiile de mai sus să fie simultan îndeplinite.
4. Analiza tehnică prin grafice
4.1. Formațiile triunghiulare
Aceste formațiuni apar atunci când linia vârfurilor și linia abisurilor au tendința de a se uni formând un unghi ascuțit. Fiecare vârf este din ce în ce mai jos, iar fiecare abis este din ce în ce mai sus decât precedentele: Valorile tind astfel către un punct de echilibru. Acest tip de formații grafice se produc în momente diferite: la sfârșitul unei creșteri sau al unei scăderi, sau pe durata unei faze intermediare a unei tendințe primare care se va prelungi. Atunci când una din cele două drepte este surmontată, echilibrul este rupt și este posibil să se precizeze tendința ulterioară a cursurilor bursiere.
Dacă este cazul dreptei superioare, tendința va fi de creștere, indicând un semnal de cumpărare.
Dacă dreapta depășită este cea inferioară, tendința va fi orientată către o scădere a cursurilor, indicând un semnal de vânzare.
4.1.1. Triunghi ascendent
Din cauza formei pe care o are, acest model poate fi privit și ca un triunghi dreptunghic. Două sau mai multe vârfuri formează partea de sus a graficului, care se prezintă ca o linie orizontală. Două sau mai multe văi formează o linie de trend ascendentă, care, pe măsură ce urcă, converge către linia orizontală a vârfurilor. Dacă ambele linii sunt bine trasate, trendul ascendent joacă rolul de ipotenuză a triunghiului. Etapele acestui model sunt:
1). Trendul inițial
Ca și la celelalte modele, trebuie să existe un trend inițial. Deoarece acest triunghi se formează pe fondul unui trend crescător, durata și lungimea trendului inițial nu este așa de importantă.
2). Linia orizontală a vârfurilor
Cel puțin două vârfuri sunt necesare pentru a putea trasa această linie. vârfurile nu trebuie să fie perfect egale, dar trebuie să se afle la o distanță rezonabilă una de cealaltă, și trebuie să existe o adâncitură între ele.
3). Trendul ascendent al minimelor. Este nevoie de asemenea nevoie de cel puțin două minime pentru a putea trasa trendul ascendent al lor. Aceste minime trebuie să crească succesiv, și trebuie să se afle la o anumită distanță unele de celelalte. Dacă unul din minime este mai mic sau egal cu unul din minimele înregistrate anterior, graficul nu se mai verifică.
4). Durata. Durata de desfășurare a acestui model poate varia de la câteva săptămâni la mai multe luni. O medie s-ar situa între una și trei luni.
5). Volumul. Pe măsură ce se formează graficul, volumul de obicei scade. Când apare spărtura, ar trebui să existe o creștere în volum pentru confirmare. Deși această creștere a volumului este preferată, ea nu este necesară.
6). Întoarcerea la rezistența spartă
O doctrină de bază a analizei tehnice este transformarea rezistenței în suport, și vice versa. Când linia orizontală a vârfurilor este spartă, ea devine suport. Uneori va avea loc o revenire la acest suport, înainte ca urcarea cursului să devină semnificativă.
După cum reiese din grafic, acest triunghi ascendent oferit ca exemplu, se întinde pe o perioadă de trei luni, aflându-se în continuarea unui trend ascendent. Dreapta orizontală este formată pe baza a cinci vârfuri, aproximativ egale, iar trendul ascendent al minimelor este trasat pe baza celor șase minime, care cresc succesiv.
La sfârșitul lunii iunie se produce spărtura în rezistență, ocazie cu care are loc și transformarea rezistenței în suport.
Pentru ca modelul să fie perfect, se observă și faptul că trendul volumului pe parcursul formării graficului este unul descendent.
4.1.2. Triunghi descendent
Triunghiul descendent se formează ca o continuare a unui trend descendent. Și acest triunghi, datorită formei pe care o are, poate fi un triunghi dreptunghic. Două sau mai multe vârfuri formează un trend descendent deasupra, care converge către linia orizontală formată din două sau mai multe minime aproximativ egale și aflate la o anumită distanță unele de celelalte. Dacă ambele linii evoluează normal, linia trendului descendent format de vârfuri este ipotenuza triunghiului. etapele modelului sunt:
Trendul de început
Deoarece acest model se desfășoară ca o continuare a trendului inițial, lungimea și durata acestuia din urmă nu este atât de importantă.
Linia orizontală a minimelor
Este nevoie de cel puțin două minime pentru a forma linia orizontală de la baza graficului. Nu este necesar ca cele două minime să fie egale, dar trebuie să existe un vârf între ele și trebuie să se afle la o distanță rezonabilă unele de celelalte.
Linia descendentă a vârfurilor
De asemenea, pentru a putea surprinde un trend descendent al vârfurilor este nevoie de cel puțin două maxime. Dacă unul din minime este mai mare sau egal cu unul din cele înregistrate anterior, acest model nu mai este valid.
Durata
Acest model se poate întinde pe o perioadă de câteva săptămâni până la câteva luni, cu o medie cuprinsă între una și trei luni.
Volumul
De obicei volumul scade, pe măsură ce se conturează graficul. Odată cu spargerea suportului, ar fi ideal ca aceasta să se confirme printr-o creștere de volum. Deși este de preferat să se întâmple așa, nu este obligatoriu.
Întoarcerea la suportul spart
Când suportul orizontal al triunghiului descendent este spart, acesta se transformă în rezistență. Uneori vom asista la o întoarcere la această no-găsită rezistență, înainte ca descreșterea să ia proporții.
La societatea Loews Cineplex, în perioada mai-august, se conturează modelul de grafic „triunghi descendent”, ca o continuare a trendului inițial.
Vârfurile sunt în ordine descrescătoare, și formează ipotenuza triunghiului dreptunghic. Linia orizontală a minimelor este spartă la sfârșitul lunii august, și în continuare, cursul nu are forța necesară pentru a crește peste suport, acesta transformându-se în rezistență.
4.2. Suport-rezistență
Nivelul de rezistență este o zonă dintr-o tendință ascendentă pe termen lung, denumită și zona de consolidare, pe parcursul căreia cursurile bursiere se plafonează. Fenomenul se explică prin faptul că procesul de creștere a cursurilor este generat de un excedent al cererii în raport cu oferta titlului mobiliar analizat. Se constată astfel apropierea unui moment în care investitorii așteaptă realizarea de profituri. Oferta este totuși compensată prin implicarea de noi investitori, atrași de cursurile ridicate înregistrate anterior. Se constată astfel o glisare laterală a cursurilor între limite destul de mici, care constituie nivelul de rezistență. Dacă, la începutul unei asemenea perioade, cursurile depășesc acest nivel de rezistență, trebuie să ne așteptăm la o nouă creștere, care, la rândul său, va fi stabilizată la un moment dat. Dacă, în caz contrar, plafonul nu este depășit, ne putem aștepta la o scădere, eventual sporadică, a cursurilor titlului respectiv. Nivelul de sprijin reprezintă o perioadă de stabilitate în cazul unei scăderi a cursurilor bursiere pe o perioadă îndelungată. Scăderea cursurilor e legată de un excedent al ofertei, poate fi încetinita prin intervenția investitorilor – cumpărători, care estimează că nivelul cel mai de jos posibil a fost atins. Similar cazului precedent, se creează o glisare laterală a cursurilor, formând nivelul de sprijin. Dacă acest plafon este depășit, există condiții propice ca fenomenul de scădere să continue.
Fig. Nivelurile de rezistență și sprijin la Cisco
CISCO prezintă un exemplu realizat în decurs de 11 luni al modelului „canal de oscilație”, în anul 1999.
În ianuarie, februarie și martie s-au atins minime care au format începutul liniei de tendință principală (suportul). Minimele ce au urmat, în aprilie, mai, august au confirmat această tendință.
Odată stabilită linia de tendință, se poate observa linia canalului( rezistența), care începe în momentul formării primului vârf în ianuarie. Se poate observa cu ochiul liber că cele două linii- linia de tendință principală și linia canalului- sunt paralele. Unii analiști, pentru o mai mare precizie, testează panta fiecărei linii, deși o „inspecție” vizuală este suficientă pentru a fi siguri de realizarea în esență a modelului.
Atingerile succesive de-a lungul liniei de tendință oferă bune posibilități de cumpărare la mijlocul lunii aprilie, la sfârșitul lui mai și la mijlocul lunii august.
Cursul nu a atins rezistența canalului până în iulie, când se formează un vârf semnificativ. Maximul atins în august a ratat rezistența, însă diferența de la acest maxim la rezistență e nesemnificativă.
Spargerea rezistenței în decembrie 1999 denotă o accelerare a creșterii. Unii analiști ar putea crede că acțiunea a crescut prea mult după această mișcare, dar cererea e destul de puternică și căderea nu a mai apărut. Canalul de oscilație nu va dura o veșnicie, dar suportul rămâne valid până la proba contrarie.
O consecință importantă a analizei graficului prin bare relevă faptul că atunci când nivelul de rezistență este depășit, se poate estima că fenomenul va continua până la următoarea stabilizare a cursurilor la un nou nivel de sprijin. Analiștii caută mai întâi să determine evoluția globală, cu ajutorul ”liniei de tendință’’. Cum aceasta evoluție poate fi comparată cu mișcarea mareelor, analiștii aleg valorile celor două niveluri, atunci când curba cursurilor urmează îndeaproape tendința estimată.
În figură se poate observa cum nivelul de jos al valului atinge un nivel superior.
Se poate astfel trasa o linie de tendință ascendentă. Totuși, un grad mai mare de certitudine se obține atunci când cursurile se îndepărtează semnificativ de această dreaptă, după ce punctul superior a fost depășit. Raționamentul invers se aplică în cazul prezentat în figura următoare.
Atunci când tendința a fost determinată, analiștii cercetează semnalele care să confirme prin stabilirea pe grafic a unor zone de formă fixă : triunghi, steag, unghi ascuțit, arc de cerc, etc.
Pe măsură ce cererea crește, prețul crește, iar pe măsură ce oferta crește, prețul scade.
Suportul nu „ține” întotdeauna, și o spargere a lui înseamnă că cei care cumpără au câștigat în fața vânzătorilor. O cădere sub suport înseamnă o nouă tendință de vânzare sau o lipsă de stimulente pentru a cumpăra. Suportul spart și noile minime, mai mici, înseamnă că vânzătorii s-au săturat să aștepte creșterea prețului și sunt dispuși să vândă chiar și la un preț mai mic. Pe de altă parte, cumpărătorii nu pot fi constrânși să cumpere până când scade sub suport sau sub minimul precedent. Odată spart suportul, acesta va fi stabilit la un nou nivel, care se situează mai jos decât cel existent.
Deși suportul se stabilește un anumit nivel, asta nu înseamnă că o acțiune nu se poate tranzacționa la o valoare din apropierea suportului. Analiza tehnică nu este o știință exactă și uneori este dificil să se stabilească un nivel fix al suportului. Nu este logic ca un suport să fie considerat spart dacă prețul se stabilește la o valoare cu 1/8 mai mică decât nivelul stabilit al suportului. Din acest motiv, unii investitori stabilesc zone de suport.
Rezistența este nivelul prețului la care oferta este destul de mare pentru a preveni o creștere în continuare a prețului. Logica impune ca odată cu apropierea cursului de rezistență vânzătorii să fie tot mai dispuși să vândă, iar cumpărătorii tot mai puțin dispuși să cumpere. Odată cu atingerea rezistenței, se consideră că oferta depășește cererea și previne creșterea în continuare a prețului.
Ca și suportul, rezistența nu „ține” întotdeauna, și este posibil ca prețul acțiunii să crească peste acest nivel, producând o spărtură în rezistență. O astfel de spargere semnalizează o nouă dorință de cumpărare, sau o scădere a interesului pentru a vinde. Cumpărătorii speculează o creștere în viitor și sunt dispuși să cumpere, chiar și la un preț mai mare. Pe de altă parte, vânzătorii nu pot fi determinați să vândă decât atunci când prețul crește peste nivelul rezistenței sau peste maximul înregistrat anterior. Odată spartă, rezistența se va stabili la un alt nivel, mai înalt.
Deoarece, ca și în cazul suportului, este dificil să se stabilească un nivel fix al rezistenței, se propune de către unii analiști folosirea unor zone de rezistență.
Suport = Rezistență
Un principiu al analizei tehnice este transformarea rezistenței în suport ți invers.
Odată spart, suportul poate deveni rezistență. Așadar, dacă prețul se întoarce la acest nivel, este foarte probabil ca oferta să crească, ceea ce duce la o nouă scădere a prețului, ceea ce transformă suportul în rezistență.
Cealaltă transformare care poate avea loc este ca rezistența să devină suport. Spargerea rezistenței înseamnă că cererea este mai puternică decât oferta, iar dacă prețul se întoarce la acest nivel este foarte posibil ca cererea să crească, împiedicând coborârea în continuare a cursului. Asistăm astfel la o transformare a rezistenței în suport.
Exemplu: Arctic Găești 2000-2001
În acest exemplu avem mai multe situații în care rezistența devine suport și suportul devine rezistență.
Să începem cu rezistența trasată pentru evoluția cursului din ianuarie până în mai (2). La începutul lunii mai se produce spărtura, suportul fixându-se la 700 (3) și rezistența la 1000 (4). Asistăm în continuare la spargerea repetată a suportului (3), acesta devenind rezistență, în timp ce noul suport devine (2), fixat la valoarea 600. (în lunile iunie-septembrie 2000, noiembrie-decembrie 2000, martie-iunie 2001).
4.3. Formația “cap și umeri”
Această formație, caracteristică în special pieței americane și engleze, poate fi descompusă în patru etape :
1). umărul stâng marchează sfârșitul unei perioade intensive de cumpărare de titluri, care, după o scurtă perioadă de acalmie, înregistrează un nou pușeu de creștere a cursurilor, înainte de scăderea bruscă a acestora
2). după scăderea cursurilor, care include “umărul stâng”, se înregistrează o perioadă de cumpărări, care vor determina creșterea cursurilor către un nou vârf, “capul”, superior ca valoare “umărului stâng”. Urmează o nouă scădere până la un prag minim, a cărui valoare poate fi sub valoarea “umărului stâng”.
. “Umărul drept” reprezintă o nouă repriză de accelerare a cumpărării de titluri, dar al cărei maxim nu va atinge nivelul înregistrat de “capul formației”. Aceasta reprezintă un semnal de saturare a pieței și este urmat, în general, de o scădere continuă a prețului, fiind în același timp un semnal de vânzare;
“Linia gâtului” se obține unind minimele din formație și reprezintă nivelul de sprijin, sub care scăderea cursurilor indică un fenomen pe termen lung. Intersecția graficului cu “linia gâtului” este un semnal de începere a ofertelor de vânzare. Durata unei asemenea formații este de 2-3 luni.
Acesta poate avea insă și o alură inversă, în care maximele ( ale “umerilor” și “capului”) devin minime, tendința generală de la sfârșitul ei fiind ascendentă. Punctul de intersecție a graficului cu “linia gâtului” este un semnal favorabil de declanșare a ofertelor de cumpărare.
Exemplu:
Cazul 1: forma normală a graficului cap-umeri
DJL formează un cap-umeri cu o linie orizontală a gâtului. Acesta nu este cel mai frumos cap-umeri, dar linia gâtului este bine stabilită. Estre format din:
minimul la 60 marchează capătul umărului stâng și începutul capului(1).
în timpul creșterii la 100, volumul ia avânt.
când începe descreșterea de la 100, volumul depășește nivelul atins în timpul creșterii anterioare.
descreșterea de la 100 sparge tendința crescătoare începută în octombrie 1998, și minimul rezultat formează al doilea punct al gâtului(2).
volumul crește în timpul declinului indicând o presiune serioasă la vânzare.
în timp ce cursul crește, formând prima parte a umărului drept, volumul a fost destul de mare.
înălțimea celui de-al doilea umăr a fost mai mică decât înălțimea anterioară înregistrată în ultima parte a lunii aprilie. Declinul înregistrat după formarea acestui vârf a însemnat și o creștere în volum, odată ce linia de suport a gâtului a fost spartă.
cursul s-a reîntors la „locul crimei”, cu o creștere până la 61, înregistrată la începutul lunii iulie. Nivelul rezistenței nou-găsite nu a mai fost spart, și acțiunea a început să scadă până a ajuns sub 40.
Cazul 2: forma inversată a graficului cap-umeri(maximele, capul și umerii, devin minime)
Graficul este format din:
prima etapă este reprezentată de trendul descrescător de la începutul lunii iulie, în care s-a înregistrat o scădere de la 60 la 26.
minimul umărului stâng este format pe o creștere mare de volum, într-o zi de scădere puternică (săgeată în jos).
creșterea înregistrată în perioada următoare atinge valoarea 42, care reprezintă primul punct al liniei gâtului.(1). Volumul în această perioadă este mai nare decât media volumului pentru ultimele 60 de zile (SMA60).
căderea de la 42 la 26 (capul) a fost destul de dramatică, dar volumul nu a scăpat de sub control.
creșterea din acest punct a însemnat și o creștere mare a volumului, urcarea bruscă a cursului indicând formarea unui minim semnificativ.
după ce trendul a atins valoarea 39, al doilea punct al liniei gâtului poate fi indicat(2).
scăderea de la 39 la 33 a apărut pe un volum mic, până la sfârșitul celor 2 zile, când volumul a atins maximul ultimei luni. Chiar dacă sunt două bare negre de volum (2 zile de scădere a prețului), acestea sunt înconjurate de volume peste medie de creștere a prețului (bare gri). De asemenea, se observă că rezistența la 35 devine suport la 33.
creșterea de la minimul umărului drept a apărut pe un volum mediu.
4.4. Formația Salt și scădere (Bump and Run)
Așa cum îi spune și numele, formațiunea „Salt și scădere” este o structură de inversare a trendului. Ea se formează după o speculație excesivă ce a dus la creșterea prețului prea mare și prea repede, urmată de o corecție negativă puternică. A fost introdusă de Thomas Bulkowski în iunie 1997 în cartea sa „Analiza tehnică a acțiunilor si a mărfurilor”(„Tehnical Analysis of Stocks and Commodities”).
1). Faza de început. Prima parte a structurii poate dura o lună sau mai mult și formează baza de la care se trasează linia trendului. În timpul acestei faze, prețul crește ordonat și nu există speculații excesive. Linia trendului ar trebui să aibă o înclinație medie. Dacă este prea înclinată atunci „saltul” ce va urma este puțin probabil să fie semnificativ. Dacă linia trendului nu este înclinată îndeajuns, atunci spargerea ulterioară a trendului va apare prea târziu. Bulkowski consideră că un unghi de 30-45 grade este de preferat. Mărimea unghiului va depinde de scara și mărimea graficului.
. „Saltul” se formează cu o creștere pronunțată și prețul se îndepărtează de linia trendului. Ideal, unghiul liniei trendului „saltului” trebuie să fie cu 50% mai mare decât unghiul făcut de linia trendului fazei de început, adică între 45 și 60 grade.
3). Confirmarea „saltului”. Este foarte important ca saltul să reprezinte o creștere speculativă ce nu poate fi susținută pe o perioadă mai lungă. Bulkowski a introdus o modalitate de confirmare a speculației: distanța dintre maximul „saltului” și trendul fazei de început ar trebui să fie dublul distanței de la maximul „saltului” la trendul „saltului”. Aceste distanțe se pot măsura trăgând o linie verticală de la cel mai înalt vârf la trendul din faza de început.
4). Răsturnarea tendinței: după ce speculația încetează, prețul începe să crească și se formează un vârf. Prețul începe să cadă până la linia de tendință din prima fază și așa se formează partea dreaptă a formației.
5). Volumul: pe măsură ce cursul crește în faza de început, volumul este de obicei mediu și uneori mai scăzut. În timp ce creșterea speculativă începe, și se conturează partea stângă a formațiunii, volumul crește pe măsură ce creșterea se accelerează.
6). Faza de scădere: această fază începe când are loc spargerea suportului trendului de la început. Odată apărută această spărtură, se declanșează faza de scădere și declinul continuă.
7). Suportul devine rezistență: după ce linia trendului de la început e spartă, are loc uneori o revenire care testează nivelul rezistenței.
Modelul „Salt și scădere” se poate aplica pe un grafic zilnic, săptămânal și lunar. Așa cum am demonstrat mai sus, menirea lui este să identifice creșterile speculative, care sunt neobișnuite pentru o perioadă lungă. Deoarece prețul crește foarte repede, formând partea stângă a graficului, declinul ce îi urmează poate fi la fel de brusc.
Level Three Communicatinos formează un model „salt și scădere” după ce prețul crește pe bază de speculații la începutul anului 2000. Prețul crește de la 72 la 132 în două luni, această ultimă creștere fiind anormală.
Faza de început se formează într-o perioadă de trei luni, de la începutul lunii octombrie 1999 și până la începutul lunii ianuarie 2000. volumul în această perioadă a fost sub control, înregistrând o ușoară scădere în noiembrie și decembrie.
Linia trendului, care începe de la faza de început, formează un unghi de 34 de grade. Se poate observa cu ochiul liber că această linie de trend nu este nici prea abruptă, nici prea plată.
Faza de salt începe în luna ianuarie, la început, când cursul acțiunii crește accelerat, cu o creștere mare a volumului. Distanța de la cel mai înalt vârf al fazei de început și linia trendului este 13, iar distanța de la cel mai înalt vârf al fazei de salt și aceeași linie este 38. Creșterea din faza de salt este de aproape trei ori mai mare decât cea din faza de început, ceea ce validează existența speculației.
După ce atinge un maxim la132, prețul începe să cadă, și începe faza de declin. Un vârf mai scund se formează la 115, după care trendul ascendent este spart.
Declinul continuă după spargerea trendului, și atinge valoarea 67 înainte de a crește din nou. Cursul crește apoi până atinge valoarea 95, dar cade imediat ce atinge linia orizontală a suportului.
4.5. Formațiile în zig-zag
Aceste formațiuni se prezintă sub formă de vârfuri superioare sau inferioare. În cazul graficului cu două vârfuri superioare, graficul seamănă cu litera M, iar în cazul celor cu două vârfuri inferioare seamănă cu litera W.
Interpretarea graficului conduce la concluzia că titlul mobiliar a încercat să depășească un anumit nivel maxim, dar nu a reușit.
Este probabil ca la a doua încercare, investitorii care au fost induși în eroare de prima reacție și au cumpărat titluri se vor grăbi să le înstrăineze, determinând astfel o scădere. Câteodată, investitorii trebuie să se aștepte la a treia încercare de creștere a cursurilor, care va genera reacția cumpărătorilor: este cazul graficului cu 3 vârfuri superioare. Scăderea însă este previzibilă încă de la debutul ei. Durata care separă două vârfuri succesive este de 2 săptămâni, maxim o lună. Graficele cu 2 sau 3 vârfuri inferioare sunt mișcări simetrice ale tendinței cursurilor bursiere indicând o reacție inversă. Ele sunt adesea întâlnite la titlurile de pe piața franceză.
4.5.1. Formația „Triple Top”( Trei vârfuri)
Graficul „trei vârfuri” este format din trei maxime egale, urmate de o spargere a suportului. Perioada de formare a celor trei vârfuri este între trei și șase luni. În continuare vom examina fiecare etapă individual, și apoi vom trece la exemplificarea practică.
1). Prima etapă (evoluția anterioară modelului). Ca și la toate celelalte modele, trebuie să existe o tendință care urmează să fie inversată. În acest caz, trebuie să existe un trend crescător.
2). Trei vârfuri. Toate cele trei capete trebuie să fie aproximativ egale, bine spațiate și să marcheze puncte semnificative de întoarcere
3). Volumul. Pe măsură ce se formează cele trei vârfuri, nivelul volumului de obicei scade, uneori acesta crescând în apropierea vârfurilor. După formarea celui de-al treilea vârf, o creștere a volumului pe fondul declinului și a spargerii suportului, crește probabilitatea realizării modelului
4). Spargerea suportului. Modelul nu este complet până când nu are loc spargerea suportului. Cel mai jos punct al formației punctează suportul graficului
5). Suportul devine rezistență.
Pe parcursul formării celor trei vârfuri, acest model poate fi interpretat ca și „două vârfuri”- înainte de formarea celui de-al treilea vârf, sau ca și „triunghiuri ascendente”- după formarea celui de-al treilea vârf. Definitivarea lui se face atunci când are loc o urcare(către cel de-al treilea vârf) în primul caz, sau odată cu spargerea suportului, în cazul al doilea.
În esență, pentru formarea acestui grafic este nevoie de trei vârfuri, aproximativ egale, care să formeze rezistența, urmate de o spargere a suportului, cu confirmarea volumului.
Societatea Ciprom Ploiești, cotată la Bursa de Valori București, prezintă formațiunea „trei vârfuri” în perioada iunie- septembrie 2001.
După cum se vede, înainte de formarea acestui model, există un trend ascendent. Primul vârf ajunge la valoarea 800, după care se înregistrează o scădere, până la valoarea 650, scădere ce denotă o depășire a cererii de către ofertă. Nu are loc o cădere bruscă a prețului, ci mai degrabă o cădere lină, cu câteva tendințe de revenire. După atingerea valorii de 650, cursul începe să crească din nou. Al doilea vârf se formează atunci când cursul atinge valoarea 830, după care prețul cade din nou, acest grafic putând apare ca un model „două vârfuri”. Când cursul atinge valoarea 600, are loc o nouă mișcare ascendentă, ceea ce dezminte formarea modelului amintit mai sus, căderea în continuare a cursului neapărând. Începe așadar un trend ascendent, care atinge maximul la 850, după care începe declinul. La începutul lunii septembrie are loc spargerea suportului, căderea cursului oprindu-se la valoarea 410. Trendul următor este unul ascendent, însă nu va mai atinge rezistența fixată inițial. Suportul, format de cele mai joase puncte ale formațiunii, va deveni în continuare rezistență. Acest lucru se verifică și în exemplul nostru, chiar dacă după spargerea suportului ascensiunea trece de această nou-găsită rezistență.
4.5.2. Formația „Triple Bottom”(Trei praguri minime)
Acest model este format din trei praguri minime urmate de o spargere a rezistenței. Vom examina mai întâi părțile componente ale acestuia, iar apoi vom exemplifica grafic.
1). Trendul anterior modelului. Tendința existentă și care trebuie inversată este, în acest caz, un trend descendent.
2). Cele trei praguri. Cele trei praguri minime trebuie să fie aproximativ egale și bine delimitate, fiind puncte de întoarcere semnificative.
3). Volumul. De obicei volumul scade, crescând eventual în apropierea vârfurilor. Ceea ce crește probabilitatea ca acest model să se realizeze este înregistrarea unei creșteri a volumului, pe fondul creșterii generale și a spargerii rezistenței.
4). Spargerea rezistenței. Modelul nu se realizează dacă nu se creează o spărtură în rezistență. Cel mai înalt punct al formației marchează rezistența.
5). Rezistența devine suport. Rezistența spartă devine suport. Deoarece acest model se desfășoară pe o perioadă lungă de timp, este posibil ca acest nou –găsit suport să se definitiveze abia câteva luni mai târziu.
Până la forma finală a modelului, graficul poate fi interpretat pe parcurs ca și „două praguri minime”, sau ca și „triunghiuri descendente”. Dacă după formarea celor două praguri minime, în locul trendului ascendent așteptat se formează al treilea prag, înseamnă că se conturează formația „trei praguri minime”. În cel de-al doilea caz, pentru a mai putea intui formarea acestui model este necesar ca după cel de-al treilea prag să se manifeste o tendință ascendentă, care să spargă rezistența.
După formarea celui de-al doilea vârf, când cursul a început din nou să scadă, a devenit clară ideea că nu este vorba despre formațiunea „două minime”, deoarece nu apăruse nici o ruptură a rezistenței. A început în schimb să se contureze modelul „trei minime”.
Tehnic vorbind, trendul descendent a luat sfârșit când în iulie 1999 cursul a trecut peste valoarea 20. Deși trendul se sfârșise, ar fi fost dificil să stabilim trendul ascendent după al treilea test al suportului în jurul valorii 11.
După o perioadă de aproximativ 13 luni, trei minime relativ egale s-au format în octombrie 1998, în martie 1999 și în noiembrie 1999. Când cursul a atins în iulie un maxim mai mare decât cel atins în ianuarie 1999, modelul unui dreptunghi („triunghi descendent”) a ieșit din discuție.
Rezistența la 22 a fost spartă în ianuarie 2000. Cursul s-a menținut deasupra acestui nivel pentru cinci săptămâni, confirmând spargerea.
Volumul a crescut în apropierea celui de-al doilea și al treilea minim, deși media mobilă pe ultimele 10 zile calculată pentru volum a scăzut între minime. În apropierea celui de-al treilea minim s-a înregistrat o creștere a volumului, care a durat mai multe săptămâni. ADL (Accumulation Distribution Line) formează o divergență pozitivă în 1999, cursul atingând noi înălțimi în ianuarie 2000.
După ce rezistența a fost spartă, a căzut de două ori sub 22 în următoarele două luni. Pe baza minimelor din februarie și aprilie 2000, s-a stabilit un nou suport la 20. deoarece mișcările de creștere s-au limitat la 25, o scădere sub valoarea 22 era de așteptat. Pe baza rezistenței fixate în octombrie 1999, se poate stabili suportul la valoarea 18.
4.5.3. Formația „Double Top” (Două vârfuri)
Acest model se formează după un trend ascendent, fiind format, așa cum îi spune și numele, din două vârfuri, cu o variație moderată între ele. Este posibil ca de-a lungul timpului să se formeze mai multe astfel de potențiale vârfuri, însă modelul se realizează doar atunci când are loc spargerea suportului.
1). Trendul anterior modelului: Înainte de începerea formării modelului, trebuie să existe un trend ascendent semnificativ, care să dureze câteva luni.
2). Primul vârf: Primul vârf este cel mai înalt punct al trendului ascendent. Așadar, acest vârf apare normal, iar trendul crescător nu este în pericol în acest moment.
3). Porțiunea dintre cele două vârfuri: După primul vârf, are loc o scădere tipică cuprinsă între 10 și 20%. Volumul, pe panta descendentă, este inconsecvent, și partea de jos poate fi rotundă sau poate oscila puțin.
4). Al doilea vârf: Urmează un nou trend ascendent, care atinge rezistența formată de primul vârf, și care apoi coboară, formând al doilea vârf. Perioada dintre cele două vârfuri poate să varieze între câteva săptămâni și până la câteva luni, de regulă aflându-se între una și șase luni.
5). Declinul: Declinul de la al doilea vârf este însoțit de o creștere a volumului, coborârea fiind accelerată, și eventual cu câteva spărturi. O asemenea coborâre indică faptul că oferta depășește cererea.
6). Spargerea suportului: Spargerea suportului celor mai joase puncte dintre vârfuri completează acest model. Aceasta trebuie însoțită de o creștere în volum și de o accelerare a trendului descendent.
7). Suportul devine rezistență
Trebuie avute în vedere câteva aspecte pentru a putea stabili cu certitudine dacă este vorba de acest model, și nu de semnale false.
Pentru aceasta, trebuie avută în vedere distanța dintre cele două vârfuri, care trebuie să fie în jur de o lună. De asemenea, după declin, trebuie analizate adânciturile pentru a obține indicii despre puterea cererii. Dacă acestea persistă și ezită să urce înapoi, cererea s-ar putea opri. Când cursul acțiunii crește,, trebuie căutate contracții ale volumului care să indice mai departe o slăbire a cererii.
Cel mai important aspect îl constituie însă spargerea suportului, însoțită adesea de o creștere a volumului.
Exemplul oferit mai sus este graficul firmei Oil Terminal Constanța, în perioada septembrie 2000 – octombrie 2001.
Trendul ascendent început în septembrie atinge un maxim la mijlocul lunii, cursul ajungând la 600. Acesta reprezintă primul vârf al formațiunii, iar după ce prețul atinge acest maxim, începe să scadă. Nu este o scădere bruscă, ascuțită, ci mai degrabă rotundă, cu câteva oscilații.
La mijlocul lunii ianuarie 2001 se formează cel de-al doilea vârf, cursul atingând un maxim la valoarea 590.
După formarea celui de-al doilea vârf, începe declinul, care va sparge suportul. Minimul atins de trendul descendent s-a situat în februarie la valoarea de 300. Se observă că în continuare cursul nu revine la rezistența inițială, ascensiunea oprindu-se în dreptul suportului inițial. Așadar, suportul formațiunii devine în continuare suport.
4.5.4. Formația „Double Bottom”(Două praguri minime)
Acest tip de grafic se formează după un trend descendent. Este format din două praguri minime aproximativ egale, cu un vârf de înălțime medie între ele. Părțile lui componente sunt:
1). Trendul anterior formării graficului: Înaintea formării graficului trebuie să existe un trend care să fie inversat. În acest caz este vorba de un trend descendent de câteva luni.
2). Prima adâncitură: Această adâncitură trebuie să marcheze cel mai jos punct al trendului. Așadar, trendul descendent continuă.
3). Vârf: După prima adâncitură, are loc o creștere care se ridică la 10-20%. Înălțimea vârfului este uneori rotundă și poate oscila, ezitând să coboare din nou. Această ezitare indică faptul că cererea crește, dar încă nu este destul de puternică pentru o spărtură în rezistență.
4). A doua adâncitură: Perioada dintre cele două adâncituri poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni, cel mai des întâlnindu-se intervalul 1-3 luni.
5). Trendul ascendent: Trebuie să fie evident faptul că volumul și presiunea cererii sunt în creștere, în timpul trendului ascendent ce urmează celei de-a doua adâncituri.
6). Spargerea rezistenței: Această etapă este absolut necesară pentru definitivarea graficului. De regulă este însoțită de o creștere a volumului.
7). Rezistența devine suport
Este important de reținut că acest model de grafic nu se formează în câteva zile. Deși câteodată este posibilă formarea lui în câteva săptămâni, este de preferat ca între cele două adâncituri să treacă cel puțin patru săptămâni.
Exemplul prezentat mai sus reprezintă evoluția cursului la societatea Arctic Găești, în perioada ianuarie – mai 2001.
Trendul descendent care trebuie să preceadă cele două minime estre foarte bine ilustrat, întinzându-se pe o perioadă de mai multe luni.
Minimul înregistrat de acest trend descendent este 630, și reprezintă primul minim din model. Urmează ascensiunea, în perioada de la mijlocul lunii martie până în luna aprilie, când crește cererea, dar nu are destulă putere pentru a sparge rezistența. Asistăm apoi la o nouă cădere a cursului, care înregistrează la începutul lunii mai un minim la 620. După ce s-a format și cel de-al doilea minim al graficului, cursul începe să crească, crescând și volumul, ceea ce denotă că cei care cumpără au devenit din nou interesați. La mijlocul lunii mai apare spărtura în rezistență, cererea depășind oferta, ceea ce duce și la creșterea volumului de tranzacționare.
4.6. Formația „Cup with Handle” (Ceașcă cu toartă)
Așa cum îi spune și numele, acest grafic este format din două părți: ceașca și toarta. Ceașca se formează după o creștere, și arată ca și o bază rotundă. După ce cupa este formată, un șir de speculații se dezvoltă în partea dreaptă și așa se formează toarta.
1). Trendul: Ideal ar fi ca acest trend să dureze câteva luni, dar nu mai mult. Cu cât trendul durează mai mult, cu atât cresc șansele ca acest model să nu se realizeze.
2). Ceașca: Ceașca trebuie să fie în formă de „U”, și nu ascuțită. Modelul perfect va avea părțile laterale de înălțimi egale, dar aceasta nu se verifică întotdeauna.
3). Adâncimea ceștii: Ideal ar fi ca adâncimea cupei să se reîntoarcă la o treime sau mai puțin din creșterea anterioară.
4). Toarta: După ce se formează partea dreaptă a graficului, apare o piedică ce formează toarta. Uneori aceasta se aseamănă cu un steag înclinat într-o parte, alteori apare doar ca o piedică scurtă. Toarta este partea finală a graficului, înainte de spargere, și poate fi o treime din adâncimea cupei, dar de obicei nu mai mult. Uneori este mai prudent să așteptăm să se producă ruptura în linia de rezistență stabilită de înălțimile cupei.
5). Durata: Cupa poate dura de la una până la șase luni. Toarta se poate forma într-o săptămână sau mai multe săptămâni, idealul fiind între una și patru săptămâni.
6). Volumul: Trebuie să existe o creștere substanțială în volum odată cu spargerea rezistenței toartei.
Ca și la majoritatea modelelor, este mai important să surprindem esența lui, mai degrabă decât particularitățile.
Exemplul ales reprezintă evoluția cursului acțiunilor Excelent București.
Așadar, după o ascensiune, observăm o cădere lină a cursului, cu mici reveniri. Se formează baza ceștii, pa o perioadă de două luni( mijlocul lunii ianuarie-luna martie), o bază rotundă, cu câteva urcări și reveniri.
La sfârșitul lunii martie cursul începe să urce din nou, de data asta mai abrupt, formând partea dreaptă a ceștii. La valoarea 750 cursul cade brusc, până la 680, urcând apoi la fel de brusc până la 780. Urmează din nou o cădere scurtă, până la 740, după care cursul crește, spărgând rezistența, și urcând în continuare. Această spargere a rezistenței este însoțită de o creștere a volumului, ceea ce denotă un nou interes din partea cumpărătorilor pentru acțiunile Excelent. Toarta care s-a format în luna aprilie, aduce în acest caz cu un steguleț înclinat într-o parte.
5. Concluzii
5.1. Aprecieri și critici aduse analizei tehnice
5.1.1. Puncte forte ale analizei tehnice
a). Concentrează-te asupra prețului: dacă obiectivul este de a previziona prețul în viitor, este normal să ne concentrăm asupra mișcărilor prețului. Mișcările prețului preced schimbările fundamentale. Concentrându-se asupra prețului, tehnicienii se concentrează implicit asupra viitorului. Piața este văzută ca un indicator ce anticipează economia cu 6 până la 9 luni. Chiar dacă piața este dispusă la reacții neașteptate, analiza tehnică ne poate sugera sensul mișcărilor înaintea apariției lor.
b). Oferta, cererea și prețul: mulți tehnicieni folosesc prețul de deschidere, de maxim, de minim și de închidere, și analizează prețul unui titlu.
Dacă de exemplu, deschiderea e superioară închiderii din ziua precedentă, atunci ordinele de cumpărare au fost mai multe decât cele de vânzare, și prețul a fost mărit pentru a atrage mai mulți vânzători.
Maximul zilei reflectă puterea cererii (cumpărătorii), iar minimul zilei reflectă disponibilitatea ofertei (vânzătorii).
Închiderea reprezintă prețul final de înțelegere dintre cumpărători și vânzători. Dacă închiderea este mult sub maxim și aproape de minim, putem concluziona că deși cererea a fost puternică în timpul zilei, oferta ultimă a forțat prețul să scadă.
Privind evoluția prețurilor pe o perioadă de timp, putem observa confruntarea cererii cu oferta.
c). Suport-rezistență: prin simpla analiză a graficelor putem identifica nivele de suport (minim) și rezistență (maxim). Acestea sunt marcate de obicei de o perioadă în decursul căreia prețul se mișcă între anumite limite maxime și minime, care îl împiedică să crească sau să scadă dincolo de aceste nivele. Această încorsetare a prețului între anumite limite se datorează faptului că pe limita superioară oferta e mai mare ca și cererea, iar pe cea inferioară invers. În momentul în care prețul trece de limita superioară, cumpărătorii au „învins” vânzătorii. În situația în care prețul scade sub limita inferioară, oferta a învins cererea.
d). Ilustrarea evoluției trecute a prețului. Cu ajutorul unui simplu grafic cu evoluția prețului și a volumului este ușor de identificat:
reacțiile înainte și după evenimente importante: anunțarea mărimii dividendului, a scăderii cifrei de afaceri, etc.
volatilitatea trecută și prezentă
valoarea tranzacțiilor trecute și limitele de tranzacționare
puterea relativă a acțiunii față de piață
Analiza tehnică poate fi folosită la programarea unei intrări reușite. În opinia noastră, analiza fundamentală te ajută să decizi ce să cumperi, iar analiza tehnică te informează când să cumperi. Nu este nici un secret faptul că programarea are un rol important în obținerea de performanțe.
Este de asemenea important să cunoaștem evoluția trecută a acțiunii. O companie considerată eficientă, poate să fie neinteresantă la bursă. Aceasta se observă printr-o mișcare fără fluctuații, aproximativ la același nivel, pe o perioadă îndelungată. Cauze ar putea fi: existența unui free-float de 10-15% înseamnă că pe piață 15% din acțiuni sunt deținute de către micii investitori în pachete de până la o limită (de exemplu 5%); o capitalizare bursieră mică; lipsă de transparență; un tratament discriminatoriu față de micii acționari (nealocarea de dividende hotărâtă de către marii acționari), etc. În anumite momente, și o acțiune cu un free-float mic poate suscita interesul investitorilor (speculatorilor): intenția acționarului majoritar, reglementată prin lege, de a delista compania prin intermediul unei oferte publice de cumpărare la un anumit preț, ceea ce face obiectul unor speculații puternice.
5.1.2. Puncte slabe
Subiectivismul analistului
La fel ca și analiza fundamentală, și analiza tehnică e sub influența prejudecăților celui ce o face. Este important să ținem cont de aceste prejudecăți atunci când analizăm un grafic. Dacă analistul este de tip optimist, poate să fie ușor surprins de un trend negativ. Pesimistul cumpără o anumită acțiune și o vinde când prețul începe să crească, și nu la momentul maxim de creștere.
b). Predispunerea la interpretări diferite
La baza acestei predispuneri stă tocmai subiectivismul. Chiar dacă un grafic respectă un anumit standard, de multe ori există tehnicieni care vor privi acest grafic și vor trasa scenarii viitoare diferite. Fiecare va fi capabil să vină cu argumente în favoarea logicii lor. Deși acest lucru poate fi frustrant, trebuie subliniat că analiza tehnică este mai mult o artă decât o știință, cum ar de exemplu economia. Este paharul jumătate gol sau jumătate plin? Depinde cine privește.
c). Remușcările trader-ului
Nu toate semnalele tehnice și modelele sunt bune la un anumit moment. Studiind analiza tehnică descoperi o multitudine de modele și indicatori cu reguli specifice. De exemplu, un semnal de vânzare la modelul „cap-umeri” este când se sparge linia gâtului. Chiar dacă acesta este o regulă, nu e un lucru 100% sigur, și s-ar putea să existe un indicator care nu-ți spune să vinzi. Ceea ce pentru o anumită acțiune se verifică, poate să nu se verifice pentru alta. Deși multe principii ale analizei tehnice sunt universale, fiecare titlu va avea modelele lui.
Analiștii tehnici consideră piața ca fiind 80% psihologică și 20% logică. Fundamentaliștii sunt în schimb de părere că 80% din piață este logică și numai 20% psihologică. Dacă împărțirea pieței în psihologică și logică poate face obiectul unor dezbateri, prețul în schimb este un lucru cert. La urma urmei, toți pot să-l observe și nimeni nu poate pune la îndoială legitimitatea lui. Prețul fixat de piață reflectă cunoștințele tuturor participanților, neavând astfel de a face cu jumătăți de măsură. Acești participanți își folosesc toate cunoștințele proprii și informațiile existente pentru a se fixa pe un anumit preț,- de vânzare sau de cumpărare. Acestea sunt forțele cererii și ofertei la lucru. Examinând evoluția trecută a prețului, analiza tehnică se concentrează direct asupra următoarelor aspecte:
Cât e prețul?
De la ce nivel vine?
Unde se îndreaptă?
Ca și artă, analiza tehnică este subiectul interpretărilor. Totuși, este flexibilă în abordare, și fiecare investitor ar trebui să folosească ceea ce i se potrivește stilului propriu. Dezvoltarea unui stil ia timp, efort și dedicare, dar răsplata poate fi semnificativă.
5.2. Caracteristicile pieței românești
O trăsătură majoră a pieței românești este faptul că acțiunile sunt subevaluate. Ani întregi investitorii au câștigat mai mult din dividende (acolo unde se acordau) și nu din creșterea prețurilor. În perioada 1997 până în 1999 prețurile la acțiuni au scăzut constant. În 1999-2000 s-ar părea că piața a atins un nivel minim, anticipând ieșirea din recesiune (creșterea PIB-ului în 2000). Cauza subevaluării ar fi numărul mic de investitori și dobânzile uriașe acordate de sistemul bancar. Pe măsură ce acestea scad, urmând procesul de dezinflație, și credibilitatea României pe piețele financiar-occidentale crește, acțiunile românești devenind astfel foarte atractive pentru investitorii străini. În aceste condiții, unul dintre indicatorii cei mai buni de folosit ar fi OBV, PVT, mediile de volum.
6. Bibliografie
L. Cristea, T. Ancuța, A. Finciu, D. Cipariu, A. Oprea – Investiții pe piețele la termen, Sibiu, 2000
Thomas R. DeMark – The New Science of Technical Analysis – 1994
Gregory L. Morris – Candlestick Charting Explained: Timeless Techniques for Trading Stocks and Futures – 1995
Martin J. Pring – Technical Analysis Explained: The Successful Investor's Guide to Spotting Investment Trends and Turning Points
Robert Sheard – The Unemotional Investor: Simple Systems for Beating the Market
Internet:
www.bvb.ro
www.consult.ro
www.kmarket.ro
www.vanguard.ro
www.investopedia.com
www.stockcharts.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Tehnica a Titlurilor Cotate la Bursa (ID: 133220)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.