. Studiul Aspectelor Juridice Si Financiar Contabile Generate de Creante Si Datorii

CAPITOLUL I

PROBLEME GENERALE PRIVIND CN TRANSELECTRICA SA – S.T. PITESTI

1. Regimul juridic. Profilul si organizarea CN TRANSELECTRICA SA – S.T. Pitești

Divizia transport-dispecer din cadrul Companiei Naționale de Electricitate – București cuprinde opt sucursale distincte pentru transportul energiei electrice, unități nou înființate, această activitate fiind inclusă, până la apariția HGR, în cadrul fostelor filiale de rețele electrice.

Obiectul de activitate

Obiectul de activitate constă în transportul energiei electrice prin liniile și stațiile electrice de 220-400-750 KV din Sistemul Energetic Național (SEN), în condiții de siguranță și eficiență economică (conform Anexa 1).

Obiectul său de activitate se realizează prin aportul propriu și prin subunitățile de Transport-dispecer și de Transport, din subordine.

Activitatea proprie este condusă de un director, care răspunde de întreaga desfășurare a lucrărilor în cadrul DERT și care are în subordine directă următoarele servicii și birouri:

Serviciul Exploatare, Mentenanță, Urmărirea Comportării Construcțiilor (UCC);

Serviciul Tehnic Energetic;

Serviciul Auto ;

Biroul Asigurarea Calității.

Activitatea privind informatica de proces și telecomunicațiile sunt conduse de către un director adjunct, în cadrul Direcției Exploatare, Implementare Tehnologii Informatice și Telecomunicații, care este subordonat directorului DTD și care are în subordine următoarele secții și servicii:

Serviciul Strategie, Dezvoltare și Coordonare de Sistem;

Secția Sisteme Informatice de Proces;

Secția Exploatare Sisteme Informatice;

Serviciul Sisteme de Telecomunicații.

De asemenea, în cadrul DEITIT, sub conducerea unui director adjunct, este condusă activitatea de informatică de gestiune organizată în următoarele secții:

Secția Implementare Sisteme Informatice de Gestiune și de Comunicații;

Secția Exploatare Sisteme Informatice de Gestiune și de Comunicații;

Direcția Exploatare Rețele Transport are următoarele atribuții mai importante:

În domeniul exploatării, mentenanței și introducerii tehnologiilor noi în instalațiile de transport al energiei electrice:

asigură realizarea lucrărilor de exploatare și a planurilor de revizii și mentenanță a instalațiilor;

organizează controlul activităților de exploatare și reparații ale instalațiilor de transport al energiei electrice;

participă la avizarea studiilor și documentațiilor de execuție pentru repararea și dezvoltarea rețelelor electrice de transport;

asigură analiza operativă a incidentelor produse în instalațiile de transport, precum și analiza lor periodică (lunară, anuală), stabilind măsuri de prevenire a acestora;

asigură asistență tehnică necesară sucursalelor de transport-dispecer și a celor de transport privind folosirea eficientă a fondurilor alocate pentru exploatarea, revizia și mentenanță rețelelor de transport al energiei electrice;

stabilește, împreună cu Direcția Dispecerului Energetic Național, planul de retragere din exploatare a instalațiilor de transport de 220-400-750 KV și urmărește realizarea acestora;

organizează și controlează modul de respectare a măsurilor privind protecția mediului de către sucursalele de transport-dispecer și de transport;

elaborează, reactualizează și verifică prescripții și normative specifice activității de transport al energiei electrice;

organizează și urmărește activitatea de mentenanță a instalațiilor de transport al energiei electrice la nivelul sucursalelor și centralizat la nivelul direcției;

elaborează documentații privind perspectiva de dezvoltare a instalațiilor de transport și furnizează date pentru elaborarea studiilor de fundamentare a strategiei de dezvoltare a SEN pe termen scurt, mediu și lung;

elaborează direcțiile principale și programele anuale și de perspectivă de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inginerie pentru rețele de transport;

proiectează și implementează sistemul calității în cadrul direcției și în sucursalele de transport-dispecer și sucursalele de transport;

evaluează periodic, prin audit, stadiul de implementare a sistemului calității și eficiența acestuia în cadrul direcției și sucursalelor;

Trebuie precizat că Dispecerii Energetici Teritoriali (București, Bacău, Cluj, Craiova și Timișoara), care aparțineau administrativ și operațional de Dispecerul Energetic Național (DEN) din București, prin noua structură organizatorică au fost incluși în sucursalele de transport (cinci sucursale), denumite sucursale de transport-dispecer (STD).

În afara acestor cinci sucursale mai sunt înființate încă trei sucursale de transport – ST (Constanța, Pitești și Sibiu), care nu au în componență dispeceri energetici teritoriali.

CN Transelectrica SA reprezentata prin cele 8 sucursale din teritoriu se ocupa in principal cu transportul energiei electrice atât intern cat si la extern, de la producători (Hidrocentrale, Termocentrale, Centrale nuclearo – electrice) care introduc energia produsa in Sistemul Energetic Național la tensiuni foarte înalte iar Transelectrica prin rețeaua de linii si stații de transformare dirijează energia electrica in rețeaua de distribuție a SC Electrica SA spre consumatorii finali.

În exploatarea sucursalelor de transport sunt următoarele rețele și stații electrice de 220-400-750 KV:

Rețele de transport
Tabelul 1

Stații de transformare

Tabelul 2

Un scurt istoric al Sucursalei de Transport al Energiei Electrice Pitești

Unitatea energetică din județul Argeș a fost creată în anul 1912 pentru a produce și a distribui energie electrică în Pitești și împrejurimile sale pentru particulari și autorități, sub titulatura de Societatea Autonomă de electricitate Pitești. Aceasta și-a început activitatea producând și furnizând curentul electric de la o centrală formată din două grupuri de 140 W, la o tensiune de 400 Vcc prin intermediul unei baterii tampon de 300 Ah pentru timp de noapte. Tensiunea de 220 V pentru alimentarea cu energie electrică a celor 170 de abonați și iluminatul public (140 de lămpi cu arc voltaic și 250 de lămpi cu incandescență) se realiza prin priză mediană cu ajutorul unor divizoare.

Supravegherea, controlul și recepționarea lucrărilor s-a făcut de Nicolae Vasilescu-Carpen, personalitate marcantă a dezvoltării energeticii românești.

Noua centrală crește zestrea energetică a județului Argeș, adăugându-se celor 450 W instalați în anul 1909 la "Țesătoria Română", actuala "SC Novatex" și celor 110 W instalați la CHE Câmpulung, pe râul Târgului, pentru fabricarea de hârtie.

Astfel, în orașul Pitești, oraș atestat documentar în 1388 într-un înscris al lui Mircea cel Bătrân printre cele mai vechi târguri din Țara Românească (Câmpulung – 1300, Curtea de Argeș – 1330, Brăila – 1350) este împlinit dezideratul de progres al locuitorilor săi.

Se pune în funcțiune în 1930 CTE Schitu Golești (3×6 MW) – 5,5 kV, care funcționează interconectată cu centralele Grozăvești și Filaret prin LEA de 60 kV dc Schitu Golești – Târgoviște și LEA dc Târgoviște – Grozăvești.

CTE Schitu Golești devine sursa de energie electrică și pentru Pitești în 1947, când se pune sub tensiune prima LEA de 15 kV din județ – printr-un transformator de 2500 kVA  5,5/15 kV în stația Schitu Golești și anume LEA Schitu Golești – Mușetești – Merișani – Pitești în lungime de 69 km cu conductor de cupru de 25 mmp.

În 1952 se pune sub tensiune stația 110/35/6 kV Pătroaia 2×10 MVA cu alimentare prin LEA de 110 kV Doicești – Pătroaia ca fiind prima stație de 110 kV în zona Pitești.

După această dată IRE Pitești continuă să înregistreze o creștere tehnico-economică uriașă concretizată în dezvoltarea instalațiilor de transport și distribuție, precedând existența marilor unități industriale de pe platformele chimice Govora, Pitești precum și platforma metalurgică Slatina.

Tensiunea de 220 kV apare în luna aprilie 1965 prin punerea în funcțiune a stației de 220/30 kV Slatina, alimentată prin LEA de 220 kV Slatina – Ișalnița, care alimenta cu energie electrică UA Slatina, cel mai mare consumator din țară.

Imediat nodul Slatina este alimentat din Luduș, CET București Sud și  Porțile de Fier prin linii de 400 kV, care funcționează la început la 220 kV și din 1973 la 400 kV.

Se dezvoltă instalații de 220 kV în Rm. Vâlcea și de 220 kV și 400 kV în județul Argeș, astfel că IRE Pitești în 1983, înainte de desprinderea întreprinderilor județene de distribuție Olt și Vâlcea, era una dintre cele mai mari unități din sector, având în exploatare peste 20.000 km de rețele de 0,4-400 kV, din care 3250 km rețea de înaltă tensiune, 80 de stații de transformare și 500.000 abonați care consumau anual 10 mld. de kWh.

Sucursala Transport Pitești, desprinsă din cadrul FTDEE Pitești în luna august 1998, exploatează și întreține instalațiile de transport a energiei electrice cu tensiuni de 220/400 kV de pe teritoriile județelor Argeș, Olt și Vâlcea.
 

Obiect de activitate

transportul energiei electrice prin instalațiile din patrimoniul dat spre administrare (conform Anexa 2);

dezvoltarea, retehnologizarea și modernizarea prin investiții a instalațiilor;

realizarea de revizii și reparații la instalațiile energetice precum și la dispozitivele de lucru și mecanizare specifice;

optimizarea funcționării instalațiilor energetice existente;

gestionarea energiei electrice;

asigurarea condițiilor tehnico-organizatorice de menținere a stării de funcționalitate a instalațiilor energetice date spre administrare;

activitatea financiar-contabilă proprie până la întocmirea balanței de verificare și a bilanțului contabil;

aprovizionarea tehnico-materială necesară desfășurării activității proprii;

valorificarea materialelor rezultate din stocuri, reparații, demolări;

asigurarea documentației de execuție pentru lucrările de RC, RK și investiții;

supravegherea lucrărilor efectuate asupra instalațiilor aflate în administrare;

realizarea sistemului propriu informatic și de telecomunicații corelat cu sistemul informațional al companiei;

participarea la activitatea de reducere a impactului instalațiilor asupra mediului înconjurător;

pregătirea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului în rețeaua SEN și în sistemul de învățământ public;

aplicarea reglementărilor ANRE pentru activitatea de transport a energiei electrice;

realizarea întregii activități în condiții de securitate pentru personal, stabilirea și aplicarea măsurilor specifice de protecția muncii, prevenirea și stingerea incendiilor în instalații;

aplicarea sistemului de asigurarea calității în activitatea sucursalei.

2. Organizarea contabilității la CN TRANSELECTRICA SA

– S.T. Pitești

Servind ca ghid în gestiune și furnizând informații, contabilitatea poate fi considerată ca o formă tradițională a informației de gestiune. Nici o informație nu rezolvă, însă, singură, problemele gestiune, dar permite un calcul economic, al cărui studiu rațional dă posibilitatea luării deciziilor.

Contabilitatea tratează informația într-o manieră completă și continuă. Ea descrie datele observate sub toate aspectele și calculează imediat consecințele. Este, deci, un instrument de gestiune și o bază de previziune remarcabilă.

În timp ce contabilitatea generală calculează rezultatul global al întreprinderii la sfârșitul exercițiului și descrie situația patrimonială furnizând baza analizei financiare, contabilitatea specială permite plata personalului, întocmirea facturilor sau înregistrarea devizelor, iar contabilitatea analitică se ocupă de calculul costului furnizând baza de calcul economic.

Contabilitatea generală sesizează relațiile întreprinderii cu exteriorul, deci fluxurile externe.

Contabilitatea nu poate oferi însă toate soluțiile pentru gestiune: ea nu ne dă informații privind starea cererii, costul de renunțare la o decizie, anticipațiile asupra unor fapte și evenimente.

În concluzie, contabilitatea înseamnă cunoașterea, tratahnico-economică uriașă concretizată în dezvoltarea instalațiilor de transport și distribuție, precedând existența marilor unități industriale de pe platformele chimice Govora, Pitești precum și platforma metalurgică Slatina.

Tensiunea de 220 kV apare în luna aprilie 1965 prin punerea în funcțiune a stației de 220/30 kV Slatina, alimentată prin LEA de 220 kV Slatina – Ișalnița, care alimenta cu energie electrică UA Slatina, cel mai mare consumator din țară.

Imediat nodul Slatina este alimentat din Luduș, CET București Sud și  Porțile de Fier prin linii de 400 kV, care funcționează la început la 220 kV și din 1973 la 400 kV.

Se dezvoltă instalații de 220 kV în Rm. Vâlcea și de 220 kV și 400 kV în județul Argeș, astfel că IRE Pitești în 1983, înainte de desprinderea întreprinderilor județene de distribuție Olt și Vâlcea, era una dintre cele mai mari unități din sector, având în exploatare peste 20.000 km de rețele de 0,4-400 kV, din care 3250 km rețea de înaltă tensiune, 80 de stații de transformare și 500.000 abonați care consumau anual 10 mld. de kWh.

Sucursala Transport Pitești, desprinsă din cadrul FTDEE Pitești în luna august 1998, exploatează și întreține instalațiile de transport a energiei electrice cu tensiuni de 220/400 kV de pe teritoriile județelor Argeș, Olt și Vâlcea.
 

Obiect de activitate

transportul energiei electrice prin instalațiile din patrimoniul dat spre administrare (conform Anexa 2);

dezvoltarea, retehnologizarea și modernizarea prin investiții a instalațiilor;

realizarea de revizii și reparații la instalațiile energetice precum și la dispozitivele de lucru și mecanizare specifice;

optimizarea funcționării instalațiilor energetice existente;

gestionarea energiei electrice;

asigurarea condițiilor tehnico-organizatorice de menținere a stării de funcționalitate a instalațiilor energetice date spre administrare;

activitatea financiar-contabilă proprie până la întocmirea balanței de verificare și a bilanțului contabil;

aprovizionarea tehnico-materială necesară desfășurării activității proprii;

valorificarea materialelor rezultate din stocuri, reparații, demolări;

asigurarea documentației de execuție pentru lucrările de RC, RK și investiții;

supravegherea lucrărilor efectuate asupra instalațiilor aflate în administrare;

realizarea sistemului propriu informatic și de telecomunicații corelat cu sistemul informațional al companiei;

participarea la activitatea de reducere a impactului instalațiilor asupra mediului înconjurător;

pregătirea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului în rețeaua SEN și în sistemul de învățământ public;

aplicarea reglementărilor ANRE pentru activitatea de transport a energiei electrice;

realizarea întregii activități în condiții de securitate pentru personal, stabilirea și aplicarea măsurilor specifice de protecția muncii, prevenirea și stingerea incendiilor în instalații;

aplicarea sistemului de asigurarea calității în activitatea sucursalei.

2. Organizarea contabilității la CN TRANSELECTRICA SA

– S.T. Pitești

Servind ca ghid în gestiune și furnizând informații, contabilitatea poate fi considerată ca o formă tradițională a informației de gestiune. Nici o informație nu rezolvă, însă, singură, problemele gestiune, dar permite un calcul economic, al cărui studiu rațional dă posibilitatea luării deciziilor.

Contabilitatea tratează informația într-o manieră completă și continuă. Ea descrie datele observate sub toate aspectele și calculează imediat consecințele. Este, deci, un instrument de gestiune și o bază de previziune remarcabilă.

În timp ce contabilitatea generală calculează rezultatul global al întreprinderii la sfârșitul exercițiului și descrie situația patrimonială furnizând baza analizei financiare, contabilitatea specială permite plata personalului, întocmirea facturilor sau înregistrarea devizelor, iar contabilitatea analitică se ocupă de calculul costului furnizând baza de calcul economic.

Contabilitatea generală sesizează relațiile întreprinderii cu exteriorul, deci fluxurile externe.

Contabilitatea nu poate oferi însă toate soluțiile pentru gestiune: ea nu ne dă informații privind starea cererii, costul de renunțare la o decizie, anticipațiile asupra unor fapte și evenimente.

În concluzie, contabilitatea înseamnă cunoașterea, tratarea și interpretarea informațiilor interesând întreaga gestiune sau părți ale patrimoniului.

Metodele aplicate de contabilitate se pot aprecia după cantitatea de informații pe care le furnizează, precizia acestora, rapiditatea cu care sunt furnizate, eficiența deciziilor.

Activitatea financiar – contabila este împărțită pe compartimente si direcții respectându-se normele legale care prevăd organizarea acestui sector pe unitati distincte, compartimente pe grupe de probleme, sub forma de servicii, birouri, etc.

O astfel de organizare trebuie sa fie elastica si adaptabila la condițiile concrete ale economiei românești.

In cadrul CN TRANSELECTRICA SA – Sucursala de Transport Pitești, activitatea economica cuprinde o singura direcție (conform Anexa 3).

Direcția economica este condusa de un director economic si este împărțită pe următoarele servicii si birouri:

Serviciul buget – finanțe, contabilitate;

Biroul comercial – aprovizionare;

Biroul patrimoniu – administrativ.

Datorita folosirii tehnicii de calcul, munca desfasurata in domeniul financiar – contabil este organizata astfel încât necesita un consum minim de efort.

In cadrul direcției prezentate, serviciul este, la rândul sau, impartit in birouri specifice tipului de activitate desfasurata de personalul biroului respectiv, in funcție de natura, volumul si complexitatea lucrărilor.

Contabilitatea generala, denumita si financiara, are la baza norme unitare privind organizarea si conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate unitatile patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informațiilor necesare atât pentru necesitățile proprii, cit si in relațiile acestora cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale si alte persoane juridice si fizice.

Obiectul contabilității îl constituie reflectarea in expresie băneasca a bunurilor mobile si imobile, alte bunuri cu potențial economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligațiile unitatilor patrimoniale, precum si miscarile si modificările intervenite in urma operațiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obținute de acestea.

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.

Conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2001, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Persoanele juridice organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.

Contabilitatea poale fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii și de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii.

Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte și care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finanțelor Publice stabilește, în funcție de evoluția inflației și de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligația de a încheia contracte pentru întocmirea situațiilor financiare anuale numai de către persoane fizice sau juridice calificate, autorizate.

În acest scop, persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operațiunile economice, organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare anuale simplificate, depunerea la termen a acestora la organele în drept și publicarea lor; păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare anuale simplificate; organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2001, precum și a celorlalte prevederi legale privind întocmirea și utilizarea formularelor comune și a celor cu regim special utilizate în activitatea financiară și contabilă), orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune.

Documentele justificative cuprind, cel puțin, următoarele elemente principale:

a) denumirea documentului;

b) denumirea și sediul persoanei juridice care întocmește documentul;

c) numărul și data întocmirii acestuia;

d) menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice (când este cazul);

e) conținutul operațiunii economice și, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia;

f) datele cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate;

g) numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;

h) alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar și cartea mare. Acestea se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel complectate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.

Potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2001, registrele de contabilitate, precum și documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează timp de 10 ani, în arhivă, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani.

Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă, în forma lor originală, grupate în funcție de natura operațiunilor și în ordine cronologică, în cadrul exercițiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea și consultarea acestora în termenele prevăzute de lege.

Potrivit art. 26 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2001, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

Documentele contabile reconstituite vor purta mențiunea "Reconstituit".

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, la oficiul registrului comerțului.

3. Situația financiara a CN TRANSELECTRICA SA – S.T. Pitești

Evoluția principalilor indicatori economico – financiari ai companiei in perioada 2000 – 2002 este relevanta in privința activității Sistemului Energetic Național, fiind prezentata in tabelul de mai jos :

Principalii indicatori economico – financiari ai C.N. TRANSELECTRICA S.A.

Tabelul 3 – mii lei –

În perioada 2000-2002 profitul evoluează după un trend liniar ascendent, înregistrând nivelul maxim în anul 2002 ca urmare a unei management performant.

Evoluția creanțelor peste 270 de zile în perioada 2000-2002

– mii lei –

Analiza creanțelor si datoriilor

La data de 31.12.2002, CN TRANSELECTRICA SA – ST Pitești înregistrează creanțe in valoare de 11.3 mld. lei, astfel:

Tabelul 4 – mld. lei –

Din analiza datelor prezentate rezulta ca soldul creanțelor la data de 31.12.2002, a scăzut fatã de 31.12.2001 cu 3,7 mld. lei.

Aceasta scădere se datorează redresări (progresului) economiei la nivel național.

Analiza obligațiilor nefinanciare ale societati

La 31.12.2002 obligațiile nefinanciare ale societatii sunt de 10,2 mld.lei, astfel:

1. Clienți creditori 0,3 mld. lei ( 2,95 % )

2. Furnizori si conturi asimilate 6,9 mld. lei ( 67,64 % )

3. Alte datorii 3,0 mld. lei ( 29,41 % )

1. Clienți creditori in suma de 0,3 mld. lei reprezintă avansuri încasate de la clienți pentru livrări de bunuri.

2. Furnizori si conturi asimilate

Obligațiile societatii fata de furnizori la 31.12.2002 sunt de 6,9 mld. lei, structurate astfel:

Tabelul 5 – mld. lei –

Se constatã astfel, o scădere a datoriilor societatii în anul 2002 fatã de anul 2001.

Se poate constata din cele prezentate mai sus faptul ca CN TRANSELECTRICA SA, si-a concentrat atenția asupra încasării în termen a creanțelor comerciale precum si achitării la scadentã a datoriilor comerciale.

În acest prim capitol al lucrării am încercat sã prezint pe scurt importanta pe care o au creanțele si datoriile comerciale în cadrul activitãtii desfãsurate de un agent economic, precum si principalele reguli care guvernează buna gestionare a creanțelor si datoriilor comerciale.

CAPITOLUL II

CREANTELE SI DATORIILE CA STRUCTURI PATRIMONIALE ALE INTREPRINDERII

1. Creanțele si datoriile – concept general

În cadrul activității economice se realizează schimburi de valori. Una din părți oferă bunul sau serviciul spre vânzare iar cealaltă parte remite contravaloarea sa. Putem deosebi doua fluxuri de valori de sens contrar, adică fluxul de mărfuri (bunuri si servicii) si contrafluxul valorilor de schimb, în general al banilor. Conform Standardului Internațional de Contabilitate 32 „Banii (numerarul) sunt un activ financiar deoarece reprezintă un mijloc de schimb si de aceea este baza de evaluare si raportare in situațiile financiare a tuturor tranzacțiilor”.

Aceste fluxuri de valori sunt controlate prin contabilitate. În jocul social al contabilității, utilizatorii interpretează un rol extrem de important, ei reprezentând categoria de actori care dinamitează „disputa” impunând in anume contexte regulile lor. În primele pagini ale lucrării „Îmblânzirea junglei contabilității”, autorul Niculae Feleagã afirma: „………… volens – nolens”, recunoașterea utilizatorului preferențial al unui sistem contabil ne aratã stadiul

( nivelul ) în care se aflã progresul contabilității într-o tarã sau alta :

– lumea anglo-saxonã, unde contabilitatea financiarã este orientatã spre satisfacerea cerințelor informaționale ale investitorilor, se plasează la nivelul cel mai înalt. Abordarea fundamentalã a contabilității britanice se bazează pe relația:

ACTIV – DATORII = CAPITALURI PROPRII

– țările Europei Comunitare Continentale, unde s-a organizat un sistem de informare privind întreprinderea si pentru întreprindere

– țările în care contabilitatea își menține, cu prioritate, un rol instrumentalist in folosul realizării interesului statal prin diferite pârghii fiscale .

Plasat în a – III – a categorie, sistemul contabil romanesc a intrat într-un stadiu al reformei sale prin deschidere către investitori, dinamizarea activității pieței financiare, introducerea spiritului si a soluțiilor normelor contabile internaționale. Cadrul contabil conceptual al Comisiei Internaționale a Standardelor Contabile vizează satisfacerea necesitaților informaționale ale unui complex de șapte categorii de utilizatori: investitorii, salariații, creditorii, furnizorii si alți creditori, clienții, guvernele, administrațiile si publicul.

În prezenta lucrare se vor studia creanțele si datoriile comerciale. Creanțele si datoriile fatã de terțe persoane constituie douã categorii de elemente patrimoniale, de activ, respectiv pasiv, având o structurã eterogenã si implicații semnificative in ceea ce privește situația financiarã a oricărui agent economic.

Creanța reprezintă un drept contractual de a primi bani la vedere sau la date fixate si determinabile. Creanța este o resursã controlatã de întreprindere care provine din evenimente trecute si este purtătoare de avantaje economice viitoare ce trebuie sa fie benefice întreprinderii.

Datoria reprezintă o obligație actualã a unei întreprinderi care provine din evenimente trecute si care trebuie sa antreneze cu ocazia plații sale o ieșire de resurse generatoare de avantaje economice.

În planul de conturi general sunt delimitate următoarele categorii de creanțe si datorii pe termen scurt:

Comerciale

Sociale

Fiscale si asimilate

CREANTE In cadrul grupului DATORII

Salariale

De regularizare si asimilare

Decontări in cadrul societății

Diverse

1) După natura lor creanțele si datoriile se clasificã în:

ACTIV PASIV

a) Creanțe comerciale a) Datorii din exploatare

salariale comerciale

b) Creanțe diverse asupra b) Datorii diverse

personalului

asupra fiscale sociale

statului

asupra

acționarilor c) Datorii financiare

2) După termenul :

scurt

a) de realizare : creanțe pe termen mediu

lung

b) de scadenta : datorii pe termen scurt

mediu

lung

sau

a) creanțe curente b) datorii

pe termen lung

3) După moneda în care se formează:

interne

creanțe datorii

externe

1.1 Caracterizarea conținutului structurii in conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate

Conform IAS 1 o datorie este clasificatã ca datorie curentã atunci când:

se asteaptã sã fie achitatã in cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;

este exigibilã in termen de 12 luni de la data bilanțului;

Creanțele si datoriile pe care întreprinderea si le creazã în legătura cu înființarea sa, ca si pe parcursul desfãsurãrii activității, în funcție de termenul de decontare, se grupează în creanțe si datorii pe termen lung ( peste un an ) si creanțe si datorii pe termen scurt. Creanțele si datoriile pe termen scurt sunt cunoscute si sub denumirea de decontări curente, de exploatare sau decontări cu terții.

Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IAS stabilește conceptele ce stau la baza întocmirii situațiilor financiare cu scop general.

Aceste situații financiare sunt întocmite și prezentate cel puțin anual, venind în întâmpinarea nevoilor comune de informații ale unei sfere largi de utilizatori, cum ar fi: investitorii, angajații, creditorii, publicul.

Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare ale întreprinderii.

Elementele legate direct de evaluarea poziției financiare sunt activele, datoriile și capitalul propriu.

Active

Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect la fluxul de numerar și echivalentele numerarului către întreprindere. Acest potențial poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare sau se poate transforma în numerar sau poate avea capacitatea de a reduce ieșirile de numerar, cum ar fi un proces de producție care micșorează costurile.

Întreprinderea își utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii iar clienții sunt dispuși să plătească pentru a le obține, contribuind la fluxul de trezorerie al întreprinderii.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active pot intra în întreprindere în mai multe moduri:

utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producția de bunuri destinate vânzării către întreprindere;

utilizat pentru stingerea unei datorii;

schimbat cu alte active.

Creanțele sunt asociate cu drepturi legale, inclusiv cu dreptul de proprietate. Activele unei întreprinderi rezultă din tranzacții.

Întreprinderile obțin activele prin cumpărarea sau producerea lor, dar și sub formă de proprietăți primite de la guvern ca parte a unui program de încurajare a creșterii economice. Tranzacțiile sau evenimentele ce sunt așteptate în viitor nu generează active, de exemplu intenția de a cumpăra un bun nu satisface definiția unui activ.

Există o strânsă legătură între ieșirile de numerar și generarea de active, dar nu este neapărat necesar ca cele două să coincidă. În momentul în care se produce o ieșire de numerar, aceasta poate însemna că se urmărește obținerea de beneficii economice viitoare, dar nu este o dovadă concludentă că elementul obținut corespunde definiției unui activ.

Datorii

Caracteristica esențială a unei datorii este faptul că întreprinderea are o obligație actuală. O obligație reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel. Legea poate impune întreprinderii să-și respecte obligațiile, ca o consecință a unui contract. În mod normal, acestea reprezintă sume ce trebuie plătite pentru bunuri sau servicii primite.

Trebuie făcută distincția între o obligație actuală și un angajament viitor. Decizia de a achiziționa active ale unei întreprideri nu reprezintă o obligație prezentă. Obligația apare numai în momentul livrării activului sau când întreprinderea are un acord irevocabil de cumpărare a activului. Stingerea unei obligații implică renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cererii celeilalte părți.

Stingerea unei obligații se poate face prin:

plata în numerar;

transferul altor active;

prestare de servicii;

înlocuirea obligației cu o alta.

Datoriile rezultă din tranzacții sau evenimente trecute. De exemplu, achiziția de bunuri sau utilizarea serviciilor dă naștere unor datorii comerciale.

O întreprindere poate recunoaște reduceri viitoare pe baza cumpărărilor anuale făcute de clienți, ca fiind datorii, în acest caz vânzarea bunurilor din perioada anterioară este tranzacția care dă naștere datoriei respective.

Capitalul propriu

Este definit ca interes al acționarilor, putând fi subclasificat în bilanț.

Recunoașterea activelor

Un activ este recunoscut în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere și activul are un cost sau o valoare care pot fi evaluate în mod credibil.

Nu este recunoscut în bilanț atunci când este improbabil ca ieșirea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. Însă, o astfel de tranzacție va avea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit și pierdere. Aceasta nu înseamnă că scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul decât obținerea unui beneficiu. Singura implicație este aceea că gradul de siguranță privind obținerea unui beneficiu într-o perioadă contabilă ulterioară este insuficient pentru a garanta recunoașterea unui activ.

Recunoașterea datoriilor

O datorie este recunoscută în bilanț în momentul în care este probabil că o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare, poate fi evaluată în mod credibil. În practică obligațiile rezultate din contracte în care nu s-au respectat încă obligațiile contractuale (datoriile pentru stocuri comandate dar neprimite încă) nu sunt, în general, recunoscute ca datorii în situațiile financiare.

Astfel de obligații pot corespunde definiției datoriilor și în cazul în care criteriile de recunoaștere sunt îndeplinite în anumite circumstanțe, acestea pot fi recunoscute. În astfel de circumstanțe recunoașterea datoriilor implică și recunoașterea activelor și cheltuielilor aferente.

Creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element stabilită în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței.

Valoarea de utilitate a creanțelor și datoriilor se stabilește în funcție de valoarea lor de încasat, respectiv de plată.

La încheierea exercițiului elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, valoare contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

Norma contabilă internațională IAS 18 precizează că veniturile provenind din vânzarea mărfurilor sau produselor trebuie să îndeplinească condițiile pentru a fi contabilizate:

întreprinderea trebuie să fi transferat cumpărătorului principalele riscuri și avantaje inerente proprietății bunurilor cedate;

întreprinderea nu trebuie să conserve controlul efectiv asupra acestor bunuri și nici să participe la gestiunea lor;

costurile operațiilor trebuie să fie măsurabile de o manieră fiabilă.

Se mai stipulează că transferul riscurilor și avantajelor legate de proprietate coincide cu transferul drepturilor de proprietate sau cu livrarea.

O tranzacție este considerată drept o vânzare și veniturile respective pot fi contabilizate, când vânzătorul conservă o parte nesemnificativă a bunurilor (conservarea proprietății bunurilor se face cu singurul scop de protejare a vânzătorului contra riscului de neplată).

Tranzacțiile nu pot fi considerate vânzări și nu poate fi contabilizat nici un venit când:

vânzătorul rămâne obligat din cauza unei execuții nesatisfăcute și neacoperite de clauze de garanție;

obținerea veniturilor din vânzarea bunurilor este subordonată revânzării acestora de către cumpărător;

bunurile sunt livrate sub rezerva instalării lor, aceasta reprezentând o parte importantă din contractul încă neexecutat de vânzător;

cumpărătorul are dreptul să anuleze cumpărarea datorită unei clauze precizate în contractul de vânzare, vânzătorul fiind într-o situație de incertitudine referitoare la probabilitatea restituirii bunurilor.

Veniturile provenind dintr-o prestare de servicii să fie constatate prin referință la situația execuției operației, la data bilanțului, când sunt îndeplinite condițiile:

suma veniturilor poate fi evaluată într-un mod fiabil;

este probabil ca avantajele economice asociate operației vor fi în beneficiul întreprinderii;

situația de execuție a operației la data bilanțului poate fi evaluată de o manieră fiabilă;

cheltuielile efectuate pentru această operație și cheltuielile de efectuat pentru finalizarea operației pot fi finalizate în mod fiabil.

Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite și dacă este probabil că întreprinderea își va recupera costurile angajate ale operației, valoarea de înregistrare a venitului va fi egală cu costul operației.

Evaluarea vânzărilor de bunuri și servicii se face plecând de la prețul de vânzare, tarif în cazul serviciilor, exclusiv reducerile comerciale operate, preț definitiv între vânzător și cumpărător.

Fixarea prețului de vânzare se bazează pe o politică care trebuie să răspundă obiectivelor strategice ale întreprinderii cum sunt:

supraviețuirea: atrage tendința scăderii prețurilor pentru menținerea unui anumit nivel de activitate și asigurarea continuității exploatării;

maximizarea profitului: presupune căutarea unui echilibru între volumul fizic al activității și prețul care asigură maximizarea profitului;

maximizarea dezvoltării: întreprinderea caută să ocupe maximul din segmentele de piață promovând un preț descurajant pentru concurență;

promovarea imaginii: presupune adaptarea nivelului prețului cu imaginea de marcă și calitatea produselor.

2. Creanțele si datoriile comerciale – caracteristici; conținut; structura.

Creanțele comerciale rezultã ca urmare a vânzării producției, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor ce constituie obiect al activității de exploatare.

Datoriile comerciale sunt obligații fatã de terți ce apar ca urmare a derulării operațiunilor de aprovizionare cu bunuri, lucrări si servicii necesare activității de exploatare, precum si cele rezultate din avansurile sau aconturile primite de la clienți, reprezentând contravaloarea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor ce urmează a fi livrate, executate sau prestate.

Stingerea creanțelor si datoriilor comerciale se face prin decontarea acestora. Aceasta implicã pe de o parte, încasarea de întreprindere a anumitor resurse care încorporează beneficii economice (pentru creanțele comerciale) si pe de alta parte renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice pentru satisfacerea celeilalte părți (pentru datoriile comerciale).

Contabilitatea terților asigura evidenta datoriilor si a creanțelor unitatii patrimoniale in relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, salariații, asigurările sociale, bugetul statului, unitatile din cadrul grupului, asociații, acționarii, diverși debitori si creditori si alte persoane fizice sau juridice.

In contabilitatea furnizorilor si clienților se înregistrează operațiunile patrimoniale privind livrările de mărfuri si produse, lucrările executate si serviciile prestate, precum si alte operațiuni efectuate, de regula, in baza contractelor încheiate intre aceștia.

Avansurile acordate furnizorilor si creanțele din ambalaje si alte bunuri de primit de la aceștia, precum si avansurile primite de la clienți si datoriile pentru ambalaje si alte bunuri de livrat acestora se înregistrează in contabilitate in conturi distincte.

Operațiunile privind vânzările-cumpărările de bunuri, executările de lucrări si prestările de servicii efectuate pe baza efectelor de comerț se înregistrează in contabilitate in conturile corespunzătoare de efecte de plata sau de primit, după caz.

Efectele comerciale scontate, neajunse la scadenta, se înregistrează intr-un cont in afara bilanțului si se menționează în anexa la bilanț.

Efectele de comerț trebuie sa îndeplinească condițiile de forma si de fond prevăzute de reglementările in vigoare, fără de care validitatea lor poate fi anulata sau contestata.

Creanțele si datoriile unitatii se înregistrează in contabilitate la valoarea lor nominala.

Creanțele si datoriile in devize se înregistrează in contabilitate in lei, la cursul valutar de schimb in vigoare la data efectuării operațiunilor.

Diferentele de curs valutar, intre data înregistrării creanțelor si datoriilor in devize si data încasării, respectiv a plații lor, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Contabilitatea furnizorilor si a clienților, a celorlalte datorii si creanțe se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.

In acest sens, in contabilitatea analitica, furnizorii si clienții se grupează astfel: interni si externi, iar in cadrul acestora, pe termene de plata, respectiv de încasare (termen lung – peste 5 ani, mediu – de la 1 la 5 ani si scurt – sub 1 an).

In cadrul conturilor de furnizori si clienți se grupează distinct datoriile si creanțele izvorâte din tranzacțiile cu clauze de rezerva de proprietate. De asemenea, in contabilitatea analitica se grupează distinct clienții si furnizorii la care unitatea patrimoniala deține titluri de participare.

Creanțele incerte se înregistrează distinct in contabilitate.

Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediile de odihna, precum si cele pentru incapacitate temporara de munca plătite din fondul de salarii si alte drepturi in bani și/sau în natura datorate de unitatile patrimoniale personalului pentru munca prestata si care se suporta, potrivit reglementarilor in vigoare, din fondul de salarii.

In contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi si avantaje, care, potrivit reglementarilor in vigoare, nu se suporta din fondul de salarii (masa calda, alimentație antidot etc.), stimulentele din profitul net realizat, acordate după aprobarea bilanțului contabil anual, precum si avansurile acordate potrivit legii.

Drepturile de personal neridicate in termen de 3 zile se înregistrează intr-un cont distinct, pe persoane.

Reținerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata in rate, chirii sau pentru alte obligații opozabile salariaților, datorate terților (popriri, pensii alimentare si altele), se efectuează numai in baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relații contractuale.

Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exercițiului financiar in curs, se înregistrează, la finele acestuia, ca alte datorii si creanțe in legătura cu personalul.

Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligațiile unitatii patrimoniale pentru contribuția la asigurări sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj, precum si contribuția personalului pentru pensia suplimentara si pentru ajutorul de șomaj.

Eventualele sume datorate sau care urmează a se incasa de către unitatea patrimoniala in perioadele următoare, aferente exercițiului financiar in curs, se înregistrează la finele acestuia ca alte datorii si creanțe sociale.

In cadrul decontărilor cu bugetul statului si fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugata, impozitul pe salarii, subvențiile de primit si alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate.

Taxa pe valoarea adăugata datorata bugetului de stat se stabilește lunar, pe baza de decont, ca diferența intre valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate ( pentru T.V.A. colectata ) si a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri si servicii ( T.V.A. deductibila ).

In situația in care exista decalaje intre faptul generator de T.V.A. si exigibilitatea acesteia, totalul T.V.A. se înregistrează intr-un cont distinct, denumit T.V.A. neexigibilă, care, pe măsura ce devine exigibila, se trece la T.V.A. colectata, respectiv la T.V.A. deductibila.

De asemenea, in acest cont se înregistrează si T.V.A. deductibila sau colectata, pentru livrări de bunuri si servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile până la data încheierii exercițiului financiar.

Diferența de taxa, in plus sau in minus, dintre T.V.A. colectata si T.V.A. deductibila se înregistrează in conturi distincte (T.V.A. de plata, respectiv T.V.A. de recuperat) si se regularizează in condițiile legii.

Impozitul pe salarii, care se înregistrează in contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unitatii patrimoniale, precum si impozitul reținut din drepturile banesti acordate salariaților zilieri, temporari, precum si colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.

Impozitul suplimentar, datorat de unitatea patrimoniala in cazul depășirii fondului de salarii admisibil, determinat, potrivit legii, in raport cu gradul de depășire a acestuia, se înregistrează in contabilitate intr-un cont analitic distinct.

La alte impozite, taxe si vărsăminte datorate bugetului statului sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat si alte impozite si taxe. Acestea se defalca in contabilitatea analitica pe categorii de impozite, taxe si vărsăminte asimilate.

Subvențiile primite sau de primit de către unitatea patrimoniala se înregistrează in contabilitate intr-un cont distinct.

Contabilitatea decontărilor in cadrul unitatilor de grup si cu asociații cuprinde: operațiunile care se înregistrează reciproc si in aceeași perioada de gestiune, atât în contabilitatea unitatii patrimoniale debitoare, cit si a celei creditoare, aparținând aceluiași grup, precum si decontările intre asociați si unitatea patrimoniala privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu asociații si, de asemenea, conturile coparticipantilor referitoare la operațiunile efectuate in comun, in cazul asocierilor in participație.

Sumele depuse sau lăsate temporar de către asociați la unitatea patrimoniala, precum si dobânzile aferente se înregistrează in contabilitate in conturi distincte.

Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme si echipament de lucru, precum si debitele provenite din pagube materiale, amenzile si penalitățile pretinse, stabilite in baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești, si alte creanțe fata de personalul unitatii se înregistrează ca alte creanțe in legătura cu personalul. Creanțele datorate de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează in conturile de debitori diverși.

Sumele datorate de unitatea patrimoniala unor terțe persoane fizice sau juridice, altele decât personalul propriu, clienți si furnizori, se înregistrează in contul de creditori diverși.

Operațiunile care nu pot fi înregistrate direct in conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, intr-un cont distinct. Sumele înregistrate in acest cont trebuie clarificate de către unitatea patrimoniala intr-un termen cit mai scurt, dar nu mai târziu de încheierea exercițiului financiar.

Cheltuielile efectuate si veniturile realizate in perioada curenta, dar care privesc perioadele sau exercițiile financiare următoare, precum si cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciții financiare se înregistrează distinct in contabilitate, prin folosirea conturilor de regularizare.

In aceste conturi se înregistrează, in principal, următoarele cheltuieli si venituri: cheltuielile pentru reparații capitale neprevizibile, chiriile, abonamentele si alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente si alte venituri aferente perioadelor sau exercițiilor financiare următoare.

Pentru deprecierea creanțelor din conturile de clienți, decontări in cadrul unitatilor de grup si debitori, de regula, la finele exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor, care se regularizează.

Creanțele din vânzări de bunuri si servicii au o structurã variatã funcție de natura creditelor acordate de furnizori cu ocazia vânzării si în funcție de exigibilitatea lor .

Creanțele comerciale se clasificã astfel:

creanțe în termen din vânzarea pe credit comercial

creanțe în termen din vânzarea pe credit cambial

a) după exigibilitate creanțe neexigibile

creanțe al căror termen de exigibilitate a expirat

creanțe interne

b) după locul vânzării

creanțe externi

creanțe cu încasare imediatã

c) după vechime

creanțe cu încasare la termen

creanțe ordinare

d)după respectarea termenului de platã creanțe dubioase

creanțe litigioase

creanțe irecuperabile

creanțe certe

e) după certitudinea încasării

creanțe incerte

Creanțele ordinare sunt creanțele care nu prezintă riscuri privind încasarea, în timp ce creanțele incerte sunt creanțele a căror recuperare este incertã, deoarece situația financiarã a debitorului este compromisã (situație de faliment sau incapacitate temporarã de platã). Acestea din urmã pot deveni litigioase când se contestã valoarea lor de către debitori urmând ca instanțele judecãtoresti sã rezolve conflictul deschis în acest sens.

Creanțele irecuperabile reprezintă creanțe definitiv pierdute de întreprindere (din cauza dispariției debitorului , procedurile de recuperare au eșuat, renunțarea la o creanța datoritã modicitãtii sumei etc.)

În cazul societății CN TRANSELECTRICA SA – S.T. PITESTI termenele de recuperare a creanțelor sunt: 60 de zile pentru ambalajele livrate , 30 de zile pentru piesele de schimb căzute în termenul de garanție, 10 zile pentru prestațiile energetice iar plata deșeurilor se face în data în care a avut loc ridicarea acestora.

Termenul de recuperare a creanțelor comerciale se determinã cu indicatorul '' Durata de imobilizare a creanțelor comerciale ''.

Sd * 360 Sd = sold debitor al contului de creanța

Di = CA = cifra de afaceri

CA sau Rd Rd = rulaj debitor al contului de creanța

Vânzările pe credit comercial se pot face atât partenerilor interni cât si externi, ceea ce dã naștere la douã categorii de creanțe: clienți interni si externi.

La CN TRANSELECTRICA SA – ST PITESTI sunt evidențiate atât creanțele pe termen scurt, mediu cât si lung. În general, aceste creanțe se încasează cu plata la vedere ( pentru deșeuri ) si în termenele de scadentã ( 5, 10, 30, si 90 de zile ) prin: ordin de platã , cec, iar pentru cele care nu se încasează în termenele scadente, se initiazã procedurile de acționare în judecatã pentru recuperarea lor.

O datorie reprezintă o obligație actualã a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea căreia se asteaptã o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.

Legea poate impune întreprinderii sã își respecte obligațiile ce decurg ca o consecința a unui contract sau dintr-o cerința legalã. În mod normal acestea reprezintă sume ce trebuie plătite pentru bunurile si serviciile primite si poartã numele de datorii comerciale.

Datoriile provenind din cumpărări au o structurã variatã în funcție de natura cumpărărilor si a creditului , de termenul de exigibilitate , precum si în funcție de alți factori si de aceea necesitã o abordare sistematicã .

Datoriile comerciale se clasificã astfel:

datorii din cumpărări pe credit comercial

după natura creditelor

obținute la cumpărare

datorii din cumpărări pe credit cambial

datorii provenind din cumpărări de

bunuri si servicii

după natura activelor

cumpărate pe credit

datorii provenind din cumpărări de

imobilizări

datorii din cumpărări pe credit comercial, care au un termen de platã stabilit

c) după scadentã

datorii din cumpărări pe credit comercial

neexigibile

d) după natura furnizorului datorii interne

de mărfuri

datorii externe

CN TRANSELECTRICA SA – ST PITESTI plateste datoriile comerciale la termene stipulate prin contractele comerciale încheiate în acest sens cu OP, fila CEC sau Ordin de compensare.

Achiziționarea de marfã pe credit comercial face ca datoriile comerciale sã fie împãrtite pe douã categorii de furnizori: interni si externi.

În ceea ce privește implicațiile de ordin financiar-contabil, acestea decurg din clasificarea datoriilor după criteriile mai sus menționate. Astfel, decontarea în numerar nu este avantajoasã pentru client pentru cã îi impune acestuia sã dețină lichiditãti , însă avantajul decurge din operațiunea efectuatã prin virament ce-i dã clientului posibilitatea de a utiliza variantele instrumente de platã si credit beneficiind în acest mod de o amânare voitã a decontării din partea furnizorului sãu.

Moneda utilizatã exercitã o influenta importantã în desfãsurarea schimburilor comerciale, decontarea în devize atrăgând după sine diferente de curs valutar, favorabile sau nefavorabile.

Atunci când unitatea are relații ce se concretizează în datorii exprimate în devize, înregistrarea acestora în contabilitate se face în lei (evidenta se tine în lei si devize ) la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiilor.

3. Tratamente si politici contabile privind evaluarea creanțelor si datoriilor

3.1 Evaluarea creanțelor comerciale

Conform IAS 14, evaluarea activelor include ajustări ale valorilor contabile anterioare ale acestora pe segment, identificate la societãti, chiar dacã ajustările respective sunt efectuate doar cu scopul întocmirii situațiilor financiare consolidate si nu sunt prezente în situațiile financiare.

Evaluarea este nodul gordian al oricărui sistem contabil. Contabilitatea româneascã nu face excepție.

Evaluarea creanțelor comerciale interne se face conform următoarelor reguli:

În momentul intrării lor în patrimoniu, creanțele sunt evaluate conform principiului costului istoric, la valoarea lor nominalã înscrisã în documentele justificative în care se consemnează dreptul la creantã. În ceea ce privește creanțele care se exprimã în monedã străina trebuie menționat, cã acestea sunt înregistrate în monedã naționala, la cursul de schimb;

În momentul inventarului, se apreciază cã, la inventar recuperarea anumitor creanțe este înfrânatã de anumite cauze ca: insolvabilitatea debitorului, dezacordul clienților în privința mărimii creanțelor;

când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare, diferența poartã numele de plus de valoare care nu este contabilizat;

când valoarea de inventar este mai micã decât valoarea de intrare, diferența poartã numele de minus de valoare care nu are un caracter definitiv, aceasta se va contabiliza prin sistemul provizioanelor pentru depreciere;

În momentul ieșirii din patrimoniu, evaluarea creanțelor comerciale se bazează pe principiul contabil al permanentei metodelor;

Creanțele comerciale în devize se evaluează si se înregistrează în

contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor. Diferentele de curs valutar între data intrării în patrimoniu a creanțelor si plata respectiv, încasarea lor se înregistrează în venituri financiare (dacã acestea sunt favorabile) sau cheltuieli financiare (dacã sunt nefavorabile).

Evaluarea creanțelor comerciale externe se face conform următoarelor reguli;

1. La intrarea în patrimoniu. Creanțele se convertesc din monedã strãinã si se înregistrează în monedã naționala la cursul de schimb din ziua înregistrării.

MODEL 1 : La data de 20.12. N, o firmã efectuează un export către un partener străin în valoare de 2.500 $ . Conform cu clauza contractualã, factura de expediție va fi achitatã în termen de 90 de zile, pe 20.03. N+1. Cursul valutar este 1 $ = 33.500 lei:

În contabilitatea firmei se înregistrează expediția:

4111 = 707 2.500 $ * 33.500 = 83.750.000 lei

Pierdere latentã conduce la constituirea unui provizion pentru risc, care se deduce din rezultatul contabil.

Aceste principii de contabilizare a creanțelor exprimate în devize se pot rezuma astfel:

CREANTE ÎN DEVIZE :

1. Cursul creste – Câștig latent, cont de pasiv (765);

2. Cursul scade – Pierdere latentã, cont de activ ( 665 )

La data de 20.03.N+1 se încasează creanța de la clientul străin la cursul de 34.000lei/$

512 = % 2.500 $ * 33.500 = 85.000.000 lei

4111 2.500 $ * 33.500 = 83.750.000 lei

765 2.500 $ * 500 = 1.250.000 lei

3.2 Evaluarea datoriilor comerciale

O datorie este recunoscutã în bilanț în momentul în care este probabil cã o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza aceastã lichidare poate fi evaluatã în mod credibil.

Evaluarea datoriilor comerciale se face respectând următoarele reguli:

În momentul intrării în patrimoniu, în conformitate cu principiul de evaluare al valorii de intrare, evaluarea datoriilor se face la valoarea nominalã, egalã cu suma de lichiditãti ce se vor plați în schimbul lor. Datoriile sunt înscrise la valoarea nominalã de rambursare.

În momentul inventarierii. Valoarea de inventar a datoriilor comerciale are la bazã principiul valorii curente de evaluare patrimonialã, valoarea de utilitate ce se stabilește este în funcție de valoarea probabilã de platã.

La închiderea exercițiului financiar se impun o serie de reguli în ceea ce privește creșterea sau diminuarea unui element de pasiv extern, între care:

creșterea ireversibilã a unui element pasiv extern este un element component al datoriei, reflectat ca atare, care poate fi înregistrat în contabilitate ca o cheltuialã a exercițiului. În situația când creșterea nu are un caracter definitiv, ea poate fi constatatã în acest sens si reflectatã în contabilitate, ca o operație de constituire a unui provizion pentru riscuri si cheltuieli;

diminuarea ireversibilã a valorii unui element de pasiv extern, apare ca o operație de reducere a datoriilor care se va reflecta în contabilitate ca atare, apărând în contrapartidã un venit al exercițiului curent sau un venit constatat în avans, după caz. Având în vedere principiul prudentei, atunci când diminuarea nu este definitivã, ea nu va afecta valoarea efectului element, menținându-se reflectarea în contabilitate, la valoarea de înregistrare

Datoriile exprimate în devize se evaluează la cursul de schimb al pietii valutare, în vigoare, la data efectuării operațiunilor respective. Diferentele de curs valutar între data înregistrării datoriilor în devize si data plații lor, după caz, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, favorabile si nefavorabile.

Modul de organizare si reflectare în contabilitate a creanțelor si datoriilor influenteazã calitatea analizei situațiilor financiare, în special: analiza gradului de exigibilitate a pasivului extern, gradul de lichiditate a activului circulant si gradul de solvabilitate care exprimã de fapt, capacitatea întreprinderii de a face fatã scadentelor pe termen scurt.

4. Regimul juridic al creanțelor si datoriilor comerciale

In plan conceptual, sistemul contabil proiectat in cadrul reformei se recomanda prin structurarea si ierarhizarea masei patrimoniului, ca obiect de evidenta si calcul, de o maniera care sa răspundă la cele sase interese fundamentale: gestionar, investitional, fiscal, juridic, salarial si informațional. Pentru a onora aceste interese, structurile contabile fundamentale de activ si pasiv, cheltuieli si venituri, se definesc si se explica simultan prin prisma juridicului, economicului si financiarului.

Din punt de vedere juridic, activul, prin compoziția sa, trebuie sa dezvăluie gruparea bunurilor ca obiecte de drepturi si obligații – in bunuri imobile si bunuri mobile

Respectând in ordine criteriile de mai sus, pasivul, prin structura sa trebuie sa evidențieze, separat drepturile si obligațiile pecuniare, gruparea resurselor in raport de originea lor – in resurse permanente furnizate de proprietar, resurse temporare asigurate de terți, resurse rezultate sub forma de profit; ierarhizarea surselor de finanțare in funcție de exigibilitatea lor in capitaluri proprii, datorii pe termen lung, datorii pe termen scurt si rezultat sub forma de profit.

Decontarea creantelor si datoriilor comerciale se bazeazã pe un contract comercial încheiat între douã pãrti. Vãnzarea-cumpãrarea comercialã este inel în lantul productiei si al schimbului de mãrfuri si produse în drumul lor de la producãtor la consumator sau în cadrul productiei însãsi. Pentru ca vânzarea -cumpãrarea sã dobândeascã caracter comercial este necesar:

sã aibã drept obiect numai bunuri mobile, mãrfuri sau produse dupã expresia art.3 Cod Comercial, spre deosebire de vânzarea civilã care poate avea drept obiect si bunuri imobile;

pentru cumpãrãtor, operatia trebuie sã aibe caracter de impunere, în schimbul bunurilor, sã cuprindã într-un act de dobândire, în scop de revânzare, intentia de vânzare sau locatie trebuind sã existe în momentul dobândirii bunului.

Încheierea contractelor iau nastere prin acordul de vointã al pãrtilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeazã prin ofertã si acceptare. Pentru nasterea unui contract sunt necesare douã declaratii de vointã, aceea care emanã de la persoana ce ia initiativa contractului poartã numele de ofertã, si aceea a destinatarului care prin rãspunsul sãu perfecteazã acordul de vointã, de acceptare. Acceptarea reprezintã declaratia de vointã fãcutã ofertantului de cãtre destinatarul ofertei ca rãspuns la oferta celui dintâi, prin care declarã cã acceptã sã încheie contactul, în conditiile si forma stabilite de ofertant.

Codul Comercial prevede în mod expres în art. 39 « acceptarea conditionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri si formeazã o nouã propunere ». În raportul juridic comercial se gãsesc trei componente, si anume :

subiectul raportului juridic comercial, care de fapt, este persoana fizicã sau juridicã, ce face, în mod obisnuit, acte si fapte de comert, demumitã în continuare comerciant;

continutul raportului juridic comercial, concretizat de norma juridicã din care decurg drepturi si obligatii pentru participantii la acest raport;

obiectul sau scopul raportului juridic comercial care este exprimat de fapta sau actul concret de comert realizate de participantii la raport;

Pentru a-si realiza obiectul de activitate in vederea obtinerii de profit orice intreprindere cu activitate industrialã, comercialã, de servicii sau de alta naturã, efectueazã pe baza politicilor de cumpãrãri si vânzãri stabilite de managerii intreprinderii. Derularea operatiilor de cumpãrãri de bunuri si servicii pentru activitatea curentã a inteprinderii presupune selectia furnizorilor in functie de o serie de parametrii cum sunt: preturile si tarifele practicate de furnizori, termene de livrare, modul de livrare, conditii de plata, capacitatea de productie pentru a face fatã cererii, calitatea produselor, garantiile de buna executie etc. Cumpãrãrile de bunuri si servicii destinate consumului pentru obtinerea de alte bunuri si servicii sunt definite prin notiunea economicã de consum intermediar.

Codul comercial nu dã o definitie a contractului de vânzare-cumpãrare comercial. Intr-o asemenea situatie, în temeiul art. 1 Cod Comercial, contractul de vânzare-cumparare comercial poate fi definit pe baza dispozitiilor art. 1294 Cod Civil. Astfel, contractul de vânzare-cumpãrare comercial este acel contract prin care o parte (vânzãtorul) se obliga sã transmitã dreptul de proprietate asupra unui bun cãtre cealaltã parte (cumpãrãtorul), care se obligã sã plateascã o suma de bani drept pret. ( conform Anexa 4 )

Caracteristicile juridice ale contractului de vânzare – cumpãrare comerciala sunt urmatoarele:

-contractul este bilateral (dã nastere la obligatii în sarcina ambelor partii contractante;

-contractul are un titlu oneros (ambele parti urmãresc obtinerea unor foloase patrimoniale);

-contractul este comutativ (existenta si întinderea obligatiilor asumate de cele douã pãrtii sunt cunoscute chiar de la momentul incheierii contractului);

-contractul este consensual (se încheie prin simplul acord de vointa al partilor contractante);

-contractul este translativ de proprietate (prin contract se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut de la vanzãtor la cumpãrãtor ).

Art.59 din Codul Comercial, stipuleazã cã orice obligatie comercialã trebuiesã fie executatã în locul arãtat în contract sau în locul care ar rezulta din natura operatiunii, ori din intentia pãrtilor contractante. Anumite particularitãti în ansamblul obligatiilor comerciale îl are vânzarea. Vânzãtorul se obligã sã primeascã produsele conform ultimei editii a documentatiei tehnice specifice, în cantitãtile si sortimentele mentionate în anexele contractului si conform programelor lunare transmise de cumpãrãtor. Contractele comerciale sunt de douã feluri: interne si externe.

Contractele comerciale interne sunt contractele comerciale încheiate de unitãtile economice producãtoare cu intreprinderi si diferiti oameni de afaceri din aceesi tarã.

Contractele comerciale externe sunt contractele comerciale incheiate de unitãtile economice producãtoare cu intreprinderi si oameni de afaceri din diferite tãri. Odatã cu încheierea contractului de vânzare – cumpãrare are loc si însusirea unor obligatii de cãtre cele douã pãrti contractante.

Conform art. 186 Cod Comercial, creantele si datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comert. Întrucât creantele si datoriile nu sunt cuprinse în fondul de comert, ele nu se transmit dobânditorului în cazul înstrãinãrii fondului de comert. În toate cazurile, cesiunea de creantã trebuie notificatã debitorului, în conditiile art. 1393 Cod Civil. Codul civil nu permite cesiunea de datorie, transmiterea datoriilor se poate face numai prin novatie, cu acordul creditorului.

Conform IAS 32,  »în toate cazurile dreptul contractual al uneia dintre pãrti de a încasa este asociat cu obligatia corespunzatoare a celeilalte pãrti de a plãti ». Obtinerea profitului de cãtre orice intreprindere nu este posibilã fãrã degajarea unor venituri, care sa fie superioare cheltuielilor angajate.

CAPITOLUL III

CREANTELE SI DATORIILE COMERCIALE LA CN TRANSELECTRICA SA – S.T. PITESTI

1. Contabilitatea generala – sintetica si analitica a creanțelor si datoriilor comerciale

Varietatea mare de conturi utilizate de contabilitatea curentă și legăturile reciproce ce se stabilesc între ele pe baza dublei înregistrări și a corespondenței conturilor, le face să funcționeze ca un sistem unitar cunoscut sub denumirea de sistem de conturi.

Conturile ca elemente componente ale sistemului de conturi sunt supuse clasificării, fiind încadrate într-un număr redus de clase, grupe și subgrupe, realizându-se o ordine în varietatea lor, ușurând studierea și însușirea conținutului economic și a funcției contabile a acestora.

Conturile se clasifică după mai multe criterii:

conținutul economico – financiar;

funcția contabilă;

sfera de cuprindere.

Modelul normativ privind clasificarea și codificarea conturilor își găsește expresie în planul de conturi care reprezintă matricea întregului sistem de conturi în cadrul căruia fiecare cont, de diverse grade de cuprindere a elementelor patrimoniale este delimitat prin denumire și simbol cifric.

Prin întocmirea planului de conturi se asigură uniformitate și unitate de conținut, funcție, denumire și simbolizare a conturilor. Se facilitează procesul de culegere, prelucrare și transmitere a datelor după criterii unitare, contul constituind pivotul în funcție de care se organizează acest proces.

Problema care vizează planul de conturi este cea a criteriului de clasificare a conturilor și ierarhizare a claselor și grupelor.

Potrivit criteriului bilanțier conturile sunt clasificate și rânduite în raport de structurile de activ și pasiv, cheltuieli și venituri delimitate și ierarhizate în bilanțul contabil.

În cazul criteriului funcțional, clasele, grupele și conturile sunt create și se ordonează în raport de fluxul normal al valorilor în cadrul fazelor circuitului economic.

Planul de conturi cuprinde 9 clase având fiecare câte 10 grupe sau conturi.

Clasa IV are o structură eterogenă datorită numeroaselor criterii de judecată: natura raportului juridic, modalitatea de finanțare, termenul pentru care sunt angajate relațiile cu terții, perioada la care se referă creanțele și datoriile, natura operațiilor înregistrate prin intermediul conturilor.

Informațiile utilizate în conturile acestei clase permit determinarea unor indicatori precum necesarul în fond de rulment și solvabilitatea întreprinderii. Structura pe grupe a clasei IV relevă creanțele și datoriile aferente diferitelor categorii de terți și elementele rectificative de valoare:

grupa de conturi 40 reflectă datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri materiale, lucrări și servicii, efecte de plătit și avansuri acordate furnizorilor;

grupa de conturi 41 reflectă toți debitorii unității sub forma creanțelor comerciale legate de vânzarea de bunuri, lucrări sau servicii proprii ciclului de exploatare a întreprinderii, creanțele sub forma clienților incerți sau litigii și creanțele determinate de produse, lucrări și servicii vândute dar nefacturate;

grupa de conturi 42 reflectă datoriile și creanțele față de personal. Decontările cu personalul au ca obiect de calcul înregistrarea la cheltuieli și decontarea salariilor cuvenite angajaților. Sunt incluse la fondul de salarii indemnizațiile plătite personalului ce lucrează pe bază de contracte de prestări de servicii sau convenții civile și ajutoarele materiale și protecție socială precum și premii acordate din beneficii și participări la profit;

grupa de conturi 43 reflectă datoriile și creanțele față de instituțiile de asigurări sociale și protecție socială.

În sfera acestor operații se includ contribuțiile întreprinderii la asigurările sociale, contribuția personalului la pensia suplimentară, contribuția întreprinderii și a personalului la fondul de șomaj.

grupa de conturi 44 reflectă datoriile și creanțele față de buget. Sunt operații determinate de impozitele și taxele datorate bugetului de stat și creanțele asupra bugetului. În această categorie se includ: impozitul de profit plătit trimestrial pe baza declarației de impunere de către contribuabilii identificați prin persoane fizice române pentru profitul impozabil pe salarii calculat asupra drepturilor salariale primite în cursul unei luni de un salariat; taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, accizele la produsele din import și din țară și impozitul pe țițeiul din producția internă și gazele naturale ș.a.

grupa de conturi 45 reflectă creanțele și datoriile față de asociați, în cadrul grupului sau din operații în participație. În această sferă se cuprind creanțele determinate de fondurile avansate direct sau indirect temporal de către întreprinderea societăților grupului și datoriile pentru fondurile primite direct sau indirect de către întreprinderi de la societățile grupului.

Decontările cu asociații au ca obiect creanțele din aporturile subscrise de asociați pentru creșterea capitalului și datorii determinate de rambursări și retrageri de capital și dividende de plată.

grupa de conturi 46 reflectă creanțele față de debitorii diverși și datorii față de creditorii diverși.

În categoria debitorilor diverși se includ creanțele privind debitele provenite din pagube materiale, amenzi și penalități pretinse, stabilite pe baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești și alte creanțe care nu sunt delimitate prin conturi de creanțe comerciale, salariale etc.; iar în categoria creditorilor diverși se includ datoriile față de terți pe bază de titluri executorii și cele privind chirii etc.;

grupa de conturi 47 reflectă creanțele și datoriile exercițiului curent față de exercițiul viitor și valori cu caracter provizoriu, în numele aplicării principiului sincerității.

În această categorie sunt incluse cheltuielile constate în avans, cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciții, veniturile înregistrate în avans.

grupa de conturi 48 reflectă creanțele și datoriile în cadrul unității.

Se asigură evidența creanțelor și datoriilor reciproce ale unităților componente ale regiei în legătură cu mișcările de active imobilizate, stocuri și disponibilități bănești care au loc reciproc în cadrul activităților de investiție și exploatare.

grupa de conturi 49 reflectă deprecierile creanțelor cu caracter temporar.

Din această categorie fac parte provizioanele pentru clienții neîncasați (creanțe – clienți), provizioane pentru deprecierea creanțelor – debitori diverși.

Pornind de la această structură este necesară crearea de conturi distincte de creanță față de conturile de datorii la nivelul fiecărei categorii de terți realizându-se respectarea principiului necompensării.

1.1 Organizarea contabilității datoriilor comerciale

Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri materiale, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.

Contabilitatea datoriilor provenind din cumpărări pe credit comercial se ține cu ajutorul a două conturi sintetice, în funcție de natura cumpărărilor:

contul 401 „Furnizori” cont de datorii provenind din cumpărări de bunuri și servicii;

contul 404 „Furnizori de imobilizări” cont de datorii provenind din cumpărări de imobilizări.

În funcție de moneda în care se evaluează cumpărările, în factura furnizorului vom distinge:

datorii față de furnizori interni, a căror exprimare valorică se face în lei;

datorii față de furnizori a căror exprimare valorică se face în devize.

În regulamentul de aplicare a Legii Contabilității se menționează că este necesară deschiderea a două serii de conturi analitice, una pentru furnizorii interni și alta pentru furnizorii externi, datorită operațiilor specifice privind datoriile în devize și pentru obținerea unor informații contabile detaliate.

Contul 401 „Furnizori” se folosește la evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri, lucrări executate și servicii prestate. Din punct de vedere al funcției contabile sunt elemente de pasiv.

Se creditează cu datoriile create față de terți (valoarea la prețul de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime și materialelor consumabile, a obiectelor de inventar, a mărfurilor intrate în patrimoniu, consumul de energie și apă, valoarea lucrărilor executate, TVA înscrisă în facturile furnizorilor etc.) și se debitează cu plățile efectuate către furnizori, valoarea biletelor de ordin sau cambiilor subscrise acceptate de furnizori, valoarea sconturilor obținute de la furnizori.

Soldul contului este creditor și reprezintă datoriile în curs de decontare.

Contul 403 „Efecte de plătit” evidențiază obligațiile de plată stabilite pe baza efectelor comerciale (bilet la ordin, cambie).

După funcția contabilă este cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la ordin subscrise și se debitează cu plățile efectuate la scadență a acestor efecte comerciale.

Soldul contului este creditor și prezintă valoarea efectelor de plătit.

Contul 408 „ Furnizori – facturi nesosite” evidențiază decontările cu furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri, lucrări executate și lucrări prestate pentru care nu s-au primit facturi.

Are funcția contabilă de pasiv.

Se creditează cu valoarea bunurilor aprovizionate și alte servicii prestate de către furnizori, reluarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori și cu datoriile nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturi și se debitează cu valoarea facturilor sosite, diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturile și cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea exercițiului anterior, aferente datoriilor către furnizori pentru care nu s-au primit facturile.

Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.

Contul 409 „Furnizori debitori”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii.

Are funcția contabilă de activ.

Se debitează cu valoarea avansurilor achitate în contul unor livrări de bunuri, prestări de servicii, executări de lucrări diferențe favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente avansurilor în devize, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate la furnizori, și se creditează cu valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc, cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize acordate furnizorilor, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor și înregistrarea degradărilor la ambalaje.

Soldul contului este debitor și reprezintă avansurile acordate furnizorilor, nedecontate.

1.2 Organizarea contabilității creanțelor comerciale

Creanțele din vânzările de bunuri și servicii au o structură variată în funcție de natura creditelor acordate de furnizor cu ocazia vânzării și în funcție de exigibilitatea lor.

Conturile aferente creanțelor evidențiază relațiile de decontare cu clienții și alte terțe persoane privind creanțele unității patrimoniale.

Furnizează informația de reflectare și control privind mărimea elementelor patrimoniale delimitate sub forma creanțelor.

Din categoria conturilor de creanțe fac parte:

Contul 411 „Clienți”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu clienții interni și externi pentru produsele, mărfurile vândute, lucrările executate și serviciile prestate.

Are funcție contabilă de activ.

În debitul contului se înregistrează valoarea la preț de vânzare a mărfurilor, produselor etc. livrate, lucrărilor efectuate și serviciilor prestate și TVA colectată aferentă, diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor exprimate în devize la închiderea exercițiului financiar, reluarea diferențelor de curs valutar nefavorabile aferente clienților, exprimate în devize, valoarea ambalajelor care circulă în sisteme de restituire, facturate clienților.

În creditul contului se înregistrează sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități bancare, diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize la închiderea exercițiului, valoarea cecurilor și efectelor comerciale acceptate, valoarea sconturilor acordate clienților, sumele datorate de clienții rău platnici, incerți, dubioși sau aflați în litigiu, reluarea diferențelor favorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize existente la închiderea exercițiului, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți, decontarea avansurilor încasate de la clienți.

Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de la clienți.

Contul 413 „Efecte de primit de la clienți ” prezintă dreptul de creanță stabilit pe bază de efecte comerciale.

Are funcție contabilă de activ.

Se debitează cu sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate, cu diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale și cu reluarea diferențelor de curs nefavorabile, aferente creanțelor din conturile de clienți și se creditează cu efectele comerciale primite de la clienți, cu reluarea diferențelor favorabile de curs valutar, aferente creanțelor cu devize, a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, cu diferențe nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize și cu sumele încasate de la clienți prin conturile curente.

Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

Contul 4118 „Clienți incerți sau in litigiu” evidențiază clienții incerți, rău platnici, dubioși sau aflați în litigiu.

Are funcție contabilă de activ.

Se debitează cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, aferente clienților incerți, cu valoarea bunurilor livrate, prestațiilor efectuate sau a lucrărilor executate clienților care se dovedesc rău platnici, dubioși și se creditează cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente clienților incerți, cu sumele încasate în conturile de disponibilități sau în numerar de la clienții incerți sau în litigiu, cu sumele trecute de pierderi cu prilejul scăderii din evidență a clienților incerți sau în litigiu, inclusiv TVA.

Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de clienții incerți sau în litigiu.

Contul 418 „Clienți – facturi de întocmit” evidențiază livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrări, inclusiv TVA pentru care nu s-au întocmit facturi.

Are funcție contabilă de activ.

Se debitează cu reluarea diferențelor nefavorabile de curs valutar, aferente creanțelor în devize, pentru care nu s-au întocmit facturi la închiderea exercițiului, cu valoarea livrărilor de bunuri, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către clienți aferente exercițiului în curs, pentru care nu

s-au întocmit facturi, inclusiv TVA și cu diferențe favorabile de curs valutar pentru care nu s-au întocmit facturi, înregistrate la închiderea exercițiului.

Se creditează cu valoarea facturilor întocmite către clienți, cu diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului și cu diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize, nefacturate la închiderea exercițiului.

Soldul final este debitor și reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate pentru care nu s-au întocmit facturi.

Contul 419 „Clienți – creditori” evidențiază avansurile încasate de la clienți.

Are funcție contabilă de pasiv.

Se creditează cu sumele încasate de la clienți reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări, cu valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților, cu diferențele favorabile/nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize primite de la clienți la închiderea exercițiului.

Se debitează cu diferențele favorabile sau nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize, primite de la clienți, la închiderea exercițiului, cu decontarea avansurilor încasate de la clienți, cu valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienți sau nerestituite de clienți.

Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate clienților.

2. Organizarea contabilității sintetice si analitice a creanțelor si datoriilor comerciale la CN Transelectrica SA – S.T. Pitești

2.1 Analiza si funcționarea conturilor de creanțe comerciale

In planul de conturi general creanțele comerciale sunt reflectate prin grupa 41 „ Clienți si conturi asimilate „ ce cuprind următoarele conturi sintetice, conform OMFP. nr 306 / 2002 :

411 Clienți

4111 Clienți

4118 Clienți incerți sau in litigiu

413 Efecte de primit de la clienți

418 Clienți – facturi de întocmit

419 Clienți – creditori

Diferența fata de planul general de conturi aprobat prin H.G. nr 704 / 1993 consta in eliminarea contului sintetic de gradul I 416 „Clienți incerți”.

Astfel CN Transelectrica S.A. – Sucursala de Transport Pitești folosește următorul sistem de conturi:

grupa 41 “Clienți si conturi asimilate “ se detaliază astfel :

411 Clienți

4111 Clienți

4111.02 Clienți externi

4111.02.02 Clienți din activ. de gosp. comunala si de locuințe

4111.02.04 Clienți din vânzări de alte materiale

Clienți din alte activitati

4118 Clienți incerți sau in litigiu

413 Efecte de primit

418 Clienți – facturi de întocmit

419 Clienți – creditori

Conturile prezentate mai sus sunt conturi ce reflecta creanțe, cu funcție contabila de activ, cu excepția contului 419 „Clienți creditori” ce are funcție contabila de pasiv. In debitul lor oglindesc prețul de facturare (negociat) al bunurilor livrate/lucrări executate/servicii prestate sau orice alta cheltuiala efectuata ce se facturează clienților, inclusiv TVA colectata aferenta vânzărilor. In credit sunt reflectate operațiile prin care se diminuează sau dispar creanțele comerciale. Soldurile debitoare ale conturilor de clienți, se refera la creanțele comerciale încasate.

Suma soldurilor finale debitoare ale conturilor de creanțe din vânzări, existenta la sfarsitul exercițiului financiar, diminuata cu provizioanele aferente creanțelor in cauza, se înscrie in activul bilanțier, in grupa a II-a de active circulante, la contul numit „Clienți si conturi asimilate”

Utilizarea conturilor de creanțe comerciale presupune existenta unor corespondente cu alte conturi, cum ar fi: conturi de stocuri, conturi de venituri, conturi de trezorerie, conturi de taxa pe valoarea adăugata, etc.

2.2 Analiza si funcționarea conturilor de datorii comerciale

Datoriile comerciale sunt elemente de pasiv, ce se regăsesc in bilanțul patrimonial in posturile bilanțiere „Furnizori si conturi similate” si „Clienți creditori”. Acestea sunt evidențiate in contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 40 „Furnizori si conturi similate”.

Conform planului de conturi general aprobat prin OMFP nr 306 / 2002, grupa 40 “Furnizori si conturi asimilate “ cuprinde următoarele conturi sintetice:

401 Furnizori

403 Efecte de plătit

404 Furnizori de imobilizări

405 Efecte de plătit pentru imobilizări

408 Furnizori – facturi nesosite

409 Furnizori – debitori

4091 Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor

4092 Furnizori – debitori pentru prestări de servicii si execuție de lucrări

Singura deosebire care a intervenit in Planul de Conturi General aprobat prin OMFP nr 306/ 2002 fata de cel aprobat prin H.G. nr 704 / 1993 este apariția celor doua conturi sintetice de gradul II in cadrul contului 409 „Furnizori – debitori”. Aceasta detaliere permite o evidenta contabila mai exacta, cu un grad de detaliere mai ridicat al furnizorilor – debitori.

Conturile din grupa 40 “Furnizori si conturi asimilate “, cu excepția contului 409 „Furnizori – debitori” au funcție contabila de pasiv.

Se creditează cu costul de achiziție, cu prețul prestabilit al cumpărărilor efectuate cu titlu oneros sau cu valoarea acceptata a efectelor de comerț subscrise, după caz.

Se dediteaza cu platile directe efectuate către furnizori sau cu cele indirecte realizate la scadenta cu efecte comerciale.

Soldul creditor reprezintă datorii nedecontate sau valoarea efectelor de plătit.

In bilanț, la sfarsitul exercițiului financiar, suma soldurilor finale creditoare se înscriu in pasiv, la grupa a III –a de datorii, respectiv in postul bilanțier „Furnizori si conturi asimilate”.

Cel mai important cont al acestei grupe este contul 401 “Furnizori”, cu ajutorul căruia se tine evidenta operațiilor economice de natura datoriilor comerciale rezultate din relațiile cu furnizorii, atât interni cat si externi.

In ceea ce privește contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”, acesta este utilizat atunci când exista un decalaj de timp intre recepția mărfurilor si momentul sosirii facturii, având rol de a separa si a iregistra operațiile economice privind datoriile neexigibile provenite din cumpărările de bunuri/executariile de lucrări sau prestări de servicii.

Un cont special este contul 409 „Furnizori – debitori” , care, după cum am amintit, are funcție contabila de activ si conținut economic de creanta. Acest cont este utilizat pentru a urmării avansurile acordate furnizorilor in vederea unei livrări de bunuri/executări de lucrări sau prestări de servicii.

Astfel CN Transelectrica S.A. – Sucursala de Transport Pitești folosește următorul sistem de conturi:

grupa 40 “Furnizori si conturi asimilate “ se detaliază astfel :

401 Furnizori

401.02 Furnizori externi

401.27 Furnizori de RK

401.27.01 Furnizori de RK – facturi de achitat

401.27.02 Furnizori de RK – garanții de constituit

401.28 Furnizori de RC, RT si RA

401.28.01 Furnizori de RC – facturi de achitat

401.28.02 Furnizori de RC – garanții de constituit

401.31 Furnizori de materiale

401.32 Furnizori de servicii

401.32.01 Furnizori de servicii – facturi de achitat

401.32.02 Furnizori de servicii – garanții de constituit

403 Efecte de plătit – CEC de decontare

404 Furnizori de imobilizări

404.01 Furnizori imobilizări interne

404.01.01 Furnizori de imobilizări – facturi de achitat

404.01.02 Furnizori de imobilizări – garanții

408 Furnizori facturi nesosite

Trebuie specificat ca, in cadrul contabilității analitice pe furnizori, individualizarea fiecăruia se face pe baza codului fiscal al fiecărui furnizor.

Utilizarea acestor conturi de datorii comerciale presupune existenta unor conturi corespondente, cum ar fi: conturi de stocuri, conturi de imobilizări, conturi de trezorerie, conturi de taxa pe valoarea adăugata, conturi de cheltuieli si conturi de venituri.

Corespondenta intre aceste conturi se realizează astfel: se debitează conturile de stocuri ( de imobilizări, etc.) si/sau conturile de cheltuieli cu valoarea la prețul de cumpărare fără TVA si se creditează contul 401 „Furnizori” sau conturi asimilate, la preț de cumpărare inclusiv TVA.

3. Contabilitatea operațiilor privind creanțele si datoriile comerciale la CN Transelectrica SA – S.T. Pitești

3.1 Contabilitatea operațiunilor de constituire si decontare a creanțelor comerciale.

Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările cu clienții sunt următoarele:

1. CONTUL 411 '' CLIENTI ''

varianta a ):

1 – înregistrarea vânzării de mărfuri , produse si semifabricate livrate, lucrări

efectuate si servicii prestate ;

411 = 701

702

703

704

705

706

707

708

2 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugata colectatã aferente vânzărilor

înregistrate;

411 = 4427

3 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugata neexigibilă corespunzătoare;

411 = 4428

4 – înregistrarea valorii bunurilor livrate sau serviciilor prestate evidențiate

anterior în contul '' Clienți -facturi de întocmit '';

411 = 418

5 -înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar aferente creanțelor

exprimate în devize ;

411 = 765

6 – înregistrarea creanțelor reactivate;

411 = 754

7 – înregistrarea valorii ambalajelor, circulã în sistem de restituire, facturate

clienților;

411 = 419

varianta b ):

1 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți în contul de disponibilitãti bancare;

5121 = 411

2 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți în numerar;

5311 = 411

3 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în

devize ;

665 = 411

4 – înregistrarea cecurilor acceptate;

511 = 411

5 – înregistrarea efectelor comerciale acceptate;

413 = 411

6 – înregistrarea sconturilor acordate clienților;

667 = 411

7 – înregistrarea sumelor datorate de clienții incerți, dubioși, rău platnici sau aflați în

litigiu;

4118 = 411

8 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire , primite de

la clienți;

419 = 411

Soldul contului reprezintă creanțe neincasate.

2. CONTUL 413 '' EFECTE DE PRIMIT DE LA CLIENTI ''

varianta a ):

1 – înregistrarea sumelor datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor

comerciale, acceptate;

413 = 411

varianta b ):

1 – înregistrarea efectelor comerciale primite de la clienți;

511 = 413

2 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar, aferente creanțelor

datorate de clienții externi, a căror decontere se face pe bazã de efecte

comerciale;

665 = 413

3 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți prin conturile curente;

512 = 413

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

3. CONTUL 4118 ''CLIENTI INCERTI SAU IN LITIGIU''

varianta a ):

1 – înregistrarea valorii bunurilor livrate, prestațiilor efectuate clienților care se

dovedesc rău platnici, dubioși sau în litigiu;

4118 = 411

varianta b ):

1 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar, aferente clienților incerți

sau în litigiu;

665 = 4118

2 – înregistrarea sumelor încasate în contul de disponibilitãti de la clienții incerți sau

în litigiu;

512 = 4118

3 – înregistrarea sumelor încasate în contul de numerar de la clienții incerți sau în

litigiu;

531 = 4118

4 – înregistrarea sumelor trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidentã a

clienților incerți;

654 = 4118

5 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugata aferentã operațiunii de mai sus;

4427 = 4118

Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienții incerți sau în litigiu.

4. CONTUL 418 ''CLIENTI – FACTURI DE INTOCMIT ''

varianta a ):

1 – înregistrarea valorii livrărilor de bunuri , a lucrărilor executate sau a serviciilor

prestate către clienți, aferente exercițiului în curs, pentru care nu s-au întocmit

facturi ;

418 = 701

702

703

704

705

706

707

708

2 – înregistrarea taxei pe valoarea adăugata neexigibila corespunzatoare;

418 = 4428

varianta b ):

1 – înregistrarea facturilor întocmite către clienți ;

411 = 418

2 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar aferente clienților – facturi

de întocmit;

665 = 418

Soldul contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi.

5. CONTUL 419 ''CLIENTI -CREDITORI''

varianta a ):

1 – înregistrarea sumelor încasate de la clienți reprezentând avansuri pentru livrări

de bunuri prestări de servicii sau executări de lucrări ;

512 = 419

2 – înregistrarea ambalajelor care circulã în sistem de restituire, facturate clienților;

411 = 419

3 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar , aferente avansurilor primite de la clienți în devize, înregistrate la închiderea exercițiului;

665 = 419

varianta b ):

1 – înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar, aferente avansurilor în

devize de la clienți ;

419 = 765

2 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire,

primite de la clienți sau decontarea avansurilor încasate de la clienți;

419 = 411

3 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire ,

nerestituite de clienți;

419 = 708

Soldul contului reprezintă sumele datorate clienților.

3.1.1 Contabilitatea constituirii si decontării creanțelor interne

Creanțele interne sunt creanțele care se constituie pe baza relațiilor comerciale care se stabilesc între parteneri din aceeași tarã.

Evidenta pentru acești clienți se tine analitic, fiecare client fiind evidențiat prin cod fiscal si denumire cât si sintetic.

Constituirea creanțelor interne are loc odată cu livrarea mărfurilor, ambalajelor sau efectuarea serviciilor către clienți. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate sunt: aviz de însoțire a mărfii si factura fiscalã .

Operațiile înregistrate în contabilitatea ST Pitești privind decontările cu clienții interni sunt următoarele:

în debitul contului 4111 se înregistrează:

vânzarea de tablã recuperata către Remat Argeș , TVA (19%)

4111 = % 4.188.800 lei

707 3.520.000 lei

668.800 lei

2) energia electricã furnizatã către Electrica Craiova, TVA (19 % )

4111 = % 3.157.888.969 lei

2.653.688.210 lei

4427 504.200.759 lei

3) vânzarea de piese către SMART Pitești cu ambalajele consemnate în facturã TVA(19%), marfa = 5.000.000 lei, ambalaje consemnate în facturã ( 60buc * 20.000lei / buc)

4111 = % 7.150.000 lei

707 5.000.000 lei

4427 950.000 lei

419 1.200.000 lei

în creditul contului 4111 se înregistrează:

diminuarea creanței ca urmare a restituirii ambalajelor către Alcor Botoșani, inclusiv TVA

419 = % 1.256.797 lei

4111 1.495.592 lei

4427 238.795 lei

încasarea sumei de la Remat Argeș prin contul de la bancã

5121 = 4111 4.188.800 lei

acceptarea unui efect comercial de la SMART Pitești, neprimit efectiv

413 = 4111 5.000.000 lei

creantã neîncasatã în termen de la un client devenit incert

4118 = 4111 20.123.500 lei

Cazuri particulare privind contabilizarea si decontarea creanțelor interne.

Livrări nefacturate până la închiderea exercițiului financiar

În cazul în care până la închiderea exercițiului financiar nu s-au

întocmit facturi, contul 4111 ''Clienți interni'' este înlocuit cu contul 418 ''Clienți – facturi de întocmit pentru clienții interni'' iar 4427 '' TVA -colectatã '' cu 4428 '' TVA – neexigibilă''. La deschiderea exercițiului următor, înregistrarea se stornează, iar pe baza facturii întocmite se întocmește articolul contabil corespunzător de vânzare pe credit comercial

EXEMPLUL 1 S. T. Pitești vinde către IRMEB București un echipament

pentru care nu s-a întocmit facturã până la închiderea

exercițiului financiar 2002, valoarea la preț de vânzare

fiind de 65.200.000 lei ( TVA 19 % )

În contabilitatea ST Pitești au loc următoarele operații:

înregistrarea operației la închiderea exercițiului financiar 2002( TVA 19% ):

418 = % 77.588.000 lei

707 65.200.000 lei

4428 12.388.000 lei

în ianuarie 2003 se efectuează înregistrarea :

( varianta stornării )

% = 418 77.588.000 lei

65.200.000 lei

4428 12.388.000 lei

3 ) se întocmește facturã în ianuarie la prețul de vânzare de 67.000.000 lei

(TVA 19%)

4111 = % 79.730.000 lei

67.000.000 lei

4427 12.730.000 lei

Vânzări cu reduceri comerciale

Derularea tranzacțiilor de vânzări – cumpărări presupune , într-un mediu de piața concurențial, operarea cu reduceri de preț , destinate sã '' plătească '' fidelitatea unui client , nerespectarea întocmai a unor clauze contractuale , achitarea înainte de termen a unei datorii si , nu în ultimul rând , sã incite clientul spre cumpărare , ceea ce atrage creșterea cifrei de afaceri . În categoria reducerilor comerciale se include : rabatul , remiza si risturnuri.

Rabatul reprezintă reducerea practicatã , în mod excepțional , asupra prețului de vânzare convenit anterior între furnizor si client , ținându-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a mărfurilor comercializate , fatã de clauzele prevăzute în contract .

Remiza este reducerea practicatã , în mod excepțional asupra prețului curent de vânzare , ținându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanta cumpărătorului în clientela vânzătorului. Remiza corespunde unui procent aplicat asupra prețului brut , procent prevăzut în oferta de preturi a întreprinderii sau care rezultã din negociere între cei doi parteneri comerciali.

Risturnuri reprezintă o reducere de preț calculatã asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadã determinatã.

Reducerile comerciale: se acordã sub forma unui procent din prețul brut, dar se pot acorda si în sumã fixã, sunt înscrise în facturã, taxa pe valoarea adăugata se calculează la ultimul '' net '' determinat si se adunã cu acesta pentru a obține '' totalul facturii ''.

Reducerile comerciale se pot contabiliza:

în momentul facturării mărfurilor;

ulterior facturării mărfurilor;

În desfãsurarea activitãtii de vânzare ST Pitești practicã sistemul de reduceri comerciale în momentul întocmirii facturii. Reducerea comercialã practicatã este de 4 %.

EXEMPLUL 2 ST Pitești vinde cu o reducere de 4% deșeuri către Remat Brasov;

În contabilitatea ST Pitești au loc următoarele operațiuni:

4111 = % 15.079.680 lei

12.672.000 lei

2.407.680 lei

încasarea creanței :

5121 = 4111 15.079.680 lei

valoare marfã la care se calculează TVA = 13.200.000 – 528.000 = 12.672.000 lei

valoare rabat : 13.200.000 * 4% = 528.000 lei

valoare TVA : 12.672.000 * 19 % = 2.407.680 lei

Contabilitatea constituirii si decontării creanțelor interne în condițiile utilizării efectelor de comerț.

Efectele de comerț sunt titluri negociabile care reprezintă creanțe decontabile la vedere sau pe termen scurt, în beneficiul persoanelor care le posedã.

Efectele de primit sunt creanțe generate în momentul în care clienții au acceptat o cambie sau au primit un bilet la ordin.

Crearea unui efect comercial transformã o creantã ordinarã într-o creantã mobilizatã care are caracteristici juridice diferite. Decontarea poate sã se facă prin intermediul unei cambii emise de creditor asupra debitorului (conform Anexa 5 ), sau în urma primirii unui bilet la ordin emis de către debitor (conform Anexa 6 ).

MODEL 2: SC„X” cumpăra mărfuri în valoare de 2.000.000 lei ,TVA

19%, de la furnizorul „Y”; totodată, ea vinde mărfuri lui SC„Z”, preț de vânzare de 2.380.000 lei ( inclusiv TVA).

SC „X” emite o cambie de 2.380.000 lei către SC „Z” , cu scadenta de 60 zile, beneficiarul acesteia fiind SC „Y”.

În contabilitatea SC „X” se înregistrează :

vânzarea de mărfuri, pe baza facturii, clientului „Z”

4111 = % 2.380.000 lei

707 2.000.000 lei

4427 380.000 lei

achiziția de mărfuri de la furnizorul „Y”

% = 401 2.380.000 lei

371 2.000.000 lei

380.000 lei

emiterea unei cambii către clientul „Z” având ca beneficiar „Y” (furnizorul „Y” ordonã lui SC „X” emiterea unei cambii asupra clientului „Z” ).

401 = 4111 2.380.000 lei

Decontarea efectelor comerciale se poate face fie prin încasare directã de către trãgãtor sau beneficiarul efectului , a contravalorii acestora , fie ca urmare a încasării prin bănci, în urma operației de girare.

MODEL 3 : În ziua de 15 aprilie 2002, beneficiarul „Y” al unei cambii girează la BCR Pitești, în vederea încasării, efectul respectiv (scadent la 30 aprilie 2002) asupra trasului SC „X” care are un cont de disponibilitãti la ABN AMRO Bank Pitești. Valoarea cambiei este de 3.000.000 lei. Beneficiarul este avizat de bancã , în ziua de 5 mai 2002, asupra încasării si reținerii unui comision de 150.000 lei aferent efectuării operațiunii.

În contabilitatea beneficiarului se înregisreazã în 5 mai 2002:

% = 413 3.000.000 lei

5121 2.850.000 lei

627 150.000 lei

Circulația efectelor comerciale se realizează prin operațiile de girare nevizând decât beneficiarii succesivi ai creanțelor mobilizate (circulația nu presupune intervenția trasului, cu excepția situației în care se procedează la anularea efectelor, în schimb, trãgãtorul este obligat sã contabilizeze aceste efecte).

MODEL 4 : În ziua de 15 martie 2002 , trãgãtorul SC „X” girează din ordinul

furnizorului „Y” (giratar) căruia îi datorează suma de 4.000.000 lei a cãrei scadentã este fixatã pentru 31 mai 2002, o tratã trasã asupra clientului „Z”(tras), a cãrei valoare este de 3.800.000 lei, achitabilã în 31 mai 2002.

Girantul (trãgãtorul „X”) decontează diferența de 200.000 lei, la data prevăzuta, făcând apel la un cec.

În contabilitatea giratarului (noul beneficiar sau furnizorul în acest caz) se înregistrează:

413 = 4111 3.800.000 lei

În contabilitatea ST Pitești se acceptã cecurile si biletele la ordin ca mijloace de încasare, pe bazã de efecte comerciale, a creanțelor comerciale de la clienții interni, operațiunile făcându-se prin bancã.

EXEMPLUL 3 : SC Electrica Craiova achitã printr-un bilet la ordin suma de

390.000.000 lei reprezentând c/val a 6 echipamente la data de

15.12.2002. Operațiunea se efectuează prin bancã aceasta

percepând un comision de 5%.

Înregistrarea efectului comercial în contabilitatea ST Pitești

crearea efectului comercial:

413 = 4111 390.000.000 lei

avalizarea biletului la ordin

5113 = 413 390.000.000 lei

decontarea efectului comercial:

% = 5113 390.000.000 lei

5121 370.500.000 lei

627 19.500.000 lei

În decontarea efectelor comerciale pot interveni unele scurt – circuite determinate de dificultãtile de trezorerie ale plătitorilor ( nu au capacitate de platã ). Pentru a depãsi aceastã situație, trasul (clientul ) are posibilitatea sã cearã anularea si înlocuirea efectului comercial inițial printr-un efect nou, cu o scadentã mai îndepărtata, sã cearã amânarea scadentei care, în fapt, devine operabilã.

EXEMPLUL 4 :

Pentru exemplificare se va folosi modelul anterior, cu următoarele mențiuni:

– termenul de amânare este 15.03.2003

– dobânda 10%

390.000.000 * 10% *90 zile

Dobânda = Dobânda = 9.750.000 lei

360 zile

În contabilitatea ST Pitești are loc înregistrarea următoarelor operațiuni:

a ) decontarea efectului comercial :

= % 399.750.000 lei

413 390.000.000 lei

766 9.750.000 lei

Practica utilizării efectelor comerciale este una generatoare de costuri mari, mai ales pentru întreprinderile din industria ușoara care pot ajunge sã tragă mii de cambii de valoare micã asupra clienților lor, de obicei reprezentați de micii comercianți.

Ghidându-ne după experiența francezã în ultimii ani s-au găsit soluții de creditare destinate sã substituie, total sau parțial, efectele comerciale :

Creditul de Mobilizare a Creanțelor Comerciale (permite reuniunea într-un singur bilet a unui ansamblu de creanțe evidențiate în facturi cu scadentã identicã);

Extrasul Cambiilor (creanțele sunt înregistrate pe benzi magnetice si încasate de bănci prin compensație)

Cele doua formule expuse mai sus afectează, în contabilitatea firmei beneficiare masa lichiditãtilor deblocate de bancã iar pe de altã parte, masa datoriei fatã de bancher.

3.1.2 Particularitãtile constituirii si decontării creanțelor externe

Întreprinderile implicate în mediul economic internațional sunt confruntate cu problemele de conversie a devizelor. Documentele contabile de sintezã întocmite de agenții economici sunt prezentate în monedã naționala conform art.3 din Legea Contabilitãtii nr.82/1991. În operațiile cu străinătatea, principiul este cã acestea se înregistrează în contabilitate, atât în devize cât si în lei, la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de BNR, în vigoare la data efectuării operațiunilor. În literatura de specialitate este prezentat si sistemul plurimonetar de înregistrare a operațiunilor cu străinătatea care constã în tinerea contabilitãtii numai în valutã pentru elementele patrimoniale ''externe ''

(creanțele externe) si numai în monedã naționala pentru elementele patrimoniale ''interne'' (creanțe interne). Legătura dintre contabilitatea în valutã si contabilitatea în monedã naționala se realizează printr-un cont de viramente interne.

În cazul operațiunilor comerciale (vânzare-cumpărare) efectuate cu partenerii străini, cursul valutar este cel existent la data facturării, iar pentru decontare (încasare – platã ) se va utiliza cursul valutar din momentul efectuării decontării. Diferentele de curs valutar stabilite între data înregistrării creanțelor si datoriilor în valutã si data încasării sau plații, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare. Aceastã manierã de contabilizare a tranzacțiilor comerciale în devize, adoptatã si de normele contabile românești, este dezvoltatã de ''teoria dublei operațiuni'' care disociază tranzacția cu străinătatea într-o operație comercialã.

O particularitate a facturilor de export este aceea cã nu sunt purtătoare de TVA ( nu se înregistrează taxa pe valoarea adăugata ).

CN Transelectrica S.A. – fiind operatorul la nivel național (având in subordine si dispecerul național al Sistemului Energetic Național) a fost interconectat la Sistemul Energetic European. Prin instalațiile si liniile din subordine, desfãsoarã relații comerciale si cu alte tari europene, exportând sau importând funcție de necesitați din sistem energie electrica. Exportul / importul se face contorizat la intrare / ieșire pe liniile de transport iar documentele si evidențierea contabila se tine separat de către Companie.

Model 5: La 01.10.2002 CN Transelectrica SA livrează pe relația

Republica Moldova energie în valoare de 1.000.000 $, cu decontarea peste 90 de zile.

Curs valutar: 01.10.2002 = 32.973 lei / $

01.01.2003 = 33.000 lei / $

În contabilitatea CN Transelectrica SA au loc următoarele operațiuni:

1 ) se înregistrează factura de vânzare la 01.10.2002:

4111.02 = 707 32.973.000.000 lei

( 1.000.000$ * 32.973 lei/$ = 32.973.000.000 lei )

2) încasarea facturii la scadentã:

5124 = % 33.000.000.000 lei

4111.02 32.973.000.000 lei

( 1.000.000 $ * 27 lei ) 765 27.000.000 lei

3.1.3 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor comerciale

Pentru deprecierea creanțelor comerciale la finele exercițiului financiar , cu ocazia inventarierii , se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. În cadrul categoriilor de creanțe comerciale numai cele dubioase (a căror recuperare este incertã) pot genera constituirea provizioanelor pentru depreciere.

Norma internaționala care reglementează constituirea si contabilizarea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor comerciale este IAS 37. Norma IAS 37 a devenit operaționala pentru situațiile financiare ce se referã la perioadele începând cu 1 iulie 1999. Conform acestui standard internațional , '' un provizion (a provision) este o datorie a cãrei mărime si a cãrei scadentã sunt nesigure (uncertain) ''.

Conform acestei norme, un provizion trebuie sã fie contabilizat dacã, si numai dacã :

o întreprindere are o obligație actualã ce rezultã dintr-un eveniment trecut;

este probabil (mai mult probabil decât improbabil), sã fie necesarã o ieșire de resurse generatoare de avantaje economice pentru a stinge obligația;

mărimea obligației poate sã fie estimatã în mod fiabil, este extrem de rar sã nu se poată efectua o estimare fiabilã;

Obiectivul normei IAS 37 este de a se asigura cã pentru provizioanele pentru riscuri si eventualitãti sunt asigurate criterii de recunoaștere si baze de măsurare adecvate. În ceea ce privește câmpul de aplicare norma IAS 37 conține reguli contabile relative la provizioane si la eventualitãti si se aplicã tuturor întreprinderilor. Norma IAS 37 distinge:

provizioanele, care sunt contabilizate în calitatea lor de datorii;

datoriile eventuale, care nu sunt contabilizate în calitate de datorii;

Provizionul trebuie sã fie contabilizat atunci când acesta poate sã fie evaluat în mod rațional. Valoarea previzionatã trebuie sã corespundã celei mai bune dintre evaluările posibile la închiderea exercițiului. Evaluarea provizionului trebuie sã fie efectuatã ținând cont de evenimentele viitoare susceptibile sã influențeze mărimea lui.

Un rol important în cazul provizioanelor îl are principiul necompensării. Acesta se aplicã după cum urmează:

atunci când o parte a provizionului cade direct în sarcina unui terț, provizionul de constatat este limitat la mărimea lui netã;

atunci când o parte a provizionului va putea fi transferatã unui terț, cu ocazia realizării sale, întreprinderea constatã provizionul, în mod integral, în pasivul sãu, si înregistrează un venit de primit, în activ;

Provizioanele pentru deprecierea creanțelor comerciale se constituie atât pentru creanțele interne cât si externe. Pentru creanțele dubioase sau litigioase constatate cu ocazia inventarierii se procedează la trecerea acestora în contul 4118''Clienti incerți'' din contul 411 ''Clienți'', împãrtiti pe categori de clienți (interni si externi), respectiv 461 ''Debitori diverși '' la valoarea devenitã incertã de recuperat sau aflatã în litigiu, inclusiv TVA.

Provizioanele pentru deprecierea creanțelor se calculează la valoarea creanțelor dubioase si litigioase, exclusiv TVA.

La înregistrarea în contabilitate a provizioanelor pentru deprecierea creanțelor se folosesc conturile din grupa 49 '' Provizioane pentru deprecierea creanțelor ''.

1. CONTUL 491 '' PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA

CREANTELOR – CLIENTI''

varianta a ): – înregistrarea provizioanelor constituite pentru creanțe neîncasabile;

6814 = 491

varianta b ): – înregistrarea diminuării sau anulãrii provizioanelor pentru deprecierea creantelor-clienti constituite;

491 = 7814

Soldul contului reprezintă provizioanele constituite.

EXEMPLUL 5 : ST Pitești vinde către ELECTROPUTERE Craiova piese de

schimb în valoare de 16.065.000 lei .

În contabilitatea ST Pitești au loc următoarele operațiuni:

înregistrarea vânzării de produse finite;

4111 = % 16.065.000 lei

13.500.000 lei

4427 2.565.000 lei

înregistrarea de clienți incerți ca urmare a încetării activitãtii de către

Electroputere Craiova

4118 = 4111 16.065.000 lei

3) constituirea de provizioane pentru valoarea creanțelor incerte:

6814 = 491 13.500.000 lei

4) se încasează 60 % din suma datoratã de către Electroputere Craiova:

5121 = 4118 9.639.000 lei

5) diferența de 40 % reprezintă pierderi din creantã si se înregistrează în

contabilitate pe cheltuieli :

654 = 4118 3.861.000 lei

6) se înregistrează anularea provizionului constituit

491 = 7814 13.500.000 lei

Mai jos sunt prezentate câteva remarci privind calculul si regularizarea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor, în general, si a celor din operațiunile de export pe cont propriu, în special :

ținând seama de gradul de certitudine al încasării , societãtile constituie provizioane , doar pentru creanțele incerte ;

la sfârșitul fiecărui exercițiu are loc mai întâi virarea creanțelor din categoria creanțelor certe în cea a creanțelor incerte ;

valoarea actualã (valoarea de inventar) care se comparã cu valoarea contabilã (nominalã) a creanțelor este o valoare estimatã, o valoare probabilã de încasat ;

3.2 Contabilitatea operațiunilor de constituire si platã a datoriilor comerciale.

3.2.1 Conturi utilizate pentru reflectarea datoriilor comerciale si plata lor.

Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările furnizorilor sunt următoarele:

1. CONTUL 401 '' FURNIZORI ''

varianta a ):

1 – înregistrarea valorii la preț de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime si materialelor consumabile, amaterialelor de natura obiectelor de inventar, a mărfurilor si ambalajelor intrate în patrimoniu, achiziționate cu titlu oneros de la terți pe bazã de facturi;

301 = 401

302

303

371

381

2 -înregistrarea valorii materialelor nestocate aprovizionate, incluse direct în cheltuieli consumul de energie si apã;

604 = 401

605

3 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire, facturate la furnizori;

409 = 401

4 – înregistrarea valorii lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți;

611 = 401

626

628

471

5 -înregistrarea valorii facturilor primite în cazul în care acestea au fost evidențiate anterior ca facturi nesosite ;

408 = 401

6 -înregistrarea taxei pe valoarea adăugata înscrisã în facturile furnizorilor;

4426 = 401

4428

7- înregistrarea valorii timbrelor fiscale si poștale, biletelor de tratament si cãlãtorie si a altor valori achiziționate;

532 = 401

varianta b ):

1 -înregistrarea plaților către furnizori;

401 = 512

531

541

-înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire predate furnizorului;

401 = 409

3 -înregistrarea valorii biletelor la ordin sau a cambiilor subscrise acceptate de furnizori;

401 = 403

4 -înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii externi;

401 = 765

5 -înregistrarea valorii avansurilor virate furnizorilor cu ocazia regularizării plãtilor cu aceștia;

401 = 409

– înregistrarea valorii sconturilor obținute de la furnizori;

401 = 767

-înregistrarea sumelor nete achitate colaboratorilor si impozitul reținut;

401 = 512

531

444

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor.

2. CONTUL 403 '' EFECTE DE PLATIT ''

varianta a ):

– înregistrarea valorii acceptate a cambiilor sau a biletelor la ordin subscrise;

401 = 403

– înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar la închiderea exercițiului, aferente datoriilor fatã de furnizorii externi, exprimate în devize, ce urmează a se deconta pe bazã de efecte comerciale;

665 = 403

varianta b ):

– înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de platã în devize;

403 = 765

– înregistrarea plãtilor efectuate la scadentã pe bazã de efecte comerciale;

403 = 512

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit.

3. CONTUL 404 '' FURNIZORI DE IMOBILIZÃRI ''

varianta a ):

1 -înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar, constatate la închiderea exercițiului , aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări;

665 = 404

2 -înregistrarea valorii imobilizărilor facturate de furnizori , a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate de terți pentru realizarea unor imobilizări;

201 = 404

203

205

207

211

212

213

214

3 -înregistrarea taxei pe valoarea adăugata înscrisã în factura furnizorilor de imobilizări;

4426 = 404

4428

varianta b ):

1 -înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii din imobilizări;

404 = 765

2 – înregistrarea valorii sconturilor obținute de la furnizorii de imobilizări;

404 = 767

3 – înregistrarea sumelor achitate furnizorilor de imobilizări;

404 = 512

531

541

542

4 -înregistrarea valorii efectelor comerciale subscrise, acceptate de către furnizorii de imobilizări;

404 = 405

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.

4. CONTUL 405 ''EFECTE DE PLÃTIT PENTRU IMOBILIZÃRI''

varianta a ):

1 – diferente nefavorabile de curs valutar aferente efectelor de platã pentru imobilizări neachitate la închiderea exercițiului;

665 = 405

2 – înregistrarea valorii acceptate de către furnizorii de imobilizări la cambiile sau biletele la ordin subscrise;

404 = 405

varianta b ):

1 -înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări;

405 = 765

2 – înregistrarea plãtilor efectuate de furnizorii de imobilizări pe bazã de efecte comerciale, la scadenta acestora;

405 = 512

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru imobilizările achiziționate.

5. CONTUL 408 '' FURNIZORI – FACTURI NESOSITE ''

varianta a ):

1 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizori, pentru care nu s-au primit facturile;

665 = 408

2 -înregistrarea bunurilor aprovizionate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de către furnizori;

301 = 408

302

303

371

381

604

605

4428

611

–

–

626

varianta b ):

1 – înregistrarea valorii facturilor sosite;

408 = 401

2 -înregistrarea diferentelor favorabile de curs valutar stabilite la închiderea exercițiului aferente datoriilor către furnizorii pentru care nu s-au primit facturile;

408 = 765

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.

6. CONTUL 409 '' FURNIZORI – DEBITORI ''

varianta a ):

1 -înregistrarea valorii avansurilor achitate în contul unor livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări ;

409 = 512

531

2- înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire facturate la furnizori;

409 = 401

varianta b ):

1 – înregistrarea diferentelor nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize acordate furnizorilor;

665 = 409

2 -înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc;

381 = 409

3 -înregistrarea valorii avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor;

401 = 409

4 – înregistrarea valorii ambalajelor care circulã în sistem de restituire înapoiate furnizorilor, precum si înregistrarea degradărilor de ambalaje;

401 = 409

608

Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor , nedecontate.

3.2.2 Contabilitatea constituirii si plătii datoriilor comerciale interne

În cadrul activitãtii de producție desfãsurate de o unitate economicã, aceasta achizitioneazã materia primã atât din tarã ( furnizori interni ) cât si din afara tãrii (furnizori externi).

ST Pitești are relații comerciale atât cu furnizori interni cât si externi. Din tarã aceastã societate își achizitioneazã produse/lucrări si servicii pentru intretinerea instalațiilor iar din străinătate tehnologie care sã mărească performantele Sistemului Energetic Național. Între furnizorii interni este făcuta o distincție clarã, astfel, pe de o parte se aflã furnizorii de produse (Electroputere Craiova, Rolast Pitești, etc.), executanții de lucrări (SMART Pitești, Electromontaj București, etc.), executanții de servicii (Teletrans București, OMEPA București, etc.). Contabilitatea acestor furnizori se tine atât sintetic cât si analitic, fiecare fiind evidențiat prin cod fiscal si denumire.

Constituirea datoriilor interne se declanseazã în momentul în care se achizitioneazã de la furnizorii interni, produse sau aceștia realizează prestații pentru ST Pitești, în baza unor contracte comerciale foarte bine puse la punct. Documentele care stau la baza evidențierii în contabilitate a datoriilor comerciale interne sunt: avizul de însoțire a mărfii, nota de intrare – recepție a mărfii si factura fiscalã.

Plata datoriilor interne se face prin ordin de platã (conform Anexa 7), fila CEC (conform Anexa 8) si ordin de compensare (conform Anexa 9).

În contabilitatea ST Pitești se fac următoarele înregistrări:

în creditul contului 401 :

aprovizionarea cu tablã de la Sidex Galați, TVA 19% (metoda inventarului permanent);

% = 401.31 23.800.000 lei

302 20.000.000 lei

4426 3.800.000 lei

lucrările de reparații făcute de IATSA pentru autoturisme pe baza facturii, TVA 19%;

% = 401.32 5.057.500 lei

611 4.250.000 lei

4426 807.500 lei

în debitul contului 401:

plata tablei achiziționata de la Sidex Galați;

401.31 = 5121 23.800.000 lei

plata lucrărilor efectuate de IATSA ;

401.32 = 5121 5.057.500 lei

În cazul achizitionarii de mijloace fixe au loc următoarele înregistrări:

EXEMPLUL 6 : S.T. Pitești achizitioneazã calculatoare de la Flamingo Computer în data de 21.02.2002 cu plata la 30 de zile

În contabilitatea S.T. Pitești au loc următoarele înregistrări:

valoarea calculatoarelor achiziționate de la Flamingo Computer, TVA 19%;

% = 404.01 148.750.000 lei

214 125.000.000 lei

4426 23.750.000 lei

2 ) la 21.03.2002 se plătesc calculatoarele achiziționate;

404.01 = 5121 148.750.000 lei

În cazul în care pentru lucrările si serviciile recepționate până la închiderea exercițiului nu s-au primit facturile la valoarea estimatã, se face înregistrarea din exemplul de mai jos:

EXEMPLUL 7 : S.T. Pitești achizitioneazã în data de 23.12.2001 becuri de la

Luxten București pentru care nu s-a primit factura până la 31.12.2001.

În contabilitatea S.T. Pitești au loc următoarele înregistrări:

Pe baza avizului % = 408 42.392.322 lei

302 35.623.800 lei

4428 6.768.522 lei

La primirea facturii 408 = 401 42.392.322 lei

4426 = 4428 6.768.522 lei

EXEMPLUL 8 : Pe bazã de facturã fiscalã, S.T. Pitești înregistrează acordarea

unui avans de 30.000.000 lei către ANA IMEP Pitești pentru achiziționarea unor motoare, TVA 19 % inclus

În contabilitatea S.T. Pitești au loc următoarele înregistrări:

acordarea avansului;

409 = 5121 30.000.000 lei

se primește factura furnizorului în valoare de 35.700.000 lei;

% = 401 35.700.000 lei

302 30.000.000 lei

5.700.000 lei

se plãteste furnizorului diferența pentru factura emisã;

401 = % 35.700.000 lei

5121 5.700.000 lei

409 30.000.000 lei

Cazuri particulare privind contabilitatea si plata datoriilor interne

A) cumpărări cu reduceri comerciale

Reducerile comerciale care se folosesc la achiziționarea de mărfuri sunt rabaturile, remizele , risturnurile si sconturile de decontare.

Întrucât primele trei dintre acestea au fost dezbătute în Capitolul III, punctul 3.1.1., aliniatul B al prezentei lucrări voi prezenta mai jos scontul de decontare.

Sconturile de decontare constituie reduceri procentuale de preturi pe care furnizorii le acordã si le înscriu distinct în facturã în cazul în care clienții își plătesc datoriile înainte de scadenta stabilitã sau consideratã normalã. Aceste sconturi reprezintă cheltuieli financiare pentru furnizori si venituri financiare pentru clienți , înregistrându-se în conturile corespunzătoare privind sconturile.

EXEMPLUL 9 : S.T. Pitești achizitioneazã de la Rulmentul Brasov rulmenți cu o reducere – rabat de 4% si scont de decontare 1% .

100 rulmenți * 1.350.000 lei/ buc 135.000.000 lei

reducere 4% 5.400.000 lei

–––––––

Neta comercialã 129.600.000 lei

scont acordat 1% 1.296.000 lei

–––––––-

Neta financiarã 128.304.000 lei

TVA (19%) 24.377.760 lei

––––––––

Neta de platã 152.681.760 lei

În contabilitatea S.T. Pitești au loc următoarele înregistrări:

înregistrarea facturii fãrã evidențierea distinctã a rabatului ;

% = 401.31 153.977.760 lei

302 129.600.000 lei

4426 24.377.760 lei

decontarea facturii;

401.31 = % 153.977.760 lei

5121 152.681.760 lei

767 1.296.000 lei

B ) plătii prin ordin de compensare

Compensarea reprezintă operațiunea de lichidare a datoriilor reciproce între doua sau mai multe societãti care întrețin relații de vânzare – cumpărare între ele devenind fiecare pe rând atât vânzător cât si cumpărător.

Compensarea se realizează pe formular tip numit ''Ordin de Compensare''.

Instrumentul de platã, ordinul de compensare, este emis de serviciul de compensare în baza procesului verbal de compensare prin care clientul si furnizorul își lichidează datoriile de valoare egalã. Ordinele de compensare au regim special, sunt înseriate din tipografie, sunt emise în dublu exemplar, albastru (pentru emitent ) si roșu (pentru beneficiar) si sunt prezentate în seturi de cate zece exemplare, iar evidenta lor este strictã.

CN Transelectrica SA – ST Pitești folosește acest mijloc de platã a datoriilor către furnizorii care sunt la rândul lor clienții acesteia.

EXEMPLUL 10 : ST Pitești achizitioneazã de la Rolast Pitești covor electroizolant in valoare de 50.000.000.lei conform factura. Rolast Pitești consuma la rândul sau energie electrica necesara procesului de producție in valoare de 65.000.000 lei. Cele doua societati au convenit sa compenseze datoriile reciproce prin decontarea facturilor restante, după cum urmează:

Suma compensata va fi de 50.000.000. lei

Societatea Rolast va compensa suma de 50.000.000 lei la ST Pitești reprezentând utilitati :

– factura nr. 10401/01.01.2002 65.000.000. (parțial)

ST Pitești va compensa factura restanta in valoare de 50.000.000 lei

Atât in contabilitatea SC Rolast Pitești cat si in contabilitatea ST Pitești are loc următoarea înregistrare prin compensare:

401 = 411 50.000.000 lei

Contabilitatea constituirii si decontării datoriilor interne în condițiile utilizării efectelor de comerț.

Efectele de comerț întâlnite în plata datoriilor comerciale sunt: cambia si biletul la ordin.

Transelectrica – ST Pitești nu folosește pentru plata datoriilor interne cambia, achitarea datoriilor făcându-se prin ordin de platã. Pentru exemplificarea unei plăti prin utilizarea efectelor de primit voi prezenta mai jos un model de platã prin cambie.

Crearea efectelor de comerț.

MODEL 6 : Societatea '' X '' cumpăra mărfuri în valoare de 20.000.000 lei, TVA 19% de la societatea '' Y'' si totodată societatea ''X'' vinde mărfuri către societatea "Z'' la un preț de 23.800.000 lei. Societatea ''X''

trage o cambie de 23.800.000 lei asupra societatii'' Z'' cu scadenta la 60 de zile, beneficiarul acesteia fiind societatea ''Y''.

În contabilitatea societatii ''X'' se înregistrează:

achiziția de mărfuri de la furnizorul ''Y'';

% = 401/y 23.800.000 lei

371 20.000.000 lei

4426 3.800.000 lei

tragerea cambiei asupra societatii ''Z'', având ca beneficiar societatea ''Y'' (furnizorul ''Y'' ordonã lui ''X'' tragerea unei cambii asupra clientului ''Z'');

401/y = 411/z 23.800.000 lei

Decontarea efectelor de comerț (prin intermediul unei unitãti bancare)

În contabilitatea societatii ''Z'' se înregistrează:

403 = 5121 23.800.000 lei

C) Circulația efectelor comerciale.

Procesul de circulație nu presupune intervenția trasului cu excepția situației în care se procedează la anularea efectelor. Explicația neintervenției trasului este simplã: datoria înscrisã în creditul contului 403 ''Efecte de plătit'' rămâne nemodificatã, indiferent de numărul de girări până la scadentã sau până la anularea eventualã a acesteia.

D) Remiterea efectelor spre încasare si încasarea acestora

Plata efectului comercial de către tras nu poate sã fie reclamatã decât la scadentã. În acest sens beneficiarul (purtătorul) remite băncii efectul la scadentã sau cel mult douã zile de la aceastã datã. El nu poate sã dispună de contravaloarea efectelor (diminuatã cu comisionul băncii) decât la câteva zile după scadentã. Intervalul între remiterea si scadenta este mai mic sau mai mare în funcție de faptul dacã purtătorul si trasul sunt deserviți de aceeași bancã sau de bănci deferite.

3.2.3 Particularitãtile constituirii si plătii datoriilor comerciale externe

Datoriile comerciale externe se înregistrează pe baza importurilor făcute de unitatea respectivã pentru satisfacerea nevoilor proprii. Aceste datorii se înregistrează pe baza facturilor primite de la de la furnizorii externi, în care bunurile cumpărate sunt exprimate valoric în devize. În contabilitatea unitãtilor economice evaluarea si înregistrarea trebuie sã se facă în monedã naționala. Devizele se transformã în lei pe baza cursului valutar al leului, la data primirii bunurilor. Cursul valutar poate sã oscileze de la o zi la alta si de aceea la data achitării datoriilor pot apărea diferente de curs, favorabile în cazul în care cursul leu-lui creste si nefavorabile în cazul în care cursul leu-lui scade.

Aceste diferente se înregistrează ca venituri financiare sau cheltuieli financiare după împrejurări. Datoriile comerciale externe se plătesc prin : acreditiv documentar, incaso documentar, ordin de platã sau scrisoare de garanție bancarã.

Transelectrica importã piese / instalații din străinătate pentru retehnologizarea instalațiilor menite sã ridice standardul calitativ la nivelul cerințelor europene. Documentele care stau la baza înregistrării datoriei externe sunt: declarația vamalã si factura externã iar plata se face pe baza dispoziției de platã valutarã în avans sau la 90 de zile prin ordin de platã. Modalitatea de platã este în dolari / euro.

EXEMPLUL 11 : Transelectrica achizitioneazã la 01.11.2001 un Transformator de curent din Spania, condiția de livrare C.I.F Port Constanta, cu decontare la 90 de zile ( 01.02.2002)

valoarea în vamã a mărfi: 10.000 $

taxã vamalã: 10 %

comision vamal : 0.5 %

TVA 19 %

Cursul valutar a înregistrat următoarele valori:

– la data facturării si a stabilirii valorii în vamã 31.000 lei/$

– la data decontării (01.02.2002): 30.500 lei/$

1)Calculul si înregistrarea obligațiilor fiscale aferente importului:

Schema fisei de calcul a importului se prezintă astfel:

NOTA 1: Potrivit prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii nr.82/1991, ''convertirea în lei a preturilor externe pentru stabilirea valorii în vamã a mărfurilor din import se face potrivit cursului valutar de schimb în vigoare în prima zi a săptămânii în care se înregistrează declarația vamalã, conform reglementãrilor privind tariful vamal de import, curs comunicat de BNR'' .

În contabilitatea Transelectrica se înregistrează următoarele operațiuni:

plata obligațiilor fiscale aferente importului ;

% = 5121 97.634.500 lei

446 32.550.000 lei

4426 65.084.500 lei

NOTA 2: Obligațiile fiscale aferente importului sunt plătite în vamã cu ordin de platã

înregistrarea importului de mărfuri, la cost de achiziție;

2132 = % 342.550.000 lei

401.02 310.000.000 lei

446 32.550.000 lei

datoria la data facturării : 10.000 $ * 31.000 lei/$ = 310.000.000 lei

plata furnizorului extern , la scadentã ( 01.02.2002 ):

401.02 = % 310.000.000 lei

(10.000$*30.500lei/$) 5124 305.000.000 lei

(10.000$*500lei/$) 765 5.000.000 lei

3.2.4 Contabilitatea provizioanelor pentru pierderi din schimb valutar privind datoriile comerciale externe.

Conform IAS 37, '' un provizion este o datorie a cãrei mărime si a cãrei scadentã sunt nesigure''. Un provizion trebuie sã fie înregistrat numai atunci când întreprinderea trebuie sã facă fatã unui angajament, de origine juridicã sau existând de fapt, de a transfera avantaje economice, ca o consecința a unor evenimente trecute, si când provizionul poate sã fie estimat.

Valoarea provizionatã trebuie sã corespundã celei mai bune dintre evaluările posibile, la închiderea exercițiului. Provizionul este evaluat înaintea impozitării (IAS 12). Atunci când realizarea unei obligații provizionate trebuie sã intervină în viitorul îndepărtat, provizionul corespunde valorii actualizate a cheltuielilor de efectuat.

Actualizarea provizionului nu este cerutã decât dacã efectul sãu asupra provizionului este semnificativã. Provizioanele si evaluarea lor sunt reexaminate, în mod regulat .

A) în cazul diferentelor favorabile :

Grupa 16 = 765

401

462

B) în cazul diferentelor nefavorabile :

665 = Grupa 16

401

462

Contabilitatea pierderilor din schimb valutar se realizează cu ajutorul contului 1518 '' Provizioane pentru pierderi din schimb valutar '', care este un cont de pasiv.

NOTA 3: În situația în care constituirea unui provizion pentru pierderi latente nu permite sã dea o imagine fidelã asupra patrimoniului, situației financiare si rezultatului, se procedează la ajustările necesare, după cum urmează:

când operația tratatã în devize este preluatã la întreprindere de o operație paralelã estimatã sã acopere consecințele fluctuației schimbului, provizioanele nu se instituie decât la limita riscului neacoperit;

când pentru operațiile ai căror termeni sunt suficient de apropiați, pierderile si câștigurile latente pot fi considerate ca o poziție globalã de schimb, suma provizionului poate fi limitatã la excedentul pierderilor asupra câștigurilor, soluție adoptatã de contabilitatea si fiscalitatea din România;

în cazul unei devalorizări grave a monedei naționale, practic imposibil de acoperit, diferența de curs rezultã din datoriile în devize privind achiziția de mijloace fixe poate fi încorporatã (IAS 21 ) în valoarea contabilã de intrare sau decontarea datoriei, diferența de curs valutar nu se va suporta din cheltuielile financiare, ci va fi inclusã în costul bunurilor finanțate.

CAPITOLUL IV

ANALIZA CREANTELOR SI DATORIILOR COMERCIALE PE BAZA BILANTULUI

1. Analiza structurii patrimoniale a societatii pe baza bilanțului contabil

OMF 306/2002 si IAS 1 cu privire la datorii precizează ca o datorie reprezintă o obligație a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea (stingerea) căreia se asteapta sa rezulte o ieșire de resurse care incorporează beneficii economice .

In momentul definirii si delimitării unei datorii se da importanta in primul rând substanței si realitatii economice si nu numai formei sale juridice.

Bilanțurile elaborate conform IAS pot include si elemente ce nu îndeplinesc condițiile de a fi o datorie .

Caracteristica esențiala a unei datorii este faptul ca reprezintă o obligație actuala a întreprinderii. Obligația la rândul ei este un angajament sau responsabilitate de a acționa intr-un fel anumit. Ele pot rezulta ca urmare a unor obligații contractuale pentru bunuri si servicii sau prin efectul legii. Ele pot rezulta si din dorința de a păstra bune relații cu partenerii de afaceri .

Exista o diferența intre o obligație actuala si un angajament viitor. In mod normal obligația apare numai in momentul livrării activului sau in momentul in care s-a încheiat un acord irevocabil de cumpărare a activului. In acest din urma caz natura irevocabila a acordului are drept consecințe in caz de neindeplinire plata unor penalizări care duc obligatoriu la datorii si ieșiri de resurse.

Stingerea unei obligații prezente implica renunțarea de către întreprindere la anumite resurse in scopul satisfacerii cerințelor partenerului. Stingerea unei datorii, obligație prezenta se poate face in mai multe moduri, precum: plata in numerar, transferul altor active, prestarea de servicii, înlocuirea unei obligații cu o alta obligație, transformarea obligației in capital propriu. Obligația poate fi stinsa si prin alte mijloace cum ar fi renunțarea de către creditor la drepturile sale.

Datoriile rezulta din evenimente si tranzacții trecute cum sunt achiziția de bunuri, utilizarea de servicii, primirea de credite bancare, reduceri viitoare de preț, acordate clienților .

Unele datorii se creează exclusiv prin estimare așa cum sunt provizioanele care pot fi considerate si datorii care generează plăti viitoare .

Recunoașterea datoriilor in bilanț are loc in momentul in care este probabil ca o ieșire de resurse economice purtătoare de beneficii economice va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza aceasta lichidare poate fi determinata in mod credibil. In practica, obligațiile rezultate din contracte inca nederulate nu sunt in general recunoscute ca datorii in situațiile financiare. Totuși in anumite circumstanțe asemenea obligații pot fi considerate datorii. In astfel de situații recunoașterea datoriilor implica si recunoașterea activelor sau cheltuielilor aferente .

Prin documente de sintezã contabilã se înțeleg, de regulã, situațiile de închidere a exercițiului financiar. Situațiile de închidere în care sunt incluse creanțele si datoriile comerciale sunt: bilanțul contabil si situația creanțelor si datoriilor .

A. Bilanțul contabil este documentul contabil de sintezã prin care se prezintă activul si pasivul unitãtii patrimoniale la închiderea exercițiului, precum si în alte situații prevăzute de lege. Bilanțul cuprinde toate elementele de activ si de pasiv grupate după naturã, destinație si lichiditate, respectiv naturã, proveniența si exigibilitate

În activul bilanțului sunt cuprinse următoarele grupe principale de elemente:

active imobilizate (imobilizări necorporale; imobilizări corporale ; imobilizări financiare);

active circulante (stocuri; creanțe; titluri de plasament; disponibilitãti si alte valori);

conturi de regularizare si asimilare – activ ( cheltuieli înregistrate în avans,);

primele de rambursare a obligațiilor;

În pasivul bilanțului sunt cuprinse următoarele grupe principale de elemente:

capitaluri proprii (capital social sau individual; prime legate de capital si diferente din reevaluare; rezerve; rezultatul reportat nerepartizat; rezultatul exercițiului; fondurile proprii; subvenții pentru investiții si provizioane reglementate);

provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

datoriile (împrumuturi asimilate; furnizori si conturi asimilate; datorii fatã de personal; datorii fatã de bugetul statului; asigurări sociale; creditori si alte datorii);

– conturi de regularizare si asimilate- pasiv ( venituri înregistrate în avans;);

Contul de profit si pierdere cuprinde: cifra de afaceri ,veniturile si cheltuielile exercițiului grupate după natura lor , precum si rezultatul exercițiului (profit sau pierdere ).

Rezultatul exercițiului se defalcã în : rezultat curent, rezultat extraordinar si impozitul pe profit.

Potrivit art. 29 din legea menționata mai sus , bilanțurile contabile sunt supuse verificării si certificării de către cenzori, contabili autorizați sau experți contabili.

Odată cu întocmirea bilanțului are loc si întocmirea unor anexe ale acestuia. Acestea sunt:

– Situația activelor imobilizate;

Situația stocurilor si a producției în curs;

Situația provizioanelor;

Determinarea rezultatului fiscal;

Repartizarea rezultatului exercițiului financiar;

Situația creanțelor si datoriilor;

Situația creanțelor si datoriilor este anexa la bilanț (conform Anexa 10) prin care se prezintă amãnuntit creanțele si datoriile. Aceastã situație cuprinde douã parți:

CREANTE

DATORII

Creanțele se prezintă în sumã totalã si pe termene de lichiditate, sub 1 an si peste 1 an , si sunt grupate astfel:

creanțe din active mobilizate

creanțe din active circulante

cheltuieli înregistrate în avans ( cont 471 )

Datoriile se raportează în sumã totalã si pe termen de exigibilitate, sub 1 an , între 1-5 ani si peste 5 ani, si sunt grupate astfel:

împrumuturi si datorii asimilate

furnizori si conturi asimilate

clienți-creditori

Atât bilanțul cât si situația creanțelor si datoriilor sunt douã documente cu o importantã deosebitã , prin care se poate analiza eficienta activitãtii prestate de o unitate economicã.

2. Analiza creanțelor si datoriilor

Pentru activitatea financiarã a firmei este importantã cunoașterea evoluției corelației dintre creanțe si obligații, întrucât acestea influenteaza capacitatea de platã.

2.1. Analiza dinamicii si structurii creanțelor si obligațiilor

Analiza în dinamicã a creanțelor si datoriilor comerciale presupune urmărirea pe parcursul unei perioade de timp a modificărilor intervenite în structura acestora.

Aceasta se realizează prin folosirea următorilor indicatori:

Rata creanțelor comerciale reprezintă procentul pe care îl ocupã

creanțele comerciale în cadrul activului din bilanțul unei societãti comerciale si înregistrazã valori nesemnificative la întreprinderile aflate în contact direct cu clienții care realizează plata în numerar si valori mai ridicate în cazul relațiilor dintre întreprinderile cu decontări fãrã numerar.

Creanțe comerciale

Rc = * 100

Activ total

Evoluția ratei creanțelor comerciale în perioada 2000 – 2002 la S.T. Pitesti

se prezintă astfel:

Tabelul 6 – mil lei –

Rata creanțelor comerciale a cunoscut o scădere continua, ca urmare a redresării economice in general si a SEN , deși numărul de clienți interni, ca valoare a energiei consumata a rămas constant, iar clienți externi în anii 2001 si 2002 au cunoscut o creștere fatã de anii precedenți, dar nesemnificativa.

2. Durata de imobilizare a creanțelor comerciale reprezintă numărul de zile în care sunt recuperate creanțele comerciale si se determinã prin formula:

Soldul debitor al conturilor de creanțe

Di = *360

Cifra de afaceri

În continuare voi prezenta fluctuațiile acestui indicator la CN Transelectrica – S.T. Pitești în perioada 2000 – 2002.

Tabelul 7 – mil lei –

Durata de imobilizare a creanțelor comerciale a cunoscut o scădere în anul 2001 fatã de anul 2000 cu 38 de zile, pentru ca în anul 2002 sã scadă cu 35 de zile fatã de anul 2001. Acestã scădere influenteaza în mod pozitiv, întrucât creanțele se încasează într-un termen mai mic, în acest mod lichiditãtile fiind introduse mai repede în circuitul de producție.

Este de remarcat aici faptul cã atât rata cat si durata de imobilizare a creanțelor comerciale a scăzut continuu, acesta fiind rezultatul pozitiv al activitãtii de recuperare a creanțelor comerciale

3. Rata datoriilor comerciale reprezintă procentul pe care îl ocupã datoriile comerciale în cadrul pasivului din bilanțul unei societãti comerciale si se determinã prin următoarea formulã:

Datorii comerciale

Rd = *100

Pasiv total

Evoluția ratei datoriilor comerciale la CN TRANSELECTRICA – ST Pitești în perioada 2000 – 2002 este prezentatã mai jos:

Tabelul 8 – mil lei –

După cum se poate observa din graficul de mai sus, rata datoriilor comerciale a înregistrat o scădere continuã în intervalul analizat acesta fiind rezultatul creșterii lichiditatilor societatii si posibilitatea achitării in mare măsura a datoriilor prin compensare cu energie electrica deși numărul de furnizori a crescut.

4. Viteza de rotație a datoriilor comerciale reprezintă numărul de zile în care are loc plata datoriilor comerciale si se determinã cu ajutorul indicatorului:

Soldul creditor al conturilor de datorii

Vr = *360

Cifra de afaceri

Tabelul 9 – mil lei –

În ceea ce privește evoluția vitezei de rotație a datoriilor comerciale se remarcã, din graficul de mai sus, o scădere, cu 52 de zile a intervalului în care are loc plata datoriilor în anul 2001 fata de anul 2000 si o scădere cu 49 de zile a situației anului 2002 fata de anul 2001 .

Este evident faptul cã, acceptarea ca modalitate de stingere a datoriilor Companiei prin sistemul de compensări sa duca la diminuarea datoriilor intr-un ritm susținut in ultimii ani.

Este de remarcat ca intr-o anumita viziune sistemul de compensări a redresat economia tarii in ultimii ani, totuși, acest sistem nu trebuie menținut deoarece in relațiile dintre partenerii economici este nevoie in primul rând de lichiditati pentru o creștere economica susținuta.

Introducerea acestui sistem a fost făcuta intr-un moment când economia tarii era blocata, iar renunțarea la compensări ar trebuie sa se facă treptat pentru a se evita un nou blocaj economic.

2.2. Analiza corelației creanțe – obligații – resurse – rezultate financiare

În cadrul diagnosticului financiar se cercetează în primul rând evoluția creanțelor si obligațiilor, în raport cu cifra de afaceri, pentru a pune în evidentã raportul dintre imobilizarea capitalului firmei si cel care privește folosirea resurselor atrase.

Tabelul mai jos prezintă situația cifrei de afaceri, a creanțelor si obligațiilor precum si a raportului dintre ultimele douã în perioada 2000-2002 la CN TRANSELECTRICA – ST Pitești.

Tabelul 10 – mil lei –

Se poate observa din tabelul de mai sus cã în perioada analizatã creanțele si datoriile scad într-un ritm invers proporțional cu creșterea cifrei de afaceri, ceea ce influenteaza favorabil fluxul de disponibilitãti. Aceastã influientã este atenuatã parțial de raportul dintre creanțe si obligații, care deși în creștere este subunitar, fapt ce compensează parțial majorarea gradului de imobilizare a capitalului firmei.

Acest raport subunitar dintre creante si obligatii rezulta in principal datorita faptului ca in lungul proces dintre momentul producerii si momentul incasarii contravalorii energiei electrice au loc o serie de pierderi atat tehnologice cat si de alta natura (furturi din sistem) care insumate ating valori foarte mari. Aceasta valoare a pierderilor dintre cantitatea produsa si contravaloarea incasata se imparte procentual descrescator tuturor participantilor acestui proces in sens invers catre producator, functie de valoarea contorizata si incasata. Astfel CN Transelectrica suporta aproximativ 7% din totalul contravalorii energiei electrice distribuita catre Electrica SA si neincasata, pierdere ce se reflecta in obligatiile companiei catre producatori

Asemenea aspecte pot fi puse în evidentã cu ajutorul indicatorilor:

durata de imobilizare a creanțelor (Di)

Sd * 360 Sd – sold mediu al creanțelor

Di =

Rd sau CA Rd – rulaj debitor al conturilor

de creanțe

durata de folosire a resurselor atrase ( Df)

Sc – sold mediu al conturilor

Sc * 360 de obligații

Df = Rc – rulaj creditor al conturilor

Rc sau CA de obligații

În practicã la calculul acestor indicatori se utilizează CA datoritã faptului cã bilanțul nu furnizează informații referitoare la rulajul conturilor respective.

Creanțele si obligațiile trebuie sã fie analizate în raport cu gradul de vechime. Intervalele de vechime utilizate sunt diferite. În mod normal considerãm cã acestea trebuie sã fie: până la 30 de zile , între 30 si 90 de zile si peste 90 de zile.

În practicã, în tara noastră se folosesc în general intervalele: până la 90 de zile, între 90-360 zile si peste 360 zile.

Din acest punct de vedere situația CN TRANSELECTRICA – ST Pitești în anul 2002 se prezintă astfel:

Tabelul 11 – mil. lei –

În contabilitatea CN TRANSELECTRICA – ST Pitești ponderea cea mai mare o dețin creanțele si obligațiile cu o durata de până la 90 de zile ceea ce asigurã o frecventã corespunzătoare a încasărilor si plãtilor.

Încasarea si plata la un interval de până la 90 de zile constituie una din cauzele importante ale blocajului financiar în care au intrat majoritatea societãtilor comerciale.

Se poate constata din cele prezentate mai sus, faptul ca, CN TRANSELECTRICA – ST Pitești, si-a concentrat atentia asupra încasãrii în termen a creantelor comerciale precum si achitãrii la scadentã a datoriilor comerciale.

CONCLUZII si PROPUNERI

Creanțele si datoriile comerciale se conditioneazã reciproc, încasarea creanțelor determinând plata datoriilor de către societãtile comerciale. Creanțele si datoriile comerciale sunt privite atât în contextul intern cât si extern al unei tãri. Prezenta lucrare analizează problematica creanțelor si datoriilor comerciale din mai multe puncte de vedere care interesează societãtile comerciale participante la relații comerciale.

La CN TRANSELECTRICA – ST Pitești se constatã astfel, o creștere a calitatii serviciilor si a ponderii furnizorilor atât interni cat si cei externi în anul 2002 fatã de anii precedenți, odată cu retehnologizarea si interconectarea companiei la rețelele internaționale de transport si distribuție a energiei electrice.

Se poate constata din cele prezentate pe parcursul lucarii, faptul ca, CN TRANSELECTRICA – ST Pitești, si-a concentrat atenția asupra încasării în termen a creanțelor comerciale precum si achitării la scadentã a datoriilor comerciale.

În aceasta lucrare am încercat sã prezint importanta pe care o au creanțele si datoriile comerciale în cadrul activitãtii desfãsurate de un agent economic, precum si principalele reguli care guverneazã buna gestionare a creantelor si datoriilor comerciale.

Creanțele si datoriile comerciale constituie douã categorii de elemente patrimoniale, de activ, respectiv pasiv, având o structurã eterogenã si implicații semnificative în ceea ce privește situația financiarã a oricărui agent economic. Derularea activitãtii de comerț intern si extern angajează un circuit de fonduri materiale si banesti generate de rezultate economice.

Pentru echilibrarea raportului subunitar (0,96) dintre creante si obligatii calculat pentru anul 2002 la ST Pitesti, cat si pentru atingerea si mentinerea pragului de maxim 30 de zile calendaristice la urmatorii indicatorii: durata de imobilizare a creantelor comerciale si viteza de rotatie a datoriilor comerciale,

s-ar impune o serie de masuri:

urmarirea mai atenta in vederea efectuarii platii datoriilor si incasarii creantelor existente prin orice mijloace, pana la impunerea de sancțiuni sau restricții, având in vedere ca orice furnizor este si beneficiar (consumator) de energie electrica;

ridicarea restrictiilor impuse sectorului privat la valorificarea produselor si materialelor auxiliare rezultate din instalatiile tehnologice;

atragerea de credite externe in vederea retehnologizarii instalatiilor pentru diminuarea pierderilor si a avariilor existente prin RC, RK si proiecte de investiții;

acordarea unei atentii sporite in intocmirea procedurilor de achizitii si valorificare, finalizate prin contracte de vanzare – cumparare ferme si nerevizuibile, cu termene de plata sau incasare de maxim 30 de zile si acceptarea ca modalitati de plata a oricărei forme legale in vigoare cu respectarea clauzelor contractuale;

ridicarea obligatiilor impuse prin hotarari politice si sociale de a livra energie catre societati rau platnice sau in faliment;

renuntarea la convenctia pentru suportarea procentului de aproximativ 7% din pierderile totale ale Electrica SA – in acest mod impunand prezentei societati sa faca modernizari si retehnologizari in vederea diminuarii la maxim a pierderilor din retea;

acordarea de reduceri procentuale din factura emisa societatilor care plătesc energia in avans si încurajarea consumului prin diminuarea prețului pentru marii consumatori.

BIBLIOGRAFIE

1. Caracota Dumitrache Strategii de dezvoltare: previziune economica,

Caracota C-tin R. Editura Sylvi, București, 2001

2. Cãrpenaru D. Stanciu Drept Comercial Român, Editura Beck, 2000

3. Chirica Lefter Curs complet de contabilitate si fiscalitate, vol. I-II, Editura Economica, București, 2000

4. Drăgan C. M. Noua contabilitate a agenților economici, Editura Hercules, București, 1993

5. Dutescu Adriana Ghid pentru intelegerea si aplicarea IAS, Editura CECCAR, București, 2001

6. Feleaga N. Sisteme contabile comparate, Editura Economica, București, 2000

7. Feleaga N. Tratat de contabilitate financiară, vol. I și II,

Ionașcu I. Editura Economică, București, 2000

8. Isfãnescu Aurel Analizã economico – financiarã, Editura conomicã, 1999

9. Isfãnescu Aurel Evaluarea Întreprinderii, Tribuna Economicã, 1999

10. Munteanu Victor Contabilitatea financiara a întreprinderilor, vol Munteanu Marilena I-II, Editura Sylvi, București, 2001

Zuca Ștefan

11. Popovici Ilie Contabilitatea economiei de piață, Editura Danubius, Brăila 2001

12. Possler L. Contabilitatea întreprinderilor, Ediția a – VI – a, Gh. Lambru Editura Fundația Andrei Saguna, Constanta,

2003

13. Ristea Mihai Contabilitatea întreprinderilor, Editura Mărgăritar, 1997

14. Ministerul Finanțelor Sistemul Contabil al Agenților Economici, Editura Economica, București, 1994

15. Ministerul Finanțelor Reglementari contabile pentru agenți economici, Editura Economică, București 2002

16. Ministerul Finanțelor Standardele Internaționale de Contabilitate 2001, Editura Economică, București 2001

17. * * * * * Alte publicații:

– Tribuna economica

– Capital

– Economistul si Ediția Speciala

– Adevărul Economic

– HG si OMF (menționate in cuprinsul lucrării)