. Prezentarea Generala Si Situatia Financiara a Firmei (s.c. Xyz S.a.)

Capitolul I. Creditul, produs bancar principal

1.1. Conceptul de credit

Creditul a apărut după schimbul în natură și ca o consecință imediată a acestuia. Creditul este tot un schimb, însă are particularitatea că între momentele de schimb se intercalează factorul timp. Cu alte cuvinte, creditul este un schimb care începe în prezent și se termină in viitor . Indiferent de forma genetică și a desfășurării evolutive în timp a comerțului intern și internațional, creditul este apreciat că are o existență anterioară oricăror instrumente,modalități ori sisteme de plată.

Succesiv în timp, practica creditului l-a diversificat, în sensul că, dacă în fazele incipiente avea o formă naturală, acordarea unui bun în așteptarea restituirii lui în viitor la o perioadă convenită (creditul natural,împrumutul cum se numește acum ), ulterior au apărut forme noi, respectiv creditul în mărfuri și creditul în monedă.

La creditul în mărfuri, obiectul creditului îl constituie mărfurile vândute, deși atât rambursarea lui cât și a dobânzii aferente se efectuează în bani .

Creditul în monedă formează principala acivitate a organizațiilor financiar-bancare și altor instituții de credit .In această formă, atât obiectul creditului, cât și rambursarea lui împreuna cu dobânda se onorează în numerar sau în dispoziții asupra numerarului ( viramente, cecuri, ordine de plată ).

In mod curent se discută despre credit și despre împrumut, uneori aceste noțiuni fiind considerate identice. Cu toate acestea,ele sunt diferite, având asemănări și deosebiri .

Creditul constituie un contract prin care o bancă, o firmă sau o persoană transmite unei firme sau unei persoane fizice o sumă de bani pentru a o folosi, o anumită perioadă de timp .pentru realizarea unui scop personal (afacere, investiție), cu obligația de a restitui suma și dobânda aferentă, conform prevederilor stipulate în contractul de creditare.

In timp ce creditul se referă la bani sau alte valori în relațiile băncilor cu clientela lor, împrumutul cuprinde o sferă mai largă, incluzând și obiecte sau alte bunuri.

Relevant este și aspectul că,referindu-se la o perioadă viitoare, mai scurtă sau mai lungă de timp, atât creditul, cât și împrumutul în bani presupun restituirea (rambursarea )unei valori mai mari, diferența în plus reprezentând dobânda.

Creditul este activitatea de bază intr-o bancă, ea putând genera profituri importante pentru investiție, dacă este practicată corect, dar care poate duce și la pierderi majore. Prin urmare activitatea de creditare trebuie abordată intr-o manieră structurată și logică.

Creditul reprezintă o anticipare a unor câștiguri viitoare si comporta, prin valoarea sa, existența unor riscuri: unul de insolvabilitate a clientului, care poate duce la pierderea din partea băncii a sumei date cu împrumut ; altul de imobilizare, situație in care clientul, din diferite motive, nu rambursează la scadență sumele primite. Luarea in calcul a acestor riscuri reprezintă pentru orice bancă un element esențial in aprecierea oportunității plasării resurselor sub formă de credite. Drept urmare, acordarea efectivă a creditelor este precedată de estimarea posibilității recuperării acestora la scadență și a capacității lor de a genera venituri pentru banca finanțatoare. In luarea deciziei de finanțare prin credite a firmelor, capacitatea potențialului credit de a aduce câștiguri băncii are o importanță mai mare decât furnizarea de garanții, in măsura in care executarea silită este o soluție extremă la care apelează banca pentru recuperarea sumelor datorate de către firmă.

Această capacitate se verifică prin diferite metode de observare și evaluare care se îmbină cu respectarea anumitor cerințe, restricții și principii de prudență bancară.

Operațiunile de creditare efectuate de bănci au la bază prudența bancară precum și următoarele principii generale:

-credibilitatea, suportul moral, elementul psihologic, esențial, fără de care creditul nu poate exista. Dobândirea încrederii presupune cunoașterea clientului, iar aceasta se realizează printr-o permanentă activitate de informare și documentare pentru formarea convingerilor privind: calitățile morale și profesionale ale echipei manageriale a societății creditate și reputația firmei privită prin prisma calității produselor și serviciilor oferite și a relațiilor cu partenerii de afaceri;

-forma contractuală. Toate operațiunile de creditare ale băncii trebuiesc consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții;

-destinația creditului obligă firma de a utiliza creditul potrivit cu scopul pentru care a fost acordat oferind băncii posibilitatea de a urmări respectarea modului de utilizare;

-rambursarea la termen a creditului. Oferă echilibru întregului proces de creditare și asigură condițiile pentru reluarea continuă a acestuia. Determinarea capacității reale a împrumutatului de a realiza venituri, alegerea și convenirea garanțiilor asiguratorii, precum și supravegherea modului de utilizare a creditului sunt principalele măsuri care asigură înfăptuirea acestor principii;

-dobânda. Reprezintă interesul care stă la baza deciziei de finanțare a firmelor de către bănci și creșterea prețului pentru creditul utilizat. Se negociază de bănci cu potențialii clienți având în vedere dobânda pieței și raportul între cererea și oferta de capital;

-garantarea creditului. Orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile și imobile sau cu titluri de valoare existente în patrimoniul firmei. Garanțiile asiguratorii reprezintă principalul mijloc preventiv prin care se diminuează riscul insolvabilității.

1.2.Tipuri de credite

In general nevoia de creditare apare din lipsa de fonduri proprii, pentru a face față în întregime cheltuielilor ocazionate de desfășurarea normală a activității complexe a fiecărui agent economic (producție, activitate comercială, investiții ).

In economia de piață raporturile de credit sunt considerabile, în dimensiunile lor și multiple, în varietatea lor. In aceste condiții orice categorisire a acestor raporturi poate fi considerată discutabilă prin criteriile utilizate sau prin gradul de cuprindere .

In aceste premise, se urmărește în continuare caracterizarea fenomenului general, în primul rând prin gruparea operațiilor de credit, funcție de natura lor și de cadrul în care acționează, subliniind implicit aspectele care le diferențiază, iar în al doilea rând, se urmărește ca în această grupare să se cuprindă în mare parte raporturile de credit semnificative .

Infăptuind o asemenea analiză a raporturilor de credit se va folosi o amplă paletă de criterii, care să le caracterizeze, să le afirme independențele și, prin aceasta, să le diferențieze.

Criteriile care determină delimitarea principalelor tipuri de credit sunt :

-persoana creditorului

-modalitatea specifică de formare și utilizarea capitalurilor disponibile

-persoana debitorului

-dimensiunile și dinamica necesităților debitorului și modul de folosire a capitalurilor împrumutate

-obiectul creditului și sfera de utilizare

-duratele de constituire a capitalului disponibil și de utilizare de către împrumutați.

Privite din acest punct de vedere raporturile de credit s-au cristalizat, de-a lungul vremii, în cinci mari feluri de credite și anume :

-creditul comercial

-creditul bancar

-creditul obligatar

-creditul ipotecar

-creditul de consum .

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalități diferite, pe termen scurt și pe termen mediu și lung, privind operații bazate pe înscrisuri sau fără, garantate, sau negarantate, în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general.

In raporturile de credit cu banca se pot angaja și persoane care în acest cadru nu au calitatea de agenți economici.

Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce . Pe de o parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozite care pot fi folosite de către acestea, ca resurse . Pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producție curente sau cu recuperare ulterioară, pentru investiții ..

Esențial în aceste raporturi este faptul că unul din parteneri este banca, iar relațiile între bancă și partener se desfășoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile și realizarea de profituri, în principal sub formă de dobânzi .

Majoritatea creditelor bancare în economia de piață sunt acordate pe bază de plată și de credit (cambia, trata,biletul la ordin ), chitanțe sau alte documente similare, în cazul creditelor de valori mai mari se încheie „contracte de credit „însoțite de o analiză prealabilă a situației economico-financiare a solicitantului de credit (uneori chiar un studiu de fezabilitate ), iar banca cere garanții speciale.

Din punct de vedere al duratei, creditele bancare pot fi :credite pe termen scurt, pe o durată de până la un an și credite pe termen mediu și lung cu durată de la 1 la 5 ani, respectiv de la 5 la 10 și chiar la 25 de ani.

Creditarea pe termen scurt

Scopul constituirii resurselor unei bănci comerciale este de a efectua plasamente, atât din fondurile proprii, cât și din cele atrase.

Operațiunile de plasament sunt cele prin care se distribuie fondurile de care dispune banca sub diverse forme în scopul obținerii unei dobânzi . Ele sunt operațiuni active. Plasamentele pot fi în numerar sau în bani de credit .În acest din urmă caz, banca pune la dispoziția clientului, doar creditul prin semnătura dată, sau prin garanția ce o preia.

Deci creditele pe termen scurt sunt în general credite de exploatare .La noi se recurge în foarte mare măsură la aceste credite și datorită următorilor factori :

-rentabilitatea multor agenți economici nu se ameliorează;

-puterea pieței financiare este mică;

-prețul bunurilor nu este ridicat;

-volumul afacerilor nu crește rapid;

-concurența bancară care face să se diminueze prețul creditului prin reducerea marjelor de dobândă;

-agenții economici nu mențin îndatorarea lor la niveluri rezonabile;

Băncile acordă credite pe termen scurt în următoarele condiții pentru solicitanți :

desfășoară activitate potrivit legii ;

au deschise conturi la banca de la care solicită credite ;

prezintă documentația de credite ;

au calitatea de a-și asuma obligații în nume propriu sau în numele societății ;

creditul să fie utilizat pentru realizarea de acțiuni specifice profilului agentului economic ;

agentul economic să desfășoare o activitate rentabilă, caracterizată printr-un nivel optim al indicatorilor înscriși în analiza financiară ;

să facă dovada existenței capacității de rambursare a creditului ;

să prezinte situația garanțiilor materiale solicitate de bancă;

să organizeze corect contabilitatea și să o țină „la zi „.

Acordarea creditelor pe termen scurt se face pentru agenții economici în completarea fondurilor proprii, adică pentru acoperirea cheltuielilor de producție și desfacere, achiziționarea de produse și mărfuri în vederea cheltuielilor aferente producției din perioada următoare (producție neterminată ), pentru unele nevoi temporare . Acordarea creditelor pe termen scurt se face pe obiecte, adică pentru: aprovizionare, salarii,reparații, produse în curs de încasare, depozitarea, prelucrarea și desfacerea produselor, stocuri sezoniere .Activitățile agenților economici sunt creditate în mod diferențiat în funcție de bănci, sector de activitate, termene, factori de risc.

Majoritatea băncilor comerciale din România practică următoarele limite maxime de creditare:

-până la 70% pentru creditele necesare acoperirii cheltuielilor de producție ale agenților economici din industrie, agricultură și prestări servicii;

-până la 70% din vânzările agenților economici cu activitate de comerț;

-până la 90% din valoarea stocurilor de produse constituite temporar și care au asigurată desfacerea pe bază de contracte ferme.

Pentru a fixa ponderea participării cu fonduri proprii, băncile au în vedere disponibiactică următoarele limite maxime de creditare:

-până la 70% pentru creditele necesare acoperirii cheltuielilor de producție ale agenților economici din industrie, agricultură și prestări servicii;

-până la 70% din vânzările agenților economici cu activitate de comerț;

-până la 90% din valoarea stocurilor de produse constituite temporar și care au asigurată desfacerea pe bază de contracte ferme.

Pentru a fixa ponderea participării cu fonduri proprii, băncile au în vedere disponibilitățile la vedere ale agenților economici, depozitele, alte resurse proprii, valorile materiale realizate din producție proprie, valorile unor lucrări executate cu forțe proprii.

Acordarea efectivă a creditului, deci plata lui se face după semnarea contractului de credite și depunerea la bancă de către agentul economic, a întregii documentații de credite.

Eliberarea sumelor se face o singură dată sau eșalonat, după cum este specificat în contractul de credite.

Plățile din credite pot fi făcute în numerar ( împrumutatului )sau virament către furnizorii beneficiarului de credite .

Plățile în numerar se fac pe baza ordinului de plată sau cecului pentru :

-salarii și cheltuieli de deplasare;

-plata produselor agricole achiziționate de la persoane fizice;

-plata animalelor cumpărate de pe piața liberă;

-plata altor bunuri cumpărate de la persoane fizice;

-efectuarea altor plăți acceptate de bancă.

Plățile prin virament se operează în conturi numai cu consimțământul beneficiarilor de credite și anume, pe măsura efectuării cheltuielilor prevăzute în devize obiectivelor creditate. Plata se face prin ordin de plată, cecuri din carnete cu valoare limitată, acreditive deschise, dispozitive de încasare.

Banca poate elibera scrisori de garanție din credite în favoarea furnizorilor pentru efectuarea unor plăți viitoare .In acest caz, sumele aferente sunt blocate în contul de împrumut.

Rambursarea creditelor pe termen scurt se face în mod eșalonat, pe o perioadă de până la 12 luni,iar uneori chiar până la doi ani. Rambursarea se face în cadrul termenelor maxime aprobate pentru rambursare. Banca ține seama de posibilitățile reale ale beneficiarilor de a rambursa credite (de exemplu, pe perioada de realizare a veniturilor sau de constituire a resurselor pentru investiții).

Deci, sumele de rambursare și termenele se stabilesc prin negociere între banca și agentul economic.

Rambursarea se face din sumele încasate de agentul economic pentru produsele, serviciile și lucrările sale, din despăgubiri, din orice alte încasări .

Încasarea ratelor scadente se poate face prin :

-înregistrarea directă în conturile de credite a încasărilor de împrumutat;.

-depunerea în numerar la casieriile băncii a sumelor datorate;

-virarea din conturile de disponibilități pe bază de dispoziție de plată întocmită de împrumutat, a sumelor pe care acesta le rambursează anticipat;

-încasarea ratelor neachitate din orice disponibilități existente în conturile agenților economici împrumutanți sau din orice încasări ale acestora.

La creditele restante, banca percepe o dobândă majorată până la recuperarea creditelor restante. Acesta se face din orice încasări realizate de agentul economic împrumutat sau din orice disponibilități din contul acestuia. Recuperarea creditelor se face prin debitarea automată a contului agentului economic împrumutat. Această operațiune se execută de compartimentele de specialitate ale băncii conform contractului de creditare.

Creditarea bancară pe termen lung și mediu

Aceste credite au la bază, criteriul duratei. Din punct de vedere al obiectului creditării, ele sunt credite pentru investiții și pentru cunoașterea lor trebuie să pornim de la activul imobilizat al bilanțului agentului economic ce solicită creditul.

Aici sunt cuprinse mașini, instalații, fabrici, depozite, birouri, magazine, titluri de participare industrială sau comercială .

Scopul agentului economic de a contracta credite este punerea în funcțiune a activelor imobilizate .

Pentru a acorda credite pentru investiții banca va avea în vedere structura financiară a întreprinderii, deci echilibrele importante ale bilanțului. In cazul creditelor pentru investiții banca acordă mult mai mare atenție circumstanțelor economice, studiului pieței, situației financiare a întreprinderii . In primul rând, banca trebuie să pună un diagnostic general privind sănătatea financiară a agentului economic.

Creditele pe termen lung și mediu finanțează deci partea superioară a bilanțului, adică imobilizările, instrumentele de muncă. De aceea, între bancă și agentul economic care împrumută se încheie un contract pe termen lung. Cu cât durata creditului este mai mare, cu atât asocierea băncii cu agentul economic va fi mai lungă și mai dificilă.

Creditele pentru investiții presupun studiul autofinanțării. Pentru cunoașterea gradului de autofinanțare, banca analizează cifra de afaceri a agentului economic, costurile, profiturile, toate în evoluția lor viitoare.

Este de asemenea necesară cunoașterea elementelor de autofinanțare și anume:

-amortizarea ;

-rezervele ;

-provizioanele ;

-profitul net după impozitare .

Creditele pe termen lung contribuie la consolidarea capitalurilor permanente ale agenților economici .

Dacă împrumuturile pe termen scurt sunt legate îndeosebi de fondul de rulment, creditul pe termen lung se corelează în primul rând cu autofinanțarea.

Față de creditul pe termen mediu, creditul pe termen lung se deosebește în esență prin durată (peste 5 ani, față de 1-5 ani) și prin dispariția fenomenului conjunctural, prezent uneori în primul caz. Banca are interesul să acorde creditul pe termen lung pe o perioadă mai scurtă, mai ales în situația de inflație .

Obiectul creditului pe termen lung constă în finanțarea imobilizărilor a căror durată de amortizare depășește 5 ani. Este vorba deci de finanțarea unor proiecte ce privesc achiziționarea sau construirea de mijloace fixe, capacități, instalații, uzine, mijloace de transport. Asemenea credite pot fi acordate și pentru consolidări, modernizări, reutilări ale unor capacități deja existente.

Resursele de creditare pe termen lung și mediu sunt aceleași ca în cazul creditelor pe termen scurt .

Creditele pe termen lung și mediu se acordă tot în scopul completării fondurilor proprii pentru investiții .

Și în cazul de față, creditarea se face diferențiat, în funcție de strategia băncii, bonitatea clientului, perioada de rambursare, factorii de risc .

In mod obișnuit, acordarea creditelor pe termen lung și mediu are în vedere limita de 60% din necesarul total de investiții, diferenția de 40% fiind acoperită din fonduri proprii. Ponderea creditelor poate merge însă până la 80-90% dar cu aprobarea comitetelor de credite sau chiar a consiliilor de administrație ale băncilor.

Participarea cu fonduri proprii are în vedere :

-depozitele în lei și în valută neangajate, constituite pentru investiții (fond de dezvoltare );

-valoarea construcțiilor, utilajelor, materialelor proprii incluse în costul total al investițiilor determinate pe baza documentelor cu care au fost achitate ( facturi, acte de vânzare –cumpărare);

-sumele din valorificarea unor mijloace fixe ;

-valoarea lucrărilor ce vor fi executate cu forțele proprii ale agentului economic ;

-valoarea neutilizată a amortizării .

Aprobarea sau respingerea cererii de creditare se face după efectuarea analizei îndeplinirii condițiilor de creditare . Se au în vedere în primul rând, bonitatea agentului economic, cât și garanțiile asigurătorii . Pentru aprobare, cererea de credite, însoțită de referatul de analiză, fișele de evaluare a împrumuturilor și întreaga documentație depusă de solicitant se prezintă comitetului de credite al unității operative a băncii. Acesta aprobă sau respinge creditarea.

Creditele aprobate unui singur agent economic nu pot depăși 20% din capitalul social plus rezervele băncii. După aprobarea cererii de credite se întocmește fișa dosarului de credite, care se atașează la documentația de credite.

După aprobare se trece la întocmirea și semnarea contractului de credite.

Acordarea, deci plata efectivă a creditelor, se face numai după semnarea contractului de credite.

Mai este necesar și un grafic de acordare și rambursare a împrumutului . Plata creditului se face – în cazul creditelor pe termen lung și mediu – în mod eșalonat.

Mai rar eliberarea fondurilor se poate face și o singură dată . Plățile trebuie să se încadreze în limita de creditare . Se pot face și suplimentări sau reduceri ale limitei lunare .

In cursul realizării proiectului de investiție, compartimentul de finanțare –creditare al băncii supervizează și controlează ca plățile din credite să se facă în concordanță cu stadiul execuției .

Se poate afirma că în cazul creditelor pe termen lung și mediu, documentația este mai riguros întocmită, întrucât angajează banca și agentul economic pe o perioadă mai lungă și deci pot interveni mai multe perturbări ale procesului micro și macro economic.

Analiza documentației de credite este de maximă importanță pentru bancă, pentru că pe baza ei se evaluează și se acordă credite. Se analizează în primul rând, îndeplinirea condițiilor de creditare .

Evaluarea împrumuturilor solicitate de agenții economici are în vedere posibilitățile de rambursare și garanțiile depuse de client și acceptate de bancă. De asemenea, se ține seama de procentele maxime de creditare fixate de fiecare bancă comercială.

Ca și în cazul creditelor pe termen scurt, rambursarea se face pe baza unui grafic de eșalonare a ratelor scadente și a dobânzilor aferente. Termenele pot fi negociate și obligatoriu se ține seama și de posibilitățile agentului economic. Se iau în considerație și profiturile realizate de obiectivul de investiții dat în funcțiune, întrucât, practic din acest profit trebuie rambursat creditul, în primul rând.

Operațiunile de recuperare a ratelor și de contabilitate sunt asemănătoare situației de la creditele pe termen scurt.

Si în cazul acestor credite pot fi folosite proceduri de executare silită sau faliment .

1.3.Costul creditului

Creditul, dobânda sunt prezente în activitatea băncilor și agenților economici, ca urmare a insuficienței autofinanțării și deci a apariției fenomenului economic de îndatorare.

Pentru determinarea costului capitalului împrumutat sunt luațiîn considerare mai mulți factori, printre care:

-creditele acordate;

-costul resurselor pentru banca ce acordă creditele;

-serviciile de efectuare a plăților de către bănci;

-depozitele și economiile;

-taxa scontului;

-dobânzile practicate pe piața financiară;

-comisioanele;

-spezele reale (salariile personalului bancar, salariul custodelui gajului de mărfuri sau comisionul acestuia, onorarii, expertize, deplasări);

-costul altor produse bancare.

Dacă unii din acești factori au un rol concret și pot fi cuantificați, alții sunt de politică economică generală.

În general, costul capitalului concretizat în creditele acordate agenților economici se stabilește în funcție de dobânda la aceste credite, care, la rândul ei, are la bază costul resurselor și dobânda interbancară. Costul capitalului este, deci, în primul rând, costul finanțării.

În modul cel mai simplu, costul capitalului împrumutat de către agenții economici se calculează după următoarea relație:

C = C + C + P

unde

C =costul împrumutului (capitalului);

C = costul resurselor băncii care împrumută;

C = costul plății creditului (transferul resurselor, sumelor încasate, ratelor scadente, încasarea dobânzilor);

Pb = profitul băncii.

Desigur că atunci când optează pentru un credit, agentul economic are in vedere nu numai costul împrumutului, ci totalul costurilor de capital (deci ale întregului sau capital), inclusiv costurile de funcționare și de investiții. Scăderea ratei dobânzii si deci a costului capitalului este o cale de încurajare a producției și investigațiilor, și contribuie la sporirea producției de bunuri și servicii și la creșterea vitezei de circulație a banilor.

Unul dintre factorii cheie în activitatea bancară este realizarea unei relații optime între dobânzile primite și cele plătite, având în vedere că această diferență va reprezenta în final câștigul băncii (profitul).

Din analiza activelor și pasivelor se deduce că fiecare din acestea are costul sau câștigul propriu pentru bancă. Modificarea ratei dobânzii are un impact serios asupra volumului produselor de creditare de exemplu, datorită dobânzilor reduse, produsele de economisire au început să devină baza resurselor de creditare ale băncilor de creditare.

Dobânda trebuie prezentată neapărat alături de conceptele „capital”, „credit”, „risc”. Ea apare în procesul creditării. Creditul fiind actualmente cel mai important produs al băncilor comerciale din țara noastră determină dobânda ca fiind o parte a costului său. Costul creditului apare –alături de risc – ca o componentă de bază a prețului produsului bancar numit credit.

Din punctulde vedere al băncii creditoare sau debitoare contează foarte mult la calculul dobânzii dacă aceasta este fixă sau variabilă. Uneori la dobânda practicată de bancă se adaugă o marjă în funcție de coeficientul de risc. Marja se adaugă la dobânda de bază care se formează în funcție de dobânzile de pe piața interbancară, iar câte o dată în funcție de dobânzile practicate chiar pe piața monetară.

Dobânzile pot fi calculate și plătite lunar, trimestrial, semestrial și anual. Clienții vor să știe cât îi costă împrumutul, motiv pentru care acordă o mare atenție calculului dobânzi și vor să fie specificat în contractul de împrumut.

Calculul dobânzii are în vedere în primul rând, deci, costul fondurilor și dobânda interbancară. De asemenea, avem în vedere, varietatea foarte mare a dobânzii(la credite, la depozite, la disponibilitățile la vedere, pentru bonuri de tezaur, pentru obligațiuni, pe obiecte de creditare, la certificate de depozit, la carnete de economii).

Calculul dobânzii cuprinde:

1.Dobânda simplă se calculează după formula:

D =

unde:

D = masa dobânzii (dobânda),

c = capitalul împrumutat sau investit (creditul ),

t = timpul în zile,

r = rata dobânzii.

De aici putem determina rata dobânzii:

r =

Acest calcul este utilizat de către băncile comerciale în cazul creditelor pe termen scurt, sau în cazul depozitelor. Suma dobânzii este proporțională cu mărimea creditului, cu durata creditului și cu rata dobânzii.

2.Dobânda compusă. Se utilizează tot mai mult de către băncile comerciale. Actualmente, ea se calculează nu numai la creditele mai mari de 12 luni, ci și pentru unele credite pe termen scurt pentru dobânzile la termen. În esență, dobânda compusă cuprinde și capitalizarea (fructificarea) dobânzii simple.

Dobânda compusă presupune ca la sfârșitul fiecărei perioade de timp (de exemplu, luna), la suma ce reprezintă depozitul sau creditul să se adauge o altă sumă (dobândă) care intră în calculul pentru luna următoare. Deci la sfârșitul perioadei, unitatea bănească devine 1+d = f (factor de multiplicare).

Capitalul inițial (creditul, depozitul) devine capital final (după ce este înmulțit cu factorul de multiplicare).

Deci capitalul final (C1) va fi :

C1 = C0

în care:

n = număr de luni sau ani(perioade).

Rata dobânzii compuse se calculează:

r' =

unde:

r = rata anuală a dobânzii simple ;

n = număr de perioade de capitalizare dintr-un an (număr de luni, de exemplu).

Deci în cazul dobânzii compuse, diferă în mod periodic mărimea capitalului împrumutat, adică a sumei plasate.

În băncile comerciale calculul dobânzilor se face în conformitate cu o modalitate elaborată de departamentul contabilității. Calculul se face lunar, în prima zi lucrătoare a lunii pentru toți clienții. Încasarea dobânzilor de către bănci se face lunar, cu prioritate față de alte datorii, din disponibilitățile existente în conturile curente ale beneficiarilor de credite.

În economia de piață, mărimea dobânzii poate fi privită și ca un rezultat al negocierii între bancă și agentul economic. Dar mult mai mulți factori influențează dobânda, scădere sau creșterea ei.

Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital și cu elementele „timp” și „risc”.

Aceste concepte și elemente se regăsesc în cele mai succinte formulări ale dobânzii.

Astfel, într-un sens, dobânda poate fi considerată ca o remunerare pe care capitalistul o primește pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredințat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe o durată dată, pentru o folosire oarecare.

În sens restrâns, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau prețul folosirii capitalului și totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.

Ca element al contractului de credit nivelul dobânzii este acceptat, în fiecare caz în parte, de creditor și debitor ca urmare a unei negocieri de durată sau mai operative.

Fiecare dintre părți dorește să aibă, în contextul acceptării soluției, anumite orientări care să motiveze și să justifice decizia adoptată.

Deci se pune problema de a discerne și considera factorii ca audiență și acceptabilitate generală.

Un prim factor este productivitatea capitalului, o anumită productivitate a capitalului, adică o anumită rată a profitului, aflate într-o dinamică determinată de evoluții și conjuncturi.

Întreprinzătorul, atunci când își propune să mobilizeze un capital suplimentar, trebuie să evalueze realist posibilitățile de rentabilitate, respectiv dimensiunile profitului,întrucât el va trebui să remunereze corespunzător pe deținătorul de capital.

Contractul de credit care include ca un element semnificativ nivelul dobânzii, este de fapt un acord, între cele două părți interesate, cu privire la nivelul dobânzii, sau altfel exprimat un compromis între cele două părți. Angajându-se în a plăti o anumita dobânda, debitorul admite o anumita diminuare a profitului său net.

Compromisul, sau maniera de a ajunge la înțelegere trebuie să persiste în relațiile dintre debitor și creditor asigurând permanența condițiilor de creditare.

Un al doilea factor general ce determină nivelul dobânzii este lichiditatea.

Independent de orice alte condiții, creditorii vor prefera acea formă de împrumut care să le asigure lichiditatea. Deci se preferă termene scurte.

Orice angajare mai îndelungata a resurselor creditului, orice diminuare a lichidității sale este însoțită de o sporire a sumelor plătite ca dobânzi, implică o creștere a nivelului dobânzii.

Deci stabilirea nivelului dat al dobânzii în cadrul contractului de credit este și o expresie a compromisului între creditorii care doresc o cât mai ridicată lichiditate și debitorii interesați în a plăti cât mai puțin pentru aceasta.

Riscul nerambursării este un alt factor general al nivelului dobânzii.

Rambursarea la termen este o condiție a perpetuării raporturilor de credit și a sistemului de credit. Rambursarea este o cerință generală care poate fi asigurată dacă în cazurile particulare se iau măsurile necesare de evitare și acoperire a acestui risc.

Aceste cerințe, în general acceptate, conduc la separarea elementelor de structură a dobânzii în:

dobânda pura care este costul utilizării capitalului, și

plata necesară pentru recuperarea riscului nerambursării, respectiv pentru acoperirea pagubelor suferite pe această cale.

O asemenea considerare a riscului și a soluțiilor de acoperire motivează o politică personală a băncilor în domeniul dobânzilor, orientată după gradul de risc pe care îl presupune fiecare credit acordat, funcție de condițiile reale pe care le are fiecare debitor.

De asemenea, la rândul lor, deponenții care asigura partea preponderentă a resurselor băncilor sunt, în mai toate țările, asigurați prin instituții speciale cu privire la redobândirea integrală a sumelor depuse. Evident, plățile pentru asigurarea depozitelor prezintă un cost pentru bănci, un element de cost al creditului.

Raportul dintre oferta si cererea de credite este evident un factor esențial în determinarea nivelului dobânzii.

Oferta de credite este determinată primordial de nivelul economisirii în țara respectivă, de opțiunile tradiționale ale populației pentru economii. Evoluția nivelului de economisire poate fi stimulată de nivelul dobânzii, dar oricare ar fi nivelul dobânzii există un nivel dat al economisirii.

Determinat de preferințele familiilor de a economisii este nivelul individual al venitului și implicit nivelul și preferințele de consum.

Stabilitatea economică si politică are și ea un rol important în a încuraja formarea capitalului. Orice fenomen de instabilitate politică și de dezechilibru economic, în special inflația, diminuează nivelul economisirii și influențează negativ dimensiunile resurselor de creditare.

Cererea de credite este intercondiționată de trei mari debitori: guvernul, agenții economici si familiile, deopotrivă influențați de evoluția activității economice și tendințele de dezvoltare a investițiilor.

Așa cum am precizat anterior nivelului dobânzii astfel determinat este „dobânda de bază” la care se adiționează în mod firesc factorul de risc, care majorează astfel diferențiat, nivelul dobânzii pentru fiecare din solicitanții de credit.

Capitolul II. Banca Comercială Română – prezentare generală

Banca Comercială Română a luat ființă în decembrie 1990, prin preluarea de la Banca Națională a activităților comerciale. Momentul a reprezentat, putem spune, chiar începutul reformei sistemului bancar românesc.

An de an, banca s-a consolidat sub toate aspectele, întreaga activitate a BCR având în spate proceduri și norme prudențiale specifice. Ca rezultantă, Banca Comercială Română este azi cotată de specialiști ca lider al pieței financiare românești, fiind căutată de marile bănci străine și de oamenii de afaceri din întreaga lume.

În ce privește eficiența, BCR este una din cele mai profitabile instituții bancare românești, reper al unor politici performante, flexibile, dinamice și în același timp, prudente și echilibrate.

Indicatorii de performanță calculați în funcție de profitul net, se mențin la un nivel bine apreciat pe plan internațional, astfel: rentabilitatea capitalurilor proprii = 14,90% (recomandat între 10-20), rentabilitatea activelor = 1,73% (recomandat între 0,5-1,6) iar indicele de adecvare a capitalului la active = 17,78% (recomandat min. 12%).

În clasamentul european BCR este cotată cu următorii indicatori (în conformitate cu Raportul Anual '99 al băncii, audiat de Pricewaterhause Coopers) :

>Puterea băncii (capital de rang 1) = 485 mil. USD,în creștere cu 90,4% față de anul precedent valoare care situează BCR pe primul loc în România.

>Mărimea activelor = 2.849 mil. USD, în creștere cu 84,1% față de 1998, valoare cu care BCR ocupă locul 365 în Europa, ca mărime.

>Soliditatea băncii (raportul capital/active) = 17,02%.

>Performanța, valorile indicelui de adecvare a capitalului = 22,18% și a ratei profit/active = 5,88% poziționează BCR în top 500 mondial

>Eficiența activității bancare menționăm, de asemenea, că BCR este cotată cu un raport costuri/venituri = 37,5%, mai bun decât cel obținut de multe dintre cele mai puternice bănci din lume.

Prestigioasa revistă britanică de specialitate „The Banker” membră a grupului Financial Times a nominalizat BCR drept „Banca anului” în România. Nominalizarea BCR ca „Banca anului” este o confirmare a stabilității, puterii și dinamismului instituției, apreciată drept cea mai bună bancă și de către specialiștii altor reputate publicații de profil din străinătate precum Euromoney Global Finance, Busines Central, ca de altfel de întreaga comunitate financiar-bancară internațională.

Strategia băncii prevede deschiderea cât mai largă spre exterior, domeniu în care Banca Comercială Română are deja o carte de vizită prodigioasă, semn al forței și credibilității sale:

are relații de corespondent, cu documente de control schimbate, cu peste 750 de bănci străine, majoritatea acestora clasate în primele 1.000 din lume;

beneficiază de 60 de linii de creditare acordate de mari instituții bancare și garantate de instituțiile guvernamentale specializate din principalele țări industrializate;

este singura bancă comercială românească ce a „ieșit” pe piața internațională de capital, fără garanții guvernamentale, cu o emisiune de obligațiuni de 75 milioane dolari;

administrează, singură sau în coparticipare, mari proiecte de finanțare acordate României de Banca Mondială, B.E.R.D., B.E.I. și PHARE;

în octombrie 1998 a devenit operațională Banca Comercială Română – Sucursala Chișinău, prima unitate deschisă de BCR în afara granițelor;

în urma absorbției BANCOREX, BCR are reprezentanțe la NewYork, Moscova, participații externe la bănci din Londra, Paris, Milano, Cairo și sucursală la Nicosia.

Banca Comercială Română este o bancă universală care oferă clienților o foarte bogată gamă de produse și servicii bancare, în lei și în valută, de la operațiuni de cont curent și creditare până la consultanță.

Pivot al pieței cardurilor din România, BCR oferă 5 tipuri de cărți de debit , în lei și valută, utilizate astăzi de peste 150.000 de clienți, persoane fizice și juridice.

BCR este prima bancă din România care asigură transferul rapid de valută pentru persoane fizice prin rețeaua mondială MoneyGram. Acest serviciu bancar a fost bine primit de public, volumul operațiunilor depășind lunar 3.000.000 USD.

Un alt serviciu bancar modern, foarte solicitat de clienții persoane juridice, este aplicația de electronic banking denumită MultiCash-BCR. Programul permite efectuarea decontărilor direct de la sediul clientului, prin calculator, consultarea extrasului de cont și pune la dispoziție o serie de alte informații bancare.

Banca Comercială Română își propune să continue dezvoltarea, pe baza unei strategii cu orizont de timp anul 2005, având ca scop consolidarea poziției sale în sistemul bancar românesc și satisfacerea cerințelor clienților din toate punctele de vedere.

Ca un rezultat al celor prezentate, am putea spune că BCR încearcă și reușește să fie un partener echilibrat, puternic și dinamic pentru economia reală în ansamblul ei, transformând numele în renume.

BCR oferă servicii și produse specifice unei bănci universale, clienților săi care pot fi clienți strategici (regii autonome, companii mari, companii internaționale importante), societăți comerciale de orice fel cu capital de stat sau privat, persoane fizice.

Principalele produse și servicii oferite de BCR:

CARDURI

Cardul BCR Maestro

Cardul BCR VISA Clasic

Cardul BCR VISA Business

Cardul BCR EUROCARD Business

DEPOZITE

Certificat de depozit cu parolă

Contul de depozit la vedere în lei

Contul de depozit la termen în lei

Contul de depozit la vedere în valută

Contul de depozit la termen în valută

Depozite pentru pensii

Certificate de depozit cu discount

CECURI

Cecurile de călătorie în valută

Eurocecuri –acceptare la plată

Cecuri la ordin în valută –acceptare la plată

Cecuri la ordin în valută –vânzare

Cecuri de trezorerie SUA – acceptare la plată

CREDITE pentru persoane fizice

Credit pentru finanțarea de activități lucrative

Credit pentru construiri și/sau cumpărări de locuințe

Credit pentru efectuarea de lucrări la locuința aflată în proprietate

Credit pentru cumpărări de autoturisme din producția internă

Credit pentru nevoi personale

CREDITE pentru persoane juridice

Credit global de exploatare

Credit pentru finanțarea stocurilor

Credit pentru finanțarea stocurilor sezoniere

Credit pentru export

Credit de scont

Credit de cecuri remise spre încasare

Credit de factoring

Credit pentru facilități de cont

Credit pentru trezorerie pentru valuta vândută

Credite pentru echipament pe termen mediu și lung

Linii de credite

Credit în valută pe termen mediu și lung

Credit pentru activitatea de leasing

Credit de forfetare

SERVICII

Acreditivul

Scrisoarea de garanție bancară

Evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor

Tranzacții pe piața valutară

Servicii de depozitare pentru fonduri de investiții șu societăți de investiții

Decontarea tranzacțiilor cu valori mobiliare pe piața bursieră și extrabursieră

Transferul sumelor în valută prin Merchants Bank

Transferul sumelor în valută prin Money Gram

Banca Comercială Română este organizată în conformitate cu HG nr.1190 din noiembrie 1990, cu aplicare de la 1 decembrie 1990

La 31 decembrie 2000 numărul unităților BCR era de 275 dintre care 41 sucursale județene. În municipiul București există 17 sucursale și 12 agenții.

BCR este organizată ca societate pe acțiuni și funcționează în baza statutului BCR. Sediul Central al băncii se află în București, bulevardul Republicii, nr. 14, sector 3, România. Durata de activitate a băncii este de 99 de ani de la data emiterii autorizației de funcționare de către BNR, cu posibilitatea extinderii acestei perioade.

Obiectul de activitate al băncii se concretizează în :

Atragerea și formarea de depozite bănești în lei și valută de la persoane fizice și juridice, române sau străine.

Acordarea de credite pe termen scurt, mediu și lung.

Efectuarea de servicii bancare, operațiuni pentru activitatea de comerț exterior și alte operațiuni bancare potrivit legii.

Volumul creditelor acordate de Banca Comercială Română a crescut de la an la an, iar dinamica acestora în sold la sfârșitul fiecărui an este ascendentă,

comparativ cu soldul de la începutul anului conform tabelului de mai jos.

În cadrul acestei dinamici a creditului, creditele în valută au avut o creștere superioară creșterii creditelor în monedă națională, creștere însă favorizată și de evoluția mereu ascendentă a cursului de schimb leu/dolar după cum se observă și în tabelul de mai jos.

În structură, după termenele de rambursare, creditele pe termen mediu și lung, iar în cadrul termenelor pe termen scurt, cele acordate în moneda națională au devansat pe cele în devize, așa cum arată în tabelul de mai jos.

Banca Comercială Română a manifestat constant disponibilitatea pentru satisfacerea cererilor de împrumuturi ale clienților proprii de toate categoriile și din sectoarele economiei, cu prioritate a celor destinate producției materiale și valorificării acesteia prin export.

Această acțiune trebuie înțeleasa însă în condițiile aplicării politicilor adoptate de bancă pentru acest domeniu, printre care putem aminti:

● respectarea normelor băncii care reglementează procesul de creditare în toată amploarea sa;

● încurajarea afacerilor viabile și sigure care pot să demonstreze că sunt profitabile;

● acceptarea clienților care au un grad corespunzător de bonitate și garanții sigure pentru rambursarea la termenele contractuale a ratelor scadente și a dobânzilor calculate.

Din analiza activității de creditare pe care Banca Comercială Română a realizat-o în ultimii ani rezultă cuprinderea în sfera creditării a tuturor ramurilor economiei românești, dar ramură prioritară a fost și rămâne industria.

Capitolul III. Studiu de caz privind creditarea la SC MONDEX SA

3.1 Prezentarea societatii S.C. MONDEX S.A.

Firma S.C. MONDEX S.A. are domeniul producerii si comercializarii ciorapilor si dresurilor, o tradite de peste 50 de ani.

Dezvoltarea sa s-a intensificat dupa 1989 cand incepe colaborarea cu firme straine concomitent cu efectuarea unor investitii pentru construirea unor hale noi si dotarea cu utilaje moderne, care au dus la o crestere calitativa si o diversificare a gamei sortimentale de produse (13 mil. perechi ciorapi per an).

S.C MONDEX S.A. s-a constituit prin HG 1365/1990 prin

preluarea patrimonului de la fosta Intreprindere de ciorapi Sibiu.

Ulterior in baza legii 58/1991 si a legii 77/1994, 70% din capitalul social a fost preluat de salariati si conducerea societatii devenind societate comerciala pe actiuni cu capital majoritar privat.

Capital social: 25.967.500.000 spatiu lei.

Participare la capitalul social:

70% salariatii si conducerea;

30% APAPS.

Numar actiuni nominative: 399.500

Valoare nominala: 65.000 lei/actiune

Incepand cu 1998 compania duce o politica de expansiune spre Europa Centrala si de Est (Polonia, Unguria, Bulgaria, Republica Moldova si Ucraina).

Obiectul principal de activitate consta in fabricarea unei game variate de ciorapi, sosete si ciorapi pantalon.

S.C. MONDEX S.A. se numara printre principalii producatori de ciorapi din romania, productia fiind destinata atat pietei interne cat si celei externe.

Concomitent societatea desfasoara si o serie de activitati auxiliare a caror pondere este nesemnificativa si se refera la:

Prestari servicii diverse, reparatii transport;

Comercializarea bunurilor de larg consum prin magazinele si standurile proprii.

Principalii furnizori ai S.C. MONDEX S.A. sunt:

Clienti

Piata de ciorapi este o piata distincta prin faptul ca nu exista inlocuitor al acestui produs care sa satisfaca aceleasi necesitati.

Consumatorii de ciorapi fac parte din toate categoriile sociale, din toate grupele de varsta cu toate etapele de viata, din toate zonele tarii, se incadreaza in toate criteriile fata de cultura, stil de viata, psihologie.

Piata disponibila ca suma consumatorilor care manifesta interes, dispun de venituri suficiente si au acces la produs este de asemenea egala cu piata potentiala.

Principalii clienti interni cu pondere mai mare in vanzari sunt prezentati in tabelul urmator:

Pietele de export cucerite de societate sunt:

– Piata Italiei

cu segmentul

barbati cu venituri medii si mari

ciorapi pentru vara si toamna-iarna.

– Piata Germaniei

cu segmentele

femei cu venituri medii

ciorapi pentru toamna-iarna si vara

barbati cu venituri medii si peste medie

ciorapi pentru tomna-iarna

– Piata Cehiei

cu segmentele

femei, copii, barbati din familiile cu venituri mici si medii

ciorapi si ciorapi pantalon

– Piata Austriei

cu segmentul

copii din familiile cu venituri medii, varsta 1-14 ani

ciorapi pantalon toamna-iarna

Concurenta

Piata disponibila neocupata de S.C. MONDEX S.A. in Romania este acoperita de producatori romani si importuri.

Principalii concurenti ai societatii pentru produsele ciorapi si ciporapi pantaloni grosi sunt:

producatori traditionali: Ciser S.A. Sebes, Cifa S.A. Timisoara, Apollo S.A. Bucuresti, Agnitex S.A. Agnita;

producatori noi: Overall Co. Bucuresti, Pinochio Bucuresti, Ro Galu Bucuresti, Camelia Campina, Attrico Targu Mures;

importuri: Italia, China, Turcia.

3.2. Situatia financiara a activitatii curente

Evolutia anterioara si curenta a rezultatelor obtinute de societate este prezentata pe baza situatiei patrimoniului si a contului de profit si pierderi aferente anilor 1999, 2000, 2001 si trimestrul I 2002.

Evolutia contului de profit si pierderi, sintetizat se prezinta astfel:

Privind in evolutie situatia financiara a societatii, se constata ca singurul an in care activitatea economica si financiara s-a incheiat cu pierdere este anul 2001. Cauzele care au condus la aceasta pierdere au fost determinate atat de factori obiectivi macroeconomici cat si de factori interni legati de activitatea societatii.

Factori macroeconomici:

Adancirea blocajului financiar si implicit scaderea capacitatii de plata a agentilor economici.

Depasirea nivelului prognozat a ratei inflatiei care a influentat rata dobanzilor bancare, reducerea puterii de cumparare atat a agentilor economici cat si a populatiei.

Cresterea concureantei pe piata a produselor societatii ac urmare a favorizarii importurilor de ciorapi de proasta calitate si preturi foarte scazute.

Cresterea accentuata a cursului de schimb al tuturor valutelor, cu influente asupra cheltuielilor finaciare si a importurilor de materii prime, materiale, utilaje.

Factori interni:

Lipsa de lichiditati accentuata de scadentele le creditele in lei si in valuta precum si de datoriile acumulate la furnizorii de materii prime si materiale.

Vanzarile de stoc (mai ales pentru acele produse la care exista riscul deteriorarii in timp), precum si vanzarile de produse in perioade de extrasezon, au condus la decizia de acordare a unor reduceri de preturi, care au diminuat sanatatea finaciara a societatii, dar au raspuns unor necesitati pe termen scurt (plati furnizori, rambursare credite, etc.).

Existenta de stocuri de produse finite fara miscare, cu o vechime de 2-3 ani pentru care au fost create provizioane in valoare de 1540 mil. lei.

Pierderea din activitatea financiara, a provenit atat din diferentele de curs valutar la datoriile in valuta ale societatii, cat si din dobanzile platite la creditele angajate.

Analizand insa situatia pe trimestrul I al anului 2002, trimestru ce cuprinde numai o luna (martie) de functionare a societatii in noua sa forma de societate mixta, se constata majorarea disponibilitatilor societatii prin aportul la capitalul social adus de partenerul strain si obtinerea de profit.

De asemenea, din informatiile oferite de conducerea societatii, rezultatele financiare de la sfarsitul lunii aprilie inregistreaza un profit important si ilustreaza achitarea integrala a creditelor aflate in sold la sfarsitul anului.

Toate acestea sunt premise care indreptatesc considerarea rezultatelor anului 2001 ca fiind accidentale, o buna parte a cauzelor interne care le-au provocat fiind conjuncturale.

Pe baza situatiei patrimoniale, aferente perioadei 1999-2001 si a trimestrului I 2002, s-a realizat o situatie a patrimoniului sintetizat care se prezinta astfel

Pentru structura patrimoniala a anului 2001 pot fi facute urmatoarele mentiuni:

Imobilizarile corporale au crescut in valoare absoluta fata de anul 2000 ca urmare a reevaluarii efectuate de societate in baza HG 983/1999.

Diferentele din reevaluare se regasesc in pasivul bilantului la cap. “fonduri si rezerve”.

Situatia creditelor existente in sold la 31.12.2001 se prezinta astfel:

Aceste credite au fost lichidate in primele patru luni ale anului 2002, asa cum rezulta din balanta de verificare la 04.2002, iar plata lor a fost inclusa in calculul fluxului de numerar al anului 2002.

Din totalul de 12851 mil. lei inregistrat la pozitia “alte datorii” suma de 9899 mil. lei o reprezinta datoriile neplatite la termen catre bugetul statului (5454 mil. lei) si catre bugetul asigurarilor sociale (4446 mil. lei). Pentru plata acestor sume societatea a obtinut o esalonare la plata dupa cum urmeaza:

TOTAL 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Aceste plati vor fi efectuate suplimetar obligatiilor cuvenite de plata ale societatii fata de cele doua bugete.

Din totalul furnizorilor de 14179 mil. lei suma de 8628 mil. lei o reprezinta ratele si dobanzile pentru contractul de leasing (utilaje) incheiat cu firma L-Italia, contract ce va expira in anul 2005.

Legat de primul trimestru al anului 2002 se poate mentiona faptul ca societatea a operat numai o parte din modificarile legate de majorarea capitalului social, restul urmand a se incheia in luna aprilie 2002.

Pe baza situatiei contului de profit si pierderi si situatiei patrimoniului s-au calculat indicatorii de bonitate atat pentru anii 1999-2001 cat si pentru cele 3 luni ale anului 2002, care se prezinta astfel:

Evolutia indicatorilor de bonitate intaresc concluzia potrivit careia anul 2001 a fost in mod accidental un an cu pierderi, trimestrul I al anului 2002 fiind punctul de cotitura catre o evolutie ascendenta a societatii.

Singurii indicatori care nu ating nivelele optime indicate de normele bancii din trimestrul I 2002 sunt “rentabilitatea in functie de cifra de afaceri” si “gradul de acoperire a cheltuielilor din vanzari”.

Avand in vedere faptul ca societatea a inceput sa obtina profit, este de asteptat ca pana la sfarsitul anului, nivelul acestor indicatori sa se amelioreze substantial.

3.3. Prezentarea investitiei

Strategia de dezvoltare a activitatii societatii are la baza urmatoarele principii:

Pastrarea activitatii de baza, adica producerea si comercializarea pe piata interna si externa a ciorapilor si dresurilor pentru copii si adulti, structura preconizata a productiei fiind:

3% – produse de lux, superioare calitativ, cu o ambalare deosebita, la preturi mari.

20% – articole foarte bune calitativ, cu o ambalare normala, la preturi medii.

77% – produse de masa, de calitate buna, cu ambalare normala, la preturi accesibile consumatorilor.

Modernizarea tehnologiei existente.

Perfectionarea si dezvoltarea activitatilor de creatie si marketing.

Reducerea treptata, pe cale naturala, a personalului excedentar si/sau redistribuirea sa prin policalificare sau reorientare profesionala.

Imbunatatirea conditiilor sociale si de munca si asigurarea cerintelor legate de protectia mediului.

Analiza dotarii tehnice evidentiaza un grad ridicat de uzura fizica si morala a unor utilaje si cladiri, ceea ce influenteaza negativ calitatea si productivitatea muncii, precum si un grad redus de flexibilitate si adaptabilitate la cerintele pietei.

Din aceste considerente a rezultat necesitatea achizitionarii de noi utilaje,

consolidarea, modernizarea si amenajarea corespunzatoare a halelor de productie.

3.4. Dosarul de creditare

Documentatia pe care clientii bancii o prezinta unitatilor bancare teritoriale in vederea obtinerii de credite, trebuie sa cuprinda:

cererea de credite semnata de persoanele autorizate sa reprezinte agentul economic solicitant

bilantul contabil, raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, incheiate pentru ultimul an, ultimele situatii privind: „Rezultatele financiare”, balanta de verificare incheiata pentru ultima luna.

bugetul de venituri si cheltuieli intocmit conform precizarilor Ministerului Finantelor

situatia prognozata a platilor si incasarilor aferente perioadei pentru care agentul economic solicita imprumutul

situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditul, care sa cuprinda cantitatile, valorile, cauzele formarii si termenele de valorificare

situatia contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului

proiectul graficului de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor

lista garantiilor propuse bancii pentru garantarea creditului solicitat

planul de afaceri

Documentatia prevazuta mai sus este comuna pentru toate categoriile de credite, la aceasta agentii economici vor anexa dupa caz si alte documente specifice categoriei de credit solicitate.

Documentele prezentate de catre clienti in vederea obtinerii creditelor, cat si cele elaborate ulterior de banca in cursul procesului de acordare, verificare, rambursare, reprezinta continutul dosarului de credite al fiecarui client.

BANCA COMERCIALA ROMANA SA.

CERERE DE CREDITE

pentru persoane juridice

SC MONDEX SA cu sediul in Sibiu inmatriculata la registrul comertului sub numarul J51/67/28.02.1991, cod fiscal R 516816 avand capital social subscris de 27.967.500.000 lei si varsat de 27.967.500.000 lei va rugam sa ne acordati un credit pe termen de 5 ani in suma de 1.297.000 USD pentru modernizarea halelor de productie si achizitionarea de utilaje moderne.

Garantiile asiguratorii ce urmeaza a fi construita in favoarea bancii sunt:

depozit colateral 165 000 USD 5.181.000.000 lei

ipoteca asupra halei de productie 2.075.000 USD 65.155.000.000 lei

In prezent SC MONDEX SA inregistreaza datorii din credite si dobanzi catre alte banci dupa cum urmeaza:

SITUATIA ANGAJAMENTELOR LA ALTE BANCI

Mii lei/mii valuta

Conditii de creditare si esalonarea creditului de investitii

Creditul solicitat pentru realizarea investitiei:

valoare 1.297.000 USD

perioada de acordare 5 ani

perioada de gratie 1 an

dobanda 12%

data acordarii 1 iulie 2002

Graficul anual de rambursare se prezinta astfel:

INDICATORI FINANCIARI

CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICATORII DE PERFORMANTA

Analiza financiara a fost facuta avand la baza:

bilanturile si anexele la bilant pe ultimii trei ani (1999-2001) precum si bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2002

informatiile furnizate de specialisti cu privire la evolutia ulterioara a firmei, luandu-se in considerare si rezultatele obtinute pana la momentul analizei.

Prognozele au fost facute pe o perioada de 7 ani (2002-2008), ce acopera intervalul de rambursare al creditului solicitat in valoare de 1.297.000 USD.

Analiza a fost realizata in preturi constante la nivelul lunii martie 2002 si exprimata in mii USD.

PROIECTIA BILANTURILOR CONTABILE

PROIECTIA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

Evolutia contului de profit si pierdere la SC MONDEX SA

pe perioada 2002-2008

PROIECTIA FLUXULUI DE NUMERAR

MII USD

Evolutia indicatorilor de bonitate la SC MONDEX SA

pe perioada 2002-2008

PROIECTIA INDICATORILOR FINANCIARI

MII USD

Capitolul IV. Concluzii si propuneri

Investitiile reprezinta o categorie de cheltuieli care influenteaza cel mai mult viitorul, in sensul ca de ele depind: cresterea si perfectionarea potentialului productiv al unei intreprinderi, aparitia de noi capacitati de productie intr-o ramura sau alta a economiei.

Motivatia investitiei in active este data de capacitatea acestora de a genera in viitor venituri. Mai mult, cu cat este mai indepartat in viitor momentul obtinerii veniturilor cu atat acestea sunt mai putin valoroase in prezent. Justificarea acestui fapt rezulta din dimensionarea temporala a valorii banilor.

Valoarea economica a unui activ este reprezentata tocmai de capacitatea acestuia de a genera venituri viitoare.

Activitatea de investitii necesita resurse financiare, a caror formare este stimulata de mecanismele economiei de piata si de parghiile financiare si fiscale utilizate de stat.

Sursele din care pot fi finantate investitiile sunt: surse din interiorul tarii, reprezentate de fondurile proprii ale intreprinderilor, emisiune de acituni, creditele bancare, alocatii de la bugetul statului si surse din exterior sub forma imprumuturilor bancare, a investitiilor de capital etc.

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resursele, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotita de plata unei dobanzi cuvenite imprumutatorului.

Raporturile de credit ale intreprinderilor cu bancile sunt de regula reciproce. Pe de o parte, intreprinderile avand conturile deschise la banci formeaza depozite ce pot fi folosite de catre acestea ca resurse. Pe de alta parte, bancile acorda credite intreprinderilor pentru nevoile lor de productie curenta sau pentru investitii.

In etapa actuala, bancile comerciale romanesti s-au inscris intr-o noua etapa evolutiva in tranzitia la economia de piata prin contributia pe care o au la solutionarea problemelor complexe legate de asigurarea si dirijarea resurselor necesare desfasurarii activitatii gentilor economici, indiferent de forma de proprietate. Acordarea creditelor constituie un proces pozitiv, cu atat mai mult cu cat aceste imprumuturi conditioneaza dezvoltarea bazei tehnice din toate ramurile economiei.

Prin realizarea investitiei propuse de S.C. MONDEX SA se urmareste dezvoltarea activitatii S.C.MONDEX SA prin achizitionarea de instalatii si de utilaje performante necesare cresterii productiei de la 13 mil. perechi ciorapi/an la 20 mil. perechi/an. Concomitent, se urmareste modernizarea tehnologica implicit schimbarea designului ambalajelor actuale care va duec la imbunatatirea imaginii firmei si castigarea pozitiei de lider pe piata.

Pentru acordarea creditului solicitat banca a efectuat analiza financiara pe baza:

cheluielilor legate de achizitionarea mijloacelor fixe necesare realizarii obiectivului de investitii;

altor cheltuieli de realizare a proiectului;

duratei de functionare a mijloacelor fixe;

vanzarilor anuale;

profitului brut;

profitului net;

ratelor, dobanzilor si a creditului de rambursare;

cat si a:

situatiei veniturilor si cheltuililor previzionate;

fluxului de numerar previzionat.

A fost efectuata o analiza a bilantului avand ca punct de referinta activul total si pasivul total, precum si o analiza a elementelor componente a celor patru mari pozitii bilantiere: active imobilizate, active circulante, capitaluri proprii si datorii.

De asemenea s-a efectuau o analiza a contului de profit si pierderi pe anii 2002–2008 (previzionat) si pe anii 1999–2002, din care au fost trase concluzii cu privire la: veniturile totale, veniturile financiare, veniturile exceptionale; structura cheltuielilor pentru exploatare, profitul brut in venituri totale si venituri nete.

Stabilirea situatei financiare s-a realizat in urma evaluarii indicatorilor cheie: de profitabilitate, de rentabilitate, de creditare, indicatori calculati si analizati in intervalul 2002–2008.

Concluziile care s-au desprins au fost acelea ca:

lichidatea este buna si urmeaza sa creasca pe toata perioada astfel:

rata curenta a lichiditatii pana la 749,9

rata rapida a lichiditatii pana la 683,2

rentabilitatea urmeaza sa creasca ajungandu-se la sfarsittul perioadei la o valoare foarte buna (11,3).

in aceeasi masura ca si reantabilitatea, profitabilitatea va ajunge pana la sfarsitul periodei la o valoare ridicata.

Din analiza veniturilor si a costurilor pentru toate produsele care urmeaza sa fie comercializate de catre aceasta societate rezulta ca pe toata perioada luata in calcul aceste venituri vor fi mai mari decat cheltuielile care urmeaza sa se efectueze.

In realizarea activitatii agentului economic sunt posibile anumite riscuri. Astfel vanzarea eficienta a marfurilor depinde de capacitatea de absortie a pietei, de oferta totala de marfuri de acelasi gen aflate in concurenta, de marimea costurilor proprii de productie in raport cu alti producatori. La randul ei, cererea solvabila depinde de marimea veniturilor cumparatorilor.

In cazul de fata, neatingerea nivelului de rentabilitate se paote datora realizarii parametrilor tehnici prevazuti in proiect, modificarii preturilor, tarifelor, salariilor, resurselor. Pentru evitarea acestei situatii, agentul economic va trebui sa efectueze periodic studii de marketing si calcule de eficienta economica pentru a putea prevedea si inlpatura la timp efectele negative ale factorilor mentionati.

Pentru ca banca sa poata diminua riscul de creditare pe care acest agent economic il poate reprezenta, ea trebuie sa combine solutiile date de legislatia in vigoare, cu normele proprii, stabilite prin politicile de creditare care fixeaza proceduri de aplicare prin normele de creditare.

Din punct de vedere al reglementarilor bancare, pe langa fondul de risc constituit la soldul creditelor acordate, conform legislatiei privind impozitul de profit specifice de risc, dupa cum s-a prezentat in capitolele anterioare. In plus fata de limitari ale expunerii la riscul de creditare, exista posibilitatea stabilirii unor principii periculoase de limitare a expunerii bancii in cadrul anumitor sectoare de activitate din economie, cu preformante mai slabe si un mare grad de risc.

De asemenea, monitorizarea crediteor dupa momentul acordarii este necesara pentru a aprecia suprapunerea proiectilor preliminare momentului de creditare cu realizarile ulterioare si adoptarea masurilor necesare, imediat ce apar neconcordante intre proiectii si realizari. Adoptarea unor decizii din partea bancii, dupa ce clientul este insolvabil, poate fi tardiva. De aceea, evenimentele nedorite trebuiesc prevazute si preintampinate la momentul oportun.

Nu in ultimul rand, pregatirea personalului implicat in activitatea de creditare trebuie sa constituie baza acestui proces si punctul de plecare in contracararea riscurilor. Calitatea analizei de creditare trebuie sa fie primordiala si nu calitatea si cantitatea garantiilor ce sustin creditele.