. Studiu Privind Contributia Personalului Ministerului Apararii LA Asigurarile Sociale
INTRODUCERE
Reformele economice și sociale din România din perioada de tranziție de la economia planificată la cea bazată pe legile pieței, de la trecerea de la proprietatea majoritar a statului la cea privată, au implicații multiple în viața și bunăstarea cetățenilor. În acest context, sistemul asigurărilor sociale din țara noastră reprezintă pilonul de bază pe care este construită și întreținută această bunăstare.
Privit în ansamblu, sistemul asigurărilor sociale din România este susținut pe trei mari piloni: sistemul de pensii, sistemul asigurărilor sociale de sănătate și sistemul asigurărilor de șomaj. Susținerea acestor sisteme se face prin obligativitatea plății unor contribuții, de către persoanele cuprinse în acest sistem, lunar, aceste sume fiind virate de către unitățile economice sau publice către instituțiile specializate în gestionarea și mai apoi, utilizarea acestor fonduri.
După anul 1989, România a suferit schimbări majore pe toate planurile, politic, economic, social și cultural. În aceste condiții, sistemul asigurărilor sociale a cunoscut numeroase schimbări legislative, schimbări care au căutat o optimizare a relațiilor stat-societate din punct de vedere social și economic. Însă, anul 2000 a reprezentat anul schimbărilor radicale ale legislației privind asigurările sociale, experiența celor zece ani care au trecut de la schimbarea regimului comunist cerând acest lucru. Schimbările legislative au apărut din momentul în care statul, prin reprezantanții acestuia, au realizat importanța deosebită pe care trebuie să o acorde asigurărilor sociale. Aceste asigurări sociale reprezintă „coloana vertebrală” pe care este construită societatea. Prin asigurările sociale, oamenii își construiesc o viață liniștită, de la naștere până în momentul trecerii în neființă. Prin formele sale de ocrotire (pensii, indemnizații, etc.), asigurările sociale fac ca bunăstarea oamenilor să fie întreținută la un nivel ridicat. Pe de altă parte, sistemul asigurărilor sociale de sănătate are un rol foarte important în ocrotirea cetățenilor de toate formele de boală care ar putea apărea de-a lungul timpului și de a oferi soluții de rezolvare a acesot probleme. Analizând cele spuse mai sus, putem spune că sistemul asigurărilor sociale reprezintă o componentă de bază a societății românești și că instituțiile statului au obligația de a construi un sistem orientat în sensul orientării societății înspre evoluție.
În lucrarea de față, am abordat tematica contribuțiilor personalului Ministerului Apărării la asigurările sociale, luând în considerare mai multe aspecte. Un prim aspect este legat de statutul aparte pe care îl are personalul Ministerului Apărării, acest studiu reprezintă o noutate în domeniul social. Un al doilea aspect este reprezentat de particularitățile privind contribuțiile personalului Ministerului Apărării la asigurările sociale. Aceste particularități fac ca studierea acestei problematici să poată să ne ofere informații privind diferențele ce se pot stabili între angajații civili și cei ai Ministerului Apărării, în special cadrele militare în activitate. Un al treilea aspect este legat de importanța deosebită pe care Ministerul Apărării o acordă angajaților săi, rezultatule acesteia observându-se în protecția și asistența socială acordată.
Datorită domeniului vast din care face parte, problematica studiată a fost structurată pe patru capitole, primele trei reprezentând partea teoretică a lucrării, iar capitolul patru reprezintă partea practică.
În primul capitol al acestei lucrări, am prezentat aspectele teoretice privind asigurările sociale, plecând de la înțelegerea conceptului de asigurare socială și continuând cu prezentarea principiilor asigurărilor sociale. Următoarea parte a acestui capitol este reprezentată de conținutul economic al asigurărilor sociale. Este o parte importantă, deoarece este important să cunoaștem sursele de constituire a fondurilor de asigurări sociale, pentru a putea analiza, eventual anumite modificări ce pot interveni în valoarea acestora. Toate aceste fonduri au o anumită destinație, așa că, în ultima parte a acestui capitol am studiat destinația acestor fonduri, materializate în forme de protecție orientată către cetățeni.
În cel de-al doilea capitol, am restrâns cumva domeniul cercetărilor către sfera contribuțiilor și în special în sfera contribuțiilor personalului Ministerului Apărării. Am plecat de la categoriile de personal care beneficiază de aceste asigurări sociale, urmând să studiez fiecare tip de contribuție în parte: contribuțiile la asigurările sociale de stat, contribuțiile la asigurările sociale de sănătate și contribuțiile la fondul de șomaj. În cadrul fiecărui subdomeniu în parte, am particularizat pentru Ministerul Apărării condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de aceste fonduri de asigurări sociale și procentele ce trebuie plătite din veniturile personale. În cadrul acestui capitol, am studiat și problematica pensiilor militare de stat, formă de protecție esențială pentru personalul Ministerului Apărării. În ultima parte a capitolului, am prezentat instituțiile statului cu rol în protecția socială, pentru a putea cunoaște, prin statutul acestora, rolul pe care acestea trebuie să-l aibă în cadrul sistemului național de protecție socială.
În cel de-al treilea capitol, am prezentat înregistrarea în contabilitate a acestor contribuții sociale și documentele contabile în care se înregistrează orice operațiune legată de plata contribuțiilor și virarea acestor sume către organele abilitate în acest domeniu. Am considerat a fi foarte important acest domeniu, din sonsiderentul că, banii au reprezentat dintotdeauna o problematică foarte disputată în price domeniu, cu atât mai mult în domeniul asigurărilor sociale, în care beneficiarii acestor sume de bani sunt persoane care au nevoie foarte mare de ei. Astfel, evidențierea acestor contribuții trebuie să fie foarte transparentă, pentru a putea ști în orice moment valoarea contribuțiilor cu care o persoană a contribuit de-a lungul exercitării profesiei și bineînțeles pentru a ști ce drepturi are în acest context.
Capitolul patru este o continuare a primelor trei capitole, în care am prezentat modalitatea de calcul a contribuțiilor la asigurările sociale pentru personalul civil contractual din cadrul Ministerului Apărării și pentru cadrele militare. Astfel, am putut face o analiză comparativă a acestor contribuții și a putea trage câteva concluzii. Pentru o mai bună înțelegere a contabilității acestor contribuții sociale, am prezentat și înregistrarea în contabilitate a contribuțiilor datorate de personalul analizat, în cauză, cu sumele aferente acestor contribuții.
În finalul acestei lucrări, am prezentat câteva concluzii și propuneri referitor la domeniul studiat, pe baza cercetărilor avute în vedere, pentru a putea înțelege mai bine domeniul asigurărilor sociale și pentru a putea fi folosite în scopul optimizării soluțiilor viitoare.
CAPITOLUL 1
ABORDĂRI TERORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE
Scurte considerații cu privire la asigurările sociale
Necesitatea organizării ocrotirii cetățenilor, sub diferite forme, a apărut o dată cu dezvoltarea factorilor de producție. În mod deosebit, apariția și dezvoltarea sistemelor asigurărilor sociale au fost determinate de crearea și dezvoltarea industriei, când s-au instituit primele măsuri legale pentru „încurajarea protecției și industriei naționale”.
Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată și de grija deosebită pe care statul trebuie să o manifeste față de cetățenii săi. Fiind o importantă problemă de stat, drepturile de asigurări sociale ale cetățenilor sunt garantate de Constituție, de Codul muncii și de alte acte normative. Astfel, Constituția României prevede că „dreptul la ocrotire sănătății este garantat”1. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii . Totodată, statul este obligat „să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent”2. Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistență socială prevăzute de lege .
Din punct de vedere al preocupărilor statului pentru tineri, în Constituția României se precizează că „ tineri și copiii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor”3. Astfel, statul acordă alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat.
Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a drepturilor constituționale ale poporului; ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri luate pentru realizarea unei vieți decente și civilizate a poporului român.
Sub aspect financiar, asigurările sociale participă la repartiția unei părți din produsul național brut, constituie un mijloc de control asupra formării, repartizării și utilizării acestuia, când se alimentează, se repartizează și se utilizează fondurile asigurărilor sociale.
Asigurările sociale reprezintă „o formă specială de protecție pe care societatea o acordă membrilor săi”. Acestea oferă un sprijin care contracarează efectele variatelor riscuri economice (de exemplu pierderea veniturilor datorită îmbolnăvirii, datorită reducerii capacității de muncă la vârste înaintate, datorită șomajului). De aceea despre asigurările sociale se spune, uneori, că sunt un tip de securitate socială, alte ori, că reprezintă un sector al politicilor sociale sau, mai mult, în literatura de specialitate se consideră că, în fapt, acești doi termeni sunt interschimbabili.
Aproape toate națiunile din lume au dezvoltat programe complexe de asigurări sociale. Acestea variază de la țară la țară dar, în ansamblu, ele urmăresc “ patru dimensiuni comune”5:
sunt legate de “riscuri sociale” care se pot materializa în cursul vieții unui individ;
sunt stabilite prin lege;
furnizează beneficii financiare indivizilor care și-au pierdut veniturile datorită vârstei înaintate corelată cu scăderea capacității de muncă, datorită invalidității, îmbolnăvirii, maternității, accidente de muncă sau șomaj (când riscul devine manifest);
obținerea beneficiilor e condiționată de contribuție.
Riscurile sociale, sub diverse forme și manifestări, au existat și vor exista mereu. Filosofia statului bunăstării sociale se centrează pe ideea de risc și de “împărțire” a riscului între membrii societății. Existența riscurilor este, deseori, sinonimă cu manifestarea unor prejudicii sau a unor pagube. Prin urmare, în practica socială, prejudiciile pot fi definite din perspectiva posibilităților de intervenție. În contextul asigurărilor sociale sunt recunoscute, în principal, ca prejudicii pierderea veniturilor salariale (din diferite motive: șomaj, pierderea capacității de muncă – datorită unor accidente de muncă sau a bolilor profesionale, datorită vârstei înaintate și deteriorarea stării de sănătate).
În 1990 Departamentul American pentru Sănătate și Servicii Umane a publicat lucrarea ”Social Security Throughout the World” în anul 1989 în care grupează prestațiile din sistemul de securitate socială în funcție de “cinci riscuri majore”6:
bătrânețe – invaliditate – urmași;
boală – maternitate;
accidente de muncă și boli profesionale;
șomaj;
beneficii pentru familie.
Asigurările sociale diferă semnificativ de alte forme de ajutor sau sprijin public. Beneficiile care decurg depind, în general, de contribuții și devin un drept al celor care le primesc. Contribuțiile provin de la persoanele angajate, de la angajatori și, înnele angajate, de la angajatori și, în unele cazuri, de la bugetul statului. Acestea sunt colectate în fonduri speciale care asigură suportul financiar al beneficiilor.
Astăzi există o mare diversitate de sisteme de asigurări sociale astfel că încadrarea riguroasă a lor în modele specifice este dificilă. Se poate face, însă, distincție între asigurările de tip bismarkian și cele de tip beveridgean:
asigurări de tip bismarkian sunt cele în ”care accentul se pune pe fondul de asigurări sociale, diferit de bugetul de stat, iar beneficiile sunt condiționate de contribuție și de mărimea acesteia”7; fondul are o administrare în care sunt incluși mai mulți actori sociali – patronat, guvern, sindicate; sunt deseori criticate ca fiind determinantele inegalității și excluziunii sociale datorită faptului că sunt condiționate exclusiv de ocupare;
asigurări de tip beveridgean, care acoperă ”întreaga populație care a contribuit la bugetul de stat”8, beneficiile (au un nivel cantitativ și calitativ constant scăzut) sunt suportate din acest buget; statul este administratorul sistemului determinând astfel atât tipul cât și nivelul beneficiului.
Utilizarea asigurărilor obligatorii, ca mecanism al obținerii diverselor beneficii (medicale- în caz de îmbolnăvire, financiare- în caz de vârstă înaintată, dizabilitate etc.), pe baza unui larg suport normativ, a presupus, totodată, acceptarea extinderii intervenției statului. Aceasta s-a manifestată prin creșterea fiscalității din care se susțin financiar beneficiile întregului sistem de asigurări sociale. De altfel contribuțiile de asigurări sociale pot fi considerate și ca impozite pe venitul dobândit.
Prin comparație cu alte impuneri fiscale mai complexe, contribuțiile de asigurări sociale sunt mai ușor de colectat. În termeni de corelare a sistemului de asigurări sociale cu necesitățile sociale sau cu reducerea sărăciei, mecanismele de asigurare prezintă o serie de dezavantaje:
prin analogie cu asigurările private, în care beneficiile se întorc strict la cei care au contribuit – aceste scheme nu pot oferi beneficii celor care nu au lucrat niciodată sau cei care nu contribuie cel puțin un număr minim de ani, prevăzut prin lege (de exemplu: persoane cu afecțiuni latente anterior vârstei legale de intrare pe piața muncii și la care riscul pierderii capacității de muncă ar surveni imediat după angajare sau persoane – femei sau bărbați – care nu pot intra pe piața muncii datorită responsabilităților familiale);
aspecte discriminatorii – femeile nu vor avea beneficii egale cu bărbații datorită, cel puțin, datorită numărului de ani de muncă mai mic decât al bărbaților (cauzele fiind multiple: sistemul legislativ, întreruperi pentru creșterea copiilor, riscul expunerii la șomaj etc.). Mai mult beneficiile sunt strict legate de numărul de ani de contribuții respectiv cu un anumit procent din venitul individual fără nicio legătură cu nevoile individuale (o persoană ce are în întreținere o familie numeroasă deși statusul marital, asumarea responsabilităților și dependențele impuse de acesta nu reprezintă un risc asigurabil are alte nevoi decât o persoană singură);
unde contribuțiile sunt corelate cu câștigurile, beneficiile vor fi mai mici, pentru cei cu câștiguri mici existând riscul apariției sărăciei;
De-a lungul anilor multe țări au încercat să depășească aceste dezavantaje modificând o parte din schemele de asigurări sociale. De exemplu, "au creat un sistem special de beneficii pentru cei de ale căror venituri depind și alte persoane”9. Astfel pot fi creditate persoane din afara pieței muncii, persoane cu handicap, bolnavi sau persoane cu responsabilități familiale. Au fost introduse beneficii minime suplimentare pentru cei care au avut venituri mici (și care au contribuit puțin) iar formula de calcul a determinat un beneficiu foarte mic.
Principiile și rolul sistemului public național de asigurări sociale
Ca orice sistem din cadrul sistemului economic național, sistemul public de asigurări sociale are la bază o serie de principii. Pe baza acestor principii, instituțiile specializate ale statului pot gestiona într-un mod cât mai eficient resursele financiare și materiale de care depinde societatea.
Acest sistem “este organizat pe baza următoarelor principii”10:
Unicitatea;
Obligativitatea;
Garantarea de către stat a drepturilor sociale;
Cetățenii sunt ocrotiți în toate cazurile și pentru toată perioada pierderii capacității de muncă ;
Contributivitatea ;
Egalitatea ;
Solidaritatea socială ;
Repartiția ;
Ocrotirea cetățenilor în concordanță cu cerințele eticii și echității sociale;
Pensiile până la un anumit nivel sunt scutite de impozite și taxe ;
Imprescriptibilitatea dreptului la pensie și la indemnizațiile de asigurări sociale ;
Incesibilitatea dreptului la pensie și indemnizație de asigurări sociale;
Autonomia și descentralizarea asigurărilor sociale.
Unicitatea
Potrivit acestui principiu, statul a organizat un singur sistem public național de asigurări sociale, garantat de stat, bazat pe aceleași norme de drept.
Prin instituirea sistemului unic se urmărește diminuarea riscurilor care decurg din existența mai multor sisteme de asigurări sociale, dintre care cele mai mici ajung inevitabil, mai devreme sau mai târziu, în dificultate, necesitând soluții pe termen scurt. Unicitatea este expresia solidarității sociale, în general, și a solidarității între generații, în special. Constituirea sistemului public național de asigurări sociale a avut în vedere ”structura ocupațională, ca urmare a restructurării economice, a constituirii și funcționării mecanismelor economiei de piață”11.
Prin existența unui singur sistem public național de asigurări sociale este încurajată mobilitatea pe piața muncii, nemaiexistând rigiditatea anterioară a organizării asigurărilor sociale.
Obligativitatea.
În concordanță cu cerințele acestui principiu, persoanele fizice care desfășoară activități aducătoare de venituri și care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sunt cuprinse, prin efectul legii, în sistemul public național de asigurări sociale, beneficiind de drepturi și având obligații reglementate.
Asigurările sociale cuprind: personalul din companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale, întreprinderile private, cooperatorii, asociații, agricultorii, avocații, slujitorii cultelor, toți pensionarii și membrii lor de familie.
Persoanele ocrotite prin sistemul public național de asigurări sociale au calitatea de asigurați. Asigurații pot fi cetățeni români, străini sau apatrizi, pe perioada în care au domiciliul sau reședința în România.
În sistemul public național al asigurărilor sociale ”sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii”12:
persoanele care desfășoară activități pe baza contractului individual de muncă;
persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;
persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj, de integrare profesională sau alocație de sprijin, care se suportă din fondul pentru plata indemnizației de șomaj;
persoanele care realizează într-un an calendaristic un venit brut echivalent cu cel puțin cinci salarii medii brute pe economie și care se află în una dintre următoarele situații: asociat unic, asociați, comanditari sau acționari; administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
membrii asociațiilor familiale;
persoanele autorizate să desfășoare activități independente;
persoanele angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
proprietarii de bunuri sau arendașii de suprafețe agricole, persoanele care desfășoară activități agricole în cadrul gospodăriiior individuale sau activități private în domeniul forestier;
membri societăților agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;
persoanele care desfășoară activități în unitățile de cult recunoscute potrivit legii și care nu au încheiat contract individual de muncă;
alte persoane.
Asigurații sunt obligați să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale.
Practic, astăzi toți cetățenii activi al țării, pensionarii și membrii lor de familie sunt ocrotiți prin asigurările sociale, ceea ce înseamnă că la baza asigurărilor sociale se află principiul generalității și că statul garantează aceste drepturi prin Constituție și prin alte acte normative.
Caracterul obligatoriu al asigurărilor sociale în sistemul public național dă consistență solidarității sociale și este corelativ garantării de către stat a acestui sistem, reduce posibilitatea lipsei veniturilor și, deci, a dependenței persoanei în cazul producerii riscurilor asigurate și constituie premisa fundamentală a echilibrului financiar al sistemului public național al asigurărilor sociale.
c) Garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale.
Statul este garantul acestor drepturi exercitate prin sistemul public național al asigurărilor sociale. Statul sprijină acest sistem al asigurărilor sociale în situații temeinic motivate, prin acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului asigurărilor sociale de stat.
d) Cetățenii sunt ocrotiți în toate cazurile și pentru toată perioada de pierdere a capacității lor de muncă, iar mamele se bucură și de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, lehuzie, pentru creșterea și îngrijirea copiilor, când au copii mici bolnavi etc.
e) Contributivitatea.
Fondurile sistemului public național al asigurărilor sociale se constituie în principal pe seama contribuțiilor plătite de companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale cu capital de stat, întreprinderile mixte și private, instituțiile publice, asociații, barourile de avocați, instituțiile cultelor etc., precum și din contribuțiile persoanelor fizice care folosesc personal. Salariații, angajații întreprinderilor private și ceilalți asigurați cotizează parțial și diferențiat pentru constituirea fondurilor de asigurări sociale. Pentru șomeri, contribuțiile de asigurări sociale se plătesc din fondul pentru plata indemnizației de șomaj.
Prin reforma asigurărilor sociale s-a hotărât ca aproximativ 33% din contribuții să fie trecute în sarcina asiguraților.
f) Egalitatea.
Acest principiu are în vedere faptul că persoanele asigurate beneficiază de aceleași drepturi și au aceleași obligații dacă îndeplinesc aceleași condiții prevăzute de lege. Cetățenii sunt ocrotiți prin asigurările sociale în concordanță cu sistemul de salarizare sau, după caz, cu venitul realizat. Aceasta înseamnă că nivelul salariului (venitului) reprezintă elementul fundamental în funcție de care se determină cuantumul indemnizațiilor, ajutoarelor, pensiilor etc.
Cetățenii străini sau apatrizii care desfășoară activități pe teritoriul României și îndeplinesc condițiile legale sunt cuprinși în sistemul public național de asigurări sociale.
Cetățenii români care își desfășoară activitatea în străinătate, în interesul statului român, sunt cuprinși în sistemul public național de asigurări sociale.
Persoanele asigurate prin sistemul public național, care își stabilesc domiciliul sau reședința în străinătate, beneficiază de drepturile de asigurări sociale în condițiile convențiilor internaționale la care România este parte.
g) Solidaritatea socială.
Potrivit acestui principiu, participanții la sistemul public național de asigurări sociale își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de actele normative.
h) Repartiția.
În concordanță cu cerințele acestui principiu, fondurile sistemului public național constituite se repartizează între asigurați sub forma pensiilor, indemnizațiilor, ajutoarelor, tratamentului balnear, trimiterilor la odihnă etc.
i) Ocrotirea cetățenilor se realizează în concordanță cu cerințele eticii și echității sociale, ceea ce înseamnă că pensiile și celelalte forme de ocrotire sunt reglementate și acordate pe baza contribuției aduse la dezvoltarea societății, urmărindu-se concomitent realizarea unui raport echitabil între veniturile care provin din salarii și cele realizate din pensii, raport menit să stimuleze persoanele care lucrează efectiv în diferite sectoare de activitate ale producției materiale, în domeniul social-cultural etc.. De asemenea, se urmărește realizarea unor proporții echitabile între pensiile mici și cele mari, au loc trimiteri la tratament balnear în mod gratuit sau cu plată redusă ale pensionarilor cu pensii mai mici, trimiteri gratuite la odihnă în stațiunile balneoclimaterice ale copiilor din familiile cu mulți copii, etc.
j) Pensiile de asigurări sociale de până la un anumit nivel sunt scutite de impozite și taxe.
Pensiile de asigurări sociale în cuantum de până la 900 lei, precum și actele procedurale pentru dobândirea lor nu sunt impozabile și nici taxabile. Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la pensie sau la indemnizație de asigurări sociale, adresate oricăror instituții, sunt scutite de taxe, în momentul expedierii lor.
k) Imprescriptibilitatea dreptului la pensie și la indemnizațiile de asigurări sociale.
Acest principiu este expres prevăzut de legislația de asigurări sociale. Salariații, asociații, agricultorii și ceilalți cetățeni care îndeplinesc condițiile legale au dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului la pensie, la indemnizație etc.
Pensiile și indemnizațiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total, nici parțial.
Pensiile și indemnizațiile de asigurări sociale constituie un drept personal și nu pot face obiectul vreunei tranzacții, nu pot fi limitate și nu pot fi cedate nici total, nici parțial, deoarece sunt menite să asigure condiții decente de viață persoanei căreia i-au fost conferite.
m) Autonomia și descentralizarea.
Potrivit acestui principiu, asigurările sociale se înfăptuiesc de către asigurații respectivi prin organe proprii și organizații competente. S-a înființat Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, organism autonom, bazat pe administrarea de sine stătătoare a legislației în domeniul asigurărilor sociale, care întocmește proiectul bugetului public național al asigurărilor sociale, se preocupă de realizarea veniturilor, de efectuarea cheltuielilor, de stabilirea și de plata drepturilor de asigurări sociale.
Rolul sistemului public național al asigurărilor sociale rezultă din natura nouă și din principiile care stau la baza lui, precum și din modul cum se constituie și se folosesc fondurile bănești respective. Pe măsura dezvoltării economiei naționale, s-au extins și s-au perfecționat și asigurările sociale. Concomitent, au crescut rolul și importanța lor. Asigurările sociale stimulează reproducția socială, contribuie la progresul economiei naționale și la dezvoltarea acțiunilor social-culturale.
Asigurările sociale cuprind o serie de norme pentru înfăptuirea unei tot mai bune igiene și securități a muncii, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății cetățenilor și a familiilor acestora, ceea ce are drept urmare menținerea și creșterea capacității de muncă a angajaților și folosirea ei în mod rațional.
Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ”ocrotirea cetățenilor în toate cazurile de pierdere a capacității de muncă”13. De asemenea, prin acordarea indemnizațiilor și aplicarea unor restricții, ele acționează împotriva leneșilor, simulanților și chiulangiilor etc.
Asigurările sociale constituie o pârghie pe care statul o folosește și pentru întărirea disciplinei în muncă. Prin modul cum sunt reglementate, prin indemnizațiile plătite și prin unele restricții prevăzute, asigurările sociale contribuie la respectarea și la întărirea disciplinei în muncă, cu efecte pozitive asupra productivității muncii, asupra realizării indicatorilor economici și sociali.
Prin avantajele acordate și prin restricțiile aplicate, asigurărilor sociale stimulează ridicarea calificării personalului, îmbunătățirea calității muncii, stabilitatea salariaților în aceeași unitate, realizarea unei vechimi cât mai mari în muncă, combaterea absențelor nemotivate la muncă, reducerea numărului de zile nefolosite pentru muncă etc.
Asigurările sociale au un rol important în educarea cetățenilor, în dezvoltarea conștiinței cetățenești, în promovarea echității sociale, cultivă atitudinea responsabilă față de muncă, față de familie, contribuind astfel la respectarea normelor de conviețuire socială și la dezvoltarea atitudinii de apărare a avutului public și privat.
Asigurările sociale îndeplinesc un rol important în ”menținerea și ridicarea bunăstării societății”.14
Controlul exercitat cu prilejul încasării veniturilor și al efectuării cheltuielilor cu plata pensiilor, indemnizațiilor, ajutoarelor etc. contribuie la buna organizare a producției și a muncii, la folosirea rațională a forței de muncă, a mijloacelor de muncă și bănești, la întărirea disciplinei economico-financiare, la respectarea și la întărirea legalității.
Conținutul economic al asigurărilor sociale
Conținutul economic al asigurărilor sociale este determinat de trăsăturile orânduirii social-economice.
Asigurările sociale constituie “acea parte a relațiilor social-economice bănești cu ajutorul cărora – în procesul repartiției produsului intern brut – se formează, se repartizează, se gestionează și se utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii obligatorii a salariaților și pensionarilor”15. De asemenea, asigurările sociale ocrotesc și membrii familiilor persoanelor asigurate.
Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecție și de ajutorare a cetățenilor activi, a pensionarilor și a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat sau anumite organizații de indemnizații, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear și alte gratuități, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.
Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății, precum și pentru asigurarea existenței celor care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârstă etc. și a celor care nu au susținători legali.
Aplicarea în practică a politicii sociale a statului român a contribuit la cristalizarea și la perfecționarea unui sistem național de asigurări sociale. Acesta cuprinde ansamblul organizat al formelor de asigurări sociale care își păstrează individualitatea, depind unele de altele, realizându-se astfel aspectul de totalitate și integralitate prin care sunt ocrotiți lucrătorii din unitățile de stat, mixte, private, agricultorii, avocații, slujitorii cultelor, personalul casnic, pensionarii și membrii lor de familie.
Sistemul național al asigurărilor sociale are anumite trăsături caracteristice, care sunt determinate de condițiile concrete de dezvoltare a României.
În perioada actuală, acest sistem public național de asigurări sociale este constituit din ” următoarele componente principale”16:
a) asigurările sociale de stat;
b) asigurările sociale de sănătate;
c) asigurările de șomaj;
d) alte categorii de asigurări sociale.
Structura actuală a sistemului public național de asigurări sociale este rezultatul unor adânci transformări revoluționare și al unui îndelungat proces de dezvoltare economico-socială.
Prin instituirea sistemului public național de asigurări sociale s-a creat un cadru unitar de aplicare a legislației în domeniu, se economisesc resurse materiale și umane, se creează flexibilitatea în redistribuirea resurselor disponibile, în funcție de cerințele pentru anumite prestații, se întărește controlul privind constituirea și utilizarea resurselor și calitatea prestațiilor. Putem spune totuși că sistemul public național de asigurări sociale al țării noastre este în continuă dezvoltare și perfecționare.
Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale
Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt ”contribuțiile care se plătesc de către agenții economici și instituții”17, calculate prin aplicarea unor procente asupra fondului de salarii brut al acestora, precum și contribuțiile individuale plătite de asigurați.
Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale depinde, în principal, de mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deoarece agenții economici și instituțiile plătesc contribuțiile pentru asigurările sociale în funcție de aceste venituri. Creșterea veniturilor personalului a determinat și sporirea continuă a veniturilor asigurărilor sociale de.
În tabelul numărul 1.1.este reprezentată evoluția veniturilor bugetului asigurărilor sociale de în perioada 2002-2006 : Astfel, veniturile bugetului asigurărilor sociale au avut o creștere uniformă în perioada analizată, datorită creșterii valorii veniturilor individuale ale personalului angajat din cadrul societăților publice sau comerciale și datorită schimbărilor legislative care au permis colectarea unor fonduri mai mari. Toate aceste fonduri su fost redirecționate în scopul protecției sociale a persoanelor care pot beneficia de aceste fonduri, în special persoanelor în vârstă, pensionarilor, persoanelor cu probleme de sănătate, copiilor și tinerilor, precum și altor categorii de persoane.
Tabelul nr. 1.1.
Evoluția veniturilor bugetului
asigurărilor sociale de stat în perioada 2002-2006
Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Național de Statistică,
București, 2006, p.521.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002- 2006
Contribuțiile pentru asigurările sociale de stat
La constituirea bugetului asigurărilor sociale de stat contribuie urmîtoarele categorii de persoane18:
agenții economici cu capital de stat, mixt și privat,
instituțiile publice pentru personalul lor,
întreprinderile pentru salariații lor,
asociațiile cu scop lucrativ,
persoanele autorizate să desfășoare o activitate independentă,
persoanele fizice care angajează personal casnic,
cetățenii din veniturile lor”.
Nivelul ridicat al contribuțiilor pentru asigurările sociale și suportarea lor numai de către agenții economici și instituții descurajează angajarea de noi salariați, deoarece forța de muncă devine scumpă in aceste condiții. Acest fapt duce la creșterea șomajului
În aceste condiții, apar necesare stabilirea unor cote de contribuții rezonabile și suportarea lor de către angajator și salariați.
Nivelul contribuțiilor pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat este determinat de următorii factori principali :
importanța ramurii economice sau a domeniului de activitate socială, culturală, științifică, de ocrotire a sănătății;
condițiile de muncă;
caracterul și felul muncii;
mărimea salariilor;
formele concrete de ocrotire a personalului, a pensionarilor și a familiilor acestora, etc.
Contribuțiile pentru asigurările sociale plătite de către agenții economici exprimă relații economice bine definite. Izvorul lor de formare îl constituie munca prestată de lucrătorii respectivi.
“Contribuțiile pentru asigurările sociale reprezintă peste 97% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat19. Aceste contribuții ocupă, în acest sens, un rol esențial în constituirea bugetului asigurărilor sociale, constituind pilonul central de existență al acestuia.
Tabelul nr. 1.2.
Valoarea contribuțiilor de asigurări sociale și procentul
în totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat
Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Național de Statistică,
București, 2006, p.523.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002-2006
Contribuțiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurați, precum și asupra veniturilor lunare realizate de persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile de prestări servicii și care realizează într-un an calendaristic un venit brut echivalent cu cel puțin cinci salarii medii brute pe economie, în care “se cuprind20:
salariile tarifare ale personalului unității (personal permanent, temporar sau zilier);
drepturile bănești pentru concediile legale și suplimentare;
onorariile plătite specialiștilor pentru expertizele efectuate;
sporurile de salarii (sporul pentru vechimea în muncă, pentru condiții nocive sau periculoase de muncă, pentru munca prestată suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.);
indemnizațiile de conducere;
drepturile bănești care se acordă personalului în perioada de timp cât îndeplinește diferite obligații de stat;
premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului.
Pentru personalul casnic, contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale se calculează asupra câștigului pe care îl realizează (veniturile bănești și avantajele în natură de care se bucură, evaluate în bani).
Contribuțiile diferențiate ale salariaților și pensionarilor care
merg la tratament balnear sau la odihnă
Fondurile de asigurări sociale mai sunt constituite, pe lângă contribuțiile de asigurări sociale de stat și prin contribuțiile diferențiate ale salariațiilor și pensionarilor care merg la tratament balnear sau la odihnă.
Cuantumul veniturilor asigurărilor sociale de stat din contribuțiile salariaților și pensionarilor care merg la tratament balnear și odihnă “ reprezintă circa 1 % din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat”21. Aceste contribuții stabilesc diferențiat, după stațiune, durata sejurului, categoria de confort, perioada calendaristică, în funcție de mărimea salariilor tarifare lunare, de cuantumul pensiei și în funcție de costul mediu al trimiterii. Totodată, “bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat și cu alte venituri, cum sunt”22:
sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori, subvențiile acordate stațiunilor balneare în anii precedenți și nefolosite;
majorările și amenzile aplicate pentru neplata la timp și integrală a
contribuțiilor pentru asigurările sociale;
restituirea sumelor plătite din eroare;
pensiile neachitate și prescrise;
dobânzi pentru disponibilitățile din conturi etc.
Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat și cu excedentul bugetului anului precedent, care se reportează pe anul următor.
În majoritatea țărilor dezvoltate economic, “ fondurile asigurărilor sociale se constituie din contribuția agenților economici, instituțiilor, salariaților și statului, prin subvenții, dacă este cazul”23.
De pildă, în Austria angajații plătesc circa 13% din salariu, patronii plătesc o contribuție de 12,54% calculată asupra salariilor, iar statul subvenționează orice deficit. În Belgia, angajații plătesc 14,5% din salariu, patronii plătesc o cotă de 15% calculată asupra salariilor, iar statul suportă diferite cote din cheltuieli. În Franța, angajații plătesc circa 16% din salariu, patronii suportă o cotă de 20,8% din statul de plată, iar statul suportă o anumită subvenție. În Elveția, asigurații plătesc circa 6% din câștiguri, patronii datorează 5% din statul de plată, iar guvernul acordă subvenții reprezentând 20% din costul pentru bătrânețe și 50% din cel pentru invaliditate. În Olanda, asigurații plătesc 13% din salariu, patronii plătesc 20,8% din statul de plată, iar guvernul suportă subvenții și contribuții pentru persoanele cu venituri mici. În Suedia, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie din contribuția salariaților reprezentând circa 10% din salarii, patronii plătesc circa 18% din statele de salarii, iar guvernul suportă circa 25% din costul prestațiilor. În Germania, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie în următoarele proporții: cotizații ale salariaților – 15,8%, contribuții ale patronilor 19% și subvenții din partea statului. În Canada, fondurile asigurărilor sociale se constituie din următoarele surse: cotizații ale salariaților – 4,7%, contribuții patronale – 8,5% și subvențiile din partea statului. În S.U.A., fondurile asigurărilor sociale se constituie din următoarele izvoare: cotizațiile salariaților – 11,1 %, contribuții patronale – 17,3% și subvenții din partea statului. Fondurile asigurărilor sociale de stat în Japonia se constituie astfel: cotizații ale salariaților – 10,7%, contribuții ale patronilor – 15,4% și subvenții din partea statului.
Formele de ocrotire a persoanelor care contribuie la fondul de asigurări sociale
Principalele forme de protecție a cetățenilor prin asigurările sociale de stat sunt:
Pensiile ;
Trimiterile la tratament balnear și odihnă ;
Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale.
Pensiile
Pensiile constituie forma principală de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale. Pensiile “sunt drepturi bănești lunare ce se acordă persoanelor care își încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă, invalidității, pe tot timpul vieții de la pensionare, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului supraviețuitor care are calitatea de urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață”24.
Pensiile se acordă, în raport cu salariul, tuturor cetățenilor care au împlinit vârsta prevăzută de lege, au vechimea necesară în muncă ori și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă din cauza unor accidente sau boli, precum și urmașilor.
Prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele tipuri de pensii: pensia pentru munca depusă și limită de vârstă; pensia de invaliditate; pensia anticipată; pensia anticipată parțial ; pensia de urmaș.
Pensia pentru munca depusă și limită de vârstă.
Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a două condiții:
persoana să fi îndeplinit vârsta când se consideră că nu mai există capacitate normală de muncă;
persoana să aibă o anumită vechime în muncă.
Totuși, legea prevede anumite derogări de la normele generale, reducându se vârsta și vechimea în muncă în funcție de: conditiile deosebite și speciale de munca, categoriile de personal, maternitatea, particularitatile activității didactice universitare și de cercetare științifica, existența handicapurilor fizice etc.
Pensia pentru munca depusă și limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii.
Legislația actuală prevede că, în România “vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați”25. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza treptat, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați. “Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați”26.
Asigurații care îndeplinesc condițiile de pensionare pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea, total sau parțial, în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare. Totuși vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei și de 55 de ani pentru bărbați.
Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă cu condiții speciale, cum sunt: unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel putin 50% din timpul normal de muncă din luna respectivă; activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare; aviația civilă; activitatea artistică desfășurată de balerini, jongleri, clovni, călăreți de circ, dresori de animale sălbatice, soliști vocali de operă și de operetă, instrumentiști la instrumente de suflat, cascadori, și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensia pentru munca prestată și limită de vârstă incepând cu vârsta de 45 de ani.
Personalul didactic poate fi pensionat numai la data închiderii anului școlar sau universitar. Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic se poate face și în timpul anului școlar sau universitar, cu aprobarea inspectoratului școlar, respectiv a senatului universitar. Legislația prevede că “personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu trei ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de legislația în vigoare, dacă are o vechime în învățământ de cel puțin 25 de ani, femeile, respectiv 30 de ani, bărbații”27.
Personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competența profesională deosebită, poate fi menținut ca titular în funcția didactică până la trei ani peste vârsta de pensionare, la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar.Profesorii și conferențiarii cu titlu științific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 de ani.
B) Pensia de invaliditate.
Agenții economici și instituțiile sunt obligate să asigure angajaților condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității și să ia măsurile de protecție a muncii în vederea inlăturării și prevenirii cauzelor care pot duce la diminuarea sau la pierderea capacității de muncă a acestora.
Prin invaliditate se înțelege “pierderea totală sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, în mod definitiv sau pe o durată îndelungată ”28.
În raport cu cerințele locului de muncă și cu pierderea capacității de muncă “există trei grade de invaliditate”29 care dau dreptul la această pensie, și anume:
a) invaliditate de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacitații de munca, a capacitatii de autoservire, de autoconducere sau de orientare spațiala, invalidul necesitand îngrijire și supraveghere permanenta din partea altei persoane;
b) invaliditate de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a capacitații de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta spațial, fara ajutorul altei persoane;
c) invaliditate de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel puțin jumatate din capacitatea de munca, invalidul putând presta aceeași munca, însa cu un program redus, sau o alta munca mai ușoara.
C) Pensia anticipată
Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin zece ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult cinci ani înaintea vârstelor standard de pensionare. Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cele ale pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă.
D) Pensia anticipată parțial
Asigurații care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și cei care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la zece ani pot solicita pensie anticipată parțială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult cinci ani. Cuantumul pensiei anticipate și limita de vârstă, se stabilește prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare.
E) Pensia de urmaș
Aceasta pensie se acordă copiilor și soțului supraviețuitor, dacă la data decesului persoana respectivă era pensionar sau întrunea condițiile pentru obținerea unei pensii. Astfel, “copiii au dreptul la pensia de urmaș, dacă îndeplinesc următoarele condiții”30 :
până la vârsta de 16 ani;
dacă își continuă studiile într-o formă de învațământ organizată conform legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;
pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit până la împlinirea vârstei de 16 ani, respectiv 26 de ani.
Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Dacă durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar este de cel puțin zece ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenite soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus.
Pentru o reglementare cât mai strictă, legea prevede și o modalitate exactă de calcul al pensiei. Astfel, “calculul pensiei presupune respectarea următorilor parametri” 31:
pensia pentru munca depusă și limita de vârstă aflată în plata sau la care ar fi avut dreptul susținătorul decedat;
pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă și era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parțială sau ar fi avut dreptul, potrivit legii, la una dintre aceste categorii de pensie.
Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din pensia susținătorului decedat în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, în felul următor:
pentru un singur urmaș – 50%
pentru doi urmași – 75%
pentru trei sau mai mulți urmași – 100% .
Trimiterile la tratament balnear și la odihnă
Acestea constituie o altă formă de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale de stat. Ele au un rol important în prevenirea îmbolnăvirilor, în refacerea și întărirea sănătății pensionarilor, a salariaților și a membrilor lor de familie.
Pe baza prescripțiilor medicale, salariații și pensionarii sunt trimiși la odihnă și la tratament balneoclimateric. Se acordă prioritate salariațiilor care lucrează în condiții deosebite sau speciale, sunt suferinzi de boli cronice sau profesionale, invalizilor, precum și celor cu familie numeroasă și care au o comportare demnă și civilizată în societate. De asemenea, se trimit cu prioritate la odihnă și tratament familiile salariaților care au copii cărora li se acordă și gratuități.
Familiile cu trei sau mai mulți copii beneficiază de trimiterea gratuită în stațiunile balneoclimaterice a unuia sau mai multor copii, se bucură de prioritate la trimiterea copiilor în taberele de vară și în coloniile de copii. Costul transportului, mesei, cazarii și tratamentului balneoclimateric ”se suporta pentru salariați, pensionari și membrii lor de familie – cărora li se acordă biletele res-pective – din bugetul asigurărilor sociale de stat, în proporție de 70%”32, în medie și diferențiat în funcție de nivelul pensiei sau al salariului, în funcție de stațiune și de sezon.
1.5.3. Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale
Indemnizațiile și ajutoarele constituie o altă formă de ocrotire a cetățenilor.
Prin asigurările sociale de stat se acordă ”următoarele indemnizații și ajutoare”33:
indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă ;
indemnizații în caz de incapacitate temporară de muncă ;
indemnizații în caz de maternitate ;
indemnizația de naștere ;
indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani ;
indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav ;
ajutorul în caz de deces.
Aceste indemnizații urmăresc să asigure existența salariaților, să contribuie la refacerea și la întărirea sănătății acestora și să înlesnească luarea de măsuri la locul de muncă pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor și accidentelor.
Indemnizațiile se acordă salariațiilor cu contracte de muncă pe durată nedeterminată și determinată.
În vederea prevenirii îmbolnavirilor și recuperării capacității de muncă, ”asigurații beneficiază prin asigurările sociale de”34:
indemnizație pentru trecerea temporară în altă muncă;
indemnizație pentru reducerea timpului de muncă;
indemnizație pentru carantină;
ajutoare pentru procurarea de proteze și de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate de asigurările sociale de sănătate;
tratament balnear care nu este suportat de la asigurările sociale de sănătate;
reabilitare profesională.
Asigurații care, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de muncă, nu mai pot lucra în condițiile de la locul de muncă anterior producerii riscului, pot fi trecuți temporar în alta muncă. În aceste cazuri, indemnizația se acordă dacă la noul loc de muncă asiguratul realizează un venit salarial brut inferior mediei veniturilor lunare din ultimele șase luni, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale pe lunile respective.
CAPITOLUL 2
SISTEMUL PUBLIC DE ASIGURĂRI SOCIALE ÎN ROMÂNIA
După anul 1990, în țara noastră s-au făcut schimbări majore în cadrul sistemului național de asigurări sociale. Acestea au avut drept scop schimbarea “frontului mental” către Uniunea Europeană și ieșirea de sub tutela influențelor estice sub care s-a aflat pentru o perioadă lungă de timp.
De-a lungul timpului, au operat diverse tipuri de asigurări sociale, dintre care cele mai importante au fost: sistemul de asigurări sociale de tipul Beveridge, sistemul de asigurări în flux continuu – așa-numitul sistem pay·as-you-go (PAYG), sistemul de asigurări sociale de tip Bismark și sistemul de asigurări cu capitalizare de fonduri.
În România, operativ a fost sistemul de asigurări în flux continuu (PAYG), iar sistemul public de pensii este componenta cea mai importantă a sistemului de asigurări sociale de stat, reglementat prin Legea nr. 19/2000.
După 1990 au fost luate o serie de măsuri de reformare a acestui sistem public, între care:
separarea bugetului de asigurări sociale de bugetul de stat (1991);
introducerea de contribuții diferențiate în funcție de grupa de muncă.
Aceste două măsuri au fost și sunt considerate măsuri pozitive în cadrul sistemului de asigurări sociale.
Între măsurile cu impact negativ asupra sistemului public de pensii, vom enumera:
creșterea spectaculoasă a numărului pensionarilor de invaliditate, în special al celor de gradul III – creștere datorată permisivității legislației;
ieșirea anticipată la pensie a celor care îndeplineau condițiile de stagiu de cotizare cu până la 5 ani înaintea împlinirii vârstelor standard de pensionare;
permisivitatea legislației privind grupele de muncă a facut posibil ca anual, peste numărul normal, demografic, de noi ieșiți la pensie, să iasă anticipat la pensie între 150.000 200.000 de persoane;
creșterea substanțială a contribuției de asigurări sociale (de la 14% în 1990, la 35% în 2007);
facilități și reeșalonări admise de administrație, în special pentru marile societăți cu capital de stat privind plata contribuțiilor la asigurările sociale.
Statistic, lucrurile în România se prezintă sub o formă complicată, datorită, în primul rând creșteriii numărului de pensionari. În 1990, numărul pensionarilor din sistemul de asigurări sociale de stat era de 2,4 milioane. În schimb, numărul contribuabililor depășea 8 milioane. În anul 2000, lucrurile s-au inversat: numărul pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat a ajuns la 4,1 milioane, iar numărul contribuabililor a scăzut la 4,7 milioane. În 2004, numărul pensionarilor a fost de 4,609 milioane, iar în 2006 numărul acestora a ajuns la 4,63 milioane, în timp ce numărul salariaților este de aprozimativ 4,875 milioane(graficul numarul 2.1.)
Graficul nr. 2.1.
Evoluția
numărului de contribuabili și numărului de pensionari
după anul 1990
mil.
Sursa: Revista Tribuna Economică, nr. 7/2006
Putem observa că numărul pensionarilor crește de la an la an, cu un ritm de creștere mai mare decât al numărului de contribuabili, de aici ducând la o scădere a valorii contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, fapt ce duce la scăderea eficienței acestui sistem.
Cauzele creșterii explozive a numărului de pensionari după 1990 sunt considerate a fi:
creșterea natalității imediat după cel de-al doilea război mondial, cu repercusiuni după anul 1990 când cei născuți în acea perioadă a trebuit să iasă la pensie;
permisivitatea legislației;
schimbările sociale din perioada 1990-2000, bazată pe restructurarea numeroaselor societăți de stat.
În continuare, vom analiza, prin prisma legislației în vigoare, categoriile de persoane asigurate în cadrul sistemului național de asigurări sociale și contribuțiile acestora la bugetul asigurărilor sociale.
2.1. Categoriile de persoane asigurate în cadrul sistemului național de asigurări sociale
Din punct de vedere legislativ, asigurații “sunt persoane fizice asigurate în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale”35. Asigurații pot fi cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau resedința în România. Asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform legii.
În sistemul public de asigurări sociale “sunt asigurate obligatoriu”36:
persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;
persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;
persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii.
Pentru această categorie de asigurați angajatorii sunt obligați să depună lunar declarațiile privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, până la data stabilită de către Casa Județeană de Pensii, dar nu mai târziu de data de 25 a fiecarei luni pentru luna anterioară.
O altă categorie de persoane asigurate este cea reprezentată de persoanele asigurate cu declarație de asigurare socială(ANEXA nr.1). Persoanele angajate care își desfașoară activitatea în domeniul public și care sunt asigurate astfel obligatoriu, în sistemul național public de pensii, pe baza de declarație de asigurare, “ sunt”37:
persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute;
persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puțin 3 salarii medii brute, și care se regăsesc în două sau mai multe situații prevăzute mai sus.
Sunt exceptate de la obligativitatea depunerii declarației de asigurare “persoanele care beneficiază de una dintre categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”38. Există totuși prevederi legislative foarte clare cu privire la depunerea acestor declarații la casele teritoriale de pensii. “ Persoanele prevăzute în Legea nr. 19/2000 la art. 5, alin. 1, pct. IV sau V”39sunt obligate să depună declarația de asigurare la casa teritorială de pensii în raza căreia au domiciliul, în termen de 30 de zile de la îndeplinirea condițiilor. Sunt exceptate de la obligativitatea depunerii declarației de asigurare persoanele care beneficiază de una din categoriile de pensii prevăzute de Legea nr.19/2000 sau dacă ”se regăsesc în una din situații”40 :
persoanele care desfășoara activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;
persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;
persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare someri;
O ultimă categorie de persoane asigurate prin sistemul asigurărilor sociale este reprezentată de persoanele asigurate cu contract de asigurare socială(ANEXA 2).
Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea facultativă în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.“Persoana care se poate asigura în baza contractului de asigurare socială, este cea care”41:
nu desfășoară activitate pe bază de contract individual de muncă;
nu este funcționar public;
nu desfășoară activitate într-o funcție electivă;
nu este numită în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești;
nu beneficiază de drepturi bănești ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj;
nu intră în categoriile de persoane obligate prin lege să depună declarație de asigurare;
nu beneficiază de prestații de asigurări sociale în sistemul public de pensii;
nu este asigurată în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate sistemului public;
nu urmează cursurile de zi ale unei instituții de învățământ universitar;
nu satisface serviciul militar obligatoriu.
Asigurarea facultativă, prin încheierea contractului de asigurare socială, se face în vederea îmbunătățirii punctajului la pensie, precum și pentru beneficiul celorlalte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege.
Asigurarea prin contractul de asigurare socială privește toate riscurile sociale prevăzute de lege, în ansamblul lor, neexistând posibilitatea încheierii a câte un contract, distinct, pentru fiecare dintre riscurile sociale acoperite de sistemul public.
“Contractul de asigurare socială cuprinde”42:
datele de identificare ale asigurătorului și ale persoanei asigurate;
adresa asiguratului;
condițiile de asigurare (venit asigurat, cota de contribuție, cuantumul contribuției de asigurări sociale, contul în care se plătește contribuția de asigurări sociale, termenul de achitare);
obligațiile asigurătorului și ale asiguratului;
clauzele contractuale.
2.2. Contribuțiile angajaților la fondurile de asigurări sociale.
Particularități privind contribuțiile de asigurări sociale pentru personalul
Ministerului Apărării
Privite în ansamblul lor, fondurile de asigurări sociale au ca principală sursă de finanțare contribuțiile individuale ale angajaților și contribuțiile angajatorilor corespunzător numărului de salariați. Acest sistem al contribuțiilor sociale este format din următoarele categorii de contribuții:
contribuțiile de asigurări sociale de stat ;
contribuțiile de asigurări sociale de sănătate;
contribuțiile pentru constituirea fondului de șomaj;
contribuțiile pentru pensia suplimentară, pentru cadrele militare în activitate.
2.2.1. Contribuțiile la fondurile de asigurări sociale de stat
Pentru a scoate cât mai bine în evidență cadrul legislativ privind contribuțiile, cât și metodologia de aplicare a legislației în vigoare și pentru a face o comparație între contribuțiile pe care le plătește orice persoană angajată și contribuțiile plătite de către personalul Ministerului Apărării am împărțit acest subcapitol în două părți :
Considerații privind contribuțiile la asigurările sociale de stat ;
Particularități privind contribuțiile personalului Ministerului Apărării la asigurările sociale de stat.
Considerații privind contribuțiile la asigurările sociale de stat
Asigurările sociale de stat sunt considerate a fi una dintre ”componentele de bază în cadrul sistemului național de asigurări sociale”43. De aceea, statul român s-a implicat în elaborarea unor proiecte importante de optimizare a relațiilor între contribuții și utilizarea acestora, fiind adoptate numeroase Legi, Ordonanțe de Urgență, Hotărâri de Guvern, Ordine ale ministerelor, etc..
După 1990, implicarea statului român a devenit una importantă și consistentă, legislația adoptată fiind foarte vastă, cu numeroase preocupări noi pentru o siguranță socială a populației cât mai ridicată.
Principalele cadre legislative adoptate în domeniul asigurărilor sociale de stat le vom prezenta în continuare.
Astfel calculul, declarația și plata contribuțiilor la asigurările sociale sunt reglementate de :
Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale – M.Of. nr. 140/01.04.2000, stabilește cadrul de bază pentru: calculul declararea și plata contribuțiilor la asigurările sociale- C.A.S.); calculul pensiilor și al altor drepturi de asigurări sociale.
Aceasta a fost modificată de:
Ordonanța de urgență nr. 41 din 27 aprilie 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale – M.Of. nr. 183/27.04.2000;
Ordonanța de urgență nr. 294 din 30 decembrie 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 145/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocupare și Formare Profesională, precum și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale M.Of. nr. 707/30.12.2000;
Ordonanța de urgență nr. 49 din 29 martie 2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale – M.Of. nr. 161/30.03.2001;
Ordinul Ministerului Muncii și Protecției sociale nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare – M.Of. nr. 237/1 0.05.2001;
Anexele 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 39 din Ordinul Ministerului Muncii și Protecției sociale nr. 340/2001;
Ordonanță de urgență nr. 107 din 27 iunie 2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale – M.Of. nr. 352/30.06.2001;
Ordinul Ministerului Muncii și Protecției sociale nr. 518 din 6 august 2001 privind modificarea și completarea Ordinului ministerului muncii și solidarității sociale nr. 340/200r pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare – M.Of. nr. 464/14.08.2001;
Hotărârea Guvernului nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite – M.Of. nr. 114/06.03.2001.
Aceasta a fost modificată și completată de:
Hotărârea Guvernului nr. 676 din 19 iulie 2001 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite- M.Of. nr. 424/30.07.2001;
Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 198 din 2 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura, criteriile și competențele de acordare a înlesnirilor la piata creanțelor bugetare administrate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale – M.Of. nr. 221/02.05.200l.
HOTĂRÂRE nr. 1186 din 28 noiembrie 2000 pentru aprobarea Listei cuprinzând urgențele medico-chirurgicale, precum și bolile infectocontagioase din grupa A, pentru care asigurații beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fără condiții de stagiu de cotizare – M. Of. nr. 631/05.12.2000.
Prin lege, au fost adoptate o serie de măsuri în legătură cu cotele de contribuții, condițiile pe care persoanele asigurate trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de asigurările sociale de stat și obligativitatea acestora.
Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale și se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin Legea nr. 380/2005 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2006, cu modificările ulterioare, s-a stabilit o cotă de contribuție de asigurări sociale:
pentru condiții de muncă normale – 30 %;
pentru condiții de muncă deosebite – 35%;
pentru condiții de muncă speciale – 40 %.
Legislația actuală prevede că nivelul ”cotei de contribuție individuală de asigurări sociale este de 9,5%, indiferent de condițiile de muncă”44. Diferența dintre cotele de contribuție de asigurări sociale aprobate prin lege, funcție de condițiile de muncă și cota de contribuție individuală de asigurări sociale, se suportă de angajator.
”Baza de calcul”45 a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților, inclusiv personalul Ministerului Apărării, o constituie:
salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul ”asiguraților prevăzuți în Legea nr. 19/2000 la art. 5 alin. I pct. I”46, sau veniturilor brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți în ”Legea nr. 19/2000 la art. 5 alin. (1) pct. II”47.
solda lunară brută, pentru cadrele militare în activitate, din cadrul Ministerului Apărării;
salariul de bază, pentru personalul civil contractual din cadrul Ministerului Apărării;
venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.
”salariul mediu brut pe economie pentru anul 2007, este de 1.270 lei RON”48;
Contribuția individuală de asigurări sociale, datorată de asigurații prevăzuți în ”Legea nr. 19/2000 la art .5 alin.(1) pct.I si II”49, se reține integral din salariu sau după caz, din venitul brut lunar al asiguratului și se virează lunar de angajator.
Contribuția datorată de asigurații cu declarații sau contracte de asigurare reprezintă 29,25% din venitul asigurat și se virează lunar la casa teritorială de pensii în raza căruia se află domiciliul sau reședința asiguratul. În cazul asiguraților cu contract de asigurare, plata contribuției se poate face și anticipat, pe o perioadă de cel mult 12 luni, calculată de la data la care se face plata. Pentru persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj, de integrare profesională sau alocație de sprijin, contribuția se suportă din bugetul fondului pentru plata indemnizației de șomaj.
Baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru șomeri o constituie cuantumul indemnizației de șomaj, de integrare profesională sau al alocației de sprijin, după caz.
Mărimea sumei contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat depinde de doi factori, și anume: cotele procentuale de contribuții și fondul de salarii, inclusiv impozitul aferent acestuia. Suma anuală a contribuții lor pentru asigurări sociale se determină prin aplicarea cotei respective asupra fondului total de salarii, pe an, inclusiv impozitul aferent acestuia, ”folosindu-se formula”50:
în care:
Sc = suma contribuțiilor pentru asigurări sociale;
Fs = fondul total anual de salarii;
Cp = cota procentuală a contribuțiilor pentru asigurări sociale.
Suma contribuțiilor astfel determinată se repartizează corespunzător pe trimestre. Agenții economici calculează și includ contribuțiile pentru asigurările sociale în costul produselor, lucrărilor sau prestatărilor de servicii. Pentru instituțiile publice, sumele necesare achitării contribuțiilor de asigurări sociale sunt alocate din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz.
Contribuția individuală de asigurărilor sociale datorată de asigurați se calculează și se reține integral din salariile lor, după caz, din venitul brut lunar al asiguraților și se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.
B) Particularitățile privind contribuția personalului Ministerului Apărării la asigurările sociale.
Pentru personalul Ministerului Apărării, contribuția la asigurările sociale de stat se calculează în felul următor :
Pentru personalul civil contractual :
– contribuția individuală la asigurările sociale de stat (C.I.A.S.) se stabilește într-o cotă de 9,5% și se aplică asupra venitului brut pentru fiecare salariat. Venitul brut pentru persoana asigurată se calculează ca sumă între ”salariul de bază și alte venituri”51.
C.I.A.S.= Venit brut 9,5%, în care s-a luat în calcul relația de
determinare a venitului brut astfel:
Venitul brut = Salariu de bază+ alte venituri
Cadrele militare nu contribuie la fondul de asigurări sociale de stat.
Particularitatea la calculul contribuțiilor pentru cadrele militare este că acestea contribuie la un fond separat, denumită ”contribuția pentru pensie suplimentară”(C.p.s). Această contribuție se aplică asupra totalului brut al cadrului militar și se calculează utilizând următoarea metodă de calcul:
C.p.s.= Total brut*5%, în care Totalul brut este calculat după formula:
TOTAL Brut= Solda de funcție+ solda de merit + indemnizația de dispozitiv+ gradația + indemnizația de comandă+solda de grad+sporuri.
Contribuția de asigurări sociale pentru salariații din industria de apărare, care beneficiază de indemnizații, în perioada de întrerupere a activității se suportă în felul următor:
a) din bugetul Fondului pentru plata indemnizației de șomaj la nivelul unei treimi din cota stabilită pentru condiții normale de muncă, reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale;
b) de angajatori pentru diferența până la nivelul contribuției totale.
Prin legislație se prevede că nu asupra tuturor sumelor câștigate se aplică această cotă de contribuții. ”Sumele asupra cărora nu se calculează contribuția de asigurări sociale sunt”52 :
prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta, potrivit legii;
drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, încetării mandatului sau a calității de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer, precum și drepturile de autor;
sumele reprezentând participarea salariaților la profit;
premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Pentru plata acestor contribuții, organele abilitate în gestionarea fondurilor de asigurări sociale au stabilit anumite termene de plată a acestora. Motivele sunt foarte lesne de înțeles. Aceste fonduri urmează a se utiliza mai departe și sunt dirijate către persoanele care au nevoie de ele și trebuie ca acestea să ajungă la timp Termenele de plată a contribuției de asigurări sociale sunt reglementate de lege si ”sunt următoarele53”:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar sau chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
b) până la sfârșitul lunii, pentru luna în curs, când asigurații sunt: asociați unici, asociați, comanditari sau acționari; administratori sau manageri cu contract încheiat; membrii ai asociații lor familiale; persoane autorizate să desfășoare activități independente;
c) cel mai târziu până la datele fixate prin declarația sau contractul de asigurare în cazul când asigurații sunt: proprietari de bunuri sau arendași de suprafețe agricole și forestiere; persoane care desfășoară activități în unitățile de cult recunoscute prin lege și care nu au încheiat contract individual de muncă; alte persoane.
d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul fondului pentru plata indemnizației de șomaj, în cazul persoanelor care beneficiază de indemnizației, de șomaj, de integrare profesională sau alocație de sprijin;
e) data prevăzută în convenția civilă de prestări de servicii pentru plata sumelor celor angajați exclusiv pe bază de convenție civilă de prestări servicii, însă nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.
Neachitarea la termen a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat dă dreptul caselor teritoriale de pensii să aplice măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, potrivit normelor legale privind executarea creantelor bugetare. Întârzierea la plata contribuției se sancționează cu aplicarea unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea sumei datorate inclusiv.
Analiza contribuțiilor datorate de către personalul Ministerului Apărării ne arată o evoluție semnificativă odată cu schimbarea prevederilor legislative în domeniu. (graficul nr.2.2. ), astfel:
Graficul nr.2.2.
SURSA: Legea bugetului Ministerului Apărării pe anii 2001-2006
Din graficul de mai sus, putem afirma că există o evoluție continuă a contribuțiilor plătite de către personalul Ministerului Apărării în perioada 2001-2006. Se așteaptă ca în anul 2007 aceste contribuții să crească semnificativ datorită modificării legislației privind calculul veniturilor cadrelor militare. Creșterea valorii contribuțiilor sociale se poate observa astfel și în nivelul pensiilor militare de stat.
2.2.2. Contribuțiile la fondul de asigurări sociale de sănătate
Sistemul național de asigurări sociale de sănătate este, poate, factorul central pe care se formează o societate orientată spre dezvoltare, o societate care, după 1 ianuarie 2007 este membră a unei societăți bine dezvoltată cum este Uniunea Europeană. În acest sens, la nivelul statului român trebuie continuate măsurile severe de reconstrucție ale acestui sistem.
Privite în ansamblu, ”asigurările sociale pentru sănătate constituie principalul sistem de relații economico-sociale de ocrotire a sănătății populației”54. Aceste asigurări sociale sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității sociale și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, precum și a dreptului alegerii libere de către asigurat a medicului de familie, a unității medico-sanitare și a casei de asigurări pentru sănătate.
Concomitent, pot fi organizate și pot funcționa alte forme facultative de asigurare a sănătății, care să acopere riscuri individuale, în diferite situații specia le. De asemenea, se pot organiza societăți private de asigurări pentru sănătate facultative.
Sistemul de ocrotire a sănătății populației, constituirea și utilizarea fondului de asigurări sociale de sănătate, sunt reglementate de :
Legea nr. 145 din 24 iulie 1997 – Legea asigurărilor sociale de sănătate – M.Of. nr. 178/31.07.1997 stabilește mecanismele de bază ale sistemului de ocrotire a sănătății populatiei.
Aceasta lege a fost modificata prin:
Ordonanța de urgență m. 30 din 29 octombrie 1998 pentru modificarea și completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 – M.Of. nr. 421/6.11.1998:
Ordonanța de urgență m. 72 din 30 decembrie 1998 pentru modificarea și completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 – M.Of. nr. 523/31.1201998;
Ordonanța de urgență nr. 180 din 26 octombrie 2000 pentru modificarea și completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 – M.Of. nr. 537/3 1.1 0.2000.
Ordinul Casei Naționaie de Asigurări de Sănătate nr. 74 din 7 iunie 2000 pentru aprobarea Normelor privind modul de încasare a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate M.Of. 282/22.06.2000 stabilește mecanismul de încasare a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate;
În domeniul asigurărilor sociale de sănătate sunt cuprinse, în mod obligatoriu, ”următoarele categorii de persoane”55:
cetățenii români cu domiciliul în țară sau aflați temporar în străinătate;
cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România.
De asemenea, sunt cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate, ”fără plata contribuției, următoarele categorii de persoane”56:
copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;
persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau se află în grija familiei;
soția, soțul, părinții și bunicii fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;
persoanele care, în baza Decretului-lege nr. 118/1990, beneficiază de drepturi ca urmare a faptului că au fost persecutate din motive politice de dictatura comunistă instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate și constituite în prizonieri potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, precum și persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege.
Calitatea de asigurat a tuturor categoriilor de angajați, inclusiv a personalului Ministerului Apărări, se dovedește cu carnetul de asigurări sociale pentru sănătate.
Calitatea de asigurat a salariaților se dobândește din ziua încheierii contractului individual de muncă al salariatului și se păstrează pe toată durata acestuia.
Persoanele care nu sunt salariate dobândesc calitatea de asigurat n ziua în care s-a achitat contribuția și o păstrează potrivit legii.
Calitatea de asigurat o are, fără plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, ”persoana care se află în una dintre următoarele situații, pe durata acestora”57:
satisface serviciul militar;
se află în concediu medical, în concediu pentru sarcină și lehuzie sau în
concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani;
execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;
face parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social în conformitate cu prevederile Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.
Se observă că statul a adoptat o serie de măsuri sociale, care să avantajeze persoanele care se află într-o situație financiară precară, sau care nu pot să-și desfășoare activitatea în condiții normale.
Statul a adoptat o serie de măsuri cu privire la persoanele care se află temporar în România. Astfel, sunt exceptate de la asigurarea obligatorie ”următoarele categorii de persoane”58:
membrii misiunilor diplomatice acreditați în România;
cetățenii străini care se află temporar in țara noastră,
Aceste categorii de persoane pot contracta asigurări facultative pentru sănătate. Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează în următoarele situații:
o dată cu pierderea cetățeniei sau a dreptului de reședință în țară;
în caz de deces.
Persoanele cărora le-a încetat calitatea de asigurat și care doresc redobândirea acesteia o pot solicita în scris, în termen de o lună de la data încetării, cu plata, în prealabil, a contribuției restante pentru asigurările sociale de sănătate.
În ceea ce privește drepturile personalului civil și cel al Ministerului Apărării, aceștia beneficiază de “dreptul la servicii medicale, medicamente și materiale sanitare în mod nediscriminatoriu, corespunzător necesităților, suficiente calitativ și cantitativ, în concordanță cu exigențele științei și tehnicii moderne”59.
Drepturile asiguraților se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și de Colegiul Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătății, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Contractul-cadru reglementează în principal condițiile acordării asistenței medicale referitoare la:
lista serviciilor medicale, a medicamentelor și a altor servicii pentru asigurați;
parametrii calității și ai eficienței serviciilor;
nivelul costurilor, modul de decontare și actele necesare în acest scop;
asistența medicală primară;
internarea și externarea bolnavilor;
necesitatea și durata spitalizării;
asigurarea tratamentului spitalicesc cu măsuri de îngrijire sau de recuperare;
condiții generale de acordare, de către spital, a tratamentului ambulatoriu;
prescrierea medicamentelor și a materialelor sanitare;
condițiile și plata serviciilor de tehnică dentară;
informarea corespunzătoare a bolnavilor.
Asigurații au dreptul la asigurarea medicală, în caz de boală sau accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare.
Îngrijirea medicală care se acordă asiguraților se realizează prin servicii medicale, cum sunt:
servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor ;
servicii medicale ambulatorii, spitalicești, de asistență stomatologică;
servicii de urgență, complementare pentru reabilitare;
asistență medicală pre-, intra- și postnatală;
îngrijire medicală la domiciliu;
medicamente, materiale sanitare, proteze.
Toate aceste măsuri de asistență medicală care sunt reglementate de către stat, sunt greu de aplicat și în condițiile normale de viață. Aceste asigurări sociale de sănătate, datorită numărului mare de persoane care solicită aceste servicii, nu pot satisface întreaga societate. Din această cauză, apar probleme, pe care statul român trebuie să le contracareze prin servicii medicale și sanitare complexe, să gestioneze aceste fonduri mai bine și să ia exemple concrete privind sistemele de sănătate din celelalte state membre Uniunii Europene.
Pentru a-și îndrepta activitatea către zonele de maximă importanță pentru societate, statul a luat anumite măsuri de limitare a serviciilor medicale către zone care țin mai mult de lux și nu de necesitate. Astfel în serviciile medicale suportate de Casa de Asigurări Sociale pentru Sănătate și a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești „nu se includ”60:
servicii de sănătate în caz de risc profesional, boli profesionale și accidente de muncă;
unele servicii medicale de înaltă performanță;
unele servicii de asistență stomatologică;
asistență medicală curativă la locul de muncă;
servicii hoteliere cu grad înalt de confort.
Asigurații au dreptul să-și aleagă medicul de familie care să le acorde serviciile medicale primare. Dacă opțiunea este pentru un medic de familie dintr-o altă localitate, asiguratul va suporta cheltuielile de transport. Asiguratul poate schimba medicul de familie după expirarea a cel puțin trei luni de la data înscrierii sale la medic.
Pentru prevenirea îmbolnăvirilor și păstrarea sănătății, asigurații sunt informați permanent asupra mijloacelor de păstrare a sănătății, de reducere și de evitare a cauzelor de îmbolnăvire.
Dacă se constată noxe profesionale sau risc crescut de accidentare, Casele de Asigurări Sociale pentru Sănătate au obligația să anunțe autoritățile responsabile cu protecția muncii. În vederea prevenirii îmbolnăvirilor și pentru păstrarea sănătății, Casele de Asigurări Sociale pentru Sănătate colaborează cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România, cu medicii cu experiență, cu unitățile medicosanitare și cu organizațiile neguvernamentale, pentru întocmirea de programe de sănătate finanțate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale pentru sănătate și din alte surse.
Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către Casele de Asigurări Sociale pentru Sănătate, inclusiv C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ”în modul următor”61:
nelimitat, pentru copiii până la vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădiniță, fie la instituțiile de învățământ preuniversitar respective;
pentru tinerii de la 18 până la 26 de ani dacă sunt elevi, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă, de două ori pe an;
pentru adulți, o dată pe an.
De asemenea, serviciile medicale pentru prevenirea și depistarea precoce a bolilor care ar putea afecta dezvoltarea fizică sau mentală a copiilor sunt suportate de casele de asigurări sociale pentru sănătate.
Luând exemple din statele occidentale, în România s-a introdus în legislația, actuală o măsură benefică pentru toate persoanele asigurate. Aceasta prevede că ”asigurații în vârstă de peste 30 de ani au dreptul la un control în fiecare an, pentru prevenirea bolilor cu consecințe majore în morbiditate și mortalitate”62.
Asigurații sare au efectuat controalele medicale periodice preventive, stabilite de Colegiul Medicilor din România împreună cu casele de asigurări sociale pentru sănătate, beneficiază de reduceri sau scutiri de la plata unor contribuții personale. În caz de boală, asigurații au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicațiilor ei, pentru recuperarea sau, cel puțin, pentru ameliorarea suferinței pacientului. Tratamentul medical se aplică de către medici și personalul sanitar acreditat. Asigurații au dreptul la asistență medicală de specialitate ambulatorie, la indicația medicului de familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat.
Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări pentru Sănătate, cu avizul Colegiului Medicilor din România și al Colegiului Farmaciștilor din România, elaborează anual lista cu medicamentele din Nomenclatorul de medicamente de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, cu sau fără contribuția personală.
Asigurații au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea văzului, a auzului, pentru protejarea membrelor și la alte materiale de specialitate, cu sau fără contribuție personală, potrivit prevederilor din contractul-cadru.
Asigurații beneficiază de tratament fizioterapeutic, masaje, gimnastică medicală etc. pe baza prescripțiilor medicale, cu sau fără contribuție personală, potrivit contractului-cadru.
Costurile medicamentelor, ale materialelor sanitare și ale mijloacelor terapeutice care se suportă de către asigurați sunt stabilite în contractul-cadru.
În ceea ce privește tratamentul medical la domiciliu, asigurații au dreptul ”să primească asistență medicală la domiciliu și îngrijire din partea unui cadru mediu sanitar”63, dacă este necesar și indicat de către medic. Asigurații beneficiază și de alte servicii speciale. Astfel, ei au dreptul la transport sanitar în următoarele situații: urgențe medicale, alte cazuri prevăzute de contactul-cadru. De asemenea, asigurații au dreptul la ajutor în menaj pe perioada bolii sau a invalidității, în cazul în care nu pot să se îngrijească și nu au susținători legali care să îi ajute. “Asigurarea calității serviciilor medicale se realizează prin acceptarea de către casele de asigurări de sănătate numai a”64:
serviciilor medicale stomatologice recunoscute de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate și de către Colegiul Medicilor din România;
medicilor, asistenților medicali și a personalului acreditat;
unui sistem informațional corespunzător asigurării unei evidențe primare privind diagnosticul și terapia aplicată;
criteriilor de evaluare a calității asistenței medicale și stomatologice elaborate de către Colegiul Medicilor din România.
Criteriile obligatorii pentru medici și pentru personalul sanitar privind calitatea asistenței medicale care se acordă asiguraților se elaborează de către comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România și de către Casa Națională de Asigurări pentru Sănătate și “se referă la”65:
tratamentul medical și stomatologic;
acțiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor;
procedeele medicale de recuperare eficace;
prescrierea de medicamente, materiale sanitare, proteze, transportul bolnavilor; eliberarea de certificate medicale și rapoarte necesare atât caselor de asigurări de sănătate pentru îndeplinirea sarcinilor, cât și asiguraților pentru a beneficia de ajutoare de boală;
măsurile de restabilire a fertilității unui cuplu;
înființarea și funcționarea unităților medico-sanitare și dotarea lor corespunzătoare.
Casele de asigurări sociale pentru sănătate organizează și efectuează controlul activității medicale împreună cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România. Asigurații au obligația “să-și achite complet și la timp contribuția datorată, să participe la acțiunile profilactice organizate de casele de asigurări sociale pentru sănătate, să respecte tratamentele medicale prescrise”66.
Fondurile asigurărilor sociale pentru sănătate se constituie din contribuția asiguraților, din contribuția persoanelor juridice și fizice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat și de la bugetele locale, precum și din alte surse.
Administrarea fondului asigurărilor sociale pentru sănătate se face prin Casa Națională a Asigurărilor pentru Sănătate, pentru personalul civil și prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, pentru personalul Ministerului Apărării și casele de asigurări pentru sănătate județene și a municipiului București.
Fondul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, precum și fondurile caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului București ”se constituie din”67:
contribuții ale persoanelor fizice și juridice, în părți egale;
subvenții de la bugetul de stat și de la bugetele locale;
alte venituri.
Persoana asigurată este obligată să plătească o contribuție lunară la asigurările sociale pentru sănătate stabilită într-o cotă de 6,5% care se aplică la venitul brut.
Această contribuție se varsă la casa județeană de asigurări sociale pentru sănătate.
Particular, în cazul Ministerului Apărării, există două situații :
Pentru cadrele militare :
– contribuția la asigurările sociale de sănătate (C.A.S.S.)se stabilește într-o cotă de 6,5% și se aplică asupra totalului brut pentru fiecare salariat.Totalul brut pentru persoana asigurată se calculează ca sumă între solda lunară brută și totalul de sporuri de care a beneficiat cadrul militar.
C.A.S.S.= Total brut 6,5%, în care s-a luat în calcul totalul brut calculat astfel :
Total brut = Solda lunară brută + sporuri
Solda lunară brută = Solda de funcție + Solda de grad + Gradația +
Indemnizația de Dispozitiv
Pentru personalul civil contractual :
– contribuția la asigurările sociale de sănătate(C..A.S.S.) se stabilește într-o cotă de 6,5% și se aplică asupra venitului brut pentru fiecare salariat. Venitului brut pentru personalul civil contractual se calculează ca sumă între sumă între salariul de încadrare, salariul de merit, primele de dispozitiv, vechimea și sporurile de care a beneficiat salariatul.
C.A.S.S.= Venit brut 6,5%, în care venitul brut se calculează astfel :
Venitul brut = Salariu de încadrare+sporuri.
Fondurile asigurărilor sociale pentru sănătate ”se utilizează pentru”68:
plata medicamentelor și a serviciilor medicale acordate în cotă de 75% și se administrează de Ministerul Sănătății;
20% pentru cheltuieli de organizare și de capital ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate;
5% pentru cheltuieli de administrare, funcționare și de capital ale acestui sistem.
Cotele de 20% și de 5% se administrează de către Consiliul de administrație al Casei Naționale a Asigurărilor pentru Sănătate.
Disponibilitățile fondurilor rămase nefolosite la finele anului se reportează în anul următor și au aceleași destinații.
Fondurile asigurărilor sociale de sănătate gestionate de către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. sunt îndreptate către persoanele cu probleme medicale care sunt asigurați la această instituție. Aceste fonduri sunt direcționați, ăn principal, către persoanele în vârstă, veterani de război, cadre militare în rezervă, pensionari , elevi și studenți. Totuși, nevoile personale ale acestor persoane sunt foarte mari, iar fondurile nu sunt suficiente pentru a acoperi întreg sistemul.
În ultimii ani, problemele din sistemul medical al Ministerului Apărării au fost numeroase cu toate că valoarea contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate plătite de către cadrele militare a crescut (graficul nr.2.3.) :
Graficul nr. 2.3.
SURSA: Legea bugetului Ministerului Apărării pe anii 2001-2006
2.2.3. Contribuția la fondul de șomaj
Asigurările de șomaj reprezintă o formă specială de asigurare creată pentru a compensa lipsa veniturilor pe o perioadă limitată de timp. Programele de asigurare pentru șomaj au fost create inițial pentru a furniza o formă de asistență financiară celor care și-au pierdut locul de muncă și care sunt în căutarea altuia.
În cele mai multe țări persoanele cu dizabilități, incapabile de muncă, sau cei care și-au pierdut locul de muncă de o lungă perioadă de timp nu sunt cuprinși în acest sistem. În unele țări (Canada, Germania, Israel, Norvegia și Marea Britanie) toți care beneficiază de statutul de persoană ocupată sunt incluse în sistemul asigurărilor pentru șomaj. În Statele Unite sistemul acoperă muncitorii din industrie, funcționarii publici și lucrătorii pe cont propriu. În Austria, Irlanda și Japonia sistemul asigurărilor de șomaj exclude lucrătorii din domeniul public. ”Finanțarea sistemelor de asigurare pentru șomaj diferă de la țară la țară”69. Chiar dacă atât angajatorii cât și angajații contribuie la fondul de asigurare (ca principale surse) diferențele constau atât în modalitățile de calcul ale acestora cât și în prezența sau absența sursei suplimentare care, de regulă, este cea guvernamentală. De asemenea diferențe se observă și atunci când este vorba de tipologia mecanismelor și măsurilor de suport social destinate șomerilor. Astfel beneficiile destinate șomerilor, care diferă în funcție de legislația fiecărei țări, “se încadrează în două seturi de măsuri”70: pasive și active.
În mod obișnuit, beneficiile financiare (indemnizații, alocații, ajutoare de șomaj), ca instrumente specifice măsurilor pasive de protecție socială a șomerilor, sunt corelate cu veniturile dobândite în perioada ocupării însă, există și situații în care toți șomerii beneficiază de o sumă fixă; în oricare din situații, însă, durata de furnizare a acestora este limitată. Se consideră că ”indemnizația de șomaj generează efecte perverse”71. O indemnizație care se apropie de nivelul salariului net diminuează atât oferta cât și ocuparea forței de muncă iar comportamentul șomerilor se caracterizează prin creșterea dezinteresului pentru redobândirea statutului de persoană ocupată. De aceea în unele țări nivelul beneficiilor pentru șomaj este calculat, în mod deliberat spre descurajare, la nivelul plății concediului medical de scurtă durată (Canada, Danemarca, Olanda). În Germania, Grecia, Ungaria beneficiile pentru șomaj sunt chiar la un nivel mai redus decât beneficiul pentru refacerea sănătății. Italia și Bulgaria corelează nivelul beneficiului pentru îngrijirea sănătății cu nivelul venitului dar stabilește cuantumul ajutorului de șomaj la un nivel fix. Durata furnizării beneficiilor variază de la 13 săptămâni (Bulgaria) la șase luni (Ungaria, Italia, Olanda) sau un an (Franța, Germania, Luxemburg și Marea Britanie)
În România, ”fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-și alege liber profesia și locul de muncă”72, precum și dreptul la asigurările de șomaj.
Persoanele care solicită dreptul la ajutor de șomaj sunt înregistrate în evidențele Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (A.J.O.F.M.) sau a municipiului București pentru a fi sprijinite în căutarea unui loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale și, după caz, pentru a beneficia de indemnizația de șomaj. Funcționarii publici ai agențiilor vor furniza toate informațiile necesare privind serviciile pe care le oferă agenția corespunzător situațiilor profesionale individuale.
Sistemul de protectie sociala a somerilor, constituirea si utilizarea fondului de asigurari pentru somaj, sunt reglementate de :
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.103 din 6 februarie 2002.
Aceata lege a fost modificată prin :
Oronanța de Urgență a Guvernului nr. 124/2002 ;
Legea nr.4/2003;
Legea nr.232/2003;
Legea nr.107/2004;
Legea nr.580/2004.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.144 din 18 octombrie 2005 pentru modificarea și completarea legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 1 noiembrie 2005.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1150 din 19 decembrie 2005;
Ordinul ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr. 405 din 23 iulie 2004 pentru aprobarea procedurii privind declararea lunară de către angajatori a evidenței nominale a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 20 august 2004.
Șomerii care beneficiază de prevederile Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă sunt persoanele aflate în una dintre ”următoarele situații”73:
le-a încetat contractul individual de muncă sau contractul de muncă temporară din motive neimputabile lor;
le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
militarii care au fost angajați pe bază de contract și cărora li s-a desfăcut contractul înaintea expirării duratei pentru care a fost încheiat, din motive neimputabile lor;
au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;
au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;
le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;
le-a încetat activitatea desfășurată exclusiv pe baza convenției civile.
Totodată, sunt asimilate șomerilor persoanele care îndeplinesc ”următoarele condiții”74:
sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
sunt absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă și care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.
Salariații contribuie la bugetul asigurărilor pentru șomaj cu o cotă de 1% (reținută și virată de angajatori) aplicată asupra salariului de bază lunar brut.
Această prevedere nu se aplică pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu sunt suspendate potrivit legii, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile.
Cotele de contribuții la fondul de șomaj pentru Ministerul Apărării se prezintă astfel:
Pentru unitățile militare:
contribuția la fondul de șomaj este:
A) Pentru personalul civil contractual:
C.șomaj = (Fond de salarii (civili + MACi) – Suma Brut pensionari – Suma indemnizații cadre militare din B.A.S.S.) x 2%, în care notațiile sunt următoarele:
MACi = militarii angajați cu contract individual;
B.A.S.S.= bugetul asigurărilor sociale de stat.
B) Pentru cadrele militare și militarii angajați cu contract individual:
C.șomaj = (Fond de salarii (civili + MACi) – Suma Brut pensionari – Suma indemnizații cadre militare din B.A.S.S.) x 2,25%.
Prin acest aspect am scos în evidență faptul că, unitatea militară contribuie la fondul de șomaj cu o contribuție diferențiată, în funcție de categoria de personal avută în vedere pentru calcul.
2. Pentru personalul Ministerului Apărării:
– contribuția la fondul de șomaj este:
A) Pentru personalul civil contractual cota de 1% aplicată asupra salariului de bază, astfel:
C.șomaj = Salariu de bază x 1%, în care salariul de bază este calculat ca sumă între:
Salariul de bază = salariu de încadrare + vechimea + sporuri.
B) Pentru cadrele militare: acestea NU contribuie la fondul de șomaj.
În acest caz, valoarea contribuțiilor datorate de către personalul Ministerului Apărării este mult mai redusă, evoluția acesteia în timp este reprezentată în graficul nr. 2.4.:
Graficul nr. 2.4.
SURSA: Legea bugetului Ministerului Apărării pe anii 2001-2006
Pe baza plății contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj, persoanele beneficiază de o indemnizație de șomaj, în funcție de ”condițiile pe care acesta le îndeplinește”75:
să aiba un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni dinaintea datei înregistrării cererii;
să nu realizeze venituri sau să realizezi din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj;
să nu îndeplineasca condițiile de pensionare, conform legii;
să fie înregistrat la Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul sau, după caz, reședința, dacă a avut ultimul loc de muncă sau a realizat venituri în acea localitate.
Indemnizația de somaj se acordă șomerilor pe perioade diferite, stabilite în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
6 luni, dacă are un stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai putin de 1 an;
9 luni, dacă are un stagiu de cotizare cuprins între 5 și 10 ani;
12 luni, dacă are un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Pentru a putea să se încadreze în una din situații, ”beneficiarii indemnizației de șomaj au următoarele obligații”76:
să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori este solicitat, la agenția pentru ocuparea forței de muncă la care este înregistrat, ca să primeasca sprijin în vederea încadrării în muncă;
să participe la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă la care este înregistrat;
să caute activ un loc de muncă.
Nu vor beneficia de indemnizație de somaj dacă, la data solicitării dreptului, persoana refuza un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sale, situat la o distanță de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuza să participe la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă. De asemenea, nu vor beneficia de indemnizație de somaj persoanele care sunt absolventi și în momentul cererii dreptului, urmeaza o formă de învățământ.
2.3. Sistemul pensiilor militare de stat
De-a lungul timpului, au operat diverse tipuri de asigurări sociale, dintre care cele mai importante au fost: sistemul de asigurări sociale de tipul Beveridge, sistemul de asigurări în flux continuu – așa-numitul sistem pay·as-you-go (PAYG), sistemul de asigurări sociale de tip Bismark și sistemul de asigurări cu capitalizare de fonduri.
În România, operativ fost sistemul de asigurări în flux continuu (PAYG), iar ”sistemul public de pensii este componenta cea mai importantă a sistemului de asigurări sociale de stat”77, reglementat prin Legea nr. 19/2000.
Sistemele publice de beneficii “Pay-as-you-go ” (PAYG)–plata treptatã (pe mãsurã ce apare situația)- au fost organizate în mod tradițional pe structura sistemelor plăților treptate pentru beneficiile determinate. În acest caz, ”beneficiile actuale sunt finanțate din contribuțiile sau din impozitele actuale”78.Valoarea beneficiilor (pensii)este predeterminată (adesea prin corelare cu valoarea salariului și durata angajării),iar ”valoarea contribuțiilor depinde de mecanismul ales”.79
În cadrul Ministerului Apărării există un fond de pensii la care contribuie cadrele militare active pe perioada derulării contractului de muncă.
”Contribuția individuală de 5% ”80 datorată de cadrele militare permanente ”se calculează și se reține din solda lunară brută”81, contribuție care se virează la bugetul de stat, scopul acesteia fiind considerat ca un aport al cadrelor militare pentru prestațiile prevăzute de art. 4 din Legea 164/2001.
Pensiile militare de stat sunt considerate a fi cel mai important mijloc de protecție socială a militarilor, la finalul carierei acestora.
Pensiile militare de stat “cuprind”82:
pensia de serviciu;
pensia de invaliditate;
pensia de urmaș.
Prima categorie de pensie este pensia de serviciu. La rândul ei, pensia de serviciu se împarte în trei categorii:
pensia pentru limită de vârstă;
pensia anticipată;
pensia anticipată parțial.
Pentru a putea beneficia de pensia pentru limită de vârstă, militarii trebuie „să îndeplinească anumite condiții”83 și anume:
a) vârsta de 55 de ani;
b) vechime minimă în serviciu de 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, din care efectiv ca militar 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Putem face astfel o comparație între limita de vârstă pentru a beneficia de acest tip de pensie și limita de vârstă pe care unsalariat civil trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de pensie.
Din tabelul următor, se observă diferența mare între aceste limite de vârstă:
Tabelul nr. 2.1.
Diferențe de limită de vârstă
între cadre militare și salariați civili
Analizând datele de mai sus, putem spune că militarii sunt ușor avantajați de către legislația în vigoare să beneficieze de acest tip de pensie înaintea salariațiilor civili.
Totuși, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:
rolul esențial pe care Armata, ca instituție l-a avut și îl are;
stresul continuu la care este supus un militar de-a lungul exercitării atribuțiilor funcționale;
modalitățile severe de desfășurare a serviciului militarilor.
Cea de-a doua categorie de pensie, este pensia anticipată. Pentru a beneficia de acest tip de pensie, militarii trebuie să îndeplinească „următoarele condiții”84:
au împlinit vârsta de 50 de ani și sunt trecuți în rezervă ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad prevăzută de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sau ca urmare a reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;
sunt trecute în rezervă sau direct în retragere ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară.
În contextul restructurării continue a Ministerului Apărării, cadrele militare care nu mai îndeplinesc condițiile noului stat de organizare al unităților la care își desfășoară activitatea, sunt nevoite să iasă la pensie, chiar dacă nu îndeplinesc condițiile pentru a se încadra să spunem, la pensia de serviciu, dar se încadrează la pensia anticipată, spre exemplu.
Pensia anticipată parțial este cea de-a treia modalitate de pensie de serviciu și presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
vechime efectivă în serviciu de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani ca militar, și care se află în una dintre următoarele situații:
a) sunt trecute în rezervă ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad prevăzută de Legea nr. 80/1995 sau ca urmare a reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;
b) sunt trecute în rezervă sau direct în retragere ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară.
O altă categorie de pensii, este pensia de invaliditate. Au dreptul la pensie de invaliditate cadrele militare care „și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă datorită”85:
producerii unor accidente în timpul și din cauza serviciului, accidentelor asimilate acestora conform legii, bolilor contractate în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar și tuberculozei;
accidentelor sau bolilor care nu au legătură cu îndeplinirea serviciului militar.
Pensia de invaliditate se determină în raport cu gradul de pierdere a capacității de muncă, astfel:
a) invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, precum și afectarea capacității de autoservire, necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
b) invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi fără ajutorul altei persoane;
c) invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională după trecerea sa în rezervă.
Cadrele militare în activitate care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unor accidente sau unor boli care nu au legătură cu îndeplinirea serviciului militar beneficiază de pensia de invaliditate numai dacă îndeplinesc cel puțin jumătate din condițiile de vechime în serviciu, în raport cu vârsta. Vâsta minimă pe care trebuie s-o aibă cadrul militar la momentul solicitării pensiei de invaliditate trebuie să fie peste 18 ani, iar vechimea minimă trebuie să fie de 5 ani(Tabelul nr. 2.2.).
Tabelul nr. 2.2.
Vâsta și vechimea cadrelor militare
necesare pentru a beneficia de pensie de invaliditate
Sursa: Legea nr.164 din 7 aprilie 2001 privind pensiile militare de stat, art. 31,alin.1
Dacă nu se îndeplinesc aceste condiții, se va scădea din totalul pensiei de invaliditate câte un procent de 0,2% pentru fiecare 6 luni de zile vechime sub limita prevăzută în tabel.
Ultima categorie de pensie este reprezentată de pensia de urmaș. Această pensie de urmaș se acordă copiilor sau soțului supraviețuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile unei categorii de pensii.
Pentru a beneficia de pensie de urmaș, copii trebuie să îndeplinească „următoarele condiții”86:
a) până la împlinirea vârstei de 16 ani;
b) dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;
c) dacă sunt elevi sau studenți militari ai instituțiilor militare sau civile de învățământ, până la obținerea primului grad de ofițeri, maistru militar sau subofițer, fără a depăși vârsta de 26 de ani;
d) pe toată durata invalidității de orice grad.
Soțul supraviețuitor poate beneficia de pensie de urmaș dacă a avut o căsătorie de cel puțin 15 ani cu persoana decedată.
În ceea ce privește plata pensiei, aceasta se face lunar, în condițiile prevăzute de lege, sub aceeași formă ca orice tip de pensie.
2.4. Instituțiile publice cu rol în gestionarea fondurilor de asigurări sociale și protecția socială a asiguraților
Funcționarea sistemului național public de asigurări sociale se face prin funcționarea relațiilor ce se stabilesc între cele trei mari părți componente ale acestuia:
contribuții sociale;
instituții cu rol în gestionarea fondurilor de asigurări sociale;
utilizarea acestor fonduri prin aplicarea unor măsuri de protecție socială a persoanelor asigurate.
În acest sens, instituțiile cu rol în gestionarea fondurilor de asigurări sociale și cu rol în protecția socială a persoanelor asigurate ocupă un loc foarte important.
2.4.1. Instituții publice cu rol în protecția socială a asiguraților.
Necesitatea oamenilor a dus la punerea la punct a unui sistem foarte complex cuprinzând instituții de stat care să răspundă de protecția socială a populației. Astfel, principalele instituții cu atribuții în domeniul asigurărilor sociale sunt:
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei;
Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS).
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei are următoarele atribuții:
elaborează politica de asistență socială;
elaborează politici și strategii în domeniul incluziunii sociale;
stabilește strategia națională prin care promovează drepturile familiei, copilului, persoanei singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap și ale oricăror persoane aflate în nevoie;
elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice și reglementări privitoare la funcționarea sistemului de asistență socială;
îndrumă și controlează activitatea instituțiilor de asistență socială publice și private în ceea ce privește aplicarea măsurilor de asistență socială, în vederea respectării drepturilor sociale ale pesoanelor beneficiare;
asigură îndrumarea metodologică,
realizează programe în parteneriat cu organisme și instituții internaționale în domeniul asistenței sociale;
finanțează programele naționale de asistență socială;
administrează și gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistența socială;
implementează proiectele finanțate din fondurile de preaderare destinate sectorului de asistență socială;
elaborează și propune indicatori din domeniul asistenței sociale.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, sub autoritatea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
CNPAS are în subordine Case județene de pensii și Casa de pensii a municipiului București (case teritoriale de pensii) care sunt servicii publice descentralizate investite cu personalitate juridică.
Potrivit legii, CNPAS poate înființa case locale de pensii, fără personalitate juridică, care funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii.
CNPAS asigură coordonarea, îndrumarea și controlul activității caselor teritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a legislației în domeniul specific de activitate și al realizării integrale a sarcinilor și atribuțiilor ce le revin acestora.
Casa Nationala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale verifică aplicarea unitară a legislației din domeniul său de competență.
Principalele atribuții ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale sunt:
propune Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei norme metodologice în aplicarea prevederilor legale din domeniul său de competență;
propune Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerului Sănătății criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate a asiguraților;
organizează modul de stabilire și de plată a drepturilor de pensii și a altor drepturi de asigurări sociale finanțate din bugetul asigurărilor sociale, precum și a celor finanțate de la bugetul de stat, prin bugetul alocat Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, conform legii;
organizează activitatea de evidență contabilă a execuției bugetare pentru bugetul asigurărilor sociale de stat;
coordonează activitatea de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale la nivel național;
coordonează activitatea de management al securității și sănătății în muncă, inclusiv sub aspectul implementării acesteia la nivelul angajatorilor;
urmărește și verifică modul de acordare a concediilor medicale celor care au suferit accidente de muncă și boli profesionale;
aprobă anual criteriile pe baza cărora se acordă bilete de tratament balnear;
repartizează în profil teritorial și pe trimestre bugetul asigurărilor sociale de stat aprobat, potrivit legii;
aplică prevederile convențiilor internaționale de asigurări sociale, la care România este parte, precum și ansamblul reglementărilor comunitare și dezvoltă relații cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte țări, în limita competențelor prevăzute de lege;
verifică modul de stabilire și achitare a pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurari sociale prevăzute de lege, finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
asigură evidența la nivel național a tuturor contribuabililor la sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale;
gestionează baza de date privind asigurații sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și asigură caracterul confidențial al acesteia.
2.4.2. Instituții publice implicate în sistemul asigurările sociale de
sănătate
Aproape în întregime sistemul de sănătate din România aparține statului. Activitatea este coordonată de Ministerul Sănătății căruia îi revine responsabilitatea elaborării politicii naționale din domeniul sănătății.
Din 1999 principalele organisme implicate în sistemul îngrijirilor de sănătate sunt:
1.Ministerul Sănătății și Direcțiile (Județene) de Sănătate Publică
Odată cu apariția noului sistem de asigurări de sănătate Ministerul a devenit un organism unde se elaborează politicile din domeniul sănătății și programele de sănătate publică. La acest nivel se definește și se încearcă îmbunătățirea cadrului legal al sistemului de sănătate și se elaborează politici în domeniul resurselor umane (cu accent pe pregătirea și perfecționarea continuă a personalului din domeniul sănătății). La nivel local Ministerul Sănătății acționează prin Direcțiile Județene de Sănătate Publică care au ca principale activități: implementarea politicii la nivel local, monitorizarea și evaluarea stării de sănătate a populației, analiza atât a nevoilor de îngrijiri de sănătate cât și a serviciilor de sănătate.
2.Casa Națională și Casele Județene de Asigurări de Sănătate
Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este instituția publică ce stabilește mecanismul de funcționare al sistemului și are următoarele atribuții:
negociază Contractul Cadru cu Colegiul Medicilor din România (pentru stabilirea pachetului de servicii la care au dreptul persoanele asigurate);
decide modul de redistribuire a resurselor financiare la casele județene de asigurări.
CNAS nu are, însă dreptul de a avea inițiative legislative, sugestiile sale ajung la Ministerul Sănătății care le evaluează și le propune, sub forma proiectelor, pentru discuție în Guvern sau Parlament. La nivel local, Casele Județene de Asigurări de Sănătate au responsabilitatea de a colecta contribuțiile și, simultan, de a rambursa furnizorilor (individuali și instituționali) de servicii costurile îngrijirilor de sănătate.
3. Colegiul Medicilor din România și Colegiile Județene
Colegiul Medicilor are reprezentare la nivel central și local (județean) și are responsabilități legate de pregătirea și acreditarea medicilor dar și de negocierea Contractului Cadru.
4. Ministerul Finanțelor Publice are rol în monitorizarea și controlul modului de cheltuire a fondurilor publice destinate sănătății.
2.4.3. Instituții publice implicate în protecția șomerilor
Sistemul destinat protecției șomerilor a necesitat o orientare care să corespundă contextului economic și social impus de modificările structurale din anii ‘90. Până la sfârșitul anului 1991 s-a creat cadrul instituțional și normativ pentru asigurarea funcționării mecanismelor de protecție a șomerilor. “Actorul principal” a fost, o bună perioadă de timp (până în 1998), Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care, prin verigile specifice, înregistra persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, efectua plăți, consultanță, orientarea profesională a șomerilor.
Ulterior, sistemul a fost dezvoltat și au fost create o serie de instituții (Agenția Națională pentru Ocupare și formare Profesională – cu structură tripartită care înlocuiește vechile oficii ale forței de muncă, actualmente Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă) și noi organisme guvernamentale (ministerele și organe de specialitate ale administrației publice centrale, Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă prefecturile ) și neguvernamentale (sindicate și asociații patronale) care ”promovează măsuri ce vizează obiectivele specifice pieței muncii”87:
prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia;
încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
sprijinirea ocupării persoanelor aparținând unor categorii defavorizate
ale populației;
asigurarea egalității șanselor pe piața muncii;
stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și pe zone geografice;
creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se produc în societatea actuală;
protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj.
Organizațiile implicate în realizarea obiectivelor și măsurilor de protecție socială a șomerilor se subordonează Guvernului României. Acesta ”aprobă strategii, planuri și programe naționale de protecție a șomerilor și de, în profil de ramură și teritoria88.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale are în domeniul ocupării forței de muncă “ următoarele atribuții”89:
urmărește tendințele de pe piața muncii și elaborează strategii, prognoze și programe naționale privind ocuparea forței de muncă, formarea profesională a șomerilor și egalitatea de șanse pe piața muncii;
elaborează și avizează proiectele de acte normative în domeniul ocupării, formării profesionale, promovării egalității de șanse pe piața muncii;
elaborează proiectul bugetului asigurărilor pentru șomaj;
deleagă anual atribuțiile de ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj;
urmărește, pe baza rapoartelor trimestriale și anuale, execuția bugetului asigurărilor pentru șomaj și exercită controlul asupra realizării politicilor, strategiilor, planurilor și programelor privind forța de muncă de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;
împreună cu alte ministere și organe de specialitate realizează și actualizează Clasificarea ocupațiilor din România, ținând seama de schimbările în structura economică și socială a țării și de cerințele alinierii la standardele internaționale în domeniu;
Cea de-a doua instituție cu rol în protecția socială a șomerilor este Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Această agenție are atribuții în domeniul:
accesului nediscriminatoriu la serviciile prestate în domeniul ocupării și formării profesionale;
neutralitatății în posibilele interese divergente dintre angajatori și forța de muncă;
orientarării activității către nevoile clienților prin întocmirea planurilor individuale de acțiune și promovarea unor servicii rapide și de calitate;
confidențialitatății datelor personale ale clienților;
transparenței în activitatea desfășurată și în privința rezultatelor obținute;
adaptabilitatății serviciilor la modificările din mediul social și economic.
Ministerele și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, prin strategiile și politicile elaborate în domeniile pe care le coordonează, au ca obiective creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. Acestea pot propune în cadrul Comisiei Naționale de Promovare a Ocupării Forței de Muncă strategii, programe și proiecte de acte normative privind ocuparea și formarea profesională a forței de muncă.
Sindicatele și asociațiile patronale, reprezentative la nivel național, au următoarele atribuții:
participă la elaborarea și implementarea programelor și măsurilor privind piața muncii;
sunt consultate la elaborarea actelor normative care privesc ocuparea forței de muncă.
Prefecturile și autoritățile administrației publice locale :
monitorizează evoluțiile de pe piața muncii în plan teritorial
participă la elaborarea și la realizarea măsurilor de îmbunătățire a ocupării persoanelor neîncadrate în muncă
sprijină activitatea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă.
Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă ”are, în principal, următoarele atribuții”90
supune atenției Guvernului strategii și politici pentru creșterea nivelului și calității ocupării forței de muncă în corelație cu programele de dezvoltare economică și socială;
stabilește direcțiile dezvoltării resurselor umane la nivel național;
pe baza tendințelor dezvoltării economice și sociale și a evoluțiilor pe piața muncii, face propuneri pentru inițierea unor măsuri proactive de combatere a șomajului prin politici fiscale, ajustări structurale, reconversie profesională.
Întregul sistem a fost structurat, treptat, prin modificări succesive – în paralel cu acumularea experienței sau ca urmare a apariției efectelor nedorite ca răspuns la unele particularități, pe două componente: cea pasivă, care viza înlocuirea salariului prin ajutorul de șomaj și cea activă care se baza pe calificarea și recalificarea șomerilor pentru reintegrarea în muncă.
Problema principală care trebuie avută în vedere este respectarea de către toate aceste instituții a prevederilor legislative și asumarea rolurilor care i-au fost întrebuințate. Acest lucru se poate face numai prin pregătirea personalului și prin seriozitatea de care aceștia trebuie să dea dovadă.
2.4.4. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești – instituția supremă de
protecție socială a sănătății personalului Ministerului Apărării
Rolul esențial pe care îl are Ministerul Apărării și celelalte ministere cu atribuții în domeniul securității statului român a impus crearea unei instituții specializate în domeniul securității sociale și sănătății personalului acestora.
Casa de asigurări sociale de sănătate a personalului ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii din domeniul apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești este, potrivit legii, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, denumită C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Aceasta este instituție publică autonomă, nelucrativă, cu personalitate juridică și funcționează în conformitate cu prevederile Legii asigurărilor de sănătate nr. 145/1997, cu modificările ulterioare, ale Ordonanței Guvernului nr. 56/1998 privind înființarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
Prin statutul său, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. are ”următoarele atribuții”91:
colectează contribuțiile pentru asigurările sociale de sănătate de la asigurați și de la angajatori, precum și de la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale de stat în cazul asiguraților ale căror contribuții se suportă din aceste bugete;
administrează fondul propriu de asigurări sociale de sănătate;
controlează modul de colectare de către angajatori a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și utilizarea de către furnizorii de servicii medicale a sumelor plătite pentru prestațiile efectuate;
stabilește, prin negociere, tarifele cuvenite furnizorilor de servicii medicale pentru prestațiile efectuate;
monitorizează și controlează eliberarea medicamentelor;
prin comisiile mixte de acreditare, organizate împreuna cu Colegiul Medicilor din România, acreditează personalul medical și instituțiile furnizoare de servicii medicale din domeniile apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești;
stabilește utilizarea fondului de rezervă, precum și soldul rămas neutilizat la sfârșitul fiecărui an;
organizează și ține evidența statistică generală a stării de sănătate a segmentului de populație asigurat;
controlează modul de recuperare a capacității de muncă;
colaborează cu instituțiile și organismele naționale și internaționale cu atribuții și activități similare, precum și cu organizații caritabile de întrajutorare;
participă la proiectarea, implementarea și coordonarea programelor de sanătate publică.
Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești reprezintă instituția publică cu rol în asigurarea protecției sănătății persoanelor care îsi desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Apărării, în special și bineînțeles al celorlaltor instituții publice prevăzute în statutul său. ”Au calitatea de persoane asigurate la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J”92:
cadrele militare în activitate și asimilașii acestora, salariații civili, militarii angajați pe bază de contract, precum și pensionarii militari ai ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii din domeniul apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești;
personalul si magistrații din autoritatea judecătorească, în activitate și pensionați;
veteranii de război;
copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici, dacă nu realizează venituri din muncă, precum și soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea persoanelor asigurate la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
De asemenea, are calitatea de persoană asigurată la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J, fără plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, persoana aflată în una dintre următoarele situații, pe durata acesteia:
satisface serviciul militar;
execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;
face parte din personalul ministerelor și al instituțiilor cu rețea sanitară proprie din domeniul apărării, ordinii publice, siguranței naționale, precum și personalul și magistrații din autoritatea judecătorească aflați în concediu medical sau în concediu pentru sarcină și lehuzie, în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani.
În ceea ce privește drepturile asiguraților, aceștia beneficiază de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare conform Legii nr.95/14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății și Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.
Pentru a putea acoperi toate cheltuielile cu serviciile medicale, medicamentele și echipamentele medicale, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. folosește anumite surse pentru fondul său. Astfel, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J își constituie fondul din:
contributia persoanelor fizice și juridice, în procente egale, conform prevederilor Legii nr. 145/1997, cu modificările ulterioare;
subvenții de la bugetul de stat și de la bugetele locale;
sume alocate prin redistribuire de Casa Națională de Asigurări de Sănătate;
alte venituri.
Contribuția persoanelor fizice și juridice se constituie din :
contribuția ministerelor și a instituțiilor militare care au calitatea de angajator;
contribuția altor persoane fizice sau juridice care au calitatea de angajator al asiguraților C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.;
contribuțiile personalului militar și civil, ale personalului și magistraților din autoritatea judecătoreasca, în activitate și pensionați, ale militarilor angajați pe bază de contract;
contribuțiile altor persoane asigurate la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.;
contribuțiile suportate de la bugetul de stat pentru persoanele care satisfac serviciul militar în termen, precum și pentru persoanele care execută o sancțiune privativă de libertate sau arest preventiv și, după caz, pentru persoanele care fac parte dintr-o familie ce beneficiază de ajutor social, potrivit legii;
contribuțiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat pentru persoanele care se află în concediu medical, în concediu pentru sarcină și lehuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani.
Utilizarea fondurilor Casei cuprinde o serie de domenii, astfel:
plata medicamentelor și a serviciilor medicale acordate;
cheltuieli de administrare și funcționare, în cota de 5%;
susținerea bugetelor caselor de asigurări de sănătate județene cu dezechilibre financiare, prin virarea la Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate a contribuției de până la 25%, stabilită anual de către aceasta;
constituirea fondului de rezervă, în cotă de 5%;
CAPITOLUL 3
CONTABILITATEA CONTRIBUȚIILOR DE ASIGURĂRI SOCIALE ÎN CADRUL MINISTERULUI APĂRĂRII
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea instituțiilor publice , trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și pentru utilizatori externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, dar și alți utilizatori (organismele financiare internaționale)“Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la insituțiile publice revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective”93.
3.1.Organizarea și conducerea contabilității unităților militare
Unitățile militare organizează și conduc contabilitatea de regulă, în compartimente distincte, conduse de către contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.
Șeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcția de conducere a compartimentului financiar-contabil și care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor și de plată a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplinește aceste atribuții în cadrul unei instituții publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplinește aceste atribuții pe bază de contract, în condițiile legii.
În acest scop, persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure, potrivit legii, ”condițiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative”94 privind operațiunile economice, organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, depunerea la termen a acestora la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare, organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul unității militare.
Unitățile militare au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și după caz, contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea unităților militare ”asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, rezultatul execuției bugetare, patrimoniul aflat în administrare, rezultatul patrimonial, calculul costului programelor aprobate prin buget”95, dar și informații necesare pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale.
3.2. Documente de evidență contabilă a contribuțiilor de asigurări sociale
Înregistrarea contabilă a activităților publice ale unităților militare, precum și înregsitrarea în contabilitate a contribuțiilor sociale datorate de către personalul Ministerului Apărării se face prin utilizarea anumitor documente de evidență contabilă. Aceste documente oferă o imagine cât mai fidelă asupra activității instituției publice. În acest sens, legea contabilității prevede că ”deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, constituie contravenții”96 dacă nu sunt săvârșite în asfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni.
Instituțiile publice consemnează operațiunile economico-financiare în momentul efectuării lor în documente justificative pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fișe și alte documente contabile după caz.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
”Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit”97, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Documentele justificative trebuie să cuprindă, “următoarele elemente principale”98:
denumirea documentului;
denumirea și, după caz, sediul unității care întocmește documentul;
numărul documentului și data întocmirii acestuia;
menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);
conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;
numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz ;
alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
În ceea ce privește documentele de evidență contabilă a contribuțiilor la asigurările sociale, unitățile militare întocmesc următoarele declarații:
declarația privind obligațiile de plată la bugetul asigurărilor sociale.
declarația privind obligațiile de plată la bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj.
declarația privind obligațiile de plată către bugetul Fondului Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Conform art. 6 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună în fiecare lună, până la data de 25 a lunii în curs, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Aceasta se depune la Casa Județeană de Pensii în raza căreia se află sediul angajatorului.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și ocuparea forței de muncă cu modificările și completările ulterioare, angajatorii au obligația ca, până la data de 25 ale lunii în curs, pentru luna precedentă, să depună declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor pentru șomaj, atât a asiguraților cât și a angajatorilor.
În temeiul O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate cu modificările și completările ulterioare, angajatorii au obligația ca până la data de 25 ale fiecărei luni pentru luna expirată, să depună declarația privind evidența obligațiilor de plată către Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru concedii și indemnizații. Declarația privind obligațiile de plată, va fi însoțită, după caz, de declarația privind evidența nominală a asiguraților care au beneficiat de concedii și indemnizații reglementate de O.U.G. nr. 158/2005.
3.3. Înregistrarea contabilă a contribuțiilor sociale datorate de către
personalul Ministerului Apărării
3.3.1. Contabilitatea contribuțiilor privind pensiile militare de stat
Contribuția individuală de 5% datorată de cadrele militare permanente se calculează și se reține din solda lunară brută, contribuție care se vireaza la bugetul de stat, scopul acesteia fiind considerat ca un aport al cadrelor militare pentru prestațiile ”prevăzute de art. 4 din Legea 164/2001”99.
Contribuțiile sociale ale militarilor angajați cu contract individual si a personalului civil contractual au ca destinație alimentarea bugetului asigurărilor sociale.
Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale se realizează cu ajutorul contului 431 ”Asigurări sociale” în cazul soldaților și gradaților voluntari și a personalului civil contractual, respectiv a contului 448 “Alte datorii și creanțe cu bugetul” pentru contribuția individuală a cadrelor militare.
După conținutul economic conturile sunt conturi de datorii, iar după funcția contabilă sunt conturi de pasiv. Conturile se creditează:
– cu contribuția individuală la asigurările sociale datorată de personalul
unității militare:
(Anexa )
421 = %
“Personal-salarii datorate”
431
“Asigurări sociale”
Conturile se debitează cu:
sumele virate asigurărilor sociale, în cazul soldaților și gradaților voluntari și a personalului civil contractual, respectiv cu sumele vărsate la bugetul de stat în cazul cadrelor militare;
(ANEXA)
% = 770
431 “Finanțarea de la buget”
“Asigurări sociale”
448
“Alte datorii și creanțe
cu bugetul”
Soldul conturilor este creditor și reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale în cazul soldaților și gradaților voluntari și a personalului civil contractual, respectiv sumele datorate bugetului de stat de către cadrele militare.
3.3.2. Contabilitatea reținerilor pentru constituirea fondului de
asigurări sociale de sănătate
Conform O.U.G. 150/2002, contribuția individuală a asiguraților de 6,5 % pentru constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate se calculează asupra veniturilor salariale brute lunare ale fiecărui angajat (cadre militare, soldații și gradații voluntari și personalul civil contractual).
Contabilitatea decontărilor cu fondul asigurărilor sociale de sănătate se asigură prin intermediul contului 431 “Asigurări soaciale”.
După conținutul economic, contul 431 “Asigurări sociale” este un cont de datorii, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu :
– contribuția personalului pentru asigurările sociale de sănătate (anexa)
421 = 431
“Personal- salarii datorate” “Asigurări sociale”
Se debitează cu :
– sumele virate cu ordin de plată la destinație, reprezentând contribuția personalului angajat pentru asigurările sociale: (anexa)
431 = 770
“Asigurări sociale” “Finanțarea de la buget”
3.3.3. Contabilitatea contribuției militarilor angajați cu contract
individual și a personalului civil contractual pentru constituirea
fondului de șomaj.
Contribuția salariaților la fondul de șomaj se stabilește prin aplicarea cotei de 1% asupra salariului de bază pentru personalul civil contractual.
Contribuția astfel calculată se varsă la Bugetul asigurărilor de șomaj.
Notă:
Cadrele militare nu plătesc contribuția pentru ajutorul de șomaj.
Contabilitatea decontărilor privind contribuția salariaților la fondul de șomaj se realizează cu ajutorul contului 437 “Asigurări pentru șomaj”.
După conținutul economic, contul 437 “Asigurări pentru șomaj” este un cont de datorii, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu:
– sumele datorate de personalul civil contractual (anexa)
421 = 437
“Personal-salarii datorate” “Asigurări pentru șomaj”
Se debitează cu:
– sumele virate cu ordin de plată, reprezentând contribuția personalului civil contractual pentru constituirea fondului de șomaj (anexa)
437 = 770
“Asigurări pentru șomaj” “Finanțarea de la buget”
Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate personalului civil contractual pentru constituirea fondului de șomaj.
3.4. Înregistrarea contabilă a contribuțiilor sociale datorate de către
unitățile militare
Reglementările legale în vigoare prevăd obligativitatea unităților militare care angajează personal să suporte și să achite organismelor de protecție socială, următoarele contribuții:
contribuția la asigurările sociale de stat;
contribuția la fondul de șomaj;
contribuția pentru asigurările sociale de sănătate;
Contribuția unității militare la asigurările sociale de stat și la asigurările sociale de sănătate, ”se calculează în cote procentuale aplicate asupra fondului total de salarii”100.
Contabilitatea contribuției pentru asigurările sociale și pentru asigurările sociale de sănătate, se ține prin intermediul contului 431 “Asigurări sociale”, care se desfășoară pe conturi sintetice de gradul II, respectiv:
4311 “Contribuția unității la asigurările sociale”;
4313 “Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”(ANEXA nr. 3).
După conținutul economic contul 431 “Asigurări sociale” este cont de datorii curente iar după funcția contabilă, cont de pasiv.
Se creditează cu datoriile unității militare către bugetul asigurărilor sociale și asigurările sociale de sănătate, în corespondență cu debitul contului 645 “Cheltuieli privind asigurările sociale”, astfel :
cu contribuțiile angajatorilor pentru asigurările sociale de stat,
potrivit legii;
cu contribuțiile angajatorilor pentru asigurările sociale de sănătate,
potrivit legii.
Se debitează cu sumele achitate către bugetul asigurărilor sociale și asigurările sociale de sănătate, în corespondență cu creditul conturilor 5121 “Conturi la bănci în lei” sau 5311 “Casa în lei”.
Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale și asigurărilor sociale de sănătate.
Funcțiunea contului este redată grafic în figura de mai jos:
Figura nr.3.1. Corespondența contului 431 “Asigurări sociale”
Sumele astfel constituite sunt virate de către unitate, o dată cu plata salariilor, către direcțiile teritoriale ale muncii și protecției sociale și sunt destinate plății ajutoarelor de șomaj.
Contabilitatea contribuției la fondul de șomaj se ține cu ajutorul contului sintetic de gradul I 437 “Ajutor de șomaj”, care se desfășoară pe două conturi sintetice de gradul II, respectiv:
4371 “Contribuția unității la fondul de șomaj”;
4372 “Contribuția personalului la fondul de șomaj”.
După conținutul economic, contul 437 “Ajutor de șomaj” este cont de datorii curente iar după funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu:
sumele datorate de unitate pentru constituirea fondului de șomaj, în corespondență cu debitul contului 6451 “Contribuția unității la asigurările sociale”;
sumele datorate de angajați pentru constituirea fondului de șomaj, în corespondență cu debitul contului 421 “Personal -remunerații datorate” și/sau 423 “Personal-ajutoare materiale datorate”.
Se debitează cu sumele virate reprezentând contribuția unității și a angajaților la fondul de șomaj, în corespondență cu creditul contului 512 “Conturi curente la bănci” sau 531 “Casa”.
Înregistrările contabile ale contribuțiilor sunt următoarele:
pentru contribuțiile unității la asigurările sociale:
645 = 4311
“Cheltuieli “Contribuția
privind asigurarile sociale” unității la asigurările sociale”
pentru contribuțiile unității la asigurările sociale de sănătate:
645 = 4313
“Cheltuieli “Contribuția
privind asigurarile sociale” unității la asigurările sociale
de sănătate”
pentru contribuțiile unității la constituirea fondului de șomaj:
645 = 4371
“Cheltuieli “Contribuția
privind asigurarile sociale” unității la fondul de șomaj”
Virarea acestor contribuții către bugetul asigurărilor sociale, bugetul asigurărilor sociale de sănătate și către fondul de șomaj se face prin înregistrările următoare:
pentru contribuțiile unității la asigurările sociale:
4311 = 512/531
“Contribuția “Conturi curente la bănci”
unității la asigurările sociale” / “Casa”
pentru contribuțiile unității la asigurările sociale de sănătate:
4313 = 512/531
“Contribuția “Conturi curente la bănci”
unității la asigurările sociale / “Casa”
de sănătate”
pentru contribuțiile unității la fondul de șomaj:
4313 = 512/531
“Contribuția “Conturi curente la bănci”
unității la fondul de șomaj” / “Casa”
CAPITOLUL 4
STUDIU PRIVIND CONTRIBUȚIA UNOR CATEGORII DE PERSONAL AL MINISTERULUI APĂRĂRII LA ASIGURĂRILE SOCIALE
Studiul de caz pe care îl voi prezenta în acest capitol este o continuare a problemelor teoretice prezentate în primele trei capitole și are următoarele obiective:
Calcularea contribuțiilor personalului Ministerului Apărării, respectându-se legislația în vigoare. Pentru aceasta am ales toate cele trei categorii de personal din cadrul Ministerului și anume: cadre militare, militari angajați cu contract individual și personal civil contractual.
Înregistratea în contabilitate a contribuțiilor individuale datorate de către personalul Ministerului Apărării, respectându-se legile contabile în vigoare.
Înscrierea acestor contribuții în documentele de evidență contabilă corespunzătoare.
Calculul contribuțiilor individuale ale personalului Ministerului Apărării au ca bază de calcul:
Pentru contribuția individuală de asigurări sociale(C.I.A.S.)-solda lunară brută, pentru cadrele militare în activitate și pentru militarii angajați cu contract individual din cadrul Ministerului Apărării și salariul brut, pentru personalul civil contractual din cadrul Ministerului Apărării;
Pentru contribuția la asigurările sociale de sănătate(C.A.S.S.)- solda lunară brută, pentru cadrele militare în activitate și pentru militarii angajați cu contract individual din cadrul Ministerului Apărării și salariul brut, pentru personalul civil contractual din cadrul Ministerului Apărării;
Pentru contribuția la fondul de șomaj(C.șomaj)- salariul de bază, pentru personalul civil contractual din cadrul Ministerului Apărării.
NOTĂ: Cadrele militare nu contribuie la fondul de șomaj.
Pentru a scoate în evidență modalitatea de calcul a contribuțiilor și pentru a cuprinde toate categoriile de personal din cadrul Ministerului Apărării, am selecționat:
5 cadre militare;
3 militari angajați cu contract individual;
4 salariați civil.
Situația acestora se prezintă în tabelul următor:
Tabelul 4.1.
Evidența persoanelor care contribuie
la asigurările sociale
Notații: N.p.î.= număr de persoane în intreținere;
P.c.c.= personal civil contractual.
Pentru a înțelege cât mai bine modalitatea de calcul a contribuțiilor, am ales prin a împărți acest capitol în două părți:
prima parte prezintă modalitatea de calcul a contribuțiilor pentru personalul civil contractual, care se calculează diferit de cea a cadrelor militare;
cea de-a doua parte prezintă modul de calcul al contribuțiilor datorate de către cadrele militare, inclusiv cea a militarilor angajați cu contract individual.
4.1. Metodologia de calcul a salariilor personalului civil din cadrul
Ministerului Apărării
Contribuțiile sociale datorate de angajații personalului MAp la unitatea la care are funcția de bază, începând cu 1 ianuarie 2007 și veniturile cuvenite efectiv fiecăruia s-au stabilit atât în varianta în care contribuabilul beneficiază de minimum de deduceri (numai pentru el), cât și în varianta în care beneficiază de maximum de deduceri (având cel puțin 4 persoane în întreținere).
Pentru o mai bună înțelegere, am prezentat acestă modalitate sub forma unui tabel, în care se regăsesc toate datele despre angajații supuși studiului(tabelul nr. 4.1.) :
Tabelul nr.4.1.
Metodologia de calcul al contribuțiilor sociale datorate de angajat, începând cu 1 ianuarie 2007
Lei RON
În tabelul de mai sus, s-au folosit următoarele notații:
S.bz. = salariul de bază;
Av. = alte venituri;
V.br. = venit brut = S.bz. + A.v.;
C.șj. = contribuția pentru șomaj, calculată cu cota de 1% din salariul de
bază = S.bz. x 1 %;
C.AS. = contribuția la asigurările sociale de stat (pentru pensie),
calculată cu cota de 9,5% din venitul brut = V.br. x 9,5%;
C.AS.S. = contribuția la asigurările sociale de sănătate, calculată cu
cota de 6,5% din venitul brut = V.br. x 6,5%;
V.net. = venit net = V.br. – C.șj. – C.A.S. – C.A.S.S ;
N.p.i. = număr persoane în întreținere, de maximum 4;
D.p. = deducerea personală, care se calculează după formula:
V.iz. = venitul impozabil, numit și "venit bază de calcul" = V.br. – c.șj.
– C.A.S. – C.AS.S, – D.p ;
Iz. = impozitul, calculat cu cota de 16% din venitul impozabil = V.iz.
x 16%;
V.ef. = venit efectiv cuvenit, numit și "rest de plată" (Rp,) = V.br, –
c.sj. – C.A.S – c.A.S.S – Iz.
La calculul deducerilor personale lunare degresive, potrivit articolului 3, din Ordinul nr. 1016 din 18.07.2005 privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcția de bază, începând cu luna iulie 2005 (Tabelul nr.4.2).
Tabelul nr. 4.2.
Deducerea personală lunară,
în funcție de numărul persoanelor aflate în întreținere
Lei RON
Notații: VBL= Venit Brut Lunar.
În aceste exemple am introdus:
salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pe anul 2007, de 390 lei lunar, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1825 din 21 decembrie 2006 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial nr. 1182 din 28 decembrie 2006;
În prima linie, am luat în considerare un salariu de bază de 1000 lei, fără alte surse de venituri, având 2 persoane în întreținere. De aici rezultă o deducere personală de 250 lei, iar după scăderea tuturor obligațiilor bugetare, rezultă un venit efectiv de 769,2 lei.
În linia a doua, am luat în calcul cazul unui salariat , care are salariul de bază de 850 lei, fără a beneficia de alte venituri și, care, cu toate că are un salariu de bază cu 150 lei mai mic decât primul salariat din acest studiu, (datorită faptului că are 3 persoane în întreținere, față de 2, în primul caz), după plata tuturor obligațiilor bugetare, are un venit efectiv cu 89 lei mai mic.
În liniile 3 și 4 am luat în calcul doi angajați cu același salariu de bază și cu alte venituri identice, insă primul nu are nicio persoană în întreținere, față de 4 câte are cel din al doilea caz. La salariul de 1500 plus 570 lei din alte venituri, după plata tuturor obligațiilor bugetare, persoana din linia 3 are un venit efectiv de 1466,79 lei. Beneficiind de o deducere personală de 305,5 lei, angajatul din linia 4 are un venit efectiv de 1496,88 lei, adică o diferență de 30 lei mai mult față de angajatul din linia 3, care beneficiază de o deducere personală de 117,5 lei (305,5-117,5=188*16%=30 lei).
4.2. Metodologia de calcul a contribuțiilor cadrelor militare
Metodologia de calcul al contribuțiilor cadrelor militare este puțin diferită față de metodologia normală de calcul al contribuțiilor, datorită statutului aparte pe care cadrele militare îl ocupă.
Pentru a calcula contribuțiile cadrelor militare la asigurările sociale avem în vedere următoarele aspecte :
Contribuția la se calculează din solda lunară brută a fiecărui cadru militar ;
Contribuția la asigurările sociale de sănătate se calculează din totalul brut al fiecărui cadru militar ;
Cadrele militare nu plătesc contribuție la fondul de șomaj.
Având în vedere aspectele de mai sus, vom proceda astfel :
Vom calcula soldele lunare brute ale cadrelor militare luate drept
referință în acest studiu ;
Vom calcula totalul brut al acestor cadre militare ;
Vom determina valoarea contribuțiilor individuale.
Pentru simplificarea calculelor și pentru a observa cât mai bine aceasta modalitate, am procedat la o prezentare sub formă de tabel a acestor date (tabelul nr. 4.3.):
Tabelul nr. 4.3.
Metodologia de calcul al totalului brut
al cadrelor militare
lei RON
Calculul totalului brut al personalului militar a avut în vedere respectarea următoarelor date:
pentru solda de funcție s-a avut în vedere respectarea Anexei 1 din Ordinul Ministrului Apărării privind stabilirea unor drepturi salariale ale personalului militar ca urmare a modificării și completării legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordonanța Guvernului nr. 56/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 477/2006 (ANEXA nr. 4);
pentru solda de grad s-a avut în vedere respectarea coeficienților de ierarhizare ai soldei de grad stabiliți prin legea nr. 138/1999 (ANEXA nr. 5);
pentru indemnizația de comandă s-au respectat coeficienți de ierarhizare corespunzători funcțiilor de comandă (ANEXA nr. 6);
Calculul soldei lunare brute și a totalului brut al cadrelor militare a necesitat și includerea următoarelor date:
colonelul Anghelescu Marius a beneficiat de o soldă de merit de 20% din solda de funcție, o gradație de 42% din (solda de funcție + indemnizația de comandă+ solda de merit+ solda de grad), corespunzător vechimii la data calculării contribuțiilor și o indemnizație de dispozitiv de 25% din (Solda de funcție + Indemnizația de comandă+ Solda de merit+ Solda de grad+ Gradația);
maiorul Barbu Mihai a beneficiat de o soldă de merit de 10% din solda de funcție, o gradație de 30% din (solda de funcție + indemnizația de comandă+ solda de merit+ solda de grad), corespunzător vechimii la data calculării contribuțiilor și o indemnizație de dispozitiv de 25% din (Solda de funcție + Indemnizația de comandă+ Solda de merit+ Solda de grad+ Gradația);
locotenentul Lăpugean Ciprian a beneficiat de o soldă de merit de 10% din solda de funcție, o gradație de 21% din (solda de funcție + indemnizația de comandă+ solda de merit+ solda de grad), corespunzător vechimii la data calculării contribuțiilor și o indemnizație de dispozitiv de 25% din (Solda de funcție + Indemnizația de comandă+ Solda de merit+ Solda de grad+ Gradația);
sublocotenentul Zamfir Florin nu a beneficiat de soldă de merit, are gradație de 9% din (solda de funcție + indemnizația de comandă+ solda de merit+ solda de grad), corespunzător vechimii la data calculării contribuțiilor și o are o indemnizație de dispozitiv de 25% din (Solda de funcție + Indemnizația de comandă+ Solda de merit+ Solda de grad+ Gradația);
plutonierul Anton George, caporalul Popescu Nicolae, fruntașul Mureșan Ionel și soldatul Ionescu Paul nu au beneficiat de soldă de merit, au o gradație de 9% din (solda de funcție + indemnizația de comandă+ solda de merit+ solda de grad), corespunzător vechimii la data calculării contribuțiilor și o indemnizație de dispozitiv de 25% din (Solda de funcție + Indemnizația de comandă+ Solda de merit+ Solda de grad+ Gradația);
toate cadrele militare beneficiază de un spor de 25% din solda lunară brută, datorită condițiilor în care aceștia își desfășoară activitatea.
Având aceste date la dispoziție, putem calcula valoarea contribuțiilor individuale la asigurările sociale (tabelul nr. 4.4.). Pentru calculul contribuțiilor, trebuie să respectăm următoarele cerințe:
Contribuția la asigurările sociale de sănătate se calculează din totalul brut al fiecărui cadru militar, inclusiv la militarilor angajați cu contract individual și se calculează în felul următor:
C.A.S.S.= Solda lunară brută * 6,5%;
Contribuția la pensiile suplimentare se calculează din solda lunară brută a fiecărui cadru militar, astfel:
C.p.s.= Total brut * 5%;
Venitul impozabil se calculează ca diferență între:
V.iz.= total brut- C.p.s. – C.A.S.S. – Deducerea personală;
Cadrele militare nu contribuie la fondul de șomaj.
Rezultatele obținute se prezintă în tabelul următor:
Tabelul nr. 4.4.
Calculul contribuțiilor cadrelor militare
Lei RON
Analizând datele de mai sus, putem face comparație între valoarea contribuțiilor la asigurările sociale datorate de către cadrele militare și personalul civil contractual, astfel:
ponderea contribuțiilor cadrelor militare în totalul brut este de 10,21% (graficul 4.1.);
ponderea contribuțiilor personalului civil contractual în venitul brut este de 16,9% (graficul 4.2.);
Graficul nr.4.1.
Ponderea contribuțiilor sociale
ale cadrelor militare în totalul brut
Graficul nr.4.2.
Ponderea contribuțiilor sociale
ale personalului civil contractual
în venitul brut
Din analiza celor două grafice, putem observa o diferență relativ mare a valorilor contribuțiilor la asigurările sociale datorate de către personalul civil contractual și valoarea contribuțiilor la asigurările sociale datorate de către cadrele militare, diferență de peste 6%, care se datorează a doi factori:
cadrele militare nu contribuie la fondul de șomaj;
cadrele militare plătesc o contribuție la fondul de pensii de 5%, față de 9,5% cât platește personalul civil contractual.
Luând un exemplu individual, salariatul civil Todor Valentin are un salariu de bază de 1000 lei, fără alte venituri. Totalul contribuțiilor pe care acesta le plătește este de 170 lei. Pe cealaltă parte, locotenentul Lăpugean Ciprian are o soldă lunară brută de 1293,6 lei și un total brut de 1617 lei. Totalul contribuțiilor la asigurările sociale pe care acesta îl plătește este de 164,93 lei. Comparând cele două situații ajungem la următoarea concluzie:
cu toate că are un venit brut cu 60% mai mare decât al salariatului civil Todor Valentin, locotenentul Lăpugean Ciprian plătește contribuții sociale cu 5 lei mai puțin.
Aceste diferențe se datorează, așa cum am mai spus, diferențelor legislative care se aplică celor două categorii de personal al Ministerului Apărării.
În cea de-a doua parte a acestui studiu, vom prezenta modul de înregistrare în contabilitate a contribuțiilor la asigurările sociale ale personalului Ministerului Apărării.
Contribuția individuală la asigurările sociale datorată de personalul unității militare se înregistrează în contabilitate prin intermediul conturilor 421 “Personal-salarii datorate” și 4312 “Contribuțiile asiguraților pentru asigurări sociale” și se reprezintă astfel:
pentru salariatul civil Todor Valentin:
421 = 4312 95 lei
“Personal-salarii datorate” “Contribuțiile asiguraților pentru
asigurări sociale”
Virarea acestei sume la bugetul asigurărilor sociale se face prin intermediul conturilor 4312 “Contribuțiile asiguraților pentru asigurări sociale”, 448 “Alte datorii și creanțe cu bugetul” și contul 770 “Finanțarea de la buget”, astfel:
% = 770 95 lei
4312 “Finanțarea de la buget”
“Contribuțiile asiguraților
pentru asigurări sociale”
448
“Alte datorii și creanțe
cu bugetul”
Contribuția la asigurările sociale de sănătate, datorată de către salariatul civil Todor Valentin se înregistrează în contabilitate prin utilizarea conturilor 4314 “Contribuțiile asiguraților pentru asigurări sociale de sănătate” și 421 “Personal-salarii datorate”, astfel:
421 = 4314 65 lei
“Personal- salarii datorate” “Contribuțiile asiguraților pentru
asigurări sociale de sănătate”
Virarea acestei sume la bugetul asigurărilor sociale de sănătate se face prin intermediul conturilor 4314 “Contribuțiile asiguraților pentru asigurări sociale de sănătate”, și contul 770 “Finanțarea de la buget”, astfel:
4314 = 770 65 lei
“Contribuțiile asiguraților
pentru asigurări sociale de sănătate” “Finanțarea de la buget”
Contribuția pentru constituirea fondului de șomaj, datorată de către salariatul civil Todor Valentin se înregistrează în contabilitate prin utilizarea conturilor 4372 “Contribuțiile asiguraților pentru asigurări de șomaj” și 421 “Personal-salarii datorate”, astfel:
421 = 4372 10 lei
“Personal- salarii datorate” “Contribuțiile asiguraților pentru
asigurări de șomaj”
Virarea acestei sume la fondul de șomaj se face prin intermediul conturilor 4372 “Contribuțiile asiguraților pentru asigurări de șomaj”, și contul 770 “Finanțarea de la buget”, astfel:
4372 = 770 10 lei
“Contribuțiile asiguraților
pentru asigurări de șomaj” “Finanțarea de la buget”
Înregistrarea contabilă a contribuțiilor tuturor persoanelor din cadrul Ministerului Apărării se face în același mod cu cel prezentat mai sus, cu mențiunea că, pentru cadrele militare, nu se reține contribuția pentru constituirea fondului de șomaj.
După deducerea contribuțiilor, înregistrarea în contabilitate a acestora se face în documente specifice, pentru evidențierea acestor sume și pentru o transparență totală a activității instituției militare. Documentul care stă la baza înregistrărilor în contabilitate a contribuțiilor personalului Ministerului Apărării este nota de contabilitate. În această notă de contabilitate am înregistrat toate contribuțiile personalului Ministerului Apărării studiate mai sus, utilizând conturile corespunzătoare și sumele aferente acestor contribuții (ANEXA nr. 7).
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
LEGI, HOTĂRÂRI, ORDONANȚE DE URGENȚĂ,
DOCUMENTE OFICIALE
*** Constituția României, Editura Economică, București, 2002
*** Legea nr. 19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale, publicată în M.Of. nr.140/01.04.2000
*** Legea nr. 145 din 24 iulie 1997 – Legea asigurărilor sociale de
sănătate – publicată în M.Of. nr. 178/31.07.1997
*** Legea nr. 95/ 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății,
publicată în M.O. nr. 372/28 aprilie 2006
*** Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 103 din 6 februarie 2002
*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în M.Of. nr. 629/2002,
Partea I
*** Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale
personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,
ordine publică și siguranță națională, publicată în M.O. nr. 246/11
martie 1999
*** Legea 164/7 aprilie 2001 privind pensiile militare de stat, publicată
în M.Of. nr. 183/10 aprilie 2001
*** Ordinul Nr. 221/4 noiembrie 2005, Partea I, pentru aprobarea
Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de
sănătate, Publicat în: M.O. nr. 1064/28 noiembrie 2005
*** Legea nr. 487/2006, privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe
anul 2007,publicată în M.Of. nr. 1047/ 29 decembrie 2006
*** Statutul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, publicat în M.O. nr
308/25 august 1999
*** Ordonanță de urgență nr. 41 din 27 aprilie 2000 pentru modificarea și
completarea Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte
drepturi sociale, publicată în Monitorul Oficial al României din 27
aprilie 2000
*** Ordinul nr. 340 al Ministrului Muncii și solidarității sociale pentru
aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,
publicat în M.Of. nr. 237/10.05.2001
*** O.U.G. nr. 49/29.03.2001 pentru modificarea și completarea Legii. nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în M.Of. nr. 161/30.03.2001
*
* *
Lucrări de autori români
Gheorghe D. Bistriceanu – Sistemul asigurărilor sociale din România, Editura
Academiei Române, București, 1968
Gheorghe D. Bistriceanu – Lexicon de Finanțe, Bănci și asigurări, Editura
Economică, București, 2001
Gheorghe D. Bistriceanu – Sistemul asigurărilor din România, Editura
Economică, București, 2002
Văcărel I., – Finanțe publice (Editia a IV- a ), Editura
Georgescu Florin Didactică și Pedagogică, București, 2004
Colaboratorii
Cace, Corina – Asigurările sociale: management, evoluții și tendințe,
Editura Expert, București, 2004
Cace, Corina – Sistemul de asigurări sociale în România: posibilități
și direcții de dezvoltare și perfecționare (teză de
doctorat), ASE, București, 2004
Tănăsescu Paul – Asigurările sociale de sănătate în România,
Ionescu, Luminița Editura România de Mâine, București, 1998
Răboacă G. – Procese și tendințe în sfera ocupării și șomajului,
Centru de Informare și Documentare, București,
2000
Tufan C. – Asigurările sociale de sănătate, Editura Lumina
Ștefan V. Lex, București, 2001
Dobrin M. – Teoria și practica asigurărilor, Editura Economică,
București, 2003
Hoanță N. – Economie și finanțe publice, Editura
Polirom, Bucuresti, 2000
*
* *
Lucrări de autori străini
Hyman, D. N. – Public Finance: A Contemporary Application of
Theory to Policy”. Ediția a VI-a, Orlando: Harbourt
Brace College Publishers, 1999
Hemming, R. – Should public pensions be funded?, International
Monetary Fund Working Paper 98/35, 1998
*
* *
Ziare, reviste și publicații periodice
*** Anuarul statistic al României, Institutul Național de Statistică,
București, 2001-2007
*** Revista Tribuna Economică, anii 2004-2007
*
* *
Surse de internet
*** Site-ul oficial al Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări
Sociale – www.cnpas.ro
*** Site-ul oficial al Institutului Național de Statistică- www.insse.ro
*** Site-ul oficial al revistei Tribuna Economică,
www.tribunaeconomică.ro
*** www.ase.ro
*** Site-ul oficial al Ministerului Apărării, www.mapn.ro
*** Site-ul oficial al Camerei Deputaților, www.cdep.ro
*** Site-ul oficial al C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., www.aopsnaj.ro
CUPRINS ANEXE
ANEXA nr.1
DECLARAȚIE DE ASIGURARE ÎN SISTEMUL ASIGURĂRILOR
SOCIALE DE STAT
nr. …………. din …………. luna …………. anul ………….
1. Numele și prenumele asiguratului ……………………………………………………………………….
2. Codul numeric personal……………………………………………………………… …………………………………………………..
3. Adresa: localitatea ………………………………………..,
județul/sectorul……………………………,
str. …………………………………………….. nr. …………., bl. ………, sc. …….., et. ……., ap. ……..,
telefon …………………………………..
4. Actul de identitate: seria ……………. nr. …………………………………
5. Declarație cu privire la încadrarea în prevederile art. 13 din Legea nr. 156/2000:
Începând cu data de…………………………………………luna…………………………………
anul ……………………. asiguratul declară că se încadrează în categoria „cetățean român angajat cu contract individual de muncă încheiat cu un angajator din străinătate“.
6. Venitul asigurat*) este de ………………………………….. lei.
(în cifre)
7. Contribuțiile datorate:
a) contribuția de asigurări sociale de stat …………………………………… lei;
b) contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară …………………….. lei.
8. Conturile în care se plătesc contribuțiile, deschise la trezorerie pe seama Casei
teritoriale de pensii …………………………………………………, sunt:
– pentru contribuția de asigurări sociale de stat, contul nr. 22.09.04.01;
– pentru contribuția pentru pensia suplimentară, contul nr. 22.09.04.04.
9. Declarația asiguratului:
Declar pe propria răspundere că datele de mai sus corespund realității.
Posed carnetul de muncă seria ………………. nr. ………………, pe care îl depun alăturat.
Am luat cunoștință că perioadele de cotizare constituie vechime în muncă, fiind luate în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi de asigurări sociale, cu excepția
drepturilor de șomaj și a celor privind asigurările sociale de sănătate.
Mă oblig să virez contribuțiile lunare la bugetul asigurărilor sociale de stat până la sfârșitul lunii următoare pentru luna în curs, în caz contrar urmând să achit majorări de
întârziere.
Am luat cunoștință de faptul că perioadele pentru care nu s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale de stat nu constituie vechime în muncă.
………………………………………..
(semnătura asiguratului)
S-a întocmit la Casa teritorială de pensii ……………………………………………… carnetul de muncă seria ……………….. nr. ……………………….
de către ……………………………………., având funcția de ………………………………
**).
………………………………………..
(semnătura)
Directorul general al Casei teritoriale de pensii,
…………………………………………………..
(semnătura și ștampila)
*) Care nu poate fi mai mic decât o pătrime din salariul mediu brut pe economie
la data declarării veniturilor și nici mai mare decât de 3 orisalariul mediu brut pe economie.
**) În situațiile în care persoanele care se asigură nu au carnete de muncă
întocmite.
ANEXA nr. 2
CONTRACT DE ASIGURARE SOCIALĂ
ANEXA nr.3
Tabel cu conturile utilizate
pentru înregistrarea contabilă a contribuțiilor la asigurările sociale
ANEXA nr. 4
SOLDELE DE FUNCȚIE PE GRADE MILITARE ÎN VIGOARE
ÎNCEPÂND CU 1 DECEMBRIE 2006
VRS 189,6759
ANEXA nr. 5
Coeficienții de ierarhizare ai soldelor de grad pentru cadrele
militare în activitate și pentru militarii angajați pe bază de contract
ANEXA nr. 6
Normele metodologice privind acordarea
indemnizației de comandă
ANEXA nr. 7
Notă de contabilitate
privind contribuțiile personalului Ministerului Apărării
la asigurările sociale de stat
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Studiu Privind Contributia Personalului Ministerului Apararii LA Asigurarile Sociale (ID: 133149)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.