. Sistemul Public DE Pensii

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………..……… p.3

CAPITOLUL 1 – Sistemul public de pensii ………………………………………… p.9

1.1. Necesitatea elaborării unui nou sistem public de pensii ……………..…… p.9

1.2. Principiile sistemului public de pensii ………………………………..…. p.13

1.3. Coordonarea sistemului public de pensii ……………………………..…. p.14

1.4. Beneficiarii sistemului public de pensii …………………………………. p.14

1.5. Contribuția la asigurările sociale ……………………………………..…. p.15

1.6. Pensiile în sistemul public ………………………………………………. p.18

1.7. Stabilirea și plata pensiilor ………………………………………………. p.30

1.8. Ajutorul de deces …………………………………………………..……. p.35

1.9. Răspunderea juridică ……………………………………………….……. p.36

1.10. Jurisdicția asigurărilor sociale …………………………………….……. p.37

CAPITOLUL 2 – Fondurile de pensii administrate privat ………………………. p.39

2.1. Generalități ………………………………………………………………. p.39

2.2. Resursele financiare ale unui fond de pensii ………………….…………. p.40

2.3. Schema de pensiii private ……………………………………….………. p.41

2.4. Participanții fondului de pensii privat ……………………………………. p.42

2.5. Contribuțiile la fondul de pensii …………………………………………. p.44

2.6. Supravegherea specială …………………………………………….……. p.46

2.7. Administrarea specială …………………………………………..………. p.46

2.8. Răspunderea juridică ……………………………………………….……. p.47

CAPITOLUL 3 – Pensia facultativă ………………………………………………. p.49

3.1. Considerații introductive …………………………………………………. p.49

3.2. Înființarea societăților de pensii, autorizarea și retragerea autorizației administratorilor ………………………………………………………………. p.50

3.3. Autorizarea prospectului schemei de pensii facultative …………………. p.55

3.4. Înființarea, autorizarea și retragerea autorizației fondurilor de pensii facultative ………………………………………………………………….…. p.57

3.5. Supravegherea și administrarea specială ………………………..………. p.59

3.6. Transferurile între fomdurile de pensii facultative ……………………… p.60

3.7. Participanții și contribuții …………………………………..……………. p.61

3.8. Investițiile fondurilor de pensii facultative ………………………………. p.63

3.9. Plata pensiilor ……………………………………………………………. p.66

3.10. Răspunderea juridică …………………………………………..….……. p.67

STUDIU DE CAZ …………………………………………………..………………. p.69

CONCLUZII ………………………………………………………………..………. p.75

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… p.79

INTRODUCERE

Asigurările sociale reprezintă un sistem de ocrotire, protecție și de ajutorare a persoanelor din câmpul muncii și a membrilor lor de familie din punct de vedere economic, asigurările sociale exprimă procese, relații și tehnici specifice prin care se mobilizează, repartizează și utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii persoanelor angajate care și-au pierdut parțial sau total capacitatea de muncă sau au depășit o anumită vârstă.

Sistemele de pensii traversează în întreaga lume o perioadă de criză. Multe dintre țările Uniunii Europene, dar nu numai, au costuri impresionante – în general peste 8-10% din PIB, doar pentru a menține pe linia de plutire o componentă a sistemului de asigurări sociale, respectiv, aceea de acordare a venitului necesar după ieșirea de pe piața muncii.

Situația este însă mult mai dificilă, mai complexă, mai ales în perspectivă, în condițiile „particularităților sistemului de pensii moștenit" și a factorilor ce afectează inevitabil secolul pe care îl parcurgem (îmbătrânirea populației, reducerea populației active, problemele macroeconomice în principal ale țărilor în tranziție, etc.) bugetul necesar asigurării plății pensiilor ca pondere din PIB se anticipează că se va dubla peste 40-50 de ani.

Majoritatea țărilor au demarat deja procese de reformă a pensiilor sau cel puțin își proiectează astfel de schimbări pentru perioadele imediat următoare. Cu toate că aparent problemele sunt aceleași, direcțiile de schimbare, chiar dacă uneori convergente, sunt diferite, în urmă cu 10 ani de zile, principala cale de reformă discutată și implementată era în general, cea parametrică (modificarea vârstelor de pensionare, a ratelor de înlocuire, etc.).

În momentul de față există un consens aproape explicit în lumea capitalistă occidentală: trecerea cel puțin parțială la sectorul privat reprezintă cheia viabilității sistemelor de pensii.

Pe de altă parte, tranziția, interesele electorale și alți factori obiectivi sau subiectivi au creat și menținut inechități grave în sistemul public de pensii al României.

Introducerea pentru prima dată a asigurărilor sociale îi aparține cancelarului von Bismark, care între anii 1871-1891 a introdus primele legi asiguratorii în Germania. Se consideră că această inițiativă a avut la bază motivații politice mai degrabă decât umanitare, urmărindu-se accentuarea diviziunii sociale între diferite clase sociale prin instituirea unor privilegii diferite de la un grup de angajați la altul și crearea unei dependențe (loialități) a individului față de monarhie sau de autoritatea centrală de stat.

Aceste legi asiguratorii nu îmbunătățeau prea mult drepturile sociale ale angajaților.

Inițial, acoperirea sistemelor de pensii era foarte redusă, o parte mică din populație fiind asigurată pentru pensii, acest fapt având la bază două motive: ponderea salariaților în populație era redusă și vârsta de pensionare era de 70 de ani, ulterior scăzând în Europa spre 65 de ani sau chiar 60 de ani

Exemplul Germaniei a fost urmat atât în Europa cât și în alte continente, astfel că, în anii 1930, asigurările sociale s-au răspândit în America Latină, Statele Unite și Canada.

Introducerea acestor legi marchează implicarea statului în protecția socială a cetățenilor, pe baze contributorii.

În România asigurările sociale au fost introduse încă de la începutul secolului XX, țara noastră fiind între primele patru țări europene care au introdus un sistem obligatoriu, la vremea respectivă.

În 1918 funcționau în România trei legi de asigurări: o lege românească – legea Nenițescu din 1912 – asigurând prestații pentru maternitate, boală, bătrânețe, accidente de muncă, în vechiul regat; o lege maghiară în Ardeal și o lege austriacă în Bucovina.

Conform legii Nenițescu contribuțiile pentru pensia de bătrânețe erau plătite în părți egale de către muncitor, patron și stat. Limita de vârstă era de 65 de ani, iar perioada minimă de cotizare era de 23 de ani. În anul 1933 a avut loc unificarea sistemului prin Legea Ioanițescu, aceasta având mari neajunsuri cum ar fi neincluderea în sistem a agricultorilor și a pensiei de bătrânețe și a ajutorului de șomaj. Conducerea sistemului de asigurări revine statului și patronilor; printre elementele negative ale legii sunt însă neincluderea în sistem a agricultorilor și neincluderea pensiei de bătrânețe și a ajutorului de șomaj printre beneficii. În 1938 pensia de bătrânețe este însă reintrodusă. Astfel, în deceniul patru al secolului 20 se poate aprecia că populația activă din urban în România era acoperită prin asigurări sociale într-un grad ridicat.

Odată cu instaurarea regimului comunist toate fondurile au fost incluse în bugetul de stat prin Legea 10/1949. Alocațiile de șomaj și cele de asistență socială nefiind recunoscute, fondului i-a fost alocat un procent ridicat din cheltuielile pentru protecție socială, acestea fiind direcționate în special spre furnizarea de pensii, dar și alte beneficii (boală, deces, maternitate).

Prin legea din 1949, cuatumul pensiei de bătrânețe este de 50 – 80% din salariu, în 1954 sunt introduse avantaje de pensionare anticipată și creșterea indemnizației pentru cei din grupele de muncă periculoasă. Baza de calcul folosită este câștigul mediu brut lunar din ultimele 12 luni, plafonat la o anumită sumă. Contribuțiile sunt plătite de către angajatori, toate unități ale statului.

În 1959, în lege sunt incluse casnicele și muncitorii agricoli, care pot contribui acum la sistem. Obligativitatea încadrării în muncă înainte de '89 dar și obligativitatea cotizării angajatorului au dus la o acoperire într-o proporție foarte ridicată a populației cu asigurări sociale.

Rata de angajare înaltă și astfel rata mare de colectarea a contribuțiilor a făcut ca sistemul să funcționeze fără dezechilibre financiare. Protecția socială era oferită în exclusivitate salariaților și celor asimilați lor. Din cauza cheltuielilor ridicate, fondul a necesitat o reechilibrare, în perioada 1968-72, aceasta realizându-se prin diminuarea cuntumului pensiei (Tufan, 1997).

În anul 1966 s-a aprobat Legea 27/1966, privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, care până în anul 1977 la apariția Legii 3/1977 a fost modificată și republicată în contextul socio-economic al acelor vremuri. Sistemul de asigurări sociale din România, s-a caracterizat până în anul 1992, printr-un grad ridicat de diversificare, dat de existența a mai mult de 8 sisteme independente, proprii unor anumite sectoare de activitate sau profesiuni. La aceea dată funcționau alături de sistemul asigurărilor sociale de stat, cel al agricultorilor și cel al pensiilor militare, sisteme de mai mică anvergură cum ar fi, cele ale cooperației meșteșugărești, ale cultelor, al creatorilor de artă, ale avocaților.

Se consideră că România și-a construit între anii 1949-1989 „un sistem modern de asigurări sociale, cu o acoperire ridicată a salariaților și beneficii variate.”

Sistemul a fost ferit de dezechilibre financiare datorită ratei înalte de angajare (obligativitatea încadrării în muncă înainte de 1989) și a colectării eficiente a contribuției (angajatorii erau cu toții unități ale statului).

Existența mai multor sisteme de asigurări sociale poate avea o influență negativă asupra mobilității forței de muncă, putând conduce la o migrare a acesteia spre sectoare ce oferă condiții mai bune și beneficii mai mari.

Aceste sisteme de asigurări „mai mici“, organizate pe sfere ocupaționale, dar bazate de asemenea pe principiul redistribuirii, datorită numărului redus și în general în scădere al persoanelor active pentru care se plătesc contribuții de asigurări sociale, nu au mai reușit să-și constituie resursele financiare necesare plăților.

Acesta a fost motivul pentru care în perioada 1992-1995 au fost integrate în sistemul asigurărilor de stat sistemele de asigurări sociale ale Uniunilor de Creație (scriitori, plasticieni, muzicologi și cineaști), Bisericii Ortodoxe Române, Cultului Armeano-Gregorian și ale Cooperației Meșteșugărești.

Datorită faptului că Legea 3/1977 prevedea o bază de calcul a pensiei din veniturile salariale a 5 ani consecutivi aleși din ultimii 10 ani în care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, salariile realizate în ultimii ani prezentând decalaje foarte mari în funcție de sectorul de activitate, s-au creat diferențe semnificative între nivelele pensiilor unor persoane aparținând acelorași categorii socio-profesionale, având aproximativ aceleași perioade de cotizare.

Totodată, s-a creat posibilitatea manipulării cuantumurilor unor pensii, pe baza înțelegerii între patroni și viitorii pensionari.

Prin Legea 80/1992 s-a prevăzut și sistemul de asigurări al agricultorilor, sistem care prevedea ca persoanele care dețin suprafețe de pământ și realizează venituri din agricultură să poată încheia contracte de asigurare în vederea completării stagiilor de cotizare.

Apar totodată sisteme separate de asigurări pentru cooperative meșteșugărești, culte, avocați, uniunile de creație, militarii și angajații poliției.

Până în aprilie 2001, legislația pensiilor de asigurări sociale se baza pe Legea 3/1977, lege care era un act normativ în cea mai mare parte modificat și completat prin numeroase acte normative, ce au fost elaborate în cei 24 de ani câți trecuseră de la apariția ei (1977-2001).

Nici aceste contracte de asigurare nu au fost o soluție pentru sistemul de asigurări al agricultorilor deoarece veniturile asigurate erau foarte mici, nu s-au actualizat pe parcursul a 9 ani (1992-2001) decât foa avea o influență negativă asupra mobilității forței de muncă, putând conduce la o migrare a acesteia spre sectoare ce oferă condiții mai bune și beneficii mai mari.

Aceste sisteme de asigurări „mai mici“, organizate pe sfere ocupaționale, dar bazate de asemenea pe principiul redistribuirii, datorită numărului redus și în general în scădere al persoanelor active pentru care se plătesc contribuții de asigurări sociale, nu au mai reușit să-și constituie resursele financiare necesare plăților.

Acesta a fost motivul pentru care în perioada 1992-1995 au fost integrate în sistemul asigurărilor de stat sistemele de asigurări sociale ale Uniunilor de Creație (scriitori, plasticieni, muzicologi și cineaști), Bisericii Ortodoxe Române, Cultului Armeano-Gregorian și ale Cooperației Meșteșugărești.

Datorită faptului că Legea 3/1977 prevedea o bază de calcul a pensiei din veniturile salariale a 5 ani consecutivi aleși din ultimii 10 ani în care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, salariile realizate în ultimii ani prezentând decalaje foarte mari în funcție de sectorul de activitate, s-au creat diferențe semnificative între nivelele pensiilor unor persoane aparținând acelorași categorii socio-profesionale, având aproximativ aceleași perioade de cotizare.

Totodată, s-a creat posibilitatea manipulării cuantumurilor unor pensii, pe baza înțelegerii între patroni și viitorii pensionari.

Prin Legea 80/1992 s-a prevăzut și sistemul de asigurări al agricultorilor, sistem care prevedea ca persoanele care dețin suprafețe de pământ și realizează venituri din agricultură să poată încheia contracte de asigurare în vederea completării stagiilor de cotizare.

Apar totodată sisteme separate de asigurări pentru cooperative meșteșugărești, culte, avocați, uniunile de creație, militarii și angajații poliției.

Până în aprilie 2001, legislația pensiilor de asigurări sociale se baza pe Legea 3/1977, lege care era un act normativ în cea mai mare parte modificat și completat prin numeroase acte normative, ce au fost elaborate în cei 24 de ani câți trecuseră de la apariția ei (1977-2001).

Nici aceste contracte de asigurare nu au fost o soluție pentru sistemul de asigurări al agricultorilor deoarece veniturile asigurate erau foarte mici, nu s-au actualizat pe parcursul a 9 ani (1992-2001) decât foarte rar, iar actualizarea lor nu a ținut pasul cu inflația.

În principiu, sursa principală de finanțare în cazul sistemului public de pensii o reprezintă contribuțiile atât a angajaților cât și a angajatorilor. În majoritatea țărilor, fondurile asigurărilor sociale se constituie din contribuția7 agenților economici, instituțiilor, salariațiilor și statului (uneori prin subvenții dacă este cazul).

De pildă, în Austria angajații plătesc circa 13% din salariu, patronii plătesc o contribuție de 12,54% iar statul subvenționează orice deficit. În Elveția, asigurații plătesc 6% din câștiguri, patronii datorează 5%, iar guvernul acordă subvenții reprezentând 20% din costul pentru bătrânețe și 50% din cel pentru invaliditate. În Germania, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie din următoarele proporții: cotizații ale salariaților – 15,8%, contribuții ale patronilor 19% și subvenții din partea statului. În Canada, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie din următoarele surse: cotizații ale salariaților – 4,7%, cotizații patronale – 8,5% și subvenții din partea statului. În SUA, fondurile asigurărilor sociale se constituie din următoarele surse: cotizațiile salariaților – 11,1%, cotizații patronale 17,3% și subvenții din partea statului. În Japonia, fondurile asigurărilor sociale sunt constituite astfel: 10,7% cotizații ale salariaților, 15,4% contribuții ale patronilor și subvenții din partea statului.8

În cele mai multe țări eligibilitatea plăților legate de pensii solicită o anumită vârsta și o perioadă minimă de contribuție. Vărsta de pensionare este în general cuprinsă între 60 și 65 de ani. În Marea Britanie vârsta de pensionare a bărbaților este mai mare decât a femeilor, dar se urmărește aducerea acesteia la același nivel până în 2010. În multe țări se dorește stabilirea unei vârste de pensionare mai înaintate pentru a diminua povara financiară a sistemului public de pensii.

Unele țări permit pensionarea anticipată cu o pensie mai mică dacă o anumită vârstă minimă și o perioadă de contribuție minimă sunt atinse. Suma primită depinde de întinderea perioadei de contribuție și de nivelul veniturilor stabilite. Franța a mărit această perioadă de la 25 de ani la 40.

Bunăstarea relativă a pensionarilor comparativ cu populația lucrătoare depinde de mecanismul de indexare al plăților făcute către ei. Aproape toate țările folosesc indexarea prețurilor, aceasta permițând menținerea pensiei reale constante. Germania merge chiar mai departe și include pensiile în salariile nete ceea ce îi avantajează pe pensionari comparativ cu populația lucrătoare. Până de curând, Franța și Japonia au indexat pensiile prin creșterea salariilor.

De asemenea în Franța pensionarii se bucură de cel mai ridicat nivel al pensiilor publice cu 60% din salariul mediu, în timp ce pensionarii britanici au o pensie de doar 18% din salariul mediu.

În foarte multe țări sistemul public de pensii este suplimentat de cel privat. Provizionul pentru pensii poate fi asigurat fie de către sistemul de pensii ocupațional sau chiar de indivizi.

Acestea sunt cel de-al doilea și cel de-al treilea pilon. În cele mai multe țări industriale, principalul pilon pentru fondarea provizionului de pensie constă într-un plan de pensii public obligatoriu care este deseori completat de un sistem privat de pensii.

Structura sistemului de pensii diferă considerabil între țări datorită dezvoltării istorice diferite. De exemplu, țările cu amintiri nefericite legate de inflație, precum Franța și Germania, sunt mai suspicioase referitor la fondurile private de pensii.

Țările în care populația nu agreează soluțiile statului, ca și Marea Britanie și Statele Unite tind spre al doilea și al treilea pilon. Importanța acestor piloni reiese din mărimea activelor acumulate și gestionate de investitorii instituționali. Acolo unde povara fiscală a sistemului public de pensii este mai scăzută, populația este înclinată să constituie provizioane private.

Sistemul de pensii se bazează pe 3 piloni.

Primul pilon este sistemul public de pensii care are în vedere dictonul „plătești pe măsură ce ești plătit” (engleză „pay-as-you-go”), poate fi impus prin lege sau poate fi de tipul beneficiu definit. Unii economiști consideră că sistemul „pay as you go” reduce venitul național, în timp ce alții argumentează că acesta nu are nici un efect. Sistemul „pay as you go” afectează economia datorită creșterii neanticipate a consumului primei generații de pensionari și transferal anticipat al veniturilor sub forma pensiilor mari ale primilor pensionați ai sitemului.

În sistemul pay-as-you-go totalul plăților către pensionari este egal cu totalul contribuțiilor. Cu cât contribuie mai mult populația ocupată față de pensionari și cu cât pensiile sunt mai mici comparativ cu salariul mediu, cu atât mai mici vor trebui să fie contribuțiile. Această problemă face ca sistemul public de pensii să fie vulnerabil la procesul de îmbătrânire.

Al doilea pilon cuprinde provizioanele ocupaționale pentru pensii (legate de locul de muncă) care de obicei sunt dinainte constituite. Pensiile sunt gestionate de fonduri de pensii independente sau afiliate, prin contracte grup de asigurări de viață sau chiar de companii, acestea formându-și rezerve.

Sistemul de pensii ocupațional poate fi de tipul beneficiu definit sau de tipul contribuție definită. Cea mai mare diferență o reprezintă distribuirea riscului între angajat și angajator.

Măsurată atât prin numărul participanților la plan, cât și prin valoarea obligațiilor totale de plată a pensiilor, forma cu beneficiu definit domină în cele mai multe țări. În planurile cu contribuție definită, prin definiție valoarea beneficiilor este egală cu valoarea activelor, deși planul este mereu pe deplin finanțat.

Însă în planul cu beneficiu definit există mai multe situații. Astfel, este posibil să nu existe un fond separat. În acest caz se spune că planul nu este finanțat. Când există un fond separat cu active care valorează mai puțin decât valoarea prezentă a beneficiilor promise, atunci planul este subfinanțat. Dacă activele planului au o valoare de piață care depășește valoarea prezentă a pasivelor planului, se spune că planul este suprafinanțat.

Al treilea pilon constă în economii individuale voluntare gestionate de asiguratori, fonduri mutuale, societăți de investiții sau chiar de indivizii înșiși. În general este de tip contribuție definită și de cele mai multe ori se bucură de taxe privilegiate.

Există 4 moduri de a ridica povara fiscală a sistemului public de pensii: prin ajustări ale parametrilor cum ar fi rata contribuției, vârsta de pensionare, indexarea beneficiului; prin reforme sistematice, cum ar fi construirea unui pilon de fonduri private în cadrul sistemului public de pensii; prin alte ajustări fiscale, de exemplu, creșterea impozitelor sau reducerea cheltuielilor care nu se referă la pensiile publice; prin modificări ale profilurilor macroeconomice, de exemplu, permiterea unei mai mari imigrări sau prin accelerarea progresului tehnic.

Ca și regulă, un amestec echilibrat al celor trei piloni reprezintă cea mai bună soluție și face posibilă beneficierea de avantajele tuturor celor trei sisteme, de asemenea permite distribuirea riscurilor. În cele mai multe țări este foarte probabil ca un mix de opțiuni pentru reforma parametrilor să fie ales. Astfel, se discută la nivel european despre creșterea vărstei de pensionare. Studiile arată că resursele nu permit o îmbunătățire considerabilă a nivelului pensiilor iar o reformă axată pe mărirea vârstei de pensionare este insuficientă, fiind necesară o politică de ocupare mai eficientă. Spre exemplu, pentru a se ajunge la o pensie medie de 200 euro, ar trebui să avem 11 milioane de contribuabili, de la doar patru milioane în prezent.12 Aceasta în condițiile în care este de așteptat ca numărul de pensionari să rămână constant, la aproximativ șase milioane.

CAPITOLUL 1

SISTEMUL PUBLIC DE PENSII

1.1. Necesitatea elaborării unui nou sistem public de pensii

Problemele cu care se confruntă în prezent persoanele aflate la vârsta pensionării sunt vizibile și se manifestă din ce în ce mai pregnant. Lipsa resurselor financiare necesare asigurării unui trai decent la vârsta pensionării constituie principala dificultate a pensionarilor din România. Practic, la momentul actual, în România, cei aflați la vârsta pensionării sunt din ce în ce mai dependenti financiar de alte persoane. Oameni care în perioada activă erau obișnuiți cu un anumit nivel de trai, ajunși la vârsta pensionării se află în unele cazuri în situatia de a nu-și putea asigura nici măcar strictul necesar, cu toate că de-a lungul perioadei active au contribuit cu sume considerabile la bugetul asigurărilor sociale.

De asemenea, dacă luăm în considerare tendința de îmbătrânire a populației, și numărul persoanelor cu vârste de peste 65 de ani care este în creștere, necesitatea pensiilor private este evidentă. Previziunile relevă o tendință de scădere a ponderii populației active, ceea ce practic, va însemna reducerea fondurilor disponibile pentru plata pensiilor. Mai mult, dacă în prezent calculele demonstrează faptul că pensia medie primită de un pensionar de la stat reprezintă mai puțin de 50% din salariul mediu net, tendința este în mod clar de scădere. Astfel, pensiile private vin în completarea pensiei plătite de stat și în sprijinul viitorilor pensionari.

Unul din rolurile principale pe care le are statul reprezintă asigurarea protecției și securității cetățenilor săi. Indiferent din ce perspectivă privim sistemul public de pensii, vorbim de implicare a statului ca factor decizional și de administrare a sistemului.

România are o tradiție îndelungată în ceea ce privește asigurările sociale, acestea fiind introduse într-un regim modern, încă de la începutul secolului 20. Din acest punct de vedere ne putem compara cu statele occidentale dezvoltate, fiind printre primele 4 țări europene care au introdus la vremea respectivă un sistem asiguratoriu obligatoriu.

La sfârșitul secolului XIX scopul pentru care statul s-a implicat și și-a asumat rolul acesta nu a fost unul dezinteresat, dorind să creeze o dependență, o loialitate a cetățenilor față de cei aflați la conducere. Mai apoi, prestațiile de asigurări sociale s-au diversificat, guvernanții urmărind asigurarea unor venituri de înlocuire a celor obținute din salariu, pentru toți cetățenii ce îndeplineau condițiile impuse de actele normative.

Contribuția este obligatorie pentru toți salariații ea nu poate fi lăsată la latitudinea salariatului. Nimeni nu poate conta pe faptul că cetățeanul va contribui la sistem de la începutul activității profesionale și până la sfârșit, asigurându-și astfel venitul necesar la bătrânețe, iar în cazul în care acest lucru nu se întâmplă, ei cad tot în grija statului, fiind incluși în programe de asistență socială finanțate de stat, la constituirea cărora au participat tot salariații, dar alții decât cei asistați.

Așadar, obligativitatea contribuției are ca fundament și echitatea socială. Această obligație este prevăzută în acte normative și încălcarea ei atrage aplicarea unor măsuri coercitive. Asigurările sociale au drept principiu solidaritatea socială. Astfel, beneficiarii prezenți au contribuit când aveau statutul de angajați, iar contributorii de astăzi, beneficiază de contribuțiile celor următori. Practic, este un contract de solidaritate între generații.

Dacă statul a decis că trebuie să se implice în asigurarea venitului necesar la bătrânețe, tot el decide și modul în care o face. E adevarat însă că, deși cursul acțiunii este decis de structurile guvernamentale, nu întotdeauna este o urmare a unor presiuni venite din afara factorilor de decizie sau este ales în funcție de interesele imediate a partidelor aflate la putere.

Nicholas Barr (Banca mondială, 1995) adoptă în 1995 următoarele concluzii privind sistemele de pensii în fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est:

1. Reforma pensiilor de stat din aceste țări este vitală întrucât costurile actualului sistem PAYG vor induce deficite financiare tot mai accentuate. Trebuie avut în vedere însă, că ambele sisteme, atât PAYG cât și cele bazat pe fonduri nu rezolvă total problemele. Dacă în primul caz presiunea socială este orientată spre creșterea cuantumului pensiilor, în al doilea sistem așa cum ne-a demonstrat experiența din America Latină, problema o constituie erodarea fondurilor de către inflație.

2. Reforma trebuie să fie cât mai simplă. Modalitățile de operare a piețelor financiare și managementul fondurilor pensiilor private necesită o înaltă expertiză operațională și de reglare a sistemului. Țărilor foste comuniste le lipsesc însă, aceste resurse umane înalt calificate în domeniu, pe de-o parte, iar pe de altă parte există constrângeri cauzate de capacitățiiîe instituționale limitate. Toate acestea fac necesară simplificarea programului de reformă a sistemului de pensii.

3. Pensiile private necesită un sistem de reglementare bine organizat. Managementul fondurilor de pensii ridică probleme tehnice complexe, acestea fiind puțin înțelese chiar și de către consumatorii din vest. Astfel, mecanismele de reglare a fondurilor și instituțiile sunt luate ca atare de către țările care își reformează sistemele de pensii, deși în țări dezvoltate precum SUA sau Anglia, ele sunt în prezent în schimbare, după apariția unor scandaluri financiare legate de aceste fonduri.

4. Pensiile private necesită o protecție împotriva inflației. Problema inflației reprezintă și în Vest o amenințare, însă ea este cu atât mai acută în Estul Europei unde experiența funcționării pieței financiare este redusă. Apare astfel stringentă intervenția statului ca și garant, acesta putând oferi atât o garanție directă cât și una bazată pe emiterea de obligațiuni indexate. Această intervenție este bazată pe principiul echității orizontale: pensionarii nu trebuie să suporte riscul inflației mai mult decât salariații. Experiența țărilor vestice ne arată că presiunile sociale sunt puternice pentru intervenția statului în sensul garantării acestor fonduri, iar presiunile cresc și mai mult când fondurile se confruntă cu dificultăți.

5. Reforma presupune opțiuni politice. Deciziile politice în ceea ce privește reglementarea și funcționarea acestor fonduri ridică o serie de întrebări și opțiuni de principiu legate de: măsura solidarității sociale, măsura redistribuirii (minimă/maximă), actorii care supotă riscurile și divizarea riscului (angajat – fond – stat), gradul de constrângere a sistemului de reglementare etc.

6. Implementarea reformei presupune dezvoltarea capacității instituționale: implicarea specialiștilor și funcționarilor din faza de proiectare a sistemului, computerizarea înregistrărilor, a distribuirilor și a calculelor, emiterea de reglementări detaliate privind aplicarea legii; toate acestea în vederea minimalizării greșelilor și întârzierilor.

Recalcularea pensiilor a fost un program implementat recent, având drept obiectiv aplicarea unei legislații unice la stabilirea drepturilor de asigurări sociale și reprezintă doar o decizie dintr-un set de decizii luate în scopul reformării sistemului public de pensii.

Procesul de elaborare a Legii 19/2000 ce asigură cadrul legislativ, a început în anul 1994 și s-a desfășurat sub două legislaturi, formațiunile politice aflate la guvernare aparținând unor orientări politice diferite.

La fel ca și în alte țări democratice care și-au reformat recent sistemele de asigurări sociale și pensii, opțiunile pe care le implică un astfel de demers au pus în joc diverse forme de consultare, negociere și dezbatere publică, ceea ce a permis o largă participare a unor actori diferiți la luarea deciziilor privind viitorul sistem.

La elaborarea legii care venea să modifice sistemul de asigurări sociale atât de radical, și-au adus contribuția și și-au susținut punctul de vedere în mod stiințific, rațional, creativ, experți ai Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei, cercetători și experți străini. Actorii reformiști, reprezentanții sindicatelor, patronatului și ai asociațiilor de pensionari consultați, și-au prezentat opțiunile din propria perspectivă, al nivelului actual al contribuțiilor plătite și al pensiilor primite.

Pentru aplicarea programului, la nivel național, au fost angrenate în acest proces aproximativ 3200 de funcționari, angajați ai caselor județene de pensii, actori tehnicieni, fiecărui județ revenindu-i un număr de posturi proporțional cu numărul de dosare supuse recalculării. Chiar dacă în etapa de formulare au participat și actori din afara structurilor guvernamentale, adoptarea, implementarea programului revenit instituțiilor statului.

Deși recalcularea pensiilor este o politică publică sectorială, având aplicabilitate în domeniul asigurărilor sociale, reușita reformării sistemului este condiționată de o colaborare intersectorială, cu domenii precum educația (o pregătire profesională mai bună poate aduce salarii mai bune și în consecință contribuții la sistem mai mari), colectarea creanțelor fiscale datorate bugetului de asigurări sociale sau sănătatea, pentru evitarea numeroaselor pensionări de invaliditate.

Elaborarea unui nou sistem public de pensii reprezintă un răspuns politic și social la problemele pensionarilor și ale sistemului de pensii, în ansamblul său. La nivel mondial, creșterea speranței de viață și sporul demografic redus au condus la creșterea ponderii populației în vârstă, din populația totală, prin urmare, sistemele naționale, create pentru a realiza siguranța financiară a persoanelor în vârstă, sunt supuse unor presiuni în creștere.

Prin implementarea pensiilor private se dorește să se asigure viitorilor pensionari venituri în plus față de pensia pe care aceștia o vor primi de la stat. Practic, pensia privată nu afectează pensia de la stat, care nu se modifică în nici un fel, însă vine în completarea acesteia.

Față de sistemul de stat, sistemul pensiilor private se bazează pe capitalizarea sumelor colectate de la participanți, care apoi sunt investite de administratorii fondurilor de pensii (societăți cu capital privat autorizate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private), astfel încât, la vârsta pensionării cei care au contribuit la fondurile de pensii să beneficieze de un venit suplimentar.

În acest context, România și-a propus realizarea unui sistem de protecție socială comparabil cu cele existente în statele membre UE era obligatorie elaborarea și dezvoltarea unui nou sistem public de pensii

Reforma sistemului de pensii din România are două componente: componenta publică, definită prin Legea nr.19/2000 și componentele cu administrare privată: sistemul de pensii obligatorii, cu contribuții definite și sistemul de pensii private, cu caracter opțional.

Necesitatea introducerii componentelor cu administrare privată rezultă din evaluarea primei etape a reformei pensiilor. Astfel, politica socială a fost direcționată spre consolidarea sistemului public de pensii, în paralel cu diversificarea surselor de venit după pensionare.

Noua elaborare are la bază studii efectuate pe plan mondial, care au demonstrat faptul că sistemul multi-pilon asigură cel mai bine stabilitatea financiară a persoanei vârstnice și obținerea unui venit adecvat după pensionare, din mai multe surse.

Noul sistem public de pensii se caracterizează prin combinarea unui regim de tip redistributiv, bazat pe solidaritatea unei generații, cu scheme diverse de capitalizare, prin fonduri de pensii cu contribuții definite, administrate privat. Noul sistem public de pensii este garantat de stat, fapt care constituie un element de încredere a populației în acest mecanism și este construit pe principiul redistribuirii și solidarității între generații.

Acest sistem are caracter obligatoriu pentru toate persoanele care realizează venituri peste un anumit plafon introducând totodată și obligativitatea ca asigurații să plătească, la rândul lor o parte din contribuție, pentru responsabilizarea acestora.

Planurile publice de pensii folosesc formula beneficiilor definite, ceeea ce înseamnă promisiunea unei anumite pensii la îndeplinirea condiției de vârstă și stagiu. Multe includ beneficii pentru incapacități și urmași. Cea mai importantă caracteristică a formulelor beneficiului definit este că ea presupune reducerea riscului veniturilor nesigure la vârsta pensionării, riscul este transferat tinerilor lucrători care sunt considerați mult mai rezistenți în fața schimbărilor neprevăzute. Această libertate în fața riscurilor este uneori iluzorie și multte guverne schimbă nivelul de beneficii promise de mai multe ori pe durata vieții unui lucrător.

A doua caracteristică importantă a acestor formule este aceea că rupe legătura directă dintre contribuții și beneficii. Companiile private propun beneficii definite pe contribuții în raport cu actuarialul, pe principiile de bază ale pieței, ceea ce nu se întâmplă niciodată Prețul anuităților depinde de vârsta lucrătorilor (lucrătorii tineri vor avea condiții mai bune) precum și de durata vieții, ca și de previziunile privind nivelul interesului în economisire, precum și vârsta de pensionare. Lucrătorul are posibilitatea ca în fiecare an să cumpere diferite anuități, în fucție de contribuția anuală și de variabilele care determină schimbarea prețului acestora. Odată cu încetarea muncii, toate aceste anuități se adună împreună și determină prețul total al pensiilor.

Pentru a atenua raportul de dependență datorat vârstei scăzute de pensionare, șomajului și îmbătrânirii populației acest sistem prevede creșterea graduală a vârstei standard de pensionare.

Un alt rol îndeplinit de acest nou sistem contribuie la reglarea pieții muncii, atât prin posibilitatea pensionării anticipate, cât și prin punctajul suplimentar acordat pentru prelungirea perioadei de activitate, după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare. O trăsătură a acestuia este și faptul că este administrat de o instituție publică autonomă, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). Schemele publice finanțate prin intermediul contribuțiilor, creează premisele pentru angajator să reducă munca la negru, pentru lucrători să iasă din zona sectorului informal și să îi asigure și pe lucrătorii pensionați anticipat (parțial).

În concluzie, sistemul pe bază de fonduri nu poate fi gândit doar ca o soluție pe termen scurt a crizei bugetare, ci ca o reformare pe termen lung a protecției celor vârstnici. Printre principalele avantaje ale introducerii unui astfel de sistem se numără îmbunătățirea operării piețelor de capital, posibilitatea de a obține pensii mai mari (prin contribuții mai mari), o libertate de opțiune crescută a contributorilor, alături de o responsabilizare a individului.

Deși realizate în anul 1995 previziunile lui Nicholas Barr despre sistemele estice de pensii s-au dovedit reale în cazul României și sunt încă actuale. Sistemul românesc de asigurări sociale de stat trebuie reformat luând în considerare caracteristicile actuale și posibilitățile instituționale ale sistemului, profilul beneficiarilor din România, cât și experiența vestică și a țărilor vecine.

Pentru conservarea în termeni reali a pensiilor, s-a introdus un mecanism de indexare trimestrială, cu care să se acopere cu până la 100% rata inflației. Eliminarea inechităților generate de legislațiile anterioare s-a făcut printr-un program de recorelare, care s-a încheiat.

După maturizarea sistemului s-a aproximat că pensiile vor ajunge la 80% din veniturile obținute în timpul activității. În prezent, pensia medie reprezintă aproape 30% din salariul mediu, după cum apreciază specialiștii.

1.2. Principiile sistemului public de pensii

Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază:

a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept;

b) principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabilii și beneficiarii, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;

c) principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;

d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;

e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite;

f) principiul repartiției, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public, conform legii;

g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public, conform legii.

1.3. Coordonarea sistemului public de pensii

În subordinea CNPAS se înființează case județene de pensii în fiecare municipiu – reședință de județ, precum și Casa de pensii a municipiului București, denumite case teritoriale de pensii.

CNPAS poate înființa case locale de pensii, în funcție de numărul, complexitatea și structura asiguraților, care funcționează sub conducerea și controlul casei județene de pensii și, respectiv, Casei de pensii a municipiului București.

Prestațiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneții, invalidității, accidentelor, bolii, maternității sau decesului, denumite riscuri asigurate. Prestațiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, indemnizații, ajutoare, alte tipuri de prestații prevăzute de lege, corelative cu obligațiile privind plata contribuției de asigurări sociale.

În sistemul public asigurații nu pot beneficia concomitent de două sau mai multe prestații de asigurări sociale pentru același risc asigurat, cu excepția celor pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă.

Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte. Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România se pot transfera în țările în care asigurații își stabilesc domiciliul sau reședința, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte.

1.4. Beneficiarii sistemului public de pensii

În sistemul public sunt asigurate persoanele fizice, denumite asigurați, aceștia pot fi cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România. Asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale.

Sunt asigurate obligatoriu:

persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă;

persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor menționate anterior;

persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație de sprijin, ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri;

persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute pe economie, și care se află în una dintre situațiile următoare:

a) asociat unic, asociați, comanditari sau acționari;

b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;

c) membri ai asociației familiale;

d) persoane autorizate să desfășoare activități independente;

e) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;

f) proprietari de bunuri și/sau arendași de suprafețe agricole și forestiere;

g) persoane care desfășoară activități agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activități private în domeniul forestier;

h) membri ai societăților agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;

i) persoane care desfășoară activități în unitățile de cult recunoscute potrivit legii și care nu au încheiat contract individual de muncă;

j) persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puțin 3 salarii medii brute pe economie, și care se regăsesc în două sau mai multe situații prevăzute anterior.

În ceea ce privește asiguratorii Legea nr.19/2000 prevede că sunt asiguratori persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, funcționarii publici și persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești.

Asiguratorii au obligația să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de C.N.P.A.S., declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

1.5. Contribuția la asigurările sociale

Conribuțiile de asigurări sociale reprezintă cote procentuale din veniturile realizate de asigurați și asiguratori care sunt plătite de aceștia lunar la bugetul asigurărilor sociale de stat administrat de C.N.P.A.S. în vederea acoperirii riscurilor asigurate.

În sistemul public sunt considerați contribuabili, după caz:

a) asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;

b) angajatorii;

c) persoanele juridice la care își desfășoară activitatea asigurații persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei, asimilate angajatorului în condițiile prezentei legi;

d) Agenția Națională de Ocupare și Formare Profesională care administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj;

e) persoanele prevăzute la art.5 alin.(2) din Legea 19/2000 actualizată care încheie contract de asigurare socială.

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale și se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; aviația civilă, pentru personalul navigant, etc.

Contribuția individuală la asigurările sociale, datorată de asigurații ce lucrează în condiții deosebite, reprezintă o treime din cota de contribuție de asigurări sociale, stabilită anual pentru condiții normale de muncă.

Contribuția de asigurări sociale, datorată de angajatori, reprezintă diferența față de contribuția individuală de asigurări sociale până la nivelul cotelor de contribuție de asigurări sociale stabilite prin legea anuală a bugetului de stat, în funcție de condițiile de muncă.

Contribuția de asigurări sociale pentru șomeri se suportă integral din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, la nivelul cotei stabilite pentru condiții normale de muncă.

Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie:

a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă;

b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie;

c) salariul de bază minim brut pe țară garantat, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepția cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.

În anul 2007 contribuția individuală de asigurări sociale a fost de 9,5% indiferent de condițiile de muncă.

Baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru șomeri o constituie cuantumul ajutorului de șomaj, ajutorului de integrare profesională sau al alocației de sprijin.

Contribuția pentru asigurările sociale nu se datorează pentru:

sumele reprezentând prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta;

drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă sau al încetării calității de membru cooperator;

diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transfer, drepturile de autor; sumele obținute în baza unei convenții civile de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoane care au încheiate contracte individuale de muncă; sumele reprezentând participarea salariaților la profit; premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.

Sumele exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.

Sumele reprezentând prestații de asigurări sociale, care se plătesc de angajator asiguraților, în contul asigurărilor sociale, se rețin de acesta din contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă. Contribuția individuală de asigurări sociale, datorată de asigurații standard se reține integral din salariul sau, după caz, din venitul brut lunar al asiguratului și se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia. Angajatorul calculează și virează lunar contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați.

Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, depun în bancă, o dată cu documentația pentru plata salariilor și a altor venituri ale asiguraților, și documentele pentru plata contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plățile efectuându-se simultan, sub control bancar.

În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare.

Sumele reprezentând majorările de întârziere se constitue ca venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Contractul de asigurare poate fi reziliat la inițiativa oricăreia dintre părți, conform clauzelor prevăzute în contract. În cazul rezilierii contractului de asigurare, contribuțiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie.

Calitatea de asigurat se redobândește după încheierea unui nou contract de asigurare. După redobândirea calității de asigurat dreptul la prestații de asigurări sociale, altele decât pensiile, se reia după realizarea unui nou stagiu de cotizare, prevăzut de lege, pentru aceste prestații.

În luna în care asiguratului i s-a reținut contribuția de asigurări sociale, iar angajatorul nu și-a achitat contribuția datorată în calitatea sa de contribuabil, stagiul de cotizare ce se ia în calcul reprezintă o treime din luna respectivă.

În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite perioade asimilate, în care asiguratul:

a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepția pensiei pentru limită de vârstă, pensiei anticipate, pensiei anticipate parțiale, precum și a pensiei de urmaș;

b) a urmat cursurile de zi ale învățământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora;

c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

Asigurații care au absolvit mai multe instituții de învățământ superior, beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.

Stagiul de cotizare se certifică asiguraților anual, din oficiu, de către CNPAS, prin Casele teritoriale de pensii. În cazul în care contribuția lunară de asigurări sociale achitată de contribuabili este mai mare decât contribuția datorată, suma plătită în plus se regularizează ulterior, conform procedurilor stabilite de CNPAS.

Termenele de plată a contribuției de asigurări sociale sunt:

a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

b) data stabilită pentru plata chenzinei a-2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

c) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cazul asiguraților care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri.

Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentația pentru plata salariilor și a altor venituri ale asiguraților și documentele pentru plata contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plățile efectuându-se simultan, sub control bancar.

În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare.

Neplata contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute de lege generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv.

Neplata contribuției de asigurări sociale de către asigurații cu declarație sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestații până la achitarea contribuțiilor datorate și a majorărilor de întârziere aferente.

Colectarea și evidența contribuțiilor de asigurări sociale se asigură prin casele teritoriale de pensii, pe baza codului personal de asigurări sociale. Păstrarea și evidența datelor privind contribuțiile de asigurări sociale, pe fiecare asigurat, se realizează de casele teritoriale de pensii și de CNPAS.

1.6. Pensiile în sistemul public

Pensiile de asigurări sociale de stat sunt „drepturi bănești acordate salariaților la expirarea unei perioade determinate de activitate și la împlinirea vârstei prevăzute de lege ori în cazul pierderii totale sau în cea mai mare parte a capacității de muncă, precum și urmașilor acestor persoane.”

În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensia pentru limită de vârstă;

b) pensia anticipată;

c) pensia anticipată parțială;

d) pensia de invaliditate;

e) pensia de urmaș.

a) Pensia pentru limită de vârstă

Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.

Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii 19/2000, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați.

Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât și pentru bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a actualei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați.

Persoanele care solicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă pot continua activitatea, după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare, numai cu acordul angajatorului.

La stabilirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă se iau în considerare și perioadele în care asiguratul:

– a beneficiat de drepturi de asigurări sociale (indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, indemnizație pentru maternitate și pentru creșterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav) sau de pensie de invaliditate;

– a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora;

– a satisfăcut serviciul militar, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

Asigurații care și-au desfășurat activitatea, total sau parțial, în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.

Vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei și de 55 de ani pentru bărbați.

Asigurații care și-au desfășurat activitatea în unitățile miniere și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.

Asigurații care au realizat în condiții speciale de muncă un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani, cu excepția celor de mai sus, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

Asigurații care au realizat în condiții speciale de muncă un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare.

Asigurații care au realizat stagii de cotizare atât în condiții deosebite, cât și în condiții speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situații, fără ca această reducere să depășească 12 ani.

În conformitate cu dispozițiile legii, femeile care au realizat stagiul complet de cotizare și care au născut cel puțin 3 copii și i-au crescut până la vârsta de 10 ani beneficiază de reducerea vârstei standard astfel:

– cu un an – pentru 3 copii;

– cu doi ani – pentru 4 sau mai mulți copii.

Deci, de reducera vârstei standard de pensionare beneficiază femeile care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

– au realizat stagiul complet de cotizare;

– au născut cel puțin 3 copii;

– i-au crescut până la vârsta de 10 ani.

Aceste reduceri nu pot fi cumulate cu alte reduceri prevăzute de lege, iar vârsta de pensionare nu poate fi mai mică de 55 de ani. Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare astfel:

a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;

b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;

c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.

Asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.

În conformitate cu art.76 din Legea nr.19/2000, cuantumul pensiei se determină prin înmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

valoarea pensiei = punctajul mediu anual x valoarea unui punct de pensie

Punctul de pensie se majorează de la 1 ianuarie 2008 cu 7,4%, de la 541 la 581,3 lei, iar valoarea acestuia ajunge la 37,5 din salariul mediu anual, care este prognozat să crească la 1550 lei în 2008.

Punctajul mediu anual, realizat de asigurat în perioada de cotizare, se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa Legii nr.19/2000, detaliată în funcție de data nașterii în anexa normelor de aplicare a legii.

punctajul mediu anual = total punctaje anuale : stagiul complet de cotizare

Punctajul anual se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.

Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată. În cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, drepturile se acordă și se plătesc, de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în cadrul acestui termen, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare.

În perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare prevăzute în, cererea de pensionare pentru limită de vârstă, împreună cu actele doveditoare, se depune de către solicitant, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, la casa teritorială de pensii în a cărei rază se află domiciliul acestuia.

În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la punctul a, drepturile de pensie se acordă și se plătesc:

a) de la data depunerii cererii;

b) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare.

Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celălalt stat.

Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei suspendării.

În situația în care cererea de reluare în plată a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile, plata se face începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.

Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul a decedat.

Decizia emisă de casa teritorială de pensii poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului în termen de 45 de zile de la comunicare.

Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.

b) Pensia anticipată

În țările în curs de dezvoltare și în tranziție vârsta legală de pensionare este mai mică decât în țările puternic industrializate.

Vârsta efectivă de pensionare, precum și participarea vârstnicilor la forța de muncă a scăzut peste tot.

Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.

Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.

În vederea deschiderii dreptului la pensie anticipată, stagiul de cotizare cuprinde și sporul acordat în baza legislației anterioare pentru activități desfășurate în grupa I și II de muncă pâna la data de 1 aprilie 2001.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate în care asiguratul:

· a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora;

· a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

· a beneficiat de pensie de invaliditate.

Nu se cumulează micșorarea vârstei de pensionare pentru stagiul de cotizare în grupe deosebite și speciale de muncă cu reducerea vârstei pentru pensionarea anticipată.

Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cel al pensiei pentru limită de vârstă. La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se iau în vedere perioadele asimilate, prevăzute de legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Deci, cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

valoarea pensiei = punctajul mediu anual x valoarea unui punct de pensie

În ceea ce privește trecerea de la pensie anticipată la pensia pentru limită de vârstă, la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege, pensia anticipată devine pensie pentru limita de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

În condițiile în care beneficiarul unei pensii anticipate, având plata pensiei suspendată, contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii, stagiul de cotizare realizat în aceasta perioadă va putea fi valorificat numai la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă.

Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.

Drepturile de pensie anticipată se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

În cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, drepturile se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în cadrul acestui termen, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat.

În perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare cererea de pensie anticipată, împreună cu actele doveditoare, se depune de către solicitant, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, la Casa teritorială de pensii în a cărei rază se află domiciliul acestuia.

Drepturile de pensie anticipată se acordă și se plătesc:

a) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul menționat anterior, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin. (1) pct. I, II si III din Legea nr.19/2000;

b) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul menționat anterior, în cazul persoanelor asigurate cu declarație de asigurare;

c) în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, ale căror cereri au fost depuse în termenul menționat anterior, drepturile de pensie pentru pensie anticipată se acordă de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat.

În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la punctul a, drepturile de pensie se acordă și se plătesc:

a) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin.(1) pct. I, II și III din Legea nr.19/2000, care solicită pensie anticipată;

b) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor asigurate cu declarație de asigurare, care solicită pensie anticipată;

c) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, care solicită pensie anticipată.

Plata pensiei anticipate se suspendă începând cu luna următoare, dacă beneficiarul unei pensii anticipate se regăsește în una dintre situațiile:

· desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau sunt funcționari publici;

· își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului sau devin membri cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești;

· pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat o Convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celălalt stat.

Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei suspendării. În situația în care cererea de reluare în plată a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile, plata se face începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.

Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul a decedat.

c) Pensia anticipată parțială

Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.

Asigurații care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și cei care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parțială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.

În vederea deschiderii dreptului la pensie anticipată parțială, stagiul de cotizare cuprinde și sporul acordat în baza legislației anterioare pentru activități desfășurate în grupa I si II de muncă până la data de 1 aprilie 2001.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parțiale nu se au în vedere perioadele asimilate în care asiguratul:

· a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora;

· a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

· a beneficiat de pensie de invaliditate.

Nu se cumulează micșorarea vârstei de pensionare pentru stagiul de cotizare în grupe deosebite și speciale de muncă cu reducerea vârstei pentru pensionarea anticipată parțială.

Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare.

cuantumul pensiei = punctajul mediu anual x valoarea unui punct de pensie–valoarea diminuării

La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege, pensia anticipată parțială devine pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin eliminarea diminuării menționate și prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

În condițiile în care beneficiarul unei pensii anticipate parțiale, având plata pensiei suspendată, contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii, stagiul de cotizare realizat în această perioadă va putea fi valorificat numai la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă.

Drepturile de pensie anticipată parțială se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condțiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată. În cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, drepturile se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în cadrul acestui termen, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat.

În perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare cererea de pensie anticipată parțială, împreună cu actele doveditoare, se depune de către solicitant, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, la Casa teritorială de pensii în a cărei rază se află domiciliul acestuia.

Drepturile de pensie anticipată parțială se acordă și se plătesc:

a) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul menționat anterior, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin.(1) pct.I, II si III din Legea nr.19/2000;
b) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul menționat anterior, în cazul persoanelor asigurate cu declarație de asigurare
c) în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, ale căror cereri au fost depuse în termenul menționat anterior, drepturile de pensie pentru pensie anticipată parțială se acordă de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat.

În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la punctul a, drepturile de pensie se acordă și se plătesc:

a) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin.(1) pct.I, II si III din Legea nr.19/2000, care solicită pensie anticipată parțială;

b) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor asigurate cu declarație de asigurare, care solicită pensie anticipată parțială;

c) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, care solicită pensie anticipată parțială.

d) Pensia de invaliditate

Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.

Au dreptul la pensie de invaliditate asigurații care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

a) accidentelor de muncă, conform legii;

b) bolilor profesionale și a tuberculozei;

c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.

Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care satisfac obligații militare. Au dreptul la pensie de invaliditate și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.

Au dreptul la pensie de invaliditate și persoanele care la data ivirii invalidității nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condițiile cerute de lege cu privire la vârstă și stagiu de cotizare realizat.

În raport cu cerințele locului de muncă și cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, a capacității de autoservire, de autoconducție sau de orientare spațială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta spațial, fără ajutorul altei persoane;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Dacă anterior acestei legi, criteriile de încadrare în grade de invaliditate erau stabilite prin Decretul 216/1977, potrivit noii legi, criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II, și III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, împreună cu Ministerul Sănătății, la propunerea CNPAS.

Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face printr-o decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, numit în lege „medic expert al asigurărilor sociale." Împotriva acestei decizii se poate face contestație la Casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoțită de documentația necesară.

Asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta. Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității, au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar.

În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum și în situația în care invaliditatea s-a ivit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.

Asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat beneficiază de pensii de invaliditate dacă au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare prevăzut în tabelul de mai sus, în raport cu vârsta avută la data expertizării.

Asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare în cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum și în situația în care invaliditatea s-a ivit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.

Persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate.

Pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.

După fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz:

a) menținerea în același grad de invaliditate;

b) încadrarea în alt grad de invaliditate;

c) încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacității de muncă.

Nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:

a) prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă;

c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare.

Pensionarii de invaliditate, cu excepția celor care nu sunt supuși revizuirii medicale sunt obligați să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în vederea reintegrării socioprofesionale în aceeași muncă sau în alta.

Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligației prevăzute de a urma programele recuperatorii atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare constatării. Suspendarea plății pensiei încetează cu luna următoare reluării sau, după caz, începerii programelor recuperatorii.

Pensia de invaliditate, indiferent de grad, se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din anul deschiderii drepturilor la care se aplică indexările din anul respectiv:

valoarea pensiei = punctajul mediu anual x valoarea unui punct de pensie

La stabilirea pensiilor de invaliditate asiguraților li se poate acorda un stagiu potențial determinat ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat efectiv până în momentul încadrării întru-un grad de invaliditate. La determinarea punctajului mediu anual, avut în vedere la stabilirea pensiei de invaliditate, se va lua în considerare pe lângă punctajele anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare și punctajele anuale aferente stagiului potențial.

Astfel:

punctajul mediu anual = (total punctaje anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare + total punctaje anuale aferente stagiului potențial):stagiul complet de cotizare

Punctajele anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare se calculează după aceleași reguli ca și în cazul pensiei pentru limită de vârstă. În ceea ce privește stagiul potențial precizăm următoarele:

stagiul potențial se determină în ani, luni si zile;

în cazul asiguraților care au realizat cel putin jumătate din stagiul de cotizare necesar, stagiul potențial se determină ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare necesar;

pentru stagiul potențial punctajul anual al asiguratului este: 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate (handicap grav); 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate (handicap accentuat); 0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate (handicap mediu).

Stagiul potențial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul ar fi putut sa îl realizeze de la data ivirii invaliditatii până la împlinirea vârstei la care, ăn condițiile legii, poate solicita o pensie pentru limită de vârstă.

Pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor, în cuantum fix. Cuantumul indemnizației pentru însoțitor se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară. Indemnizația pentru însoțitor se menține indiferent de pensia pentru care se optează.

Drepturile de pensie de invaliditate se acorda si se plătesc:

a) de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate;

b) de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la lit.a), în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare;

c) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor asigurate cu contract de asigurare, ale căror cereri au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la lit. a);

d) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat.

Plata pensiei de invaliditate se suspendă începând cu luna următoare celei în care: pensionarul nu se prezintă la revizuirea medicală periodică; pensionarul nu urmează programul recuperatoriu întocmit de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în vederea reintegrării socioprofesionale în aceeași muncă sau în alta; pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celalalt stat.

Plata indemnizației se suspendă în perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu excepția nevăzătorilor, este internat în instituții de asistență socială sau în unități medicale specializate.

La împlinirea vârstei standard prevăzute de lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.

Totuși, pensia pentru limită de vărstă poate fi mai mare decât pensia de invaliditate, numai în situația unui invalid încadrat în gradul III de invaliditate, pentru că numai în acest caz pensionarul respectiv mai poate presta o muncă, putând presta o muncă în cadrul unui contract individual de muncă, putând să obțină un punctaj suplimentar conform cu veniturile realizate în această perioadă și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale care se ia în calcul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.

e) Pensia de urmaș

Au dreptul la pensie de urmaș copiii și soțul supraviețuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii. Copiii au dreptul la pensie de urmaș:

a) până la vârsta de 16 ani;

b) dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

c) pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute anterior.

Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an sau dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei și dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

Soțul supraviețuitor care are în îngrijire la data decesului susținătorului unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

Pensia de urmaș se calculează, după caz, din:

a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condițiile legii, susținătorul decedat;

b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă și era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parțială sau ar fi avut dreptul, în condițiile legii, la una dintre aceste categorii de pensie.

Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din pensia susținătorului în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, astfel:

a) pentru un singur urmaș – 50%;

b) pentru 2 urmași – 75%;

c) pentru 3 sau mai mulți urmași – 100%.

În situația în care susținătorul decedat beneficia sau ar fi avut dreptul la pensie de serviciu cuantumul pensiei de urmaș se stabilește prin aplicarea procentelor prevăzute mai sus, în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, asupra cuantumului acesteia.

În cazul modificării numărului de urmași, pensia se recalculează în conformitate cu prevederile menționate anterior. Cuantumul pensiei de urmaș, în cazul orfanilor de ambii părinți, reprezintă însumarea drepturilor de urmaș, calculate după fiecare părinte. În cazul modificării numărului de urmași pensia se recalculează.

Soția supraviețuitoare care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

În cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege la data decesului susținătorului asigurat, drepturile de pensie de urmaș, se acordă:

a) începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susținătorul decedat era pensionar, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;

b) de la data decesului susținătorului, în cazul în care susținătorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată;

c) de la data depunerii cererii, în situațiile în care s-au depășit termenele prevăzute la lit. a) si b).

În cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege ulterior datei decesului susținătorului asigurat, drepturile de pensie de urmaș se acordă de la data îndeplinirii condițiilor, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată.

În situația în care s-a depășit acest termen, drepturile de pensie de urmaș se acordă de la data depunerii cererii, cu mențiunea că pentru urmașul asigurat cu contract de asigurare, este necesară încetarea calității de asigurat.

Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:

a) pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat conveție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celalalt stat;

b) beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie;

c) copilul urmaș nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 66 lit. b) si c) din Legea nr. 19/2000;

d) soțul supraviețuitor, beneficiarul unei pensii de urmaș, se recăsătorește.

Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei suspendării. În situația în care cererea de reluare în plată a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile, plata se face începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.

Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care: beneficiarul a decedat; beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia; urmașul a fost condamnat printr-o hotarâre rămasă definitivă pentru infracțiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susținătorului.

Instanțele judecătorești au obligația ca, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în acest caz, să comunice această situație, în scris, CNPAS. Decizia de acordare a pensiei de urmaș emisă de Casa teritorială de pensii poate fi contestată la instanța judecătorească competența în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. Decizia Casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.

1.7. Stabilirea și plata pensiilor

Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia. În ceea ce privește cererea de pensionare, aceasta, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată.

Drepturile de pensie pentru limită de vârstă și de pensie anticipată se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare prevăzute de lege, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat.

În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la alin.(1) drepturile de pensie se acordă și se plătesc:

a) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă;

b) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin.(1) pct.I, II și III, care solicită pensie anticipată sau pensie anticipată parțială;

c) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin.(1) pct. IV și V, care solicită pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțială;

d) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin.(2), care solicită pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțială.

e) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat.

Persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate.

Pentru activitatea desfășurată până la data de 01.04.2001, art.164 din Legea nr.19/2000 prevede că:

– la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca, astfel:

– salariile brute, pâna la data de 1 iulie 1977;

– salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pâna la data de 1 ianuarie 1991;

– salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

– la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute mai sus se au în vedere și sporurile care au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

– la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute mai sus se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.

Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 01 martie 1970 – 1 septembrie 1983:

– 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani.

– 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani

– 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani

– 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 ani

b) perioada 1 septembrie 1983 – 1 aprilie 1992:

– 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani.

– 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani

– 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani

– 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani

– 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 ani.

Asigurații care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:

– 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 – 1 ianuarie 1973;

– 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 – 1 ianuarie 1978;

– 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 1 iulie 1986;

– 21% pentru perioada 1 iulie 1986 – 1 noiembrie 1990;

– 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 – 1 aprilie 1991;

– 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 – 1 aprilie 1992;

– 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 – 1 ianuarie 1999;

– 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 1 februarie 1999;

– 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999.

Asigurații care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:

– 26% pentru perioada 1 iulie 1977 – 1 ianuarie 1978;

– 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 1 iulie 1986.

Asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă contribuie o anumită perioadă la sistemul public beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă, cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual și a numărului de puncte realizat în fiecare lună, se utilizează cinci zecimale.

Valoarea unui punct de pensie se calculează pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% și mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Recalcularea pensiilor se face în conformitate cu art.95 din lege. Astfel, beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni.

În conformitate cu art.169 din lege, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

Recalcularea pensiilor a însemnat de fapt determinarea punctajului mediu anual potrivit formulei de calcul introdusă de Legea 19/2000, pentru toate pensiile provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. Concret, pentru fiecare pensionar în parte, pe baza datelor din carnetul de muncă s-a determinat punctajul mediu anual, după cum urmează: s-a împărțit venitul salarial din fiecare an lucrat, rezultat din însumarea salariului cu sporurile cu caracter permanent existente în carnetul de muncă, la salariul mediu pe economie din acel an, după care s-a făcut suma punctajelor anuale din fiecare an de activitate, rezultând un număr total de puncte.

Acesta s-a raportat la stagiul complet de cotizare (vechimea în muncă – 20 de ani pentru femei și 25 de ani pentru bărbați în cazul celor pensionați până în iulie 1977, respectiv 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați în cazul celor pensionați după iulie 1977, până în luna martie 2001, inclusiv).

În acest mod toate pensiile au fost stabilite după principiile aceleiași legi, indiferent de data pensionării și indiferent de legislația care a fost aplicată la momentul stabilirii inițiale, fiind calculate pe baza salariilor și a sporurilor cu caracter permanent din toată perioada de activitate a fiecărui pensionar. Așadar, veniturile obținute din prima lună de muncă și pe tot parcursul activității profesionale până în ultima lună de muncă reprezintă unul dintre cei doi factori determinanți ai cuantumului pensiei, al doilea fiind stagiul de cotizare, adică numărul anilor pentru care s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat.

Inechitatea a constat în faptul că anterior legii nr.19/2000, calculul pensiei a fost diferit pentru cei pensionați în perioade distincte, fiind dependent doar de contribuția celor mai buni 5 ani consecutivi din ultimii 10 ani lucrați. Această situație a condus la pensii „uriașe” bazate pe contribuții foarte mari doar timp de 5 ani și pensii extrem de reduse din cauza unor salarii mici la sfârșitul carierei. Datorită instabilității legislative pensionarea în perioade diferite a unor persoane cu aceeași vechime, cu aceeași profesie (deci cu același efort de contribuție) a condus la pensii complet diferite.

Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.

Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de Casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.

Decizia de pensionare se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.

Decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă.

În ceea ce privește drepturile de pensie de urmaș, în cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege la data decesului susținătorului asigurat, se acordă la cerere:

a) începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susținătorul decedat era pensionar, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;

b) de la data decesului susținătorului, în cazul în care susținătorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată;

c) de la data depunerii cererii, în situațiile în care s-au depășit termenul de 90 de zile de la data decesului.

În situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați. La sfârșitul fiecărui an calendaristic drepturile de pensie se revizuiesc din oficiu, dacă elementele avute în vedere la calculul inițial al pensiei, pentru perioadele de stagiu ulterioare datei de 1 aprilie 2001, au suferit modificări înscrise și confirmate în Declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, depusă de angajator până la data de 31 decembrie a fiecărui an la casa teritorială de pensii. Drepturile rezultate ca urmare a revizuirii de la sfârșitul fiecărui an se cuvin și se acordă cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Plata pensiei se face lunar. Pensia se plătește personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia în funcție de opțiune, prin mandat poștal, cont curent sau cont de card, în condițiile negociate prin convențiile încheiate de CNPAS cu Compania Națională „Poșta Română“, respectiv cu bănci. Aceeași regulă se aplică și în cazul altor drepturi care se stabilesc și se plătesc de către casele teritoriale de pensii, potrivit legii.

Casele teritoriale de pensii transmit lunar la domiciliul beneficiarilor din România taloanele de plată a drepturilor bănești stabilite și plătite de către acestea, indiferent de modalitatea de plată pentru care s-a optat. Cheltuielile pentru transmiterea și achitarea acestor drepturilor precum și cele pentru transmiterea taloanelor de plată la domiciliul beneficiarilor din România se suportă din bugetele din care se finanțează drepturile respective.

Dacă beneficiarii au optat pentru plata drepturilor bănești în cont curent sau cont de card, casele teritoriale de pensii efectuează plata acestor drepturi la banca pentru care s-a optat.

Beneficiarii drepturilor bănești stabilite de casele teritoriale de pensii, care nu au domiciliul în România, pot opta pentru transferul în străinătate al acestor drepturi, în condițiile legii.

Cheltuielile generate de acest transfer inclusiv cele legate de schimbul valutar, se suportă de către beneficiari, cu excepția situațiilor în care prevederile instrumentelor juridice cu caracter internațional la care România este parte dispun altfel.

Cheltuielile ocazionate de transfer se deduc de către bănci din sumele cuvenite titularilor.

Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care:

a) beneficiarul a decedat;

b) beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;

c) urmașul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru infracțiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susținătorului.

Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:

a) pensionarul își stabilește domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plătește de către celălalt stat;

b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale începe să realizeze un venit;

c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;

d) beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari decât jumătate din salariul mediu brut pe economie;

e) copilul urmaș nu mai îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de urmaș

f) soțul supraviețuitor, beneficiarul unei pensii de urmaș, se recăsătorește.

Plata indemnizației de însoțitor se suspendă pe perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu excepția nevăzătorilor, este internat în instituții de asistență socială sau în unități medicale specializate, în care se asigură supraveghere și îngrijire permanentă.

Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: copiii rămași orfani de ambii părinți, pe perioada școlarizării; nevăzătorii; pensionarii pentru limită de vârstă.

Beneficiarii pensiei de urmaș pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională dacă veniturile brute lunare realizate nu depășesc jumătate din salariul mediu brut lunar pe economie.

Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni. Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.

Deasemenea, beneficiarul dreptului de pensie este obligat să comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind condițiile de acordare și de plată a pensiei, în termen de 15 zile de la apariția acesteia.

Potrivit art.95 din Legea 19/2000, modificată, beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minim 12 luni. Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.

Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul, și, după caz, drepturile de pensie cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție.

1.8. Ajutorul de deces

În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

Cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS.

Cuantumul ajutorului de deces este în anul 2006 de 1077 lei în cazul decesului asiguratului sau pensionarului. În cazul decesului unui membru de familie al asiguratului sau pensionarului, cuantumul ajutorului de deces este de 539 lei.

Plata ajutorului de deces se poate face prin: casieria instituției; cupon de diferențe, la domiciliul solicitantului, între 23 – 27 ale lunii următoare depunerii actelor (în acest caz nu se plătesc taxe poștale).

Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și se achită de către:

· angajator, în cazul decesului asiguratului salariat, respectiv al unui membru de familie al acestuia;

· instituția care gestionează bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cazul decesului șomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;

· Casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului cu declarație sau contract de asigurare socială, respectiv al unui membru de familie al acestora.

Ajutorul de deces se achită de un singur plătitor de drepturi de asigurări sociale, acesta având obligația ca după efectuarea plății să înscrie pe versoul certificatului de
deces original mențiunea ACHITAT, data, semnătura și ștampila.

Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în întreținerea sa și care nu are un drept propriu de asigurări sociale.

Se consideră membru de familie, în sensul prezentei soțul; copiii proprii, copiii adoptați, copiii aflați în plasament familial sau cei încredințați spre creștere și educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă și-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menționate; părinții și bunicii oricăruia dintre soți.

Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS.

1.9. Răspunderea juridică

Încălcarea prevederilor legii pensiilor nr.19/2000 actualizată atrage răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.

Constituie infracțiuni la această lege:

fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri și nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale, reținută de la asigurat, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

completarea formularelor tip privind contribuția de asigurări sociale de către funcționar cu date nereale, având ca efect denaturarea evidențelor privind asigurații, stagiul de cotizare sau contribuția de asigurări sociale ori efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurărilor sociale de stat constituie infracțiune de fals intelectual și se pedepsește potrivit prevederilor Codului penal.

Contravențiile la regimul pensiilor private sunt:

a) nedepunerea la termen a declarației privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat de către persoanele fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații;

b) nedepunerea la termen a declarației de asigurare, de către persoanele în vârstă de 18 ani, la Casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, prevăzute;

c) nerespectarea cotelor de contribuție de asigurări sociale stabilite anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat;

d) nerespectarea metodologiei de încadrare în condiții deosebite de muncă;

e) nerespectarea prevederilor privind baza lunară de calcul a contribuției individuale, a celei pe care o datorează angajatorul și cea pentru șomeri;

f) nerespectarea prevederilor legii privind majorările de întârziere la plata contribuției de asigurări sociale;

g) nerespectarea prevederilor privind obligația beneficiarului de a anunța modificările survenite pentru acordarea pensiei;

h) neachitarea de către angajator a indemnizațiilor de asigurări sociale care se suportă din fonduri proprii, conform prevederilor referitoare la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă;

i) nerespectarea prevederilor conform cărora angajatorii, persoane fizice și juridice, au obligația să pună la dispoziție CNPAS și caselor teritoriale de pensii datele și documentele necesare pentru atribuirea codului personal și întocmirea evidențelor privind stagiul de cotizare, conform unei metodologii elaborate de CNPAS și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

k) nevirarea, în condițiile legii, la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute de lege;

k¹) nevirarea, în condițiile legii, la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale de stat, timp de 3 luni consecutiv;

l) refuzul de a pune la dispoziție organelor de control ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, ale direcțiilor teritoriale de muncă și solidaritate socială și personalului împuternicit al CNPAS și al caselor teritoriale de pensii documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor de asigurări sociale, precum și în vederea recuperării creanțelor prin executare silită.

Aceste fapte constituie contravenție dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât potrivit legii penale să constituie infracțiuni.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor corespunzătoare se fac fie de către organele de control ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și ale direcțiilor teritoriale de muncă și solidaritate socială, fie de către personalul împuternicit al CNPAS și al Caselor teritoriale de pensii desemnat prin decizie a președintelui CNPAS, conform normelor în vigoare.

Prin reținerea unei cote de 15% din valoarea amenzilor aplicate și încasate se constituie un fond pentru acordarea de stimulente unor categorii de personal. Amenzile contravenționale constituie venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.

1.10. Jurisdicția asigurărilor sociale

Potrivit legii, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și Curți de Apel.

Tribunalele au competența de soluționare în primă instanță a litigiilor privind:

a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;

b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere;

c) deciziile de pensionare;

d) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;

e) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;

f) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi;

g) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;

h) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul legii nr.19/2000.

Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la Curtea de Apel competentă. Hotărârile Curților de Apel, precum și hotărârile tribunalelor, neatacate cu recurs în termen, sunt definitive și irevocabile.

Prevederile legii 19/2000 actualizată în materie de jurisdicție a asigurărilor sociale se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr.92/1992, republicată.

CAPITOLUL 2

FONDURILE DE PENSII ADMINISTRATE PRIVAT

2.1. Generalități

Spre deosebire de sistemul public de pensii și planurile de pensii personale, schemele ocupaționale sunt finanțate de angajatori de regulă voluntar sau ca urmare a unor contracte colective.

Marele avantaj îl constituie faptul că ele pot fi lansate cu o minimă intervenție guvernamentală și cu costuri relativ scăzute, iar contribuțiile nu pot fi văzute ca taxe pe care trebuie să le evite permit salariaților care câștigă mai mult în perioada activă să acumuleze drepturi de pensie mai mari.

Fondul de pensii administrate privat sunt reglementate prin Legea nr.411/2004, scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat fiind asigurarea unei pensii private, distinctă și care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării și investirii, în interesul participanților, a unei părți din contribuția individuală de asigurări sociale.

Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat transpuse în conținutul său prevederile Directivei Consiliului 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecția drepturilor la pensie suplimentară ale salariaților și persoanelor care desfășoară activități independente, care se deplasează în cadrul Comunității, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) în L.209/25-07-1998.

Un fond de pensii trebuie să aibă minimum 50.000 de participanți și se constituie prin contract de societate civilă.

Numărul minim de participanți trebuie realizat în perioada primilor 3 ani de la data constituirii fondului de pensii. Participanții și beneficiarii la un fond de pensii au dreptul la egalitate de tratament și în cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reședinței într-o altă țară, stat membru al Uniunii Europene ori stat aparținând Spațiului Economic European.

Toți participanții și beneficiarii la un fond de pensii au aceleași drepturi și obligații și li se aplică un tratament nediscriminatoriu.

În cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reședinței într-o altă țară, participanții pot opta între a plăti în continuare contribuțiile la un fond de pensii din România sau a plăti contribuții la un alt fond de pensii aflat pe teritoriul țării respective, dacă aceasta nu contravine legislației acestei țări.

Nici o persoană care dorește să devină participant nu poate fi supusă unui tratament discriminatoriu și nu i se poate refuza calitatea de participant, dacă aceasta este eligibilă.

Denumirea fondului de pensii conține sintagma „fond de pensii” administrat privat și nu trebuie să inducă în eroare participanții, potențialii participanți sau alte persoane. Sediul fondului de pensii va fi același cu cel al administratorului.

Administratorii de fonduri de pensii private nu au voie, potrivit legii, să facă previziuni privind performanțele viitoare ale fondurilor. Acestea sunt, oricum, greu de estimat, depinzând de factori precum evoluția economică, inflația, creșterea salarială, speranța de viață a populației, precum și de randamentele instrumentelor de investiție alese.

Pe langă asta, absența unei legi privind modalitatea de calcul și achitare a viitoarelor pensii rezultate din sistemul privat face dificilă alegerea unui fond de pensii private.

Deasemenea, un fond de pensii nu poate fi declarat în stare de faliment.

În raporturile cu terții, inclusiv în fața instanțelor judecătorești, fondul de pensii este reprezentat numai de către administratorul acestuia.

Fondul de pensii trebuie autorizat de Comisie, după autorizarea administratorilor și a prospectului schemei de pensii private pe baza unei cereri depuse de administratorul acestuia.

Comisia retrage autorizația unui fond de pensii dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată pentru aceasta urmând ca din acel moment să se aplice prevederile referitoare la administrarea specială.

Pensia privată a fost definită ca fiind suma plătită periodic participantului – persoana care contribuie sau/și în numele căreia s-au plătit contribuții la un fond de pensii și care are un drept viitor la o pensie privată, sau beneficiarului – moștenitorul participantului definit conform prevederilor Codului civil, în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public.

O altă definiție susține că pensia privată este o sumă plătită participantului la sistemul de pensii private sau beneficiarului, în mod suplimentar, fără legătură cu pensia oferită de sistemul clasic de pensii (public), care se obține din transferul lunar al unei cote din contribuția de asigurări sociale (CAS), plătită în sistemul public de pensii, la un fond de pensii administrat privat.

Calculele arată că funcționarea sistemului privat va presupune costuri bugetare ridicate și transferuri de la alți contribuabili, dar dacă situația economică o va permite ea va fi susținută.

2.2. Resursele financiare ale unui fond de pensii privat

Fondul reprezintă totalitatea activelor personale, destinate plății pensiilor obligatorii. Resursele financiare ale fondului de pensii se constituie din:

a) contribuțiile nete convertite în unități de fond;

b) drepturile cuvenite beneficiarilor și nerevendicate în termenul general de prescripție;

c) dobânzile și penalitățile de întârziere aferente contribuțiilor nevirate în termen;

d) sumele provenite din investirea veniturilor rezultate din contribuțiile nete convertite în unități de fond și din dobânzile și penalitățile de întârziere aferente contribuțiilor nevirate în termen.

Cheltuielile de administrare sunt suportate de administrator.

2.3. Schema de pensii private

Prospectul schemei de pensii private este elaborat și propus de administrator. Fiecare prospect al schemei de pensii private propus de administrator trebuie să obțină autorizarea Comisiei, iar modificarea acestuia se poate face numai cu avizul prealabil al acesteia.

Autorizarea primului prospect al schemei de pensii private se realizează odată cu autorizarea de administrare a fondului de pensii.

Administratorul procedează la publicitatea prospectului schemei de pensii private numai după autorizarea acestuia, sub sancțiunea retragerii autorizației de administrare.

Conținutul schemei de pensii private se stabilește prin normele Comisiei și cuprinde în mod obligatoriu cel puțin următoarele elemente:

a) denumirea și sediul administratorului;

b) condițiile de eligibilitate ale participanților pentru aderarea la schema de pensii private;

c) modalitatea de împărțire între participanți a sumelor rezultate din investirea activelor;

d) principiile investiționale ale schemei de pensii private;

e) riscurile financiare, tehnice și de altă natură implicate de schema de pensii private;

f) natura și distribuția riscurilor financiare, tehnice și de altă natură implicate de schema de pensii private;

g) dreptul exclusiv de proprietate al participanților la schema de pensii private asupra sumei existente în conturile individuale;

h) condițiile începerii și plății prestațiilor private;

i) condițiile de acordare a prestațiilor private în caz de invaliditate;

j) nivelurile maxime ale comisioanelor suportate de fondul de pensii, defalcate pe categorii de comisioane;

k) periodicitatea și procedura de raportare a informațiilor către participanți;

l) condițiile și procedurile de încetare a participării și de transfer la un alt fond de pensii administrat privat.

Conținutul schemei de pensii private poate cuprinde orice alte elemente considerate necesare de Comisie. Modelul contractului-cadru de administrare se stabilește prin normele Comisiei și conține în mod obligatoriu următoarele elemente:

părțile contractante;

principiile schemei de pensii private;

principalele drepturi și obligații ale părților contractante și modalitatea de aplicare;

modul de administrare a fondului de pensii;

modalitățile de control al administratorului, exercitate de către auditori;

obligațiile de informare ale administratorului fața de participanți și autorități;

evidențele administratorului referitoare la participanți,

contribuții, investiții și pensii private;

modalitățile specifice de constatare, reclamare și remediere a deficiențelor;

răspunderea contractuală a părților, incluzând și sancțiunile ce pot fi aplicate;

durata contractului de administrare,

modalitățile de modificare și încetare a contractului de administrare;

informații privind depozitarul fondului de pensii.

Modificarea prospectului schemei de pensii private se face de către administrator, cu avizul Comisiei și cu informarea ulterioară a participanților.

Fondul de pensii trebuie autorizat de Comisie, după autorizarea administratorilor și a prospectului schemei de pensii private.

Comisia retrage autorizația administratorului de administrare a fondului de pensii, dacă se dovedește că au fost încălcate regulile prevăzute de lege sau de normele Comisiei pentru prospectul schemei de pensii private.

De la data retragerii autorizatiei de administrare a administratorului se aplică prevederile privind administrarea specială.

2.4. Participanții fondului de pensii private

Participanții fondului de pensii private sunt:

persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care devin pentru prima dată asigurați obligatoriu în sistemul public de pensii și contribuie la acesta, au obligația de a participa la fondul ales de ele.

pot participa și alte persoane în vârstă de până la 35 de ani, care sunt deja asigurate și contribuie la sistemul public de pensii.

O persoană nu poate fi participant la mai multe fonduri în același timp și nu poate avea decât un singur cont la fondul al cărui participant este cu excepția beneficiarilor unui participant care a decedat înainte de deschiderea dreptului la pensia privată.

Acestora li se va deschide câte un cont la ultimul fond de pensii la care a contribuit participantul decedat, în care se transferă activele cuvenite fiecăruia

Alegerea unui fond de pensii administrat privat este o opțiune individuală a participantului.

Aderarea la un fond de pensii administrat privat se face din propria inițiativă a participantului sau în urma repartizării sale aleatorii de către CNPAS, în situația în care aderarea la un fond de pensii administrat privat este obligatorie.

La semnarea actului de aderare participanții sunt informați asupra condițiilor schemei de pensii private, mai ales în ceea ce privește: drepturile și obligațiile părților implicate în schema de pensii private, riscurile financiare, tehnice și de altă natură, precum și despre natura și distribuția acestor riscuri.

Este interzisă delegarea sau reprezentarea pentru semnarea actului de aderare. Administratorul are obligația de a transmite instituției de evidență copii de pe actele individuale de aderare, în vederea actualizării Registrului participanților.

Persoana care nu a aderat la un fond în termen de 4 luni de la data la care este eligibilă este repartizată la un fond de către instituția de evidență.

Repartizarea persoanelor se efectuează direct proporțional cu numărul participanților unui fond la data efectuării repartizării.

Institutia de evidență notifică fiecărei persoane care nu a aderat la un fond de pensii în termenul prevăzut că urmează a fi repartizată la un fond de pensii ales aleatoriu, în termen de 30 de zile calendaristice de la notificare.

Registrul participanților se constituie și se actualizează de către instituția de evidență. Modificarea structurii acestui registru se face pe baza unui protocol încheiat între instituția de colectare, instituția de evidență și Comisie.

După aderare sau repartizare, participanții nu se pot retrage din sistemul de pensii obligatorii și sunt obligați să contribuie la un fond pe toată perioada pentru care datorează contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată.

După aderare sau repartizare, participanții sunt obligați să contribuie la un fond de pensii și nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii până la deschiderea dreptului la pensia privată.

Excepții se fac pentru perioadele pentru care nu există obligația de plată a contribuției de asigurări sociale în sistemul public. În situația în care un participant încetează temporar să contribuie, acesta rămâne participant cu drepturi depline la fond.

Drepturile participantului pot fi transferate în alte țări în care acesta are domiciliul sau reședința, în condițiile reglementate prin acordurile și conventiile internationale la care România este parte, în moneda țărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.

Participantul al cărui activ personal net nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele Comisiei primește o plată unică sau plăți eșalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la cerere.

În cazul decesului unui participant, beneficiarului i se deschide un cont la ultimul fond la care a contribuit defunctul, în care se transferă activele cuvenite și are aceleași drepturi ca și ceilalți participanți la acel fond.

Drepturile acestora vor fi aceleași cu cele ale participanților la acel fond de pensii, astfel, au dreptul fie la cumularea conturilor la un singur fond de pensii, dacă are calitatea de participant la un alt fond de pensii; fie plata unică sau plăți eșalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, fără a datora penalități, dacă nu are calitatea de participant.

În situația în care un participant dorește să adere la alt fond, acesta este obligat să notifice în scris administratorului fondului de la care se transferă, cu 30 de zile înainte de aderarea efectivă la noul fond, și să-i trimită acestuia o copie de pe noul act de aderare.

Calitatea de participant la vechiul fond încetează la data la care se realizează transferul de plăți, iar calitatea de participant la noul fond începe la aceeași dată.

Transferul de disponibilități are loc la o dată de transfer și cuprinde suma existentă în contul participantului la ultima dată de evaluare, diminuată cu comisionul și penalitatea de transfer, dacă este cazul.

Disponibilitățile bănești transferate reprezintă contravaloarea activului personal net al participantului și nu poate fi mai mică decât suma contribuțiilor, virate în numele acestuia de la momentul dobândirii calității de participant la un fond pentru prima dată, diminuată cu comisioanele legale și penalitățile de transfer, după caz.

Transferul disponibilităților bănești reprezentând contravaloarea activului personal net al participantului se face din contul fondului de la care se transferă în contul fondului la care se transferă participantul.

În cazul în care contravaloarea activului personal al participantului care se transferă este mai mică decât suma contribuțiilor diminuată cu comisioanele legale și penalitățile transfer, după caz, diferența se acoperă din provizionul tehnic constituit de administratorul de la care se transferă participantul.

Administratorul vechiului fond informează noul administrator despre contribuțiile participantului, despre transferurile de disponibilități efectuate în numele său, precum și despre contribuțiile acestuia la fondurile al căror participant a fost anterior.

2.5. Contribuțiile la fondul de pensii private

În schemele obligatorii de economii, pensia lucrătorilor este finanțată prin contul de economii acumulate înainte de pensionare, iar mărimea depinde de nivelul contribuției, de creșterea ratei câștigurilor, de nivelul dobânzii, de numărul anilor lucrați, precum și de vârsta pensionării.

Rata contribuției crește când nivelul de înlocuire a veniturilor este mai mare, speranța de viață este mai mare în raport cu perioada lucrată și mult mai mică atunci când veniturile sunt mai mici.

Contribuțiile sunt de asemenea mari atunci când investițiile sunt slabe, implică mari costuri administrative și indexarea pensiilor la nivelul prețurilor.

Când rata rentabilității este mare, datorită lipsei capitalului, schemele de economii obligatorii sunt capabile să furnizeze un venit de înlocuire mare, existând și resurse dispoibile pentru investiții și creșteri economice.

Contribuția la fondul de pensii administrat privat este parte din contribuția individuală datorată de asigurat la sistemul public de pensii și se virează de către plătitor în aceleași condiții și la aceleași termene cu cele stabilite pentru contribuția de asigurări sociale.

Contribuția la fondul de pensii administrat privat se deduce din veniturile brute lunare care reprezintă bază de calcul pentru contribuția individuală de asigurări sociale, împreună și prin aceeași modalitate de calcul cu contribuția obligatorie datorată conform prevederilor Legii pensiilor publice.

Baza de calcul a contribuției individuale la fondurile de pensii este aceeași cu cea stabilită pentru contribuția individuală de asigurări sociale, prevăzută de Legea pensiilor publice.

Din momentul începerii activității de colectare, cota de contribuție la fondul de pensii este de 2% din baza de calcul.

Participantul care a fost detașat în altă țară are dreptul la continuarea plății contribuțiilor la fondul de pensii din România, pe toată durata detașării.

În situația continuării plății contribuțiilor la un fond de pensii dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, lucrătorul detașat în România și angajatorul acestuia, după caz, vor fi exonerati de obligația de a contribui la un fond de pensii din România.

Contribuția la fondul de pensii se deduce din veniturile brute lunare care reprezintă bază de calcul pentru contribuția individuală de asigurări sociale, împreună și în aceeași modalitate de calcul cu contribuția obligatorie datorată conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În termen de 8 ani de la începerea colectării, cota de contribuție se majorează la 6%, cu o creștere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an.

Virarea contribuțiilor pentru fondurile de pensii se realizează de către instituția de evidență prin diminuarea conturilor de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, pe baza informațiilor cuprinse în listele nominale de viramente, întocmite separat, pentru fiecare fond de pensii.

Virarea se realizează 3 zile lucrătoare de la primirea lor, pe baza informațiilor furnizate de instituția de evidență.

În cazul persoanelor asigurate la sistemul public de pensii pe bază de declarație de asigurare, contribuția pentru fondurile de pensii se virează numai pentru luna/lunile pentru care, conform legii, se realizează stagiu de cotizare.

În orice situație în care intervin elemente care conduc la modificarea unor date sau sume privind contribuțiile pentru fondurile de pensii, inclusiv în cazurile depunerii unor declarații nominale rectificative la sistemul public de pensii, instituția de evidență procedează la regularizarea acestora în termen de maximum 6 luni de la data constatării situațiilor.

Nerespectarea de către instituția de colectare sau de către instituția de evidență a termenului stabilit atrage plata de către aceasta a majorărilor de întârziere, în același cuantum cu al celor stabilite pentru neplata obligațiilor bugetare.

Plătitorul transmite instituției de colectare și instituției de evidență informații despre suma virată, codul numeric personal al participantului, perioada pentru care este plătită contribuția respectivă și baza de calcul a acesteia.

ANAF are atribuții privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale datorată de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, potrivit prevederilor legale.

În cazul neachitării la termen a contribuției datorate fondului de pensii:

a) se plătesc majorări de întârziere de către persoana răspunzatoare de neplata la termen, în același cuantum cu al celor stabilite pentru neplata obligațiilor bugetare;

b) instituția de colectare procedează la aplicarea modalităților de executare silită și a celorlalte modalități de stingere a debitelor, conform dispozițiilor legale privind colectarea creanțelor bugetare;

c) majorările de întârziere aferente se virează în contul individual al participantului, în termen de două zile lucrătoare de la data achitării lor, și asupra lor nu se datorează comisionul prevăzut de lege.

Comisia, împreună cu instituția de evidență și cu instituția de colectare, poate propune măsuri privind îmbunătățirea activității acestora.

2.6. Supravegherea specială

Supravegherea specială are drept scop aplicarea unor măsuri suplimentare pentru limitarea riscurilor și asigurarea redresării fondului de pensii obligatorii, în vederea protejării intereselor participanților și ale beneficiarilor, în situația în care se constată deficiențe în urma controalelor efectuate de Comisie și care nu sunt situații de natură a institui administrarea specială.

Instituirea supravegherii speciale, desemnarea Consiliului de supraveghere specială, notificarea administratorilor de situația supravegherii speciale, documentele privind motivele și procedura de contestare.se fac de către Comisie.

Membrii Consiliului de supraveghere specială au acces la toate documentele și evidențele fondului de pensii obligatorii și ale administratorului, fiind obligați să păstreze confidențialitatea informațiilor.

Consiliul de supraveghere specială nu se substituie, însă, organelor de conducere ale administratorului. Acesta asistă și supervizează activitatea administratorului referitoare la fondul de pensii obligatorii.

Pe durata supravegherii Consiliul are următoarele atribuții:

analizează situația financiară a fondului de pensii obligatorii și a administratorului și prezintă Comisiei rapoarte periodice despre aceasta;

urmărește modul în care administratorul aplică măsurile de remediere a deficiențelor constatate în actele de control întocmite de organele de control ale Comisiei;

urmărește realizarea planului de remediere a deficiențelor sau de redresare financiară a fondului de pensii obligatorii, propus de administrator;

suspendă sau desființează actele de decizie ale administratorului, contrare reglementărilor prudențiale sau care determină deteriorarea situației financiare a fondului de pensii obligatorii;

propune Comisiei aplicarea de sancțiuni în situația în care administratorul nu respectă măsurile dispuse de Consiliul de supraveghere specială;

alte atribuții stabilite de Comisie.

Tot în această perioadă a exercitării supravegherii speciale, Consiliul de supraveghere specială are rolul de a aviza deciziile adoptate de organele de conducere ale administratorului.

2.7. Administrarea specială

În aplicarea legii pensiilor obligatorii administrate privat, CSA are drept obiectiv fundamental protejarea intereselor participanților și beneficiarilor fondurilor de pensii obligatorii administrate privat.

Administrarea specială este o procedură de siguranță care drept scop exercitarea responsabilității financiare de a păstra valoarea activelor fondurilor de pensii și de a limita pierderile.

Scopul administrării speciale este protejarea drepturilor cuvenite participanților și beneficiarilor.

Administrarea specială se instituie în cazul retragerii autorizației fondului de pensii sau a autorizației de administrare; administrează activele fondului de pensii, într-un termen de până la 12 luni. Anunțul privind instituirea sau revocarea administrării speciale, precum și administratorul special desemnat, se publică, de către CSSPP, în Monitorul Oficial al României și în două cotidiane centrale

După adoptarea deciziei de suspendare sau de retragere a autorizației de administrare, Comisia notifică administratorului suspendarea sau retragerea autorizației și solicită oferte celorlalți administratori autorizați pentru administrarea fondurilor de pensii obligatorii, pentru preluarea în administrare temporară a fondurilor și a prospectelor schemei de pensii obligatorii și solicită oferte celorlalți administratori autorizați ca administratori ai fondurilor de pensii, pentru preluarea în administrare temporară a fondurilor de pensii și a prospectelor schemei de pensii private.

Selecția administratorilor este organizată de către CSSPP, iar criteriile de selecție se referă la performanța administratorilor, la politica investițională și la nivelul cheltuielilor legate de administrare. CSSPP poate desemna un administrator special pentru administrarea temporară a fondului de pensii, dintre administratorii autorizați, în cazul în care administratorii nu transmit oferte.

Participanții trebuie să își aleagă în termen de 90 de zile, un alt fond de pensii private în vederea transferării activelor tale personale la acel fond. CSSPP anunță public participanții la acel fond de pensii despre necesitatea de a adera la un alt fond de pensii, în termen de 90 de zile calendaristice

Repartizarea se va face pe baza performanței administratorului, politicii investitțonale și a nivelului cheltuielilor legate de administrare.

2.8. Răspunderea juridică

Încălcarea prevederilor din legea nr.411/2004 privind pensile obligatorii administrate privat sau ale normelor emise în aplicarea acesteia atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.

Administratorul și auditorul financiar răspund față de participanți și beneficiari, după caz, pentru prejudiciile cauzate pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce le revin, cu excepția cazurilor de forță majoră.

Astfel, constituie contravenții următoarele fapte:

a) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control ale Comisiei;

b) nerespectarea prevederilor referitoare la egalitatea de tratament a participanților și a beneficiarilor;

c) nerespectarea termenului prevăzut pentru plata drepturilor beneficiarului; a termenului în care cumparatorul unor acțiuni de la un actionar al respectivului administrator, dar care nu devine în acest fel actionar semnificativ etc.

d) nerespectarea prevederilor privind obligația administratorului la reîntregirea capitalului social în termenul precizat de Comisie, care nu poate fi mai mic de 3 luni, nici mai mare de 6 luni.

e) nerespectarea prevederilor privind interdicțiile prevăzute pentru membrii consiliului de administrație și ai comitetului de direcție, după caz;

f) nerespectarea obligației administratorului de a furniza informații participanților și beneficiarilor, prevăzută la art.111;

g) nerespectarea celorlalte obligații prevăzute în cuprinsul legii, în normele emise în aplicarea acesteia, precum și în actele adoptate de Comisie.

Sancțiunile aplicate persoanei fizice sau juridice în cazul săvârșirii a vreuneia dintre aceste fapte sunt:

avertisment scris; amendă contravențională;

anularea votului exprimat sau suspendarea temporară a dreptului de vot al acționarilor semnificativi;

retragerea autorizației; restrângerea sau interzicerea dreptului administratorilor de a dispune de propriile active;

interzicerea, pe o perioadă cuprinsă între 90 și 180 de zile, a desfășurării unor activități reglementate de legea 411/2004.

Totodată, Comisia poate aplica sancțiuni persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanți legali sau exercitând în drept ori în fapt funcții de conducere, sau exercitând cu titlu profesional activități reglementate de legea 411/2004 privind sistemul de pensii administrate privat, le este imputabilă respectiva contravenție.

Aceste persoane sunt, de altfel, ținute, potrivit legii, și la repararea prejudiciilor patrimoniale cauzate prin fapta ce constituie contravenție. Dacă fapta este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar la repararea prejudiciului cauzat. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale se face de către personalul împuternicit în acest scop, prin decizie a președintelui Consiliului Comisiei.

Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 15 ani sau cu amendă:

a) fapta persoanei din vina căreia contribuția la fondul de pensii nu este virată sau este utilizată în alte scopuri decât prevede legea;

b) nerespectarea prevederilor referitoare la investirea și înstrăinarea activelor fondului de pensii de către administrator;

c) fapta persoanei din vina căreia transferul de disponibilități bănești ale unui participant la un alt fond de pensii nu este efectuat în termenul prevăzut sau acestea sunt utilizate în alte scopuri decât prevede prezenta lege

d) administrarea sau modificarea neautorizată a schemelor de pensii private;

e) administrarea unui fond de pensii neautorizat;

f) desfășurarea de către administrator a altor activități decât cele pentru care a fost autorizat;

g) încălcarea interdicțiilor prevăzute la art.117.

Dacă aceste fapte constituie, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, infracțiuni mai grave, se pedepsesc în condițiile și cu sancțiunile prevăzute de acestea. Totodată, pentru aceste infracțiuni acțiunea penală se exercită din oficiu.

CAPITOLUL 3

PENSIA FACULTATIVĂ

3.1. Considerații introductive

Pensiile facultative reprezintă o alternativă la Fondul public de pensii și la Fondurile de pensii administrate privat și sunt reglementate prin Legea nr.204/2006 având ca scop asigurarea unei pensii facultative distincte de cele două categorii și care suplimentează pensiile obținute prin cele două sisteme.

Trebuie reținut faptul că Legea nr.204/1996 privind pensiile facultative transpune în conținutul ei Directiva Consiliului nr.98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecția drepturilor la pensie suplimentară ale salariaților și persoanelor care desfășoară activități independente care se deplaează în cadrul Comunității, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr.L.209 din 25 iulie 1998 și art.15, 16 și 17 din Directiva 85/611/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr.375 din 31 decembrie 1985, cu modificările ulterioare.

Noua lege a pensiilor facultative stabilește:

principiile înființării schemelor facultative de pensii ocupaționale și a fondurilor de pensii ocupaționale;

principiile organizării și funcționării administratorilor, precum și coordonarea activității altor entități implicate în acest domeniu;

reglementarea și supravegherea prudențială a sistemului pensiilor ocupaționale.

Dreptul de a propune o schemă facultativă de pensii aparține: angajatorului și sindicatului sau, după caz, reprezentanților salariaților, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, grup de unități sau ramură; sau angajatorului, singur sau prin asociere cu alți angajatori, în lipsa unui contract colectiv de muncă și/sau în lipsa sindicatului.

Angajatorii, agenți economici care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență la sfârsitul anului față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor pentru șomaj, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și fondurile sistemului de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, la furnizorii de energie și combustibil de orice fel, precum și instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, nu pot contribui la scheme facultative de pensii.

Schemele facultative de pensii sunt furnizate de administratori. Administratorii colectează contribuții, investesc resursele financiare ale fondului de pensii facultative și efectuează plata acestora.

Administratorul este o societate pe acțiuni constituită în conformitate cu dispozițiile legislației comerciale și cu prevederile legii 204/2006 actualizată, care are ca obiect exclusiv de activitate colectarea, administrarea și investirea resurselor financiare ale unui fond de pensii facultative, precum și plata acestora.

Fondul de pensii facultative reprezintă fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între toți participanții la schema facultativă de pensii, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară și cu dispozițiile prezentei legi.

Pensia facultativă reprezintă suma plătită periodic, pe viață, unui participant în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public;

Schemele facultative de pensii – trebuie să conțină cuantumul și periodicitatea contribuțiilor, modul de împărțire a acestora între angajat și angajator, regulile de investire a activelor, precum și metodele pentru efectuarea plății pensiilor facultative, a frecvenței, duratei și actualizării acestor plăți.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va fi cea care emite norme privind schemele facultative de pensii.

Încadrarea în muncă a unei persoane sau dobândirea calității de membru de sindicat nu poate fi condiționată de participarea sau continuarea participării la o schemă facultativă de pensii și nu se pot face rețineri din salariu pentru contribuții la o astfel de schemă fără acordul scris al persoanei respective.

Angajatorul și sindicatul pot propune angajaților, de comun acord, participarea la o schemă facultativă de pensii, prin contractul colectiv de muncă.

În situația în care nu există contract colectiv de muncă, schemele facultative de pensii ocupaționale pot fi propuse de angajator și sindicat în baza unui protocol.

În situația în care nu există sindicat, schemele facultative de pensii pot fi propuse de angajator cu consultarea angajaților.

Angajatorul reține și virează contribuțiile angajaților săi care au calitatea de participant la o schemă facultativă de pensii și răspunde penal pentru neplata contribuțiilor sau pentru plata lor incompletă conform termenelor, condițiilor și regulilor schemei cu privire la plata contribuțiilor.

Determinarea valorii obligației financiare care rezultă din neplata contribuțiilor sau din plata lor incompletă este reglementată de CSA.

3.2. Înființarea societăților de pensii, autorizarea și retragerea autorizației administratorilor

Pot administra fonduri de pensii facultative societățile de pensii, societățile de administrare a investițiilor și societățile de asigurare, autorizate de Comisie în acest scop.

Societățile de pensii necesită autorizare de către Comisie pentru constituire și administrare. Acestea se constituie sub forma unei societăți pe acțiuni, iar persoanele care intenționează să înființeze o societate de pensii depun la Comisie cererea pentru autorizarea de constituire.

Organismele de plasament colectiv fără personalitate juridică, asociațiile, fundațiile și ligile nu pot participa ca fondator la capitalul social al unei societăți de pensii.

Societatea de administrare a investițiilor care intenționează să administreze și fonduri de pensii facultative trebuie să aibă un capital social minim calculat prin însumarea nivelurilor minime legale prevăzute de Legea nr.204/2006, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr.297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și va reprezenta echivalentul în lei al valorii capitalului social minim exprimat în euro, calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale a României, la data constituirii. Completarea capitalului social necesar desfășurării activității de administrare a fondurilor de pensii facultative din capitalul social propriu al societăților de administrare a investițiilor până la nivelul minim prevăzut de norma nr.12/2008 privind nivelul minim al capitalului social necesar societății de administrare a investițiilor pentru administrarea de fonduri de pensii facultative, va fi efectuată numai cu autorizarea modificării autorizației de funcționare de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Comisia poate solicita fondatorilor, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii pentru autorizarea de constituire, documente și informații suplimentare, pe care aceștia trebuie să le furnizeze în maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii solicitării.

Comisia verifică orice aspect legat de cererea pentru autorizarea de constituire, fiind îndreptățită să se adreseze autorităților competente și să obțină de la acestea orice documente și informații pe care le consideră relevante.

Cererea pentru autorizarea de constituire este analizată și, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente și informații, Comisia va aproba sau respinge cererea, prin decizie scrisă și motivată.

Cererea pentru autorizarea de constituire este admisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

fondatorii nu au datorii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale;

calitatea acționarilor și administratorii, directorii, respectiv membrii consiliului de supraveghere sau ai directoratului garantează gestiunea corectă și prudențială a fondului de pensii facultative;

fondatorii și administratorii, directorii, respectiv membrii consiliului de supraveghere sau ai directoratului nu sunt în procedură de reorganizare judiciară sau de faliment, nu au contribuit, direct sau indirect, la falimentul unor persoane juridice, după caz, și nu au fost implicați în niciun fel de scandaluri financiare;

administratorii, directorii, respectiv membrii consiliului de supraveghere sau ai directoratului au pregătirea și experiența profesională necesare funcției pe care urmează să o îndeplinească;

denumirea societății de pensii nu este de natură să inducă în eroare participanții, potențialii participanți sau alte persoane;

fondatorii fac dovada vărsării integrale și în formă bănească a capitalului social;

se face dovada achitării taxei pentru cererea de autorizare de constituire.

Comisia respinge cererea pentru autorizarea de constituire în următoarele situații: documentația prezentată rămâne incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare; în cazul neîndeplinirii uneia dintre condițiile referitoare la fondatori și la administratorii, directorii, respectiv membrii consiliului de supraveghere sau ai directoratului.

Decizia de respingere, scrisă și motivată, va fi comunicată fondatorilor în termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea acesteia.

Fondatorii trebuie să efectueze înregistrarea societății la Oficiul Național al Registrului Comerțului, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea deciziei pentru autorizarea de constituire.

Depășirea acestui termenul duce la pierderea valabilității autorizației de constituire.

După obținerea deciziei de autorizare ca administrator de fonduri de pensii facultative este interzis orice transfer între activele, pasivele, veniturile și cheltuielile privind desfășurarea activității de administrare a investițiilor și activele, pasivele, veniturile și cheltuielile aferente activității de administrare a fondurilor de pensii facultative.

Autorizația de constituire a unei societăți de pensii nu garantează și obținerea autorizației de administrare.

Astfel, administratorul trebuie să obțină autorizație de funcționare de la Comisie pentru a putea administra un fond de pensii facultative. Denumirea administratorului va conține sintagma „societate de administrare a fondurilor de pensii."

Administrarea unui fond de pensii facultative desemnează serviciile prestate exclusiv de administratorul unui fond prin care se asigură:

a) gestionarea operațiunilor zilnice ale fondului de pensii facultative;

b) gestionarea, depozitarea și arhivarea tuturor documentelor privind fondul și participanții la acesta;

c) transferul de disponibilități și decontarea cheltuielilor privind operațiunile fondului de pensii facultative;

d) colectarea contribuțiilor participanților, transformarea lor în unități de cont și actualizarea informațiilor din conturile acestora;

e) administrarea activelor fondului de pensii ocupaționale;

f) furnizarea documentelor privind participarea la fond, notificarea, informarea periodică și retragerea participanților de la fond;

g) gestionarea relațiilor cu depozitarul și cu Fondul de garantare a pensiilor ocupaționale;

h) calculul și plata pensiilor facultative și a celorlalte drepturi ce revin participanților conform prezentei legi;

i) elaborarea, prezentarea, depunerea, publicarea și distribuirea rapoartelor prevăzute de normele Comisiei.

Un administrator poate administra mai multe scheme facultative însă este necesar ca pentru fiecare dintre acestea să aibă un prospect de schemă de pensii facultative distinct și autorizat.

Administratorul are obligația de a constitui în structura sa organizatorică o direcție de audit intern și o direcție distinctă, responsabilă cu analiza oportunităților investiționale și plasarea activelor în conformitate cu strategia stabilită.

Administratorul nu poate delega răspunderea privind administrarea fondului de pensii facultative, iar încredințarea executării anumitor obligații către un terț nu exonerează administratorul de răspundere.

În ceea ce privește calitatea de acționar sunt prevăzute o serie de reguli.

Astfel, o persoană fizică sau juridică poate fi acționar la un singur administrator, iar orice deținere mai mare de 5% din capitalul social al administratorului va fi avizată de Comisie.

Referitor la calitatea acționarilor este necesar ca aceasta să răspundă nevoii garantării unei gestiuni prudente și sănătoase a fondului de pensii facultative și să permită realizarea unei supravegheri eficiente, în scopul protejării intereselor participanților și ale beneficiarilor.

Nu pot fi acționari ai unui administrator persoanele juridice ori alte entități înregistrate în state cu care România nu întreține relații diplomatice sau în jurisdicții care nu instituie obligativitate organizării și ținerii contabilității și/sau publicării situațiilor financiare, ținerii registrelor comerciale și/sau care permit păstrarea anonimatului în ceea ce privește identitatea acționarilor/asociaților și administratorilor.

Organismele de plasament colectiv fără personalitate juridică, asociațiile, fundațiile, ligile, sindicatele ori alte forme de asociere sindicală, patronatele și orice alte forme de asociere similare nu pot participa ca acționari la capitalul social al unui administrator.

Organismele de plasament colectiv cu personalitate juridică pot participa ca acționar în limita a maximum 5% din capitalul social al unui administrator.

Acționarii, persoane fizice, trebuie să nu fie membri în consiliul de administrație sau conducători ai unei alte societăți de administrare a fondurilor de pensii facultative ori ai unei instituții de credit care îndeplinește funcți de depozitar pentru fonduri de pensii facultative, trebuie să nu fie membri în consiliul de administrație al unei societăți de servicii de investiții financiare cu care administratorul a încheiat contract și trebuie să nu fie angajați sau să nu aibă orice fel de relație contractuală, directă sau indirectă, cu un alt administrator de fonduri de pensii facultative.

Acționarii administratorului trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

a) să justifice proveniența fondurilor destinate participației la capitalul social;

b) să furnizeze toate informațiile necesare pentru identificarea relațiilor de afiliere cu alte persoane;

c) să fi funcționat, în cazul acționarilor persoane juridice, minimum 3 ani, cu excepția celor rezultăți în urma fuziunii sau divizării unei alte persoane juridice care, înainte de fuziune sau de divizare, a funcționat minimum 3 ani.

Activele și pasivele fiecărui fond de pensii facultative sunt organizate, evidențiate și administrate distinct de celelalte activități și de contabilitatea proprie, fără posibilitatea transferului între ele. Toate activele și pasivele corespunzătoare activității de administrare a fondurilor de pensii facultative sunt restricționate, gestionate și organizate separat de alte activități ale societăților de asigurare, respectiv ale societăților de administrare a investițiilor, fără posibilitatea de transfer.

Administratorul trebuie să acționeze numai în interesul participanților și să aplice principii prudențiale în activitate.

Acțiunile unui administrator sunt nominative și nu pot fi transformate în acțiuni la purtător. Administratorul nu poate emite acțiuni preferențiale.

Angajatorul și sindicatul sau reprezentanții salariaților, după caz, care au înființat o schemă facultativă de pensii, nu pot fi acționari la administratorul fondului de pensii facultative corespondent acestei scheme. O persoană fizică sau juridică poate fi acționar la un singur administrator. Participația cumulată a persoanelor fizice nu poate depăși 5% din capitalul social al administratorului.

Calitatea acționarilor trebuie să răspundă nevoii garantării unei gestiuni prudente și sănatoase a fondului de pensii ocupaționale și să permită realizarea unei supravegheri eficiente în scopul protejării intereselor participanților și beneficiarilor.

Acționarii administratorului trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

a) să dispună de o situatie financiară stabilă, aptă să susțină entitatea în caz de necesitate;

b) să justifice, în mod satisfăcător, proveniența fondurilor destinate participației la capitalul social.

Capitalul social minim pentru activitatea de administrare a fondurilor de pensii ocupaționale este echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale a României la data constituirii, a sumei de 2 milioane euro.

Capitalul social al administratorului este subscris și vărsat integral, exclusiv în numerar, la momentul constituirii acestuia; nu poate proveni din împrumuturi sau credite și nu poate fi grevat de sarcini. La constituire, aportul de capital trebuie vărsat într-un cont deschis la o bancă, persoana juridică română, sau la o sucursală a unei bănci străine autorizate să funcționeze pe teritoriul României.

CSA aprobă cererea de autorizare de constituire, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) fondatorii dovedesc că pot respecta obligația de vărsare a capitalului social, în conformitate cu normele Comisiei;

b) calitatea acționarilor corespunde nevoii garantării unei gestiuni sănătoase și prudente;

c) candidații pentru consiliul de administrație și pentru comitetul de direcție, dacă este cazul, au onorabilitatea, pregătirea și experiența profesională necesare pentru ocuparea funcției pe care urmează să o îndeplinească;

d) regulile schemelor facultative de pensii asigură o gestiune sănătoasă a pensiilor ocupaționale;

e) fondatorii demonstrează că au făcut sau că vor face, înainte de începerea administrării fondului de pensii facultative, toate demersurile necesare pentru organizarea și conducerea contabilității;

f) denumirea propusă pentru administrator nu este de natură să inducă în eroare participanții fondului de pensii ocupaționale sau orice altă persoană.

Un administrator poate dobândi, parțial sau integral, capitalul social al unui alt administrator numai cu acordul prealabil scris al Comisiei și cu respectarea dispozițiilor legale privind concurența.Comisia aprobă tranzacția, cu excepția situațiilor în care:

a) nu este în interesul participanților;

b) administratorii nu îndeplinesc cerințele prezentei legi sau ale altor dispoziții legale.

Administratorul este obligat să păstreze documentele și evidențele referitoare la fondurile de pensii facultative, în conformitate cu prevederile legale privind arhivarea și normele Comisiei.

Administratorul va achita Comisiei, de la momentul autorizării primului fond de pensii facultative administrat, pe durata valabilității acesteia, o taxă lunară de administrare.

De la data aderării României la Uniunea Europeană, poate fi administrator orice entitate autorizată pentru această activitate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European. Administratorii care au fost autorizați, avizați sau supuși unei proceduri similare în vederea funcționării ca administrator de scheme de pensii facultative într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European sunt exceptați de la cerința autorizării de către Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Administratorii autorizați în România pot primi contribuții de la participanți și întreprinderi dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European.

Deasemenea, persoanele care îndeplinesc condițiile pentru a deveni participanți la scheme de pensii facultative și întreprinderile din România pot vira contribuții către fonduri de pensii administrate de administratori autorizați într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European.

În cazul administratorului din România care intenționează să accepte contribuții de la un participant dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European acesta trebuie să fie autorizat în prealabil de Comisie.

3.3. Autorizarea prospectului schemei de pensii facultative

Prospectul schemei de pensii facultative este elaborat și propus de către administrator. Fiecare prospect al schemei de pensii facultative propus de către acesta trebuie să obțină autorizarea Comisiei.

Cererea de autorizare a primului prospect al schemei de pensii facultative, însoțită de documentația completă, se depune și se înregistrează la Comisie odată cu cererea de autorizare ca administrator de fonduri de pensii facultative, de către reprezentantul legal al societății de pensii, al societății de asigurare sau al societății de administrare a investițiilor.

Schemele facultative de pensii ocupaționale trebuie să obțină autorizarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Procedura de autorizare și modificare a schemelor facultative de pensii este prevăzută în normele Comisiei.

Autorizarea primului prospect al schemei de pensii facultative se emite odată cu autorizarea de administrare a fondului de pensii.

Administratorul procedează la publicitatea schemei și la încasarea de contribuții numai după autorizarea schemei facultative de pensii ocupaționale.

Conținutul documentației pentru obținerea autorizației de funcționare se stabilește prin normele Comisiei și conține obligatoriu următoarele date și reguli:

a) numele și sediul administratorului;

b) numele și sediul angajatorului sau angajatorilor și denumirea și sediul sindicatului sau sindicatelor, după caz, care au propus schema respectivă;

c) condițiile de eligibilitate a participanților pentru aderarea la schema facultativă de pensii ocupaționale;

d) principiile investiționale ale schemei facultative de pensii ocupaționale;

e) dreptul de proprietate al participanților la schema facultativă de pensii ocupaționale asupra sumei existente în conturile lor;

f) condițiile începerii și periodicitatea plății pensiilor ocupaționale;

g) condițiile de acordare a pensiei ocupaționale de invaliditate;

h) metoda de actualizare a pensiilor ocupaționale;

i) nivelul comisioanelor plătite administratorului;

j) periodicitatea și procedura de raportare către participanți;

k) condițiile și procedurile de încetare a participării și de transfer la o altă schemă facultativă de pensii ocupaționale;

l) forma de garantare a contribuțiilor și a pensiilor ocupaționale.

Prospectul schemei de pensii facultative este pus în mod obligatoriu la dispoziția publicului la sediul social și la sediile secundare autorizate ale administratorului și se publică în mod obligatoriu pe pagina de web a administratorului.

Orice modificare a schemei facultative de pensii ocupaționale se face de comun acord între administrator și Consiliul de coordonare a fondului respectiv, fără a aduce atingere drepturilor participanților. Modificările devin aplicabile numai după autorizarea lor de către Comisie.

Prospectul schemei de pensii facultative modificat se publică cu respectarea normei privind informațiile conținute în materiale publicitare referitoare la fondurile de pensii facultative și administratorii acestora.

Prospectul schemei de pensii facultative se republică integral, pe pagina de web a administratorului, după fiecare modificare autorizată de Comisie. Republicarea prospectului schemei de pensii facultative se anunță cel puțin într-un cotidian național.

În situația în care, în urma apariției unor acte normative, prospectul schemei de pensii facultative va necesita modificări, acestea se vor realiza fără a mai fi necesară îndeplinirea procedurilor de obținere a acordului majorității participanților.

Comisia poate retrage autorizația unei scheme facultative de pensii ocupaționale, dăcă se dovedește că au fost încălcate dispozițiile legii, ale normelor CSA sau dacă retragerea autorizației este în interesul participanților la respectiva schemă.

Înainte de a proceda la retragerea autorizației, Comisia notifică administratorului și Consiliului de coordonare a fondului respectiv, cu cel putin 30 de zile înainte, intenția și motivele retragerii.

În termen de 30 de zile de la data primirii notificării Comisiei, administratorul are obligația să răspundă acestei notificări și, dacă este cazul, să propună un plan de remediere. Comisia poate aproba planul de remediere propus și poate acorda un termen de punere în aplicare.

În cazul în care CSA nu primește răspuns în termenul prevăzut în lege sau dacă răspunsul primit ori planul de remediere propus nu este satisfăcător, procedează la retragerea autorizației.

Retragerea autorizației unei scheme facultative de pensii ocupaționale conduce automat la retragerea autorizației fondului de pensii ocupaționale de către Comisie.

De la data retragerii autorizației unei scheme facultative de pensii ocupaționale de către Comisie administratorul schemei facultative de pensii ocupaționale nu mai acceptă contribuții și nu mai percepe comisioane. CSA desemnează un administrator special al schemei facultative de pensii ocupaționale, care nu poate fi o persoană afiliată administratorului, angajatorului, sindicatului sau depozitarului și emite norme cu privire la administratorul special, atribuțiile acestuia, precum și procedurile de selectare și plată ale administratorilor speciali; aceștia din urmă evaluează activele și pasivele fondului de pensii ocupaționale și trimit Comisiei și Consiliului de coordonare rapoarte preliminare.

De asemenea, în termen de 3 luni de la desemnare, administratorul special transmite Comisiei și Consiliului de coordonare raportul final al evaluării, auditat de un auditor financiar, avizat de CSA, precum și o propunere de lichidare a schemei facultative de pensii facultative. Propunerea de lichidare prevede modalitatea și programul transferului de disponibilități către alt administrator de fonduri de pensii facultative. După aprobarea propunerii, administratorul special procedează la lichidarea schemei facultative de pensii ocupaționale și înștiințează Comisia despre finalizarea operațiunilor.

Activele personale nu pot reveni angajatorului, sindicatului, administratorului sau depozitarului, actele de atribuire către oricare dintre aceștia fiind nule de drept.

3.4. Înființarea, autorizarea și retragerea autorizației fondurilor de pensii facultative

Fondul de pensii facultative trebuie autorizat de Comisie după autorizarea administratorilor și a prospectului schemei de pensii facultative. Autorizația se eliberează pe baza unei cereri formulate de administrator.

Fondul de pensii facultative primește contribuții numai după autorizarea sa de către Comisie. Resursele fondului de pensii ocupaționale se constituie din sumele provenite din contribuțiile făcute și din sumele provenite din investirea acestora. Ponderea în fondul de pensii ocupaționale a participantului este determinată de activul său personal.

Legea spune de asemenea că un fond de pensii facultative trebuie să aibă minimum 100 de participanți. Acesta poate fi administrat numai de un administrator având autorizare de funcționare pentru fondurile de pensii facultative, eliberată de Comisie, care îl reprezintă în raporturile cu terții, inclusiv în fața instanțelor judecătoresti.

Un fond de pensii facultative nu poate fi declarat în stare de faliment.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor elaborează contractul – cadru de administrare, care conține obligatoriu:

părțile contractante; principiile schemei facultative de pensii ocupaționale;

principalele drepturi și obligații ale părților și modalitatea de implementare;

administrarea; modalitățile de control, exercitate de către auditori;

obligațiile de informare a administratorului față de Consiliul de coordonare a fondului de pensii ocupaționale;

participanți și autorități;

evidențele administratorului referitoare la participanți, contribuții, investiții și pensii ocupaționale;

modalitățile specifice de constatare, reclamare și remediere a deficiențelor;

răspunderea părților contractante;

sancțiunile;

durata contractului de administrare;

modalitățile de modificare și încetare a contractului de administrare;

informații privind depozitarul fondului de pensii ocupaționale.

În privința denumirii fondului de pensii facultative, aceasta va conține sintagma „fond de pensii facultative." Denumirea fondului de pensii facultative nu trebuie să inducă în eroare participanții, potențialii participanți sau alte persoane.

Comisia verifică dacă membrii fondului de pensii facultative întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi participanți, avizează contractul de societate civilă și procedează, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii ultimului set de documente și informații de la administrator, la aprobarea sau la respingerea motivată a autorizării fondului de pensii facultative.

Principiile schemei facultative de pensii facultative trebuie să precizeze: cuantumul contribuției, cotele aferente angajatului și angajatorului, precum și modalitatea de plată; modalitatea de împărțire a profitului între participanți; tipurile de pensii ocupaționale și condițiile de eligibilitate.

Consiliul de coordonare și administratorul încheie contractul de administrare în formă aprobată de Comisie și fondul de pensii facultative primește contribuțiile participanților numai după ce administratorul a primit autorizația de funcționare și fondului de pensii facultative i-a fost acordată autorizația.

În raporturile cu terții, inclusiv în fața instanțelor judecătorești, un fond de pensii facultative poate fi administrat și reprezentat numai de către administratorul care are autorizație de administrare pentru acel fond.

Toate informațiile privind fondurile de pensii facultative sunt furnizate de către administrator.

Comisia retrage autorizația de administrare a administratorului în una dintre următoarele situații:

nerespectarea unor prevederi ale legii;

când rentabilitatea fondului de pensii facultative s-a situat sub rentabilitatea minimă timp de 4 trimestre consecutive;

în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de lege, normele adoptate de Comisie sau de prospectul schemei de pensii facultative;

atunci când administratorul nu a început operațiunile pentru care a fost autorizat, în termen de un an de la primirea autorizației sau nu și-a exercitat mai mult de 6 luni activitatea de administrare;

dacă acționarii au decis lichidarea, fuziunea sau divizarea administratorului;

când administratorul se află în incapacitate de plată, nu mai îndeplinește condițiile de funcționare sau nu asigură apărarea corespunzătoare a intereselor participanților și ale beneficiarilor;

administratorul nu a stabilit provizioane tehnice suficiente privind întreaga activitate sau nu are suficiente active pentru a acoperi provizioanele tehnice;

atunci când administratorul nu respectă cerințele stabilite de legislația din domeniul muncii și protecției sociale relevantă în domeniul schemelor de pensii facultative din statul membru gazdă.

retragerea autorizației de administrare a administratorului se poate face în orice alte situații prevăzute în normele adoptate de Comisie.

În cazul în care Comisia retrage autorizația de administrare, administratorul este obligat să prezinte Comisiei situația financiară a fondului de pensii facultative la data retragerii, auditată de un auditor financiar.

Administratorul încetează orice activitate aferentă fondului de pensii facultative de la data luării la cunoștință despre retragerea autorizației acestuia. Deasemenea, de la data retragerii autorizației de administrare se instituie administrarea specială a fondului de pensii facultative și orice modificare privind retragrerea autorizației administratorului va fi menționată în Registru.

3.5. Supravegherea și administrarea specială

Supravegherea specială este o procedură de siguranță care are drept scop aplicarea unor măsuri suplimentare care să limiteze riscurile, să asigure redresarea fondului de pensii și să protejeze interesele participanților și ale beneficiarilor la acel fond.

Se aplică atunci când, în urma controalelor efectuate, CSSPP constată anumite deficiențe care nu determină instituirea administrării speciale. Măsuri în cazul supravegherii speciale: CSSPP desemnează un Consiliu de supraveghere specială și notifică administratorul.

Membrii Consiliului de supraveghere specială au acces la toate documentele și evidențele fondului de pensii facultative și ale administratorului, fiind obligați să păstreze confidențialitatea informațiilor.

Consiliul de supraveghere nu se substituie organelor de conducere ale administratorului și are următoarele atribuții:

• asistă și supervizează activitatea administratorului referitoare la fondul de pensii

• analizează situația financiară a fondului de pensii și a administratorului

• avizează, suspendă sau desființează deciziile adoptate de către organele de conducere ale administratorului

• urmărește modul în care administratorul aplică măsurile de remediere a deficiențelor constatate

• prezintă CSSPP rapoarte periodice și propune CSSPP aplicarea de sancțiuni în situația în care administratorul nu respectă măsurile dispuse de Consiliul de supraveghere specială

Membrii Consiliului de supraveghere specială au acces la toate documentele și evidențele fondului de pensii și ale administratorului, fiind obligați să păstreze confidențialitatea informațiilor.

Administrarea specială are drept scop exercitarea răspunderii fiduciare de a păstra valoarea activelor fondurilor de pensii facultative și de a limita pierderile, în vederea protejării drepturilor cuvenite participanților și beneficiarilor. Administrarea specială se instituie în cazul retragerii autorizației fondului de pensii facultative sau a autorizației de administrare.

După adoptarea deciziei de suspendare sau de retragere a autorizației de administrare, Comisia notifică administratorului suspendarea sau retragerea autorizației și solicită oferte celorlalți administratori autorizați pentru administrarea fondurilor de pensii facultative, pentru preluarea în administrare temporară a fondurilor și a prospectelor schemei de pensii facultative. Comisia va selecta ofertele de administrare temporară depuse de către administratori după notificare. Criteriile de selecție a ofertelor constau în performanța administratorilor, politica investițională și nivelul cheltuielilor legate de administrare.

Administratorul astfel selectat preia în administrare activele fondurilor de pensii facultative.

Dacă administratorii nu transmit oferte Comisia desemnează după expirarea termenului prevăzut, un administrator special pentru administrarea temporară a fondului de pensii facultative dintre administratorii autorizați.

Ulterior acestei desemnări, Comisia trebuie să anunțe public participanții fondului de pensii facultative despre necesitatea alegerii unui nou administrator.

Administratorul special desemnat administrează activele fondurilor de pensii facultative, inclusiv contribuțiile primite în această perioadă, în termen de 12 luni, în vederea transferării activelor personale la administratorul ales.

Dacă la sfârșitul termenului prevăzut participanții nu au ales un alt administrator, Comisia are dreptul de a repartiza participanții la alți administratori în termen de 30 de zile calendaristice, luând în considerare criteriile prevăzute de lege.

Comisia emite norme privind: criteriile de selectare și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească administratorul special; atribuțiile administratorului special; procedura de administrare a fondului de pensii facultative până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței de contencios administrativ competente.

Anunțul privind instituirea sau revocarea administrării speciale, precum și a administratorului special desemnat este publicat de către Comisie în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum și în două cotidiene centrale.

3.6. Transferurile între fondurile de pensii facultative

Fondurile facultative de pensii conțin reguli privind transferul la alt fond facultativ de pensii, reguli ce sunt cuprinse în cadrul prospectului schemei de pensii facultative.

Un participant se poate transfera la un alt fond de pensii facultative dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) a depus o cerere de transfer la administratorul fondului de pensii de la care s-a solicitat transferul;

b) a dobândit calitatea de participant la noul fond de pensii facultative conform normei privind participanții la un fond de pensii facultative.

În termen de maximum două zile lucrătoare de la data depunerii cererii de transfer, administratorul fondului de pensii facultative de la care s-a solicitat transferul pune la dispoziția participantului raportul privind situația activului personal, care va cuprinde cel puțin următoarele informații: numărul unităților de fond la data cererii de transfer; valoarea unității de fond la data cererii de transfer; valoarea deducerilor legale aplicate; valoarea activului personal ce urmează a fi transferat.

În condițiile în care participantul a aderat la o nouă schemă facultativă de pensii, acesta poate:

a) să-și transfere conturile individuale de la vechile fonduri de pensii ocupaționale la noul fond;

b) să-și păstreze calitatea de participant la toate schemele facultative de pensii ocupaționale, urmând a le cumula la momentul deschiderii dreptului de pensie.

Dacă participantul dorește să transfere activul personal la o altă schemă facultativă de pensii, este obligat să înștiințeze administratorul fostei scheme facultative de pensii și să îi transmită o copie a actului de aderare. În urma acestei înștiințări, administratorul fostei scheme facultative de pensii efectuează un transfer de disponibilități către administratorul noii scheme.

Transferul cuprinde activul personal, calculat la ultima dată de evaluare, mai puțin deducerile legale. Administratorul fostei scheme facultative de pensii notifică administratorului noii scheme toate informațiile referitoare la contribuțiile făcute în contul participantului, precum și despre transferurile de disponibilități cu privire la contul acelui participant.

Transferul tuturor lichidităților bănești se consideră a fi încheiat la data la care contul bancar al administratorului noului fond de pensii facultative la care participantul a solicitat transferul a fost creditat.

Pentru întârzieri privind transferul de lichidități bănești, administratorul noului fond de pensii facultative calculează penalități de întârziere administratorului fondului anterior de pensii facultative, începând cu a opta zi, calculată din momentul transmiterii copiei actului individual de aderare.

Penalitățile de întârziere se adaugă la activul personal al participantului care a aderat la noul fond de pensii facultative prin transformarea acestora în unități de fond fără deducerea altor comisioane.

În maximum 10 zile lucrătoare de la data transferului de lichidități bănești, participantul va primi un raport, pus la dispoziție de către administratorul noului fond de pensii facultative, privind situația activului său personal.

În situația în care un participant dorește să se transfere la un alt fond de pensii facultative gestionat de același administrator, acesta nu datorează administratorului penalități de transfer.

Transferul participantului de la fondul anterior de pensii facultative la noul fond de pensii facultative al aceluiași administrator se face conform Legii 204/2006 actualizată și Norma nr.14/2006 privind transferul participanților între fondurile de pensii facultative.

3.7. Participanții și contribuțiile acestora

Participantul la un fond de pensii facultative este angajatul, funcționarul public sau persoana autorizată să desfășoare o activitate independentă, potrivit legii, persoana care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care este numită în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, membrul unei societăți cooperative potrivit

Legii nr.1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, precum și altă persoană care realizează venituri din activități profesionale sau agricole, care aderă la un fond de pensii facultative și care contribuie sau/și în numele căreia s-au plătit contribuții la un fond de pensii facultative și are un drept viitor la o pensie facultativă.

Tuturor participanților la o schemă facultativă de pensii li se aplică un tratament nediscriminatoriu, având aceleași drepturi și obligații raportat la fondul de pensii facultative.

Participanții și beneficiarii la o schemă facultativă de pensii au dreptul la egalitate de tratament și în cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reședinței într-o altă țară, stat membru al Uniunii Europene sau stat aparținând Spațiului Economic European.

Aderarea la o schemă facultativă de pensii este o opțiune individuală și se face printr-un act de aderare. Acesta este un contract scris, încheiat direct între persoana fizică și administratorul schemei respective și conține principalele prevederi ale schemei facultative de pensii ocupaționale, ale contractului de administrare, riscurile financiare, tehnice sau de altă natură și modul de repartizare a acestora, precum și referiri la contribuții, pensii ocupaționale, investiții și nivelul comisioanelor.

Administratorul nu poate refuza semnarea actului de aderare nici unei persoane care are dreptul de a participa la acea schemă.

Forma actului de aderare este aceeași pentru toti participanții la acea schemă, ea este stabilită de către Comisie si nu poate fi modificată de către administrator decât cu acordul acesteia.

Contribuțiile la un fond de pensii ocupaționale se stabilesc conform regulilor acelei scheme facultative de pensii ocupaționale și se virează o dată cu contribuțiile de asigurări sociale obligatorii. Contribuția la un fond de pensii facultative poate fi de până la 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia al persoanei care aderă la un fond de pensii facultative.

Contribuția prevăzută poate fi împărțită între angajat și angajator potrivit prevederilor stabilite prin contractul colectiv de muncă sau, în lipsa acestuia, pe baza unui protocol încheiat cu reprezentanții angajaților.

Angajatorul constituie și virează lunar contribuția datorată de fiecare angajat care a aderat la un fond de pensii facultative, pe baza unui exemplar al actului individual de aderare la prospectul schemei de pensii facultative încheiat cu un administrator.

Administratorul este obligat să notifice angajatorului, Comisiei și participantului neîndeplinirea obligației față de fondul de pensii facultative.

Suma reprezentând contribuțiile la fondurile de pensii facultative ale participantului, de până la echivalentul în lei a 200 euro pe an din venitul salarial anual, în procedura de definitivare a impunerii anuale se deduce din venitul salarial brut al acestuia în completarea deducerii contribuțiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii.

Cheltuielile angajatorului cu contribuțiile datorate de acesta la fondul de pensii facultative, în sumă de până la echivalentul în lei a 200 euro pe an pentru fiecare participant, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Participanții pot, în orice moment, să modifice, să suspende sau să înceteze contribuțiile la o schemă facultativă de pensii, fără nici un fel de sancțiune, înștiințând în scris administratorul și angajatorul cu cel puțin 30 de zile înainte de data suspendării sau încetării contribuțiilor. Înștiințarea nu va afecta în nici un fel activul personal și dă dreptul angajatorului să suspende sau să înceteze obligația contractuală.

Dacă un participant încetează plata contribuției, acesta își păstrează drepturile, conform regulilor schemei facultative de pensii, cu excepția cazului în care a solicitat un transfer de disponibilități către alt fond de pensii facultative.

Participantul la o schemă facultativă de pensii din România, care a fost detașat într-o altă țară, are dreptul la continuarea plății contribuțiilor la acea schema pe durata detașării sale.

Dacă un participant devine incapabil de a presta o muncă ca urmare a invalidității, acesta va avea dreptul să folosească activul personal, în conformitate cu normele Comisiei.

Dacă un participant decedează înainte de pensionare, activele personale evaluate la acea dată se distribuie beneficiarilor, conform actului de succesiune și normelor CSA.

În cazul schimbării locului de muncă, a domiciliului sau reședinței în altă țară, stat membru al Uniunii Europene sau stat aparținând Spațiului Economic European, participantul și beneficiarul păstrează dreptul la pensia facultativă câstigată în cadrul schemelor facultative de pensii din România și aceasta se plăteste în acel stat, în cuantumul rămas după scăderea tuturor taxelor și cheltuielilor aferente plății.

Contribuția unui participant la un fond de pensii facultative se transformă în unități de fond, într-un cont al participantului, iar administratorul investește banii în instrumente financiare potrivit politicii sale de investiții, definită în prospectul schemei de pensii facultative. Suma acumulată în contul participantului, egală cu numărul de unități de fond deținute de acesta și înmulțite cu valoarea la zi a unei unități de fond reprezintă activul personal la acestuia.

Participantul este proprietarul activului personal din contul său. Contul nu poate face obiectul niciunei măsuri de executare silită, nu poate fi gajat sau cesionat, nu poate fi folosit pentru acordarea de credite sau pentru a garanta credite.

Contribuțiile și transferul de disponibilități la un fond de pensii facultative se convertesc în unități de cont numai la anumite date, denumite date de convertire, conform valorii unităților de cont la acea dată.

Până la convertire, contribuțiile și transferul de disponibilități se înscriu într-un cont separat al fondului de pensii facultative, dobânda generată de acest cont constituind venit al fondului.

3.8. Investițiile fondurilor de pensii facultative

Administratorilor le revine obligația de investire prudentă a activelor fondurilor de pensii facultative, cu respectarea, în principal, a următoarelor reguli:

a) investirea în interesul participanților și al beneficiarilor, iar în cazul unui conflict potențial de interese, administratorul care gestionează activele fondurilor de pensii facultative trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă numai în interesul acestora;

b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea lor, iar cele deținute pentru acoperirea Fondului de garantare se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii și duratei drepturilor cuvenite participanților și beneficiarilor;

c) investirea în instrumente tranzacționate pe o piață reglementată, astfel cum este prevăzută în Legea nr.297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare;

d) investițiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează gestionarea eficientă a activelor;

e) activele se diversifică în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de societăți comerciale și concentrări de riscuri pe ansamblul activelor.

Principiile de investiție sunt:

a) prudențialitatea, inclusiv asigurarea securității activelor;

b) diversificarea investițiilor în vederea evitării concentrării excesive a investițiilor pe o anumită clasă de active, emitenți sau grup de emitenți;

c) menținerea unei lichidități adecvate stipulate în normele Comisiei;

d) calitatea și profitabilitatea investițiilor.

Administratorul trebuie să elaboreze o declarație privind politica de investiții, declarație ce va avea formă scrisă. Declarația privind politica de investiții respectă principiile de investire și conține:

a) strategia de investire a activelor, în raport cu natura și durata obligațiilor;

b) metode de măsurare a riscului investițiilor;

c) procedurile de management al riscului;

d) metoda de revizuire a principiilor de investiție;

e) persoanele responsabile de luarea deciziilor și realizarea investițiilor, procedurile pentru luarea deciziilor.

Administratorul revizuiește și completează declarația privind politica de investiții o dată la 3 ani sau ori de câte ori intervine o schimbare importantă în politica de investiții, cu acordul Comisiei și al Consiliului de coordonare.

Administratorul poate să investească în:

instrumente ale pieței monetare, inclusiv conturi și depozite în lei la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei instituții de credit străine autorizate să funcționeze pe teritoriul României și care nu se află în procedură de supraveghere specială ori administrare specială sau a cărei autorizație nu este retrasă;

titluri de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice;

obligațiuni și alte valori mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale din România;

valori mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată și supravegheată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare;

obligațiuni și alte valori mobiliare emise de alte state, care îndeplinesc cerințele prevăzute de normele Comisiei;

obligațiuni și alte valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate și îndeplinesc cerințele de rating și alte cerințe prevăzute de normele Comisiei;

titluri de participare emise de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare din România sau din alte țări, care îndeplinesc cerințele de rating și alte cerințe prevăzute de normele Comisiei;

orice alte forme de investiții prevăzute de normele Comisiei.

Investițiile în categoriile de active prevăzute mai sus se supun anumitor condiții cum ar fi:

a) în cazul instrumentelor pieței monetare, poate fi investit un procent mai mare de 20% din valoarea totală a activelor fondului;

b) în cazul titlurilor de stat poate fi investit un procent mai mare de 70% din valoarea totală a activelor fondului;

c) în cazul obligațiunilor emise de autoritățile publice din România nu poate fi investit un procent mai mare de 30% din valoarea totală a activelor fondului;

d) în cazul valorilor mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată de CNVM, nu poate fi investit un procent mai mare de 50% din valoarea totală a activelor fondului;

e) în cazul titlurilor emise de alte state, nu poate fi investit un procent mai mare de 10% din valoarea totală a activelor fondului;

f) în cazul altor valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, nu poate fi investit un procent mai mare de 10% din valoarea totală a activelor fondului;

g) în cazul titlurilor de participare emise de organisme de plasament colectiv, nu poate fi investit un procent mai mare de 5% din valoarea totală a activelor fondului.

Procentele maxime admise sunt:

a) 5% din activele unui fond pot fi investite într-o singură societate comercială sau în fiecare categorie de active ale acesteia;

b) 10% din activele unui fond pot fi investite în activele unui singur emitent, grup de emitenți și persoanele afiliate lor;

Investițiile activelor fondurilor de pensii facultative sunt scutite de impozit până la momentul plății dreptului cuvenit participanților și beneficiarilor, iar activele fondului de pensii facultative nu pot constitui garanții și nu pot fi utilizate pentru acordarea de credite, sub sancțiunea nulității.

Administratorul exercită, în numele fondului, dreptul de vot în adunările generale ale acționarilor societăților comerciale în care s-au investit activele fondului de pensii ocupaționale. Votul este exercitat exclusiv în beneficiul participanților la fondul de pensii ocupaționale.

Administratorul nu poate investi activele fondului de pensii în: active care nu pot fi înstrăinate prin lege; acțiuni, obligațiuni și alte valori mobiliare emise de acționarii administratorului; acțiuni, obligațiuni și alte valori mobiliare emise de administrator, dacă este cazul; acțiuni, obligațiuni și alte valori mobiliare emise de angajator, de depozitar sau de orice persoană afiliată în raport cu aceste entități; orice alte active stabilite prin normele Comisiei.

Administratorul este obligat să ia măsuri pentru adaptarea activității de investitii în situația în care prevederile strategiei financiare nu sunt respectate, ca urmare a: schimbării prețurilor de piață, care constituie bază de evaluare a activelor; modificării ratelor de schimb valutar; modificării relațiilor organizatorice sau economice dintre entitățile în care au fost investite activele; oricăror alte circumstanțe care nu pot fi controlate imediat de către administrator.

Adaptarea activității de investitii trebuie să aibă loc în termen de cel mult 6 luni de la data apariției acestor situații.

La cererea administratorului, în cazuri bine justificate, Comisia poate, dacă protejarea intereselor participanților la schema facultativă de pensii ocupaționale o impune, să prelungească termenul până la 12 luni. Administratorul nu poate înstrăina activele fondului de pensii: depozitarului; sieînsuși; angajatorului sau sindicatului care propune schema facultativă de pensii ocupationale; persoanelor afiliate în raport cu oricare dintre entitățile prevăzute anterior.

3.9. Plata pensiilor

Activul personal este folosit numai pentru obținerea unei pensii ocupaționale viagere.

Dreptul la pensia ocupațională se deschide, la cererea participantului, cu îndeplinirea următoarelor condiții cumulative:

vârsta de pensionare prevăzută în Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare;

dacă au fost plătite minimum 60 de contribuții lunare;

activul personal este cel puțin egal cu suma necesară obținerii pensiei ocupaționale minime prevăzute prin normele Comisiei.

Numai participantul poate solicita deschiderea dreptului la pensia facultativă, dacă îndeplinește condițiile legale.

În cazul în care nu au fost plătite minimum 90 de contribuții lunare și activul personal nu este egal cu suma necesară obținerii unei pensii facultative minime se va obține suma existentă în contul participantului: fie ca plată unică, fie ca plăți eșalonate în rate, pe o durată de maximum 5 ani.

În caz de invaliditate, pentru afecțiuni care nu mai permit reluarea activității (Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare) participantul obține: pensie facultativă, dacă activul său personal este cel puțin egal cu suma necesară obținerii unei pensii facultative minime, stabilită de către CSSPP; suma existentă în contul său: fie ca plată unică fie ca plăți eșalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, dacă activul său personal nu este cel puțin egal cu suma necesară obținerii unei pensii facultative minime, stabilită de către CSSPP.

În caz de deces, suma se plătește beneficiarului participantului respectiv moștenitorul acestuia, definit de Codul Civil.

Plata pensiei se va face de către administratori sau de către furnizorii de pensii – societăți care au ca obiect unic de activitate furnizarea de pensii, potrivit unei legi speciale privind plata pensiilor.

Suma totală cuvenită pentru pensia facultativă nu poate fi mai mică decât valoarea contribuțiilor plătite, ajustate cu indicele de consum al prețurilor intervenit între data plății contribuției respective și data retragerii și a transferurilor de disponibilități către contul participantului, care se diminuează cu comisioanele percepute de administrator și se majorează cu un profit minim anual real, stabilit de Comisie, care nu poate fi mai mic de 1%.

Comisia emite norme care să prevadă modul de stabilire și modificare a profitului minim în funcție de performanța investițională, suma necesară pentru obținerea unei pensii ocupaționale minime, costurile pe care un participant trebuie să le suporte, modul de plată și consecințele decesului unui participant.

3.10. Răspunderea juridică

Încălcarea prevederilor legii privind pensile facultative atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală.

Administratorul sau angajatorul, după caz, răspunde față de participanți pentru prejudiciile rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi revin, cu excepția situațiilor ce constituie cazuri de forță majoră.

Orice persoană care se consideră vătămată ca urmare a neaplicării prevederilor legale în materie are dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești competente.

Constituie contravenții la regimul pensiiloor facultative următoarele fapte:

nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control ale Comisiei;

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor depozitarului;

nerespectarea prevederilor privind faptul că, capitalul social al administratorului nu poate proveni din împrumuturi sau credite și nu poate fi grevat de sarcini;

nerespectarea prevederilor referitoare la denumirea fondului de pensii;

nerespectarea obligațiilor referitoare la obligația angajatorului de a constitui și a vira lunar contribuția datorată de fiecare angajat care a aderat la un fond de pensii facultative și cea a administratorului de a notifica angajatorului, Comisiei și participantului neîndeplinirea obligației față de fondul de pensii facultative;

depășirea plafoanelor prevăzute de lege în funcție de natura activelor și în funcție de natura emitentului de instrumente;

investirea în categoriile de active interzise de lege; nerespectarea prevederilor privind metoda de calcul al comisioanelor;

nerespectarea prevederilor referitoare la interzicerea unor activități administratorilor, depozitarilor, angajatorilor, precum și persoanelor afiliate lor;

nerespectarea unuia dintre termenele prevăzute de lege privind raportarea;

nerespectarea celorlalte obligații prevăzute de lege, de normele emise în aplicarea ei, precum și de actele adoptate de Comisie.

Săvârșirea de către persoana fizică sau juridică a vreuneia dintre aceste faptele se sancționează cu: avertisment scris; amendă contravențională; anularea votului exprimat sau suspendarea temporară a dreptului de vot al acționarilor semnificativi; retragerea autorizației sau avizului, după caz avizului altor entități decât administratorul, căruia i se aplică măsura administrativă prevăzută de lege; restrângerea sau interzicerea dreptului administratorilor de a dispune de propriile active; interzicerea, pe o perioadă, cuprinsă între 90 și 180 de zile, a desfășurării unor activități ce cad sub incidența legii.

Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 15 ani sau cu amendă :

a) fapta persoanei din vina căreia contribuția la fondul de pensii nu este virată sau este utilizată în alte scopuri decât prevede prezenta lege;

b) fapta persoanei din vina căreia transferul de lichidități bănești ale unui participant la un alt fond de pensii nu este efectuat în termenul prevăzut de lege sau acestea sunt utilizate în alte scopuri decât prevede prezenta lege;

c) utilizarea de informații, documente și declarații false sau de orice alte mijloace ilegale în vederea obținerii autorizațiilor ori avizelor prevăzute de prezenta lege;

d) administrarea sau modificarea neautorizată a schemelor de pensii facultative;

e) desfășurarea de către administrator a altor activități decât cele pentru care a fost autorizat;

f) încălcarea interdicțiilor prevăzute de lege.

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani fapta persoanei care se face vinovată de desfășurarea fără autorizație sau aviz a unei activități pentru care legea 204/2006 prevede obligația deținerii unei autorizații ori a unui aviz valabil din partea Comisiei.

Dacă constituie, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, infracțiuni mai grave, fapta persoanei din vina căreia contribuția la fondul de pensii nu este virată sau este utilizată în alte scopuri decât prevede prezenta lege și fapta persoanei din vina căreia transferul de lichidități bănești ale unui participant la un alt fond de pensii nu este efectuat în termenul prevăzut de lege sau acestea sunt utilizate în alte scopuri decât prevede legea, se pedepsesc în condițiile și cu sancțiunile prevăzute de acestea.

Deasemenea, în aceste cazuri acțiunea penală se exercită din oficiu.

Sancțiunile principale prevăzute pot fi aplicate cumulativ cu oricare dintre sancțiunile complementare.

Comisia poate aplica sancțiuni persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanți legali ori exercitând în drept sau în fapt funcții de conducere, sau exercitând cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenție.

Totodată, aceste persoane vor fi obligate, potrivit legii, și la repararea prejudiciilor patrimoniale cauzate prin fapta constituind contravenție. Dacă fapta este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar la repararea prejudiciului cauzat.

La individualizarea sancțiunii se va ține seama de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului. Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.

În cazul în care la săvârșirea unei contravenții a participat mai multe persoane, sancțiunea se va aplica fiecăreia separat.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale se fac de către personalul împuternicit în acest scop prin decizie a președintelui Consiliului Comisiei.

STUDIU DE CAZ

1. Metodologia de recorelare a pensiilor din luna iulie 2004

Punctajul mediu anual cuvenit la data de 30 iunie 2004 pensionarilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale căror drepturi s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, se corectează prin raportarea cuantumului pensiei aflate în plată sau cuvenite la data de 30 iunie 2004 la valoarea punctului de pensie valabilă în luna iunie 2004.

Valoarea punctului de pensie în lunile iunie și iulie 2004 este de 2.759.141 lei

Recorelarea se efectuează prin adăugarea unui număr suplimentar de puncte și nu se acordă procentual.

Numărul suplimentar de puncte care se adaugă în ultima etapă de recorelare se determină ca diferență între numărul total de puncte prevăzute a fi acordate în anul 2004 și numărul de puncte prevăzute a fi acordate în a cincea etapă de recorelare, conform prevederilor art.3 alin.(3) și (4) din Hotărârea Guvernului nr.1.433/2003 privind aplicarea în luna ianuarie 2004 a celei de-a cincea etape de recorelare a pensiilor din sistemul public.

Concret, măsura de recorelare a pensiilor s-a aplicat astfel: punctajul mediu anual, corectat conform celor menționate anterior, se adună cu numărul suplimentar de puncte prevăzut în hotărârea de guvern menționată. Cuantumul pensiei recorelate se determină prin înmultirea punctajului rezultat cu valoarea unui punct de pensie din luna iulie 2004 (2.759.141 lei).

Exemplu:

O persoană pensionată în anul 1990 pentru limită de vârstă cu vechime integrală avea cuantumul pensiei în luna iunie de 2.350.264 lei.

Se corectează punctajul mediu anual, după cum urmează:

2.350.264 : 2.759.141 = 0,85181

La acest punctaj se va adăuga un număr suplimentar de puncte și anume, 0,05003.

Punctajul rezultat din recorelare la luna iulie 2004 este:

0.85181 + 0,05003 = 0,90184

Din acest punctaj înmulțit cu valoarea punctului de pensie din luna iulie 2004 rezultă valoarea pensiei recorelate:

0,90184 x 2.759.141 = 2.488.303.

Creșterea valorică a pensiei în luna iulie este: 2.488.303 – 2.350.264=1 38.039 lei.

Persoanele ale căror drepturi de pensie pentru limită de vârstă cu vechime integrală sau de pensie de urmaș s-au deschis la data de 1 ianuarie 1998 beneficiază de același număr suplimentar de puncte acordat prin măsura de recorelare a pensiilor ca și pensionarii ale căror drepturi s-au deschis în cursul anului 1997. În situația în care din aplicarea acestei hotarâri de Guvern rezultă un cuantum al pensiei recorelate mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se păstrează în plată cuantumul avantajos.

2. Metodologia recorelării pensiilor din anul 2004

Punctajul mediu anual cuvenit la data de 31 decembrie 2003 pensionarilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale căror drepturi s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, se corectează prin raportarea cuantumului pensiei aflate în plată sau cuvenite la data de 31 decembrie 2003 la valoarea punctului de pensie valabilă în luna decembrie 2003.

Exemplu 1:

Un pensionar pentru limită de vârstă cu vechime completă, înscris la pensie în anul 2001, care are în luna decembrie punctajul de 1,61122 (mai mare de 1,15074 – punctajul mediu estimat pentru limita de vârstă cu vechime completă) și pensia de 3.852.192 lei, are pe cuponul de pensie din luna ianuarie 2004 un punctaj mai mic (1,51139) decât în luna decembrie, dar cuantumul pensiei rămâne neschimbat.

Calculul punctajului mediu corectat se face astfel:

3.852.192 lei : 2.548.775 = 1,51139

Numărul suplimentar de puncte este diferențiat în funcție de următoarele criterii: data pensionării, punctajul mediu anual corectat al pensiei și categoria pensiei (limita de vârstă cu vechime integrală sau pensie de urmaș).

Concret, măsura de recorelare a pensiilor s-a aplicat astfel:

Punctajul mediu anual se adună cu numărul suplimentar de puncte prevăzut în hotarârea de guvern menționată. Cuantumul pensiei recorelate se determină prin înmulțirea punctajului rezultat cu valoarea unui punct de pensie din luna ianuarie 2004 (2.652.000 lei).

Exemplu 2:

O persoană pensionată în anul 1998 pentru limită de vârstă cu vechime integrală avea pensia netă în luna decembrie de 2.531.393 lei, rotunjit la 2.532.000 lei, cu un punctaj mediu anual de 0, 99318.

2.531.393: 2.548.775 = 0,99318

La acest punctaj se va adăuga un număr suplimentar de puncte și anume, 0,04027 (care apare pe cuponul de pensie din luna ianuarie, în partea dreaptă).

Punctajul rezultat din recorelare la luna ianuarie 2004 este:

0.99318 + 0,04027 = 1,03345 (apare pe cuponul de pensie din ianuarie, în partea stângă)

Din acest punctaj înmulțit cu valoarea punctului de pensie din luna ianuarie 2004 rezultă valoarea pensiei recorelate:

1,03345 X 2.652.000 = 2.740.710, care se rotunjește la 2.741.000 lei.

Creșerea valorică a pensiei în luna ianuarie este de

2.740.710 – 2.531.993 lei = 208.717 lei.

3. Metodologia de recorelare a pensiilor din prima etapă de recolerare – luna ianuarie 2002 și a celor din a doua etapă – a pensiilor din 2003

Este important de menționat următoarele:

Valoarea punctului de pensie în luna decembrie 2002 a fost 2.252.729 lei;

Valoarea punctului de pensie în luna ianuarie 2003 este de 2.265.701 lei.

Punctajul mediu anual corectat se calculează prin raportarea cuantumului pensiei din luna decembrie 2002, din care s-a dedus contribuția datorată pentru asigurări sociale de sănătate, la valoarea punctului de pensie din luna decembrie 2002.

Exempl 1:

Un pensionar pentru limită de vârstă cu vechime completă, înscris la pensie în anul 1999, care are în luna decembrie punctajul de 1,54461 și pensia de 3.152.727 lei – fără contribuția de asigurări de sănătate (mai mare de 1,15074 – punctajul mediu estimat pentru limita de vârstă cu vechime completă pe cuponul de pensie din luna ianuarie 2003 are un punctaj mai mic (1,39951) decât în luna decembrie, dar cuantumul pensiei rămâne neschimbat.

Calculul punctajului mediu corectat se face astfel: 3.152.727:2.252.729 =1,39951

Recorelarea se efectuează prin adăugarea unui număr suplimentar de puncte, prevăzut în anexele 1 și 2 din H.G.1474/2002 și nu se acordă procentual.

Numărul suplimentar de puncte este diferențiat în funcție de următoarele criterii: data pensionării, punctajul mediu anual corectat al pensiei și categoria pensiei (limita de vârstă cu vechime integrală sau pensie de urmaș).

Pentru persoanele înscrise la pensie anterior datei de 01.01.1999 punctajul mediu anual corectat se adună cu numărul suplimentar de puncte prevăzut în hotărârea menționată.

A patra etapă de recorelare – iulie 2003

Cuantumul pensiei recorelate se determină prin înmulțirea punctajului rezultat cu valoarea unui punct de pensie din luna ianuarie 2003 (2.265.701 lei).

Exemplu 2:

O persoană pensionată în anul 1980 pentru limită de vârstă cu vechime integrală avea pensia netă în luna decembrie de 1.925.910 lei, rotunjit la 1.926.000 lei, cu un punctaj mediu anual de 0, 85492.

1925.910 : 2.252729 = 0,85492

La acest punctaj se va adăuga un număr suplimentar de puncte și anume, 0,05940 (care apare pe cuponul de pensie din luna ianuarie, în partea dreaptă).

Punctajul rezultat din recorelare la luna ianuarie 2003 este: 0.85492 + 0,05940 = 0,91432 (apare pe cuponul de pensie din luna ianuarie, în partea stângă).

4. Metodologia de recorelare a pensiilor din prima etapă de recolerare – luna ianuarie 2002 și a celor din a doua etapă – a pensiilor din 2002.

Prima etapă de recorelare – ianuarie 2002:

Exemplu 1:

O persoană pensionată în anul 1990 pentru limită de vârstă și vechime integrală avea pensia netă în luna decembrie 2001 de 1.419.710 lei, cu un punctaj mediu calculat la 31.12.2001 de 0,75282.

1.419.710 : 1.885.856 = 0,75282

Conform Hotarârea de Guvern, la punctajul astfel calculat a fost adăugat un număr suplimentar de puncte și anume, 0,03245 (acest număr apare pe cuponul de pensie din luna ianuarie, în partea dreaptă)

0,75282 + 0,03245 = 0,78527 (Punctaj rezultat din recorelare)

Din acest punctaj înmulțit cu valoarea punctului de pensie rezultă: valoarea pensiei recorelate: 0,78527 X 1.885.856 lei = 1.480.906, care se rotunjește.

Valoarea pensiei recorelate va fi de 1.481.000 lei.

A doua etapă de recorelare – iulie 2002

Creșterea valorică a pensiilor recorelate se determină prin înmulțirea punctajului suplimentar acordat cu valoarea punctului de pensie din luna iunie 2002 (2.098.959 lei).

Exemplu 2:

O persoană pensionată în anul 1980 pentru limită de vârstă și vechime integrală avea pensia netă în luna iunie de 1.658.010 lei, rotunjit la 1.659.000, cu un punctaj mediu anual de 0,78992.

La acest punctaj se va adăuga un număr suplimentar de puncte și anume, 0,03564

0,78992 + 0,03564 = 0,82556 (punctaj rezultat din recorelare)

Din acest punctaj înmulțit cu valoarea punctului de pensie rezultă

valoarea pensiei recorelate: 0,82556 X 2.098.959 lei = 1.732.817, care se rotunjește.

Valoarea totală a pensiei va fi de 1.733.000 lei.

Planurile de pensii oferite de ING

Despre ING Group – Grup financiar internațional care oferă servicii bancare, de asigurări și de management al activelor (investiții) fiind lider în oferirea de Servicii Financiare Integrate.

Grupul are peste 50 milioane de clienți în mai mult de 65 de țări; peste 110,000 angajați; soliditate financiară recunoscută:

Top 20 – Europa – Instituții financiare

Nume Valoarea de piață în mld. EUR- iunie 2003

1 HSBC 113.5

2 Royal Bank of Scotland 72.5

3 UBS 61.1

4 Halifa x Bank of Scotland 43.6 (făra spații da?)

5 Barclays 43.5

…………………………………………………………………………………………….

11 ING 30.7

12 Allianz 29.6

13 Credit Suisse Group 28.4

14 Generali 27.4

15 ABN AMRO 27.1

16 Unicredito 26.0

17 Societe Generale 25.3

………………………………………………………………………………………………… Sursa: Bloomberg

ING România: în 1994: se lansează ING Bank Romania; în 1996 – se lansează ING Securities Romania; în 1997 – se lansează ING Nederlanden Romania; în 1998 – se lansează Baring Private Equity Partners Romania; în 2000 – se lansează ING Employee Benefits Romania

Operațiunile ING Group în România: servicii bancare pentru companii și persoane fizice; servicii bancare de investiții; asigurări de viață pentru clienți individuali și instituționali; servicii financiare integrate – bancare și de asigurări – pentru companii; cont în care se poate economisi sistematic (prin plata unor prime eșalonate) astfel încât, la momentul ales, dar – nu mai devreme de 50 ani – asiguratul să poată dispune de fondurile create: fie sub forma unor rente (anuități), fie sub forma unei sume fixe (valoarea acumulată a contului).

Pe tot parcursul contractului este asigurată protecția financiară a familiei, în cazul unui eveniment nefericit: prin acordarea unui sprijin financiar imediat (Suma Asigurată și Valoarea Contului).

Primele eșalonate pot fi făcute până la vârsta dorită de pensionare, specificată în contract; pe perioada contractului există posibilitatea modificării primelor eșalonate alese inițial, conform disponibilității financiare a clientului. Oricând pe perioada contractului se pot plăti și prime suplimentare: la sumele suplimentare astfel constituite (investite și administrate separat), având oricând acces, existând posibilitatea de a retrage sumele de bani necesare în anumite momente.

Investiția primelor se face în Programele de investiții ING Nederlanden astfel:

• primele eșalonate – doar în Programul Bonuri de Tezaur cu grad minim de risc sau Programul Multicolour Albastru sau/și Multicolour Verde pentru USD;

• primele suplimentare – decizia investiției acestor prime aparține clientului. Pot fi investite în orice proporții, în oricare din cele 2 tipuri de programe de investiții ING pe lei sau în oricare din cele 4 tipuri pe valută: programul Bonuri de Tezaur: investiții în bonuri de tezaur și depozite bancare cu dobânzi preferențiale (pentru lei); programul Mixt: investiții în bonuri de tezaur și depozite bancare cu dobânzi preferențiale precum și în acțiuni ale primelor 10 societăți comerciale cotate la Bursa de Valori București (pentru lei). Programele de investitii ING Nederlanden în USD reprezintă portofolii cu grade de risc diferite – domiciliate la Luxemburg; programul ING Multicolour Red: investiții în obligațiuni pe piața europeană –30% și pe piața de capital mondială –70%; programul ING Multicolour White: investiții pe piața monetară europeană –10%, în obligațiuni pe piața europeană – 60% și pe piața mondială de capital –30%; programul ING Multicolour Blue: investiții pe piața monetară europeană –20%, în obligațiuni pe piața europeană –70% și pe piața de capital mondială –10%; programul ING Multicolour Green: investiții pe piața monetară domiciliată în România –100%.

La sfârșitul perioadei de plată clientul are posibilitatea de a opta pentru: începerea primirii rentelor (anuităților); continuarea plăților eșalonate, păstrând protecția familiei prin reevaluarea stării de sănătate; devansarea începerii rentelor pe o anumită perioadă, timp în care contul continuă să capitalizeze.

Rentele (anuitățile) pot fi: viagere – până la vârsta de 95 ani; pe perioadă determinată; combinate (la decesul persoanei asigurate continuă să încaseze renta soțul supraviețuitor).

Beneficii adiționale – posibilitatea de a opta pentru actualizarea plății și sumelor asigurate cu un anumit procent de devalorizare datorat inflației.

Atașarea asigurărilor suplimentare ING: asigurări de sănătate acoperind spitalizarea sau intervențiile chirurgicale în caz de: accident și/sau îmbolnăvire; preluarea de către ING a plății primelor corespunzătoare poliței pe perioada unei incapacități temporare de muncă.

În pararel cu acumularea fondului suplimentar necesar în cazul pensionării, asiguratul are posibilitatea să constituie resursele financiare pentru dependenți, sub forma unei pensii de urmaș. În plus față de planul de pensii Merit: pe tot parcursul contractului este asigurată protecția financiară a familiei, în cazul unui eveniment nefericit, (fără „dar” nu-i văd rostul): prin acordarea unui sprijin financiar sub forma unei pensii de urmaș până la momentul anticipat de pensionare.

La sfârșitul perioadei de plată clientul are posibilitatea să opteze numai pentru: începerea primirii rentelor (anuităților); devansarea începerii rentelor, pe o anumită perioadă.

Exemplu:

Pentru o persoană de 30 de ani ce subscrie la o asigurare prin care urmează ca începând cu vârsta de 60 de ani să primească lunar, anticipat o pensie de 300 ROL. Clientul va achita polița prin prime trimestriale anticipate pânâ la vărsta de pensionare.

Formula de calcul clasică pentru primă va fi:

4*P*a(A,4)X:n┐= 12*S*r|ax(A,12)=>4*P*[Nx –Dx Nx+n + ⅜*(1-Dx+n/Dx)]=12*S*(Nx+r/Dx-11/24*Dx+r/Dx)

Varianta oferită de asigurator, pe lângă calculul primei, prezintă și o estimare a evoluției sumelor economisite pe durata poliței.

Concluzii

În România, circa 19,2% din populația României are peste 60 de ani, iar în 2030, ponderea acestora va urca la 22%.  În prezent, vârsta de pensionare pentru femei este, de 58 de ani și o luna, iar pentru bărbați, de 63 de ani și o lună. Vârstele de pensionare vor crește progresiv, astfel încât acestea vor ajunge, până în martie 2015, la 60 și, respectiv, 65 de ani.

De asemenea, legislația în vigoare prevede creșterea, până în martie 2015, a limitei de vechime pentru pensionare cu drepturi depline la 30 de ani pentru femei și 35 de ani pentru bărbați. Legea pensiilor mai prevede că minimul stagiului de cotizare la care să se poată ieși la pensie să ajungă, pânâ în martie 2015, la 15 ani. În prezent, acesta este de 11 ani și două luni, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Procesul de recalculare a pensiilor a fost gândit și implementat în scopul restabilirii echității privind modul de calcul al drepturilor de asigurări sociale. El s-a încheiat în termenul stabilit, drept pentru care guvernanții îl prezintă ca o reușită.

De cealaltă parte, pensionarii, în marea lor majoritate nu sunt mulțumiți de rezultate deoarece pensiile au crescut puțin sau în cele mai multe cazuri deloc, iar cei cu pensii mai mari decât le-ar da dreptul punctajul, le păstrează, lăsând astfel și problema echității nerezolvată.

Totuși, acest proces de recalculare a reprezentat punctul de început a reformei în sistem. Legea 19/2000 instituie un nou mod de calcul al pensiilor, ce ia în considerare veniturile asigurate în întreaga carieră profesională. Așadar, este de dorit să se acționeze asupra schimbării mentalității potrivit căreia suntem interesați doar de momentul „prezent.”

Indiferent de tipul reformei, de soluțiile alese, premisa de la care trebuie să plecăm este că toate formele de redresare a sistemului implică costuri ridicate și sunt suportate în întregime de către populație. În consecință, primul lucru care trebuie realizat este informarea cetățenilor în legătură cu nevoia de reformă și cu particularitățile acesteia. Lipsa unei informări corecte asupra costurilor și asupra necesității de a plăti aceste costuri poate avea ca efect tocmai o frânare a reformei de către populație.

Reformarea actuală a sistemului românesc de pensii trebuie să ia în considerare opțiunile, tendințele și legislația Uniunii Europene. Țările Uniunii se confruntă cu dificultăți ale propriilor sisteme de pensii, dificultăți care au în cea mai mare parte factori sociali și economici comuni, ceea ce a dus la propunerea și formularea în cadrul Uniunii, de măsuri comune pe termen mediu prin intermediul comisiilor de lucru organizate pe problema pensiilor.

Cunoașterea soluțiilor adoptate de țările Uniunii Europene în ceea ce privește reformarea pensiilor într-un viitor apropiat este importantă din necesitatea de aliniere la aceste tendințe, cât și datorită faptului că ele reprezintă modele de rezolvare a unor probleme cu care se confruntă și țările foste comuniste.

Propuneri de reformă precum creșterea gradului de ocupare a forței de muncă pentru creșterea sustenabilității sistemului de pensii național, inclusiv prin atragerea de forță de muncă din afara țării, înăsprirea condițiilor de pensionare anticipată, egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați și creșterea ei la 65 de ani până în 2020, creșterea ratei de ocupare a populației vârstnice și motivarea acesteia de a-și amâna pensionarea (obținerea de beneficii crescute prin creșterea perioadei active) constituie îndatoriri pentru România din momentul integrării în Uniune.

Analizând sistemul românesc de pensii, ca urmare a aderării României la UE, Comisia Europeană a subliniat o serie de puncte critice, care ar necesita o îmbunătățire în perspectiva adecvării sistemului la cerințele Uniunii:13 gradul redus de colectare a contribuțiilor; criza financiară a sistemului; procent redus din PIB alocat asigurărilor sociale; inegalitățile generate de sistem; capacitatea limitată a sistemului de a face față coordonării sistemelor de asigurări sociale la nivelul Uniunii; noua lege a pensiilor permite parțial transferul drepturilor și beneficiilor de pe teritoriul României în alte state cu care România a încheiat acorduri; necesitatea întăririi și dezvoltării capacităților administrative ale instituțiilor abilitate în domeniu.

Uniunea Europeană nu a adoptat acte normative care să impună unui stat membru un anumit sistem de pensii, o pensie minimă, medie sau maximă, acordată cetățenilor săi. Dreptul de a stabili tipurile de pensii, ca și principiile, metodele și mecanismele de acordare a acestora revin fiecărui stat membru în parte, ca drept suveran.

Pe plan european, diversificarea sistemelor de pensii a condus, în prezent, la existența a 3 piloni ai sistemelor de pensii: pensiile publice, pensiile ocupaționale și pensiile administrate privat.

Pilonul public și-ar putea limita obiectivul doar la diminuarea stării de sărăcie a pensionarilor și la asigurarea populației împotriva unei multitudini de riscuri. Strângerea cotizatiițor și plata prestațiilor se realizează datorită autorității statului de a colecta taxe.

Acest pilon are ca principale caracteristici plata prestațiilor către persoanele care ajung la vârsta de pensionare, imediat după ce sistemul de protecție a fost introdus, redistribuirea veniturilor către cei aflați efectiv în nevoi, coasigurarea împotriva unei perioade lungi de slabe investiții returnate, recesiunea, inflația și falimentul pieței private.

Pilonul public poate îmbrăca trei alternative: poate să fie parte a programului de asigurare împotriva sărăciei persoanelor vârstnice; poate să ofere o pensie minimă garantată și poate să furnizeze o legătură între nivelul scăzut al beneficiilor acordate de angajator, coasigurând un grup eterogen de persoane. Dar el poate fi redus ca amploare, lăsând loc celorlalți piloni. Având obiective clare și limitate, pilonul public ar putea reduce considerabil contribuțiile – iar de aici evaziunile fiscale și munca la negru –, ca și presiunea și transferul intra- și inter-generații.

Al doilea pilon obligatoriu – cel ocupațional – ar putea lega beneficiile actuale de costuri și ar putea să îndeplinească funcția de economisire pentru toate veniturile populației.

Legătura ar putea evita eventualele distorsiuni politice sau economice spre care are tendința pilonul public. Finanțarea ar putea conduce la acumulări de capital și la dezvoltarea pieței financiare. Creșterea economică astfel indusă ar putea face mai ușoară finanțarea pilonului public. Dar succesul acestui al doilea pilon ar putea conduce la reducerea cererii pentru pilonul public. Acest al doilea pilon obligatoriu poate avea două forme alternative: conturi personale de economii sau pensii ocupationale. În ambele cazuri obligativitatea programului impune o reglementare prudentă.

Planul personal de economii ar putea fi cel de-al treilea pilon, furnizând o protecție persoanelor care doresc venituri și asigurări mai mari pentru pensiile lor.

În ciuda avantajelor administrării private a schemelor obligatorii de economii personale, guvernele nu se grăbesc să le implementeze. Adesea ei au nevoie a evalua cu atenție piața și capacitățile reglementare înainte de a decide să meargă înainte.

Sistemul bancar, bursa rudimentară, capacitatea de a se dezvolta, toate acestea sunt precondiții esențiale pentru a dezvolta fonduri de pensii. Mai mult, datorită educației lucrătorilor și lipsei experienței necesare în a alege efectiv investițiile, este necesar ca reglementarea guvernamentală să fie extrem de precisă și să fixeze limite rezonabile.

Dezvoltați de-a lungul timpului, într-o măsură mai mare sau mai mică, cei trei piloni ai sistemului de pensii se regăsesc, sub o formă sau alta, în aproape toate statele membre ale Uniunii Europene. De aceea, cetățeanul unui stat membru poate beneficia de pensie provenită din mai multe surse.

Cuantumul pensiilor variază, nu numai în funcție de sistemul de pensionare la care o persoană a participat în timpul perioadei sale active sau de modul de administrare al acestuia – și anume, de către stat sau de către administratori privați -, dar și de condițiile și criteriile de pensionare în vigoare într-un stat sau altul, de modul de calcul al pensiei, nivelul profiturilor obținute de fondurile de pensii și distribuția acestora, de numărul contribuabililor la sistemele de pensii și, nu în ultimul rând, de nivelul general al productivității muncii dintr-o țară sau alta.

În țările central-europene reforma sistemului public de pensii a debutat în urmă cu 10-12 ani. Cehia și Ungaria au reglementat pensiile facultative (pilonul III) în 1994, în timp ce pensiile administrate privat (pilonul II) au început să funcționeze în Ungaria în 1998 și în Polonia în 1999.

Trebuie precizat însă că aceste tipuri alternative de pensii vor fi accesibile doar celor care au timp să capitalizeze fonduri semnificative în aceste direcții și în special celor cu venituri ridicate, nefiind însă o soluție pentru pensionarii actuali sau pentru cei care se pensionează în următorii ani și nici pentru asigurații actuali cu venituri mici.

Având în vedere problemele întâlnite atât în cazul sistemelor monopilon cât și a celor bazate în întregime pe fonduri private, cea mai bună soluție de reformă pare a fi un sistem multi-pilon care să aibă avantajele ambelor tipuri de sisteme. Principalul avantaj constă însă în „diversificarea riscului”.

În cazul sistemelor de pensii în întregime private, există o fluctuație a pieței de capital și chiar riscul de faliment al companiilor ce oferă servicii de asigurare socială, însă pensiile private reprezintă doar o parte a unui sistem mai larg, individul reducându-și incertitudinea , de fapt , prin investirea banilor „în mai multe coșuri”.

Pentru moment reconsiderarea valorii punctului de pensie (în sensul că legea prevede și o limită maximă, pe care Guvernul ar trebui să o aibă în vedere) ca procent din salariul mediu brut lunar, este singura posibilitate de a asigura un venit de înlocuire cât mai apropiat de necesități, pensionarilor. Guvernanții acuză lipsa fondurilor, dar vina este, în parte, tot a lor, a managerilor, care nu știu, nu pot sau nu vor să ia măsuri împotriva evaziunii fiscale, a risipei banului public și a corupției pe care, de altfel, o recunosc.

Reformarea actuală a sistemului românesc de pensii trebuie să ia în considerare opțiunile, tendințele și legislația Uniunii Europene. Țările Uniunii se confruntă cu dificultăți ale propriilor sisteme de pensii, dificultăți care au în cea mai mare parte factori sociali și economici comuni, ceea ce a dus la propunerea și formularea în cadrul Uniunii, de măsuri comune pe termen mediu prin intermediul comisiilor de lucru organizate pe problema pensiilor.

După intrarea în vigoare a noului sistem, contribuțiile pentru pensii nu vor crește, ci doar vor fi distribuite diferit. Cota din contribuție care va fi administrată privat, va fi investită în condițiile legii și, împreună cu creșterile anuale, va fi returnată participantului la fond după pensionare.

Cunoașterea soluțiilor adoptate de țările Uniunii Europene în ceea ce privește reformarea pensiilor într-un viitor apropiat este importantă din necesitatea de aliniere la aceste tendințe, cât și datorită faptului că ele reprezintă modele de rezolvare a unor probleme cu care se confruntă și țările foste comuniste.

Interesant este că deși multe țări au introdus sisteme de pensii private și importanța lor a fost accentuată treptat- ponderea venitului pensiilor din sistemul public a crescut relativ la sistemul privat, tocmai datorită formulelor de beneficiu tot mai generoase ce au dus la o creștere constantă a ratelor de înlocuire

Propuneri de reformă precum creșterea gradului de ocupare a forței de muncă pentru creșterea sustenabilității sistemului de pensii național, inclusiv prin atragerea de forță de muncă din afara țării, înăsprirea condițiilor de pensionare anticipată, egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați și creșterea ei la 65 de ani până în 2020, creșterea ratei de ocupare a populației vârstnice și motivarea acesteia de a-și amâna pensionarea (obținerea de beneficii crescute prin creșterea perioadei active) constituie îndatoriri pentru România din momentul integrării în Uniune.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Alexandru Athanasiu – Dreptul securității sociale, editura Actami, 1996.

Barr, Nicholas, Piețele forței de muncă și politica socială în Europa centrală și de est, Banca Mondială, vol.2, 1995.

Ciochină-Barbu, Ioan, Dreptul securității sociale, editura Junimea, Iași, 2004.

Dobre, Susana, Raport asupra guvernării, Societatea Academică din România, 2006.

Filip, Gh.; Voinea, Gh; Mihăilescu; Lungu; Zugravu, B, Finanțe, editura Universității „Al. I.Cuza” Iași, 2006.

Kinsella, Kevin, Victoria A. Velcoff, U.S. Census Sureau, An Aging World, U.S. Government Printing Office, Washington DC, 2001.

Purcaru, Ion; Gheorghe Lazăr, Iulian Mircea – Asigurări de persoane și de bunuri

Iulian Văcărel, Gheorghe Bistricean, Gabriela Anghelache, Maria Șandor, Florin Georgescu, Finanțe publice, ed. IV-a, editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.

E. Zamfie, I Bădescu, C. Zamfir (coordonatori), Starea Societății Românești după 10 ani de tranziție, editura Expert, București.

Rother, P. C.; Catenare, M.; Schwab, Gageing and Pensions in the Euro Area Survey and Projection Results Social Protection Discussion Paper Series. No. 0307. Social Protection Unit. Human Development Network, The World Bank.., 2003

Acte normative

Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, actualizată.

Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii obligatorii administrate privat; republicată în Monitorul Oficial din 18 iulie 2007, cu modificările aduse în 2007

Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative.

Ordonanța de urgență nr.112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și a Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative.

Reviste

Ioniță, Lidia, În 2007 vom avea pensii private, Cotidianul, oct 2006

Ghișeul de pensii – 101 intrebari si raspunsuri – cel mai complet ghid despre pensiile private

CSPP – Sistemul de pensii private în România – ghid informativ

Revista de Dreptul muncii și Dreptul securități sociale, nr.1/2008

Revista română de Dreptul muncii și dreptul securității sociale, nr.1-3/2008

Revista română de Dreptul muncii și dreptul securității sociale, nr.4/2008

Revista română de Dreptul muncii și dreptul securității sociale, nr.5/2008

Monitorul Oficial, Partea I nr.880 din 27/10/2006, Norma nr.14/2006 privind transferul participanților între fondurile de pensii facultative

Monitorul Oficial, Partea I nr.61 din 25/01/2007, Legea nr.23/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat

Monitorul Oficial al României, Partea I nr.550 din 13/08/2007, Norma nr.21/2007 pentru modificare Normei nr. 1/2006 privind autorizarea de constituire a societății de pensii

Monitorul Oficial al României, Partea I nr.596 din 29/08/2007, Norma nr.28/2007 privind prospectul schemei de pensii facultative

Monitorul Oficial al României, Partea I nr.66 din 29/01/2008 Norma nr.3/2008 privind transferul participanților între fondurile de pensii administrate privat

Monitorul Oficial al României, Partea I nr.340 din 2.05.2008, Norma nr.11/2008 privind colectarea contribuțiilor individuale ale participanților la fondurile de pensii administrate privat

Monitorul Oficial al României, Partea I nr.357 din 8.05.2008, Norma nr.12/2008 privind nivelul minim al capitalului social necesar societății de administrare a investițiilor pentru administrarea de fonduri de pensii facultative.

Adrese internet

http:// www.legislațiamuncii.ro

http:// www.pensiiprriate.org

http:// www.cnpas.org

http:// www.cpisc.ro

http:// www.ing.ro

http:// www.worldbank.org\pensions – Disney, Richard, (1999), OECD Public Pension Programmes in Crisis: An Evaluation of the Reform Options. Social Protection Unit, Human Development Network, The World Bank.Schwartz, Anita, Pension Basics