. Rolul Si Importanta Sistemului Cooperatist de Credit (xyz Arges)

CAPITOLUL I: ACTIVITATEA BANCARĂ COOPERATISTĂ LA NIVEL INTERNAȚIONAL ȘI ÎN ROMÂNIA

1.1 Evoluția activității bancare cooperatiste în țările europene

Ideea de cooperare, născută de-a lungul secolului al XIX lea, mai întâi ca reacție contra exceselor capitalismului de piață, apoi ca o a treia cale între el și socialismul revoluționar s-a aplicat creditul, între sfârșitul aceluiași secol și începutul secolului al XX lea.

Diferite ramuri ale ‘’creditului mutual și cooperatist’’ s-au dezvoltat rapid pe o bază descentralizată și la început, democratică cu un ‘’consiliu de administrație’’ prin ‘’Casa locală’’ compusă în majoritate din profesioniști. Astăzi rețelele mutuale și cooperatiste numără ,în fiecare din marile țări, milioane de Case locale. Apoi majoritatea consiliilor de administrație a acestor Case locale, în toate țările au simțit nevoia organelor federale, apoi naționale, centralizând plasarea lichidităților, sau realizând anumite operații, spre exemplu operațiile cu străinătatea, care cer o anumită talie și anumite moduri.

În anumite cazuri, aceste organe federale (regionale) au deposedat puțin câte puțin Casele de bază de toată autonomia reală, dar fără a se lăsa ele însele deposedate de organul național; în alte cazuri Casele de bază au rezistat.

‘’Rețelele mutuale și cooperatiste – au beneficiat adesea de avantaje acordate de Puterile publice, în general mai mult favorabile cooperării și mai puțin ideologiei pentru că ea rezolvă pe loc problemele, care fără ea ar reurca poate, până la administrație. Aceste avantaje au fost ‘’monopoluri’’ de distribuire a unor credite sau a unor privilegii fiscale. Astăzi, procesul de banalizare – dereglarea atinge de asemenea’’resursele cooperatiste și mutuale’’; mulți dintre ei – prototipul, înțelegându-se aici creditul agricol francez – au ieșit mult din aria pieței originale – în această împrejurare agricultorii francezi – pentru a-și oferii serviciile financiare, din ce în ce mai diversificate, marelui public.

În schimb ei și-au pierdut puțin câte puțin monopolurile lor și diversele avantaje, este cazul Creditului agricol francez, care la începutul lui 1989, și-a pierdut monopolul de a distribui agricultorilor împrumuturile ‘’bonificate’’.

Devenind puțin câte puțin bănci obișnuite, atât prin clientela lor, cât și prin serviciile oferite, prinși ei însuși în procesul de universalizare,’’rețelele mutuale și cooperatiste’’ au ajuns să constate,de câțiva ani, că măsura ‘’Caselor de bani locale’’, cu câteva excepții, este insuficientă în economia actuală, numai dacă nu se specializează într-o activitate foarte ‘’înaltă’’ și nu se adaptează efectivelor în consecință. Astfel se asistă peste tot la fuziunile Caselor locale, respectiv în ‘’ Case federale sau regionale’’.

În plus rețelele mutualiste caută să se unească în sânul Europei; la începutul anului 1990,spre exemplu – 6 rețele – Creditul agricol francez, Robobank olandeză, DG Bank germană, Spaarbank în Belgia, RZB în Austria și Obobank în Finlanda – au semnat un acord cadru de parteneriat în ‘’ bănci particulare’’. Mai târziu Robobank și Creditul agricol și-au aprofundat puțin propriile relații.

Mișcarea cooperatistă mondială reunește 230 organizații naționale, din mai mult de 100 de țări. Alianța Cooperatistă Internațională (ACI) cuprinde circa 800 milioane membrii, fiind, de departe, gigantul numărul 1 al lumii.

Înființată în anul 1895, ACI este, ca vechime, a doua organizație nonguvernamentală din lume, după Crucea Roșie Internațională.

Prima cooperativă viabilă din lume a fost înființată în anul 1844, în Anglia, de către Pionierii de la Rochendale. Generațiile care au succedat-o și Alianța Cooperatistă Internațională (ACI) și-au extras principiile din regulile formulate de către Pionierii de la Rochendale.

Alianța Cooperatistă Internațională, la Congresul său aniversar din septembrie 1995, la Manchester, a adoptat Declarația privind Identitatea Cooperatistă.

În Declarație s-a inclus o definiție a cooperativelor, o enumerare a valorilor de bază ale Mișcării și o revizuire a setului de principii ce urmează să orienteze activitatea organizațiilor cooperatiste la începutul secolului XXI.

Potrivit Declarației din 1995, cooperativele au la bază următoarele valori: autoajutorarea, democrația, egalitatea, echitatea și solidaritatea.

Membrii cooperatori respectă, de asemenea, valorile etice ale cinstei, deschiderii, responsabilității sociale și ale grijii față de semeni.

În Declarația din 1995 cooperativa este definită astfel: “o asociație autonomă de persoane, reunite în mod voluntar, în scopul satisfacerii nevoilor și aspirațiilor de natură economică, socială și culturală, prin intermediul unei instituții deținută în comun și controlată în mod democratic”.

Totodată, în Declarație, sunt enumerate șapte principii de bază:

1. Asocierea voluntară și deschisă

2. Controlul democratic al membrilor

3. Participarea economică a membrilor

4. Autonomia și independența

5. Educarea, instruirea și informarea

6. Cooperarea între cooperative

7. Preocuparea pentru comunitate

Noi vom studia în primul rând ‘’rețelele mutualiste și cooperative’’ franceze, apoi rețelele geramane; în sfârșit celelalte ‘’rețele’’europene, americane și japoneze.

1.1.1. Rețeaua mutualistă și cooperatistă în Franța

Franța are patru mari rețele mutualiste și cooperatiste, una în agricultură, enormul Credit agricol mutual, una specializată în artizanat, rețelele Băncilor populare ,o a treia venită din Alsacia,pur mutualistă și îndreptată spre particular, Creditul mutual și în sfârșit Creditul cooperativ și Creditul maritim mutual.

Toate au beneficiat la început de monopoluri. Creditul agricol mutual, dincolo de împrumuturile bonificate în agricultură, a avut împrumuturile bonificate ale artizanilor în mediul rural, și are încă depozitele notarilor. Băncile populare au avut monopolurile creditelor bonificate ale artizanilor în oraș, Creditul mutual al Livretului Albastru, cu intersul de a impozita, ca Livret A. Casele de economii, în sfârșit aceste ‘’rețele M. și C. ‘’ au fost mult timp scutite de impozitele pe beneficiar.

Aceste monopoluri s-au pierdut azi. Ultima pierdere a fost aceea a împrumuturilor bonificate ale agriculturii pe care le-au pierdut ‘’rețelele agricole’’. Această pierdere de monopol este una din formele procesului de dereglare – banalizare.

Ea este larg legitimată prin faptul că toate aceste ‘’rețele’’ și-au lăsat piețele lor inițiale, venind să concureze cu băncile comerciale. Astfel, Creditul agricol a ieșit de mult din agricultură, pentru a deveni prima Bancă franceză, 15 milioane de francezi având cont aici. Băncile populare au lăsat artizanatul pentru a ocupa un post important pe piața PME și particulari; în timp ce Creditul Mutual,care are încă avantajul Livretului albastru,cu singurul concurent Livretul A al Caselor de economii, s-a răspândit, plecând din Alsacia natală, pe tot teritoriul și se dezvoltă azi pe piața întreprinderilor.

Creditul agricol mutual:

La sfârșitul secolului al XIX lea, Revoluția industrială a câștigat Agricultura; aceasta are nevoie de importante mijloace financiare pentru a-și finanța grelele investiții în pământuri și materiale; ori băncile nu se interesează deloc de ea.

Sindicalismul țărănesc, nou-născut al Legii din 1884, pierde atunci inițiativa de a cere Puterilor publice autorizația, prin mutualism, această lipsă a băncilor. Legea Meline din noiembrie 1884 autorizează sindicatele agricole să formeze între ele societăți mutuale de finanțare; prima a fost creată în 1885 la Poligny, în Jura.

În 1889, legislația va autoriza Casele locale să se regrupeze în Case Regionale. Apoi în 1920, s-au creat împrumuturile cu dobânzi moderate ,viitoarele bonificații pentru a finanța echipamentul de muncă; este creat atunci un Oficiu național pentru a veghea la buna distribuire a avantajelor acordate de lege; acest oficiu devine în 1926 instituție publică Casa națională de Credit agricol.

Rețeaua creditului agricol se va dezvolta atunci foarte rapid, după cel de-al II lea Război Mondial, finanțând modernizarea agriculturii. Pentru asta, ea își va dezvolta colecta, atât aproape de agricultori cât și aproape de orașe, în special cu ajutorul faimosului său bon de 5 ani cu avantaje progresive. Până în anul 1966, trebuia depusă aproape în totalitate colecta la Trezorerie, pe care o restituia, sub forma avantajelor, Casei naționale, care repartiza aceste resurse Caselor regionale; începând din 1966, Creditul agricol obține dreptul de a gestiona el însuși această bogăție; acesta va fi unul din rolurile Casei naționale.

Dar plecând de la libertatea sa asupra orașelor și având din 1966 până în 1975 deplina libertate de a deschide ghișee, el se va lansa în aceste împrumuturi și va deveni curând prima rețea bancară în acest domeniu. Se vroia astfel ca el să ia în schimb artizanatul rural – pentru care obține monopolul împrumuturilor bonificate – apoi întreprinderile agro-alimentare și cooperativele agricole, apoi însoțirea financiară a exporturilor agro-alimentare franceze.

Cu aceste meserii, dar fără a intra pe piața întreprinderilor industriale și comerciale, el a reușit să devină prima bancă franceză prin activ și a treia din lume înaintea sosirii japonezilor, a opta apoi. În final, Casa națională, în afara gestionării trezoreriei, s-a încărcat progresiv cu numeroase alte meserii bancare : conservarea titlurilor, gestionarea organismului de plasare colectivă a valorilor mobiliare, finanțarea exporturilor,promovarea noilor activități și numeroaselor servicii și inspecția Caselor regionale, pe care le-a împărțit cu Comisiile bancare, de la Legea bancară din 1984.

În 1987, Casa națională, până la această dată instituție publică, era mutualizată adică răscumpărată cu 8 miliarde de franci de Casele locale. Această privatizare, al cărei motiv principal a fost ideologic și care, în mod economic, a slăbit mai ales fondurile proprii ale Caselor regionale, n-a fost în mod real coerentă cu dezvoltarea organismului. În sfârșit ea ar fi trebuit să confirme predominarea actuală a activităților, neavând decât un raport îndepărtat cu agricultura. Dar indirect, agricultorii rămân majoritari, deși ei sunt majoritari și la Casele regionale și ei dispun de 11 locuri din 15 în Consiliul Casei naționale.

În 1989, Creditul agricol a pierdut monopolul împrumuturilor bonificate ale agriculturii; în schimb, de câțiva ani, el intervine în întreprinderile industriale și comerciale, ceea ce, din punct de vedere al rentabilității, este mai interesant. Împrumuturile în agricultură nu reprezintă decât 20 % din concursurile sale noi, dar în timp,intrarea altor organisme de credit în mijloacele agricole, va conduce la reducerea Creditului agricol.

În 1989, totalul de 1400 miliarde franci, al bilanțului Creditului agricol, îl va menține în fruntea băncilor franceze; asta înseamnă, în termenii profitului 4,7 miliarde franci. La 31.12.1989 el folosea 7300 persoane.

Creditul agricol are 91 Case regionale, având ele însele mai mult de 3500 Case locale. Casele s-au federalizat într-o Federație națională a Creditului agricol, care, în timp ce Casa națională era instituție publică, reprezenta în apropierea ei și a puterilor Publice vocea Caselor regionale, proprietară de bază. Rolul său, azi, e mai puțin evident, în ceea ce privește privatizarea.

Conform tendinței generale, care afectează toate rețelele mutualiste și cooperative, o mișcare de fuziune intervine între Casele regionale; deja cele ale Rinului de sus și Rin de jos au fuzionat în Casa Alsaciei, cele ale Allier, Creuse și Puy-de-Dōne, cele ale Aisme – Reims și cele Ariege și Pirineii Orientali.

Între altele Creditul agricol a creat d Între altele Creditul agricol a creat de-a lungul anilor, ca și marile bănci comerciale, filiale specializate, dintre care nu sunt citate aici, decât acelea care au o majoritate absolută:

o bancă de trezorerie; Banca de finanțare și trezorerie BFT;

o bancă de afaceri – Union Investiment, care s-a apropriat de casa cu titlul japonez DAIWA, pentru a-și deschide piață agro-alimentară japoneză și care ea însăși, controlează filiala de credit a întreprinderilor industriale: UNICREDIT și diverse filiale în industria agro-alimentară : AGRINOVA,SOPAGRI,SOFIPAR …etc;

o bancă particulară – UNIBANQUE;

o serie de organisme în gestionarea valorilor și capitalurilor : SEGESPAR, imobiliară, holding, UNIBANQUE și SEGESPAR;

Titluri care, ele însele,operează în diferite compartimente ale pieței financiare, între care : SEGESPAR Gestiune, SEGESPAR – Viitor și două societăți Bourse Dynabourse și Michel;

filiale ale creditului – contract de închiriere : UCABAIL; UNICAR; UNIMAT; AGRITEL; FINAMUR; UNICOMI;

o filială de asigurări, PREDICA, creată din toate piesele și care a substituit contractele de asigurare – capitalizare a faimoaselor bunuri pe 5 ani.

în sfârșit un anumit număr de filiale directe, majoritare sau nu, în Europa de Sud,Statele Unite sau Asia, completând o politică de apropiere cu rețelele sau instituțiile similare în Europa de Nord; astfel că,Creditul agricol s-a apropiat de casele de economii italiene și de Deutsche Siedlunes und Landesrentenbank în Germania, specializată pe creditul agricol și al colectivităților locale.

Băncile populare:

Pentru un motiv similar cu acela care a stat la originea Creditului popular, artizanii,comercianții, micii antreprenori, nedirijați de bănci, au căutat, la sfârșitul secolului al XIX lei să-și organizeze singuri finanțarea. Prima bancă populară s-a născut fără statut legal, în 1878 la Angers prin asocierea: farmacistului, notarului, antreprenorului, electricianului …. . Forma era o cooperativă închisă, care nu împrumuta decât deponenților,inspirată din experiențele italiene și germane. Apoi mișcarea s-a dezvoltat, având un statut legal.

Legea din 1917 va creea creditul micii întreprinderi , recunoscând existența băncilor populare și a societăților cu cauțiune mutuală. În același timp, legislația atribuia băncilor populare ,monopolul creditelor de reconstrucție cu dobândă redusă, predecesorii împrumuturilor bonificate.

În 1927, s-a creat Casa centrală a Băncilor populare, care, spre deosebire de Casa națională a creditului agricol era și a rămas cu statut privat, banca populară ea însăși, proprietatea diverselor bănci populare.

La început rolul său, nu era decât să gestioneze excedentele trezoreriei, care începeau să se desprindă. Apoi prin lărgirea activităților băncilor populare, ea a luat toate celelalte funcții centrale: titluri, exporturi, filiale. În 1929 s-a creat Camera sindicală a băncilor populare, organism federal al băncilor – ca Federația de credit agricol- și având, mai întâi un rol reprezentativ aproape de puterile publice, dar în plus, un rol de organizare și promovare a noilor activități, ca și o funcție de control asupra băncilor aderente. Această funcție i-a fost conservată de Legea bancară din 1984, chiar dacă o împarte cu Comisia bancară.

Rețeaua băncilor populare care nu putea colecta depozite – resursele sale erau părțile capitalului societăților – a dobândit acest drept în 1966, băncile populare devenind de acum bănci cu parte întreagă. În 1984, ele au pierdut monopolul împrumuturilor bonificate ale artizanatului; acestea există încă, dar băncile populare sunt asociate cu alte instituții. Totuși intrarea lor în mijlocul artizanal face ca ele să rămână primele distribuitoare.

Asociată cu rețeaua băncilor populare, rețeaua societăților interprofesionale regionale de cauțiune mutuală, SOCAMA , permit profesioniștilor,care conduc aici, să regăsească contactul direct cu împrumuturile, pe care le-au pierdut, puțin câte puțin, pe măsură ce băncile populare s-au universalizat.

Rețeaua băncilor populare regrupează 31 bănci populare regionale propriu-zise, în 1989; ea este, ca și celelalte rețele într-un proces de concentralizare : în 1986-1987 au avut loc 3 fuziuni, conducând la Băncile Masivului Central (Montlucon,Chermont – Ferrand), banca populară a Val de France și Banca populară a Vestului și Armonique; alta a avut loc în 1988, conducând la Banca populară Bourgagne.

În total,în 31.12.1989,activul consolidat al grupului se ridica la 379 miliarde franci, depozitele la 289, creditele 173 și beneficiul său net la 1,3 miliarde. Ea are 1830000 societăți, 27500 functionari, în 1862 ghișee. Prima bancă populară cu active și fonduri proprii, este Banca regională de Scont și Depozite – BRED ( cu un activ de peste 64 miliarde în 1989), banca populară pentru Regiunea pariziană, apoi banca populară a Nordului (21 miliarde), o a doua bancă populară în regiunea pariziană, banca populară industrială și comercială (16 miliarde) și Casden-BP (15 miliarde).

Ca și alte bănci și rețele, băncile populare s-au dotat cu un ansamblu de filiale specializate pe toate rețelele, fără a le socoti, pe acelea care au putut crea, aici și acolo, anumite bănci regionale; acestea sunt:

o veritabilă bancă pentru profesiile liberale, ’’Banca pentru investițiile profesiilor liberale’’- BIPL;

filiale de asigurare : FRUCTIVE, FRUCTI …

filiale de contracte : FRUCTIBAIL; FRUCTICOMI;

o filială de participare: Societatea de participare și studii financiare – SPEF;.

o societate de credit – CREDICOM;

SCPI: FRUCTIPIERRE, FRUCTIHABITAT;

și filiale la Monaco și Luxemburg;

Creditul mutual:

În 1865, o societate de credit mutual în agricultură a fost creată de Jean Macè la Bettelheim în Alsacia, inspirat poate de Raiffeisen, mai probabil de Chrales Fourier. Ea funcționează până în 1871. În 1882, sub ocupația germană și deci, de această dată, după modelul Raiffeisen, este creată la Wantzenau, la periferia Strasburgului, prima casă franceză de credit mutual;

Rețeaua ia foarte clar numele de Asociația Raiffeisen – Verband.

După orgnizația germană, casele franceze s-au atașat unei case centrale: Casa centrală agricolă din Neuwied.

Succesul acestui tip de instituție în Alsacia, are multe cauze. Mai întâi ,inspirația religioasă după ideile lui Raiffeisen, găsește aici un teren proprice, muncit prin ideile catolicismului social francez. De altfel, viața comunală este activă aici și localurile civile și religioase, se angajează de bună voie în Consiliile caselor. Acest succes va provoca crearea unei rețele rivale liberală, adică opusă caracterului religios al lui Raiffeisen ; el va lua numele de Revision – verband. În 1902 , Raiffeisen – verband avea, 471 case și 51000 societari și Revision-verband 226 case și 12700 societari.

Cele două mișcări fuzionează în 1921. Un organism central a fost făcut: Banca federativă. Până la această dată, mișcarea era în principal rurală. Apoi în timpul dintre cele două Războaie Mondiale și după al doilea Război Mondial, ansamblul de organisme create mai mult sau mai puțin direct sub influența ideilor lui Raiffeisen și altele cooperatiste vor cunoaște evoluții întretăiate, foarte complexe.

Din această evoluție complexă ies în final diversele rețele mutualiste și cooperatiste, deja studiate și alături ‘’ Creditul mutual’’ ale cărei caracteristici oficiale sunt: că el este vocația generală,limitată teritorial și că el este politic și religios neutru. În practică el este, din contră destul de politizat, nu în deciziile sale, ci în consiliile sale, unul pe casă.

În sfârșit persoanele municipale exercită aici o influență importantă și culoarea politică a consiliilor variază cu regiunile sau orașele. În 1958, el își primește statutul prin ordonanță. Federațiile casei aduc diverse servicii acestuia. În 1962 se naște casa centrală având misiunea acestui tip de organism; în 1963 în sfârșit apare Confederația,organism reprezentativ și de control.

Între timp, în afara Alsaciei și Lorenei, Creditul mutual, s-a dezvoltat logic în regiunile cu o puternică influență creștină.Vestul ( Vendée, Loire, Sevrés, Insula Villaine …) Paris, Nord, apoi în tot restul Frantei. În 1965: Bourgagne; 1966 Franche-Conte, 1969 Charentes, 1971 Champagne – Ardennes, 1972 Normanidia, Maine-Anjou, 1977 Mediterana, 1979 Anvergne, 1984 Antilles.

Dar evenimentul cel mai important pentru dezvoltarea Creditului mutual a fost obținut, în 1975,cu dreptul de a oferi livrete, prezentând același avantaj fiscal ca și livretele A ale Caselor de economii în schimbul unei obligații de a folosi jumătatea sumelor reculese în folosul general (colectivități locale,asociații,…)care devine un instrument comercial decisiv sub numele de livret albastru . Acest privilegiu, astăzi contestat violent, ca și cel al Caselor de economii, prin conducătorii marilor bănci se transformă în 1990 în livret A, produsul său trebuind să servească societății.

Creditul mutual are astăzi 2945 case locale, toate administrate autonom și foarte reticente la acceptarea inevitabilei creșteri a tutelei din evoluția în curs. Aceste case locale regrupează 4,3 milioane de societăți, dar servesc de asemenea la 2,3 milioane clienți. La al doilea nivel, se găsesc 21 Federații care reprezintă în mod local Casele locale, le controlează și le aduc servicii centrale; astfel ele joacă un rol esențial pentru gestionarea portofoliului și dezvoltarea creditului întreprinderilor, în care Creditul mutual a fost constrâns să se lanseze în cadrul procentului general de banalizare. Alături de ele, 22 de case federale, gestionează trezoreriile cumulate cu Casele locale și acordă împrumuturi colectivităților locale. În sfârșit vine,în vârf, Confederația și Casa centrală.

Între altele, Creditul mutual a absorbit în 1989-1990, Creditul mutual agricol deoarece, Casele care-l compuneau refuzau tutela Casei nationale a Creditului agricol; în 1920 o rețea s-a separat de el. Această rețea n-a avut niciodată acces la împrumuturile bonificate pentru agricultori, iar dezvoltarea ei a fost oprită. Această rețea, fără organ tutelar, s-a dotat cu o bancă, banca franceză de agricultură – BFA și cu un organism de credit pe lung termen. Uniunea pentru finanțarea echipamentului agricol ( UFEA); dar această mică rețea de credit în agricultură nu a putut rezista noii concurențe bancare și a trebuit în final să-și apropie creditul mutual, care era interesat de clientela sa și de capacitatea de intervenție în împrumuturi.

Totalul bilanțului este azi de 327 miliarde de franci incluzând și vechiul CMAR. Ansamblu are 23000 persoane. Dar Creditul mutual are deja și va avea încă, o problemă de adaptare la concurență.

Dar mișcarea este în mers. Ea este de altfel provocată câteodată de accidente : două Federații, aceea de Sud-Est, proprie a Creditului mutual și Casa Economică Sud-Est, a rețelei CMAR, care a suferit o pierdere de ordinul a 80 milioane de franci în 1987, Creditul mutual al Asaciei și Lorenei, a ajuns până la Lyon cu formarea Casei de economii,Banca Rhodanieune de Economie.

Creditul cooperatist:

O bancă cooperativă a societăților muncitorești de producție a fost creată în secolul al XIX lea,în cadrul dezvoltării asociației pe care tocmai am prezentat-o.Totuși această instituție a crescut, ca o mișcare care era considerată susținută.

În 1938, un decret decide crearea Casei Centrale de credit cooperativ, a cărei misiune este distribuirea cooperativelor de consumatori, apoi de producție (SCOP), credite de Stat pentru finanțarea investițiilor lor. În 1944, existența autonomă a acestui stabiliment specializat este afirmată de dreptul care-i este dat de liberatatea de a-și găsi singur resursele, emițând împrumuturi obligatorii.

Compentența sa, întinsă întâi cooperativelor de artizani, se întinde în 1947, cooperativelor maritime, apoi în 1949 cooperativelor de detaliu și în 1952 cooperativelor HLM.

Dar aceleași cauze produc aceleași efecte, și creditele destinate de FDES, mișcării cooperative,se rarifiază, cu grija de a echilibra Bugetul Statului, iar creditul cooperativ cunoaște mari dificultăți. Se face o reformă : gestiunea este ameliorată, dar Creditul cooperativ își întinde activitatea la împrumuturi mai numeroase și solvabile : promotori imobiliari ‘’sociali’’,colectivități publice, particulare; greutățile (puterile) SCOP și cooperativele de consumatori devin marginale în activitatea sa.Tabelul 104 dă repartiția creditelor în 1987.

1.1.2. Băncile cooperatiste în Germania

Spre jumătatea secolului al XIX lea, F.Guillaume Raiffeisen, devenit Bourgmestre numit de districtul Wayerbuch, crează,pentru a lupta contra foametei o primă asociație pentru pâine care construiește un mușuroi cooperativ plecând de la împrumuturile garantate prin ipotecarea pădurilor din Commune.

Numită apoi la Flammersfeld, un district vecin mai important, el crează aici Societatea pentru sprijinul agricultorilor săraci (pecuniari) care cumpără vite (animale) ale țăranilor în condiții mai bune decât cele ale proprietarilor privați, care-i ruinau. Pentru acest fapt el obține cauțiunea, apoi depozitele persoanelor bogate, solidari prin sentimente creștine. Societatea va putea astfel să remunereze depozitele, apoi în loc să cumpere chiar ea vitele și închirierile, împrumută în bune condiții țăranii, pentru ca ei să le cumpere.

Principiile de bază ale creditului mutual tip Raiffeisen erau puse și fondate pe ideea solidarității religioase, cu responsabilitate nelimitată a societăților și benevolă a administratorilor. După o nouă experiență la Heddesdorf, cu artizanii, Raiffeisen va descrie aceste principii într-o carte al cărui titlu vorbește singur.

Dar o altă asociație Schuluze (1808-1885) debutează liberal la Diète prusacă și economistă, va crea o organizație rivală specifică artizanilor și comercianților urbani, vizând aceste societăți particulare cu stocuri cu rotație rapidă; de altfel, prin grija realismului, dividentele sunt distribuite și administratorii sunt plătiți. Această polemică va fi urmată, dar,fără un învingător adevărat, Raiffeisen își păstrează titlul de fondator.

Două rețele mutualiste și cooperative vor exista deci în Germania una rețeaua rurală purtând numele de Caisses Raifeisen , alta urbană, numită băncile populare Volkssanken .Regulile lor de funcționare sunt astăzi foarte apropiate. Numărul lor s-a dezvoltat rapid,până la 10000 de instituții separate, fiecare autonomă, cu propriul consiliu de administrație. Ele erau încă în 1957 în număr de 11795. De atunci multiple fuziuni au intervenit în ritmul de circa 200 pe lună, pentru a atinge azi un număr de 3460 în 1988. Această fuziune a fost o reacție normală, față de concurența băncilor universale și a caselor de economii.

La 31.12.1988, totalul bilanțului creditului cooperativ se ridica la 32,5 miliarde de franci,iar fondurile proprii se ridică la 800 milioane de franci, ceea ce-l plasează departe de ultimile trei mari rețele. El nu regrupează de altfel decât 1,7 milioane de societăți.

Casa centrală este centrul unei nebuloase, care are Banca, numită ‘’Banca franceză a creditului cooperativ’’ cu cele 35 agenții regionale care au devenit bănci obișnuite; se găsește o instituție de credit, specializat în finanțarea socială, creditul de ansamblu (bilanțul: 3,2 miliarde franci la sfârșitul lui 1987), Uniunea cooperativă a echipamentului și plăcerii – UCEL, specializat în finanțarea turismului și activităților de timp liber.

Creditul cooperativ nu face față concurenței noi și care va trebui în viitor să fuzioneze cu o altă rețea, modul de a atinge această talie critică.

În afară de rețeaua proprie a creditului cooperativ francez, trebuie să citeze Banca centrală a cooperativelor BCCM. La origine, Bănca cooperativă a Franței a fost creată în 1922 spontan de unele dintre ele pentru a servi băncilor centrale.Slab, ca și cooperativele pe care le crease ea a fost puternic zguduită de marea criză , apoi în 1946 este reîmpărțită în același timp cu mișcarea cooperativelor de consum COOP. În 1979, fiind ea însăși în pragul unei crize, a trebuit să facă apel la Garanția mutuală a funcționarilor GMF, al cărei președinte Michel Baroin, a găsit acolo ocazia de a-și dota grupul cu siguranța unei bănci : BCC devine atunci BCCM, în capitalul căreia virează apoi alte grupuri mutualiste.

Asăzi BCCM are un bilanț de aproximativ 7 miliarde de franci. Ea are 95 agenții și 512 persoane. Dar baza clientelei sale este insuficientă pentru a-i asigura dezvoltarea pe termen lung și procesul de banalizare îl atinge în plin flagel. Va trebui înglobată într-o zi în restructurare.

1.1.3. Sistemul bancar cooperatist în alte țări europene

Trebuie mai întâi să arătăm rețeaua olandeză care, prin talia sa relativă în această țară, prezintă mari asemănări cu rețeaua de Credit agricol francez .Aceasta este Banca cooperativă centrală Raiffeisen a agricultorilor – Cooperativa Centrală Raiffeisen Borenban

k numită mai simplu Rabobank. S-a născut în 1972 prin fuziunea și cooperative protestante Raiffeisen din Austria și cea catolică Boerenbank din Ainhoven. Ea este organismul central a 930 de bănci cooperative locale, având 2300 ghișee. Numele de Raiffeisen este mărturia originii. Asociații sunt în număr de 820000. Rabobank joacă, alături de Casele locale, exact același rol pe care CNCA îl juca alături de Casele regionale de credit agricol, în Franța.

Ca urmare a ceea ce s-a petrecut cu Creditul agricol în Franța, Rabobank, care servea exclusiv agricultorilor la începuturi, s-a deschis larg azi spre urbanism. Dacă ea dă încă 90 % din împrumuturi agricultorilor, asta nu reprezintă decât 28 % din securitatea sa.

Tot după exemplul Creditului agricol, ea a devenit principalul care împrumuta pe termen lung și principalul colector al depozitelor de economii. Această derivă spre non-agricol ține atât de nevoia de a-și utiliza excedentele crescute, cât și,azi, de nevoia de a compensa riscurile și slaba rentabilitate netă a împrumuturilor în agricultură și horticultură, mai puțin îndatorate decât în Franța, sau în SUA, dar cu toate acestea destul de încărcată de împrumuturi.

Totalul bilanțului în 1986 era de 139 miliarde de forinți cam o treime a Creditului agricol, din care 100 miliarde în împrumuturi diverse și 75 miliarde în depozite. Ea a semnat cu Creditul agricol, un acord de cooperare fără fuziune juridică reală, pentru acel moment.

În Italia, mișcarea cooperatistă s-a dezvoltat mai puțin decât în Franța și Germania. Acestea sunt 129 bănci populare – banche popolari, care se adresează mai ales artizanilor și țăranilor, care constituie rețeaua mutualistă și cooperativa de credit, știind că, Casa de economii joacă un mare rol în agricultură.

La 31.12.1989, totalul bilanțului băncilor populare era de 129000 miliarde de lire cu 100000 miliarde lire, în depozite și aproximativ jumătate în credit. Ele regrupează circa 1 milion de societăți și 45000 funcționari. Aceste 3460 case cooperative au 19600 ghișee. Activul lor, consolidat era la 31.12.1989 fără organismele centrale de 500 miliarde DM, cu 185,5 depozite de economii, pentru o resursă de 416 miliarde de depozite. Apoi ele cresc la 300,5 miliarde DM în credite. Ele regrupează 11 milioane de societăți cu 130000 angajați. Unele din aceste case au dobândit o talie respectabilă. Vom cita Casa Medicilor și Farmaciștilor la Duseldorf, cu un bilanț superior de 7 miliarde DM (1986), casa badois a funcționarilor – Badische – Beamtenbank la Karlsruhe (4,5 miliarde), banca populară BerlinșiBerliner Volksbank la Berlin (3 miliarde).

Compensarea reglementărilor între toate casele cooperatiste, se face prin intermediul a cinci bănci centrale; ca și centralele de virare a caselor de economii, ele asigură,între altele, anumite servcii centrale. Totalul bilanțului lor este de peste 85 miliarde DM. Cele mai importante sunt : banca centrală a cooperativelor din Germania de Vest-Westdeutsche …, banca centrală bavareză Raiffeisen …, la Munich, banca centrală a cooperativelor din Germania de Sud-Vest – Sűdwest … la Karlsrushe (SGZ Bank) și banca cooperativă din Germania de Nord – Nord de … la Hanovra.

În sfârșit, în vârf, se găsește un organism sindical reprezentativ, pentru Creditul agricol sau Băncile populare Franceze, fondat în 1971, numit ‘’Asociația federală a băncilor Raiffeisen – Bundesverband …, dar mai ales o bancă centrală DG Bank la Frankfurt. Aceasta este descendenta casei centrale cooperatiste din Prusia-Preussische … creată în 1985. Ea a aparținut 80 % centralelor regionale. Bilanțul său este de peste 85 miliarde DM.Ea este abilitată să efectueze operațiuni bancare de tot felul și să emită obligațiuni.Ea îndeplinește funcțiile centrale obișnuite acestui tip de organism : trezorerie și compensația între centrale regionale, finanțarea exportului, crearea de filiale specializate.

În totalul rețele mutuale și cooperative ale creditului în Germania, au un activ de 700 miliarde DM, ceea ce le face comparabile cu ansamblul francez similar. Ele sunt regrupate în două asociații sindicale : Asociația națională Luigi Luzantti pentru Banca populară și Asociația Tehnică a Băncilor populare italiene. În afară de ele, o bancă centrală, Banca centrală de Credit – popular – Centrobanca, îndeplinește funcțiile obișnuite ale acestui tip de organism.

Marea Britanie, patria lui Robert Own, a înțeles bine să se dezvolte într-o mișcare coopertivă în producție și consum; dar această dezvoltare a fost curând mai puțin importantă. Mai ales ea n-a generat nici o rețea mutuală și cooperativă veritabilă, în credit.

Trebuie, totodată să cităm aici ‘’ societățile de construcție – building societes, ai căror clienți sunt asociați, care dețin alături de depozite, diverse părți din aceste societăți și care așteaptă, în anumite condiții, finanțarea lor. Aceste societăți sunt o formă de cooperativă de credit. Ținând cont de rolul lor esențial în finanțarea pe termen lung, ele sunt totuși studiate într-un alt capitol.

De altfel,o bancă, având statutul de bancă comercială, la Londra, este specializată în finanțarea cooperativei. Este vorba de ‘’Co-operative bank’’ care are 109 sucursale și 3280 ghișee, deci ea nu poate fi neglijată. La 31.12.1989 activul său era de 2,7 miliarde lire. Ea are 1,5 milioane de clienți și 4600 angajați.

În Spania , în sfârșit, există două rețele cooperative, cea a ‘’ caselor rurale’’ – Cajas rurales – care este cea mai importantă, pentru că reprezintă 118 clădiri din 135 și 79 % din activul total al cooperativelor de credit și cooperativele de credit non-agricole care sunt urbane și destinate comerțului și artizanatului. În cadrul Caselor rurale se disting 43, care sunt provinciale din 75 locale. În vârf se găsea înainte ‘’ Casa rurală națională’’ care juca rolul uzual al organismului mutual central. Ea a fost acaparată de Institutul de credit oficial și anume de banca de credit agricolă, ca urmare a greutăților sistemului, greutăți ce s-au lăsat evident și asupra organismului central. Aceste dificultăți au ținut, pe de o parte la fărâmițarea într-o mare concurență, pe de altă parte, în caz particular, de o insuficiență de profesionalism în situație de risc. O importantă mișcare de fuzionare este în desfășurare între cele 3300 case locale. Bilanțul total la sfârșitul lui 1989, cu 1,800 miliarde pesetos, corespundea cu circa 5 % aceluia al băncii private. Trebuie semnalat, în mod contrar, că mișcarea cooperativă nonfinanciară a luat un avânt important de la sfârșitul francismului în Spania; trebuie notat că grupul Mondragon, în țările Basce spaniol, are 89 cooperative de producție industrială, 8 agricole, 44 cooperative de educare, una de consum, și o casă cooperativă specială, casă populară de muncă, care servește tot grupul.

În Statele Unite, țară rege a liberei întreprinderi, mișcarea cooperatistă nu a cunoscut niciodată un mare succes. Mutualismul în domeniul financiar ‘’ Credits-Unions’’ introdus în 1909, a cunoscut deci o creștere foarte lentă. Doar de aproximativ un deceniu beneficiază de avantaje fiscale, cu dezinteresul băncilor comerciale pentru micile credite, și s-au dezvoltat și concurează serios băncile comerciale; ele sunt din 1974 autorizate să deschidă conturi cu cecuri productive de interes.

Ele sunt azi circa 20000 și nu au specializare profesională. Ca și creditul mutual francez, acestea sunt organisme de împrumuturi pentru particulari și mai curând de consum. Trebuie semnalat că în țara vecină, Canada, există o rețea puternică a ‘’ Caselor populare și economice’’, care e numită ‘’ Casa Desjardins’’după numele promotorului cooperativei în Canada. Această rețea avea la 31.12.1988, un activ de 1,5 miliarde și 4,2 milioane de asociați. Succesul său a fost fără îndoială una din cauzele dezvoltării recente a ‘’ credit unions’’ în SUA.

Cooperarea a înflorit larg în Japonia. În 1900 a fost votată o lege asupra Asociaților industriale, care permie apariția cooperativelor sau asociațiilor. Ea avea o vocație universală, intervenind atât în cumpărări cât și în vânzări de mărfuri, în asigurare și credit. La început, nu a putut fi creată decât în mediul rural, apoi plecând de la un amendament din 1917, în mediul urban, cu condiția de a limita activitatea la aceea de finanțe, în schimb, ea putea conta pe efecte și să primescă depozitele noumembrilor ceea ce era interzis cooperativelor rurale.

Astăzi există 4500 cooperative agricole și 1700 de pescari, care nu operează decât cu membrii lor și au o vocație de cooperative universale, a cărei finanțare nu este decât o parte. Ele sunt regrupate în 47 federații ‘’prefectorale’’agricole și 35 de pescari. Vine apoi, singura parte financiară a activității lor, Banca cooperativă centrală a agriculturii – Nŏriu Chŭkin, care are rolurile centrale explicate de mai multe ori în acest paragraf. Prin volumul depozitelor colectate – circa 17000 miliarde de yeni, 650 miliarde de franci- ansamblu este comparabil cu Creditul agricol francez.

Trebuie să cităm ,în al doilea rând, cele 479 asociații de credit – Shinkin – și cele 476 cooperative de credit, care nu lucrează decât cu membrii săi, acestea din urmă având un caracter cooperatist mai elocvent. La originea lor, ca în multe alte țări, se constată, dezinteresul aproape total ale City Banks și chiar a băncilor regionale pentru micile întreprinderi. Resursele lor sunt în principal depozite și sunt superioare împrumuturilor lor.

Totuși de ceva timp, cum am văzut mai sus, băncile comerciale urcă mult pe piața PME și concurează deci, cu aceste asociații și cooperative de credit. Există o bancă centrală pentru cooperativele comerciale și industriale – Shŏkŏ Chŭkin, stabilită în 1936 și al cărei capital aparține jumătate guvernului și care joacă rolul de bancă centrală pentru toate cooperativele și în mod direct pentru toți membrii lor. Ea poate emite și obligațiuni.

În sfârșit trebuie să cităm cele 64 bănci de credit mutual, care țin atât de casele de economii, cât și de băncile de finanțare PME, și care împart cu organismele cooperative de mai sus – Shinkin – finanțarea PME.

1.2 Activitatea bancară cooperatistă în România

Ideile cooperatiste pătrund în România sub influența lumii occidentale, încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Mișcarea cooperatistă a debutat în lumea orășenească sub forma caselor de economii, a asociațiilor cu caracter privat, de credit cooperatist.

În anul 1845 Costache Bălcescu, economist și om politic, fratele mai mare al lui Nicolae Bălcescu, publica broșura “Proiect pentru o casă de păstrare și împrumutare”, prima încercare cunoscută în țara noastră pentru înființarea unei case de economii și credit.

Primele cooperative de credit din România au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, adoptând sistemele germane Raiffeisen și Schulze – Delizsch.

Asemenea asociații de economie, credit și ajutor mutual au luat ființă în acea perioadă în ținutul Bistriței din Ardeal, în anul 1851, în orașul Brăila, port la Dunăre, în anul 1855, în satul Brad din județul Roman în 1860, în comuna Rășinari din județul Sibiu, în anul 1867 și în București, în anul 1870.

În perioada imediat următoare, respectiv 1871 – 1881, au apărut numeroase societăți de credit și economie în aproape toate marile orașe ale țării – Iași, Râmnicu Sărat, Piatra Neamț, Focșani, Craiova, Pitești, Ploiești, Galați, Târgu-Jiu – chiar și în unele sate.

Dintre promotorii mișcării cooperatiste, s-a remarcat în mod deosebit Spiru Haret, savant, sociolog, pedagog, matematician și om politic, considerat pe drept cuvânt ctitorul băncilor populare cooperatiste.

În perioada 1891-1902 apariția a numeroase societăți cooperatiste de credit, denumite și "bănci populare sătești" a marcat afirmarea mișcării cooperatiste în România.
Începând cu anul 1898, Spiru Haret devine principalul susținător al extinderii și organizării mișcării cooperatiste fiind și inițiatorul primei legi a cooperației.
De atunci și până astăzi, ca pretutindeni în lume, cooperația de credit din România a fost puternic marcată de condițiile istorice, economice, sociale și politice în care a apărut și s-a dezvoltat.
După anul 1990, cooperația de credit din România a cunoscut o dezvoltare constantă, beneficiind de o conjunctură favorabilă pe care a fructificat-o. În acest sens, Decretul Lege nr.67/1990 a venit să reglementeze activitatea cooperației de consum și de credit pe baza principiilor cooperatiste consacrate și statuate de Alianța Cooperatistă Internațională. În această perioadă cooperativele de credit au desfășurat o activitate diversificată iar operațiunile cu caracter financiar au fost efectuate numai pentru membrii cooperatori. În intervalul octombrie 1996 – iunie 2000, baza legală a desfășurării activității cooperației de credit a constituit-o "Legea nr.109 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit", lege organică prin care cooperativele de credit și-au recăpătat denumirea de "bănci populare". Această lege s-a dorit a fi o clarificare și o consolidare a cadrului legislativ în virtutea căruia cooperativele de credit își desfășurau activitatea.
Potrivit acestei legi, sistemul cooperației de credit a funcționat pe trei nivele organizatorice, respectiv cooperativele de credit erau asociate la nivel de județ în case teritoriale iar acestea, la nivel național, la Casa Cooperativelor de Credit – CREDITCOOP.
Apariția în România, în perioada 1997-1998 a unor bănci populare independente, autointitulate și "cooperative de credit", care au fructificat unele imperfecțiuni ale sistemului legislativ din acea perioadă prin nerespectarea principiilor cooperatiste și totodată prin eludarea pragului de capital social prevăzut pentru băncile comerciale, a determinat Guvernul României să ia unele măsuri ferme în această privință. Prima măsură luată a fost stoparea fenomenului de proliferare a unor astfel de instituții, care nu funcționau în cadrul unui sistem autorizat, reglementat și controlabil, ceea ce s-a și întâmplat în luna septembrie 1998, când, printr-o Hotărâre de Guvern s-a interzis înființarea de noi cooperative de credit. Ulterior, în luna iulie 2000, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.97 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată și modificată de către Parlamentul României prin Legea nr.200/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Noua legislație a dat posibilitate Băncii Naționale a României de a supraveghea și controla activitățile bancare efectuate în cadrul cooperației de credit.
În conformitate cu noile reglementări, structura acestor organizații a suferit modificări în sensul că toate casele teritoriale s-au reorganizat în cooperative de credit.

MISCAREA COOPERATISTĂ ÎNTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE

În configurarea gândirii economice cooperatiste interbelice o seamă de personalități ale vieții politice, economice și științifice au fost preocupate de problematica cooperației. Între acestea se înscrie: Nicolae Iorga, I.G. Duca, Ion Mihalache, Vintilă Brătianu, A.G. Galan, Constantin Argentoianu, Virgil N. Madgearu, Gromoslav Mladenatz, etc.
Între anii 1920 – 1922 s-au organizat 296 cooperative cu 92.621 membrii și un capital de 1.318 mil. lei.
În perioada 1925 – 1928 se înregistrează o dezvoltare însemnată a mișcării cooperatiste înființându-se peste 11.000 cooperative de toate categoriile.
Activitatea teoretică și practică desfășurată de numeroase personalități s-a concretizat și în promovarea unor legi care au reglementat organizarea și desfășurarea vieții cooperatiste.
Dispozițiile legale privind funcționarea cooperativelor se pot grupa astfel:

Perioada cuprinsă între 1887 – 1903 când cooperativele au funcționat în baza CODULUI DE COMERȚ.

Perioada cuprinsă între 1903 – 1923 când s-au emis legi speciale diferite pentru cooperativele orășenești si sătești.

Din 1923 statul intervine și coordonează acest sector prin intermediul Ministerului Muncii.

În iulie 1928 se realizează reforma cooperației prin apariția "Codului Cooperației".

În 28 martie 1929 se abrogă "Codul Cooperației" și se dă o autonomie deplină cooperației față de stat.

În 1935 apare "Legea pentru organizarea cooperației" prin care se statuează următoarea structură:

Banca Centrală Cooperativă

Centrala Cooperativa de Producție, Aprovizionare și Valorificare a Produselor Agricole

Centrala Cooperativa de Consum

Centrala Cooperativa de Îndrumare, Organizare și Control

Casa Centrală a Cooperației

Prin modificările aduse legii din 1935 la 23 iunie 1938, 20 ianuarie 1939, 18 octombrie 1940 și 22 februarie 1941 se înființează Institutul Național al Cooperației (INCOOP) care desființează cele 5 centre, statul devenind asociat alături de federații și cooperative.

COOPERAȚIA DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Reorganizarea cooperației s-a realizat potrivit reglementărilor stabilite prin decretul nr.133/2 aprilie 1949.

În octombrie 1951 are loc primul Congres al Cooperației Meșteșugărești în cadrul căruia se constituie Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești – UCECOM.

La începutul anului 1969, pe baza Legii 14/15 mai 1968, s-au înființat 39 de uniuni județene ale cooperativelor meșteșugărești și una pentru municipiul București, divizată ulterior în două uniuni.

În anul 1970 se promulga Legea nr. 6 din 10 iulie, cu privire la organizarea și funcționarea cooperației de consum.

Dupa 1990 cooperația meșteșugărească își desfășoară activitatea pe baza Decretului – Lege nr. 66 din februarie 1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești.

Situație similară a cunoscut și Cooperația de Consum și de Credit, organizată potrivit Decretului nr. 133 /02.04.1949.

În prezent activitatea cooperației de consum este reglementată de Legea 109/10 octombrie 1996.

Activitatea cooperației de credit este reglementată de OUG nr. 97/2000 privind organizațiile de credit și de legea 200/2002 pentru aprobarea OUG nr. 97/2000

1.3 Tendințe și perspective în sectorul bancar cooperatist

În România, țara cu o economie, preponderent agrară; unde nevoia permanentă de bani și lipsa unui credit ieftin a dus la o camătă ruinătoare, care după reforma agrară din 1864, a luat în lumea satelor forme tot mai grave, mișcarea cooperatistă a găsit un teren prielnic de afirmare.

Tocmai pentru a stopa flagelul camătei și a proteja populația activă a țării s-a impus înființarea unor asociații coperatiste în diferite domenii, acordându-se priorități celor de credit menite să joace rolul unor puternici instituții de credit popular.

În fruntea mișcării cooperatiste din România s-au situat numeroși cărturari, oameni politici și de stat ai vremii; precum Ion Ionescu de la Brad,C.Dobrescu – Argeș, Dumitru C. Butculescu, P.S.Aurelian, I.G.Duca și mai ales Spiru C.Haret care și-au însușit ideile cooperatiste, le-au mediatizat prin diferite mijloace și chiar le-au pus în practică; pentru ca ulterior mișcarea să se propage în straturile de jos ale societății, îndeosebi în rândurile țărănimii, care a constituit climatul de bază al asociațiilor cooperatiste.

Un rol important în evoluția mișcării din România l-a avut și Codul Comercial din 1887 în care au fost înscrise principiile în conformitate cu care se organizează societățile cooperatiste, dar adevărații promotori ai principiului de asociere a țărănimii în cooperative de credit și de alt gen au fost intelectualii de la sate, învățătorii și preoții care cunoșteau cel mai bine suferințele și aspirațiile acestei clase sociale.

Inițial ostil doctrinei cooperatiste, statul își schimbă rapid atitudinea, îmbrățișând chiar el mișcarea, pe care o îndrumă și organizează.

Spiru C. Haret, intelectual și reputat savant este acela care vede în cooperație soluția de îndreptare a stării existente în lumea rurală, până în momentul în care o nouă reformă agrară ar fi fost posibilă. Ajutat de colaboratori capabili și devotați el este ctitorul incontestabil al cooperativelor de credit numite și epoca băncii populare care se dovedesc viabile și necesare.

Realizările din domeniul cooperativei de credit se oglindesc nu numai în creșterea numerică a băncilor populare și a membrilor acestora, ci și în sporirea an de an a mijloacelor financiare (date preluate din sumarul băncilor populare din vechiul Regat Român din anul 1919) cu toate că puterea lor economică nu mai atinge nivelul dinainte de prima conflagrație mondială; din cauza mai multor factori, în special a devalorizării monedei naționale

După război, sub influența reformei agrare și a celei electorale, s-au produs schimbări adânci în viața social-economică și politică a satelor și orașelor din România, care au favorizat într-o anumită măsură dezvoltarea cooperativei de credit.

O transformare pozitivă, prin apariția unei largi categorii sociale de mici proprietari rurali, una din condițiile necesare dezvoltării cooperativelor de credit în țara noastră.

Totodată, s-au manifestat și factori care n-au fost de natură să contribuie la redresarea și consolidarea mișcării cooperativei de credit, condițiile sufletești – susține A.Galan (în lucrarea Rolul Cooperativei de Credit din 1926) – sunt însă pentru moment mai puțin favorabile; statul,pentru o seamă de motive dovedește un inters mai puțin scăzut,pentru dezvoltarea acestei mișcări, învățătorii și preoții nu mai prezintă astăzi forța activă din trecut în câmpul Cooperativei,fiind atrași de activitatea politică, sătenii chiar pentru o seamă de cauze nu mai arată aceleași interse pentru mișcarea cooperatistă de credit.

De asemenea a scăzut considerabil colaborarea cu micii burghezi ai satelor, care astăzi având o situație proprie independentă au cu totul interese contrare cu cele ale sătenilor, iar contribuția ei materială la mijloacele financiare a scăzut considerabil; atât de pe urma deprecierii monetare, cât și de pe urma politicii de maximalizare a dobânzilor și a dividentelor purtate de băncile populare.

Ca urmare a unor eforturi energice și conjugate s-a mărit numărul băncilor populare ce-și desfășoară activitatea în temeiul Legii din 1903.

De la 40 de bănci populare în 1919, s-a ajuns la 571, în 1927, ceea ce înseamnă că ,în același răstimp s-au înființat 531 cooperative de credit în satele românești; numărul lor a crescut de 13,35 ori. În același ritm a evoluat și numărul asociaților, care a crescut de la circa 4.120 la 53.708, înregistrându-se un spor de 49.588 membri.

Cooperativa de credit românească de peste Carpați s-a dezvoltat cu repeziciune, purtând ocupanta sprijinului moral și material al centralelor din București. Ascensiunea ei a fost facilitată și de faptul că băncile comerciale au abandonat politica de credit promovată înainte de război, când făcuseră plasamente sigure la sate, suplinind astfel lipsa băncilor populare, pentru ca după aceea să se aventureze în operațiuni valutare riscante, finanțări industriale și alte activități bancare de care lumea satelor n-a mai putut beneficia.

Cooperativa de credit a trebuit să ia amploare pe de o parte, pentru a compensa rolul jucat anterior de băncile comerciale românești și a-l amplifica, iar pe de altă parte pentru a ajunge la idealul doctrinei Cooperatiste. Profesorul Victor Jinga,apreciază, cu drept cuvânt, că pentru populația din Transilvania, ca și pentru celelalte provincii ale țării, de altfel, cooperativa însemna, un mare îndreptar al vieții satelor, un pas înainte făcut în domeniul creațiunilor rurale : reprezintă, covârșitor de mult față de puținul ce îl puteau realiza la sate practica și tehnica comercială cooperatistă.

În prezent, Creditcoop este singura rețea autorizată (aceasta primind autorizația în septembrie 2002), cuprinzând 1001 unități (din care 547 cooperative de credit și 554 de agenții), din punct de vedere al dimensiunii rețelei teritoriale fiind depășită decât de cea a Poștei Române și a Casei de Economii și Consemnațiuni. Casa centrală deține 21 de sedii secundare teritoriale, fiecare urmând să devină centru de coordonare a activității cooperativelor de credit de pe raza a 2 județe.

Astfel, cooperativele de credit, în calitate de entități de credit, care atrag economiile publicului, au trebuit să fie supuse în mod similar băncilor unor reglementări stricte, menite să urmărească protecția deponenților și disciplina operațiunilor de creditare, aceasta cu atât mai mult, dacă ținem cont de slăbiciunile ce țin de organizarea cooperatistă: conflictul de interese care apare în condițiile în care aceleași persoane sunt atât proprietarii organizațiilor cooperatiste de credit, cât și clienții acesteia; membrii consiliului de administrație nu au interes economic în ceea ce privește gestiunea sănătoasă a cooperativei de credit, deoarece nu dețin op investiție ridicată în capitalul social al acesteia.

În prezent, numărul redus de cooperative de credit autorizate s-a datorat condițiilor severe impuse de Banca Națională a României.

CAPITOLUL II: SISTEMUL COOPERATIST DE CREDIT – COMPONENTĂ A SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

2.1 Condițiile integrării băncilor cooperatiste de credit în sistemul bancar

Pentru a se integra în sistemul bancar, Banca Națională a României a impus băncilor cooperatiste următoarele condiții:

până la data depunerii cererii de autorizare, capitalul social al cooperativei de credit trebuia subscris și vărsat integral, în formă bănească, cel puțin la nivelul capitalului minim prevăzut pentru societățile bancare;

la data depunerii cererii de autorizare, cooperativa de credit trebuia să-și fi onorat integral obligațiile scadente;

indicatorii de prudență bancară (fondurile proprii, solvabilitatea, expunerea față de un singur debitor, expunerea agregată, poziția valutară) trebuiau să se încadreze în limitele stabilite pentru bănci de către legea bancară și de reglementările băncii centrale.

La stabilirea nivelului indicatorilor, urmau a se lua în calcul și: influențele aferente rezervelor minime obligatorii; influențele contribuțiilor la Fondul de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar; influențele provizioanelor speciale de risc stabilite pe baza clasificării creditelor, plasamentelor și a dobânzilor neîncasate aferente acestora, determinate conform reglementărilor în materie. În ceea ce privește prerogativele de supraveghere a Băncii Naționale, acestea includ supravegherea pe baze consolidate a organizațiilor cooperatiste de credit din cadrul unei rețele și supravegherea individuală a caselor centrale. De asemenea, Banca Națională a României poate intervenii în supravegherea directă a cooperativelor de credit autorizate, însă casele centrale sunt răspunzătoare de supravegherea individuală a activității fiecărei cooperative afiliate.

Potrivit normelor Băncii Naționale a României, capitalul agregat minim al unei rețele cooperatiste de credit este format din:

părțile sociale subscrise și vărsate de membrii cooperatori;

fondurile de rezervă constituite de organizațiile cooperatiste de credit;

rezervele generale constituite de organizațiile cooperatiste de credit;

rezervele de într-ajutorare constituite de organizațiile cooperatiste de credit;

rezerva mutuală de garantare constituită la nivelul Casei Centrale a cooperativelor de credit;

rezultatele financiare curente și raportate ale organizațiilor cooperatiste de credit.

Potrivit ultimelor reglementări în materie emise de Banca Națională a României, până în anul 2005, nivelul minim al capitalului și al fondurilor proprii pentru fiecare cooperativă de credit, trebuie să atingă cel puțin 3 miliarde lei, la rândul lor, casele centrale fiind nevoite să aibă capital și fonduri proprii de cel puțin 50 miliarde lei. Această reglementare poate conduce implicit la dispariția unor cooperative și înlocuirea lor prin agenții. În ceea ce privește rețelele, nivelul minim al capitalului agregat și al fondurilor proprii va fi de 250 miliarde lei, în contextul respectării directivelor europene care prevăd un nivel minim al acestor indicatori de 5 milioane euro. În concluzie, se poate spune că, în condițiile unei legislații foarte dure, apariția unei noi rețele în viitor este puțin probabilă, deoarece, pe lângă cerințele privind capitalul minim, o rețea trebuie să cuprindă cel puțin 50 de cooperative de credit, extrem de riguros delimitate teritorial, astfel că, investiția inițială necesară depășește cu mult posibilitățile financiare și organizatorice ale membrilor cooperatori.

Referitor la garantarea depozitelor, dispozițiile legale stabilesc că organizațiile cooperatiste de credit au acces la schema de garantare numai după eliberarea de către Banca Națională a României a autorizației de funcționare și numai în condițiile achitării obligațiilor referitoare la plata contribuțiilor datorate Fondului de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar, acesta asigurând plățile către beneficiarii de compensații numai în cazul falimentului casei centrale.

În scopul desfășurării unei activități eficiente și pentru a evita problemele de natură financiară, cooperativele de credit din România se așează pe următoarele coordonate:

majorarea capitalului propriu, pentru ca ponderea acestuia în finanțarea activității să fie tot mai importantă, astfel reducându-se dependența față de resursele atrase;

dezvoltarea activității de trezorerie prin valorificarea superioară a resurselor disponibile și plasarea acestora în împrumuturi intercooperatiste sau depozite bancare, ceea ce implică o siguranță sporită a plasamentelor;

menținerea la un nivel de sub 8% din volumul plasamentelor a imobilizărilor în împrumuturi restante și în dobânzi neîncasate;

de asemenea, pentru a nu se afecta lichiditatea necesară activității de bază, este necesară reducerea investițiilor la strictul necesar și maximum a obligațiilor gospodărești;

exercitarea din partea conducerii cooperativei de credit a unui control adecvat în scopul evitării producerii de pagube în patrimoniul acesteia, cât și cunoașterea și aplicarea corectă a normelor de prudențialitate bancară.

2.2 Activitatea desfășurată de organizațiile cooperatiste de credit

2.2.1. .Activitatea cooperativelor de credit

Cooperativele de credit pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități:

a) acceptarea de depozite de la membrii cooperatori, precum și de la persoane fizice, întreprinderi mici și mijlocii, organizații obștești și de cult, asociații familiale, persoane fizice cu profesii liberale reglementate, care domiciliază/au sediul social și își desfășoară activitatea în raza teritorială de operare a cooperativei de credit;

b) acordarea de credite, inclusiv credite ipotecare, potrivit Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, membrilor cooperatori;

c) acordarea de credite întreprinderilor mici și mijlocii, organizațiilor obștești și de cult, asociațiilor familiale, persoanelor fizice cu profesii liberale reglementate, care au sediul social și își desfășoară activitatea în raza teritorială de operare a cooperativei de credit;

d) derularea de credite, în numele și în contul statului, din surse puse la dispoziție, pentru membrii cooperatori, precum și pentru întreprinderi mici și mijlocii, organizații obștești și de cult, asociații familiale, persoane fizice cu profesii liberale reglementate, care au sediul social și își desfășoară activitatea în raza teritorială de operare a cooperativei de credit;

e) emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;

f) plăți și decontări;

g) transferul de fonduri;

h) contractarea de împrumuturi intercooperatiste și de la bănci;

i) operațiuni de vânzare/cumpărare de valută contra monedei naționale, efectuate în numerar, cu membrii cooperatori și cu alte persoane fizice, în conformitate cu reglementările valutare în vigoare;

j) consultanță privind activitățile desfășurate de organizațiile cooperatiste de credit, acordată membrilor cooperatori, precum și persoanelor fizice, întreprinderilor mici și mijlocii, organizațiilor obștești și de cult, asociațiilor familiale și persoanelor fizice cu profesii liberale reglementate, care domiciliază/au sediul social și își desfășoară activitatea în raza teritorială de operare a cooperativei de credit;

k) operațiuni de mandat, în conformitate cu reglementările emise de Banca Națională a României.

2.2.2.Activitatea Casei Centrale

Casele centrală pot desfășura, în limita autorizației de funcționare acordate, următoarele activități:

a) acceptarea de depozite;

b) acordarea de credite persoanelor juridice care au sediul social și care își desfășoară activitatea în raza teritorială de operare a casei centrale;

c) scontarea efectelor de comerț și operațiuni de forfetare;

d) acordarea de credite în numele și în contul statului, din surse puse la dispoziție, cooperativelor de credit afiliate;

e) efectuarea de plasamente pe piața interbancară;

f) emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;

g) plăți și decontări, inclusiv decontarea operațiunilor de încasări și plăți desfășurate între cooperativele de credit afiliate;

h) transferul de fonduri;

i) emiterea de garanții și asumarea de angajamente;

j) contractarea de împrumuturi intercooperatiste și de la bănci;

k) tranzacții în cont propriu sau în contul cooperativelor de credit afiliate, în conformitate cu reglementările în vigoare, cu:

– valută;

– instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit);

l) tranzacții în cont propriu sau în contul cooperativelor de credit afiliate, în conformitate cu reglementările în vigoare, cu:

– titluri de stat;

– titluri de valoare emise de autorități ale administrației publice locale;

m) consultanță privind activitățile desfășurate de organizațiile cooperatiste de credit;

n) operațiuni de mandat, în conformitate cu reglementările emise de Banca Națională a României.

Casa centrala are următoarele atribuții principale:

a) reprezintă interesele economice, financiare, juridice, social-culturale ale cooperativelor de credit afiliate, în fața Băncii Naționale a României, a instituțiilor publice și a instanțelor judecătorești;

b) centralizează și analizează bilanțurile contabile, precum și situațiile financiar-contabile periodice ale cooperativelor de credit afiliate și elaborează bilanțul contabil consolidat al rețelei;

c) emite actul constitutiv-cadru, precum și alte reglementări-cadru pentru desfășurarea activității bancare în cadrul rețelei, cu caracter obligatoriu pentru cooperativele de credit afiliate; actul constitutiv-cadru va fi ținut la dispoziția persoanelor interesate, la sediul casei centrale;

d) supraveghează pe baze individuale cooperativele de credit afiliate în ceea ce privește respectarea de către acestea a dispozițiilor legale în vigoare, a prevederilor actului constitutiv-cadru, a reglementărilor-cadru, precum și a celor emise de Banca Națională a României și aplică sancțiuni în limita competențelor stabilite prin ordonanța de urgență și a celor delegate de Banca Națională a României;

e) exercită, potrivit legii, controlul financiar și de gestiune la cooperativele de credit afiliate;

f) raportează, în conformitate cu reglementările în vigoare, datele și informațiile solicitate de Banca Națională a României;

g) informează cooperativele de credit afiliate despre reglementările emise de Banca Națională a României și emite norme și instrucțiuni în aplicarea acestora;

h) asigură gestionarea resurselor disponibile din rețea;

i) urmăreste și asigură coeziunea și buna funcționare a rețelei, scop în care ia toate măsurile necesare, inclusiv acordarea de asistență financiară cooperativelor de credit afiliate, pentru a garanta lichiditatea și solvabilitatea fiecărei organizații cooperatiste de credit din rețea, precum și a rețelei în ansamblul său;

j) asigură decontarea operațiunilor de încasări și plăți desfășurate între cooperativele de credit afiliate;

k) deschide un cont curent la Banca Națională a României, în conformitate cu reglementările emise de aceasta, pentru operațiunile de încasări și plăți ale propriei rețele în relația cu trezoreria statului și cu celelalte instituții de credit;

l) asigură pentru cooperativele de credit afiliate instruirea personalului și organizează acțiuni cu caracter social-cultural de interes comun.

2.3. Autorizarea cooperativelor de credit

Cooperativele de credit funcționează numai pe baza autorizației emise de Banca Națională a României.

O cooperativă de credit va putea solicita autorizația de funcționare de la Banca Națională a României numai după ce a primit aprobarea de constituire de la o casă centrală, s-a înmatriculat în registrul comerțului și s-a afiliat la respectiva casă centrală.

Cererea de aprobare a constituirii va trebui să fie prezentată casei centrale în forma și potrivit procedurilor stabilite de aceasta. Documentația care trebuie să însoțească cererea va cuprinde cel puțin următoarele:

a) proiectul actului constitutiv;

b) procura prin care membrii cooperatori fondatori desemnează una sau mai multe persoane pentru a-i reprezenta în relația cu casa centrală;

c) lista cuprinzând membrii cooperatori fondatori;

d) indicarea razei teritoriale de operare a cooperativei de credit, cu specificarea vecinătăților;

e) comunicare privind identitatea conducătorilor cooperativei de credit, însoțită, pentru fiecare dintre persoanele desemnate, de un chestionar de evaluare a onorabilității, calificării și experienței profesionale, certificatul de cazier judiciar, curriculum vitae, o copie legalizată de pe actul de studii și de pe celelalte documente care atestă calificarea profesională solicitată de ordonanța de urgență și de reglementările date în aplicarea acesteia, recomandări din partea a cel puțin două persoane recunoscute pentru calitățile lor morale și profesionale;

f) informare cu privire la identitatea membrilor consiliului de administrație, însoțită de un curriculum vitae și de certificatul de cazier judiciar;

g) identitatea auditorului independent sau, după caz, a cenzorilor, precum și documentele ce atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență; pentru cenzor se vor prezenta, de asemenea, un curriculum vitae și certificatul de cazier judiciar, iar pentru auditorul independent se va prezenta și documentul ce atestă asigurarea profesională;

h) denumirea instituției de credit la care se va deschide contul de colectare a capitalului social;

i) studiul de fezabilitate, însușit de conducătorii propuși ai cooperativei de credit, care va cuprinde cel puțin o expunere a motivelor de ordin economic, financiar și social ce justifică constituirea cooperativei de credit, tipul, denumirea și descrierea principalelor produse și servicii prevăzute să fie oferite de cooperativa de credit, proiectul structurii organizatorice a cooperativei de credit, estimări ale bilanțului contabil pe primii 2 ani de activitate, precum și obiectivele propuse să fie realizate în primii 2 ani de activitate.

Casa centrală poate stabili prin reglementări proprii și alte condiții în vederea aprobării constituirii cooperativei de credit și, de asemenea, poate solicita orice informații și documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de aprobare a constituirii casa centrală va aproba constituirea unei cooperative de credit sau va respinge cererea și va comunica în scris hotărârea sa, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii.

O dată cu comunicarea aprobării de constituire a cooperativei de credit , casa centrală va transmite solicitantului reglementările-cadru referitoare la operațiunile incluse în obiectul de activitate al cooperativei de credit.

Banca Națională a României decide cu privire la autorizarea funcționării unei cooperative de credit în termen de cel mult două luni de la data primirii documentelor.

Banca Națională a României poate stabili prin reglementări proprii și alte condiții în vederea acordării autorizației de funcționare cooperativelor de credit și, de asemenea, poate solicita orice informații și documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

Cooperativa de credit va putea desfășura activități bancare începând cu data eliberării autorizației de funcționare de către Banca Națională a României.

În termen de 5 zile de la data efectuării primei operațiuni bancare cooperativa de credit va notifica acest lucru casei centrale la care este afiliată.

În cazul cooperativelor de credit rezultate în urma fuziunii sau divizării procedura de autorizare va fi stabilită prin reglementări emise de Banca Națională a României. De asemenea, aceste reglementări vor stabili și documentația necesară pentru acordarea autorizației.

Casa centrala funcționează numai pe baza autorizației emise de Banca Națională a României.

Procesul de autorizare a casei centrale de către Banca Națională a României cuprinde trei etape:

a) avizul prealabil de constituire a rețelei;

b) aprobarea colectivă a constituirii rețelei;

c) autorizarea funcționării casei centrale și a cooperativelor de credit afiliate la aceasta.

Inițiativa privind înființarea unei rețele va trebui să aparțină unui grup format din cel puțin 100 de persoane fizice care au capacitate deplină de exercițiu.

În vederea obținerii avizului prealabil de constituire a rețelei grupul de inițiativă format în acest scop va prezenta Băncii Naționale a României, prin persoanele împuternicite, următoarea documentație:

a) cererea de avizare prealabilă a constituirii;

b) procura autentică prin care grupul de inițiativă împuternicește una sau mai multe persoane să îl reprezinte în relația cu Banca Națională a României pe perioada derulării procesului de autorizare; aceste persoane vor reprezenta și membrii fondatori ai organizațiilor cooperatiste de credit care urmează să se înființeze;

c) proiectul actului constitutiv-cadru și proiectul actului constitutiv al casei centrale;

d) studiul de fezabilitate pentru rețeaua propusă a se constitui, care va cuprinde cel puțin:

– o expunere a motivelor de ordin economic, financiar și social, ce justifică constituirea rețelei, precum și a obiectivelor propuse a fi realizate în primii 2 ani de activitate;

– raza teritorială de operare a casei centrale;

– numărul inițial de cooperative de credit, cu menționarea razelor teritoriale de operare, precum și a numărului estimat de membri cooperatori, fondatori ai acestora;

– capitalul agregat estimat al rețelei, cu defalcare pe fiecare dintre organizațiile cooperatiste de credit componente;

– estimări ale bilanțului contabil consolidat al rețelei, pe primii 2 ani de activitate, întocmit potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României;

– descrierea principalelor produse și servicii propuse a fi oferite în primii 2 ani de activitate de fiecare dintre organizațiile cooperatiste de credit ale rețelei;

e) curriculum vitae și certificatul eliberat de autoritățile competente, în original sau în copie legalizată, pentru fiecare dintre membrii grupului de inițiativă, care să ateste că persoanele în cauză nu au cazier judiciar.

În termen de cel mult 3 luni de la primirea cererii de avizare prealabilă a constituirii Banca Națională a României va aviza constituirea rețelei sau va respinge cererea și va comunica în scris hotărârea sa împreună cu motivele care au stat la baza respingerii cererii.

Cererea de avizare prealabilă a constituirii rețelei va fi respinsă dacă:

a) documentația prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile ordonanței de urgență sau cu reglementările date în aplicarea acesteia;

b) documentația prezentată este insuficientă pentru a determina dacă organizațiile cooperatiste de credit din rețea își vor desfășura activitatea în conformitate cu ordonanța de urgență;

c) din evaluarea studiului de fezabilitate se consideră că respectiva rețea nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse sau că aceste obiective nu corespund condițiilor existente în raza teritorială de operare propusă;

d) nu sunt respectate prevederile ordonanței de urgență sau reglementările date în aplicarea acesteia de către Banca Națională a României.

În termen de cel mult 4 luni de la data acordării avizului prealabil de constituire a rețelei reprezentanții grupului de inițiativă vor prezenta Băncii Naționale a României, în vederea obținerii aprobării colective de constituire a rețelei, următoarele:

pentru cooperativele de credit: documentația prevăzută anterior, precum și procura autentică prin care membrii cooperatori fondatori desemnează persoanele pentru a-i reprezenta în procesul de autorizare în relația cu Banca Națională a României;

pentru casa centrală:

a) proiectul actului constitutiv;

b) lista cuprinzând cooperativele de credit fondatoare;

c) indicarea razei teritoriale de operare a casei centrale;

d) comunicare privind identitatea conducătorilor casei centrale, însoțită, pentru fiecare dintre persoanele desemnate, de un chestionar de evaluare a onorabilității, calificării și experienței profesionale, certificatul de cazier judiciar, curriculum vitae, copia legalizată de pe actul de studii și de pe celelalte documente care atestă calificarea profesională, potrivit ordonanței de urgență și reglementărilor date în aplicarea acesteia, recomandări în ceea ce privește calitățile morale și profesionale din partea a cel puțin două persoane;

e) informare cu privire la identitatea membrilor consiliului de administrație, însoțită de un curriculum vitae și de certificatul de cazier judiciar;

f) identitatea auditorului independent și documentele ce atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență, inclusiv asigurarea profesională a acestuia;

g) denumirea băncii la care se va deschide contul de colectare a capitalului social;

h) studiul de fezabilitate, însușit de conducătorii propuși ai casei centrale, care va cuprinde cel puțin o expunere a motivelor de ordin economic, financiar și social ce justifică constituirea casei centrale, precum și obiectivele propuse a fi realizate, tipul, denumirea și descrierea principalelor produse și servicii prevăzute a fi oferite de către casa centrală, proiectul structurii organizatorice a casei centrale, estimări ale bilanțului contabil pe primii 2 ani de activitate, precum și obiectivele propuse a fi realizate în primii 2 ani de activitate.

În afara documentației prevăzute , se vor prezenta Băncii Naționale a României și următoarele documente:

a) cerere pentru aprobarea colectivă a constituirii rețelei;

b) proiectul actului constitutiv-cadru și studiul de fezabilitate pentru rețea, în cazul în care acestea au suferit modificări față de formele prezentate pentru obținerea avizului prealabil de constituire a rețelei;

c) situația privind capitalul agregat al rețelei, defalcat pe fiecare dintre organizațiile cooperatiste de credit din rețea.

Banca Națională a României poate stabili prin reglementări și alte condiții în vederea aprobării constituirii colective a rețelei și, de asemenea, poate solicita orice informații și documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

În termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii de aprobare colectivă a constituirii rețelei, Banca Națională a României va aproba constituirea colectivă a rețelei sau va respinge cererea și va comunica în scris hotărârea sa împreună cu motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii.

În termen de cel mult 4 luni de la comunicarea aprobării colective de constituire a rețelei, casa centrală va prezenta Băncii Naționale a României, pentru fiecare dintre organizațiile cooperatiste de credit din rețea, următoarele documente:

a) copie legalizată de pe certificatul de înmatriculare eliberat de oficiul registrului comerțului, însoțită de documentul prin care s-a făcut dovada efectuării vărsămintelor la capitalul social;

b) dovada deținerii, cu titlu legal, a unui spațiu aferent sediului social, corespunzător ca suprafață și condiții de securitate activităților propuse a fi desfășurate;

c) copie legalizată de pe actul constitutiv;

d) comunicare privind existența reglementărilor proprii, precum și a reglementărilor-cadru, în cazul casei centrale;

e) situația privind capitalul agregat al rețelei, defalcat pe fiecare dintre organizațiile cooperatiste de credit existente.

Banca Națională a României decide cu privire la autorizarea funcționării organizațiilor cooperatiste de credit din rețea în termen de 4 luni de la data primirii documentelor .

Banca Națională a României poate stabili prin reglementări proprii și alte condiții în vederea acordării autorizației de funcționare organizațiilor cooperatiste de credit și, de asemenea, poate solicita orice informații și documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

Organizațiile cooperatiste de credit din rețea vor putea desfășura activități bancare începând cu data eliberării autorizațiilor de funcționare de către Banca Națională a României.

În termen de 5 zile de la data efectuării primei operațiuni bancare casa centrală va notifica acest lucru Băncii Naționale a României. În termen de 5 zile de la data efectuării primei operațiuni bancare fiecare cooperativă de credit va notifica aceasta casei centrale la care este afiliată.

În cazul caselor centrale rezultate în urma fuziunii sau divizării unor case centrale deja existente, procedura de autorizare va fi stabilită prin reglementări specifice, elaborate în acest scop de Banca Națională a României. De asemenea, aceste reglementări vor stabili și documentația necesară pentru acordarea autorizației.

2.4. Sistemul centralizat al cooperativelor de credit

O casă centrală se constituie prin asocierea de cooperative de credit. Condițiile și procedura de afiliere a cooperativelor de credit la o casă centrală vor fi stabilite prin actul constitutiv al casei centrale.

Raza teritorială de operare a casei centrale este stabilită prin actul constitutiv și reprezintă spațiul geografic, în care aceasta își desfășoară activitatea. Raza teritorială de operare a casei centrale include cel puțin razele teritoriale de operare ale cooperativelor de credit afiliate la aceasta. Modificarea razei teritoriale de operare a unei case centrale trebuie supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României,în conformitate cu reglementările elaborate de aceasta.

În vederea exercitării atribuțiilor conferite de lege casele centrale pot înființa pe raza lor teritorială de operare sedii secundare (sucursale,agenții) fără personalitate juridică, ale căror atribuții vor fi stabilite prin hotărâre a adunării generale privind înființarea acestora. Deschiderea de sedii secundare va fi supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României,potrivit reglementărilor emise de aceasta.

Casele centrale se constituie pe baza actului constitutiv,cu un număr de cel puțin 100 de cooperative de credit fondatoare și cu un nivel minim al capitalului agreat al rețelei stabilit prin reglementări ale Băncii Naționale a României.

Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie să subscrie și să verse părți sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social, dacă prin actul constitutiv-cadru sau prin celelalte reglementări ale casei centrale nu se prevede o valoare mai mare. În funcție de valoare capitalului social înregistrat la sfârșitul exercițiului financiar de către fiecare cooperativă de credit se va recalcula valoarea participației la capitalul casei centrale la care este afiliată. Diferențele constatate se regularizează în termen de 90 de zile de la sfârșitul exercițiului financiar.

Actul constitutiv va fi semnat de reprezentanții cooperativelor de credit fondatoare și se încheie în formă autentică.

Actul constitutiv al casei centrale va cuprinde cel puțin prevederi referitoare la:

firma, sediul social și numărul de înmatriculare în registrul comerțului ale cooperativelor de credit fondatoare;

firma, emblema și sediul social ale casei centrale;

obiectul de activitate al casei centrale;

durata de funcționare a casei centrale;

dizolvarea, lichidarea, fuziunea și divizarea casei centrale;

valoare nominală a unei părți sociale;

numărul părților sociale subscrise și vărsate de cooperativele de credit fondatoare;

numele și prenumele persoanelor mandatate cu îndeplinirea formalităților de constituire a casei centrale;

numele și prenumele administratorilor și ale conducătorilor desemnați;

condițiile și procedura de afiliere și retragere a cooperativelor de credit;

drepturile și obligațiile cooperativelor de credit afiliate;

conducerea, administrarea, controlul gestiunii și funcționarea casei centrale;

raza teritorială de operare a casei centrale;

condițiile privind înființarea de sedii secundare, fără personalitate juridică;

modul de distribuție a profitului și de suportare a pierderilor;

atribuțiile de reprezentare, îndrumare, reglementare, supraveghere și control și informare în cadrul rețelei;

Casele centrale nu pot include în firma sau în emblema lor termenul ‘’banca’’ sau derivate ale acestuia. Firma unei case centrale trebuie să fie în limba română și să cuprindă o denumire proprie, de natură să o deosebească de denumirea altor organizații cooperatiste de credit, la care se adaugă în mod obligatoriu sintagma ‘’casa centrală’’.

În toate actele oficiale casa centrală trebuie să se identifice în mod clar printr-un număr minim de date: firma sub care casa centrală este înmatriculată în registrul comerțului, adresa sediului social, numărul și data înmatriculării în registrul comerțului, codul fiscal, numărul și data înmatriculării în registrul organizațiilor cooperatiste de credit precum și mențiunea ‘’capital social variabil’’.

Casa centrală dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării ei în registrul comerțului, în temeiul încheierii irevocabile a judecătorului delegat acordate în baza actului constitutiv și a aprobării de constituire emise de Banca Națională a României. Încheierea judecătorului delegat se publică în Monitorul Oficial al României,Partea a IV a.

Casa centrală va obține cod fiscal potrivit reglementărilor în vigoare.

2.5. Organizarea și administrarea organizațiilor cooperatiste de credit

Organele de conducere ale cooperativei de credit sunt:

adunarea generală;

consiliul de administrație;

conducătorii.

Prin actul constitutiv se poate da consiliului de administrație dreptul de a delega o parte din competențele sale unui birou executiv format din cel mult 5 membri,desemnați dintre administratori, și care va include, în mod obligatoriu, conducătorii cooperativei de credit.

Adunarea generală

Este organul de conducere al cooperativei de credit, alcătuit din totalitatea membrilor cooperatori.

Când actul constitutiv nu dispune altfel, adunarea generală se va ține la sediul cooperativei de credit sau la adresa ce va fi indicată în convocare.

Adunarea generală se întrunește cel puțin o dată pe an sau de câte ori este nevoie și are următoarele atribuții:

să discute, să aprobe sau să modifice bilanțul contabil, după ce a ascultat raportul administratorilor și al auditorului independent/cenzorilor;

să hotărască asupra modului de repartizare a profitului sau de acoperire a pierderilor;

să se pronunțe asupra gestiuni administratorilor;

să stabilească programul de activitate și bugetul de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar următor;

să aleagă administratorii și cenzorii și să stabilească mandatul acestora;

să hotărască asupra casei centrale la care cooperativa de credit urmează să se afilieze;

să soluționeze contestațiile legate de încetarea calității de membru cooperator;

să decidă ipotecarea,gajarea,înființarea sau desființarea unor puncte de lucru ale cooperativei de credit;

să desemneze din rândul administratorilor reprezentanții în adunările generale ale casei centrale la care cooperativa de credit este afiliată;

să desemneze persoanele care urmează să candideze pentru a face parte din consiliul de administrație al casei centrale la care cooperativa de credit este afiliată;

să hotărască intentarea acțiunii în daune împotriva administratorilor;

să hotărască remunerarea cenzorilor și a administratorilor;

să hotărască fuziunea cu alte cooperative de credit sau divizarea;

să hotărască dizolvarea cooperativei de credit;

să hotărască modificarea obiectului de activitate,cu aprobarea prealabilă a casei centrale la care cooperativa de credit este afiliată;

să hotărască mutarea sediului cooprativei de credit;

să decidă retragerea mandatului membrilor consiliului de administrație sau al cenzorilor pentru abateri grave de la prevederile legii sau ale actului constitutiv, pentru inactivitate ori la cererea acestora sau, după caz, rezilierea contractului încheiat cu auditorul independent;

să hotărască asupra oricăror alte probleme pentru care în prezenta ordonanță, în actul constitutiv al cooperativei de credit sau în actul constitutiv-cadru este cerută aprobarea adunării generale;

În vederea exercitării atribuțiilor adunarea generală este obligată să se întrunească în termen de 3 luni de la încheierea exercițiului financiar.

Adunarea generală va putea delega consiliului de administrație,în condițiile prevăzute de actul constitutiv al cooperativei de credit, atribuțiile sale.

Pentru validarea hotărârilor adunării generale este necesară prezența majorității membrilor cooperatori.Hotărârile se iau cu voturile majorității celor prezenți.

Dacă adunarea generală nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul precedent, adunarea generală ce se va întruni după a doua convocare poate să decidă asupra problemelor aflate în ordinea de zi a celei dintâi,dacă actul constitutiv nu dispune altfel,în prezența a cel puțin unei treimi din numărul membrilor cooperatori și cu votul majorității celor prezenți.

Fiecare membru cooperator are dreptul la un singur vot, indiferent de numărul de părți sociale deținute.

În adunarea generală membrii cooperatori pot fi reprezentați prin delegați care vor fi desemnați numai din rândul membrilor cooperatori care nu dețin calitatea de membru al consiliului de administrație, în baza unei delegații certificate de secretarul unității administrativ-teritoriale în care cooperativa de credit are sediul social. Delegațiile vor fi depuse, în original, la locul și la termenul stabilite prin înștiințarea de convocare și vor fi menționate în procesul verbal.

Un delegat la adunarea generală nu poate reprezenta mai mult de 10 membri cooperatori.

Delegații exercită dreptul de vot în adunarea generală proporțional cu numărul de membrii cooperatori reprezentați.

Membrul cooperator,care are, într-o anumită operațiune, fie personal, fie ca delegat al unei alte persoane, un interes contrar cooperativei de credit, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.

Membrul cooperator care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse cooperativei de credit, dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice înțelegere privind exercitarea într-un anumit fel a dreptului de vot este nulă. Convocarea adunării generale se face,de regulă,cu cel puțin 15 zile calendaristice înaintea datei fixate pentru ținerea adunării. Convocarea adunării generale se face prin scrisoare recomandată la adresa membrului cooperator și prin afișare la sediul cooperativei de credit. Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor. Convocarea trebuie să cuprindă întotdeauna locul, data și ora ținerii adunării generale,precum și ordinea de zi, cu prezentarea explicită a tuturor problemelor ce fac obiectul dezbaterii.

Convocarea trebuie să prevadă data și locul la care urma să se țină cea de-a doua adunare generală în situația în care aceasta nu s-ar putea ține la prima convocare.

Între datele prevăzute pentru cele două convocări nu poate fi un termen mai mic de 48 de ore și nici mai mare de 15 zile.

Adunarea generală se convoacă de către consiliul de administrație prin președintele acestuia. Consiliul de administrație este obligat să convoace adunarea generală la cererea a cel puțin unei zecimi din numărul total al membrilor cooperatori. Adunarea generală mai poate fi convocată la cererea auditorului independent sau,după caz,a cenzorilor ori a casei centrale la care cooperativa de credit este afiliată, respectiv a Băncii Naționale. Hotărârile adunării generale se iau prin vot secret sau prin vot deschis. Votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor, pentru revocarea lor și pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor. Administratorii și membrii cooperatori, salariați ai cooperativei de credit, nu pot vota descărcarea proprie de gestiune sau cu privire la orice altă problemă în care persoana sau activitatea ce o desfășoară în cadrul cooperativei de credit ar fi în discuție. Hotărârile luate de către adunarea generală sunt obligatorii și pentru membrii cooperatori care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă.

În procesul-verbal semnat de președinte și secretari se vor constata îndeplinirea formalitaților de convocare,data și locul adunării generale, lista cuprinzând membrii cooperatori prezenți, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea membrilor cooperatori, declarațiile făcute de ei în ședință. La procesul-verbal se vor anexa acte referitoare la convocare, precum și listele de prezență a membrilor cooperatori.Procesul-verbal va fi scris în registrul adunării generale. Pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a. În cazul în care aceste hotărâri implică modificarea actului constitutiv,se va putea publica numai actul adițional cuprinzând textul integral al clauzelor modificate. Ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalități.

O hotărâre a adunării generale poate fi atacată în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, dacă este contrară prevederilor legale în vigoare sau actului constitutiv, de către orice membru cooperator care nu a luat parte la adunarea generală sau care a votat împotrivă și a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal. În cazul în care hotărârea adunării generale este atacată de toți administratorii, cooperativa de credit va fi reprezentată în justiție de o persoană desemnată din rândul membrilor cooperatori de către președintele instanței judecătorești. Cererea de anulare se va introduce la instanța judecătorească competentă,iar în cazul unei hotărâri judecătorești definitive de anulare,aceasta va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a.

Adunările generale sunt conduse de președintele consiliului de administrație sau de persoana delegată de consiliul de adminstrație să îl înlocuiască.

Unul sau mai mulți secretari aleși din rândul membrilor cooperatori vor verifica lista de prezență și îndeplinirea tuturor formalităților cerute de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale și vor întocmi procesul-verbal al ședinței

Consiliul de administrație

Cooperativa de credit este administrată de un consiliu de administrație format din 3-5 membrii, respectiv 5-7 membrii, în cazul cooperativelor de credit care au un număr de cel puțin 5.000 de membrii cooperatori, aleși de adunarea generală din rândul membrilor cooperatori.

Administratorii trebuie să fie cetățeni români, sunt revocabili și sunt numiți pe o perioadă de cel mult 4 ani, cu posibilitatea de a fi realeși. Consiliul de administrație este condus de un președinte sau de persoana delegată de consiliul de administrație să îl înlocuiască. În caz de vacanță consiliul de administrație va fi condus de vicepreședintele ales sau va numi din rândul membrilor săi un președinte interimar, până la data următoarei adunări generale.

O persoană nu poate fi aleasă în consiliul de administrație al unei cooperative de credit, iar dacă a fost aleasă, decade de drept din mandatul său ,dacă:

a suferit condamnări penale pentru infracțiuni în dauna avutului public sau privat;

este salariat, administrator sau cenzor la o altă instituție de credit,cu excepția cazurilor în care este aleasă administrator la casa centrală la care cooperativa de credit este afiliată;

în ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea calității de conducător de către Banca Națională a României sau de către o casă centrală;

Soțul / soția, precum și rudele și afinii administratorilor, până la gradul al doilea inclusiv, nu pot fi aleși în consiliul de administrație al aceleiași cooperative de credit.

Fiecare membru al consiliului de administrație este obligat să depună înainte de preluarea funcției, la casieria cooperativei de credit, o garanție bănească stabilită prin act constitutiv, dar care nu poate fi mai mică de contravaloarea a 10 părți sociale. Pentru nedepunerea garanției potrivit prevederilor legale administratorul în cauză se consideră revocat din funcție. Garanția rămâne în contul cooperativei de credit și nu poate fi restituită decât după eliberarea administratorului din această funcție,dar nu mai devreme de data la care adunarea generală a aprobat bilanțul ultimului exercițiu financiar în care administratorul a funcționat și după descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar respectiv.

Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comerțului o dată cu prezentarea documentului din care rezultă depunerea garanției.

Consiliul de administrație se întrunește ori de câte ori este nevoie, dar cel puțin o dată pe lună, la cererea președintelui, a cel puțin doi administratori,a auditorului independent sau, după caz, a cenzorilor ori a casei centrale la care cooperativa de credit este afiliată, respectiv la cererea Băncii Naționale a României. Primul consiliu de administrație al cooperativei de credit,inclusiv președintele acestuia sunt numiți prin actul constitutiv.

Convocările pentru întrunirile consiliului de administrație vor cuprinde data și ora la care se va ține ședința, precum și ordinea de zi, neputându-se lua nici o decizie asupra problemelor neprevăzute decât în caz de urgență și cu condiția ratificării în ședința următoare de către membrii absenți. Sedințele vor avea loc la sediul cooperativei de credit. La ședințele consiliului de administrație pot participa și cenzorii sau după caz, auditorul independent. La fiecare ședință se va întocmi un proces-verbal care va cuprinde ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunit și opiniile separate. Pentru valabilitatea deliberărilor în consiliul de administrație este necesară prezența a cel puțin jumătate din numărul administratorilor. Deciziile se iau cu votul majorității membrilor prezenți. În caz de paritate votul președintelui este decisiv.

Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrare celor ale cooperativei de credit trebuie să înștiițeze despre aceasta, în scris, consiliul de administrație și să nu ia parte la nici o deliberare cu privire la această operațiune. Aceeași obligație o are administratorul și în cazul în care, într-o anumită operațiune, știe că sunt interesați soțul, soția, rudele și afinii săi până la gradul al doilea inclusiv. Administratorii trebuie să ia parte la adunările generale ale cooperativei de credit.

Administratorii răspund solitar față de cooperativa de credit pentru:

realitatea vărsămintelor efectuate de membrii cooperatori;

neluarea măsurilor stabilite prin reglementările emise de casa centrală pentru recuperarea împrumuturilor acordate și neîncasate la scadență.

existența registrelor cerute de lege și de actul constitutiv,precum și ținerea lor corectă;

organizarea și ținerea contabilității potrivit prevederilor legale în vigoare, precum și pentru existența reală a profitului distribuit;

gospodărirea eficientă a patrimoniului cooperativei de credit,cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare;

executarea întocmai a hotărârilor adunării generale;

aducerea la îndeplinire a prevederilor actului constitutiv și respectarea întocmai a normelor și instrucțiunilor interne cu privire la acordarea creditelor și desfășurarea tuturor operațiunilor permise, potrivit obiectului de activitate al cooperativei de credit;

îndeplinirea celorlalte îndatoriri pe care actul constitutiv îl impune.

2.6 Supravegherea organizațiilor cooperatiste

Banca Națională a României supraveghează activitatea organizațiilor cooperatiste de credit, pe baza raportărilor făcute potrivit legii și reglementărilor Bancii Naționale a României date în aplicarea acesteia, precum și prin inspecții la sediile caselor centrale și la sediile secundare ale acestora. Banca Națională a României poate efectua, atunci când consideră necesar, inspecții la sediile cooperativelor de credit.

Banca Națională a României efectuează supravegherea organizațiilor cooperatiste de credit în cadrul unei rețele pe baze consolidate, precum și supravegherea caselor centrale pe baze individuale, potrivit reglementărilor emise de aceasta în acest scop.

Fără a prejudicia puterile conferite Băncii Naționale a României în ceea ce privește exercitarea supravegherii organizațiilor cooperatiste de credit, casele centrale vor supraveghea, pe baze individuale, activitatea cooperativelor de credit afiliate.

Casele centrale supraveghează activitate cooperativelor de credit afiliate, pe baza raportărilor făcute potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României și a propriilor reglementări date în aplicarea acestora.

Inspecțiile la sediul organizațiilor cooperatiste de credit se efectuează de către personalul Băncii Naționale a României sau,după caz, al casei centrale, împuternicit în acest sens, sau de către auditorii independenți numiți de Banca Națională a României.

Organizațiile cooperatiste de credit sunt obligate să permită personalului împuternicit potrivit prevederilor legii, precum și a auditorilor independenți numiți de Banca Națională a României, care efectuează inspecția,să le examineze evidențele, conturile și operațiunile și să furnizeze toate documentele și informațiile legate de administrarea,controlul intern și operațiunile organizațiilor cooperatiste de credit,astfel cum vor fi solicitate de către aceștia.

2.7. Tendințe în activitatea bancară cooperatistă

Cooperativa de credit va urmări dezvoltarea și diversificarea activităților pe care le realizeză, oferind membrilor cooperatori, altor persoane fizice și juridice, în principal, următoarele produse și servicii:

Privitor la atragerea de surse:

carnetul pentru economii la termen, document bancar cu regim special cu dobânda în funcție de evoluția pieței financiare;

certificat de depozit tip ‘’Creditcoop’’,document de economie, care poate fi nominal sau nenominal, pe termen scurt ( de obicei pe trei luni) și cu dobândă fixă;

contractul de depozit pentru persoanle juridice, care este un instrument bancar pe termen, cu dobânda în funcție de evoluția pieței bancare;

contul bancar personal este un instrument bancar prin care titularii de cont ( persoane fizice sau juridice) își pot achita în condiții de siguranță o serie de obligații față de bugetele locale sau față de terți. Dobânda la vedere se acordă în funcție de evoluția pieței financiare.

Pentru activitatea de creditare:

contractul de împrumut pentru membrii cooperatori;

contractul de credit pentru persoanele juridice;

Consolidarea economico-financiară prin:

creșterea capitalului propriu, astfel încât ponderea acestuia în finanțarea activității să devină tot mai importantă reducându-se astfel dependența față de resursele atrase;

dezvoltarea activității de trezorerie,prin valorificarea superioară a disponibilităților de care dispune, provenite din depozite pe termen și plasarea acestora în împrumuturi intercooperatiste sau în depozite bancare, ceea ce va asigura condiții de siguranță a plasamentelor;

menținerea imobilizărilor în împrumuturi restante și dobânzi neîncasate, la un nivel de sub 8% din volumul plasamentelor și crearea unui sistem de simulare a persoanelor care se implică în încasarea unor astfel de imoblizări;

reducerea investițiilor la strictul necesar, limitarea la maximum a obligațiilor gospodărești pentru a nu afecta lichiditatea necesară activității de bază;

exercitarea din partea conducerii cooperativei de credit a unui control temeinic și de fond pentru cunoașterea și aplicarea corectă a Normelor de prudențialitate bancară și pentru evitarea producerii de pagube în patrimoniul cooperativei de credit.

Concluzii

Prin oferirea serviciilor bancare sus menționate membrilor cooperatori, persoanelor fizice și juridice din raza de activitate aprobată prin actul constitutiv se deschide o perspectivă de dezvoltare a cooperativei de credit prin atragerea de noi clienți vor crește sursele de finanțare pentru perioada urmatoare și concomitent va reduce timpul de deplasare și cheltuielile cu transportul clienților în alte localitați urbane unde aveau conturi deschise.

CAPITOLUL III: ROLUL ȘI IMPORTANȚA SISTEMULUI COOPERATIST DE CREDIT ÎN CADRUL ACTIVITĂȚII DE INTERMEDIERE FINANCIARĂ DIN JUD. ARGEȘ

3.1 Analiza activității desfășurate de CREDITCOOP Argeș

Organizațiile cooperatiste de credit trebuie să-și gestioneze resursele și utilizările de trezorerie în funcție de două obiective finale: să-și procure resurse la cel mai mic cost și să procedeze la fructificarea acestora în cele mai bune condiții de rentabilitate.

Managementul lichidității este una dintre cele mai importante activități desfășurate de o organizație cooperatistă de credit ce are ca scop principal asigurarea fondurilor lichide pentru acoperirea obligațiilor financiare la un moment dat.

În acest sens organizațiile cooperatiste de credit trebuie să dispună de active lichide ce pot fi utilizate ca mijloace de plată, respectiv numerarul din casierie, rezerva minimă obligatorie și disponibilitățile la vedere la alte instiuții de credit sau alte active care pot fi transformate rapid în astfel de mijloace, cum sunt depozitele interbancare, certificatele de trezorerie, depozitele intrarețea și alte active de acest fel.

Prin crearea unei lichidități corespunzătoare, organizațiile cooperatiste de credit pot onora solicitările de plăți în toate situațiile chiar și atunci când se confruntă cu retrageri masive.

Operațiunile cu numerar efectuate de cooperativele de credit și agențiile CREDITCOOP sunt reglementate de actele normative emise de B.N.R. și de normele CREDITCOOP.

Trezoreria operațiunilor cu numerar se realizează în cadrul rețelei CREDITCOOP pe două nivele.

A. La nivelul cooperativei de credit

B. La nivelul Casei Centrale

Fondurile lichide necesare acoperirii obligațiilor de plată în numerar la nivelul cooperativelor de credit pot fi asigurate din:

numerarul existent în soldul casei

numerarul provenit din ridicările de numerar de la agenția CREDITCOOP sau o altă bancă comercială

încasările în numerar de la clienți reprezentând: dobânzi și rate la împrumuturile acordate, depuneri pentru constituiri de depozite noi, alte încasări.

Fiecare cooperativă de credit va estima zilnic nivelul obligațiilor de plată în numerar pentru ziua următoare luând în calcul următoarele elemente:

– Depozitele ce expiră în ziua următoare iar dintre acestea care este valoarea celor care se restituie în numerar clienților în aceiași zi.

– Dobânzile aferente depozitelor ce expiră, la care se adaugă dobânzile de la depozitele cu plată lunară a acestora cu scadență în ziua următoare, iar dintre acestea care este suma ce se va plăti în numerar în aceiași zi.

– Suma netă din creditele acordate ce va fi plătită în numerar în ziua respectivă.

– Suma necesară pentru plata în numerar a unor servicii, taxe, impozite etc pentru activitatea cooperativelor de credit.

– Suma reținută în soldul casei pentru plăți în numerar neprevăzute.

După determinarea nivelului obligațiilor de plată în numerar se va stabili modul de asigurare a numerarului necesar luând în calcul următoarele elemente:

– numerarul existent în soldul casei

– dobânzile și ratele de credit cu termen de rambursare în ziua următoare, iar din volumul acestora care este valoarea estimată ce se încasează în numerar.

– alte încasări în numerar estimate a se realiza.

– ridicarea de numerar de la agenția CREDITCOOP sau altă bancă comercială.

La nivelul Casei Centrale trezoreria operațiunilor în numerar cuprinde toate operațiunile de încasări și plăți în numerar efectuate de agențiile sale pentru clienții săi (cooperative de credit, persoane juridice, persoane fizice) cât și pentru activitatea proprie.

Fiecare agenție a casei centrale va determina nivelul estimativ al obligațiilor de plată în numerar pentru ziua următoare luând în calcul următoarele elemente:

– ridicările de numerar solicitate de cooperativele de credit;

– ridicările de numerar anunțate ale persoanelor juridice și fizice;

– depozitele persoanelor fizice și juridice ce expiră în ziua următoare, iar din acestea suma ce se preconizează a se ridica în numerar;

– dobânzile la depozitele persoanelor fizice sau juridice cu termen de scadență în ziua următoare, iar din acestea suma preconizată a se plăti în numerar;

– plata în numerar a unor obligații generate de funcționarea agenției;

– rezerva creată în casierie pentru plata unor obligații neprevăzute.

Nivelul obligațiilor astfel determinate va trebui să fie acoperite cu numerar luându-se în calcul următoarele elemente:

– numerarul existent în casieria agenției;

– depunerile de numerar de către cooperativele de credit reprezentând excedent de numerar;

– încasări în numerar de la persoane fizice și juridice clienți ai agenției;

– alte încasări în numerar generate de funcționarea agenției preconizate a se realiza;

alimentarea casieriei cu numerar de la B.N.R. sau altă bancă comercială.

Cooperativele de credit efectuează operațiuni de încasări și plăți fără numerar prin contul curent deschis la agenția CREDITCOOP, iar Casa Centrală și agențiile sale efectuează operațiunile de încasări și plăți prin contul curent deschis de acestea la B.N.R. și sucursalele acesteia.

La nivelul cooperativelor de credit prin trezoreria operațiunilor de încasări și plăți fără numerar se urmărește zilnic stadiul realizării rezervei minime obligatorii și a necesarului de asigurat pentru perioada rămasă de constituire a rezervei minime obligatorii.

Pentru realizarea cerințelor de mai sus fiecare cooperativă de credit trebuie să cunoască pentru ziua următoare ce plăți se vor efectua prin contul curent, dacă disponibilul existent în cont este suficient, ce încasări s-au efectuat în cont și cu ce sold al contului curent se închide ziua.

Funcție de aceste informații se pot lua decizii fie de plasare de surse când acestea sunt excedentare fie de atragere de surse când acestea sunt insuficiente.

Casa Centrală efectuează operațiuni de transfer de fonduri atât pentru clenții săi (cooperative de credit, persoane fizice și juridice), cât și pentru activitatea proprie.

Operațiunile de transfer de fonduri fără numerar se realizează prin contul curent deschis la B.N.R. și sucursalele acesteia de către Casa Centrală și agențiile sale teritoriale.

Casa Centrală conform prevederilor Normelor B.N.R. nr.7 privind transferul de fonduri în cadrul rețelei răspunde de administrarea și operarea sistemului de transfer de fonduri intrarețea, cât și de încasările și plățile efectuate.

În acest sens Casa Centrală trebuie să gestioneze încasările și plățile efectuate prin contul curent și să urmărească stadiul de realizare al rezervei minime obligatorii ale rețelei CREDITCOOP.

Pentru a răspunde acestor cerințe la nivelul casei Centrale trebuie organizat un flux informațional cu date operative despre nivelul plăților ce vor fi efectuate prin contul curent deschis la B.N.R. atât de agenții cât și de casa Centrală CREDITCOOP.

Pe baza datelor operative prelucrate de Casa Centrală se va stabili nivelul soldului contului curent consolidat, funcție de care se vor lua decizii de plasare de surse în scopul valorificării excedentului de sold sau de atragere de surse în cazul acoperirii deficitului de sold.

Pe baza datelor din această situație Casa Centrală poate lua o serie de hotărâri cu privire la fructificarea excedentului de sold în condițiile cele mai avantajoase, financiare și prudențiale ale pieței interbancare, precum și la atragerea de surse pentru acoperirea necesarului în condițiile existenței unui deficit de sold.

Tot pe baza datelor din această situație se determină stadiul de realizare al rezervei minime obligatorii la nivelul rețelei și a necesarului de asigurat pentru zilele ce au rămas din perioada de constituire.

Conform prevederilor din normele B.N.R. nr.1/2001 care reglementează nivelul minim de lichiditate, pentru limitarea riscului de lichiditate instituțiile de credit sunt obligate să stabilească strategii în domeniul managenetului lichidității.

Managementul lichidității este una dintre cele mai importante activități desfășurate de instituțiile de credit al cărei obiectiv principal este asigurarea corespunzătoare cu fonduri lichide pentru acoperirea obligațiilor de plată la un moment dat .

Neasigurarea unei lichidități corespunzătoare la nivelul consolidat al Casei Centrale poate avea efecte negative asupra activității de ansamblu a rețelei cât și asupra imaginii și a rezultatelor financiare prin creșterea costurilor pentru sursele atrase.

Managementul lichidității curente se realizează pe informările operative transmise de agențiile și direcțiile Casei Centrale care se referă în principal la:

a. Obținerea de informați prin fax/modem de la agențiile și direcțiile Casei Centrale cu privire la operațiunile zilei curente și cele ale zilei următoare ce influențează contul curent deschis la B.N.R. cu defalcarea pe bănci a plăților de mare valoare.

b. Gestionarea zilnică a contului curent consolidat, a rezervei minime obligatorii și informarea operativă a conducerii Casei Centrale .

c. Gestionarea lichidității printr-un sistem de scadențare pe calculator în care sunt cuprinse încasările și plățile în lei prin contul curent deschis la B.N.R. pentru următoarele 5 zile.

d. Realizarea de simulări pe calculator a evidenței contului curent în funcție de o serie de scenarii ce pot interveni pe piața interbancară sau pe piața rețelei.

e. Urmărirea în permanență a structurii încasărilor și plăților în lei efectuate de agențiile casei centrale prin contul curent deschis la B.N.R..

f. Urmărirea permanentă a nivelelor de dobânzi active și pasive oferite de celelalte instituții de credit clienților săi și prezentarea periodică conducerii casei centrale a propunerilor de ajustare a nivelelor de dobânzi practicate pe piața rețelei.

g. Menținerea unui stoc de active cu grad ridicat de lichiditate suficient pentru a face față situațiilor neprevăzute.

h. Monitorizarea marjei între dobânda medie activă și pasivă în scopul asigurării unui nivel corespunzător de profitabilitate Casei Centrale.

i. Prezentarea ori de câte ori este necesar și obligatoriu lunar Comitetului de administrare a activelor și pasivelor de informări și analize cu privire la structura activelor și pasivelor Casei Centrale , modul de corelare a acestora după scadență, tendințe și evoluții în comparație cu programele aprobate de consiliul de administrație.

Indicatorul de lichiditate calculat în conformitate cu prevederile normelor B.N.R. nr.1/2001 pe primele 2 benzi de scadență trebuie să fie mai mare de 1 pentru ca excedentul de lichiditate de pe aceste benzi să se raporteze pe benzile de scadență următoare.

Cooperativele de credit din reteaua CREDITCOOP acorda membrilor cooperatori credite exclusiv in lei, pe termen scurt si mediu, in conformitate cu prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit modificata si aprobata prin Legea nr.200/2002, si in limita autorizatiilor primite de la Banca Nationala a Romaniei.

Acordarea de credite membrilor cooperatori reprezinta principala activitate a cooperativelor de credit, care trebuie sa se desfasoare in conformitate cu prevederile cuprinse in strategia de dezvoltare a retelei CREDITCOOP si cu cerintele de prudentialitate bancara prevazute de O.U.G. nr.97/2000 si de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei emise in aplicarea acesteia.

Operatiunile privind acordarea de credite membrilor cooperatori efectuate de catre cooperativele de credit din reteaua CREDITCOOP au la baza prudenta, ca principiu fundamental, precum si urmatoarele principii si conditii generale:

a) credibilitatea, care presupune cunoasterea membrului cooperator, solicitant de credit, printr-o aprofundata activitate de informare si documentare cu privire la calitatile morale si profesionale ale acestuia, reputatia la locul de munca si in societate, situatia materiala, prin prisma veniturilor pe care le are etc.

b) solvabilitatea, reprezinta capacitatea membrului cooperator de a rambursa la scadenta creditul acordat si dobanda aferenta, potrivit obligatiilor asumate prin contractul incheiat cu cooperativa de credit.

c) alte conditii ale activitatii de creditare: respectarea de catre debitori a destinatiilor declarate ale creditelor; aplicarea prevederilor Normelor B.N.R. privind limitarea riscului de credit al institutiilor de credit; consemnarea in documente contractuale a tuturor operatiunilor de credit si garantie, etc.

Nivelul creditelor acordate membrilor cooperatori, al dobanzilor si comisioanelor percepute se stabilesc de catre consiliile de administratie ale cooperativelor de credit, in functie de conditiile pietii si in limitele maxime transmise prin circulare de CREDITCOOP.

Cooperativele de credit din reteaua CREDITCOOP acorda membrilor cooperatori credite cu urmatoarele destinatii:

a) dezvoltarea productiei agricole in gospodariile proprii prin:

– achizitionarea de masini, utilaje, mijloace de transport si atelaje

– achizitionarea de animale de productie, reproductie si tractiune

– executarea de lucrari agricole etc.

b) comercializarea produselor obtinute in gospodariile proprii si efectuarea unor activitati de comert, alimentatie publica si agroturism; achizitionarea de masini si utilaje specifice acestor activitati.

c) practicarea unor activitati de industrie mica si prestari de servicii, inclusiv pentru achizitionarea de masini si utilaje specifice.

d) executarea de constructii, reparatii extinderi sau amenajari de locuinte, anexe gospodaresti etc.

e) cumpararea de bunuri de folosinta indelungata sau repararea acestora.

f) alte nevoi gospodaresti si evenimente familiale.

Aprobarea creditelor solicitate de catre membrii cooperatori se face in baza urmatoarelor documente:

A. Documente care trebuie prezentate de solicitant:

a) Cererea de credit;

b) Copia actului de identitate;

c) Adeverinte de venit din salariu, pentru solicitant si garanti, angajati cu contracte de munca pe durata nedeterminata;

d) Adeverinte din care sa rezulte ca detin teren agricol, pentru solicitantii care obtin venituri din agricultura;

e) Cupoanele de pensie din ultima luna de plata, pentru solicitantii si/sau garantii care sunt pensionari ori adeverinte emise de Casa Judeteana de Pensii, in care sa se mentioneze daca au sau nu retineri;

f) Documente privind alte venituri ale solicitantului, dupa caz;

g) Acte care sa ateste proprietatea asupra bunurilor mobile sau imobile ce vor servi la garantarea creditului.

B. Documente care se intocmesc de catre cooperativa de credit:

a) Referatul privind indeplinirea conditiilor de aprobare a creditului.

b) Contractul de credit sau, dupa caz, contractul de credit permanent, incheiat intre cooperativa de credit si membrul cooperator beneficiar al creditului.

c) Accesorii ale contractului de credit, respectiv:

– contractul de garantie mobiliara (gaj) cu deposedare;

– contractul de garantie mobiliara (gaj) fara deposedare ;

– contractul de garantie imobiliara ;

– contractul de cesiune de creanta ;

– contractul de fidejusiune ;

– dispozitia de plata catre casierie

Pentru asigurarea recuperarii creditului, in situatia in care debitorul nu respecta obligatiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, din cauze care nu au putut fi prevazute la acordarea creditului, cooperativa de credit va solicita membrilor cooperatori garantii asiguratorii, care pot fi oferite atat de catre solicitant direct cat si de alte persoane, numite garanti.

A. GARANTII REALE

Acestea reprezinta mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin afectarea unui bun al debitorului sau al altei persoane, numite garant, in vederea asigurarii executarii obligatiei asumate.

Garantiile reale pot fi sub urmatoarele forme:

a) gajul asupra bunurilor mobile cumparate din creditul obtinut;

b) gajul asupra altor bunuri mobile aflate in proprietatea solicitantului de credite sau a garantilor, care poate fi de doua feluri, respectiv cu deposedarea sau fara deposedarea bunurilor gajate;

c) ipoteca asupra bunurilor imobiliare ale titularului creditului sau ale garantilor.

B. GARANTII PERSONALE

Sunt garantii asigurate de una sau mai multe persoane, care se obliga sa plateasca in cazul in care debitorul nu isi respecta obligatiile asumate prin contractul de credit. Acestea pot fi:

a) depozitele pe termen ale solicitantului de credit si/sau ale garantilor;

b) depozite colaterale constituite de solicitantul de credit si/sau ale garantilor in scopul garantarii creditului;

c) garantii banesti din castigurile realizate din activitatea de baza si din alte activitati, dovedite cu acte, atat de beneficiarul creditului cat si de garanti (fidejusori).

Pentru toate creditele ce se acorda de catre cooperativele de credit din reteaua CREDITCOOP rambursarea acestora si a dobanzilor aferente se face in rate, la termenele fixate prin contract, stabilite prin negociere cu beneficiarul de credit, in raport de valoarea creditului, evolutia veniturilor acestuia si in limita termenelor maxime prevazute in circularele transmise in acest sens de CREDITCOOP.

In conformitate ca Regulamentul B.N.R. nr. 6 /2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, institutiile de credit (bancile si casele centrale ale cooperativelor de credit) trebuie sa mentina rezerve minime obligatorii in lei si in valuta, in conturi deschise la BNR.

La Casa Centrala CREDITCOOP rezerva minima obligatorie se constituie in lei.

Din baza de calcul se excepteaza mijloacele banesti atrase de la institutii de credit (cooperative de credit afiliate la o casa centrala a cooperativelor de credit care, la randul lor, sunt obligate sa constituie rezerva minima obligatorie) precum si capitalurile proprii ale casei centrale

Elementele de pasiv care intra in baza de calcul a rezervei minime obligatorii se grupeaza in “elemente de pasiv cu scadenta reziduala mai mica de 2 ani de la finele perioadei de aplicare” si “sume in tranzit”.

In grupa “elemente de pasiv cu scadenta reziduala mai mica de 2 ani de la finele perioadei de aplicare “ intra resursele atrase si imprumutate de la persoane fizice si juridice.

In grupa “sumelor in tranzit” se includ operatiunile inter si intrabancare in care platitorul sau beneficiarul sumei este client nebancar.

Suma este considerata in tranzit din momentul debitarii contului clientului nebancar platitor, pana in momentul creditarii contului clientului nebancar beneficiar al sumei sau al contului clientului bancar, in cazul in care beneficiarul final al sumei are contul la o alta institutie de credit. Suma se afla in tranzit si este inclusa in baza de calcul a rezervelor minime obligatorii din momentul transferului unor sume de catre alte institutii de credit prin contul de corespondent deschis la B.N.R. si pana in momentul creditarii contului clientului nebancar.

In baza de calcul intra numai soldul net creditor al conturilor in care sunt evidentiate sumele in tranzit.

Casa Centrala CREDITCOOP are obligatia de a mentine in contul curent deschis la BNR rezerva minima obligatorie in lei aferenta retelei cooperatiste de credit.

De asemenea, fiecare cooperativa de credit are obligatia de a mentine intr-un analitic distinct al contului curent 1711 deschis la Casa Centrala CREDITCOOP rezerva minima obligatorie aferenta cooperativelor constituita potrivit prevederilor prezentelor norme .

La rezerva constituita la Casa Centrala CREDITCOOP, cooperativele vor primi o dobanda egala cu dobanda bonificata de BNR, la rezerva minima obligatorie. Stabilirea si modificarea ratei dobanzii platite la rezervele minime obligatorii se fac de BNR prin circulara.

Pentru nivelul efectiv al rezervelor B.N.R. plateste dobanda pana la nivelul prevazut al acestora iar pentru deficitul de rezerve minime obligatorii se calculeaza si se percepe o dobanda penalizatoare pe durata perioadei de aplicare aferente.

Rata rezervei minime obligatorii, rata dobanzii platite la rezervele minime obligatorii precum si rata dobanzii penalizatoare se stabilesc de B.N.R. in functie de obiectivele sale de politica monetara, si se comunica prin circulara. Modificarea ratei rezervei minime obligatorii se comunica cu cel putin 7 zile inainte de inceperea perioadei de aplicare pe cand modificarea dobanzii penalizatoare se comunica cu cel putin o zi inaintea perioadei de aplicare. Casa Centrala CREDITCOOP va comunica la randul ei cooperativelor de credit respectiv sediilor secundare, prin circulare si instructiuni modificarea ratei rezervei minime obligatorii sau a dobanzii penalizatoare.

Rata dobanzii medii practicate de institutiile de credit la depunerile la vedere se calculeaza lunar de B.N.R. ca medie ponderata pe baza datelor transmise de institutiile de credit.

Pentru mijloacele banesti cuprinse in baza de calcul a rezervelor minime obligatorii care au o scadenta reziduala mai mare de 2 ani de la sfarsitul perioadei de observare si care nu prevad clauze contractuale referitoare la rambursari, retrageri, transferuri anticipate, precum si pentru imprumuturi nerambursabile rata rezervelor minime obligatorii este zero.

Principalele resurse atrase de cooperativele de credit sunt : fondul social, depozitele la vedere si la termen si capitalul.

Fondul social

Pentru a putea beneficia de credite, membrii cooperatori trebuie sa depuna la cooperativa de credit un fond social care sa reprezinte cel putin 10% din valoarea creditului solicitat. Fondul social astfel constituit are caracter de intrajutorare si reprezinta sursa de finantare, pentru care membrii cooperatori primesc o dobanda, ce se suporta din venituri, aprobata anual de adunarea generala a cooperativei de credit, cu respectarea limitei maxime stabilite prin circulare ale Casei Centrale CREDITCOOP.

Retragerea fondului social se poate face numai in conditiile achitarii integrale a ratelor si dobanzilor aferente creditului acordat, precum si a tuturor datoriilor catre cooperativa de credit.

Membrii cooperatori care au beneficiat de credite pot retrage fondul social, in conditiile stabilite prin actul constitutiv al cooperativei, numai daca au trecut cel putin 2 ani de la data achitarii ultimei rate, respectiv de la stingerea integrala a debitului.

Depozitele la vedere si la termen

Depunerile pe termen sunt acele depuneri pentru care se stabilesc termene minime de păstrare de 1, 3, 6, 9 sau 12 luni, putându-se efectua în două variante : cu capitalizare sau fără capitalizare a dobânzii.

Dobânzile pot fi indexate în funcție de posibilitățile financiare, sursele de finanțare, nivelul dobânzilor pe piața bancară etc., acest lucru fiind adus la cunoștința depunătorilor prin afișare la sediul unității.

Unitățile cooperației de credit garatează depunerile pe termen ale mebrilor cooperatori, prin plasarea lor în împrumuturi cu risc minim sau fără risc și asigură secretul operațiunilor legate de acestea.

Depunerile spre fructificare sunt evidențiate pe carnete de economii la termen și în fișe nominale de cont. Carnetele de economii se păstrează de către titulari.

Depunerile pe carnetele de economii au caracter voluntar, putând fi efectuate numai în lei de către membrii cooperatori care domiciliază în raza de activitate a unității respective.

Suma depusă într-un depozit pe termen poate fi retrasă numai integral.

Pentru sumele retrase înainte de expirarea termenului pe care au fost depuse se acordă dobînda la vedere, pentru toată perioada de la data constituirii depozitului, iar dacă deponentul a beneficiat de dobînzi în plus – în cazul plății lunare a acestora – ele vor fi reținute din valoarea depozitului.

Operașiunile de depuneri și restituiri pe termen se efectuează numai la unitatea care a emis carnetul. Titularul poate împuternici cel mult două persoane (de regulă rude apropiate) pentru a efectua retrageri de sume depuse pe termen.

Clauza respectivă de împuternicire se va completa de titular pe cererea-convenție cu prilejul primei depuneri sau ulterior, printr-o declarație specială, care se va anexa la fișa nominală de evidență. Clauza va cuprinde, obligatoriu, prenumele și anul nașterii persoanei împuternicite. Această clauză este valabilă numai pe timpul vieții titularului.

Imprimatele specifice utilizate pentru efectuarea operațiunilor de depuneri și restituiri sunt :

registrul special pentru evidența carnetelor emise;

carnetul de economii la termen;

cererea – convenție;

fișa nominală de cont pentru evidențierea mișcării depunerilor, restituirilor și a dobânzilor (fișa de cont);

chitanța emisă pentru încasări;

dispoziția de plată (către casier) pentru restituiri de sume.

Carnetele de economii la termen se numerotează de către fiecare unitate cu un număr de cod, format din 3 grupuri de cifre (în total 9) care cuprinde :

primul grup de două cifre indică județul în ordine alfabetică (Alba=01, Arad=02 etc.);

al doilea grup de două cifre arată cooperativa de credit din cadrul județului, tot în ordine alfabetică.

următorul grup, format din 5 cifre, reprezintă numărul de ordine atribuit carnetului de economii, care va începe cu 00001.

De exmplu :

Un carnet de economii la termen pe care este înscris codul 01-01-00001, se va identifica astfel :

primul grup de două cifre – 01 indică județul Alba;

al doilea grup de două cifre – 01 semnifică prima cooperativă, în ordine alfabetică, din județul Alba;

00001 indică numărul de ordine al carnetului.

Carnetele de economii la termen astfel numerotate reprezintă imprimate cu regim special, a căror evidență, gestionare, păstrare și folosire se fac potrivit normelor legale stabilite în acest sens. Carnetele se vor elibera de către cooperativele de credit numai președintelui sau contabilului șef, sub semnătură.

În cazul în care într-un carnet nu se mai pot efectua înregistrări, ca urmare a epuizării spațiului rezervat pentru evidențierea operațiunilor, se va emite un nou carnet cu un alt cod, în care se va schimba numărul de ordine.

Date informative în legătură cu depunerile pe termen la unitățile cooperației de credit se dau de personalul acestora numai pe bază de cerere scrisă sau de adresă, cu condiția prezentării carnetului de economii, a indicării numărului acestuia ori a altor elemente strict necesare identificării deponentului, următorilor : titularilor de carnete, persoanelor împuternicite prin clauză sau prin procură, moștenitorilor legali, organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești.

TEHNICA OPERAȚIUNILOR

DEPUNERI PE CARNETE DE ECONOMII LA TERMEN

La prima depunere contabilul șef al unității sau persoana împuternicită în acest sens, va înmâna deponentului un carnet de economii la termen, completat cu toate datele prevăzute de formular.

Fiecare depunere făcută într-un carnet va constitui un depozit strict. Într-un carnet pot fi atâtea depozite câte file are carnetul, iar depunerile pot avea termene diferite, respectiv 1, 3, 6, 9 sau 12 luni.

Limita minimă a unui depozit se stabilește de CREDITCOOP prin lista nivelelor de dobânzi.

Odată cu completarea carnetelor de economii la termen se vor întocmi și fișele nominale de cont pentru evidențiere mișcării operațiunilor efectuate (depuneri, restituiri, calculul și plata dobânzilor), care se deschid pentru fiecare depozit în parte și se vizează de contabilul șef al unității.

Carnetele de economii la termen vor purta în mod obligatoriu semnătura emitentului (președintelui, respectiv a șefului de agenție ori al punctului de lucru, sau a altei persoane împuternicite, după caz), pe care se va aplica ștampila unității.

Persoana împuternicită prin decizie de a emite carnete de economii și de a efectua operațiuni în acestea va semna în dreptul fiecărei operațiuni și va aplica ștampila dreptunghiulară, confecționată în acest scop.

Înainte de a completa carnetul de economii, persoana care efectuează această operație controlează codul acestuia, care trebuie înscris corect și citeț în toate spațiile rezervate. Carnetele numerotate greșit sau neciteț se anulează, neadmițându-se corectarea sau îngroșarea numerelor de la codul acestora.

Numele și prenumele titularului și ale persoanelor împuternicite se înscriu în locurile special rezervate din carnet, cu majuscule.

De asemenea, în cazul în care la emiterea carnetului s-au făcut erori de completare a datelor de identitate, iar prin corectare s-ar putea întâmpina greutăți cu prilejul operațiunilor ulterioare, carnetul se anulează, eliberându-se un alt carnet.

Fiecare unitate va înregistra carnetele emise, în ordinea eliberării, în registrul special de evidență numerică și emisiuni, înființat în acest scop.

Acest registru va cuprinde următoarele coloane :

numărul curent;

numărul de cod al carnetului de economii;

data emiterii;

numele și prenumele titularului;

domiciliul titularului;

depunertea inițială;

observații (anulare, emitere de noi carnete în locul celor pierdute sau deteriorate etc.).

Pentru fiecare depunere pe termen, casierul va elibera o chitanță pe care se va menționa și numărul carnetului, iar la rubrica “Alte încasări” va specifica suma, în cifre și litere, și în continuare “Depuneri pe termen”.

Pe chitanțele eliberate pentru depunerile pe termen nu vor mai fi efectuate și alte operașiuni. Pentru diverse încasări (taxe de înscriere, încasări fond social, dobânzi etc.) se vor elibera alte chitanțe din același chitanțier.

Persoana care depune sume pe termen va completa la fiecare depunere o cerere convenție.

Fiecare depunere pe termen va fi evidențiată în registrul de casă și, concomitent, se va întocmi fișa nominală de cont a titularului.

Casierul prezintă contabilului șef al unității pentru verificare : chitanțierul, carnetul și fișa nominală de cont. Acesta verifică dacă datele de identificare, adresa, data depunerii, suma etc. sunt înscrise complet, corect și citeț.

După verificare, depunătorul va semna atât la rubrica “Semnătura titularului” din interiorul carnetului de economii, cât și în fișa nominală de cont, care rămâne la contabilitate, restituindu-se casierului celelalte documente.

Este interzisă înregistrarea de operațiuni în fișa de cont de către casier, aceasta efectuându-se în mod obligatoriu numai de către contabilul șef sau alt contabil împuternicit prin decizie de biroul executiv al cooperativei de credit .

La eliberarea carnetului de economii, casierul procedează astfel :

încasează suma ce se depune și semnează pe chitanță și pe carnet la rubricile rezervate;

aplică ștampila unității pe chitanță și carnet, precum și ștampila de certificare în dreptul fiecărei operațiuni efectuate;

eliberează depunătorului carnetul de economii la termen și chitanța respectivă.

La efectuarea unei depuneri ulterioare, depunătorul prezintă carnetul de economii și completează cererea angajament, iar casierul întocmește chitanța pentru suma depusă, conform normelor prevăzute pentru prima depunere, înscriind operațiunea într-un nou depozit.

RESTITUIREA SUMELOR DEPUSE PE CARNETE DE ECONOMII LA TERMEN

Restituirea sumelor depuse pe termen din carnetele de economii la termen se face numai de unitatea care a emis carnetul, următoarelor persoane

titularului carnetului de economii;

persoanei (persoanelor) înscrise în carnet la clauza de împuternicire;

persoanei împuternicite de titular prin procură specială, autentificată la notariat;

moștenitorilor legali, pe baza și în limitele stabilite prin certificate de moștenitor sau prin hotărâri judecătorești definitive.

Contabilul șef al unității sau persoana împuternicită verifică, în baza carnetului de economie și a actului de identitate, dacă solicitantul este în drept să ceară restituirea sumei (titular, persoană nominalizată în clauza de împuternicire, procură, certificat de moștenitor etc.).

În continuare :

controlează și stabilește autenticitatea datelor înscrise în carnetul de economii;

confruntă exactitatea și corectitudinea operațiunilor făcute în carnet și în fișa de cont a titularului, dipă care completează dispoziția de plată pentru suma solicitază, dându-i număr din registrul de evidență a dispozițiilor de plată;

înregistrează operația de restituire în fișa de cont;

înmânează casierului documentele pentru efectuarea plății.

Casierul înregistrează operațiunea de restituire în carnetul de economie, apoi completează caseta cu suma achitată, data achitării, solicită beneficiarului semnătura de primire a sumei, semnează pentru efectuarea plății și eliberează suma solicitantului, numărând banii în fața acestuia, după care îi restituie carnetul de economie și actul de identitate.

În cazul în care titularul sau un împuternicit nu se prezintă la termenul stabilit pentru a se pronunța asupra depozitului, întreaga sumă se consideră depusă din oficiu în aceleași condiții.

La restituirea în totalitate a sumelor depuse, sau la expirarea termenului pentru care a fost constituit depozitul, se va acorda depunătorului odată cu soldul depozitului și dobânda cuvenită.

Dobânzile cuvenite se pot plăti, la cerere, și lunar.

În toate cazurile de retragere a sumelor depuse pe termen și a dobânzilor cuvenite, persoanele care au solicitat restituirea vor completa și semna o dispoziție de plată (cu excepția rubricilor rezervate a fi completate de contabil și casier).

Pentru sumele care depășesc un anumit plafon, stabilit de conducerea unității, deponenții sunt obligați să anunțe aceasta cu cel puțin 3 zile înainte de data solicitată pentru restituire.

Restituirea sumelor depuse pe termen, aparținând titularilor decedați, se face moștenitorilor legali, după tehnica stabilită pentru restituiri, cu deosebirea că în cazul existenței mai multor moștenitori se întocmește câte un document separat pentru fiecare dintre aceștia cu suma ce i se cuvine, potrivit certificatului de moștenitor, iar dacă acesta nu prevede cota fiecărui beneficiar, suma se împarte pe baza hotărârii judecătorești sau a unui titlu legal.

În cazul în care nu se prezintă deodată toți moștenitorii se eliberează fiecăruia partea ce i se cuvine, înscriindu-se operațiunea respectivă în carnet, după care acesta se restituie celui care s-a prezentat ultimul. Pe fișa de cont se înscrie numele și prenumele fiecărui moștenitor, căruia i s-a restituit partea ce i se cuvine.

În cazul în care unul sau mai mulți moștenitori se prezintă fără carnetul de economie, se îndeplinesc formalitățile de pierdere a carnetului, după care la expirarea termenului de 10 zile, se eliberează fiecăruia suma cuvenită, pe baza fișei de cont, fără a se elibera alt carnet.

La stabilirea sumei cuvenite moștenitorilor din dobânda de lichidare la zi se aplică, în fiecare caz, cota corespunzătoare cuvenită din soldul fișei de cont.

CALCULAREA ȘI ÎNSCRIEREA DOBÂNZILOR

La depunerile pe termen, unitățile cooperației de credit acordă dobânda stabilită, care se calculează și se evidențiază pe costuri, putându-se achita la cerere lunar, la data expirării termenului pentru care a fost constituit depozitul )1, 3, 6, 9 sau 12 luni) sau la lichidarea depozitului, după caz.

La stabilirea dobânzii pentru fiecare depunător, aceasta se rotunjește la 1 leu în favoarea depunătorului.

În cazul depunerilor cu capitalizare, la împlinirea termenului dobânda calculată se adaugă la soldul depozitului și este purtătoare a aceleiași dobânzi.

Determinarea dobânzilor se face pe baza balanței depunerilor pe termen întocmită lunar pe calculator, în 2 exemplare.

Primul exemplar se anexează la nota de contabilitate, în baza căreia se face înregistrarea în evidența contabilă, iar al doilea exemplar se înmânează casierului pentru efectuarea înscrierii dobânzilor în carnetele de membru.

Înscrierea dobânzilor în carnetele de economii se face după creditarea în fișele de cont, la prezentarea depunătorilor pentru ridicarea dobânzilor sau pentru lichidarea depozitelor.

Cu prilejul înscrierii dobânzilor se va face și confruntarea soldului ficărui carnet cu soldul din fișa de cont și din balanța depunerilor pe termen.

În cazul în care, cu prilejul confruntării, se constată nepotriviri de sold provenite din neănregistrarea de dobânzi din anii precedenți sau din alte cauze, acestea se vor clarifica operativ.

Înregistrarea dobânzilor în carnetele de economii la termen se face astfel :

pe rândul următor ultimei operațiuni din carnet, se înscrie “Dobânda’’ (perioada la care se referă dobânda);

în coloana “Depuneri” se înscrie dobânda, iar în coloana “Sold” și “Sold în litere” se stabilește, în cifre și litere, soldul nou al carnetului.

În cazul în care dobânda nu este înscrisă în carnet pe mai mulți ani, se înscrie, succesiv, dobânda pe fiecare an în parte.

După înregistrarea dobânzii în carnet se aplică ștampila de certificare a operațiunilor în caseta corespunzătoare rândului pe care a fost înscrisă.

Dobânda se înregistrează și se plătește după tehnica stabilită pentru efectuarea restituirilor.

La solicitarea titularului, unitatea va elibera pentru fiecare depozit câte un extras din fișa de cont cuprinzând situația depunerilor pe termen și a dobânzilor calculate.

ÎNLOCUIREA ȘI ELIBERAREA DE NOI CARNETE DE ECONOMII LA TERMEN

Operațiunea de înlocuire a unui carnet de economii pe care s-au făcut depuneri pe termen, complet sau parțial degradat, pierdut sau sustras, precum și în cazul schimbării numelui titularului, se efectuează prin reconstituire din evidența contabilă a unității.

Pierderea sau sustragerea carnetelor se declară în scris, de către titulari, persoane împuternicite de aceștia prin procură specială, precum și de către moștenitorii legali.

În cazul moștenitorilor legali, declararea pierderii sau a sustragerii carnetelor poate fi făcută decătre oricare moștenitor, fără fără a fi necesară declararea în comun.

Declarația de pierdere sau sustragere trebuie să conțină :

numele, prenumele și adresa persoanei care declară pierderea sau sustragerea carnetului, precum și ale titularului carnetului (în cazul în care declarația se face de altă persoană decât titularul);

numărul carnetului său, în caz că nu se cunoaște, alte date pentru identificarea acestuia;

soldul carnetului (dacă se cunoaște);

modalitatea de lichidare a soldului (în numerar sau prin transfer în alt carnet);

localitatea și data depunerii declarației;

semnătura persoanei care a făcut declarația.

La prezentarea declarației de pierdere, sustragere sau degradare, salariatul unității procedează astfel :

identifică persoana respectivă și stabilește dacă aceasta are dreptul să declare pierderea, sustragerea sau degradarea carnetului;

înregistrează declarația în registrul de intrare-ieșire;

înscrie pe declarație datele de identificare ale declarantului (felul, seria și numărul actului de identitate, organul care l-a eliberat, numărul și data eliberării).

În cazul în care declarația se face de către altă persoană decât titularul carnetului, acesta trebuie să prezinte și actele care să dovedească că are dreptul să declare pierderea, sustragerea sau degradarea carnetului.

După înregistrare, declarația se vizează de contabilul șef, se aprobă de președinte și se repartizează casierului împuternicit să efectueze operațiuni de depuneri pe termen în carnetul de economii.

Casierul are obligația să scrie cu cerneală în registrul de evidență a carnetelor, la numărul respectiv, mențiunea “Pierdut”, “Sustras”, “Degradat”, după caz. Aceeași mențiune se face și în fișa nominală a titularului, în rândul următor celui în care s-a înscris ultima operațiune, după care se înscrie data și numărul de înregistrare al cererii, iar salariatul care a făcut mențiunea semnează.

După 10 zile de la data înregistrării declarației prin care s-a anunțat pierderea, sustragerea sau degradarea carnetului, se va emite un nou carnet titularului, cu același cod și număr de ordine și mențiunea “DUPLICAT”.

Soldul din fișa personală va fi trecut în noul carnet.

Dacă, după emiterea noului carnet, cel vechi a fost găsit, acesta va fi depus la unitate, anulat și arhivat.

Carnetele de economii la termen care se constată că au fost falsificate se rețin de către unitate și se comunică imediat organelor de cercetare penală. Pe fișa de cont a carnetului se face mențiunea “falsificat”.

Imprumuturile intercooperatiste

În conformitate cu prevederile articolelor 21 și 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată prin Legea nr. 200/2002, cooperativele de credit și casa centrală ce formează rețeaua CREDITCOOP se pot sprijini reciproc cu mijloace financiare, pe durate determinate, pentru desfășurarea activității curente, precum și pentru efectuarea unor lucrări de investiții, amenajări, modernizări, achiziții de mijloace fixe, reparații etc.

În acest sens, sumele temporar disponibile existente la nivelul cooperativelor de credit și al Casei Centrale CREDITCOOP, provenite din capital social, depozite pe termen, depuneri de fond social, disponibilități ale clienților, precum și din alte surse, pot fi redistribuite sub formă de împrumuturi intercooperatiste în cadrul rețelei

DESTINAȚIA ȘI CONDIȚIILE DE ACORDARE A ÎMPRUMUTURILOR

Scopul activității de acordare a împrumuturilor intercooperatiste este asigurarea ritmică a veniturilor la unitățile la care disponibilitățile bănești nu pot fi integral plasate, din cauză că nu există suficiente solicitări de credite, sau cererile nu pot fi satisfăcute în cuantumurile solicitate, din cauza lipsei de bonitate a clienților.

Pot beneficia de împrumuturi numai cooperativele de credit care au un nivel al indicatorilor de solvabilitate și de lichiditate peste limita minimă stabilită ori prin reglementările Băncii Naționale a României și ale Casei Centrale CREDITCOOP, prezintă credibilitate și oferă garanții suficiente pentru onorarea la scadență a obligațiilor asumate prin contracte.

Valoarea împrumuturilor, nivelurile dobânzilor și celelalte condiții ce urmează a fi prevăzute în contracte vor fi aprobate de către consiliile de administrație ale organizațiilor cooperatiste creditoare și, respectiv, beneficiare.

Dobânzile se vor stabili prin negociere, în limitele prevăzute în circulara privind dobânzile pasive și active practicate de organizațiile cooperatiste de credit din rețeaua CREDITCOOP.

Dobânda se va calcula asupra soldului împrumutului, iar virarea acesteia se va efectua lunar, la termenele stabilite în contractul de împrumut.

În cazurile în care beneficiarii achită sume sub valorile prevăzute în scadențarele din contractele de împrumut, dobânda se va încasa cu prioritate.

Dobânda penalizatoare va fi de 10% pe an calculată asupra soldului restant.

La acordarea împrumuturilor unitățile creditoare vor percepe un comision de risc de 1% din valoarea creditului.

Nivelul dobânzii poate fi modificat pe parcursul derulării împrumutului în funcție de evoluția dobânzilor pe piața bancară și de rata inflației, cu condiția respectării limitelor minime și maxime prevăzute în circulara CREDITCOOP. Asupra acestei modificări unitatea creditoare va informa în scris unitatea debitoare.

În scopul plasării eficiente a disponibilităților bănești, împrumuturile între cooperativele de credit din rețeaua CREDITCOOP se vor acorda în următoarele condiții :

Între cooperativele de credit arondate la aceeași agenție a casei centrale :

cu avizul conducerii agenției pentru împrumuturile în valoare de până la 300.000.000 lei;

cu avizul Casei Centrale CREDITCOOP pentru împrumuturile în valoare de peste 300.000.000 lei.

Între cooperativele de credit arondate la agenții diferite ale casei centrale :

cu avizul conducerii agenției la care este arondată cooperativa de credit care acordă împrumutul, pentru valori de până la 300.000.000 lei;

cu avizul Casei Centrale CREDITCOOP, pentru împrumuturile în valoare de peste 300.000.000 lei.

Casa Centrală CREDITCOOP poate acorda, direct sau prin agențiile sale, împrumuturi cooperativelor de credit afiliate.

Agenția casei centrale poate acorda cooperativelor de credit arondate împrumuturi astfel :

până la 300.000.000 lei, cu aprobarea comitetului de conducere al acesteia;

între 300.000.000 lei și 1.000.000.000 lei cu aprobarea comitetului de conducere al agenției și cu avizul Casei Centrale CREDITCOOP.

Împrumuturile mai mari de 1.000.000.000 lei se vor acorda numai de către casa centrală, cu aprobarea conducerii acesteia.

De asemenea, Casa Centrală CREDITCOOP poate acorda, din fonduri proprii și din resurse temporar disponibile, împrumuturi cooperativelor de credit afiliate, indiferent de plafoane.

MODUL DE ACORDARE A ÎMPRUMUTURILOR

Pentru a beneficia de împrumuturi, solicitanții trebuie să întocmească și să depună la unitățile împrumutătoare următoarea documentație :

crearea de împrumut , însoțită de avizele necesare ;

situația patrimoniului și contul de profit și pierdere în luna anterioară celei în care se solicită împrumutul, pentru a se putea analiza : profitul înregistrat ; soldul plasamentelor în împrumuturi, precum și situația ratelor și dobânzilor restante ;

situația ratelor ce urmează a fi încasate, precum și veniturile preconizate se realizează în perioada de rambursare, din care să rezulte că unitatea are capacitate financiară și venituri suficiente pentru a restitui împrumutul ;

extras din procesul verbal al ședinței consiliului de administrație în care s-a aprobat contractarea împrumutului, nivelul acestuia și condițiile de rambursare.

Pe baza documentației depuse de unitatea solicitantă, conducerea operativă a unității creditoare va analiza dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a împrumutului și va propune consiliului de administrație aprobarea sau respingerea cererii de împrumut.

Condițiile și clauzele privind acordarea, utilizarea, rambursarea creditelor, a garanțiilor asiguratorii etc. vor fi cuprinse într-un contract de credit .

Evidența contractelor de credit se va ține într-un registru special, la unitatea creditoare, care va cuprinde următoarele rubrici : numărul contractului, unitatea împrumutată, valoarea creditului, numărul și data documentului cu care s-a acordat suma.

Nivelul maxim al împrumutului poate fi de cel mult 50% din fondurile unităților solicitante, constituite din capitalul social vărsat, fondul social, depunerile pe termen și fondul de rezervă, reflectate în situația patrimoniului întocmită pentru luna anterioară solicitării împrumutului.

Solicitanții care au împrumuturi nerambursate la o organizație cooperatistă de credit din rețeaua CREDITCOOP, pot beneficia de noi împrumuturi, cu condiția să fi achitat la zi ratele și dobânzile scadente până la acea dată, din contractele anterioare.

Rambursarea împrumutului se face în rate lunare sau la termenele prevăzute în contractul de credit.

Sumele neachitate la scadență se înregistrează, după caz, la credite restante sau la dobânzi restante.

În situația în care o cooperativă de credit nu va putea achita la scadență obligațiile asumate prin contract, va solicita în scris, cu cel puțin 5 zile înainte de scadență, reeșalonarea acestor datorii în perioada rămasă până la scadența finală a împrumutului. Cererea de reeșalonare trebuie să fie justificată economic și să conducă la refacerea capacității de plată a debitorului. Această cerere va fi analizată și aprobată de către factorii de decizie conform limitelor de competență.

Datoriile scadente ale unui credit intercooperatist neachitate în termen pot fi reeșalonate de cel mult două ori în perioada de derulare a contractului.

Prelungirea scadenței finale a unui credit intercooperatist și reeșalonarea datoriei în cadrul noului termen se pot efectua o singură dată, pe baza unei solicitări scrise din partea debitorului, transmisă cu 5 zile înainte de scadență.

Această cerere va face obiectul unei analize, care va avea în vedere refacerea capacității de plată a debitorului și existența surselor de finanțare în perioada de prelungire a scadenței finale.

Concluziile analizei vor fi supuse aprobării factorilor de decizie conform limitelor de competență .

Reeșalonarea datoriilor în cadrul termenului de derulare a contractului precum și prelungirea scadenței finale a unui credit vor fi consemnate într-un act adițional la contractul de credit inițial.

Acordarea de împrumuturi între organizațiile cooperatiste de credit din rețeaua CREDITCOOP și rambursarea ratelor se fac prin virament. Sumele care se încadrează în limitele prevăzute de rglementările legale în vigoare privind plățile cu numerar se pot achita în conformitate cu aceste reglementări.

GARANȚII

Pentru asigurarea rambursării creditului, a dobânzilor și a celorlalte obligatii rezultate din contract, unitatea care acordă împrumutul va solicita garanții asiguratorii care vor fi, de regulă, sub forma gajului asupra întregului patrimoniu al unității împrumutate.

Unitatea debitoare acordă cesiune în favoarea unității creditoare asupra tuturor drepturilor ce le are de încasat, în perioada pentru care se solicită creditul, din ratele la împrumuturile acordate membrilor cooperatori, încheindu-se în acest sens un contract de cesiune.

Volumul creanțelor cesionate va trebui să fie cu cel puțin 20% mai mare decât valoarea creditului solicitat.

Pe întraga perioadă de derulare a împrumutului unitatea creditoare va veghea asupra respectării de către beneficiar a condițiilor avute în vedere la aprobarea acestuia, stipulate prin contractul de credit.

În cazul în care se constată abateri de la condițiile stabilite prin contract, sau dacă restituirea creditului este periclitată din cauza situației patrimoniale a unității debitoare, unitatea creditoare va dispune măsuri eficiente de recuperare a creditului, mergându-se, în caz de nevoie, până la executarea silită.

Contractele de împrumut încheiate între organizațiile cooperatiste de credit din rețeaua CREDITCOOP, precum și garanțiile reale, constituite în scopul garantării împrumuturilor, constituie titluri executorii.

De la data investirii cu formulă executorie a contractului de credit, dobânzile se vor calcula în continuare și se vor evidenția în afara bilanțului contabil, împreună cu împrumuturile respective.

Capitalul social

Capitalul social al cooperativelor de credit din reteaua CREDITCOOP este variabil, și este format din părți sociale de valoare egală .

Valoarea nominală a unei părți sociale în rețeaua cooperativelor de credit – CREDITCOOP – este de 100.000 lei, iar pentru dobândirea calității de membru cooperator acesta trebuie să subscrie și să verse cel puțin o parte socială.

Părțile sociale trebuie vărsate integral și în formă bănească, în lei, la momentul subscrierii.

Subscrierea părților sociale se va efectua după aprobarea cererii de înscriere în cooperativa de credit.

Părțile sociale nu pot fi vândute, cesionate sau gajate. Ele nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, nu pot fi utilizate pentru plata datoriilor personale ale membrilor cooperatori față de cooperativa de credit sau față de terți și nu sunt purtătoare de dobânzi.

Membrii cooperatori nu pot solicita restituirea parțială a contravalorii părților sociale subscrise. Părțile sociale sunt indivizibile.

Cooperativa de credit trebuie să subscrie și să verse la Casa Centrală – CREDITCOOP părți sociale în valoare de 20% din capitalul său social.

În funcție de valoarea capitalului social înregistrat la sfârșitul exercițiului financiar cooperativa de credit va recalcula valoarea acestei participații.

Diferențele constatate se regularizează în termen de 90 de zile de la sfârșitul exercițiului financiar.

3.2. Managementul bancar promovat

Calitatea unui management performant al activelor și pasivelor unei instituții financiar – bancare rezidă din capacitatea de agregare a gestiunii individuale a resurselor și plasamentelor, în scopul atragerii obiectivului general al organizației. Este cunoscut principiul matematic conform căruia atingerea de maxime locale nu garantează obținerea uni maxim global.

Coordonarea managementului întregului portofoliu al unei instituții financiar – bancare, în sensul gestiunii eficiente a activelor și pasivelor, este încredințat, în general, unui comitet specializat în acest domeniu.

Managementul activelor și pasivelor constituie o parte integrantă în cadrul procesului de planificare și prognoză desfășurat în cadrul unei bănci. Acest tip de management poate fi considerat a fi unul din cele 3 componente principale ale sistemului de planificare și prognoză, fiind focalizat, în special, pe analiza de zi cu zi sau de săptămână cu săptămână a bilanțului organizației în vederea atingerii obiectivelor financiare pe tremen scurt. In cadrul celei de a doua componente a acestui proces de planificare și prognoză, ce se anexează pe analiza într-un orizont de timp mai lung decât prima componentă, se distinge planificarea anuală a indicatorilor de profitabilitate în cadrul unui plan financiar detaliat. Ultima componentă are la bază planificarea strategică pe termen lung a dimensiunilor financiare și nefinanciare ale instituției. Ultimele două componente furnizează un cadru de implementare pe termen scurt a managementului activelor și pasivelor.

Rolul acestui management este, poate, cel mai bine evidențiat de imaginea de ansamblu asupra tuturor resurselor și plasamentelor unei instituții financiar – bancare. Acestea sunt strucurate astfel:

resurse: depozite la vedere și la termen, împrumuturi intercooperatiste, depozite de la alte instituții de credit și capital;

plasamente: credite, rezerva minimă obligatorie, active interbancare.

Nivelul costului mediu al resurselor și stabilirea acestora, din punct de vedere al perioadei de păstrare la bancă, va fi determinat de către mix-ul de surse de finanțare a activelor, adoptat de către managementul instituției. Din totalul surselor, conducerea băncii trebuie să decidă proporția în care vor fi plasate în diferite active astfel încât să fie îndeplinite condițiile de lichiditate, prudențialitate și solvabilitate în vigoare și nu în ultimul rând de atingere a unui anumit grad de rentabilitate. Rezervele minime obligatorii impuse de Banca Națională a României trebuie îndeplinite în primul rând. Excedentul de fonduri rămas va putea fi plasat în diverse alte tipuri de active în vederea asigurării atât a lichidității, cât și a unui nivel corespunzător de profitabilitate. De asemenea, conducerea unei instituții financiar – bancare trebuie să ia decizii privind nivelul investițiilor în clădiri, tehnica de calcul și alte active fixe în concordanță atât cu planurile de dezvoltare, cât și cu rezultatele financiare înregistrate.

Flexibilitatea managementului resurselor și utilizării fondurilor variază considerabil, în funcție de orizontul de timp pe care se focalizează.

Managementul activelor și pasivelor este focalizat asupra veniturilor nete realizate din dobânzi de către instituție. Veniturile nete din dobânzi se calculează ca diferența dintre nivelul dobânzilor active încasate și dobânzilor plătite, conform următoarei formule:

Venituri nete din dobânzi = Dobânzi încasate – Dobânzi achitate.

Prin raportarea veniturilor nete din dobânzi la totalul activelor generatoare de venituri se obține marja netă din dobânzi, conform următoarei formule:

Marja netă din dobânzi = Venituri nete din dobânzi

Total active generatoare de venituri

Fluctuația veniturilor nete din dobânzi constituie una dintre cauzele principale ce conduce la modificarea profitabilității bancare. În principal, veniturile nete din dobânzi sunt determinate de:

nivelul ratelor de dobândă;

volumul fondurilor;

compoziția portofoliului (mix-ul de fonduri).

Cu alte cuvinte, o majorare a veniturilor nete din dobânzi poate fi obținută prin:

creșterea ratelor de dobândă activă;

reducerea ratelor de dobândă pasivă;

sporirea fondurilor atrase și plasate în profit;

scăderea ponderii activelor slab remunerate și înlocuirea acestora cu active de randamente superioare;

creșterea ponderii resurselor la care se bonifică o dobândă redusă.

Aceste presupuneri au la bază numai modificarea unui singur factor, în timp ce restul este menținut la un nivel constant. În realitate, această situație este extrem de rar întâlnită, fiind necesare modificări conjugate complexe ale acestor factori pentru creșterea veniturilor nete din dobânzi, fără a se neglija celelalte obiective ale instituției financiar – bancare precum lichiditatea sau creșterea cotei de piață pe uin segment de clienți.

3.3. Posibilități de dezvoltare și eficientizare a activității CREDITCOOP Argeș

Pentru a se asigura o creștere economică bună, în primii doi ani de activitate, cooperativa de credit va urmării consolidarea economico – financiară prin:

creșterea capitalului propriu, astfel încât ponderea acestuia în finanțarea activității să devină tot mai importantă reducându-se astfel dependența față de resursele atrase;

dezvoltarea activității de trezorerie, prin valorificarea superioară a disponibilităților de care dispune, provenite din depozite la termen și plasarea acestora în împrumuturi intercooperatiste sau în depozite bancare, ceea ce va asigura condițiile de siguranță a plasamentelor;

mișcarea imobilizărilor în împrumuturi restante și dobânzi neîncasate, la un nivel de sub 5 % din volumul plasamentelor și creearea unui sistem de stimulare a persoanelor care se implică în încasarea unor astfel de imobilizări;

reducerea investițiilor la strictul necesar, limitarea la maximum a obligațiilor gospodărești pentru a nu afecta lichiditatea necesară activității de bază;

exercitarea din partea conducerii cooperativei a unui control tematic și de fond pentru cunoașterea și aplicarea corectă a Normelor de prudențialitate bancară și pentru evitarea producerii de pagube în patrimoniul cooperativei;

creșterea ratelor de dobândă activă;

reducerea ratelor de dobândă pasivă;

sporirea fondurilor atrase și plasate în profit;

scăderea ponderii activelor slab remunerate și înlocuirea acestora cu active cu randamente superioare;

creșterea ponderii resurselor la care se bonifică o dobândă redusă.