. Aprecierea Nivelului DE Calitate AL Produselor
CUPRINS
CAPITOLUL 1
CALITATEA,EVOLUȚIE SI CONCEPTE………………………………………………………………….1
Concepte fundamentale
Calitatea, concept general……………………………………………………..5
Calitatea, categorie economică…………………………………………..…5
Calitatea, categorie tehnică………………………………………………..…6
Funcțiile calității……………………………………………………………..….7
Factori ce influențează calitatea……………………………………………8
Calitatea pentru prestatorii de servicii…………………………………………………………..11
Instruirea în domeniul calității, modă sau necesitate?……………………………………..13
Percepții și concepții greșite privind calitatea………………………………………………..15
CAPITOLUL 2
STANDARDIZAREA CALITĂȚII
2.1.Standardizarea internațională…………………………………………………………………….…18
2.2. Originea, evoluția și importanța actuală a familiei ISO 9000……………………………18
2.3.Standardul ISO 9001:2000……………………………………………………………………….….19
2.4.Modelul de asigurare internă a calității, propus de standardul ISO 9004-2000…….20
CAPITOLUL 3
CALIMETRIA
3.1. Conceptul de calimetrie, implicațiile sale economice………………………………………..23
3.2. Obiectul calimetriei………………………………………………………………………………………23
3.3. Indici utilizați în calimetrie…………………………………………………………………….……24
CAPITOLUL 4
Măsurarea și estimarea calității produselor
4.1. Caracteristici și indici de calitate………………………………………………….27
4.2. Măsurarea nivelului calității produselor…………………………………………..27
4.3. Indici, indicatori și coeficienți generali ai calității………………………………..28
4.3.1. Coeficientul calității……………………………………………..28
4.3.2. Coeficientul de utilizare a produsului……………………………29
4.4. Indici de calitate ai produselor de calitate superioară……………………………..30
4.4.1. Indicele ponderii produselor de calitate…………………………30
4.4.2. Coeficientul mediu al calității……………………………………31
4.4.3. Indicele coeficientului mediu de calitate…………………………32
4.4.4. Coeficientul mediu de calitate generalizat………………………..32
4.4.5. Indicele mediu de calitate generalizat……………………………33
4.4.6. Prețul mediu al produsului………………………………………..33
CAPITOLUL 5
5.1. Scurt istoric…………………………………………………………………………34
5.2. Caracteristicile nomenclatorului de produse……………………………………….34
5.3 Caracteristicile tehnologiei de fabricație……………………………………………35
5.4.Organizarea activității de control. Structura analitică a compartimentului CTC……35
5.5.Indicatori folosiți pentru caracterizarea nivelului calității la S.C.Argosim S.A……39
CAPITOLUL 6
6.1. Calcularea indicatorilor calității pentru produse ale S.C. Argosim S.A……………41
6.1.1.Calculul coeficientului mediu al calității…………………………………..41
6.1.2.Calculul indicatorului coeficientului mediu al calității……………….42
6.1.3.Calculul indicatorului ponderii sorturilor de calitate………………….42
6.1.4.Calculul prețului mediu………………………………………………………….43
6.2.Factorii ce influențează modificarea calității……………………………………….44
6.3.Evaluarea cauzelor ce au determinat obținerea de produse de calitate
inferioară…………45
6.4.Perfecționarea metodelor și tehnicilor de control…………………………………..46
6.5.Efectele economice ale perfecționării activității de control………………………..47
6.6.Bilanțul calității…………………………………………………………………….54
CONCLUZII……………………………………………………………………59
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….60
CAPITOLUL 1
CALITATEA, EVOLUție și concepte
Concepte fundamentale
1.1.1. Calitatea, concept general
Cuvântul calitate vine din latinescul „qualitas”, care înseamnă fel de a fi, calitate, proprietate. Etimologic vorbind, termenul obligă la considerarea simultană a sensurilor de „bun” sau „rău”. Si totuși se folosesc in mod curent expresiile „produs de calitate” , ”marfa de calitate”, fără să se mai adauge epitetul de bună. Se consideră pleonasm expresia „n-are calități bune” și frecvent pluralul „calități” se folosește în sensul de „însușiri bune”.(Se aude frecvent expresia : „are calități excepționale „).
În înțelesul cel mai general, calitatea este o categorie filosofică. Calitatea este însușirea esențială a unui obiect, este ceea ce îl definește și-l distinge de toate celelalte obiecte. Calitatea conferă fiecărui obiect unicitatea sa, iar unicitatea fiecărui lucru determină diversitatea lumii. Coala de hârtie, tabloul din perete, rama sa din lemn de trandafir, vioara, scrinul de nuc sunt lucruri diferite datorită determinării lor calitative lăuntrice, proprie fiecăruia dintre ele. Schimbarea calității înseamnă schimbarea obiectivului dat. Calitatea este pusă în discuție strânsă cu noțiunea de cantitate. Calitatea și cantitatea nu există în mod separat, ele sunt într-o legătură indestructibilă. Legătura reciprocă, interdependența lor se exprimă prin noțiunea de măsură, aceasta constituind limita cantitativă dincolo de care se schimbă calitatea obiectului. Cunoscutele constante ale fizicii sunt puncte nodale la care anumite acumulări cantitative (spre exemplu, creșterea sau scăderea căldurii în masa apei) provoacă schimbări calitative in starea corpului (vaporizarea, respectiv înghețarea apei) și, prin urmare, cantitatea trece în calitate. În urma schimbărilor cantitative care depășesc măsura determinată pentru fiecare obiect, acesta se transformă în ceva deosebit, se schimbă calitativ.
1.1.2. Calitatea, categorie economică
Conceptul general, filosofic de calitate este utilizat în diverse domenii: artă, literatură, muzică, sociologie, psihologie, etică, economie politică. Noțiunea de calitate se desparte aici de înțelesul general pe care i-l conferea filosofia, pe teritoriul economiei politice, știința care studiază relațiile sociale de producție și legile care guvernează producția, repartiția, schimbul și consumul bunurilor materiale și serviciile economice în societatea omenească; calitatea reprezintă o expresie a măsurii în care produsele satisfac cerințele societății. La această definiție se ajunge prin recapitularea unor noțiuni care definesc marfa si dublul ei aspect: valoarea si valoarea de întrebuințare.
Noțiunea de marfă: se știe că marfa este un produs al muncii creat nu pentru uzul personal al producătorului, ci pentru a fi schimbat cu alte produse. Dar schimbul este posibil numai dacă marfa, produsul satisface o necesitate a omului. Marfa va fi definită ca un produs al muncii care satisface anumite necesități omenești.
Noțiunea de valoare: pentru realizarea unui obiect se consumă muncă, deci obiectul înglobează o valoare a cărei mărime este dată de timpul socialmente necesar pentru producerea lui. În produs, respectiv în marfă se înglobează o muncă omenească și, privită ca o cheltuială de forță de muncă luată în sens pur fiziologic, este o muncă abstractă, care reprezintă sursa și substanța socială a valorii mărfii. Expresia bănească a valorii este prețul. Prețul este măsura valorii.
Noțiunea de valoare de întrebuințare: obiectul nu se creează însă pentru a deveni o valoare, ci pentru a satisface anumite necesități omenești. Munca omenească cheltuită pentru producerea unei valori nu contează decât in măsura în care a fost cheltuită intr-o formă utilă. Marfa trebuie sa fie un lucru folositor, să posede o utilitate, respectiv o valoare de întrebuințare. ”Utilitatea unui lucru este aceea care face din el o valoare de întrebuințare”, spune K.Marx. La realizare mărfii ca obiect util, s-a cheltuit muncă concretă, specializată care s-a materializat într-un obiect cu o anumită specificitate, conferindu-i-se o anumită valoare de întrebuințare. Valoarea și valoarea de întrebuințare sunt însă două fațete ale aceleiași probleme. Inexistența valorii de întrebuințare exclude automat posibilitatea existenței valorii.
Activitatea omenească determinată, specializată spre un anumit scop, respectiv realizarea unei utilități, creează valori de întrebuințare. Deosebirile dintre diferitele activități omenești formează baza producției de mărfuri. Mărfurile nu se schimbă pe piață însă decât atunci când sunt deosebite ca valori de întrebuințare. Valoarea de întrebuințare este determinată de totalitatea proprietăților, însușirilor, caracteristicilor unui produs, menite sa satisfacă o necesitate socială.
Noțiunea de calitate: valoarea de întrebuințare diferențiază produsele între ele, prin necesitățile diferite pe care le satisfac. Dar un anumit produs, care posedă o anumită valoare de întrebuințare, poate fi realizat de tipuri de muncă cu conținut diferit, care posedă grade de specializare diferențiate. Vor rezulta exemplare ale aceluiași produs, cu valori de întrebuințare identice, dar deosebite prin măsura în care vor satisface aceeași trebuință. Acel exemplar la care munca a avut un conținut de specializare mai avansat va avea un nivel calitativ superior.
Deci calitatea stă intr-un anumit raport fată de valoarea de întrebuințare. Noțiunile sunt vecine, dar se deosebesc. In timp ce valoarea de întrebuințare individualizează produsele între ele în funcție de diversele trebuințe pe care le satisfac, calitatea diferențiază produsele de același tip in funcție de măsura în care valoarea de întrebuințare a fiecărui exemplar satisface în mod diferit cerințele pentru care a fost destinat; altfel spus, calitatea diferențiază produsele de același tip după gradul în care corespund cerințelor pentru care au fost destinate. Acest grad, aceasta măsură este exprimată prin calitate, care, cu cât este la un nivel mai ridicat, asigura posesorului un grad mai inalt de valorificare a valorii de întrebuințare a produsului, respectiv, satisface mai bine cerințele acestuia.
Ca o concluzie a celor de mai sus, s-ar putea anticipa o prima definiție considerând calitatea drept „gradul de utilitate al unui produs „ sau mai general, expresia „măsurii în care produsele satisfac cerințele societății”.
Distincția dintre calitate și valoarea de întrebuințare în societatea modernă este pusă in evidență frecvent prin modul în care, pentru definirea unui produs-respectiv o valoare de întrebuințare-se foloseste, în locul denumirii obiectului, o denumire comercială, care definește de fapt, un nivel de calitate ce distinge o clasă de produse de restul produselor identice.
1.1.3. Calitatea, categorie tehnică
Delimitarea noțiunii de calitate de aceea de valoare de întrebuințare are, fără îndoială, o importanță teoretică de prim rang. Dar aceasta delimitare are o importanță practică deosebită, deoarece scoate în evidenta faptul că societatea are nevoie de valori de întrebuințare materializate prin grad de utilitate inalt si economicitate. Ca urmare, calitatea devine un atribut, un parametru al valorii de întrebuințare, oglindind măsura în care produsul satisface cerințele societății ,măsura determinată de sinteza proprietăților tehnice, psihosenzoriale, sociale, estetice și de disponibilitate ale produselor.
Pentru definirea conceptului de calitate trebuie ținut seama de raportul dintre calitate și nivelul tehnic al produselor. Numai produsele care au performante tehnice înalte, care se situează la nivelul cerințelor tehnice de pe plan mondial pot fi considerate de calitate superioară, competitive. De aceea, prin calitate va trebui sa se înțeleagă inclusiv nivelul tehnic al produselor, respectiv al producției din care provine. Considerarea nivelului tehnic în caracterizarea produselor face din calitate o noțiune tehnică complexă și dinamică.
Caracterul complex al calității:
Caracterul complex al calității este determinau o anumită specificitate, conferindu-i-se o anumită valoare de întrebuințare. Valoarea și valoarea de întrebuințare sunt însă două fațete ale aceleiași probleme. Inexistența valorii de întrebuințare exclude automat posibilitatea existenței valorii.
Activitatea omenească determinată, specializată spre un anumit scop, respectiv realizarea unei utilități, creează valori de întrebuințare. Deosebirile dintre diferitele activități omenești formează baza producției de mărfuri. Mărfurile nu se schimbă pe piață însă decât atunci când sunt deosebite ca valori de întrebuințare. Valoarea de întrebuințare este determinată de totalitatea proprietăților, însușirilor, caracteristicilor unui produs, menite sa satisfacă o necesitate socială.
Noțiunea de calitate: valoarea de întrebuințare diferențiază produsele între ele, prin necesitățile diferite pe care le satisfac. Dar un anumit produs, care posedă o anumită valoare de întrebuințare, poate fi realizat de tipuri de muncă cu conținut diferit, care posedă grade de specializare diferențiate. Vor rezulta exemplare ale aceluiași produs, cu valori de întrebuințare identice, dar deosebite prin măsura în care vor satisface aceeași trebuință. Acel exemplar la care munca a avut un conținut de specializare mai avansat va avea un nivel calitativ superior.
Deci calitatea stă intr-un anumit raport fată de valoarea de întrebuințare. Noțiunile sunt vecine, dar se deosebesc. In timp ce valoarea de întrebuințare individualizează produsele între ele în funcție de diversele trebuințe pe care le satisfac, calitatea diferențiază produsele de același tip in funcție de măsura în care valoarea de întrebuințare a fiecărui exemplar satisface în mod diferit cerințele pentru care a fost destinat; altfel spus, calitatea diferențiază produsele de același tip după gradul în care corespund cerințelor pentru care au fost destinate. Acest grad, aceasta măsură este exprimată prin calitate, care, cu cât este la un nivel mai ridicat, asigura posesorului un grad mai inalt de valorificare a valorii de întrebuințare a produsului, respectiv, satisface mai bine cerințele acestuia.
Ca o concluzie a celor de mai sus, s-ar putea anticipa o prima definiție considerând calitatea drept „gradul de utilitate al unui produs „ sau mai general, expresia „măsurii în care produsele satisfac cerințele societății”.
Distincția dintre calitate și valoarea de întrebuințare în societatea modernă este pusă in evidență frecvent prin modul în care, pentru definirea unui produs-respectiv o valoare de întrebuințare-se foloseste, în locul denumirii obiectului, o denumire comercială, care definește de fapt, un nivel de calitate ce distinge o clasă de produse de restul produselor identice.
1.1.3. Calitatea, categorie tehnică
Delimitarea noțiunii de calitate de aceea de valoare de întrebuințare are, fără îndoială, o importanță teoretică de prim rang. Dar aceasta delimitare are o importanță practică deosebită, deoarece scoate în evidenta faptul că societatea are nevoie de valori de întrebuințare materializate prin grad de utilitate inalt si economicitate. Ca urmare, calitatea devine un atribut, un parametru al valorii de întrebuințare, oglindind măsura în care produsul satisface cerințele societății ,măsura determinată de sinteza proprietăților tehnice, psihosenzoriale, sociale, estetice și de disponibilitate ale produselor.
Pentru definirea conceptului de calitate trebuie ținut seama de raportul dintre calitate și nivelul tehnic al produselor. Numai produsele care au performante tehnice înalte, care se situează la nivelul cerințelor tehnice de pe plan mondial pot fi considerate de calitate superioară, competitive. De aceea, prin calitate va trebui sa se înțeleagă inclusiv nivelul tehnic al produselor, respectiv al producției din care provine. Considerarea nivelului tehnic în caracterizarea produselor face din calitate o noțiune tehnică complexă și dinamică.
Caracterul complex al calității:
Caracterul complex al calității este determinat de faptul că produsul trebuie să îndeplinească un „complex” de condiții tehnice, economice, sociale, ergonomice, estetice, de fiabilitate și mentenabilitate, pentru a i se putea atribui calificativul de calitate si care constituie funcțiile:
1.1.4. Funcțiile calității
Funcția tehnică a calității vizează proprietățile intrinseci ale produsului ,menite sa satisfacă într-un anumit grad o utilitate, cuantificabilă, prin mărimea serviciului adus.Aceasta echivalează cu nivelul tehnic al produsului, caracterizat prin numărul și nivelul caracteristicilor tehnico-calitative pe care le posedă. In condițiile progresului rapid al societatii moderne, caracterul complex al calitatii este dat de cele doua directii de evolutie ale acesteia, una extensiva, concretizata prin cresterea în timp a numărului de caracteristici utile ale produsului și una intensivă, evidențiată prin îmbunătățirea în conținut a caracteristicilor produsului.
Funcția economică a calității vizează aspectele de ordin economic ale producerii, utilizării sau consumării produselor, respectiv asigurarea eficienței economice. Însușirile calitative ale produselor, lucrărilor sau serviciilor se asigură în procesul de producție, dar se manifestă în sfera consumului (productiv sau neproductiv). Un mijloc de producție și un bun de consum nu au valoare pentru beneficiari decât prin serviciul pe care îl aduc, prin misiunea pe care o îndeplinesc. Calitatea măsoară gradul în care un produs îndeplinește serviciul specificat, misiunea pentru care a fost realizat, în condiții de cost global minim, situație redată de relația:
CALITATE=SERVICIU/COST GLOBAL
Se înțelege prin cost global, costul produsului, la care se adaugă cheltuielile de menținere în funcțiune pe o durată cât mai mare de timp. Această valoare sau eficientă a produsului este determinată de însușirile lui, care sub aspect teoretic pot fi în număr nelimitat. Din punct de vedere practic însă, numai un număr restrâns dintre acestea determina calitatea. Eficiența economică constă în stabilirea unui raport optim între efortul la producător pentru asigurarea calității produsului, respectiv serviciul pe care îl îndeplinește și costul global de la beneficiar.
Funcția socială a calității derivă din accentuarea caracterului de masă al producției și al consumului. Căci, pe de o parte, produsele și serviciile se realizează de colective de oameni cu însușiri și calificări profesionale diverse, iar pe de altă parte ele se adresează unei mase de beneficiari cu dorințe și aspirații de niveluri foarte variate.Ca urmare, se poate considera că, între anumite limite de realizare sau acceptare ce pot fi verificate statistic, acestea sunt valori aleatorii. Aceste variabile reflectă nu numai niveluri economice, dar foarte adesea și procese sociale. In societatea modernă influența pe care o exercită calitatea produselor asupra condițiilor de muncă, de trai ca și asupra mediului înconjurător, este covârșitoare.
Din procesul îmbinării acestor funcții ale calității reiese un aspect al sensului modern al conceptului de calitate și anume faptul că societatea contemporană are nevoie de produse cu un grad de utilitate, care reprezintă expresia unui înalt nivel tehnic, prin gradul superior de valorificare a resurselor materiale și umane și prin utilizarea întregului progres tehnico-științific contemporan.
Caracterul dinamic al calității:
Caracterul dinamic al noțiunii de calitate este determinat de cerințele și exigențele membrilor societății față de calitatea produselor, de caracterul dezvoltării forțelor de producție și de competitivitate tehnică. Cerințele și exigențele membrilor societății apar și se dezvoltă continuu, având un caracter diacronic, ce ține de domeniul istoriei, dar care se manifestă în viața economică. Caracterul dezvoltării forțelor de producție pune în evidență două direcții: pe de o parte, procedee de fabricație complexe și rapide, instalații industriale cu indicatori superiori, într-un cuvânt, mijloace de producție mereu mai perfecționate, bazate pe cele mai noi cuceriri ale științei, iar pe de altă parte, știința și calificarea profesională deservită de o tehnică din ce în ce mai perfecționată, în continuu progres. În sfârșit, competitivitatea tehnică intensifică contradicția dintre produsele noi realizate și cele uzate moral, care nu se perfecționează în ritmul progresului tehnic. La acest punct noțiunea de calitate integrează in mod logic pe aceea de nivel tehnic.
Sinteza acestor trei factori, majori și decisivi ai dezvoltării economice, determină progresul economic al calității. Interacțiunea acestor trei factori ridică conceptul de calitate la rangul de categorie social-istorică obiectivă caracterizată printr-o dinamică continuu ascendentă.
De pe aceste poziții calitatea poate fi privită în dublul său rol: tehnic și economic. În cazul a două produse de calitate identică, consumatorul se îndreaptă spre cel mai ieftin, acestuia atribuindu-i-se o calitate superioară(ieftinătate). Un produs nu este de calitate superioară numai dacă este realizat din materii prime și materiale de calitate superioară, cu mijloace de muncă, cu parametri de performanță și folosind o forță de muncă de calificare înaltă, cu productivitate ridicată(caracterul tehnic) ci, și dacă este realizat la un preț scăzut(caracterul economic).
Definiția calității:
Aspectele menționate în cele de mai sus situează calitatea printre atributele esențiale ale civilizației moderne și permit definirea atât a noțiunii de calitate cât și a câmpului de lucru al acestui domeniu nou, care se constituie la scară mondială ca o disciplină tehnică de sine stătătoare. Pe măsura dezvoltării producției industriale, noțiunea de calitate a cunoscut diverse accepțiuni și formulări înscrise pe o linie de evoluție continuă.
Juran definește calitatea drept „gradul de utilizare” sau „aptitudinea de uitilizare”, Crosby consideră calitatea drept „conformitatea cu cerințele”, Falcon H., Niculescu D., Baron T., Gheorghiu A. Și alții definesc calitatea în formulări apropiate. Din toate aceste definiții se poate extrage una clară, simplă și care exprimă esența tuturor: calitatea este măsura, gradul ,gradul în care un produs, prin totalitatea caracteristicilor sale tehnice, economice, sociale și de
disponibilitate satisface nevoia pentru care a fost creat.
1.1.5. Factorii care influențează calitatea
Definirea factorilor:
Calitatea produselor se realizează prin participarea factorilor principali, cei care acționează în sfera producției, și a factorilor secundari, cei care acționează în sfera circulației mărfurilor (producător, comerciant, beneficiar).
Factorii principali sunt:
cercetarea și proiectarea
materiile prime și materialele
procesul tehnologic (utilaje, scule, organizare)
calificarea profesională a angajaților
asigurarea și controlul calității
standardele, normele, etc.
Factorii secundari sunt:
ambalarea
transportul
păstrarea.
Calitate-concepție proiectare(Fc)
Calitate-ambalare păstrare
Calitatea fabricației
Fig. 1.1. Triunghiul calității
(Sursa: Sorin Cristian Ionescu: Excelența industrială, teoria și practica calității, Editura Economică, București, 1997)
Calitatea producției cuprinde:
întregul proces
concepția
proiectarea
calitatea materiilor prime și a materialelor
caracteristicile tehnice și funcționale ale utilajelor
nivelul tehnologiei
calificarea și experiența personalului
organizarea producției.
Calitatea produselor și serviciilor reprezintă gradul, măsura în care s-a materializat calitatea producției în nivelul tehnic, economic, social al produsului finit (marfă sau serviciu).
Relația de intercondiționare între calitatea producției și calitatea produselor/serviciilor se poate reda prin formula:
Q=Qn Fc Ff x Fcc
unde:
Q-calitatea produsului
Qn-nivelul de calitate cerut de beneficiar
Fc-factorul de cuantificare a gradului de conformitate a creativității
Ff-factorul de cuantificare a gradului de conformitate a fabricației față de documentația tehnică
Fcc-factor de conformitate a comercializării.
Așadar, cerințele beneficiarului determină o anumită concepție de proiectare care se caracterizează în însușirile din documentația tehnică de calificare. Acestea vor determina necesitatea unui anumit tip de proces tehnologic, precum și anumite materii prime și materiale, având ca rezultantă calitatea produsului finit, calitate influențată și de factorii din sfera circulației (ambalaj, păstrare, transport).
Caracterizarea factorilor:
Factorii principali care influențează nivelul calității sunt:
materiile prime și materialele
procesul tehnologic
calificarea personalului.
În teoria și în practica economică se acordă rolului cercetării și proiectării o pondere de 70-80 % în asigurarea nivelului calitativ preconizat. Surse de idei sunt: testarea pieței momentane și potențiale, creația proprie, cercetările de laborator, cercetarea documentară. Importantă la transpunerea studiilor de marketing în propunerea noilor produse este colaborarea inginer-economist.
Proprietățile materiilor prime și materialelor se transformă, în mare măsură, în valorile principalelor caracteristici de calitate. De cele mai multe ori, aprecierea calității produsului finit începe cu indicarea naturii materiilor prime de bază. Pentru a obține calitate în produsele finite sunt necesare utilizarea materiilor prime în funcție de destinația produsului și verificarea exigentă a principalelor proprietăți.
Reducerea relativă, sau în unele cazuri absolută, a cantității de materii prime naturale duce la efecte ca:
reducerea consumului specific pe unitatea de produs , dar fără să afecteze calitatea.
Creșterea indicelui de valorificare.
Introducerea materialelor refolosibile, cu dublul scop, de economisire a materiilor prime naturale, primare și de reducere a poluării mediului înconjurător.
Procesul tehnologic se organizează pentru a valorifica la maximum posibilitățile de transformare a materiilor prime în produse superioare. Pentru a obține produse de calitate superioară este necesară îndeplinirea a trei condiții:
calitatea utilajului
organizarea fluxului tehnologic
calificarea personalului.
Calitatea utilajului se caracterizează prin caracteristicile tehnice (grad de automatizare, robotizare, flexibilitate ) funcționalitate (fiabilitate, mentenabilitate), economice (randament, consum de energie, consum de combustibili ).
Organizarea fluxului tehnologic cuprinde amplasarea utilajului, constituirea echipelor de lucru.
Calificarea personalului este hotărâtoare în asigurarea și controlul calității.
Calitatea pentru prestatorii de servicii
Noțiunea de calitate este definită în cele mai diverse moduri, în funcție de elementele particulare. Și mai dificil este să definești calitatea unui serviciu. În vorbirea curentă, calitatea este asociată celor mai bune performanțe:
„Made in Germany”
„Firma noastră se obligă față de calitate”
„Calitatea înaintea cantității”
„Calitatea nu este totul, dar fără calitate totul este în zadar”.
Aceste sloganuri exprimă o înaltă conștiință a valorii. Totuși, calitatea nu este ceva absolut: cine mănâncă un hamburger într-un fast-food are anumite așteptări legate de calitate, care sunt satisfăcute dacă hamburger-ul este pe gustul său. Firește, cine își dorește un meniu sofisticat preparat de un bucătar renumit va găsi satisfacție dacă va merge de pildă la Heinz Winkler în Aschau.
În ambele cazuri, serviciul este perceput ca fiind de calitate, deși pe niveluri complet diferite.
Acest fapt ilustrează două aspecte: în primul rând faptul că în cele din urmă clientul este cel care stabilește calitatea. Atunci când așteptările sale sunt satisfăcute, fie ele de natură obiectivă sau subiectivă, el apreciază calitatea produsului ( noțiunea de calitate din perspectiva clientului ).În al doilea rând este evident că trebuie să vorbim de calitate pe niveluri diferite și pentru diferite clase de bunuri (noțiunea de calitate din perspectiva produsului ).Nu există calitate pur și simplu. În sfera serviciilor, calitatea definită din perspectiva clientului joacă un rol central. Aici percepția clienților sete în prim plan. Consumatorul apreciază calitatea serviciului prestat după criterii subiective, pe care și le formează el însuși. Spre deosebire de produsele materiale, evaluarea calității unui serviciu poate fi definitivată numai după consumarea lui.
O altă definiție a calității este aceea conform căreia prin calitate se înțelege „ansamblul caracteristicilor unei entități care determină capacitatea ei de a satisface cerințe exprimate și implicite”. Această definiție face abstracție de valoare, noțiunea de calitate devenind concretă numai prin asocierea de proprietăți și caracteristici. Calitatea în sensul de mai sus nu este altceva decât conformitatea cu anumite caracteristici impuse sau convenite. În cele din urmă, clientul este cel care decide asupra calității serviciului prestat. Evaluarea lui poate fi atât subiectivă, cât și obiectivă sau o combinație a celor două.
Legat de cele de mai înainte, noțiunea de „caracteristică” se definește ca „proprietate pe baza căreia se produce identificarea și diferențierea entităților”. Entitatea reprezintă obiectul material sau imaterial supus examinării. Aceasta înseamnă că toate caracteristicile de calitate specificate sau cele expres precizate trebuie să se încadreze în limitele stabilite. Accentul cade pe totalitatea caracteristicilor. Concluzia este: calitatea nu se referă exclusiv la produsul sau serviciul unei firme, ci la întreg universul relațiilor clientului cu firma respectivă. Aceasta include , de exemplu, comportamentul unei telefoniste, forma și transparența ofertei, prestația portarului de la intrare, tratarea reclamațiilor clienților și multe alte aspecte.
Calitatea nu este ceva absolut, ci ea trebuie definită prin fixarea unor standarde individuale de calitate. În acest sens, este esențial să se comunice și apoi să se ajungă la o armonizare între ceea ce înțelege prin calitate prestatorul de servicii, ceea ce i se promite clientului, ceea ce așteaptă unul, respectiv diferiți clienți și în fine ceea ce într-adevăr se realizează.
Ce înseamnă că o întreprindere este calificată?
Calitatea produselor și serviciilor depinde direct de calificarea firmei producătoare. Prin aceasta se înțelege potențialul întreprinderii de a satisface cerințele de calitate ale pieței și de a atinge obiectivele specifice de calitate derivate din acestea, în toate fazele creării unui produs. Potențialul firmei constă în principal din resursele financiare, tehnice, organizatorice și de personal de care dispune.
Aceste premise fundamentale asigură întreprinderii capacitatea de a proiecta, a achiziționa, produce și asigura service pentru produsele și serviciile sale la nivelul cerințelor și așteptărilor clienților. Ele mai sunt numite și „operaționalitate”. Un prestator de servicii poate face dovada calificării sale numai simultan cu prestarea serviciului, spre deosebire de ofertantul industrial care poate prezenta oricând spre testare un produs finit.
Pentru evaluarea calificării unei firme trebuie introduse o serie de criterii(fig. 1.2). Ponderea acestor criterii este relativă, depinzând de exigențele și strategia firmei.
Fig. 1.2. Cauze ale creșterii cerințelor calității
(Sursa:Noye,D:”Ghid practic pentru controlul calității”,București,editura Tehnică,2000)
Instruirea în domeniul calității, modă sau necesitate?
Fără a fi exhaustiv, am să prezint în rândurile următoare câteva propuneri ale lui Michel Perigord, care mi-au atras atenția și pe care le împărtășesc, de asemenea. Ele constau în formularea a trei postulate, propunerea unei leme și utilizarea a trei teoreme.
Postulatele
Munca este inevitabilă, ea este în același timp o nevoie și o necesitate; cei care vor munci serios vor fi beneficiarii de mâine. Fără a greși, se poate spune că nici o societate, intrată în ciclul ireversibil de dezvoltare, n-a putut și nu poate funcționa în zilele noastre fără muncă. Și aceasta, indiferent care sunt modalitățile de împărțire a fructelor muncii.
Fiecare are dreptul să-și îmbunătățească activitatea, deci se găsește în fața unor obligații asociate. Aceste obligații sunt: de a se instrui, de a fi informat, de a se exprima, de a fi auzit, de a fi ascultat; nu este nimic nou când spui, dar să le realizezi, astăzi, încă este revoluționar. De asemenea, sunt și acelea de a formula sugestii, de a evalua rezultatele muncii sale, de a participa la grupe de reflecție, de a instrui; epoca nu mai este a discursurilor, pe care toată lumea le cunoaște și mulți se complac în a le reformula, ci a faptelor.
Nu se mai poate astăzi considera că știința este apanajul unic al unora; este a fiecăruia. Destui pontifi ai secolului XX o plasează actorilor secolului viitor(„Muncitorii specialiști gândesc „).
Ierarhiile câștigate prin cunoașterea vocabularului devin desuete; jargonul, dacă se folosește, nu trebuie să fie ca un perete despărțitor.
Instruirea este inevitabilă în fața evoluției exponențiale a tehnicilor. Acest postulat a fost întotdeauna acceptat, dar fiecare știe că această evoluție este cu atât mai rapidă cu cât variabila timp este mai mare. Această instruire trebuie să însoțească schimbările în profesie, multiplicarea tehnologiilor, multitudinea metodelor; ea preocupă toate toate ierarhiile, chiar și cele care vor trebui să fie aplatizate; ea preocupă toate activitățile lunii economice.
Școala nu mai este referința: profesorii trebuie să învețe să devină elevi.
Societatea nu mai poate să-și permită luxul de a concepe utilizarea pe viață a cunoștințelor școlare și universitare. Pentru fiecare, profesor, inginer, cadru, formator, tehnician, funcționar sau muncitor, va fi excepțional dacă-și alege o meserie pentru viață.
Enormul avantaj al calității este acela de a contribui la această evoluție prin instruiri, mereu actualizate, care deschid noi orizonturi actorilor economici și contribuie la progresele instituțiilor cărora ei le aparțin în momentul actual.
Calitatea este cuantificabilă.
Calificarea este inseparabilă de calitate.
Atunci calificare prin calitate.
Lemă:
Calitate: într-adevăr, două pericole majore pândesc această acțiune caracterizată printr-o îmbunătățire cu pași mici, bine cunoscută ca vocabulă a lui Kaizen, devenită internațională datorită lui M. Imai:
Primul ar fi acela de a o încredința numai specialiștilor care nu vor fi înțeleși decât de egalii lor;
A doua se referă la vocabular, jargon, obstacol important în difuzare și punerea în lucru. Rolul nostru să nu favorizăm această scindare, foarte răspândită, între cei care știu (prin cuvintele lor) și cei care recunosc (prin activitățile lor).
– Instruirea: încă de la începutul anilor ‘70 știm la ce a dus fărâmițarea acestui bun prețios care este instruirea; știm, de asemenea, că singurul ei scop nu este de a satisface obligațiile legale și fiscale. Să oprim această hemoragie de „stagii după catalog”; superficialitatea instruirilor rupte de realitate, neintegrate întreprinderii, sunt tot atâtea „taylorizări” pe care nu îndrăznim să le denumim.
Calitatea este un lucru foarte serios pentru a fi încredințată numai caliticienilor.
Teoremele:
Munca în grup este necesară vieții din întreprindere.
Fiecare actor este specialist în domeniul său.
„Cu cât o instituție este clădită pe știință, cu atât ea depinde de dorința indivizilor de a-și lua în serios responsabilitățile, adică să contribuie la ansamblu, să înțeleagă obiectivele, valorile, performanțele și să se facă înțeleși de alții în organizație”.(P. Drucker)
Omul efectuează din ce în ce mai mult activități de supraveghere a echipamentelor automate. El trebuie, între altele, să-și exerseze vigilența și să facă față atâtor „tică”(robotică, informatică, birotică etc.)
În funcție de echipa de care aparține, munca în grup îi permite să:
Reducă izolarea;
Îmbunătățească condițiile de viață de la locul de muncă;
Împărtășească din informațiile și cunoștințele sale;
Creeze, să dezvolte, să difuzeze în întreprindere, cultura întreprinderii;
Impulsioneze omul la muncă; în plus omul devine încrezător.
Așa cum spune Michel Crozier, întreprinderea este o cultură, organism care trăiește, biologic, este un magnific sistem deschis care funcționează ca o celulă, cu toată complexitatea sa. Instruirile în domeniul calității, care contrar părerii altora, se referă la toate domeniile, constituie un instrument de perfecționare, de îmbunătățire, de progres pentru funcționarea întreprinderii. Etica sa, valorile sale sunt sâmburii consensului.
Calitatea care se referă la toți actorii, toate activitățile, toate ierarhiile, nu poate fi decât Totală. În acest sens ea este vectorul rezultant al celor trei componente care sunt: tehnica, economicul și socialul.
De notat că fiecare component al acestui triedru este, din punct de vedere matematic, produsul vectorial al altora două. Se subînțelege, componenții sunt nedisociabili, nici unul nu există fără ceilalți doi.
Tehnic
Social
Economic
Fig. 1.3. Calitatea, un vector cu trei componente
(Sursa:Perigord,M-“Etapele calității”,București,editura Tehnică,1997)
1.4. Percepții și concepții greșite privind calitatea
Un număr de guverne din țările în curs de dezvoltare au recunoscut problemele cauzate de o economie grevată de absența competiției și acum iau măsuri adecvate. Totuși, există alți factori la fel de importanți care pot fi atribuiți mai degrabă industriei decât condițiilor de piață. Aceștia includ eșecul aplicării metodelor moderne de management și accentul pus pe acumulări în termen scurt în loc de creșteri pe termen lung. Cel mai mare impediment în calea creșterii calității în industria țărilor în curs de dezvoltare este faptul că producătorii nu conștientizează avantajele ei economice. Calitatea este privită ca un obiectiv social dorit, dar contribuțiile sale la profitabilitatea afacerilor sunt considerate marginale.
Calitatea costă scump. Aceasta este cea mai larg răspândită concepție cu privire la calitate. Totuși, cercetări asupra mecanismelor proiectării și realizării și ale proceselor de fabricație au arătat că o calitate mai înaltă nu costă întotdeauna mai mult. Este important să se înțeleagă ce reprezintă calitatea unui produs în producția de masă, modernă. Bazată pe cerințele pieței, calitatea este mai întâi definită pe hârtie sub forma unui proiect. Acesta este apoi tradus într-un produs real printr-un proces de fabricație corespunzător. Investirea unor resurse mai mari în cercetare și dezvoltare poate avea ca rezultat o creștere a calității produselor pe piață. În același timp, îmbunătățind procesele de fabricație se poate ajunge la reduceri substanțiale în ceea ce privește costurile totale de producție. Acest lucru a fost amplu demonstrat atât în Japonia, cât și în țările din vest, vizavi de gama de mărfuri industriale produse în masă. Calculatoarele, aparatura electronică de consum și articolele de uz casnic sunt numai câteva exemple. De-a lungul ultimelor două decade, calitatea acestor articole s-a îmbunătățit progresiv și costurile reale au scăzut.
Accentul pe calitate conduce la reducerea productivității. Există o concepție greșită, larg răspândită printre conducătorii unităților, care afirmă că obținerea calității se face numai în detrimentul calității. Această opinie este o moștenire a perioadei când controlul calității consta exclusiv în inspecția fizică a produsului finit. În această situație, cerințe de control mai severe aveau ca rezultat pur și simplu rebutarea unei părți din producție. Totuși, controlul calității a devenit de atunci mult mai sofisticat. În paradigma modernă a controlului calității, accentul s-a mutat pe prevenirea încă din timpul proiectării și fabricării, astfel încât articolele defecte să nu fie produse de la început. Eforturile pentru creșterea calității și menținerea cantității au devenit, din această cauză, complementare unei productivități înalte-scopul suprem al îmbunătățirii calității. De exemplu, una dintre cele mai importante activități de asigurare a calității este analiza unui proiect înainte de a fi introdus în producție. Această analiză stabilește, de fapt, că proiectul este apt să îndeplinească cerințele explicite și implicite ale clientului. De asemenea, hotărăște dacă produsul poate fi ușor fabricat cu instalațiile și mașinile existente. Dacă este necesar, proiectarea componentelor se schimbă astfel încât acestea să poată fi fabricate prin cele mai economice procese posibile.
Calitatea este afectată de slaba pregătire a forței de muncă. Producătorii din țările dezvoltate scuză adesea slaba calitate a produselor lor dând vina pe lipsa de pregătire și conștiințiozitate a executanților. O analiză mai aprofundată a acestei afirmații arată că executanții pot fi trași la răspundere numai dacă conducerea:
a pregătit meticulos executanții;
le-a dat acestor angajați instrucțiuni amănunțite despre ce trebuie să facă;
a stabilit mijloacele de verificare sau evaluare a rezultatelor acțiunilor executanților
a furnizat mijloacele pentru reglarea echipamentelor sau proceselor dacă rezultatele constante sunt nesatisfăcătoare
Probabil că evaluarea reală a majorității întreprinderilor producătoare din țările în curs de dezvoltare va demonstra că personalul de conducere nu a reușit să satisfacă aceste exigențe vitale în cele mai multe din punctele de lucru. Decât să găsească „țapi ispășitori”, întreprinderile ar trebui să-ți examineze propriile slăbiciuni din sistemul de conducere.
Calitatea poate fi asigurată printr-o verificare strictă. Verificarea a fost primul mecanism formal pentru controlul calității la începutul acestui secol și majoritatea producătorilor încă mai cred că stricta verificare poate îmbunătăți calitatea. Trebuie clar înțeles că verificarea propriu-zisă conduce numai la separarea pieselor bune de cele rebutate. Numai prin ea însăși nu se poate îmbunătăți calitatea unui produs. Mai mult, în timp ce studii recente au arătat că 70% dintre deficiențele găsite în atelier se pot atribui, direct sau indirect, lipsurilor în domenii cum ar fi: proiectarea, tehnologia și aprovizionarea, aproape toate inspecțiile și activitățile de control al calității sunt direcționate în cadrul atelierului.
Trebuie accentuat că activitatea de control al calității nu este izolată și se poate desfășura și în alte compartimente decât cel de control. Pentru a fi eficient, trebuie să cuprindă operațiunile tuturor compartimentelor, inclusiv cele responsabile pentru marketing, proiectare tehnologii, aprovizionare, producție, desfacere și transport.
CAPITOLUL 2
STANDARDIZAREA CALITĂȚII
2.1 Standardizarea internațională
ISO semnifică „International Organization for Standardization” (Organizația Națională de Standardizare). Ea este o federație mondială ai cărei membri sunt reprezentanți aleși din aproape o sută de organizații de standardizare. Fiecare organism membru al ISO reprezintă organizația de standardizare din țara de origine. Din fiecare țară este acceptat ca membru un singur organism. Germania este reprezentată de DIN, das Neutsche Institut fur Normung e. V., Austria de Osterreichische Normungsinstitut (ON) iar Elveția de Schweizerische Normenvereinigung(SNV).
ISO este compus din 182 comitete tehnice și 633 subcomitete, fiecare comitet având competența și responsabilitatea unui proiect de standardizare. Secretariatul central al ISO cu sediul în Genf coordonează activitatea comitetelor.
ISO are ca obiectiv dezvoltarea standardizării și facilitatea schimbului internațional de mărfuri și servicii. Rezultatele activității sunt publicate sub forma standardelor internațional, ghidurilor și altor documente similare.
2.2. Originea, evoluția și importanța actuală a familiei ISO 9000
În vederea unei mai corecte înțelegeri a problematicii calității este necesară o prezentare generală a seriei de standarde internaționale ISO 9000, precum și a termenilor de specialitate utilizați.
Necesitatea unui standard al sistemului calității a apărut în timpul celui de-al doilea Război Mondial și ulterior s-a accentuat o dată cu apariția Programului Spațial al Statelor Unite ale Americii. A devenit astfel evident că sistemele și subsistemele furnizorilor și subfurnizorilor nu vor putea opera la timp, nu vor putea fi compatibile și nu vor putea răspunde unor specificații decât dacă vor opera în concordanță cu un sistem foarte bine definit și documentat.
Cerințele unui sistem corespunzător, cu referire la contractele de aprovizionare din armată, au fost standardizate în cadrul NATO sub denumirea „AQAP’s” (Allied Quality Assurance Publications) și publicitate în Marea Britanie de către Ministerul Apărării, sub denumirea „DEF STANs” (Defence Standards – Standarde de Apărare). În anul 1979, aceste standarde au fost adaptate de către un comitet al Institutului Britanic de Standardizare și publicitate pentru uz general în Marea Britanie, ca standarde naționale, sub denumirea de BS 5750.
În cadrul Organizației Internaționale de Standardizare(International Standard Organisation – ISO) specialiștii din diferite țări au conlucrat pentru a crea un standard general acceptabil, care a apărut în anul 1987, sub forma unui grup de documente, de la ISO 9000 la ISO 9004. Cînd acestea au fost publicate, BS 5750:79 a fost retras și înlocuit cu o nouă ediție BS 5750:87, care a adoptat exact textul seriei de documente ISO 9000.
Familia ISO 9000 reprezintă o grupă de standarde pentru sisteme de management, spre deosebire de restul standardelor cunoscute, preponderent tehnice. Ideea de bază a fost trasarea unui drum care să ducă la formarea competenței și încrederii în potențialul calitativ al firmei(prestatoare de servicii). Clientul se poate baza pe faptul că prestatorul, adică în accepțiunea standardului furnizorul, poate îndeplini efectiv cerințele sale de calitate pentru produsul sau serviciul respectiv. Cu aceasta devine limpede că în centrul tuturor activităților se află satisfacția clientului. Cerințele și indicațiile standardului contribuie la atingerea acestui obiectiv fundamental.
Standardele sunt atât cerințe pe care trebuie să le îndeplinească sistemele de managementul calității, cât și recomandări. Elementele sistemului de managementul calității urmăresc:
definirea unei politici și unor obiective în problema calității;
stabilirea unei structuri organizaționale și a unor proceduri clare;
reglementarea competențelor;
documentarea sistemului de managementul calității;
atragerea resurselor;
calificarea personalului;
măsuri corective și preventive;
audit intern;
analiza și evaluarea sistemului de managementul calității;
2.3. Standardul ISO 9001:2000
Adoptarea unui sistem de management al calității ar trebui să fie o decizie strategică a unei organizații. Proiectarea și implementarea unui sistem de management al calității al unei organizații sunt influențate de necesități diferite, de obiective specifice, de produsele pe care le furnizează, de procesele utilizate și de mărimea și structura organizației. Prin acest Standard Internațional nu se intenționează impunerea unei uniformizări a structurii sistemelor de management al calității sau uniformizarea documentației.
Cerințele sistemului de management al calității specificate în acest standard sunt complementare cerințelor pentru produse. Acest Standard Internațional poate fi utilizat de părți interne și externe, inclusiv de organismele de certificare, pentru a evalua capabilitatea organizației de a satisface cerințele clientului, de reglementare sau ale organizației însăși. Principiile managementului calității prezentate în ISO 9000 și ISO 9004 au fost luate în considerare pe parcursul elaborării acestui Standard Internațional.
Acest Standard Internațional promovează adoptarea unei abordări bazate pe proces în dezvoltarea, implementarea și îmbunătățirea eficacității sistemului de management al calității , în scopul creșterii satisfacției clientului prin îndeplinirea cerințelor acestuia.
Pentru ca o organizație să funcționeze eficace aceasta trebuie să identifice și să conducă numeroase activități corelate. O activitate care utilizează resurse condusă astfel încât să permită transformarea elementelor de intrare în elemente de ieșire poate fi considerată un proces. Adesea elementele de ieșire dintr-un proces constituie, în mod direct, elementele de intrare în procesul următor. Aplicarea unui sistem de procese în cadrul unei organizații, împreună cu identificarea și interacțiunile acestor procese, precum și conducerea lor, poate fi considerată „abordare bazată pe proces”.
Un avantaj al abordării bazate pe proces este controlul permanent pe care aceasta îl asigură, atât asupra legăturii dintre procesele individuale în cadrul sistemului de procese, cât și asupra combinării și interacțiunii acestora.
Atunci când este utilizată în cadrul unui sistem de management al calității, o astfel de abordare accentuează importanța:
înțelegerii și satisfacerii clienților
necesității de a considera procesele în funcție de valoarea adăugată
obținerii de rezultate în ceea ce privește performanța ăi eficacitatea procesului
îmbunătățirii continue a proceselor pe baza măsurilor obiective.
Acest Standard Internațional stabilește cerințele pentru un sistem pentru un sistem de management al calității atunci când o organizație :
are nevoie să demonstreze capabilitatea sa de a furniza consecvent produse care să satisfacă cerințele clientului ți cerințele reglementărilor aplicabile;
urmărește să crească satisfacția clientului prin aplicarea eficace a sistemului, inclusiv a proceselor de îmbunătățire continuă a sistemului și prin asigurarea conformității cu cerințele clientului și cu cele ale reglementărilor aplicabile.
Organizația trebuie să stabilească, să documenteze, să implementeze și să mențină un sistem de management al calității și să îmbunătățească continuu eficacitatea acestuia în conformitate cu cerințele acestui Standard Internațional.
Organizația trebuie:
să identifice procesele necesare sistemului de management al calității și aplicarea acestora în întreaga organizație.
să determine succesiunea și interacțiunea cu aceste procese.
să determine criteriile și metodele necesare pentru a se asigura că atât operarea , cât și controlul acestor procese sunt eficace.
să se asigure de disponibilitatea resurselor și informațiilor necesare pentru a susține operarea și monitorizarea acestor procese.
să monitorizeze, să măsoare și să analizeze aceste procese.
să implementeze acțiuni necesare pentru a realiza rezultatele planificate și îmbunătățirea continuă a acestor procese.
Organizația trebuie să administreze aceste procese în conformitate cu cerințele acestui Standard
Internațional.
Atunci când o organizație decide să utilizeze procese din afara ei, procese care influențează conformitatea produsului cu cerințele, organizația trebuie să se asigure de controlul asupra unor astfel de procese. Controlul asupra unor asemenea procese externe trebuie să fie identificat în cadrul sistemului de management al calității.
2.4. Modelul de asigurare internă a calității, propus de standardul ISO 9004:2000
Standardul ISO 9004:2000 descrie elementele cu ajutorul cărora va putea fi dezvoltat și implementat un sistem de management al calității, adaptat nevoilor specifice ale întreprinderilor, cu integrarea principiilor TQM.Scopul acestui standard îl reprezintă, prin urmare, îmbunătățirea perforamnțelor economico-financiare ale întreprinderilor, pe seama TQM.
Standardul va servi ca bază pentru evaluarea progreselor înregistrate de întreprinderi, în implementarea TQM, dar nu va fi destinat pentru utilizări ăn situații contractuale , reglementate sau în scopul certificării TQM. De asemenea, nu va reprezenta un ghid pentru implementarea modelului de asigurare externă a calității, propus de standardul ISO 9001:2000.
Cerințele standardului vor fi compatibile cu cele stabilite pentru acordarea premiilor naționale și regionale în domeniul managementului calității, facilitând demersurile întreprinderilor care doresc să obțină performanțe deosebite în afaceri, pe măsura exigențelor definite pentru obținerea acestor premii.
Acest standard se bazează pe următoarele opt principii de bază ale managementului calității:
orientare spre client
implicarea conducerii
argumentarea cu date a deciziilor
abordarea procesuală a activităților
abordarea sistemică a proceselor de management
îmbunătățire continuă
promovarea unor relații de parteneriat cu subcontractanții
implicarea personalului.
În viziunea standardului ISO 9004:2000, o importanță deosebită trebuie acordată abordării procesuale a sistemului de management al calității, prin integrarea proceselor care intervin în relația cu clienții, cu cele corespunzătoare activităților din interiorul organizației, începând cu definirea cerințelor referitoare la conducere, identificarea și asigurarea resurselor necesare, desfășurarea proceselor de management, până la evaluarea și analiza rezultatelor.
În mod firesc, întreprinderile care au sistemul calității certificat, vor continua cu TQM, fiind tot mai larg acceptată ideea că numai astfel pot maximiza gradul de satisfacere a cerințelor clienților și să obțină, pe această bază, rezultate economico-financiare superioare. Acest proces va fi mult facilitat de operaționalizarea „viziunii 2000 a standardelor ISO 9000”, care acordă o importanță deosebită promovării principiilor TQM în asigurarea calității.
Această analiză este efectuată de către conducerea organizației, în scopul identificării posibilităților de îmbunătățire a sistemului de management al calității, astfel încât cerințele clientului să fie mai bine satisfăcute. Prin implicarea conducerii în implementarea îmbunătățirilor preconizate, se reia ciclul , asigurând, astfel, premisele îmbunătățirii continue a sistemului (vezi fig. 1.4.).
Relația cu ISO 9001: Aceste ediții ale ISO 9001 și ISO 9004 au fost elaborate ca o pereche unitară de standarde ale sistemului de management al calității, destinate să se completeze unul pe celălalt, dar care să poată fi de asemenea utilizate independent. Deși cele două standarde internaționale au domenii de aplicare diferite, ele au o structură similară cu scopul de a facilita utilizarea lor ca o pereche unitară.
ISO 9001 specifică cerințele unui sistem de management al calității care poate fi utilizat de organizații pentru aplicarea în scopuri interne, pentru certificare, sau pentru scopuri contractuale. Standardul se concentrează asupra eficacității sistemului de management al calității în satisfacerea cerințelor clientului.
ISO 9004 furnizează îndrumări într-un domeniu mai larg de obiective ale unui sistem de management al calității decât ISO 9001, îndeosebi pentru îmbunătățirea continuă a performanțelor și a eficienței globale a unei organizații, precum și a eficacității acesteia. ISO 9004 este recomandat ca un ghid pentru organizațiile al căror management de la cel mai înalt nivel dorește să depășească nivelul cerințelor din ISO 9001, în scopul îmbunătățirii continue a performanței. Totuși, acesta nu este destinat să fie utilizat pentru certificare sau în scopuri contractuale.
Compatibilitate cu alte sisteme de management: Acest Standard Internațional este aliniat cu standardul ISO 14001:1996 pentru a mări compatibilitatea celor două standarde în beneficiul comunității de utilizatori. Acest standard nu include cerințe specifice altor sisteme de management cum ar fi cele specifice pentru managementul mediului, managementul sănătății și securității ocupaționale, pentru managementul financiar sau pentru managementul riscului. Totuși, acest standard permite unei organizații să-și alinieze sau să-și integreze propriul sistem de management al calității cu cerințele sistemului de management cu care este corelat. O organizație poate să-și adapteze sistemul sau sistemele de management existente pentru a-și stabili un sistem de management al calității care să satisfacă cerințele acestui Standard Internațional.
Fig. 2.1. Modelul de abordare procesuală a sistemului de mangement al calității
în viziunea ediției din anul 2000 a standardelor ISO 9000. Sursa: Standard ISO 9004:2000
Quality Management System-Guidelines for quality Management of Organizations
CAPITOLUL 3:CALIMETRIA
3.1. Conceptul de calimetrie, implicațiile sale economice
Calitatea produselor nu mai poate fi exprimată pe baze empirice, ca în trecut. Planificarea și urmărirea calității prin indicatorii specifici, la nivel macroeconomic, conducerea proceselor tehnologice, controlul calității loturilor de produse fabricate, determinarea disponibilității acestora, analizele de comportare și de performanță în utilizare, aplicarea programelor de optimizare a calității la nivel macroeconomic reclamă utilizarea unor metode și instrumente specifice acestui domeniu vast de lucru. Astfel a fost calimetria, știința măsurării și estimării calității produselor. Termenul de calimetrie a fost adoptat de EOQC (Organizația Europeană a Controlului Calității) încă din anul 1971 și are în prezent o largă răspândire.
Orice știință se caracterizează printr-un obiect de studiu, o terminologie proprie, indici specifici- – atunci când operează măsurări și estimări și metode de lucru. În paginile care urmează se vor analiza fiecare dintre aceste trăsături ce saturează caracterul de știință al acestei discipline.
3.2. Obiectul calimetriei
Problema calității unui produs este o problemă intrinsecă a procesului realizării sale. Calitatea se realizează pe întreg parcursul unui proces complex format dintr-o serie de etape pe care-l parcurge produsul de la creație și până la utilizare și consum și anume: creația, cercetarea, proiectarea, pregătirea fabricației, execuția, controlul, operațiile „service”, analizele de feedback.
În acest context, calimetria are drept scop măsurarea sau estimarea calității în fiecare din aceste etape ale ciclului de mai sus. Cum fiecare din aceste faze de realizare a produsului constituie un domeniu de activitate cu principii și legalități proprii, calimetria se divide în capitole specifice fiecărui domeniu în parte, dezvoltându-și obiectul la specificul fiecărei activități.
Obiectul calimetriei îmbracă un câmp vast de studiu și aplicații pe întreg ciclul de viață al produsului. Calitatea se „dimensionează” deci începând cu cercetarea și proiectarea, măsurările și estimările însoțind produsul în fiecare etapă a procesului său de realizare, în scopul asigurării nivelului calitativ al comenzii sociale. Acesta este unul din principiile de bază ale calimetriei.
Etapele procesului de realizare a produsului sunt susceptibile de a fi integrate, fiecare circuit cibernetic, cu intrări, ieșiri sau reacție, pentru care există unele modele imaginate. Rămâne ca o problemă a calimetriei să se elaboreze modele pentru aceste etape și care să fie integrate într-un model global, optimizabil, apropiat principiului programării dinamice a lui Bellman, potrivit căruia o politică optimă constă din subpolitici optime.
3.3. Indici utilizați în calimetrie
Una din cauzele obiective ale insuficientei dezvoltări a studiului economic al calității producției și ca o consecință directă, apariția târzie a calimetriei, este dificultatea de a se obține o estimare operativă a calității.
Plecând de la ideea că valoare de întrebuințare este sinteza caracteristicilor tehnice, funcționale, psihosenzoriale și economice ale produselor, s-au putut elabora diferite tipuri de indici ai calității produselor. Unii dintre acești indici sunt utilizați în economia națională în activitățile de planificare, contabilitate sau statistică, alții sunt în faza de studiu și experimentare. O încercare de clasificare a acestor indici la stadiul actual al dezvoltării calimetriei ar fi următoarele:
I) Indici cuantificabili 1) – măsurabili – fizici, chimici, biologici etc.
– tehnici
2) – calculabili – numerici
– economici
– statistico-matematici
3) – combinați
1.Indici cuantificabili măsurabili:
a)Indici fizici, chimici și de altă natură exprimă însușiri structurale, intrinseci ale produselor și cuantifică mărimi diferite pe plan fizic, chimic etc. Și care nu-și schimbă caracterul. Ex. : rezistența la tracțiune a unei benzi de hârtie, densitatea aparentă a unui polimer etc.. Acești indici se exprimă în unități de măsură ale mărimii fizice respective dimensionabile, sau în unități de măsură nedimensionabile (numere).
b) Indici tehnici, rezultați din relații empirice sau convenționale, care au în majoritatea cazurilor caracter fizic și se exprimă indirect prin una sau mai multe mărimi fizice. Ex. :duritatea, randamentul, durata de viață, durata de funcționare fără defectări, intervalul între două reparații.
Indici cuantificabili calculabili:
a) Indici numerici, care nu aparțin domeniului metrologiei sau economiei.
Ex.: siguranța de funcționare exprimată ca posibilitate a unei funcționări fără defectări, număr de duble îndoiri ale hârtiei, numărul de căderi ale unui sac cu produse chimice.
b) Indici economici , care sunt legați de unitatea monetară și se exprimă de regulă prin costuri puse în relație sau raportate la alți indici fizici, tehnici sau numerici.
Indicatorii tehnici, numerici și economici au nu câmp larg de utilizare în calimetrie; s-ar putea spune că în prezent există un fond suficient de mare de indicatori ai calimetriei care au un caracter tehnico-economic fundamental și continuă să apară mereu alții noi. Se pot cita unii dintre aceștia:
Indicatorul complex al calității, ca sumă a produselor dintre un indicator sintetic ce caracterizează nivelurile tehnic, economic , ergonomic și estetic și valoarea ponderată a fiecărui indicator sintetic în total.
Coeficientul calității, ca rădăcină de ordinul n a produsului a n caracteristici ale unui produs, apreciate de consumatori prin note.
Indicii ponderii produselor de calitate superioară, care constituie o grupă importantă de indici utilizați în economie.
Grupa indicilor non-calității: gradul relativ de perfecțiune, coeficientul defectului, demeriul, pierderile cauzate de fabricarea unor produse de calitate inferioară, respingerile organelor de control tehnic al calității etc.
Indicii rebutului: mărimea rebutului, pierderile prin rebuturi, procentul rebutului, pierderea medie etc.
Indicii reclamațiilor : numărul reclamațiilor, valoarea produselor reclamate, valoarea reclamațiilor întemeiate, ponderea valorică a reclamațiilor în valoarea livrărilor etc.
Indicatorii eficienței economice a calității, efectul îmbunătățirii calității, sporul de producție ca urmare a scăderii rebuturilor etc.
c)Indicii statistico-matematici : calitatea unui produs se poate descrie în valori ce exprimă în ce mod procesul din care provine produsul asigură proprietățile sale intrinseci; specifice acestor valori sunt indicii de concentrare / diversificare de tipul mediei dispersiei. Și așa cum valorile caracteristicilor unui produs sunt specificate în standarde prin limite bilaterale sau unilaterale, se pot prevedea și calcula valori pentru parametri statistici de tipul mediei și abaterii medii pătratice.
3) Indici cuantificabili combinați
Indicii combinați care sunt de genul : timp total pentru fabricarea unei piese, timp necesar pentru încercarea unei piese, costul unei piese, costul unității de timp de funcționare a unei instalații, costul operațiilor tehnologice, cheltuieli pentru asigurarea calității, cheltuielile provocate de reclamații, prețul unui kilogram de piese turnate din fontă, a unui metru liniar de țeavă din material plastic cu un diametru precizat, sau a unei tone de hârtie.
II) Indici pseudocuantificabili
Indici nemăsurabili (pseudocuantificabili), care nu pot fi cuantificați în mod obiectiv.există numeroase categorii de asemenea indici :
Indici fiziologici și igienici : indici de gust, de miros, acustici, de iluminare etc.
Indici antropometrici, privind adaptarea anumitor produse la formele și dimensiunile corpului omenesc (îmbrăcăminte, încălțăminte, căști și receptoare telefonice, ochelari, mobilier, mijloace de transport etc.)
Indici estetici, care depind de subiectivitatea observatorului și în măsură deosebită de modă.
Pentru toate aceste tipuri de indici , obținerea unor valori numerice pe o scară valorică se realizează pe diferite căi :
Cu ajutorul cataloagelor de mostre și pe bază de coduri.
Prin desemnarea prezenței sau lipsei unei proprietăți ăntr-un sistem de notare binar: prezent-lipsă, da-nu, pozitiv-negativ etc.
Prin comisii sau jurii de mai multe persoane care fac aprecieri pe baza unor criterii și a unor sisteme de notare , care se prelucrează de către mașini sub forma unor indici stabiliți (de exemplu FISC ).
Tabel 3.1
Note sau puncte de calitate
(Sursa:Falniță,E;Munteanu,V;Băbăiță,C.-“Bazele merceologiei”,Timișoara,editura Mirton,2001)
Dacă pentru mărimile cuantificabile metrologia, științele economice și statistica matematică pot asigura gradul de obiectivitate și precizie a unei măsurări sau estimări, în cazul indicilor pseudocuantificabili calimetria are un câmp larg de lucru, fără să-i rămână străini și indicii cuantificabili.
În prezent în economia națională, la nivelul întreprinderilor și centralelor industriale sunt stabiliți o serie de indicatori care reflectă îmbunătățirea calității produselor și anume :
Ponderea valorică a producției de calitate superioară la produsele care se realizează în mai multe calități.
Ponderea producției fizice de calitate superioară la produsele care se realizează în mai multe calități.
Ponderea produselor noi și modernizate în valoarea totală a producției marfă.
Există preocupări pentru completarea sistemului actual de indicatori în domeniul calității cu alții noi, cu caracter complex și dinamic, care să permită perfecționarea planificării calității tuturor produselor care se realizează și să reflecte cât mai exact aportul fiecărei unități economice la sporirea avuției naționale.
CAPITOLUL 4
MĂSURAREA ȘI ESTIMAREA CALITĂȚII PRODUSELOR
4.1 Caracteristici și indici de calitate4
Calimetria face distincția între noțiunile de estimare și numărare. Prin măsurarea unei anumite caracteristici se înțelege găsirea valorii numerice, prin care se exprimă valoarea absolută a acestei proprietăți în anumite unități de măsură. Prin estimarea unei caracteristici se înțelege valoarea relativă a acesteia, obținută prin compararea indicelui absolut cu indicele similar corespunzător, luat ca standard nedimensional.
Produsele sunt definite prin caracteristici (tehnice, de disponibilitate, economice, sociale) și pot fi apreciate prin niveluri de calitate. Primele pot fi măsurate și deci exprimate în mărimi numerice sau în cazul atributivelor (defecte, defective) pot fi numărate și exprimate prin numărul și frecvența lor. Variația valorilor ca urmare a variației parametrilor procesului de fabricație în care se realizează, determină nivelul calitativ obținut. Aprecierea nivelului calitativ al unui produs presupune măsurarea, deci cunoașterea caracteristicilor sale calitative. Adeseori, calitatea unui produs, definită prin valorile caracteristicilor sale de calitate, se exprimă sub forma unui anumit nivel calitativ, care poate lua forma unui calificativ (calitate excepțională, nivel extra, nivel mondial, corespunzător, scăzut), a unui indice sau indicator. Calificativele pot fi înlocuite prin valori care variază de la zero la unu (asemenea probabilităților), convenind că zero reprezintă noncalitatea iar unu calitatea.
Exprimarea nivelului calitativ prin indici sau indicatori reprezintă o traducere a calității în expresie cantitativă.
Indicii sunt mărimi rezultate din compararea unor niveluri calitative diferite care exprimă o anumită caracteristică de calitate.
Indicatorii sunt expresii numerice ale laturii cantitative a fenomenului analizat, exprimând nivelul, structura și dinamica acestuia. Diferența dintre o caracteristică și un indice consta în faptul că în timp ce prima definește calitatea dintr-un anumit punct de vedere, al doilea exprimă nivelul calitativ (de la un moment dat), ca medie a valorilor caracteristicilor de calitate în totalitatea lor.
4.2. Măsurarea nivelului calității produselor5
În cadrul problematicii deosebit de complexe a calității un loc important îl ocupă măsurarea nivelului acesteia, care stă la baza tuturor factorilor din ciclul de realizare și optimizare a calității produselor. Dealtfel ,măsurarea este una din funcțiile de bază ale gestiunii calității.
Marea varietate a caracteristicilor de calitate, faptul că unele pot fi măsurate, iar altele nu, fac imposibilă stabilirea unei singure metode pentru măsurarea calității produselor. De aceea, în practică, caracteristicile de calitate ale produselor pot fi determinate prin:
măsurare directă,
măsurare indirectă,
comparare obiectivă cu mostra etalon,
comparare subiectivă cu mostra etalon
În literatura de specialitate, pentru măsurarea calității produselor se utilizează următoarele metode: experimentală, statistică, a expertizei și sociologică.
Metoda experimentală are la bază utilizarea mijloacelor și procedeelor tehnice pentru măsurarea calității produselor. Astfel, la o serie de caracteristici ca: rezistență, elasticitate, duritate, alungire, finețe și altele, aprecierea calității se face prin interpretarea rezultatelor obținute în urma efectuării determinărilor mecanice, fizico-chimice, etc. Pentru ca metoda experimentală să poată fi aplicată este necesar ca unitățile producătoare să fie dotate cu standuri sau instalații corespunzătoare de încercare, de verificare a calității și de determinare a tuturor caracteristicilor sau parametrilor calitativi.
Metoda expertizei se folosește, de regulă, ori de câte ori, pentru determinarea valorilor caracteristicilor de calitate, nu se pot utiliza mijloace de măsurare sau alte metode mai obiective. În cadrul acestei metode măsurarea calității se face de către specialiștii experți, cu ajutorul organelor de simț, ceea ce face ca exactitatea determinărilor să depindă de calificarea și competența acestora.
Foarte mul este utilizată de către experți metoda punctajului (pe bază de puncte). Punctajul se alcătuiește în funcție de caracteristicile de calitate ale produsului (mărimea lor, clasele de calitate etc.) și este direct proporțional cu creșterea nivelului calitativ. Punctajul maxim se obține când pentru toate caracteristicile se realizează calitatea prevăzută în specificații.
Metoda sociologică se bazează pe culegerea și analiza părerilor consumatorilor în legătură cu calitatea produselor. Pentru culegerea și prelucrarea informațiilor se utilizează chestionare speciale de anchetă, care se completează direct de consumatori.
Metoda statistică are drept fundament teoria probabilităților și statistica matematică. Producția industrială este un fenomen de masă în care fiecare obiect este rezultatul acțiunii simultane a unor cauze sistematice și întâmplătoare și, ca urmare, caracteristicile de calitate ale produselor sunt variabile aleatoare.
Metoda statistică constituie un instrument indispensabil în culegerea, prelucrarea și interpretarea datelor experimentale. Cu ajutorul ei, se calculează indicatorii calității. De cele mai multe ori, măsurarea calității este considerată o activitate de natură tehnică pentru evaluarea unei caracteristici de calitate. În acest sens, există o întreagă literatură de specialitate având ca tematică stabilirea unor metode, instrumente și aparate de evaluare a proprietăților produselor.
4.3. Indici, indicatori și coeficienți generali ai calității6
Se deosebesc coeficientul calității , gradul de utilitate al produsului , indicele de calitate comparativ cu nivelul mondial , entropia calității ș.a.
4.3.1. Coeficientul calității
Se exprimă în valori cuprinse între 0 și 1 determinate pe baza unor note (între 10 și 100 din 10 în 10) acordate caracteristicilor de calitate ale unui produs de către consumatori și se calculează cu formula:
(4.1)
în care:
n – numărul de caracteristici considerate;
– coeficienți de calitate pentru fiecare dintre coeficienții ;
coeficientul se calculează cu formula:
(4.2)
în care:
– nota caracteristicii i de către j [%] consumatori;
j – procentul de consumatori care au acordat nota respectivă;
k – numărul de note acordate caracteristicii de către cei = 100% consumatori
4.3.2 Coeficientul de utilizare al produsului
Exprimă suma utilităților fiecărei caracteristici de calitate a unui produs și se determină cu formula:
(4.3)
în care:
– reprezintă coeficientul de importanță acordat fiecărei caracteristici (i= 1…n) a produsului analizat, pe baza unei ierarhizări acordate de specialiști pe domenii (tehnice, estetice, sociale, ergonomice etc.);
– utilitatea caracteristicii de calitate a produsului analizat.
Pentru evaluarea se poate realiza relația:
(4.4)
în care:
– reprezintă valoarea cea mai bună a caracteristicii de calitate (a unui produs etalon, standard, optim, cu o valoare maximă);
– valoarea cea mai mică a caracteristicii.
Determinarea gradului de utilitate se face prin comparare cu un produs de bază (referință), în ipoteza proporționalității lineare dintre mărimea absolută a caracteristicii și utilitatea sa.
4.4 Indici ai ponderii produselor de calitate superioară7
Se deosebesc:
indicele sorturilor de calitate ;
coficientul mediu al calității ;
indicele coeficientului de calitate ;
coeficientul de calitate al volumului produsului ;
indicele coeficientului de calitate al volumului produsului ;
coeficientul mediu de calitate generalizat K;
indicele coeficientului mediu de calitate generalizat ;
prețul mediu al produsului ;
indicele coeficientului pe sorturi .
4.4.1 Indicele ponderii sorturilor de calitate
Indicele ponderii sorturilor de calitate se exprimă prin raportul între volumul sortului dintr-un produs și volumul produsului (totalul producției fizice) :
(4.5)
iar (4.6)
Dacă se modifică structura calitativă a producției, a volumului produsului realizat față de cel planificat sau structura calitativă a volumului produsului achiziționat (cumpărat) față de cel planificat se poate deduce plusul de produse datorat modificării în structura calitativă a sorturilorși influența modificării în structura calitativăplecând de la procentul îndeplinirii planului (de fabricație sau achiziționare) pe sorturi :
(4.7)
în care :
respectivreprezintă volumul sortului realizat, respectiv planificat; precum si de la procentul îndeplinirii planului (de fabricație sau de realizare) pe produs:
(4.8)
în care:
respectivreprezintă volumul sortului realizat, respectiv planificat. Deci plusul de produse datorat modificării în structura calitativă a sorturiloreste:
(4.9)
Se observă că volumul (total al) produsului modificat este:
(4.10)
iar influența modificării în structura calitativă:
(4.11)
în care , modificarea per total.
4.4.2. Coeficientul mediu al calității
Este definit de raportul între suma mediilor aritmetice pe calități c, ponderați cu cantitatea de produse pe diferite calități (sorturi) și producția sau volumul total achiziționat (volumul produsului):
(4.12)
în care:
volumul sortului;
c – coeficientul pe calități (0,1,2,3), în care:
0 – pentru calitatea extra;
1 – pentru calitatea întâia;
2 – pentru calitatea a doua
3 – pentru calitatea a treia
Coeficientul se calculează pentru producție sau volumul omogen al produselor. Cu cât valoarea lui este mai mică, cu atât ponderea calității superioare în producție sau volumul total este mai mare.
Dacă se referă la volumul realizat, respectiv planificat, devine:
(4.13)
și:
(4.14)
și deci dacă, de exemplu , s-a achiziționat o calitate superioară (s-a realizat o calitate superioară).
4.4.3. Indicele coeficientului de calitate
Se obține un raport între coeficientul mediu al calității achiziționate și cel al calității planificate:
(4.15)
arată că, în medie, coeficientul mediu al calității sorturilor s-a îmbunătățit (a a scăzut) cu:
(4.16)
4.4.4. Coeficientul mediu de calitate generalizat
Este definit de raportul între suma coeficienților medii de calitate ale produselor ponderați cu valorile produselorși între valoarea produselor :
(4.17)
în care:
– cantitatea de produse A, B, C…;
– prețul unitar al produselor A, B, C…;
– coeficientul mediu de calitate;
iar:
(4.18)
este structura valorică sau greutatea specifică a fiecărui produs (A, B, C…) în valoarea cantității totale de produse planificate sau realizate( 😉
4.4.5. Indicele mediu de calitate generalizat
Se definește ca raportul între coeficientul mediu de calitate generalizat aferent volumului produselor (A+B+C…) realizate, respectiv planificate:
(4.19)
și exprimă îmbunătățirea calității produselor achiziționate.
4.4.6. Prețul mediu al produsului
Asemănător cu coeficientul mediu al calității se calculează pentru fiecare produs, ca raport între valoarea produselor și volumul produselor:
(4.20)
în care:
– prețurile de vânzare, la achiziționare, ale produselor, din diferite clase de calitate;
– (cantitatea) volumul sortului de produse, din diferite clase de calitate.
În condițiile menținerii prețurilor, orice creștere a ponderii produselor de calitate superioară conduce la o creștere corespunzătoare a prețului mediu al produsului .
Având în vedere prețul mediu al produsului realizat și, respectiv, planificat, se poate calcula Indicatorul absolut al dinamicii calității (sau al îndeplinirii planului referitor la calitate) :
(4.21)
precum și indicele de calitate, de forma:
(4.22)
CAPITOLUL 5
Prezentarea generală a S.C.” ARGOSIM ” S.A. CRAIOVA
5.1.Scurt istoric
Unitatea ia ființă in anul 1930 ca Fabrica de ciorapi “ADY”, care se comasează in 1940 cu o secție de tricotaje “HELIOS” devenind Fabrica de tricotaje “Varga Kătălin”.
In anul 1962 se inființează sectorul de corsetărie iar 1967 se dezvoltă sectorul de îmbrăcăminte si echipamente sportive.
In anul 1970 unitatea este comasată cu alte 2 unități de confecție si țesătorie formând Combinatul textil, din care se desprinde in 1971 Întreprinderea de Tricotaje “Jiul”.
Anul 1973 marchează dezvoltarea sectorului de corsetărie, iar 1982 dezvoltarea sectorului de lenjerie si costume de baie.
Societatea Comercială “Argosim” ia ființă in baza H.G.nr.1254/1990 prin reorganizarea in societăți comerciale a întreprinderii anterioare si funcționează ca persoană juridică din martie 1991, inregistrată la Camera de Comerț și Industrie Craiova cu nr.j 12/154.
Principalele activități ale S.C. “ARGOSIM” S.A. sunt:
-realizarea tricoturilor metraj și în panouri
-finisarea umedă a tricoturilor metraj
-imprimarea tricoturilor metraj si a panourilor
-croirea produselor din tricot metraj si panouri
-confecționarea produselor de corsetărie, lenjerie, costume de baie, îmbrăcăminte si articole sport
-cercetarea si proiectarea produselor
-repararea si intreținerea utilajelor proprii
-vanzarea produselor (export 75-80%; intern 20-25%)
5.2.Caracterizarea nomenclatorului de produse
S.C. “Argosim” S.A. Craiova are ca domeniu de activitate producerea și comercializarea produselor de corsetărie, lenjerie, costume de baie si îmbrăcăminte pentru export in special precum si pentru piata internă.
Derularea majorității contractelor pentru export se realizează cu firme din Germania, Scoția, Italia si Franța.
Atelierele de producție sunt constituite și organizate la nivelul operațiilor componente ale procesului tehnologic și anume:
-atelier de tricotaje-croit pentru producerea tricoturilor metraj, panouri și garnituri și croirea lor;
-atelier finisaj pentru vopsirea și imprimarea tricoturilor;
-secția de confecție corsetărie, lenjerie, costume baie, îmbrăcăminte;
-atelier proiectare-cercetare;
-atelier mecano-energetic.
Materiile prime folosite sunt firele de bumbac și tip bumbac, firele poliesterice și poliamidice, lâna și tip lâna, lycra.
Ca produse reprezentative:
-articolele de corsetărie , lenjerie și articolele sport;
-costumele de baie confecționate din tricot ce are in compoziție firme Lycra, tricot obținut pe mașinile proprii, Kobett și testat in laboratoarele firmei Du Pont-Elvetia.
5.3.Caracterizarea tehnologiei de fabricație
Fazele principale ale procesului de fabricație la S.C. “Argosim” S.A. Craiova sunt următoarele:
a).Depozitarea materiilor prime și materialelor în depozite amenajate, cu suprafețe betonate in spații închise și deschise.
b).Tricotarea firelor de bumbac și tip bumbac, poliesterice lâna și tip lâna, lycra pe mașini circulare de tricotat cu diametru mare și pe mașini de tricotat din urzeală.
c).Finisarea tricoturilor crude prin procesele de spălare, albire, vopsire, termofixare pe aparate specifice ce lucrează cu parametrii la presiune normală sau ridicată.
d).Imprimarea tricoturilor în metraj sau panouri cu hârtie termotransferabilă sau PVC expandat.
e).Croirea se face in metraj- span la mașină de croit cu bandă, prin stanțare sau manual.
f).Confecționarea produselor se realizează pe mașini de cusut specifice fiecărui sortiment în parte.
g).Ambalarea produselor finite se face in pungi polietilenă sau cutii, individual sau colectiv conform cerințelor clienților.
h).Depozitarea produselor finite se face în depozite special amenajate, cu suprafețe betonate, dotate cu rafturi.
5.4.Organizarea activității de control. Structura analitică a compartimentului CTC
Compartimentul CTC- laborator are în componență un număr de 42 persoane. Organizarea lui se redă mai jos, schematic.
DIRECTOR GENERAL
Birou CTC laborator
Atelier finisaj Depozite produse finite
Laborator Atelier tricotaje croit Secția confecții
Fig. 5.1.:Organizarea compartimentului CTC la S.C. Argosim S. A.
Cele 42 persoane sunt repartizate în cadrul compartimentului CTC după cum urmează:
-BIROU CTC-LABORATOR-4 persoane din care:
-1 persoană, absolventă a Facultății de Textile Pielărie cu o vechime de 5 ani, îndeplinind funcția de șef birou.
-2 persoane tehnicieni repartizați pe sectoare de activitate
-1 persoană-laborant determinări fizico-mecanice
-Atelier tricotaje – croit – 2 persoane (Rampa CTC)
-Atelier finisaj -2 persoane (Rampa CTC)
-Secția confecție -32 persoane din care:
-16 controlori interfazici
-16 controlori marfă finită
-Depozite produse finite – persoane
Pentru recepția materiilor prime și materialelor sunt stabilite comisii formate din 4-5 persoane din care una este reprezentantă a biroului CTC.
PRINCIPALELE RELAȚII
1.Transmite regulamentul de calitate spre aprobare, buletinele de penalizări lunare pe linie de calitate, informări, studii și relații cu privire la activitatea compartimentului.
Primește instrucțiuni, aprobări si relații în legătură cu activitatea compartimentului.
2.Transmite informații referitoare la activitatea specifică CTC-ului, solicitări de publicații, informații.
Primește publicații, instrucțiuni, acte normative, STANDARDE, STAS-uri, etc..
3.Transmite materii prime pentru determinări fizico-mecanice, stabilire de noi parametrii pe linie de control.
Primește rezultatele studiilor solicitate.
4.Transmite propuneri pentru componență si reactualizări ale comisiei de recepție, autorecepție,sesizări pentru reactualizarea deciziilor de atribuțiuni.
Primește fișe de post, decizii pentru comisii de lucru note interne, instrucțiuni interne, valori normative rezultate din studii de organizare, reactualizarea necesarului de personal CTC, laborant fizico-mecanic.
5.Transmite certificate medicale, lucrări pentru dactilografiere si multiplicare, acte pentru arhivare, corespondentă.
Primeste corespondență, date din arhivă, lucrări dactilografiate, multiplicate, bilete de voie, tabele cu intârziații.
6.Transmite solicitări de informații.
Primește tematica anuală de instruire PSI-PM
7.Transmite bonuri de consum și acte pentru control financiar preventiv.
Primește decizii de inventariere, acte cu viza controlului financiar preventiv.
8.Transmite decizii de sancționare, imputare și alte acte spre avizare.
Primește acte normative apărute în care este vizată sau reglementată activitatea compartimentului cu semnalări scrise sau observații privind interpretarea și aplicarea lor, decizii de sancționare, imputare, avizate în forme propuse sau cu note scrise și propuneri, alte acte avizate.
9.Transmite informații cu privire la problemele de calitate care apar în compartimentele de producție și care ar putea împiedica încadrarea în termenele de execuție si livrare.
Primește date cu privire la contractele încheiate, urgențele de producție.
10.Transmite date despre personalul CTC, utilaje, defectele de calitate.
Primește evaluarea individuală a calității, buletine de calitate pe muncitor, mașina, CTC-ist, situația calitativă a produselor, situația producției realizată pe calități pe trimestre, situația stocurilor supranormative sau fără mișcare din depozite.
11.Transmite propuneri de îmbunatățire a calității produselor, reclamații de calitate și propuneri privind documentația tehnologică.
Primește documentația pentru omologări de produse, instrucțiuni tehnologice, documentații de execuție și control.
12.Transmite regulamentul de calitate, penalizările de calitate, aprobări pentru înlocuirea auxiliarelor sau materialelor și materiilor prime, dispune oprirea procesului de producție când se constată abateri de la calitate.
Primește solicitări pentru aprobări, derogări, valorificarea materiei prime și auxiliarelor necorespunzătoare din punct de vedere calitativ (declasate, calități inferioare).
13.Transmite sesizări si reclamații privind calitatea materialelor aprovizionate, necesarul de aprovizionat pentru birou.
Primește contractele economice pentru verificarea înscrierilor și clauzelor contractuale privind calitatea materialelor, avizarea acestora și informații privind stadiul aprovizionării materialelor necesare compartimentului.
14.Transmite documentații de certificare a calității produselor, documentații privind rezultatele cercetării reclamațiilor de calitate.
Primește prescripții de calitate prevăzute în contractele economice încheiate.
15.Transmite documentații de certificare a calității produselor destinate exportului, documentații privind rezultatele cercetării reclamațiilor de calitate.
Primește prescripții de calitate prevăzute în contractele de export, note de tratative, date privind comenzile de export, note de recepție.
16.Transmite solicitări de reutilizare a compartimentului, reparații la dotări.
Primește fila de plan investiții pentru sectorul CTC si laborator fizico-mecanic, plan reparații pentru dotări.
17.Transmite reclamații de calitate furnizorilor și solicitărilor de încadrare în anumite caracteristici fizico-mecanice, parametrii prescriși.
Primește buletine de analiză și certificare a calității materiei prime și a materialelor aprovizionate.
18.Transmite certificat de calitate a producției realizate.
Primește sesizări privind calitatea produselor.
19.Transmite propuneri nominale de participare la cursuri de perfecționare si pregătire profesională, propuneri de premiere și sancționare, modificările de personal în regie, note de transfer între compartimentele de muncă, foile colective de prezență pentru verificarea și calculul salariilor la personalul în regie TESA-CTC, date privind fluctuația și utilizarea timpului de lucru, propuneri privind persoanele care urmează a se disponibiliza în urma analizei de personal impreună cu liderul de sindicat pe baza unor criterii stabilite de comun acord, planificarea anuală a C.D..
Primește oferte și propuneri pentru cursuri de perfecționare, calificare și pregătire profesională a personalului, fondul de premiere repartizat, fișierul de personal în regie.
Fișa postului pentru conducătorul biroului CTC
1.POST: Șef birou
2.POZIȚIA: din stat funcțiuni
3.COMPARTIMENT: CTC
4.CERINȚE: Studii superioare tehnice
5.RELAȚII: a).Autoritate-subordonat director general:
-coordonează personalul din cadrul biroului CTC
b).Colaborare-Serv.O.P.M., serv.P.S.I.,Oficiul Juridic, serv. Plan-PLUP, serv. Informatic, Birou Desfacere-depozit, Birou Aprovizionare-Import, compartimente de productie
c).Control-ateliere de producție și personalul din subordine
6.ATRIBUȚII
-coordonează întocmirea și reactualizarea manualului de calitate și îl completează în funcție de schimbarea condițiilor;
-coordonează întocmirea regulamentului de calitate în vederea reducerii noncalității și încadrării produselor în standardele internaționale;
-participă la atestarea produselor noi, omologându-le pe cele ce urmează a fi introduse in fabricație;
-avizează exactitatea și calitatea seriilor “0” și a documentațiilor tehnologice după executarea primelor 100 bucăți;
-organizează instruirea periodică a întregului personal din subordine;
-participă la organizarea sistemului informațional, nominalizând documentele din compartimentul pe care îl conduce, circuitul, periodicitatea întocmirii, procedurile și sistemele de codificare;
-stabilește orientarea calității pe baza informațiilor obținute din studiile pe piață;
-urmarește permanent încadrarea în standarde,documentații tehnice, N.I., C.S. ;
-ține evidenta abaterilor de la calitate, a cauzelor acestora și stabilește măsuri pe care le aduce la cunoștința organelor de decizii, urmărind realizarea hotărârilor luate;
-se preocupă de asigurarea si cunoașterea documentelor legale in baza cărora se face recepția calitativa a materiilor prime și materialelor;
-propune reactualizarea comisiilor de primire-recepție si autorecepție;
-colaborează cu Marketing și stabilește criterii de calitate și includerea clauzelor de calitate: contract;
-participă la stabilirea și reactualizarea componentelor și atribuțiilor comisiilor de recepție și autorecepție;
-stabilește necesarul de aparatură pentru efectuarea analizelor fizico-mecanice de uz intern și-l comunică serv. M-E-investiții;
-deține informații privind laboratoarele de încercări fizico-mecanice și chimice acreditate;
-reclamă și refuză calitativ, în termen legal, toate loturile care nu se încadrează în condițiile de calitate contractuale, în baza actelor doveditoare întocmite de comisia de recepție;
-furnizează informații sectorului comercial și creației (grupa consumiști) privind evaluarea calitativă a furnizorilor;
-stabilește parametrii de calitate ce vor fi cuprinși în contracte și comenzi;
-participă la recepția returnărilor de la beneficiari și întocmește PV de constatare, note de imputare;
-analizează pe cauze reclamațiile de calitate de la beneficiari și ia măsuri operative de eliminare a lipsurilor în activitatea de producție;
-verifică prin CTC depozitul produse finite, sesizează și reclama, după caz, starea de curățenie a mijloacelor de transport ce aprovizionează societatea cu materii prime și materiale, sau cele care ridică marfa finită de la depozitul societății;
-controlează modul de păstrare și de conservare în depozite a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor și produselor finite;
-analizează împreună cu APC comportarea produselor date pentru proba de purtări;
7.COMPETENȚE:
-decide oprirea procesului de producție când constată abateri tehnologice și calitative;
-repartizează activitățile pe persoanele compartimentului;
-participă la întocmirea fișelor posturilor pentru persoanele din subordine;
-controlează modul de realizare a sarcinilor repartizate și evaluează rezultatele obținute;
-avizează angajarea, stimularea, sancționarea și concedierea subordonaților;
-avizează eșalonarea C.O. pentru persoanele din subordine;
-participă în luarea de decizii în toate problemele privind calitatea.
8.RESPONSABILITĂȚI:
-răspunde de controlul calitativ al producției și produselor pe tot fluxul fabricației;
-răspunde de respectarea normelor ROF,TSM, PSI, și a secretului de serviciu.
5.5. Indicatorii folosiți pentru caracterizarea nivelului calității și modul de determinare a calității la S.C. "Argosim” S.A. Craiova
Principalii indicatori pentru caracterizarea nivelului calității folosiți la S.C. “Argosim” S.A. sunt:
-Aspectul exterior al produsului care este influențat de o serie de factori:
-materia prima folosită
-modul de prelucrare (tricotare-finisare)
-calitatea cusăturilor
-simetrii
-Dimensiunile stabilite prin standarde, norme interne, caiete de sarcini.
Modul de determinare a calității se realizează în doua feluri:
-control statistic, cunoscând standardele din industria tricotajelor și confecțiilor;
-control 100% (bucată cu bucată) prin care se depistează atât defectele ce se repetă în toate exemplarele cât și defectele care se găsesc doar în unele exemplare.
-Respectarea tehnologiei. Se verifică dacă s-a respectat tehnologia de fabricație dată de atelierul proiectare-cercetare și folosirea materiilor prime și materialelor impuse de normele de consum.
-Ambalarea. Se verifică respectarea tehnologiei de ambalare și apoi modul de depozitare, care trebuie să asigure integritatea produsului până la beneficiar.
Practic, în determinarea calității se pornește de la recepția materiilor prime și materialelor și se termină cu încărcarea în mijloacele de transport și expediere.
Controlul materiilor prime se face în depozit; pentru firele aprovizionate se fac determinări ale parametrilor fizico-mecanici și se compară cu cei prevăzuți în STAS-uri. Dacă materiile prime sau materialele nu corespund din punct de vedere calitativ, se întocmesc procese verbale de refuz, se anunță furnizorul și i se returnează marfa.
Controlul tricotului metraj crud și finisat se face pe rampa CTC, încadrându-se fiecare balot în clase de calitate corespunzătoare.
Pentru tricoturile cu defect se întocmesc referate de constatare, cu vinovați sau nu și se stabilește și destinația tricotului respectiv.
Piesele croite se verifică prin sondaj înainte de începerea operației de confecționare.
Produsele finite se verifică bucată cu bucată.
În final, se supraveghează modul de ambalare și depozitare a produselor finite, astfel încât să se preîntâmpine degradarea lor.
La expediere, se verifică starea de curățenie a mijlocului de transport și se supraveghează modul de încărcare.
Urmărirea defectelor de calitate în fazele și sectoarele de lucru prin care trece produsul se face cu ajutorul punctelor (demeritelor) înregistrate de controlori pe faze de lucru și a proceselor verbale de constatare.
Certificarea calității produselor se face prin “’Certificatul de calitate” care însoțește fiecare marfă atât pentru piața internă cât și pentru export și care eliberează în funcție de rezultatele controlului prin sondaj efectuat în depozitele de produse finite.
CAPITOLUL 6
APRECIEREA NIVELULUI CALITĂȚII LA PRODUSE ALE S.C. ARGOSIM ȘI PERFECȚIONAREA ACTIVITĂȚII DE CONTROL AL
CALITĂȚII
6.1.Calculul indicatorilor calității pentru produse ale S.C. Argosim S.A.
6.1.1.Calculul coeficientului mediu al calității pentru produsul „Șapcă Ovy”
Tabelul 6.1.
Situația calității realizată la produsul de tip „Șapcă Ovy”
Pentru analiza calității produselor, am comparat cantitățile de produse efectiv realizate pe diferite sorturi, cu cele planificate. Comparația s-a făcut prin stabilirea diferenței absolute dintre cantitatea de produse realizate și cantitatea și cantitatea de produse planificate pe fiecare sort în parte(∆V) sau prin determinarea indicelui procentual al îndeplinirii planului.
Indicele procentual al îndeplinirii planului s-a calculat pe baza relației:
ISR = (Vsr/Vsp) *100 (6.1.)
Coeficientul mediu de calitate(k) se calculează pe baza formulelor(3.13) și (3.14)
Kp=[(0*600)+(1*850)+(2*350)+(3*500)]/7700
=(0+850+700+1500)/7700
=3050/7700
=0,39
Kr=[(0*7300)+(1*650)+(2*200)+(3*350)]/8300
=(0+650+400+450)/8300
=1500/8300
=0,18.
Se poate observa, pe baza calculelor, o îmbunătățire apreciabilă a calității față de perioada de plan, coeficientul mediu al calității apropiindu-se considerabil de valoarea 0, ceea ce înseamnă că producția realizată este de calitate superioară.
Planul de producție a fost depășit pentru produsele de calitate extra cu 21,66%. În ceea ce privește produsele de calitatea I, a II a și a III a, planul de producție nu a fost relizat cu 23,53%, 42,86%, repsectiv cu 70%. Pe ansamblu, planul a fost depășit cu 7,79% ceea ce înseamna că producția realizată a fost exclusiv de calitate superioară.
6.1.2.Calculul indicelui coeficientului mediu de calitate pentru produsul „Șapcă Ovy”
Se calculează după formula
Lk=(0,18/0,39)*100=46,15% (6.2.)
Scăzând valoarea indicelui din 100, obținem gradul de îmbunătățire a calității produselor:
100-46,15=53,85%
Se observă că îmbunătățirea efectivă a calității la acest produs față de plan este de 53,85%.
6.1.3.Calculul indicelui ponderii sorturilor de calitate pentru produsul „Șapcă Ovy”
Se calculează cu ajutorul formulei.
Pe baza datelor din tabel, vom obține următoarele valori pentru indicele ponderii sorturilor:
I.s.e=(6000/7700)*100=77,92
I.s.I=(850/7700)*100=11,03
I.s.II=(350/7700)*100=4,54
I.s.III=(500/7700)*100=6,49
I’se=(7300/8300)*100=87,95
I’s.I=(650/8300)*100=7,83
I’s.II=(200/8300)*100=2,40
I’s.III=(150/8300)*100=1,80
Tabelul 6.2.
Indicele ponderii sorturilor de calitate superioară
Pe baza calculelor se poate desprinde concluzia că ponderea cea mai mare în totalul producției S.C.ARGOSIM.S.A. o au atât în perioada de plan cât și în perioada de bază, produsele de calitate extra.
6.1.4.Calculul prețului mediu al produsului „Șapcă Ovy”
Prețul mediu al produsului se calculează conform relației.
Tabelul 6.3.
Nivelul prețurilor și a volumului producției
În perioada planificată, prețul mediu al produsului va avea un nivel mediu de:
Pp=[(24800*6000)+(26200*850)+(22700*350)+(18600*500)]/7700
=(170400000+22270000+7945000+9300000)/7700
=209915000/7700
=2726 lei
,iar în perioada curentă, prețul mediu are valoarea :
Pr=[(30100*7300)+(27000+650)+(24500*2000)+(19000*150)]/8300
=(219730000+17550000+4900000+28500000)/8300
=270680000/8300=32612 lei
Indicatorul absolut al dinamicii calității, obținut pe baza relației, are valorea:
Ip=32612-37261=5350
Indicele de calitate Iq.p.=32612/27261=1,196.
6.2.Factori care influențează modificarea calității
Calitatea nu poate fi considerată o categorie economică care planează în afara factorilor economici, ieșită de sub acțiunea acestora, ci trebuie înțeleasă ca fiind într-o continuă modificare și în strânsă interacțiune cu acești factori economico-sociali.
Calitatea poate fi situată pe poziția de factor de influență asupra altor categorii economice și în special asupra rezultatelor economico-financiare ale firmei.
A.Influența factorilor tehnico-creativi
Factorii de natură tehnică se referă la structura și starea utilajelor din dotare, de al căror randament depinde buna și eficienta desfășurare a procesului tehnologic.
Factorii de natură creativă au o deosebită importanță în modificarea calității și realizarea unor produse cu un înalt grad de competitivitate (design, modă, cerințele clientului).
Spiritul creator este cel mai important element al oricărei firme. Fără el o firmă devine birocrație și este guvernată de rutină. Dacă este mare, suferă de compartimentizare. Devine un grup de mici birocrații luptându-se una cu alta.
B. Influența factorilor materiali
O importanță deosebită o are atât calitatea materiilor prime și auxiliarele utilizate, cât și calitatea operațiilor tehnologice executate de-a lungul fluxului tehnologic.
C. Organizarea controlului calității producției și produselor
De modul în care este organizat controlul calității producției și a produselor obținute depinde în mod direct și nemijlocit creșterea rentabilității și valorificarea superioară a materiilor prime.
In urma controlului se ierarhizează factorii de influență asupra calității, se evaluează cauzele care au determinat produse de calitate inferioară astfel încât, în urma unor analize critice să rezulte o cât mai obiectivă grupare a sortimentelor și grupelor de produse în vederea orientării producției către acele sortimente care să asigure o eficiență sporită a activității agentului economic.
Este necesară introducerea în procesul de producție numai a acelor materii prime care au caracteristicile de calitate prevăzute în standardele sau normele invocate de beneficiari în momentul specificării acestor materii prime la lansarea comenzii.
Executarea unui control riguros pe fluxul de fabricație care să nu permită promovarea de produse neconforme cu documentația și tehnologia omologată, presupune o activitate susținută a controlorilor de calitate.
Aceștia trebuie să dea dovadă de pregătire profesională, experiența în profesie, capacitate de decizie și colaborare cu executanții, maiștrii, pentru soluționarea problemelor care apar și totodată, să aibă preocupări de autoinstruire și autodepășire.
D. Influența calificării forței de muncă
Calitatea produselor înseamnă nu numai materii prime și materiale de calitate, utilaje și metode, ci și profesionalismul celor ce le realizează.
6.3. Evaluarea cauzelor care au determinat obținerea de produse de calitate inferioară
Un punct important în analiza critică a sistemului în care funcționează S.C. “Argosim” îl constituie depistarea prin control a cauzelor care determina obținerea de produse de calitate inferioară.
Pentru o analiză statistică a acestor cauze se urmărește ponderea acestor cauze în obținerea produselor de calitate inferioară în anii 2000,2001 și primele luni ale anului 2002.
Tabelul 6.4.
Ponderea cauzelor în obținerea produselor de calitate inferioară
Fig. 6.1.-Diagrama cauzelor
Cauzele care au determinat obținerea unor produse de calitate inferioară sunt:
1. Folosirea la unele locuri de munca a forței de muncă necorespunzătoare din punct de vedere al calificării.
2. Folosirea unor materii prime și materiale necorespunzătoare.
3. Defecțiuni cauzate de uzura utilajelor.
Ponderea defectelor cauzate de om a înregistrat o oarecare scădere, dar se menține la un nivel destul de ridicat datorită unor fluctuații crescute a personalului, angajării continue de personal nou.
In ceea ce privește ponderea defectelor datorate unor materiale de calitate necorespunzătoare, se observa o scădere datorată selectării continue a contractanților.
Ponderea defectelor datorate uzurii utilajelor se menține încă la un nivel ridicat deși s-au înlocuit și modernizat o parte din ele.
6.4. Perfecționarea metodelor și tehnicilor de control
Una din cerințele de bază ale creșterii nivelului calitativ al producției și produselor o constituie și organizarea corespunzătoare a activității de control a calității.
Asigurarea unui nivel calitativ al produselor, în corelație permanentă cu nivelul maxim al cerințelor beneficiarilor și satisfacerea acestora într-un grad cât mai ridicat face necesară îmbunătățirea activității de control.
Măsurile propuse în acest scop sunt:
1. Răspunderea pentru calitatea operațiilor să revină maistrului pentru toate locurile de muncă din sfera lui de activitate. Asigurarea desfășurării la un nivel înalt calitativ al tuturor operațiilor cerute în procesul de producție reprezintă una din sarcinile de baza ale maiștrilor în sectoarele pe care le conduc.
2. Grupele de control interfazic să-și concentreze activitatea în punctele cheie ale procesului tehnologic.
3. Efectuarea unui control prin sondaj asupra operațiunilor trecute sub răspunderea directă a maiștrilor.
4. Extinderea autocontrolului din partea muncitorilor. Această formă de control a calității prezintă, pe lângă aspectul economic, și alte aspecte de o deosebită importanță socială legată de psihologia muncii și anume, sporirea răspunderii muncitorilor pentru lucrările executate.
Aceste măsuri propuse pot fi completate în continuare, în funcție de cauzele care au dus la obținerea de produse de calitate inferioară:
1).O cauza in obținerea de produse cu calitate inferioară o reprezintă defecțiunile cauzate de uzura utilajelor.
Achiziționarea de utilaje noi performante înseamnă însă un pas înainte în asigurarea calității.
2).In ceea ce privește calitatea materiilor prime și materialelor, în comisiile de recepție trebuie numiți cei mai buni specialiști iar laboratorul de analiză va fi dotat cu aparatura necesară testării materialelor înainte de a fi introduse în fabricație.
3).O măsură importantă este legată de forța de muncă. Personalul societății trebuie completat numai cu personal calificat, testat în prealabil în ceea ce privește cunoștințele și aptitudinile.
Procesul calitate se poate transforma utilizând resursa cea mai prețioasă: oamenii. Oamenii care lucrează pentru întreprindere au adeseori cele mai bune idei pentru îmbunătățirea calității si productivității. Totul este că acești oameni să se simtă în siguranță: să nu se teamă să-și exprime ideile; să nu se teamă sa pună întrebări.
Se recomandă ca în cadrul unității să se organizeze cursuri de perfecționare profesională și instruire în domeniul asigurării calității pentru întreg personalul, indiferent de poziția pe care o ocupă.
6.5. Efectele economice ale perfecționării activității de control
Măsurile pentru perfecționarea activității de control vizează în principal ridicarea nivelului calitativ al producției. În acest scop se poate acționa în două direcții:
I. Îmbunătățirea activității de prevenire a apariției defectelor care duce la reducerea ponderii producției cu defecte în totalul producției și se concretizează in următoarele efecte:
1. Reducerea pierderilor datorate obținerii de produse cu defecte.
2. Scăderea cheltuielilor necesare remedierii defectelor constatate (efecte specifice noilor măsuri) deci se calculează în funcție de cheltuielile necesare remedierii, dacă s-ar fi aplicat măsurile deja existente.
3. Îmbunătățirea structurii pe calități a producției (creșterea ponderii produselor de calitate superioară în totalul producției pe seama acțiunii de prevenire a defectelor).
II. Îmbunătățirea activității de identificare și remediere a defectelor, având drept efect îmbunătățirea structurii pe calități a producției.
Noile măsuri luate nu vor duce la evitarea pierderilor datorate defectelor ci doar la o îmbunătățire a calității producției obținute prin remedierea defectelor.
Pentru cuantificarea efectelor sub forma sporului de beneficiu se va porni de la formula generală de calcul a beneficiului.
B=q(p-c) (6.1.)
unde:
B=beneficiul total realizat (mii lei)
q=producția fizică (bucăți)
p=prețul de vânzare (lei)
c=costul de producție (lei)
Pentru a stabili influența factorilor asupra beneficiului, formula generală de calcul a acestuia va fi transformată astfel:
B=q(p-c)=q(p-c)*a/a=Q*s(p-c)=Q*s*bn (6.2.)
,unde:
Q=producția fizică totală (bucăți)
s=ponderea producției de o anumită calitate în totalul producției realizate
bn=beneficiul unitar (lei/bucata)
Conform relației B=Q*s*bn (6.3.) există 3 factori de influență de gradul I a beneficiului:
a).Q, volumul fizic al producției
b).s, structura producției
c).bn, beneficiul unitar
Analiza factorială a beneficiului se realizează astfel:
1.Influența volumului fizic al producției:
B/Q=(Q1+Q2)*s0*bn0 (6.4.)
2.Influența structurii producției:
B/S=Q1(s1-s0)*bn0 (6.5.)
3.Influența beneficiului unitar:
B/bn=Q1*s1(bn1-bn0) (6.6.)
Notatie: (1)- perioada curentă
(2)- perioada de bază
Îmbunătățirea activității de control a calității influențează asupra structurii producției și implicit asupra beneficiului prin intermediul următorilor factori de gradul II:
a).reducerea pierderilor datorate obținerii de produse cu defecte (pd)
b).îmbunătățirea structurii pe calități a producției (sc)
c).reducerea cheltuielilor necesare remedierii defectelor (ch r)
Sporul de beneficiu obținut pe seama influenței acestor factori poate fi cuantificat cu ajutorul următoarelor formule de calcul:
1. Influența produselor defecte:
B/pd=-sd*Q1*cu0=-(sd1-sd0)*Q1*cu0 (6.7.)
,unde:
sd= modificarea ponderii produselor cu defecte în totalul producției în urma aplicării noilor măsuri
cu0=costul unitar înainte de aplicarea noilor măsuri (lei/buc.)
Q1=productia fizică realizată după aplicarea noilor măsuri (buc.)
2. Influența structurii pe calități a producției:
B/sc=S1*Q1*bn10*S2*Q1*bn20 (6.8.)
, unde:
S1,S2=cuantificarea ponderii produselor de calitate superioară (S1) respectiv de calitate inferioară (S2) în totalul producției, în urma aplicării noilor măsuri
bn10,bn20=beneficiul unitar aferent producției de calitate superioară (bn10), respectiv inferioară (bn20) obținut înainte de aplicarea noilor măsuri (lei/buc.).
3.Influența cheltuielilor necesare remedierii defectelor:
B/ch r =ch r0*sd/sd0 (6.9.)
,unde:
ch r0=cheltuieli de remediere a defectelor înainte de aplicarea noilor măsuri (mii lei)
sd0=ponderea produselor defecte în totalul producției înainte de aplicarea noilor măsuri
Pentru două din sortimentele realizate la S.C. “Argos” S.A. datele necesare calculării defectelor măsurilor propuse vor fi prezentate în următorul tabel:
Tabelul 6.5.
Date necesare calculării măsurilor propuse
Produsele de calitate a doua sunt reprezentate de sutiene cu diferente de nuanțe între piesele componente și costumele de baie ce prezintă zebrări neuniforme, pete din imprimare.
Situația produselor cu defecte și a cheltuielilor pentru remedierea acestora, pe cauze, se prezintă astfel:
Tabelul 6.6.
Situația produselor cu defecte și a cheltuielilor
Producția lunii mai pe sortimente a fost estimată pe baza ritmului mediu de evoluție, luând în considerare producția efectiv realizată pe 4 luni precedente, după cum urmează:
Tabelul 6.7.
Producția efectiv realizată
Ritmul mediu de evoluție se va determina după formula:
_
r=[(Qfebr-Qian)+(Qmart-Qfebr)+(Qapr-Qmart)]/3 (6.10)
_
Qmai=Qapr+r (6.11.)
_
rsutiene=129 bucăți
_
rcost_baie=3176 bucăți
Deci Qmai=115916+129=116045 bucăți (sutiene)
Qmai=9529+3176=12705 bucăți (costume de baie)
Cu ajutorul datelor prezentate vor fi determinate în continuare, în funcție de măsurile luate, efectele economice ale perfecționării activității de control, pe sortimente, astfel:
1. Pentru eliminarea defectelor cauzate de uzura utilajelor se achiziționează utilaje moderne pentru producerea sutienelor și costumelor de baie.
a).In cazul producției sutienelor se reduc cu 25% produsele de calitate inferioară, ceea ce reprezintă (0,25%/0,68%=0,17% din totalul producției acestui sortiment. In același timp crește cu 0,17% producția de calitate superioară.
1’. Spor de beneficiu obținut prin reducerea pierderilor datorate obținerii de produse defecte:
B/pd=-116045(-0,17/100)*4500=887.744 mii lei
2’. Spor de beneficiu obținut pe seama îmbunătățirii structurii calitative a producției:
B/sc=116045(0,17/100)*900=177.548 mii lei
3’. Influența cheltuielilor necesare remedierii defectelor:
B/ch r=116(0,17/0,68)=29.000 mii lei
Deci sporul de beneficiu aferent producției de sutiene este de 1.094.292 mii lei.
b).Pentru producția de costume de baie, aplicarea măsurii a dus la reducerea cu 25% a produselor de calitate inferioară, ceea ce reprezintă 0,16% din totalul producției acestui sortiment (0,66%/0,25%=0,16%) și la o creștere cu 0,16% a produselor de calitate superioară.
Sporul de beneficiu va fi determinat ca și în cazul sortimentului sutiene:
1’. B/pd=-12705(-0,16/100)*10746=218.444 mii lei
2’. B/sc=12705(0,16/100)*2149=43.684 mii lei
3’. B/ch r=47,5(0,16/100)=11.515 mii lei
Sporul de beneficiu in acest caz este de 273.643 mii lei.
In urma aplicării primei măsuri, sporul de beneficiu aferent întregii producții este de: 1.367.935 mii lei.
2. În ceea ce privește propunerea făcută pentru perfecționarea de control prin instruirea personalului, studiul se face pornind de la situația rezultată în urma aplicării primei măsuri de perfecționare.
a). În cazul producției de sutiene
a1. Ponderea produselor cu defecte s-a redus cu 0,17% devenind 0,10% din totalul producției.
a2. Ponderea produselor care beneficiază de intervenții de prevenire a defectelor a crescut cu 0,17% devenind 0,52% din producția totală.
a3. Cheltuielile necesare remedierii defectelor au scăzut cu 29.000 mii lei devenind 478.000 mii lei.
În urma aplicării celei de a doua măsuri se presupune ca ponderea produselor de calitate inferioară se va reduce cu 10%, reprezentând din producția totală a acestui sortiment (0,04%*0,10%=0,004%). Totodată va crește cu 0,004% ponderea produselor de calitate superioară.
Sporul de beneficiu va fi determinat astfel:
1’. B/pd=-116045(-0,004/100)*4500=20.888 mii lei
2’. B/sc=116045(0,004/100)*900=4.177 mii lei
3’. B/ch r=45000*(0,004/0,04)=4.500 mii lei
Deci sporul de beneficiu aferent producției de sutiene va fi de 29.565 mii lei.
b). În cazul producției de costume de baie:
b1. Ponderea produselor cu defecte s-a redus cu 0,16% devenind 0,05% din totalul producției;
b2. Ponderea produselor care beneficiază de intervenții de prevenire a defectelor a crescut cu 0,16% devenind 0,42% din producția totală.
b3. Cheltuielile necesare remedierii defectelor au scăzut cu 11515 mii lei devenind 163.485 mii lei.
În cazul acestui sortiment aplicarea celei de-a doua măsuri va determina o reducere a produselor cu defecte cu 10% ceea ce reprezintă (0,19%*0,12%=0,012%) 0,012% din producția totală și o creștere cu 0,012% a producției de calitate superioară.
Sporul de beneficiu estimat a se obține va fi calculat astfel:
1’. B/pd=-12705(-0,012/100)*10746=16.383 mii lei
2’. B/sc=12705(0,012/100)*2149=3.276 mii lei
3’. B/ch r=9,5*(0,012/0,12)=950 mii lei
Deci sporul de beneficiu la costum de baie va fi de 20.609 lei iar sporul total la întreaga producție va fi de 50.174 mii lei.
In urma aplicării acestei măsuri, diferențele care apar față de situația inițială sunt:
a).La sutiene:
a1. Ponderea producției de calitate inferioară se va reduce pană la 0,096%.
a2. Ponderea produselor care beneficiază de intervenții de prevenire a defectelor va crește cu 0,004%, ajungând la 0,524% din producția totală.
a3. Cheltuielile de remediere a defectelor vor scădea cu 4.500 mii lei ajungând la 473.500 mii lei.
b).La costume de baie:
b1. Ponderea producției de calitate inferioară se va reduce pînă la 0,038 din totalul producției.
b2. Ponderea produselor care beneficiază de intervenții pentru prevenirea defectelor a crescut la 0,432% din producția totală.
b3. Cheltuielile necesare remedierii defectelor au scăzut cu 950.000 lei devenind 162.535 mii lei.
3.O scădere a ponderii producției de calitate inferioară se poate obține prin dotarea laboratorului cu aparate necesare testării materialelor înainte de a fi introduse în fabricație.
a).Ca urmare a acestei măsuri ponderea produselor de calitate inferioară la sutiene scad cu 15% ceea ce reprezintă (0,15%/0,28%=0,042%) și în același timp cresc produsele de calitate superioară cu 0,042%.
Calculul sporului de beneficiu este următorul:
1’. B/pd=-116045(-0,042/100)*4500=219.325 mii lei
2’. B/sc=116045(0,042/100)*900=43.865 mii lei
3’. B/ch r=87,5(0,042/0,28)=13.125 mii lei
Pentru producția de beneficiu de sutiene sporul de beneficiu ca urmare a aplicării acestei măsuri va fi de 276.315 mii lei.
b).În cazul producției de costum de baie, ca urmare a aplicării acestei măsuri, ponderea producției de calitate inferioară poate sa scadă cu 10% ceea ce reprezintă (0,10/0,22=0,022%) 0,022 din totalul producției. In același timp va crește cu 0,022% ponderea produselor de calitate superioară.
Sporul de beneficiu se calculează astfel:
1’. B/pd=-12705(-0,022/100)*10746=30.036 mii lei
2’. B/sc=12705(0,022/100)*2149=6.006 mii lei
3’. B/ch r=16,2(0,022/0,22)=1.620 mii lei
Sporul de beneficiu obținut va fi de 37.662 mii lei.
Sporul total de beneficiu obținut ca urmare a aplicării acestei metode este de 313.977 mii lei.
În concluzie, prin aplicarea noilor măsuri se estimează obținerea următoarelor efecte:
1. Reducerea ponderii produselor cu defecte astfel:
La sutiene de la 0,27% la 0,054% iar la costume de baie de la 0,21% la 0,016%.
2. Reducerea cheltuielilor necesare remedierii defectelor cu 46.625 lei la sutiene (devenind 460.375 mii lei ) și cu 14.085 lei la costume de baie (devenind 160.915 mii lei).
3. Spor de beneficiu datorat măsurilor de prevenire a defectelor (exclusiv cel datorat reducerii cheltuielilor) conform următorului tabel:
Tabelul 6.8.
Sporul de beneficiu datorat măsurilor de prevenire a defectelor
Deci sporul total de beneficiu obținut pe seama noilor măsuri de prevenire a apariției defectelor este:
B/mp=1065,292+262,128+25,065+19,659=1372.144 mii lei
4. Spor de beneficiu datorat măsurilor de identificare și remediere a defectelor:
B/mir=263,190+36,042=299.232 mii lei
6.6. Bilanțul calității
Bilanțul calității reflectă corelația dintre costul calității și efectele economice ale îmbunătățirii activității de control:
In partea de efecte bilanțul cuprinde:
1. Sporul de beneficiu rezultat în urma aplicării măsurilor de prevenire a apariției defectelor:
B/mp=Q1(S11-S10)b10-Q1(Sd1-Sd0)Cu10 (6.12.)
2. Sporul de beneficiu rezultat în urma aplicării măsurilor de identificare și remediere a defectelor, care se determină astfel:
B/mir=Q1(S11-S10)*bn10-Q1(Sd21-Sd20)*bn20-Q1(Sd1-Sd0)Cu10 (6.13.)
3. Sporul de beneficiu în urma reducerii cheltuielilor de remediere a defectelor (aferent noilor măsuri):
B/ch r=ch r0(Sd1-Sd0)/Sd0 (6.14.)
, unde:
Q1-producția fizică realizată după aplicarea măsurilor de asigurare și îmbunătățire a calității (buc.)
S10,S11-ponderea produselor de calitate superioară în totalul producției înainte, respectiv după aplicarea măsurilor de îmbunătățire a calității
S20,S21-ponderea produselor de calitate inferioară în totalul producției înainte, respectiv după aplicarea măsurilor de îmbunătățire a calității
Sd0,Sd1-ponderea produselor cu defecte în totalul producției înainte, respectiv după aplicarea măsurilor de îmbunătățire a calității
bn10,bn20-beneficiul unitar aferent producției de calitate inferioară, obținut pe seama măsurilor de asigurare a calității (lei/buc.)
Cu10-costul unitar aferent producției de calitate superioară realizat pe seama măsurilor de asigurare a calității
ch r0-cheltuieli necesare remedierii defectelor în condițiile măsurilor de asigurare a calității (mii lei)
În partea de cheltuieli, bilanțul calității cuprinde următoarele categorii de costuri:
1)Costuri de prevenire a defectelor care cuprind:
1.1. Verificarea calității concepției (design)
1.2. Dotarea cu aparate de măsură și control
2)Costuri de identificare a defectelor:
2.1. Recepția calitativa a materiilor, materialelor
2.2. Controlul procesului tehnologic
2.3. Controlul semifabricatelor și a produselor finite
3)Costuri de remediere a defectelor: care cuprind consumurile de materie prime, cheltuieli cu salariile, amortizarea.
Aceste costuri se stabilesc concret în funcție de conținutul activităților de tipul respectiv din Societate.
A. Calculul efectelor. Există două categorii de efecte:
1. Efecte aferente măsurilor de asigurare a calității existente deja.
2. Efecte aferente noilor măsuri de îmbunătățire a calității.
Măsurile de asigurare a calității existente deja se estimează că ar fi dus la o structură a producției lunii mai de genul celei înregistrate în aprilie:
a). În cazul producției de sutiene, ponderea produselor cu defecte reprezintă 0,27% din totalul producției, iar ponderea produselor care beneficiază de intervenții de prevenire a defectelor reprezintă 0,35% din totalul producției, deci 99,73% din producție va fi reprezentată de produsele de calitate superioară.
Conform acestei structuri măsurile de prevenire a defectelor existente deja duc la o reducere cu 0,35% a ponderii produselor cu defecte și o creștere cu 0,35% a producției de calitate superioară.
b).In cazul producției de costume de baie, ponderea produselor cu defecte reprezintă 0,21% din totalul producției, iar ponderea produselor beneficiare de intervenții de prevenire a defectelor este de 0,26% din totalul producției; rezultă ca 99,79% din totalul producției constă în produse de calitate superioară. Datorită măsurilor de prevenire a defectelor ponderea produselor de calitate superioară crește cu 0,26% și scad cu același procent produsele de calitate inferioară.
Sporul de beneficiari va fi stabilit pe baza următoarelor formule:
1. Sporul de beneficiu datorat măsurilor existente de prevenire a defectelor va fi:
(sutiene)
B/mp=116045(0,35/100)*900-116045(-0,35/100)*4500=
=2193.250 mii lei
(costume de baie)
B/mp=12705(0,26/100)*2149-12705(-0,26/100)10746=
=425.960 mii lei
(total)
B/mp=261921 mii lei
2. Sporul de beneficiu datorat măsurilor existente de identificare și remediere a defectelor va fi:
(sutiene)
B/mir=116045(0,27/100)*900-116045(0,27/170)=228.724 mii lei
(cpstume de baie)
B/mir=12705(0,21/100)*2149-12705(0,21/100)*399=46.690 mii lei
(total)
B/mir=228,724+46,690=275.414 mii lei
Efectele estimate aferente măsurilor propuse sunt prezentate la punctul 5.4.:
B/mp=1372.144 mii lei
B/mir=299.232 mii lei
B/ch r=6071 mii lei
B. Calculul cheltuielilor
1. Cheltuieli pentru prevenirea defectelor
1.1. Verificarea calității concepției (design, proiectare): salariul mediu lunar pentru persoana care se ocupă de această activitate este de 2.950.000 lei/luna.
1.2. Pentru aparatele de măsură și control existente în laborator ca și pentru cele propuse a fi achiziționate amortizarea lunară se va calcula pe baza datelor din tabelul următor:
Tabelul 6.9.
Date pentru calculul amortizării lunare
2. Cheltuielile pentru identificarea defectelor:
2.1. Receptia calitativă a materiilor prime, materialelor va ocaziona următoarele cheltuieli:
Cheltuieli cu salariile, ceea ce înseamnă 2*2.950.000 lei/pers.=5.900.000 lei/lună.
2.2. Controlul semifabricatelor și produselor finite va ocaziona cheltuieli salariale de 4*2.950.000 lei/pers.=11.800.000 lei/lună.
3. Cheltuieli pentru remedierea defectelor:
În urmă măsurilor propuse, cheltuielile cu remedierile defectelor vor fi de 4.603.750 mii lei pentru sutiene și de 1.609.150 mii lei pentru costume de baie, în total 6.212.900 mii lei.
Tabelul 6.10.
BILANȚUL CALITĂȚII – LUNA MAI 2002
Concluzii și propuneri
Calitatea a fost inventată și aplicată pe insule excesiv de bogate: SUA și pupilele ei întru ale asigurării calității – Japonia, Anglia. Ca și economia de piață, abordarea calității a fost impusă pentru a administra prea multă bogăție.
Principala barieră pe care o are de înlăturat asigurarea calității la noi este de ordin cultural. La Porțile Orientului, timpul curge altfel decât în țările de baștină ale asigurării calității.
Cumpărătorii supuși, care suntem, ne deosebim de consumatori prin lipsa convingerii că un avocat deștept poate câștiga împotriva guvernului, fiindu-ne frică astfel să ne apărăm drepturile și să cerem producătorilor să ne asigure standardele calității pe care le merităm. Dar până atunci ar trebui să ne convingem pe noi înșine că le merităm.
Îmbunătățirea calității produselor la S.C. “Argosim” se poate realiza pe baza:
1. calității concepției produselor;
2. calității materiilor prime și materialelor aprovizionate;
3. microclimatului psihic (relațiile de colaborare dintre maiștrii și executanți etc.);
4. cunoașterii de către muncitori a cinci elemente:
-ce să facă?
-cum să facă?
-cu ce să facă?
-de ce să facă?
-ce se așteaptă de la ei?
În cadrul S.C. “Argosim” se simte acut lipsa unui sistem calitate:
-în lipsa lui, oamenii nu știu ce să facă cu informațiile care îi înconjoară;
-în cele mai multe activități „nu se greșește niciodată” pentru că nu sunt stabilite în scris criteriile de apreciere a lucrului bine făcut;
-oamenii sunt plătiți chiar dacă lucrează prost;
-nu există o gestiune a costurilor calității: pierderea o plătesc toți;
-nu există o concepție unitară de apreciere a calității sau noncalității.
Abordarea calității, a afacerii în general, presupune trecerea la sens propriu a multor noțiuni luate la figurat. Sper ca, prin această lucrare, să fi reușit să atrag atenția măcar asupra acestui lucru, dacă nu și asupra celorlalți factori importanți ce presupun atingerea unui nivel superior de calitate pentru produsele firmelor românești.
BIBLIOGRAFIE
1. Brackahm,W-“ISO 9000 pentru servicii”,București,editura Tehnică,1998.
2.Colceru,A.,D.;Soare,I.-“Organizarea și conducerea sistemelor calității la nivel de întreprindere”,București,Tribuna Economică,1995.
3.Falniță,E.;Munteanu,V.;Băbăiță,Carmen-“Bazele merceologiei”,Timișoara,editura Mirton,2001.
4.Ionescu,S.C.-“Excelența industrială-practica și teoria calității”,București,editura Econ,1997.
5.Noye,D.-“Ghid practic pentru controlul calității”,București,editura Tehnică,2000.
6.Perigord,M.-“Etapele calității”,București,editura Tehnică,1997.
7.***-“Tribuna calității”,nr. 2/2001.
8.Vasiliu,F.-“Controlul modern al calității produselor”,București,editura Ceres,1987.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Aprecierea Nivelului DE Calitate AL Produselor (ID: 133162)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.