. Relatiile Internationale In Cadrul Serviciilor de Sanatate. Studiu Comparativ Intre 2 Judete

SERVICIILE DE SĂNĂTATE – DOMENIU CENTRAL AL SERVICIILOR PENTRU POPULAȚIE. IMPORTANȚA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE ÎN DEZVOLTAREA ACESTORA

Serviciile pentru populație. Forme de prestare

Obiectivul final al demersurilor de politică economică și socială este satisfacerea la un nivel corespunzător a cerințelor societății moderne, a nevoilor de trai materiale și spirituale ale societății. Un rol esențial în această privință îl au serviciile care satisfac o paletă largă de trebuințe ale oamenilor, începând de la cele primare și până la cele de nivel superior, legate de asigurarea confortului, ridicarea nivelului de cultură, petrecerea agreabilă a timpului liber etc.

Serviciile destinate populației au în primul rând rolul de a satisface multitudinea trebuințelor oamenilor și de a stimula dezvoltarea personalității umane, ele regăsindu – se în sfera consumului, influențând nivelul și calitatea acestuia. Serviciile destinate populației se mai întâlnesc și în sfera producției și a distribuției.

După natura relațiilor economice și financiare ce intervin între prestator și beneficiar, serviciile se divid în două mari grupe: servicii de piață și servicii nonmarket (ne – marfă); după caracteristicile beneficiarului serviciile pot fi servicii personale și servicii colective, care la rândul lor, se împart în două categorii: personalizate (individualizate) sau destinate colectivității în ansmblul său.

Din punct de vedere existențial, serviciile din sfera consumului se structurează în: servicii independente, servicii asociate bunurilor; în funcție de conținutul activității, serviciile pentru populație, pot fi servicii cu caracter industrial și servicii cu caracter neindustrial; după nivelul de dezvoltare și importanța pentru consumul populației, serviciile pot fi organizate ca ramuri distincte ale economiei și organizate ca activități separate în interiorul unor sectoare.

În ceea ce privește sursele de informații statistice acestea se referă, în principal, la structura cheltuielilor de consum, volumul și structura serviciilor de piață destinate populației, la mărimea și structura cheltuielilor bugetului de stat pentru servicii publice, personalizate sau colective.

O privire de ansamblu asupra serviciilor destinate populației evidențiază o dezvoltare importantă a acestora; pentru țările industrializate, cu economie de piață, nivelul serviciilor fiind susținut printr-o pondere de 35 – 55% din consumul final privat, cu tendință de creștere relativ lentă, manifestată pe parcursul unei perioade de 25 ani (1965 – 1990); comparativ, în țările slab dezvoltate și, în special în țările est – europene, proporția este mult mai modestă, de numai 20 – 25%, rezultat al unui nivel redus de dezvoltare economică, al dificultăților inerente perioadei de tranziție, dar și unei concepții diferite cu privire la acoperirea nevoilor de servicii.

Nivelul consumului de servicii al populației și ponderea acesteia în consumul total final al indivizilor, familiilor sau gospodăriilor depind de metodologia de calcul folosită. Astfel, în primul rând, se iau în considerare serviciile marfă, apoi are loc evaluarea și adăugarea cheltuielilor de ne-marfă de servicii consumate direct de indivizi sau familii, iar în cele din urmă, se adaugă prestațiile comerciale, măsurate prin marje brute, la valorile consumului de servicii obținute.

Se obține astfel consumul lărgit de servicii al familiilor, a cărui pondere ajunge în țările dezvoltate la 65 – 70% din totalul consumului, ordin de mărime comparabil cu ponderea sectorului terțiar în populația ocupată și în PIB.

În țara noastră, serviciile destinate consumului populației au avut și continuă să dețină o pondere relativ scăzută: astfel, cele plătite reprezintă numai 15 – 16% din totalul cheltuielilor de consum al gospodăriilor și 23 – 24% din cheltuielile bănești de consum ale acestora sau aproximativ 22% din totalul cumpărărilor de bunuri și servicii.

Asfel în perioada iulie 1998 – iunie 1999, pentru plata serviciilor o gospodărie a alocat în medie cca 266 mii lei lunar, ceea ce reprezintă aproximativ 18% din cheltuielile bănești. Sumele plătite de gospodăriile patronilor – 599 mii lei lunar, au fost superioare celorlalte categorii.

Aceste date au fost calculate și prezentate pe baza surselor statistice oficiale.

Servicii de piață prestate populației

Această categorie de servicii cuprinde acele prestații furnizate populației contra cost, prin intermediul actelor de vânzare – cumpărare. În structura acestor servicii se regăsesc: transporturile, poșta și telecomunicațiile, asigurările, turismul, alimentația publică, serviciile de învățământ și îngrijire a sănătății (cu plată), activitățile culturale, recreative și sportive, repararea și întreținerea bunurilor și locuințelor, spălătoriile și curățătoriile, serviciile personale etc.

Dezvoltarea acestor servicii este influențată de o serie de indicatori ai dezvoltării economico-sociale, cum ar fi: P.I.B., veniturile reale ale populației, rata șomajului, rata inflației, dotarea cu bunuri de folosință îndelungată, gradul de urbanizare, mărimea timpului liber etc.

Astfel, pe fondul evoluției negative a celor mai mulți dintre indicatorii prezentați, serviciile de piață prestate populației au înregistrat o scădere accentuată în anul 1997, ajungând să reprezinte doar 40% din nivelul atins în 1990. [9], [11]

Pe parcursul anului 1998, servicile de piață prestate populației au cunoscut aceeași tendință de declin, înregistrând o scădere cu peste 26% în decembrie 1998, față de aceeași lună a anului precedent. [10]

Serviciile prestate în hoteluri și restaurante reprezintă, în structura actuală (exclusiv serviciile de transport, poștă și telecomunicații), grupa cea mai importantă, cu o pondere de 47,8% în 1997

Activitățile realizate de agențiile de turism și asistență turistică au cunoscut o creștere spectaculoasă de peste șase ori în 1995 față de 1990, ajungând la aproape 10% din total.

Serviciile recreative, culturale și sportive reprezintă a doua grupă ca importanță, cu o pondere de 20,3% în anul 1997, incluzând o paletă largă de prestări, dintre care se remarcă prin dinamism cele de radiodifuziune și televiziune, ponderea acestora crescând de la 2,8% în 1993 la 4,4% în 1997. [11]

Din categoria serviciilor de piață prestate populației fac parte și serviciile de întreținere și reparare a autovehiculelor precum și bunurile personale și gospodărești care depind indirect, de gradul de dotare cu bunuri de folosință îndelungată. vârsta parcului și calitatea produselor.

Serviciile prestate de spălătorii, curățătorii și vopsitorii au cunoscut o involuție destul de puternică după 1990, ritmurile de scădere fiind mai mari decât cele medii, datorate, pe de o parte, sporirii gradului de înzestrare a gospodăriilor cu mașini de spălat, iar pe de altă parte, reducerii veniturilor reale ale populației și creșterii substanțiale a tarifelor. Ponderea acestei categorii de servicii s-a redus de la 1,2% în 1993 la 0,7% în 1997.

O involuție asemănătoare au înregistrat și activitățile de coafură și alte servicii de înfrumusețare, a căror pondere s-a redus, în aceeași perioadă, dela 1,1% la 0,8%.

Grupa “alte servicii” (activități fotografice, învățământ, sănătate etc.) a sporit ca pondere de la 11,0% în 1993 la 17,8% în 1997, datorită dezvoltării învățământului privat superior, ajungându-se ca în anul universitar 1997/1998 numărul studenților înscriși la instituții private de învățământ superior să reprezinte aproximativ 31% din numărul total al studenților.

Servicii publice finanțate de la buget

Serviciile publice sunt acele activități de interes general care satisfac nevoi individualizate ale populației sau nevoi colective, determinate de existența socială a omului.

Statul se implică în realizarea acestor servicii prin finanțare, subvenționare sau crearea unui cadru organizatoric și economic (fiscal) favorabil.

După obiectul de activitate și modul de finanțare, serviciile publice sunt de două feluri: servicii publice comerciale și servicii publice finanțate de la buget; acestea la rândul lor sunt: servicii administrative, servicii publice colective și servicii publice personalizate.

Serviciile publice comerciale au ca obiect activități cu caracter industrial și comercial (transporturi feroviare, exploatarea liniilor de tramvai, poștă și telecomunicații, distribuția de apă, electricitate etc.). Deși aceste servicii sunt în cea mai mare parte plătite de populație, intervenția statului, prin autoritățile competente, constă în impunerea condițiilor de efectuare a serviciilor respective, de organizare și desfășurare a licitațiilor pentru concesionarea lor unor societăți private, prin subvenționarea, aprobarea și controlul majorării tarifelor etc.

Serviciile publice administrative pot fi realizate numai de stat, prin instituțiile sale, aici fiind incluse serviciul public de legiferare, serviciul public executiv și serviciul public judiciar.

Serviciile publice colective sunt finanțate de la buget, au o destinație colectivă și satisfac nevoi cu pronunțat caracter social cum ar fi: apărare, ordine publică și siguranță națională, dezvoltare publică și siguranță națională, dezvoltare publică și locativă. protecția mediului.

Serviciile publice personalizate cuprind activități social – culturale destinate să asigure starea de sănătate și vigoare fizică a populației, să ridice nivelul de pregătire profesională și cultural-științifică a oamenilor, să creeze condiții pentru agrement și în general, pentru afirmarea și împlinirea personalității umane.

Nivelul serviciilor publice finanțate de la buget depinde de gradul de dezvoltare educațională, rata inflației, de opțiunile de politică economică și importanța acordată la un moment dat domeniilor de interes public ale economiei și societății.

Învățământul reprezintă, pentru toate țările lumii, unul dntre serviciile cele mai importante din categoria celor finanțate de la buget. El are rolul de a forma cadrele calificate necesare ramurilor economice, de a realiza educarea permanentă a oamenilor, de a stimula și facilita procesul de instruire generală, contribuind astfel la dezvoltarea societății, la creșterea ei.

Serviciile de sănătate publică

Serviciile de sănătate publică au drept scop asgurarea stării de sănătate a populației, menținerea și refacerea capacității forței de muncă, fiind astfel implicate în crearea condițiilor materiale de existență a omului, în ridicarea calității vieții.

Serviciile de sănătate – domeniul central al

serviciilor pentru populație

Starea de sănătate a populației, ca indicator important al calității vieții este determinată, în măsură însemnată, de nivelul general de dezvoltare economico-socială, de structura consumului, de standardul igienei individuale, de gradul de cultură și nu în ultimul rând, de serviciile de sănătate.

Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate, sau din contribuțiile directe ale beneficiarilor.

Asistența medicală curativă se asigură în cadrul unui sistem de asigurări sociale de sănătate și anume:

asistență medicală primară, prin cabinete medicale, de stat sau private;

asistență medicală de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic și tratament, centre de sănătate sau alte unități de profil, de stat sau private;

asistență medicală de urgență – se asigură la toate nivelurile de asistență medicală, precum și prin unități special destinate acestui scop.

Caracterizarea nivelului serviciilor de sănătate publică poate fi realizată cu ajutorul unor indicatori cum ar fi: proporția cheltuielilor alocate sănătății, din bugetul de stat sau bugetele locale și din P.I.B.; numărul medicilor la 100000 locuitori; numărul paturilor de spital la 1000 locuitori etc.

Astfel, ponderea cheltuielilor pentru sănătate în P.I.B. este relevantă pentru evaluarea nivelului serviciilor medicale; ea se situează la 9 – 10% în țărițiilor materiale de existență a omului, în ridicarea calității vieții.

Serviciile de sănătate – domeniul central al

serviciilor pentru populație

Starea de sănătate a populației, ca indicator important al calității vieții este determinată, în măsură însemnată, de nivelul general de dezvoltare economico-socială, de structura consumului, de standardul igienei individuale, de gradul de cultură și nu în ultimul rând, de serviciile de sănătate.

Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate, sau din contribuțiile directe ale beneficiarilor.

Asistența medicală curativă se asigură în cadrul unui sistem de asigurări sociale de sănătate și anume:

asistență medicală primară, prin cabinete medicale, de stat sau private;

asistență medicală de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic și tratament, centre de sănătate sau alte unități de profil, de stat sau private;

asistență medicală de urgență – se asigură la toate nivelurile de asistență medicală, precum și prin unități special destinate acestui scop.

Caracterizarea nivelului serviciilor de sănătate publică poate fi realizată cu ajutorul unor indicatori cum ar fi: proporția cheltuielilor alocate sănătății, din bugetul de stat sau bugetele locale și din P.I.B.; numărul medicilor la 100000 locuitori; numărul paturilor de spital la 1000 locuitori etc.

Astfel, ponderea cheltuielilor pentru sănătate în P.I.B. este relevantă pentru evaluarea nivelului serviciilor medicale; ea se situează la 9 – 10% în țări ca Belgia, Franța, Olanda, 5 – 6% în Anglia, Danemarca, Italia și mai puțin în alte țări, în funcție de sistemul asigurărilor sociale utilizat și dezvoltarea economică socială.

Alocarea, în țara noastră, a unei cote de 2,6% din P.I.B. în 1997, pentru domeniul sănătății, plasează România pe unul din ultimele locuri în Europa.

În 1998, ponderea cheltuielilor pentru sănătate a crescut la 3,3%, însă, dintr-un P.I.B. considerabil mai mic decât cel realizat în 1990, astfel încât, deflatate, cheltuielile sunt cu aproape 10% mai mici decât în 1990, cu 18% mai mari decât în 1997 și aproximativ egale cu cele din 1995.

De asemenea, indicatori cum ar fi: numărul de medici la 100 locuitori sau numărul mediu al paturilor de spital la 1000 locuitri, diferă în funcție de nivelurile de dezvoltare economică al țărilor, surprinzând, pe lângă aspectele cantitative și elementele calitative referitoare a nivelul serviciilor de sănătate.

Cu alte cuvinte, în România reveneau cca. 559 locuitori la 1 medic, comparativ cu 223 în Ungaria, 268 în Belgia, 357 în Franța, 398 în S.U.A și 990 în Turcia.

Deși specialiștii estimază că starea de sănătate a populației este numai într-un procent de 10% determinată de asistența medicală, 90% fiind influențată de factori socio-economici, nivelul redus comparativ cu țările dezvoltate al indicatorilor privind personalul ocupat în serviciile de sănătate și baza materială a acestor servicii materiale în țara noastră nu este de natură să asigure un grad satisfăcător, cantitativ și calitativ, de menținere și refacere a stării de sănătate a locuitorilor din România.

Reforma sistemului de sănătate are ca principale obiective îmbunătățirea stării de sănătate a populației, creșterea eficienței utilizării resurselor și creșterea nivelului asistenței medicale acordate populație și a calității serviciilor medicale. Măsurile de reformă privesc, în principal, restructurarea modului de organizare și furnizare a serviciilor estimate îngrijirii sănătății și schimbarea modului de finanțare a activităților și sunt centrate pe introducerea asigurărilor sociale de sănătate.

Principalele măsuri de reformă vizează: descentralizarea activității; autonomia managerială a unităților sanitare; creșterea rolului medicului de medicină generală ca medic de familie; extinderea sectorului privat și crearea mixului public-privat în furnizarea de servicii; asigurarea pentru pacienți a posibilității de alege medicul și unitatea sanitară; introducerea asigurărilor sociale de sănătate ca principal mod de finanțare; diversificarea surselor de finanțare; plata integrală sau parțială a unor servicii de către pacient.

Alături de serviciile medicale, în asigurarea stării de sănătate sunt implicate și activitățile din domeniul asistenței sociale prestate printr-un sistem de unități specializate de supravghere și educare a copiilor, de întreținere a persoanelor vârstnice, a celor cu handicap etc., dar și serviciile cu caracter sportiv, de cultură fizică. Începând cu anul 1990, s-a reluat procesul de formare a asistenților sociali, mai întâi la nivel de colegiu, iar din 1991 la nivel universitar. Dacă procesul de formare a specialiștilor a cunoscut o dezvoltare deosebită, dezvoltarea serviciilor profesioniste a rămas mult în urmă. Lipsește încă o lege a asistenței sociale dar și o strategie a unui sistem de servicii de asistență socială la nivel național.

Dezvoltarea acestui sector a fost până în prezent haotică; majoritatea inițiativelor se datorează organizațiilor neguvernamentale, care s-au concentrat asupra unor domenii considerate a fi problematice încă de la începutul anilor `90: copii abandonați copii instituționalizați, copiii infestați cu HIV, bătrâni lipsiți de sprijin, handicapați, copiii străzii etc.

Serviciile de asistență socială sunt extrem de subdezvoltate, dar există totuși o anumită tendință de dezvoltare a acestora:

prin aplicarea Legii 208/1997, privind generalizarea și extinderea cantinelor de ajutor social se estimează creșterea numărului de beneficiari de la 40000 persoane/zi la 100000 persoane/zi, cu o cheltuială de 200 miliarde în 1997;

angajarea în cadrul Direcțiilor de Muncă și Protecție Socială de asistenți sociali, chiar dacă statutul lor nu este încă diferențiat de cel al funcționarului public;

implicarea asistenților sociali în cadrul comisiilor județene de adopție și protecție a copiilor.

Asistența socială s-a centrat, până în prezent, pe rezolvarea anumitor probleme considarate a fi mai acute decât pe organizarea instituțiilor în care se desfășoară aceste activități.*

Altă categorie de servicii finanțate public, este reprezentată de cea a serviciilor culturale și de artă, care contribuie la formarea și dezvoltarea personalității umane, la satisfacerea nevoii de cunoaștere, informare și instruire, la educarea gustului pentru frumos. Chiar dacă serviciile de cultură și artă sunt incluse, în marea lor majoritate, în categoria serviciilor de piață, este necesară și participarea statului la finanțarea lor, pentru a realiza accesul tuturor categoriilor sociale la valorile culturale, protejarea patrimoniului cultural-artistic, promovarea valorilor culturale în țară și străinătate etc.

Din punct de vedere economic se poate evidenția tendința de creștere a cheltuielilor pentru satisfacrea nevoilor culturale, precum și existența unor decalaje în privința înzestrării cu mijloace media (aparate de radio, televizoare, calculatoare etc.), între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.

Referitor la finanțarea serviciilor culturale de la bugetul statului, dificultățile perioadei de tranziție din România se reflectă și în procentul extrem de redus alocat cheltuielilor pentru cultură și artă, religie, activități sportive și de tineret, respectiv circa 1% în 1993, 1,3% în 1995 și 1,6% la 30 noiembrie 1999.

Pozitivă apare totuși, tendința de creștere a acestor cheltuieli, ceea ce denotă preocupările autorităților competente de îmbunătățire a acestor servicii.

Serviciile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, de autoritate publică, locuințe, mediu și ape sunt destinate satisfacerii unor interese generale ale societății, având un pronunțat caracter social, ele fiind finanțate în totalitate de la buget, nivelul lor de dezvoltare depinzând de mărimea veniturilor și în consecință a cheltuielilor bugetare, precum și de deciziile politice de alocare a fondurilor bugetare.

Ponderea cheltuielilor autorităților publice a crescut în anul 1995, fiind determinată de creșterea cheltuielilor pentru exercitarea puterii legislative, executive, judecătorească și procuraturii, precum și a cheltuielilor efectuate de președinția țării.

Ponderea cheltuielilor de la bugetul de stat pentru apărarea națională a cunoscut o tendință continuă de scădere, de la 14,55 în 1991 la 7,6% în 1999, ca urmare a deciziilor politice privind acest domeniu și a măsurilor de reformă și restructurare a armatei.

Serviciile de ordine publică și siguranță națională au cunoscut o tendință de creștere ca pondere în cheltuielile bugetului de stat, de la 9,7% în 1991 la 6,8%, explicabilă prin democratizarea vieții economice și sociale, pe de o parte, iar pe de altă parte diferențele economice cu care se confruntă o parte a populației, acestea ducând la creșterea numărului infracțiunilor și în consecință la dezvoltarea serviciilor menite să le combată și să le prevină.

Constatăm că, majoritatea serviciilor, atât de piață cât și cele finanțate public, au cunoscut, după 1990, un declin, impunându-se astfel adoptarea unei politici economice care să conducă la redresarea sectorului românesc de servicii.

1.3. Reformă și privatizare în serviciile de sănătate

Problematica sănătății este una ce ține de strategie și de starea de ansamblu și perspectivele unei națiuni, deci de managementul general, motiv pentru care i s-a atașat o importantă conotație politică. Faptul este valabil nu numai pentru o țară sărăcită, ca a noastră – în care nivelul mediu de sănătate scade pe măsura sărăcirii, ci în întrega lume.

Contradicția dintre dimensiunile morale legate de dreptul la viață și sănătate, afectate însă de corelarea cu sărăcie, ridică în atenție raritatea relativă, aspectele de penurie de resurse, ceea ce se regăsește în intervenția pe acest subiect și a economiștilor.

Cheltuielile afectate acestui sector se află în continuă creștere în țările bogate, ceea ce pare să demonstreze o slăbire a resurselor fiziologice ale locuitorilor acestora, deși durata medie de viață se află în creștere (ceea ce constituie, la rândul ei, una din explicațiile costurilor tot mai mari alocate, în calitate de efect și de cauză) îngrijorând pe responsabilii cu alocarea fondurilor. Pe de altă parte, eforturile producătorilor de a vinde, prin sistemul relațiilor de piață, cât mai multe produse (în speță farmaceutice, aparate etc.) și ale prestatorilor de a realiza încasări cât mai mari, manifestate prin reclame comerciale, contribuie la o serie de consumuri nenecesare (sau parțial necesare ori discutabile, începând cu o bogată paletă de medicamente fără prescripție medicală și terminând cu operațiile de schimbare de sex, de implantare de silicoane în diverse părți ale corpului și alte efecte comerciale ale celor ce-și pot permite orice fantezii).

În paralel, se desfășoară reversul situației: slăbirea sănătății la celălalt pol (cel al sărăciei), ca urmare a imposibilității satisfacerii unor nevoi medicale primare sau de strictă necesitate, din cauza unor cheltuieli reduse pentru sănătate și, mai mult, în continuă scădere, în unele țări, pe fondul evoluțiilor economice defavorabile acestora (Despre aceste aspecte se vorbește detaliat în Joseph Brunet-Jailly, „Santé”, în Xavier Greffe, Jacques Mairesse, Jean-Louis Reiffers (editeurs), Encyclopedie Economique, Tome II, Economica, Paris, 1990, pag 1341 și urm.).

Pe lângă studierea cheltuielilor pentru domeniul medical, a evoluției și structurii acestora, din punct de vedere economic interesează în mod deosebit impactul asupra economiei, în ceea ce privește volumul efectiv și nivelul de activitate, productivitatea etc.

Din punct de vedere economic ar trebui să se acționeze pe linia eficientizării resurselor destinate sănătății; ceea ce se reușește însă numai în țările dezvoltate, pentru că, în cazul țărilor sărace, se pune mai întâi problema insuficienței cotei din produsul intern brut destinată acestui sector.

Chestiunea eficienței nu este nici ea simplă: abordarea într-o manieră strict economică sau contabilă poate fi păguboasă. Se are în vedere îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a activităților medicale, perfecționarea formelor de finanțare a serviciilor, spațiilor și aparatelor destinate acestor scopuri, acțiunile profilactice, cadrul general de igienă și condiții de viață, menit să asigure anumite condiții de sănătate. Scopul declarat este de a asigura un volum mai mare de servicii la aceleași costuri. Problemele trebuie totuși judecate într-o manieră adecvată sectorului serviciilor, adică în afara unei logici productiviste specifice producției de bunuri materiale, care ar putea duce la concluzii anti-productive, afectând calitatea și chiar buna desfășurare a îngrijirilor medicale. De exemplu, creșterea numărului de bolnavi la un medic, sau a numărului de pacienți raportat la numărul de paturi, nu constituie întotdeauna o îmbunătătțire; ci chiar din contră. A se vedea în acest sens literatura de specialitate ce dezbate problema productivității serviciilor

Între specificitățile sectorului sănătății: riscul, efectele externe, efectele intertemporale (comune și altor numeroase domenii domenii supuse analizei economice). Asimetria informației (informării) și conceperea obiectivă a utilității (concepție obiectivă despre utilitate) – aspecte distinctive ale acetui domeniu particular, preocuparea pentru echitate, este mai net sensibilă în acest domeniu, deși nu este specifică numai lui.

(-) În plus, așa cum se precizează în Encyclopedie Economique, comportamentul rațional pretins beneficiarului poate fi afectat negativ de ignoranța acestuia (eventual chiar din cauza imposibilității de a evalua corect situația, din motive obiective, uneori tocmai din cauza unei boli), și prin existența unor sisteme care ascund costul real al prestațiilor (cum e cazul sistemelor de asigurări).

(-) Incertitudinea se manifestă începând cu natura afecțiunilor și cu incidența acestora (pe cine și când afectează diversele boli; în mod aleatoriu, din punct de vedere statistic). Care urmare, costul sănătății este teoretic imprevizibil; iar odată apărut un caz de boală, costurile îngrijirilor nu pot fi prevăzute cu exactitate, depinzând de o multitudine de factori, inclusiv de personalizare, care vor determina evoluția viitoare a stării de sănătate (și nu numai din punctul de vedere al celui ce beneficiază de îngrijiri medicale: există situații când nici cadrele de specialitate prestatoare nu se hazardează să facă evaluări sau să dea pronosticuri de acest gen).

(-) Satisfacerea clientului este specifică chiar și față de multe alte categorii de prestații; aici e vorba, în plus față de alte servicii, și de distincția ce trebuie făcută (pe baza fațetei ignoranței, de care am amintit mai sus), între nevoile reale ale clientului și, respectiv, dorințele acestuia, totul raportat la capacitatea de acoperire a acestora de către personalul medical (calitatea serviciului medical).

Intervenția clientului își spune cuvântul și prin calitatea informațiilor de care dispune cadrul medical în momentul deciziei de specialitate. Acest aspect se extinde și asupra domeniului finanțării prestației, în funcție de natura asigurării și gradul de asigurare. In domeniu, se vorbește de un risc moral, în sensul că informațiile asupra asigurării bolnavului sunt oferite personalului medical de către acesta însuși. Schimbarea unui tratament introduce factori suplimentari de incertitudine în calculul costului riscului.

Starea de sănătate și caracteristicile ei

Sănătatea publică, ca disciplină de învățământ, a apărut în România cu aproape 50 de ani la București și Cluj. Medicina socială, a apărut în țara noastră în 1942, iar apoi la Cluj. Seful școlii bucureștene a fost Prof.dr. Ghe. Banu, iar la Cluj – Prof.dr. I. Moldovan.

Scoala bucureșteană a dezvoltat aspectele teoretice, conceptuale, în timp ce școala clujeană a dezvoltat partea metodologică. O altă personalitate a școlii bucureștene de medicină socială, a fost prof.dr. Th. Ilea.

Sănătatea publică are un conținut diferit de alte discipline, prezentând, ca o particularitate, obiectul de preocupare – grupul sau grupurile de persoane și nu individul (persoana). De asemenea, vizează rolul factorilor sociali care influențează sănătatea și are o tentă preventivă.

Sănătatea publică reprezintă ansamblul cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor populației, orientat spre menținerea și îmbunătățirea sănătății.

Obiectul sănătății publice – grupurile umane.

Scopul sănătății publice – reducerea disconfortului, a bolii, a incapacității (invaliditate, handicap), a decesului prematur.

Căile prin care se pot realiza scopurile sănătății publice, presupun efortul organizat al societății. De fapt, Hanlon a definit sănătatea publică ca fiind știința protejării oamenilor și a sănătății, a promovării și a redobândirii sănătății, prin efortul organizat al societății.

Aceste eforturi sunt susținute prin legi, programme de prevenire și combatere, instituții și servicii sanitare, sociale, educative și de participare a populației.

Medicina socială este o ramură a medicinii și o parte a sănătății publice.

Obiectul medicinii sociale – studiul stării de sănătate a populației în corelație cu factorii care o influențează.

Scopurile sănătății publice:

Promovarea sănătății, care vizează ca oamenii să fie tot mai sănătoși, apți pentru a participa la viața socială;

Ocrotirea sănătății prin menținerea sănătății și prevenirea bolilor;

Controlul morbidității prin combaterea bolilor și a consecințelor lor;

Redobândirea sănătății, la a cărei realizare contribuția medicilor, a serviciilor sanitare și sociale este substanțială.

Domeniile principale ale sănătății publice:

● demografia;

● biostatistica;

● epidemiologia;

● aplicarea științelor sociale și comportamentale la sănătate, deoarece o parte din boli au un determinism social;

● conducerea serviciilor medico-sociale;

● dreptul;

● etica.

Definiția sănătății – nu există o definiție unică ci o pluralitate de definiții. Criteriile utilizate pentru definirea sănătății sunt:

bunăstarea funcțională;

capacitatea organismului de a se adapta la condițiile variate de viață și muncă;

condiția umană care îl face pe individ creativ.

Definiția sănătății individuale din Constituția OMS: „stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social și nu numai absența bolii sau a infirmității”, este cea mai frecvent utilizată. Caracteristicile acestei definiții sunt:

este acceptată de toată lumea ca o „aspirație”;

realizarea ei presupune responsabilitatea societății;

subliniază caracterul pozitiv și multiaxial al sănătății.

Sănătatea grupurilor umane ar putea fi definită ca fiind o sinteză a sănătăților individuale apreciată într-o viziune sistemică, globală.

Factorii care influențează starea de sănătate a populației au fost descriși în diferite feluri. Gruparea acestora prezentată mai jos derivă de la un concept al lui Lalonde:

factorii biologici (ereditate, caracteristici demografice ale populației);

factorii ambientali (factori fizici, chimici, socio-culturali, educaționali);

factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile. Stilul de viață depinde de comportamente care la rândul lor sunt condiționate de factori sociali, deci stilul de viață este rezultatul factorilor sociali și al comportamentelor;

serviciile de sănătate (preventive, curative, recuperatorii).

Măsurarea stării de sănătate

Abordări noi: a) extinderea conceptului de morbiditate (Wood):

– deficiență;

– incapacitate;

– handicap.

b) promovarea conceptului de sănătate „pozitivă”;

c) indici globali, multicriteriali – criterii:

– percepționali;

– funcționali;

– adaptare de mediu.

Măsurarea stării de sănătate se realizează cu ajutorul unor indicatori, cei obișnuiți fiind grupați în:

Indicatori de nivel (de rezultat al acțiunii factorilor care influențează starea de sănătate):

1. demografici (viață/nonviață): mortalitate, natalitate, fertilitate:

de frecvență;

probabilități, riscuri.

morbiditate:

clasici;

consecințe ale bolii (deficiențe senzoriale, somatice sau psihice, incapacitate, invaliditate);

graviditate (se măsoară cu scoruri);

combinați.

globali ai sănătăți:

bazați pe incapacitatea funcțională

bazați pe perceperea sănătății/bolii.

Indicatori de factori:

biologici;

mediu;

comportamente;

servicii de sănătate (resurse), disponibilitate, utilizare.

C. Complecși

REGLEMENTĂRI PRIVIND SISTEMUL SERVICIILOR DE SĂNĂTATE

Sfârșitul secolului XX poate fi considerat ca un sfârșit de secol marcat de o evidentă dezordine care va fi greu stopată. Motivul acestei neputințe nu rezidă numai în profunzimea și complexitatea crizei mondiale, ci și în incapacitatea aparentă a programelor vechi sau noi de a gira și ameliora problemele speciei umane.

Omul este cauza dar și soluția rezolvării multor probleme. Pe plan internațional există șansa de a ameliora viața locuitorilor Terrei, acum când războiul rece s-a terminat, iar pe viitor există posibilitatea de a reorienta energiile în vederea găsirii unor soluții pragmatice pentru problemele presante.

În realizarea sau nerealizarea acestor obiective este implicat și controlul politic care se poate exercita asupra acestei lumi dezorganizate.

Formularea conceptului „economia bunăstării” și elaborarea ulterioară a conceptului de „bunăstare socială” au contribuit la formarea termenului de „stat al bunăstării”. Deci, treptat s-a trecut de la funcția de protecție statală, exercitată asupra individului, la funcția de asistență, având loc o deplasare de la apărarea drepturilor civile (viață, proprietate) la apărarea drepturilor economice și sociale (dreptul la muncă, asistență socială).

În ultimii ani Internaționala Serviciilor Publice a recunoscut importanța mai mare a serviciilor în acest context lărgit.

În 1972 s-a creat un comitet al serviciilor sociale și de sănătate, care în 1991 decide să integreze serviciile sociale în Programul de principii, iar Congresul adoptă rezoluția în acest sens:

Programul Mondial de Principii pentru servicii sociale și de sănătate;

Servicii Sociale și de Sănătate;

Serviciile sociale și de sănătate nu sunt simple servicii de îngrijire a bolnavilor și a celor nevoiași, ci și mijloace prin care pot fi atinse multe din numeroasele obiective sociale: egalitatea șanselor, securitatea financiară în perioada de boală, bătrânețe, educația copiilor, etc. Ele îndeplinesc funcția complexă de stabilire a rețelelor în calitate de canal de comunicație între indivizi și diversele servicii de care au nevoie aceștia la un moment dat.

2.1. Acte normative recente

Ordonanța Guvernului numărul 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale.

Structurată pe patru capitole, Ordonanța 124/1998, definește în cap. I – Dispoziții generale cabinetul medical ca fiind unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medicale primare de medicină generală, de stomatologie și de specialitate.

Profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical în una din următoarele forme:

cabinet medical individual;

cabinete medicale grupate;

cabinete medicale asociate;

societate civilă medicală.

Medicul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înștiințarea autorității care a avizat înființarea și înregistrarea cabinetului medical.

Conform cap II – Înființarea și înregistrarea cabinetului medical, denumirea acestuia va reflecta obligatoriu specificul activităților care se vor desfășura, înscrise în autorizația de liberă practică a medicului, eliberată în condițiile legii.

Capitolul III stabilește normele privind organizarea, funcționarea și finanțarea cabinetelor medicale. Acestea pot desfășura activități de învățământ și cercetare, dacă au aprobarea Ministerului Sănătății și a Ministerului Educației Naționale în acest sens.

Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor de sănătate se exercită de către Ministerul Sănătății și unitățile sale subordonate, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România sau de către organele abilitate, în condițiile legii.

Cabinetul medical poate realiza venituri din:

servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate județeană sau a municipiului București ori cu alte persoane fizice sau juridice;

servicii medicale cu plata directă din partea beneficiarilor;

donații și sponsorizări;

activități de consiliere și avizare în domeniul medical;

activități contractate cu unitățile care coordonează activitățile de învățământ și cercetare din rețeaua Ministerului Sănătății;

alte surse obținute conform dispozițiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea apararurii proprii, uzate fizic sau moral, precum și a celei excedentare din dotare.

Veniturile realizate din activitatea cabinetului medical se impozitează potrivit dispozițiilor legale privind impunerea veniturilor realizate din activitatea desfășurată pe bază de liberă inițiativă.

Cap. IV – Dispoziții tranzitorii și finale, stabilește înființarea cabinetelor medicale împrumut cadrul actualelor dispensare medicale, policlinici sau în alte spații puse la dispoziție de autoritățile publice centrale sau locale ori în spații private, special amenajate și autorizate legal, cu această destinație.

Bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale, utilizate în prezent pentru activități medicale, pot fi închiriate, concesionate sau vândute medicilor în vederea înființării de cabinete medicale potrivit dispozițiilor legale.

Norme ale Ministerului Sănătății privind formele de exercitare a profesiunii de medic, prevăzute de Ordonanța Guvernului numărul 124/1998

Normele au în vedere reglementarea aplicării unitare a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanța 124/1998, care stabilește formele de exercitare a profesiunii de medic.

Profesiunea de medic, ca profesie umanitară și liberală, se exercită în condițiile legii și cu respectarea Statutului Colegiului Medicilor din România. Exercitarea profesiunii de medic este un drept al oricărei persoane fizice, cetățean român, posesoare a diplomei de medic, eliberată de o instituție de învățământ medical din România ori din străinătate, echivalentă potrivit legii. Profesiunea de medic poate fi exercitată în România de către medici, cetățeni străini, în condițiile prevăzute de lege și în condiții de reciprocitate stabilite prin convenții la care România este parte.

Cabinetul medical individual este forma de exercitare a profesiei de medic, în cadrul căruia își desfășoară activitatea medicul titular, singur sau împreună cu alți medici și cu alte categorii de personal medical acreditat. Aceștia au calitatea de salariat sau colaborator, în condițiile legii.

Cabinetele medicale grupate se constituie pe baza convenției dintre două sau mai multe cabinete medicale individuale, în scopul creării de facilități economice comune, cum ar fi folosirea în comun a patrimoniului și/sau a salariaților ori a colaboratorilor. Aceste cabinete medicale grupate își păstrează individualitatea în relațiile cu terții.

Cabinetele medicale asociate se constituie din două sau mai multe cabinete medicale individuale, în scopul exercitării în comun a activității și al asigurării accesului permanent al pacienților la servicii medicale complete. Medicii titulari din aceste cabinete intră în relațiile cu terții în numele asocierii din care fac parte, cu păstrarea drepturilor și a responsabilităților individuale prevăzute de lege.

Cabinetele medicale grupate și cabinetele medicale asociate pot avea un patrimoniu comun, dacă s-a convenit în acest sens prin convenția de grupare sau de asociere. Patrimoniul comun este destinat, în exclusivitate, realizării intereselor personale nepatrimoniale ale asociaților.

Societatea civilă medicală se constituie prin contract de societate civilă, încheiat în formă scrisă (ca și la cabinetele medicale grupate și cabinetele medicale asociate) și va cuprinde următoarele elemente minime obligatorii:

părțile contractului de societate, scopul și obiectul acestuia;

sediul profesional al societății civile medicale;

patrimoniul social al societății civile medicale, cu indicarea aportului fiecărui medic societar, constând în bunuri mobile și imobile ori în munca acestor medici;

organul de conducere al societății civile medicale și precizarea funcțiilor membrilor acestuia;

durata contractului de societate și modalitățile de încetare a acestuia.

Societatea civilă medicală este reprezentată în relațiile cu terții de către președintele consiliului de administrație

Cabinetele medicale grupate, cabinetele medicale asociate și societate civil medicală pot angaja ca salariați sau colaboratori, medici și alte categorii de personal medical, acreditați, precum și personal auxiliar și de altă specialitate.

Medicii salarizați se bucură de independență profesională în realizarea activităților medicale încredințate în cadrul atribuțiilor de serviciu. Subordonarea față de angajator privește numai respectarea regulilor de ordine interioară și a condițiilor de muncă.

Programul mondial de servicii sociale și de sănătate elaborat de Internaționala Serviciilor Publice (I.S.P.)

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe puncte de vedere cu privire la politica serviciilor (sociale) publice și de sănătate:

primul punct de vedere, cel tradițional: conform căruia sectorul de stat s-a extins, viața economică și socială a devenit mai complexă, iar democrația se află din ce în ce mai mult pe calea pe care trebuie să o urmeze orice societate, anumite aspecte din viața economică, socială, politică pot funcționa sub egida autorităților publice;

al doilea punct de vedere „neoliberalismul” este diametral opus și enunță ideea conform căreia angajamentul colectiv ar împiedica libertatea personală și ar frâna creșterea economică.

Neoliberalismul a fost și rămâne la originea prejudiciilor aduse economiei, el ridicând profitul speculativ pe termen scurt la rangul de obiectiv prioritar, disprețuind creșterile pe termen lung.

I.S.P. este una din cele mai vechi organizații sindicale de lucru creată în 1907 pentru dezvoltarea legăturilor de solidaritate între lucrătorii din serviciile publice din întreaga lume. La ora actuală, I.S.P. numără 20.000.000 de membrii.

Comitetul serviciilor sociale și de sănătate al I.S.P. a lansat un program mondial care urmărește două teme majore:

Integrarea serviciilor sociale și de sănătate;

Funcționarea și calitatea serviciilor sociale și de sănătate.

Integrarea serviciilor sociale și de sănătate

Integrarea serviciilor sociale și de sănătate este una din condițiile prealabile, indispensabile elaborării unui sistem ce va putea să răspundă nevoilor efective ale lumii a treia și să corecteze greșelile țărilor industrializate.

Serviciilor sociale și de sănătate trebuie să contribuie la apărarea sănătății publice pentru a putea pune capăt mizeriei și altor handicapuri sociale și să colaboreze cu serviciile administrative din alte sectoare.

Toate persoanele angajate în sectorul serviciilor sociale și de sănătate trebuie să beneficieze de un anumit tip de pregătire profesională, furnizând sectorului capacitatea lor de a coopera, de a organiza și administra în cazul schimbărilor de procedură.

Funcționalitatea și calitatea serviciilor sociale și de sănătate

Acestea depind într-o mare măsură de calificarea salariaților și de condițiile lor de muncă.

Locurile de muncă propuse angajaților din cercetare în domeniul serviciilor sociale și de sănătate trebuie să fie concepute în așa fel încât să atragă un personal suficient format. Nevoia de extindere a modurilor de pregătire profesională impune ca pregătirea să insufle salariaților responsabilitatea și capacitatea de a munci în echipă și a-i pregăti pentru o întreagă viață de ucenicie și evoluție profesională.

Motivul existenței serviciilor sociale și de sănătate este de a servi populația și de a munci cu indivizii în cauză:

Salariații vor resimți o motivație reală dacă sunt implicați în procesul de realizare a deciziilor.

La al XXII – lea Congres Mondial al I.S.P., ținut la Singapore în 1981, s-a adoptat cu unanimitate rezoluția numărul 4 asupra serviciilor de sănătate, care conține un program ce are ca scop crearea cadrului de acțiune a diverselor organizații, afiliat pentru realizarea obiectivelor de mai jos:

a elabora, lărgi și garanta un serviciu de sănătate complet, gratuit, furnizat de stat și evident, finanțat din banii publici;

a-i asigura pe lucrători și pe familiile lor de asistența și protecția materială totală a statului contra riscurilor majore (boli, accidente etc.).

Promovarea sănătății – obligație majoră a societății

Sănătatea este indisolubil legată de demnitatea umană. Promovarea sănătății impune o serie de măsuri, cum ar fi:

1) funcționarea și structurarea unui sistem integrat de sănătate;

2) medicina preventivă la locul de muncă;

3) asistența acordată persoanelor în vârstă.

Probleme actuale din domeniul serviciilor de sănătate

Îmbunătățirea condițiilor de viață din țările în curs de dezvoltare;

Probleme legate de interesele lucrătorilor din serviciile de sănătate;

Repercursiunile asupra lucrătorilor;

Evoluția noilor tehnologii;

Evoluția serviciilor de sănătate;

Normele de pregătire calificată a celor verificați în domeniul îngrijirii medicale.

Starea de sănătate a populației

Definiția sănătății dată de comitetul de experți ai Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.) este: o stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social, ea nu înseamnă absența bolii sau infirmității.

În anul 1985 a fost lansat Programul pentru Europa – „Health for all” – Sănătate pentru toți în anul 2000 – în care se arată că: „țelul serviciilor de sănătate este de a da oamenilor un sens pozitiv sănătății, astfel încât să-și poată folosi la maxim capacitățile lor fizice, mentale și emoționale”. După opinia O.M.S. sănătatea pentru toți în anul 2000 înseamnă a face accesibilă tuturor o stare de sănătate care să permită oricărei persoane să ducă o viață activă, utilă societății, prin producția de bunuri materiale și servicii.

Starea de sănătate poate fi influențată de o serie de factori:

factori care țin de individ, vârstă, sex, nivel de instruire, statut socio – profesional, economic și cultural, religie, obiceiuri și tradiții, alimentare etc.

Rata de dependență (RD):

RD =

nivelul de profesionalizare și conștientizare a furnizorilor de servicii medicale. Medicul – ca furnizor de servicii medicale, are următoarele obligații:

promptitudine și solicitudine față de bolnav

nivel ridicat de profesionalism, realizat printr-o permanentă instruire

îndeplinirea normelor morale, etice și profesionale în timpul derulării actului medical

relațiile dintre diversele sectoare socio – economice.

Adoptarea unui stil de viață mai sănătos, are în vedere următoarele aspecte:

modul de alimentație

modul de petrecere al timpului liber

dezvoltarea serviciilor de planificare familială și contracepție în teritoriu

modernizarea, restructurarea și reorientarea activităților din diverse sectoare ale economiei, în special industriale și neagricole.

Sistemul de asigurare a stării de sănătate a populației

Sistemul de asigurare a stării de sănătate a populației este format din ansamblul furnizorilor de servicii medicale, indiferent dacă sunt persoane fizice sau persoane juridice: medicii și personalul sanitar; cabinetele medicale pentru practică individuală; centrele de diagnostic și tratament, centrele de sănătate; spitalele; alte unități sanitare aflate în relații contractuale cu casele de asigurări sociale cum ar fi serviciile județene de ambulanță; furnizorii de medicamente, persoane fizice sau juridice acreditate pentru a produce și furniza diverse materiale sanitare, proteze etc.

Sistemul de asigurare a sănătății trebuie să îndeplinească anumite condiții: acoperire generală; accesibilitate promptă; echitate; posibilitate de alegere; eficacitate și eficiență; acceptabilitate socială largă; responsabilitatea statului față de sănătatea publică.

Dispensarul medical este veriga de bază organizată în diferite localități, intreprinderi și instituții, pentru aplicarea măsurilor sanitare și acordarea asistenței medicale generale, profilactice sau curative.

Principalele atribuții ale dispensarului medical sunt:

aplică măsuri de prevenire și combatere a bolilor;

urmărește evoluția stării de sănătate a populației din zonă, intreprinderi sau instituții în care funcționează;

acordă asistență medicală de urgență în caz de boală sau accident;

controlează respectarea condițiilor igienice și aplicarea măsurilor privind înlăturarea factorilor nocivi din zonele pe care le deservesc;

analizează îmbolnăvirile care determină incapacitate de muncă și ia măsuri corespunzătoare etc.

Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistența medicală completă – preventivă, curativă de recuperare – într-o anumită zonă teritorială, având drept atribuții apărarea sănătății populației și prevenirea îmbolnăvirilor, asistența medicală a populației și a bolnavilor internați.

Centrele de diagnosticare și tratament au apărut în urma reorganizării unor dispensare, policlinici existente din dorința de a facilita accesibilitatea populației la serviciile medicale de specialitate.

Structura organizatorică a acestora include:

un staționar cu maximum 20 de paturi, unde pot fi reținuți bolnavii pentru o zi în scop de diagnostic sau alte practici terapeutice;

un număr de cel puțin 12 cabinete de specialitate;

un număr de servicii paraclinice de specialitate cu 3 compartimente:

laborator de radiologie și imagistică medicală

laborator de analize medicale

compartiment de recuperare și fizioterapie

săli de tratamente;

farmacie;

compartiment de evaluare și statistică medicală;

compartiment financiar-contabil;

compartiment administrativ și de resurse umane.

Centrele de sănătate reprezintă furnizorul de servicii de îngrijire primară de sănătate a populației din zone geografice cu accesibilitate grea din cauza cauza condițiilor naturale, a distanțelor și stării drumurilor. Consumatorii de servicii ale acestor centre sunt rezidenții locali. Aceste centre sunt mici unități de diagnostic și tratament, echipate cu tehnologie medicală avansată și în care lucrează un personal medical adecvat.

Structura unui astfel de centru, include:

un sistem de dispecerat

un sistem de ambulanță

cabinete medicale pe profile de bază (urgență, pediatrie, ginecologie, interne etc.)

un calup tehnic constituit din laboratoare de analiză medicală, radiologie, ECG

sală de tratamente

punct de sterilizare

staționar cu paturi (în medie 10-15) care poate spitaliza pacienții pe o durată de 1-3 zile

Centrele de sănătate rurală care funcționează în prezent în România, aproximativ 95, au fost înființate prin reorganizarea spitalelor comunale și a dispensarelor cu spații corespunzătoare. Fiecare medic coordonator trebuie să fie antrenat și preocupat de perfecționarea relațiilor cu populația (asigurații) locală.

Relația medic-pacient trebuie să fie una strict profesională, supravegherea modului de respectare a drepturilor pacienților asigurați, revenind casei de asigurări.

Sistemele de plată a furnizorilor de servicii medicale

Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi făcută din două surse: casa de asigurări și direct de către pacientul bolnav.

Sistemele de plată a furnizorilor de servicii medicale primare și de specialitate ambulatorie (din policlinici), sunt:

plata per persoană asigurată (per capita)

plata per tarif / serviciu medical.

Sistemul de plată per capita – oferă posibilitatea controlului cheltuielilor și crează posibilitatea de acțiune individuală. Acest sistem acoperă serviciile aduse casei de asigurări de sănătate pe o perioadă de timp determinată (un an), plata făcându-se conform contractului de prestare de servicii și se caracterizează prin faptul că:

Medicul stă la dispoziția asiguraților un anumit număr de ore pe zi, potrivit clauzelor contractuale; este de preferat ca orele de acces la serviciile medicale, să fie programate atât dimineața (8-12), cât și după-amiaza (16-19).

Asigurații se însciu pe lista medicului concomitent cu depunerea cererii pentru medicul respectiv la Casa de Asigurări pentru Sănătate și au dreptul – după 3 luni – să-și schimbe medicul dacă doresc. Trimestrial medicul va informa CAS asupra modificărilor intervenite.

Acest tip de sistem face ca activitatea medicului de familie și a celui de specialitate din ambulatoriu să fie influențată de anumiți factori de risc:

Unii asigurați nu se vor îmbolnăvii, în timp ce alții prezintă o patologie bogată;

Asigurații care se îmbolnăvesc pot dezvolta afecțiuni mai grave, ceea ce înseamnă consumuri mai mari de medicamente, materiale sanitare, timp de muncă etc.;

Unii asigurați vor solicita consultații frecvente în cursul aceleiași luni (persoanele de vârsta a treia și bolnavii cronici).

Pentru eliminarea acestor factori, medicul are la dispoziție două modalități de acțiune:

Medicul antecalculează valoarea cheltuielilor pe tipuri de servicii medicale recunoscute de C.N.A.S. prin contract, ca standarde minime de îngrijire, pe care o negociază cu plătitorul, respectiv CAS. CAS-ul își calculează costul propiu per asigurat (suma de capitație) ca o ofertă de negociere cu furnizorul de servicii, conform relației:

în care: c.med. – cost estimativ al medicului

c.mat. – cost estimativ al materialelor

c.p. – cheltuieli de personal

c.e. – cheltuieli de întreținere și exploatare

n – număr de persoane acceptat unui furnizor

La încheierea contractului de prestări servicii medicale, medicul poate pune în discuție un mecanism de plată care să prevadă cuantumuri diferențiate pentru serviciile prestate asiguratului, în funcție de grupa de vârstă, sex, zona de rezidență etc.

Sistemul de plată per capita este rentabil pentru medicul de familie, neadecvat pentru medicii specialiști care lucrează individual sau în grupuri mici și este inutil pentru stomatologi, deoarece fiecare asigurat are dreptul la un singur consult plătit de CAS.

Mărimea costului actului medical, este determinată de 4 categorii de factori:

Factori care sunt în legătură directă cu rezultatele actului medical: munca medicului, a asistentelor medicale, munca personalului auxiliar, costul materialelor;

Factori care sunt în legătură indirectă cu rezultatele actului medical: costurile de capital, cheltuielile administrative, chirii pentru spațiile de lucru etc;

Cantitatea de factori direcți sau indirecți utilizați pentru fiecare tip de serviciu medical;

Prețul unitar al fiecărui factor

Costul actului medical [C.A.M.] se determină conform relației:

C.A.M. =

Unde: i = tipul de factor utilizat în prestația medicală

q = cantitatea de factor consumat în actul medical

p = prețul unitary al factorului

Sistemul de plată per serviciu a furnizorilor de servicii medicale prezintă unele limite, între care amintim:

Furnizorul de servicii medicale are tendința de a comprima timpul afectat unui serviciu medical din dorința creșterii numărului de prestări în unitatea de timp cu implicații favorabile asupra câștigului dar, de cele mai multe ori, calitatea actului medical scade.

Tendința de a deroga (delega) unele competențe asistentei medicale.

Este un sistem greoi de evidență, calcul și control, necesitând un volum mare de muncă.

Sistemul de plată per serviciu este avantajos pt medicii care practică activitatea curativă, deoarece este imediat profitabilă.

Se recomandă pentru plata serviciilor furnizate de: medicii stomatologi, medicii de familie, specialiștii din ambulatoriu, lucrătorilor din serviciile de tehnică dentară, laboratoare de optică și fonoandonometrie etc.

Sistemul de plată pentru asistență medicală din spitale și din unitățile cu staționar – se poate face prin următoarele modalități:

Tarif / persoană internată (per caz);

Tarif / zi de spitalizare;

Tarif / serviciu medical;

Tarife negociate pentru anumite prestații.

Plata per persoană internată (per caz) presupune achitarea de către CAS a unei facturi pentru fiecare caz în parte, tratat de medic. În practica medicală sau conturat două variante de plată per persoană internată:

Prin notă de plată unică, indiferent de complexitatea și gravitatea cazurilor, situație în care medicul își asumă riscul. Dacă cazul tratat, costă mai puțin decât plata per caz convenită cu CAS, medicul beneficiază de un profit și invers;

Prin utilizarea sistemelor de grupare de diagnostice diferite, dar egale, sau foarte apropiate, ca valoare a consumurilor materiale și de muncă vie. La externare, medicul stabilește diagnosticul și-l încadrează în grupa de plată corespunzătoare acesteia. Această variantă, prezintă inconveniente:

Atracția diagnosticului, adică tendința de a complica diagnosticul față de cel real al bolnavului, pentru a-l încadra într-o grupă, mai bine plătită;

Reducerea costului efectiv per caz în detrimentul calității, pentru a realiza un câștig mai mare;

Selectarea cazurilor mai avantajoase din punct de vedere al câștigului și trimiterea celor complicate spre o altă unitate spitalicească.

Plata per ziua de spitalizare (de internare) acoperă toate cheltuielile per pacient și per zi de spilizare: cazare, tratament, materiale sanitare, salarii personal sanitar și auxiliar etc.

Zona de spitalizare (internare) per pacient (ZS) se determină cu relația:

ZS =

unde: cs – cheltuielile anuale ale unității spitalicești

np – nr. zile / pacient într-un an

Tarifele negociate pentru anumite prestații a furnizorilor de servicii medicale din spitale au în vedere salariul lunar al personalului medical, bugetul și bonificația pentru realizarea unor obiective.

În tabelul de mai jos (Tab. 2.1.) se prezintă principiile de bază ale fiecărei modalități de plată, tipul de furnizori de servicii medicale la care se pretează precum și inconvenientele sistemului considerat.

Tab. 2.1.

Modalități de plată

Aspecte legislative referitoare la instituția de îngrijire a sănătății

Responsabilitatea directă a instituției se referă la responsabilitatea sa pentru actul medical prestat de personalul angajat. Un spital are datoria legală de a asigura pacienților săi personal instruit și calificat în mod corespunzător, instalații și medicamente adecvate. Dacă spitalul nu și-a respectat îndatoririle către pacienți într-o anumită situație, acesta va fi acuzat de neglijență și va fi sancționat conform legii.

Răspunzător superior – instituția – patronatul este responsabil legal pentru neglijența sau acțiunile greșite ale salariaților, chiar dacă organizația în sine nu a comis greșeala respectivă. Dacă un salariat comite o neglijență care este cauza directă a afectării unui pacient, atunci patronul poate fi obligat să despăgubească partea vătămată. Angajatul, ca și patronul, poate fi obligat să despăgubească vătămările adise unei terțe persoane. Pirn lege, patrnul poate cere despăgubiri de la angajat pentru compensațiile plătite în numele sau ca răspunzător superior.

Conceptul de răspunzător superior are rol important în problema responsabilității instituției pentru acțiunile unor membrii din cadrul colectivului de conducere. Instituția răspunde de acțiunile acelor medici care sunt angajați de către aceasta sau sunt sub comanda și supravegherea directă a acesteia. Medicii interni și rezidenți din cadrul unui program de instrire de exemplu, sunt considerați angajați ai spitalului. Ei sunt plătiți de spital pentru a îngriji pacienții, dar nu au pacienți speciali, ci se află sub comanda și supravegherea spitalului printr-un doctor coordonator care este angajatul spitalului.

Responsabilitatea instituțională pentru tratamentul și îngrijirea sănătății

Instituțiile de îngrijire a sănătății nu au fost considerate responsabile pentru neglijențele acelor medici particulari care au fost aleși de către pacienți.

În ultimii ani, s-a extins însă responsabilitatea pentru calitatea îngrijirii realizată de către medicii particulari, pe considerentul că un spital tre buie să monitorizeze calitatea activități de îngrijire a pacienților, precum și atenția acordată de medicii particulari de aici.

Neglijența și activitatea necorespunzătoare. Neglijența este definită în „Black’s Law Dictionary” ca fiind: „omiterea de a face ceva pe care un om rezonabil, călăuzit de acele considerente normale care în mnod obișnuit reglementează relațiile umane, l-ar face sau ar face ceva ce un om rezonabil sau prudent nu ar face”. Activitatea necorespunzătoare reflectă neglijența personalului, fiind definită de același dicționar „proasta conduită profesională sau lipsa calificării”. Orice persoană poate fi neglijentă, dar activitatea necorespunzătoare nu se realizează decât de către o persoană în cadrul unei profesii.

Obligativitatea supraveghetorului. Unii membrii ai grupului de specialiști din domeniul sănătății sunt numiți supraveghetori, având sarcina de a-i supraveghea pe ceilalți în cadrul activității lor. Un supraveghetor nu este răspunzător doar pentru că cineva din subordinea sa acționează în mod neglijent și produce vătămări unei terțe persoane. Supraveghetorii trebuie să aibă o grijă specială și să nu permită practicanților să realizeze, activități pentru care nu sunt instruiți suficient sau nu au calificarea, informațiile sau experiența necesară.

O problemă tot mai frecventă cu care se confruntă instituțiile pe plan mondial, o reprezintă acțiunile juridice ale angajaților, care devin tot mai conștienți de drepturile lor. Aceste cereri implică foștii angajați care reclamă disponibilizarea ilegală de către patroni. În cazul în care nu există un contract cu anumite clauze, un patron poate rezilia oricând contractul cu un angajat pentru orice motiv. La rândul său, un angajat este liber să plece oricând dorește.

3. STAREA SĂNĂTĂȚII ȘI ACTIVITATEA MEDICO – SANITARĂ ÎN JUDEȚELE TIMIȘ ȘI HUNEDOARA

3.1. Starea de sănătate în județul Timiș

Studiind tabelul 3.1.1. care reprezintă evoluția procentuală a valorilor pe ani, luîndu-se ca bază de referință anul 1989, constatăm că populația se află în continuă scădere (mai puțin resimțită în anii ’90 – ’91, după care numărul populației a scăzut în mod considerabil de la 725.588 în ’89 la 688.575 în 1998). In ceea ce privește cazurile noi de TBC, acestea au avut o evoluție ușoară în anii ’90 – ’92 (exceptând anul ’91 când a avut loc o scădere ușoară a cazurilor noi de TBC), iar în anii următori o creștere maximă a acestora, ajungându-se în anul 1998 la 866.000 cazuri noi de TBC. Cazurile noi de TBC la copiii între 0 – 14 ani au înregistrat doar creșteri; în anii ’90, ’92, ’93 au avut loc creșteri relativ constante, ajungându-se la valori mari în ’99 și la valori foarte mari în 1998 (80 cazuri noi de TBC la copiii între 0 – 14 ani). Numărul de decedați are o evoluție variabilăînregistrându-se atât creșteri cât și regrese, în anul 1996 numărul decedaților crescând cu un procent de 5,13% (8819 decedați), iar în anul 1998 a scăzut cu 9,54% (7589 decedați).

Tabelul 3.2.1. reprezintă evoluția procentuală a valorilor din tabelul numărul 3.2 cu bază de referință anul 1989.

Luând în discuție datele din tabelul numărul 3.2 putem observa o scădere în ceea ce privește numărul populației din Timiș din anul 1989 și până în anul 1998, lucru deloc îmbucurător dacă luăm în considerare că și numărul celor născuți vii este în continuă scădere. Cu toate acestea, numărul de avorturi în registrate este în scădere, cea mai mare valoare fiind înregistrată în anul 1990 (30.344 avorturi), de atunci observându-se o continuă scădere, ajungându-se până la 7.231 avorturi în anul 1998. Nu putem spune același lucru despre avorturile la 1.000 născuți vii care din anul 1989 este în continuă creștere. Și numărul gravidelor nou luate în evidență este mai mic. Toate aceste statistici afectează creșterea numărului populației Timiș.

Numărul decedaților sub 1 an la 1.000 de născuți vii și al decedaților prin complicații ale sarcinii a fost în descreștere din anul 1989 și până în anul 1998, de notat fiind faptul că numărul decedaților sub 1 an a scăzut vertiginos de la 238 (în anul 1989) la 148 (în anul 1998).

Tab. 3.1.

Analiza datelor statistice

Tab.3.1.1.

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

Tab.3.2.

Evoluția natalității și mortalității în județul Timiș

Tab.3.2.1.

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

Tabelul 3.3.1. reprezintă evoluția procentuală a valorilor din tabelul numărul 3.3 cu bază de referință anul 1989.

În ceea ce privește numărul de consultații, acesta a înregistrat pe tot parcursul o evoluție descrescătoare comparativ cu anul de referință 1989. Cea mai mică valoare se înregistrează în anul 1998, când numărul de consultații scade cu 42,68% (2616 mii consultații). Evoluția numărului de consultații ce revin pe un locuitor are aceeași caracteristică, cea mai mică valoare înregistrându-se tot în anul 1998, când numărul de consultații scade cu 39,68% (3,8 mii consultații). Numărul tratamentelor ce revin pentru un locuitor, înregistrează o evoluție variabilă cu scăderi cuprinse între 5,00% și 78,33% (5,7 – 1,3 tratamente ce revin pentru un locuitor). Referitor la numărul de bolnavi putem spune că acesta a scăzut comparativ cu anul de bază, cunoscând pe tot parcursul creșteri și scăderi de valori mici, cea ma mică valoare înregistrându-se în anul 1991 (141,6 mii bolnavi). De asemenea și utilizarea paturilor din spitale, cunoaște o evoluție variabilă (cea mai mare valoare este înregistrată în 1992 – 278,8 iar cea mai mică în 1997 – 246,6), precum și durata medie de spitalizare care are o evoluție crescătoare până în anul 1993, iar din anul 1994 scade considerabil.

Tabelul numărul 3.4.1. reprezintă evoluția procentuală a valorilor din tabelul numărul 3.4 cu baza de referință anul 1989.

În linii generale, în ceea ce privește numărul policlinicilor, farmaciilor, dispensarelor, creșelor se constată o diminuare a acestora. De asemenea numărul personalului auxiliar a scăzut în mod considerabil.

Luând în considerare numărul de spitale se poate observa o stagnare până în anul 1994, apoi o creștere a acestora cu 7,14% din 1995 și menținându-se până în 1998. Între anii 1997 – 1998 are loc o creștere procentuală de 14, 29% față de anul de referință. Numărul policlinicilor cunoaște creșteri pe tot parcursul, însă în anul 1998 se constată o scădere vertiginoasă de 76,47% (4 policlinici). Numărul dispensarelor teritoriale crește în 1990 față de anul de referință cu 9,71%. Numărul creșelor a scăzut continuu, înregistrând în 1998 o scădere de 50,91%; de asemea numărul paturilor din creșe a înregistrat o scădere cuprinsă între 11,28% și 65,57%. Farmaciile publice înregistrează o creștere a numărului lor în perioada 1990 – 1991 cuprinsă între 1,19% și 4,76%, după care urmează o perioadă de regres, înregistrând în anul 1998 o scădere de 71,43% (24 farmacii); numărul farmaciștilor scade în mod considerabil, înregistrându-se în 1998 o scădere de 64,86% (65 farmaciști).

Spre deosebire de elementele analizate anterior, constatăm o evoluție în ceea ce privește numărul de medici (exclusiv stomatologi) de la 10,8% în 1990 la 70,41% în 1998.

Având în vedere că populația este în continuă scădere, asigurarea populației cu medici înregistrează scăderi în majoritatea anilor din interval. Din aceleași considerente crește și asigurarea populației cu farmaciști, chiar dacă numărul farmaciștilor este în scădere.

Tab.3.3

Durata medie de spitalizare

Tab.3.3.1.

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

Tab.3.4

Evoluția instituțiilor sanitare și a personalului din domeniu, în județul Timiș

Tab. 3.4.1

Comparatie procentuala

Tabelul numărul 3.5.1. reprezintă evoluția procentuală a valorilor din tabelul numărul 3.5 cu baza de referință anul 1989.

În tabelul 3.5 este reprezentată evoluția mai multor tipuri de cheltuieli. Toate tipurile de cheltuieli înregistrează creșteri continue, în fiecare an chetuielile sunt mult mai mari decât în anul precedent, ceea ce se explică prin devalorizarea monedei naționale.

Evoluția cheltuielilor:

pe un pat se încadrează în limitele 22,34% – 85609,04%;

pe un bolnav: 38,18% – 86384,66%;

pentru o zi de spitalizare: 33,71% – 96796,07%;

pentru medicamente pe un pat: 8,27% – 145429,27%;

pentru medicamente pe un bolnav: 3,60% – 146721,33%;

pentru medicamente pe o zi de spitalizare: 152% – 163272%.

Tab. 3.5.1

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

Tab.3.5

Evoluția cheltuielilor cu medicamentele în județul Timiș

Starea de sănătate în județul Hunedoara

Studiind tabelul 1.1 care reprezinta evolutia procentuala a valorilor pe ani, luandu-se ca baza de referinta anul 1989 constatam ca populatia, exceptand anul 1990, este in continua scadere in timp ce cazurile noi de TBC sunt in crestere inregistrandu-se mici regrese in anii 1991, 1992 dupa care cresterea este masiva. De asemenea cazurile noi de TBC la copiii intre 0-14 ani au inregistrat mai mult cresteri decat regrese, ajungandu-se la valori maxime in anul 1996, dupa care au inregistrat scaderi fata de anul 1996 dar valorile sunt tot mari fata de anul 1989.Numarul de decedati are o evolutie variabila inregistrandu-se atat ceresteri cat si regrese fata de anul de referinta.

Tabelul 2.1 reprezinta evolutia procentuala a valorilor din tabelul 2 cu baza de referinta anul 1989 Numarul de nascuti vii inregistreaza cu mici exceptii o scadere continua la fel si numarul gravidelor nou luate in evidenta. Ceea ce este imbucurator este numarul avorturilor care desi in anul 1990 a inregistrat un salt fata de anul de referinta, in anii urmatori a scazut continuu in anul 1998 ajungand chiar la o valoare mai mica decat in anul 1989. Numarul de decedati sub un an este in continua scadere iar decesele prin complicatii ale sarcinii sunt si ele la valori mai mici ca valoarea de referinta. Sporul natural inregistreaza si el valori tot mai scazute ceea ce este normal avand in vedere evolutia numarului de nascuti vii precum si cel de gravide nou luate in evidenta.

Tab.nr. 1

Analiza datelor statistice

Tab.1.1

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

Tab.2

Evoluția natalității și mortalității în județul Hunedoara

Tab. 2.1

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

Tab.3.

Durata medie de spitalizare

Tab.3.1.

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

Tab. 4

Evoluția instituțiilor sanitare și a personalului din domeniu, în județul Hunedoara

Tab. 4.1

Comparatie procentuala cu baza de referinta anul 1989

In ceea ce priveste numarul de consultatii constatam studiind tabelul 3.1 ca acesta inregistreaza pe tot parcursul valori mai mici ca in anul 1989 nefiind insa o evolutie liniara. Evolutia numarului de consultatii ce revin pe un locuitor are aceeasi caracteristica. Numarul de tratamente ce revin pentru un locuitor este si el mai mic pe tot parcursul intervalului inregistrand scaderi de 13,04 pana la 28,26 procente fata de anul de referinta. Cea mai mica valoare este inregistrata in anul 1998. Numarul bolnavilor internati in spitale este si el mai mic in toata perioada decat in anul de referinta neinregistrandu-se o scadere constanta.Utilizarea paturilor in spitale precum si durata medie de spitalizare sunt singurele care inregistreaza cresteri fata de anul de referinta.

In tabelul 4.1 este reprezentata evolutia procentuala fata de anul 1989 a numarului de spitale,policlinici, dispensare, farmacii, crese, medici etc. Studiind acest tabel constatam ca evolutia numarului de spitale s-a pastrat in limitele -7,69% +7,69% fata de anul de referinta. Numarul de policlinici a inregistrat scaderi si reveniri astfel incat in anul 1998 este acelasi cu cel din anul 1989. Numarul de dispensare medicale de intreprindere a stagnat pana in anul 1992 inclusiv, inregistrand apoi o crestere de 38,64% dupa care a scazut continuu ajungand in anul 1998 la o scadere de 54,55% fata de anul de referinta. Numarul de crese a crescut in 1990, a stationat pana in 1993, din 1994 inregistrand scaderi continue.Numarul de farmacii publice a scazut pe toata perioada intervalului. Numarul de paturi in spitale a avut o crestere minora in primii doi ani dupa care a inregistrat scaderi tot mai mari. Evolutia paturilor in crese a avut aceeasi caracteristica cu cea a paturilor de spital. Numarul medicilor a fost pe toata perioada supusa studiului mai mic decat cel din anul de referinta neavand insa o scadere constanta. Avand in vedere ca populatia este in continua scadere chiar daca numarul de medici scade asigurarea populatiei cu medici inregistreaza cresteri in majoritatea anilor din interval. Din aceleasi considerente creste si asigurarea populatiei cu farmacisti chiar daca numarul farmacistilor este in continua scadere. Numarul personalului auxiliar chiar daca in primii ani a inregistrat cresteri in ultimii doi ani ai intervalului a scazut vertiginos in mare masura din cauza disponibilizarilor de personal.

Tab. 5

Evoluția cheltuielilor cu medicamentele în județul Hunedoara

Tab. 5.1

Comparatie procentuala cu baza de referinta 1989

In tabelul 5.1 este reprezentata evolutia mai multor tipuri de cheltuieli. Concluzia clara este ca absolut toate tipurile de cheltuieli reprezentate inregistreaza cresteri continue, in fiecare an cheltuielile sunt mult mai mari decat in anul precedent, ceea ce se explica prin continua devalorizare a leului, ajungandu-se in anul 1998 la cresteri fata de anul de referinta de peste 60.000 de procente.

Studiu de caz la Spitalul Județean Deva

Prezentare

Construit în 1895, Spitalul Județean Deva , are o deschidere largă pentru public, nu numai prin gaturile sale, ci mai ales, prin policlinica sa pentru bolnavii ambulatori; are o policlinică în aceeași construcție (spital integrat).

Este amplasat într-o zonă cu populație densă (75169 locuitori din care 35936 masculin și 39233 feminin), înconjurat de un spațiu verde suficient de mare pentru a fi lipsit de zgomote și noxe, cu o bună legătură cu magistralele ce leagă orașul cu exteriorul, necesar pentru o bună accesibilitate a accidentelor de circulație, cât și pentru transportul rapid al bolnavilor din teritoriul rural aferent spitalului.

Din punct de vedere al construcției este monobloc, ceea ce îi conferă multiple avantaje:

Distanțe mult mai scurte

Accesibilitatea diferitelor componente ale spitalului la laboratoare, sterilizare, farmacie, bucătărie, spălătorie, serviciul de primire și ieșire al bolnavilor etc, fiind mult mai bună.

Secțiile de bază din spital, cele care asigură marea permanență de urgență, suntsuficient de mari pentru o încadrare cu o echipă totală de medici, surori, tehnicieni, personal ajutător etc, care asigură o permanență bună, 24 din 24 de ore.

Raza de acoperire a spitalului, este: orașul Simeria cu o populație de 14593 locuitori și comunele: Băcia (1870 locuitori), Băița (4160 locuitori), Brănișca (1817 locuitori), Certej (3527 locuitori), Cârjiți (754 locuitori), Hărău (2010 locuitori), Rapolt (2062 locuitori), Șoimuș (3187 locuitori), Vețel (2714 locuitori).

Colaborări Direcția de Sănătate Publică și cu Casa Județeană de Asigurări

Personalul spitalului (total 1182, din care 1035 femei), se compune dintr – un total de 160 medici, din care femei 100. Aceștia la rândul lor, sunt împărțiți în spital – 125, policlinică – 25, dispensar școlar – 9, creșă – 1, stomatologie – 6, iar în farmacie – 10.

Alt personal sanitar superior (biologi, chimiști, psihologi) sunt în număr de 23, personal mediu sanitar – 554, din care femei – 554, iar personal auxiliar sanitar – 266; muncitori – 105, iar personal de servire – 13; personal din aparatul funcționăresc – 45.

Repartizarea spațiului pe cele 21 de secții, este după cum urmează:

Iar pe cele 8 compartimente:

Ambulatoriul (cu policlinică) – un număr de 31 cabinete de specialitate.

Cheltuieli

Totalalul cheltuielilor bugetare cu un pat se ridică la 117.816.052 lei, pe un bolnav revenind 4.653.561 lei, iar pe o zi spitalizare – 456.239 lei.

Folosind aceeași indicatori și la cheltuielile pentru medicamente, rezultă cheltuieli cu un pat 24.573.331 lei, cu un bolnav 970.510 lei, iar pentru o zi spitalizare – 95.159 lei.

Principalii indicatori referitori la rulajul pacienților în spital, pe secții, a duratei medii de spitalizare pe număr de paturi (spațiul), sunt prezentați în tabelul 4.1.

Tab. 4.1

Repartizarea spațiului și a timpului, pe secții

Cheltuieli efectuate – TOTAL – 139.251.786.000 lei, din care:

Pentru dispensare școlare – 3.489.475.000 lei

Pentru dispensare T.B.C. – 2.007.548.000 lei

Pentru ambulatoriu (Policlinică) – 10.519.173.000 lei

Pentru spital – 123.235.590.000 lei

Total cheltuieli pentru medicamente – 30.305.522.700 lei, din care:

Medicamente pentru dispensare școlare – 21.726.191 lei

Medicamente pentru dispensare T.B.C. – 99.506.871 lei

Medicamente pentru ambulatoriu – 4.480.584.938 lei

Medicamente pentru spital – 25.703.704.700 lei

Repartizarea cheltuielilor pe secții, în cadrul spitalului, se pot vedea în tabelul 4.2.

Tab. 4.2.

Repartizarea cheltuielilor pe secții

Propuneri

Pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, ar trebui să aibă un sector de cercetare bine organizat și corect încadrat, care să cuprindă nu numai aspecte obișnuite privind îngrijirea, diagnosticul și terapeutica bolnavilor din spital, dar și altele ca de exemplu: modalitățile de lucru pentru rezolvarea integrală a asistenței medicale din teritoriu, îndeosebi a celei de prevenire; activitatea de recuperare, cea de asistență la domiciliu a copiilor, a vârstnicilor, a celor cu invalidități și nu în ultimul rând studii privind costul asistenței medicale.

Relații internaționale nu există în cadrul Spitalului Județean Deva.

STUDIU PRIVIND RELAȚIILE INTERNAȚIONALE DE SĂNĂTATE ÎN JUDEȚUL TIMIȘ ȘI IMPLICAȚIILE ACESTORA ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

Convenții bilaterale în domeniul sănătății și al științelor medicale la care unitățile analizate au participat

În general există, între majoritatea țărilor, convenții bi / multilaterale în ce privește domeniul sănătății, al științelor medicale și care conțin prevederi privind acordarea de asistență medicală pe bază de reciprocitate cetățenilor uneia dintre părțile contractante.

Angajamentele asumate de o țară față de alta, sunt valabile pe teritoriul întregii țări, în condițiile stipulate în convenția respectivă.

România are încheiate convenții bilaterale în acest domeniu cu peste 20 de țări și anume: re. Albania, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Rep. Armenia, Rep. Bulgaria, Rep. Pop. Chineză, rep. Cipru, Rep. Croația, Rep. Cuba, Rep. Arabă Egipt, Rep. Elenă, R.F.Y.ugoslavia, Rep. Liban, Rep. Lituania, Rep. Macedonia, Rep. Moldova, Rep. Polonă, Federația Rusă, Rep. Arabă Siriană, Rep. Slovenia, Rep. Tunisiană, Rep. Turcia, Ucraina, Rep. Ungară.

În principal, problemele abordate, sunt următoarele:

Îngrijire medicală, medicație și materiale sanitare gratuite, inclusiv spitalizarea cu îngrijirile aferente, în cazurile de urgențe medicale. Partea gazdă va asigura îngrijirea medicală, în acord cu reglementările pentru cetățenii țării respective până când starea pacientului permite transportul spre țara de origine, fără consecințe medicale nefavorabile.

Părțile contractante pot trimite pacienți celeilalte părți, pentru diagnostic și tratament, pe baza Acordului reciproc pentru fiecare caz individual, cu plata părții trimițătoare.

În caz de deces al unui cetățean al unei părți pe teritoriul celeilalte, părțile vor asigura, pe bază de reciprocitate, servicii gratuite de medicină legală, incluzând îmbălsămarea sau alte modalități de conservare a cadavrelor. Cheltuielile de transport vor fi suportate de către aparținătorii decedatului.

Materiale de comunicare. Situația proiectelor cu finanțare externă pentru anul 2002

Buletinul informativ S.R.N. (Societatea română de Neurochirurgie) – este un instrument util de stimulare al comunicării dintre membrii societății ce activează în diferite departamente din țară, cât și un mijloc de a face cunoscute în țară și străinătate, trăsăturile practicii neurochirurgicale, cu dorința de a stabili punctele comune de interes îm vederea unor viitoare contacte și colaborări.

Este prezentat într-o formă complet „electronică”, ce va fi transmisă prin E-mail, conform uzanțelor europene obligatorii și a datelor discutate la Congresul 4 de Neurochirurgie Oradea.

Buletinul informativ S.R.N. are menirea de a populariza anunțuri, invitații, comentarii și observații susceptibile de a prezenta interes pentru comunitatea neurochirurgicală și specialitățile conexe; membrii S.R.N. folosindu-l pentru o expunere eficientă a succeselor și problemelor lor, generând astfel un canal multisens de schimb al informațiilor la dispoziția neurochirurgilor din România.

Activitatea științifică neurochirurgicală este dominată de simpozioane, conferințe și congrese, cu sau fără participare internațională. Fiecare dintre aceste activități este însoțită de cursuri naționale și internaționale.

De exemplu, programul următoarelor manifestări neurochirurgicale 2002, cuprinde mai multe manifestări pentru următorii ani:

International Conference on RecentAdvances in Neurotraumatologz (ICRAN), Bali, Indonesia, 01-04.08.2002

XVII Sympozium Neuroradiologicum: World Congress of Neuroradiology, Paris, France, 18-24.08.2002

Romanian Neurosurgical Conference, with international participation,Cluj, 09.-11.10.2002

The First Joint Symposium of the NINTS (National and International Neurotrauma Societies), Tampa, Florida, 27.10-01.11.2002

EANS Course / Winter Meeting, Bonn, 07-09.02.2003

EANS Congress, Lisbon 2003, 07-12.09.2003

8th EMN Congress 2001 in Graz, Austria, 21-24.05.2003

12th International Symposium: Intracranial pressure and brain monitoring, Hong Kong, 24-29.08.2003

4th International Skull Base Congress, Sydney, 31.10-05.11.2004

Ca și centru metodologic, Timișoara acoperă patru județe (Arad, Caraș – Severin, Hunedoara, Timiș). Prin tradiție, jumătate din populația județelor Gorj și Mehedinți vine tot la Timișoara. Aceasta înseamnă aproximativ 2,5 milioane locuitori, populație care, în această parte a țării, va rămâne constantă sau va crește.

Societatea Civilă Medicală Neuromed este înregistrată în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, sediul actual fiind în Timișoara, str. 16 Decembie, nr. 43, spațiul fiind destinat pentru activități medicale. Această societate a achiziționat un Aparat de Rezonanță Magnetică Nucleară (R.M.N.) deosebit de util în stabilirea diagnosticului, pe baza tomografiei. RMN cântărește 7 tone și este o piesă unică. Datorită complexității echipamentului, o persoană angajată există permanent în interiorul cabinetului.

La ora actuală, acesta este singurul aparat de acest fel, din această parte a țării. În străinătate, unui aparat de Rezonanță Magnetică îi sunt arondați aproximativ 400.000 locuitori.

Furnizorii de pacienți, sunt toate tipurile de organizații medicale, de la spitale la policlinici de stat și private, până la cabinetele medicilor de familie.

Prețul practicat de societate este similar cu cel de la Cluj și București (unde mai există asemenea aparate) și jumătate cât prețurile din Ungaria, unde se duceau până acum pacienții din această zonă. Se dorește ca, pe viitor, costurile investigațiilor de înaltă performanță (R.M.N. și C.T.), să fie preluate de Casa de Asigurări de Sănătate. Mai multe detalii cu privire la acest aparat se pot vedea în anexa 1.

Proiectele propuse pentru anul 2002, în care finanțarea este parțial / total externă, sunt în principal următoarele:

Internet Drug Prevention, finanțat de Centrul Euroreg. pentru Democrație Timișoara prin OSI New York, pe perioada 01.09.2001 – 01.12.2002. Din valoarea totală a proiectului, contribuția străină este de 25.000 USD, iar cea proprie se referă la supervizarea activității, trainingul voluntarilor, supervizarea materialelor, participarea la întâlnirile de lucru, asistență tehnică.

Principalii parteneri sunt ASC Timisiensis XXI Timișoara, Healthy Optim Project Scopje Macedonia, Help -Split – Croația și NGO Theatre "Tsvete" – Bulgaria. De menționat că supervizorul de proiect este DSP – Serviciul de Promovare a Sănătății, proiectul fiind unul pentru combaterea și prevenirea consumului de droguri folosind Internet – ul.

Un alt proiect important – Să ai încredere în viață! finanțat de Delegația Comisiei Europene – Proiecte ACCES, cu o cotribuție de 18.415 Euro, iar contribuția proprie fiind trainingul voluntarilor, supervizarea materialelor, monitorizare și evaluare, are ca parteneri Fundația Sf. Stelian Timișoara și se desfășoară pe perioada Ian – sept. 2002. Proiectul se adresează copiilor străzii și copiilor instituționalizați din Timișoara

Evaluarea rapidă a consumatorilor de droguri injectabile este un studiu de evaluare a consumatorilor de droguri, finanțat de UNICEF, UNAIDS, din valoarea totală, 10.000 USD reprezintă contribuția străină, iar cea proprie constând în efectuarea studiului de evaluare a consumatorilor de droguri în Timișoara.

Studiul se desfășoară pe perioada noi. 2001 – martie 2002, partenerii fiind *Fundația Romtens, Comisia Națională de luptă Anti – SIDA, UNICEF și UNAJDS.

Un alt proiect foarte important, este Consolidare și reparații capitale la Spitalul Clinic de urgență de Copii "Louis Țurcanu" Timișoara, având ca sursă de finanțare Asociația "Zukunft Romanies – Kinderklinik Temesvar e. V." din Germania, nefiind specificată de către partea germană contribuția. Partea din contribuție proprie , este de 2.000.000 mii lei pentru asanarea subsolului Clinicii de pediatrie, durata proiectului fiind preconizată a fi de 24 luni din momentul începerii.

Principalii parteneri sunt spitalul Clinic de urgență de copii "Louis Țurcanu" și Asociația "Zukunft Romanies – Kinderklinik Temesvar e. V.".

Partea germană condiționează începerea finanțării proiectului de lucrări de eliminare a igrasiei din subsolul clădirii, pe care partea română ar trebui să le suporte financiar. Spitalul și DSP au făcut demersuri la MSF și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate să contribuie la finanțarea acestor lucrări.

Proiectul CASA AUSTRIA în parteneriat cu GuvernulAustriei, AsociațiaViena Timișoara, Spitalul Clinic nr.1 Județean Timișoara și DSP Timiș, are ca sursă de finanțare Cancelaria Austriei, donații private din Austria în valoarea totală de 20 mld. lei, toată suma acoperindu-se din contribuția străină.

Proiectul Național de Finanțare – D.R.G. are ca sursă de finanțare departamentul de Sănătate și Servicii Umane SUA, partenerii proiectului fiind MSF și C.N.A.S.; Colegiul Medicilor; Ministerul Finanțelor și USAID / DH HS – SUA. De menționat este faptul că, spitalul Clinic nr.1 Județean Timișoara este cuprins în programul pilot

5. CONCLUZII FINALE ȘI PROPUNERI PRIVIND ROLUL RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE DIN DOMENIU, ÎN PERFECȚIONAREA ACTIVITĂȚII

5.1. Aspecte comparative principale

Principalele aspecte rezultate din compararea datelor referitoare la evoluția stării de sănătate în județele Timiș și Hunedoara, sunt analizate în cele ce urmează.

După cum rezultă din analizarea datelor statistice, în județul Timiș, populația scade în perioada 1990 – 1991 de la 723.000 persoane la 713.000 persoane, înregistrându – se în continuare o scădere și ajungându – se în 1998 la 683.000 persoane. Spre deosebire de Timiș, în Hunedoara populația este mai mică în anii ’90, existând chiar o creștere minoră după care evoluția populației este negativă, ajungându – se în 1998 la 532.000 persoane de la 568.000 persoane în 1989.

Printre motivele scăderii populației se află și cazurile tot mai dese de TBC, în special în județul Timiș, unde la copii între 0 – 14 ani creșterea este alarmant de mare (9/100.000 în 1989 – 33/100.000 în 1998), spre deosebire de județul Hunedoara, unde rata îmbolnăvirilor de TBC este mai mare până în 1996, apoi numărul cazurilor începe să scadă, ajungând în 1998 la 250% față de 1989.

În ceea ce privește numărul decedaților, constatăm că în ambele județe, acesta este oscilant.

Natalitatea – unul din principalii indicatori ai sporului natural, este în continuă scădere, atât în județul Hunedoara, cât și în Timiș, numărul gravidelor fiind tot mai mic. Îmbucurător este faptul că totuși numărul avorturilor în județul Timiș este în descreștere, în 1998 ajungându – se la 7.000 față de 1990 când se înregistrau 31.000 comparativ cu numai 5.000 în 1989, când avortul era interzis prin lege.

Un alt indicator important, relevant în analiza populației, este mortalitatea, care are o tendință de descreștere în ambele județe. Numărul decedaților sub 1 an este în 1998 de 138 în județul Timiș, iar în județul Hunedoara 87, comparativ cu 1989, când în județul Timiș se înregistrau 238 și în județul Hunedoara 280.

La 1000 de născuți vii numărul decedaților în 1998 era -20% în județul Timiș față de baza de referință, iar în județul Hunedoara -46,73%; numărul decedaților din complicații ale sarcinii este în scădere (-80% județul Timiș ) și stagnare în județul Hunedoara (0%) față de baza de referință.

Referitor la numărul de consultații, se constată scăderea lor în județul Timiș de la 4.564 în 1989 la 3.202 în 1998, iar în județul Hunedoara de la 3.784 în 1989 la 2.885 în 1998; așadar, în județul Timiș scăderea este de -41,7% în 1998 față de 1989, a consultațiilor per locuitor, iar în județul Hunedoara de -19,40%.

Ca o rezultantă a acestei scăderi și numărul de tratamente per locuitor este oscilant, cu creșteri și descreșteri minore în județul Timiș, spre deosebire de județul Hunedoara unde acest număr scade.

Numărul bolnavilor înregistrați crește și descrește nesemnificativ la nivelul județului Timiș, iar în județul Hunedoara numărul bolnavilor scade de la 137,1 în 1989 la 108,2 în 1998.

Utilizarea paturilor din spitale are o evoluție variabilă, cu referire la județul Timiș (1989 = 291,7 – 1998 = 257,5) și o constantă scădere la județul Hunedoara după 1995 (1989 = 249,8 – 1995 = 276,3 – 1998 = 273,3).

De asemenea, un indicator important este și durata medie de spitalizare, care crește până în 1993, apoi scade până în 1997, după care constatăm o nouă creștere până în prezent. Față de aceste variații în județul Timiș, în județul Hunedoara crește până în 1993, după care scade până în 1998.

Evoluția instituțiilor sanitare este, în general, descrescătoare; creșele s-au redus numeric de la 55 în 1989 la 28 în 1998 în județul Timiș, iar în județul Hunedoara 26 în 1989 – 10 în 1998, ceea ce reprezintă o scădere de -49,09% respectiv -61,54% față de baza de referință.

Numărul de paturi din creșe este de asemenea, în scădere (în județul Timiș: 3.262 în 1989 – 1.313 în 1998, iar în județul Hunedoara 2.5000 în 1989 – 627 în 1998).

Numărul spitalelor în județul Hunedoara a înregistrat o creștere până în 1993, după care scade până în 1996, iar în prezent se înregistrează creșteri minore, spre deosebire de județul Timiș, unde numărul spitalelor stagnează până în 1994, apoi înregistrează creșteri spectaculoase.

Numărul medicilor, exclusiv stomatologi, crește în județul Timiș de la 1.352 în 1989 la 2.264 în 1998, reprezentând o creștere de 67,46%, iar în județul Hunedoara o scădere de la 983 în 1989 la 873 în 1998 (-11,19%).

Așadar, asigurarea populației cu medici scade în județul Timiș față de județul Hunedoara, unde are loc o creștere până în 1994 după care stagnează, astfel: de la 537 în 1989 la 301 în 1998 reprezentând o scădere de -43,95%, iar în județul Hunedoara cunoaște o creștere până în 1994 (647), o scădere până în 1996 (593) și din nou o creștere până în prezent (609), față de 577 în 1989, ceea ce procentual reprezintă o majorare de 55% față de bază.

Dispensarele teritoriale au cunoscut o minoră creștere la începutul perioadei analizate, după care numărul lor a rămas constant în județul Timiș; județul Hunedoara cunoaște o perioadă de stagnare până în 1992, ușoară scădere în 1993, după care creșterea numărului de dispensare teritoriale începând cu 1994 rămâne constant până în prezent.

Farmaciile publice în județul Timiș, cunosc o dezvoltare în perioada 1990 – 1991, după care urmează o perioadă de regres, ajungând la 24 în 1998, ceea ce reprezintă -71,43% față de baza de referință. Pentru județul Hunedoara datele sunt asemănătoare, numărul farmaciilor reducându-se de la 59 în 1989 la 19 în 1998.

Numărul farmaciștilor scade considerabil în județul Timiș, de la 185 în 1989 la 68 în 1998 (-63,24%), iar în județul Hunedoara scăderea este de -81,12%, de la 196 în 1989 la 37 în 1998.

În ceea ce privește numărul personalului auxiliar, se înregistrează o creștere pe județul Timiș de 8,11%, adică de la 2.256 în 1989 la 2.439 în 1998, iar pe județul Hunedoara creșterea este doar pe perioada 1990 – 1991 (7,97%), după care urmează o scădere ajungându-se în 1998 la 13,16%.

Având în vedere condițiile economice, devalorizarea monedei naționale, cheltuielile totale cu medicamente, sunt în continuă creștere pe teritoriul întregii țări.

Atât la nivelul județului Timiș, cât și la nivelul județului Hunedoara se constată o creștere spectaculoasă după 1996, a cheltuielilor pe un pat, pe un bolnav, pe o zi spitalizare, pentru medicamente, astfel:

Cheltuielile pe un pat cresc de la 51.819 (1989) la 44,413 milioane (1998) în Timiș, față de 45.678 (1989) și 30,933 milioane (1998) în Hunedoara.

Cheltuielile pe un bolnav cresc de 86.384,66% în Timiș față de 61.301,48% în Hunedoara, comparativ cu baza, iar cheltuielile pentru o zi spitalizare de la 178 (1989) la 172.475 (1998) în Timiș, față de 183 (1989) – 113.200 (1998) în Hunedoara.

Cheltuieli medicamente pentru un pat – au crescut în județul Timiș cu 145.429,27%, iar în județul Hunedoara cu 69.032,45% față de baza de calcul.

Cheltuieli cu medicamentele pentru un bolnav cresc în jud. Timiș cu 146.721,33%, iar în Hunedoara cu 62.622,01% față de anul de bază.

Cheltuieli medicamente pentru o zi spitalizare cresc în Timiș cu 163.272%, adică de la 25 în 1989 la 40.843 în 1998, iar în Hunedoara creșterea este de 62.123, 81%, aducă de la 21 în 1989 la 13.067 în 1998.

5.2. Despre impactul pozitiv al relațiilor internaționale

Ca o concluzie generală, starea sectorului medical, în cazurile analizate, este precară din punct de vedere al dotărilor cu aparatură medicală, cele de ultimă generație îndeosebi fiind foarte deficitare, principala cauză fiind situația financiară a unităților medicale, lipsa fondurilor. Din analiză au rezultat dificultăți și în ceea ce privește asistența medicală din teritoriu, în special cea de prevenire și combatere și asistența la domiciliu a copiilor, invalizilor și bătrânilor datorită numărului redus de personal specializat angajat în spitalele de stat și costurilor ridicate la cabinetele medicale particulare.

Cu toate acestea se pot desprinde și câteva avantaje cum ar fi colaborarea cu Casa Județeană de Asigurare, colaborare din care rezultă oferirea unor gratuități la consultații, medicamente etc. Un alt avantaj ar fi obținerea unor donații de la persoane fizice/juridice din țară și din străinătate, de la diferite asociații, fundații etc.

Un aspect deosebit de important ar fi “materialele de comunicare” prin care se asigură informarea cadrelor instituțiilor sanitare din țară și din străinătate despre eventualele manifestări medicale care vor avea loc. Prin intermediul acestor manifestări medicale se pot realiza importante schimburi profesionale. Un astfel de material de comunicare este buletinul informativ S.R.N. (Societatea Română de Neurochirurgie), care are menirea de a populariza anunțuri, imitații, comentarii și observații susceptibile de a prezenta interes pentru comunitatea neurochirurgicală și specialitățile conexe, mem

brii S.R.N. folosindu-l pentru o expunere eficientă a succeselor problemelor lor, generând astfel un canal multisens de schimb al informațiilor la dispoziția neurochirurgilor din România.

În cadrul studiilor de caz, din toate discuțiile prezentate a rezultat utilitatea unor asemenea relații internaționale în creșterea specializării și cunoașterii, în ridicarea nivelului actului medical, ceea ce se regăsește în final în îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

Volumul nu deosebit de mare al contactelor, schimburilor de experiență, donațiilor și achizițiilor de aparatură medicală etc., nu a permis analizarea efectivă a unor corelații cert sesizabile de această natură, în sensul că din analiza datelor aferente domeniului nu se poate trage concluzia unei îmbunătățiri a stării de sănătate a populației, chiar din contră. Ba chiar în cazul județului Hunedoara nici nu s-au înregistrat asemenea relații internaționale benefice.

În județul Timiș există relații internaționale în cadrul serviciilor de sănătate, spre deosebire de județul Hunedoara. Relevant în acest sens sunt numeroasele manifestări neurochirurgicale la care au participat cadrele medicale din instituțiile sanitare din Timișoara: XVII Sympozium Neuroradiologicum – World Congress of Neuroradiology, Paris, France; The First Joint Sympozium of the NINTS (National and International Neurotrauma Societies), Tampa, Florida; EANS Course/Winter Meeting, Bonn. Asemenea manifestări sunt organizate și la noi în țară, cu participarea medicilor străini: Romanian Neurosurgical Conference, with international participation, Cluj.

Spre deosebire de județul Hunedoara, care nu are relații internaționale în județul Timiș un rol foate important îl au proiectele propuse pentru anul 2002, în care finanțarea este parțial/total externă:

proiectul “Să ai încredere în viață!”, adresat copiilor străzii și copiilor instituționalizați din Timișoara și finanțat de Delegația Comisiei Europene;

proiectul “Evaluarea rapidă a consumatorilor de droguri injectabile” este un studiu de evaluare a consumatorilor de droguri, finanțat de UNICEF, UNAIDS, din valoarea totală, 10.000 USD reprezintă contribuția străină, iar cea proprie constând în efectuarea studiului de evaluare a consumatorilor de droguri din Timișoara;

proiectul “Consolidare și reparații capitale la Spitalul Clinic de Urgență de Copii” Louis Țurcanu, Timișoara, având ca sursă de finanțare Asociația Zukunft Romanien – Kinderklinik, Temesvar” din Germania (nu este specificată contribuția părții germane). Contribuția proprie este de 2 milioane mii lei;

proiectul “Casa Austria”, în parteneriat cu Guvernul Austriei, Asociația Viena Timișoara, Spitalul numărul 1 Județean Timișoara și D.S.P. Timiș, are ca sursă de finanțare Cancelaria Austriei, donații private din Austria în valoare totală de 20 mld. lei, toată suma acoperindu-se din contribuția străină.

Dintre cauzele înrăutățirilor în starea generală a populației am amintit faptul că acestea sunt de natură general economică și socială pe care eforturile din domeniul sanitar nu pot să le contracareze, el însuși fiind afectat direct prin constrângeri de natura fondurilor, formelor de decontare (întârzieri în finanțăti etc.).

Diferențele de schimburi internaționale între cele două județe analizate sunt legate și de faptul că, în calitate de centru metodologic Timișoara acoperă patru județe (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș), rezultând o oarecare subordonare a acestora în raport cu ea. Prin tradiție jumătate din populația județelor Gorj și Mehedinți apelează în mare măsură la Timișoara. Aceasta înseamnă aproximativ 2,5 milioame locuitori, populație care, în această parte a țării se prevede a rămâne constantă sau chiar a crește.

5.3. Perspective și propuneri

Din analiza tuturor datelor reiese că în ceea ce privește îmbunătățirea sectorului medical, din punct de vedere economic, ar trebui să se acționeze pe linia creșterii și eficientizării resurselor destinate sănătății.

Productivitatea serviciilor de sănătate se lovește de dificultăți de concepție. Statisticile de productivitate conduc la a gândi că un spital este mai eficace dacă angajează mai puțin personal raportat la numărul de paturi ori de cazuri tratate, dar se neglijează astfel faptul că nivelul îngrijirii, creșterea informării medicale și non-medicale, creșterea numărului și calității examinărilor tehnice și de specialitate cer, din contră, costuri suplimentare.

Atingerea unui nivel ridicat al eficienței nu este un lucru ușor având în vedere caracterul special al categoriei de eficiență în domeniul terțiar și cu atât mai mult deosebim că numărul și aria relațiilor internaționale din sănătate trebuie mărite. Studiile de caz efectuate nu au permis însă propuneri cu caracter special sau concret, majoritatea aspectelor lovindu-se de problema financiară. Benefic pentru rezultatele analizei prezentate în prezenta lucrare este însă posibilitatea generalizării concluziilor, în sensul relevanței lor și pentru ansamblul sistemului de sănătate de la noi. În ciuda caracterului general, ne-am străduit să punctăm câteva propuneri pertinente.

Astfel subliniem faptul că ar trebui să se aibă în vedere îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a activităților medicale prin existența unui sector de cercetare bine organizat și corect încadrat care să cuprindă nu numai aspecte obișnuite privind îngrijirea, diagnosticul și terapeutica bolnavilor din spital, dar și altele ca de exemplu: modalitățile de lucru pentru rezolvarea integrală a asistenței medicale din teritoriu, îndeosebi a celei de prevenire, activitatea de recuperare, cea de asistență la domiciliu a copiilor, a vârstnicilor, a celor cu invalidități etc.

Trebuie avută în vedere și perfecționarea formelor de finanțare a serviciilor, spațiilor și aparatelor destinate acestor scopuri, cadrul general de igienă și condiții de viață, menit să asigure anumite condiții de viață. Este necesar să se asigure un volum mai mare de servicii la aceleași costuri, deoarece se observă o tot mai mare creștere a cheltuielilor aferente sectorului de sănătate, îndeosebi în țările bogate.

Un ultim aspect foarte important și căruia trebuie să i se acorde o atenție deosebită este dezvoltarea în continuare pe o treaptă mai înaltă și, pe cât posibil, în mai multe unități spitalicești, a relațiilor internaționale în cadrul serviciilor de sănătate prin participarea la schimburi profesionale internaționale și prin importul de tehnologii noi mult mai performante. Avem în vedere, din cazurile studiate, Spitalul Județean Deva care nu are relații internaționale. În ceea ce privește Spitalul Județean Timișoara, din discuțiile și analizele la fața locului a rezultat utilitatea deosebită a relațiilor realizate cu instituții și forumuri de profil din străinătate, îndeosebi pe linia dată relațiilor dar și în ceea ce privește tehnicile medicale și alte schimburi de experiență.

O parte din contactele stabilite s-au permanentizat producând diferite efecte pozitive și posibilități de perfecționare ulterioară, pe baza deschiderilor aferente. Dar pentru moment se poate spune că, încî aceste valoroase relații internaționale lasă mult loc pentru a fi îmbunătățite, în primul rând sub aspectul numărului și duratelor deplasărilor în străinătate.

Perspectiva așa cum rezultă și din programele deja prezentate pentru anul în curs și pentru perioada imediat ulterioară este de creștere a relațiilor internaționale din domeniul medical, cel puțin dintre cazurile analizate în județul Timiș.

Anexa 1

Memoriu de prezentare

a solicitării de împrumut către

Banca Română pentru Dezvoltare

în vederea achiziționarii unui echipament de imagistică cu rezonanță magnetică tip MR MAX Compact

fabricat de firma General Electric

Societatea Civilă Medicală Neuromed are sediul în Timișoara, str. 16 Decembrie 1989, numărul 43. Spațiul actual al societății este închiriat pe o perioadă de 5 ani și constă din două încăperi în suprafață totală de 220 mp. care a fost ulterior compartimentat conform necesităților acestuia fiind utilizat pentru activități medicale. La parter se găsește recepția utilată cu calculator, scaner, imprimantă și centrală telefonică. La etajul I există o sală de așteptare, 2 cabinete medicale, sala tehnică a R.M.N.-ului, sala de comandă a R.M.N.-ului și camera R.M.N.-ului, 2 grupuri sanitare pentru pacienți și personal. Pacienții care se pot deplasa se folosesc de intrarea principală iar pentru cei nedeplasabili există lift.

Aparatul de Rezonanță Magnetică Nucleară ( R.M.N.) cântărește 7 tone, este o piesă unică și a fost introdus la etajul I prin acoperiș cu ajutorul macaralei. Personalul care deservește acest cabinet este compus din 2 paznici, 2 secretari, 1 operator pentru consola R.M.N., 1 fizician, 2 medici radiologi cu conpetență în R.M.N., 1 femeie de servici, 1 contabil, 1 medic anestezist și, de la 1 decembrie 1999 1 medic care va face promovare deoarece acest tip de aparat nu a existat în această parte a țării și un număr mare de medici nu cunosc exact indicațiile pentru această investigație.O zi din săptămână va fi rezervată orașului Timișoara, restul zilelor pentru deplasări în județele mai jos amintite. Inițial, promoția se va face în unitățile sanitare mari din orașe, apoi vor fi acoperite toate cabinetele medicale. După această primă etapă toate unitățile vor fi încadrate, atât cât se poate, în unități țintă de grad I și II, cele de grad I urmând a fi vizitate mai des, acolo putând exista și contracte pentru comision.

Datorită complexității echipamentului o persoană angajată există permanent în interiorul cabinetului. Asfel de la ora 2100 până la ora 0800 există paznici, iar în timpul zilei de la 0800 la 2100 personalul de la recepție. Sâmbăta și duminica există permanent un paznic. Tot ca măsură de siguranță, Societatea este în asociație cu celelalte firme din complexul unității “Ambalajul Metalic”, cel electronic este asigurat prin polițe de asigurare la Societatea de Asigurare-Reasigurare Astra.

Programul obișnuit de lucru este de la 0800 la 2100 în două ture.Se asigură urgențe la orice oră și indiferent de zi. Programările se pot efectua 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Ca și centru metodologic Timișoara acoperă 4 județe (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș). Prin tradiție, jumătate din populația județelor Gorj și Mehedinți apelează tot la Timișoara. Aceasta înseamnă aproximativ 2,5 mil. locuitori, populație care în această parte a țării va crește sau va rămâne constantă. La ora actuală, acesta este singurul aparat de acest fel din această parte a țării. În străinătate, unui aparat de Rezonanță Magnetică îi sunt arondați aproximativ 400.000 locuitori. În zonă există 2 Computer Tomografe, care la ora actuală nu sunt funcționale, dar trebuie specificat că patologia R.M.N.-ului nu se suprapune patologiei C.T.-ului, evident R.M.N.-ul putând investiga patologia C.T.-ului.

Prezentarea echipamentului MR MAX Compact

Echipamentul se compune din mai multe subansamble dintre care exemplificăm:

Magnetul propriu-zis care este de fapt un electromagnet utilizând supraconductibilitatea;

Masa pe care sunt așezați pacienții pentru investigație;

Echipamentul de alimentare, cel de acționare a bobinelor și cel de procesare a imaginii;

Echipamentul de procesare a filmului care cuprinde la rândul său 2 părți: de creare a imaginii (cu laser) și de procesare chimică automată a filmului;

Instalația de răcire și climatizare care cuprinde la rândul ei trei echipamente: echipament răcire pompa de He., echipament răcire camera tehnică, echipament climatizare camera de investigații (cu magnetul).

Prezentarea pieței

Patologia acoperită prin investigația cu RMN. Investigația prin rezonanță magnetică se adresează unei patologii diverse din diferite specialități medicale: neurologică, nerochirurgicală, ortopedică etc. Un element foarte important este faptul că există afecțiuni al caror diagnostic se poate stabili utilizând numai rezonanța magnetică.

Descrierea afacerii propuse

Ca relație internațională, achiziționarea acestei aparaturi a impus participarea mai multor factori interni și externi. În prezent echipamentul MR MAX Compact cu toate accesoriile sale este în acest moment propietatea S.C. Timteh Electronics care l-a achiziționat de la Neuromed Medical Systems & Service GmbH din Germania. Firma germană l-a demontat, aranjat la sediul său, l-a transportat la Timișoara și l-a instalat. La instalare S.C. Timteh a mai achiziționat și 500 litri He lichid. SCM Neuromed a încheiat un contract de leasing cu S.C. Timteh Electronics s.r.l. pentru o perioada de 2 ani.

Până în prezent Neuromed Timișoara a achitat aproape o treime din valoarea acestui leasing și a întocmit un memoriu pentru un împrumut de la B.R.D. pentru restul sumei.

BIBLIOGRAFIE

Angelescu Coralia, Jula D, Cetină Iuliana, Dezvoltarea serviciilor pentru populație și timpul liber, Editura Politică, București, 1989

Enăchescu D., Marcu M., Sănătate publică și management sanitar, Editura All, București, 1997

Fruja I., Jivan A., Marketingul serviciilor, Editura Nero-G, Timișoara, 1999

Greffe X., Mairesse J., Reiffers J. L., Enciclopedie économique, Economica, Paris, 1990

Ioncică Maria, Minciu Rodica, Stănciulescu Gabriela, Economia serviciilor, Editura Uranus, București, 1997

Jivan A., Economia sectorului terțiar, Editura Sedona, Timișoara, 1998

Plumb I. (coordonator), Rațiu – Suciu I.., Parlaghi A., Androniceanu Armenia, Enache I., Managementul serviciilor publice, Editura ASE, Facultatea de Management, Catedra de Management, București, 2000

Roșu – Hamzescu I., Comerț internațional cu servicii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989

*

* *

*** Anuarul statistic al României, CNS, București, 1989 – 1998, pag. 142, 178, 387, 624, 625

*** Buletin statistic trimestrial, nr. 4/1998, CNS, pag. 94

*** Raport național al dezvoltării umane, Ed. Expert, București, 1998, pag. 32